Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2009 referitoare la Belarus(1), precum și celelalte rezoluții referitoare la acest subiect, în special cele din 15 septembrie 2011(2), din 12 mai 2011(3), din 10 martie 2011(4) și din 20 ianuarie 2011(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea(6), precum și rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea, în special cea din 26 aprilie 2007 referitoare la inițiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea(7),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 65/206 din 21 decembrie 2010 prin care se solicită un moratoriu asupra pedepsei cu moartea, precum și rezoluțiile sale anterioare din 2007 și 2008 referitoare la pedeapsa cu moartea,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare a OSCE din 6-10 iulie 2010 referitoare la pedeapsa cu moartea,

–  având în vedere Rezoluția 1857(2012) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2012 referitoare la situația din Belarus,

–  având în vedere declarația din 1 decembrie 2011 a Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, cu privire la pedepsele cu moartea în Belarus,

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European, Martin Schulz, din 24 ianuarie 2012, prin care a condamnat pedeapsa cu moartea hotărâtă în cazurile Dzmitry Kanavalau și Uladzislau Kavalyou,

–  având în vedere decizia Consiliului Afacerilor Externe al UE din 23 ianuarie 2011 privind măsurile restrictive luate împotriva Republicii Belarus,

–  având în vedere articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Declarația Summitului Parteneriatului Estic, adoptată la Praga între 7-9 mai 2009, și Declarația privind situația din Belarus, adoptată cu ocazia Summitului Parteneriatului Estic la Varșovia la 30 septembrie 2011,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Belarus este singura țară din Europa care aplică pedeapsa cu moartea și încă face uz de execuții;

B.  întrucât în iulie 2011, Aleh Hryshkautsou și Andrei Burdyka au fost executați, în timp ce procesele acestora erau încă în desfășurare în cadrul Comitetului Drepturilor Omului al ONU și întrucât, conform activiștilor pentru drepturilor omului, aproximativ 400 de persoane au fost executate în Belarus din 1991;

C.  întrucât cele mai recente sentințe de condamnare la moarte au fost declarate la 30 noiembrie 2011 împotriva lui Dzmitry Kanavalau și a lui Uladzislau Kavalyou de către Curtea Supremă a Republicii Belarus pentru presupusa comitere de atacuri teroriste în 2005 în Vitebsk, în 2008 în Minsk și în metroul din Minsk în aprilie 2011;

D.  întrucât, conform unor rapoarte credibile (FIDH, Human Rights Watch), există dovezi care demonstrează că procurorii și Curtea Supremă din Belarus au desfășurat un proces lipsit de echitate, precum și că ancheta a fost marcată de încălcări grave ale drepturilor omului și de evitarea intenționată a unor dovezi importante care indicau nevinovăția celor două persoane și întrucât, conform observatorilor procesului, au existat nereguli procedurale grave în timpul investigațiilor preliminare și al examinării judiciare a cazului;

E.  întrucât lui Dzmitry Kanavalau și lui Uladzislau Kavalyou li s-a refuzat dreptul la avocați, întrucât rapoarte credibile indică folosirea torturii cu scopul de a smulge declarații în timpul interogării, întrucât nu există dovezi palpabile care să indice legătura celor două persoane cu explozia și întrucât nu s-a găsit nicio urmă de material explozibil pe hainele sau corpurile acestor persoane;

F.  întrucât toate probele importante la care procurorii au făcut referire în timpul procesului au fost distruse imediat după anunțarea deciziei Curții Supreme;

G.  întrucât, în temeiul articolului 14 secțiunea 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Republica Belarus, „toți cetățenii au dreptul la o audiere publică și corectă din partea unui tribunal competent, independent și imparțial”;

H.  întrucât părinții domnului Kanavalau au fost intimidați și ținuți sub supraveghere de către ofițerii serviciilor secrete, iar persoane în haine civile au stat în permanență în jurul locuinței acestora, familia aflându-se în imposibilitatea de a comunica cu lumea exterioară timp de luni întregi de zile;

I.  întrucât pedeapsa cu moartea rămâne încă un „secret de stat” în Belarus și, conform Codului Penal Executiv, datele execuțiilor nu sunt comunicate deținuților condamnați la moarte, familiilor acestora sau publicului; întrucât pedeapsa cu moartea este dusă la îndeplinire prin împușcare, corpul persoanei executate nu este înmânat familiei pentru înmormântare, iar locul de înmormântare nu este divulgat;

J.  întrucât Dzmitry Kanavalau și Uladzislau Kavalyou pot fi executați foarte curând;

K.  întrucât decizia Curții Supreme referitoare la acest caz este definitivă, fără drept de apel; întrucât, în cadrul legislației din Belarus, președintele țării poate lua în considerare petiții pentru grațiere; întrucât Uladzislau Kavalyou i-a solicitat grațierea lui Alexandr Lukașenko, negând toate acuzațiile și cerând anularea acuzațiilor de crimă, însă nu a primit încă nici un răspuns până în prezent;

L.  întrucât autoritățile din Belarus au semnat Declarația Summitului Parteneriatului Estic, adoptată la Praga, luându-și angajamentul față de „principiile dreptului internațional și față de valorile fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”,

1.  reamintește faptul că Uniunea Europeană și alte instituții internaționale au îndemnat în mod repetat autoritățile din Belarus să desființeze pedeapsa cu moartea;

2.  subliniază faptul că această pedeapsă ireversibilă, crudă, inumană și degradantă, care încalcă dreptul la viață, este inacceptabilă; regretă eșecul constant al autorităților din Belarus de a lua măsuri palpabile pentru abolirea pedepsei cu moartea sau introducerea imediată a unui moratoriu asupra acestei pedepse;

3.  condamnă sentințele de condamnare la moarte declarate în cazul lui Dzmitry Kanavalau și al lui Uladzislau Kavalyou și îl îndeamnă pe Alexandr Lukașenko să acorde grațierea ambelor persoane și să stabilească un moratoriu asupra tuturor sentințelor de condamnare la moarte și asupra execuțiilor pentru a aboli pedeapsa cu moartea din sistemul penal prin ratificarea celui de-al doilea Protocol opțional la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, în conformitate cu normele internaționale;

4.  solicită autoritățile competente din Belarus să investigheze pe deplin și în mod imparțial acuzațiile făcute în acest context și să facă dreptate victimelor atrocelor acte de terorism în cauză;

5.  îndeamnă Consiliul și Comisia să utilizeze toate mijloacele diplomatice și de ajutor pentru cooperare pe care le are la dispoziție pentru a depune eforturi în vederea abolirii pedepsei cu moartea în Belarus;

6.  solicită țărilor din Parteneriatul estic și Rusiei să îndemne Belarus să introducă moratoriul asupra pedepsei cu moartea;

7.  încurajează cu toată convingerea societatea civilă din Belarus și organizațiile non-guvernamentale să depună eforturi pentru abolirea pedepsei cu moartea;

8.  solicită autorităților din Belarus să reia activitățile grupului de lucru parlamentar privind pedeapsa cu moartea, înființat în 2010, pentru a alinia legislația națională la obligațiile țării în temeiul tratatelor internaționale privind drepturile omului și pentru a asigura că normele recunoscute la nivel internațional pentru procese echitabile sunt respectate în mod riguros;

9.  încurajează autoritățile din Belarus să promoveze rolul justiției în Belarus și al activităților sale fără interferențe sau presiuni din partea executivului, să pună în aplicare recomandările raportorului special al ONU privind independența judecătorilor și a avocaților, să asigure publicarea corespunzătoare de informații privind procedura judiciară și să respecte angajamentele Dimensiunii Umane a OSCE, în special în domeniul statului de drept;

10.  condamnă persecutarea constantă a apărătorilor drepturilor omului și a membrilor opoziției democratice, precum și hărțuirea activiștilor societății civile și a presei independente din Belarus din motive politice; solicită eliberarea imediată a tuturor cetățenilor condamnați din motive politice, care sunt în închisoare sau care sunt supuși altor forme de pedeapsă, inclusiv Ales Beliațki, președintele Centrului pentru drepturile omului „Viasna” și vicepreședintele FIDH;

11.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor politici; salută decizia Consiliului Afacerilor Externe al UE din 23 ianuarie 2012 de a extinde criteriile de sancțiune care deschid calea pentru desemnarea viitoare a celor responsabili pentru încălcări grave ale drepturilor omului sau pentru represiunea societății civile și a opoziției democratice din Belarus și reamintește faptul că nu se pot înregistra progrese în dialogul UE-Belarus fără ca Belarus să facă progrese către democrație, drepturile omului și statul de drept și până când toți prizonierii politici, inclusiv cei doi foști candidați prezidențiali, Mikalai Statkevich și Andrei Sannikau, șefii campaniilor prezidențiale ale opoziției democratice, Pavel Seviarynets și Dzmitry Bandarenka, și Syarhey Kavalenka, prizonier politic deținut pentru o presupusă încălcare a unui arest la domiciliu, care se află într-o grevă prelungită a foamei, ceea ce a dus la deteriorarea critică a sănătății lui, amenințându-i direct viața, nu vor fi eliberați necondiționat, iar drepturile lor civile reinstaurate în mod deplin;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Republicii Belarus, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) JO C 286 E, 22.10.2010, p. 16. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0392. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0244. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0099. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0022. (6) JO C 371 E, 20.12.2011, p. 5. (7) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 775.