Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 81 și 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în care se prevede adoptarea, prin procedura legislativă ordinară, a unor măsuri destinate să asigure „sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție”;

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 1991 referitoare la instituirea unei Academii de Drept European(1), poziția sa din 24 septembrie 2002 privind adoptarea unei decizii a Consiliului de instituire a unei Rețele Europene de Formare Judiciară(2), Rezoluția sa din 9 iulie 2008 referitoare la rolul judecătorului național în sistemul jurisdicțional al Uniunii Europene(3) și Recomandarea sa din 7 mai 2009 adresată Consiliului privind dezvoltarea unui spațiu de justiție penală al Uniunii Europene(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Programul de la Stockholm(5),,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la formarea judiciară(6),,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2011, întitulată „Instaurarea unui climat de încredere în justiție la nivelul UE – O nouă dimensiune a formării judiciare europene”(COM(2011)0551),

–  având în vedere proiectul–pilot privind formarea judiciară, propus de Parlament în 2011,

–  având în vedere studiul comparativ având ca obiect formarea judiciară în statele membre, comandat de Parlament și efectuat de Academia de Drept European, în colaborare cu Rețeaua europeană de formare judiciară(7),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât studiul menționat anterior a trecut în revistă activitățile desfășurate în acest domeniu de instituțiile naționale de învățământ destinate magistraților, inclusiv tipul de formare oferită, condițiile relevante și resursele bugetare, încercând, de asemenea, să identifice nevoile și să formuleze sugestii de îmbunătățire și cu privire la cele mai bune practici și cuprinde rezultatele unei analize aprofundate a experienței acumulate în ceea ce privește formarea în materie de drept al UE și a sugestiilor de ameliorare ale unui număr de peste 6000 de judecători și procurori din statele membre;

B.  întrucât formarea judiciară ar trebui să poarte denumirea corectă de „studii judiciare”, pentru a oglindi caracterul special al dezvoltării intelectuale permanente pe care magistrații trebuie să o realizeze și faptul că persoanele cele mai nimerite să ofere studii judiciare sunt judecătorii înșiși;

C.  întrucât formarea oferită în prezent este departe de ținta stabilită de Comisie, și anume aceea de a fi disponibilă pentru jumătate din numărul persoanelor care profesează dreptul în UE;

D.  întrucât barierele lingvistice, lipsa informațiilor (disponibile în timp util) cu privire la programele existente, faptul că programele nu sunt întotdeauna adaptate nevoilor judecătorilor, împreună cu volumul ridicat de lucru și lipsa unei finanțări pertinente se numără, conform studiului, printre motivele ce stau la baza nivelului relativ scăzut de respondenți care beneficiază de formare în materie de drept UE (53% și numai o treime dintre aceștia în ultimii 3 ani);

E.  întrucât, în situația actuală de austeritate financiară, punerea în valoare a instituțiilor existente, în special a școlilor naționale de formare a magistraților, dar și a universităților și organismelor profesionale, în măsura în care sunt implicate aspectele de „drept național” ale edificării unei culturi judiciare europene constituie o dovadă de sagacitate, inclusiv din punct de vedere bugetar; întrucât, prin aceste mijloace, cele mai bune practici aplicate în statele membre pot fi identificate, promovate și răspândite în întreaga UE; întrucât, în ceea ce privește formarea în materie de drept al UE, Academia de Drept European (ERA) ar trebui să-și îndeplinească, în continuare, misiunea;

F.  întrucât, după cum a relevat deja Parlamentul, spațiul judiciar european trebuie să se sprijine pe o cultură judiciară europeană împărtășită de către practicieni, judecători și procurori, bazată nu doar pe legislația Uniunii, ci dezvoltată prin cunoașterea și înțelegerea reciprocă a sistemelor judiciare naționale, prin revizuirea în profunzime a programelor universitare, prin schimburi, vizite de studiu și cursuri de formare comune, cu sprijinul activ al Academiei de Drept European, al Rețelei europene de formare judiciară și al Institutului de Drept European;

G.  întrucât formarea judiciară ar trebui corelată cu o dezbatere privind rolul tradițional și modernizarea magistraturii, precum și modalitățile de deschidere și de lărgire a orizontului acesteia; întrucât aceasta atrage după sine învățarea limbilor și promovarea studiului în materie de drept comparat și drept internațional;

H.  întrucât, în rândul magistraților, trebuie, de asemenea, creată o cultură judiciară comună, bazată pe Carta drepturilor fundamentale, pe lucrările Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei ș.a.m.d., pentru a promova valorile centrale ale profesiei de magistrat prin discutarea și promulgarea unei etici profesionale comune, a statului de drept și a principiilor care reglementează numirea și selecția judecătorilor și pentru a evita politizarea magistraturii, promovând astfel încrederea reciprocă necesară pentru transpunerea în realitate a spațiului judiciar comun;

I.  întrucât este necesar să se creeze rețele reunind judecători provenind din culturi diferite și să se îmbunătățească coordonarea dintre rețelele existente, în vederea realizării unor „cercuri de coerență”; întrucât, pentru aceasta, comunicațiile electronice nu sunt de ajuns și trebuie să existe foruri în cadrul cărora judecătorii să poată luat contactul unii cu ceilalți, esențială fiind implicarea instanțelor din Luxemburg și din Strasbourg;

J.  întrucât studiile judiciare nu pot fi restrânse la dreptul material și la cel procedural, iar judecătorii au nevoie de o formare legată de activitatea lor judiciară și de „meșteșugul de judecător”;

1.  consideră, având în vedere constrângerile bugetare, precum și răspunsurile date de judecători în cadrul studiului, că o astfel de formare și consultanță ar putea fi oferite prin internet (video-conferințe, cursuri online, transmisiuni webstreaming) sau prin organizarea de schimburi, admițând totodată că cea mai bună opțiune sunt contactele directe; ia act de faptul că judecătorii solicită evaluarea și adaptarea în continuare a programelor de formare la necesitățile lor, părând că, în raport cu formulele de formare „clasice” (de sus în jos), ei preferă formarea interactivă, în cadrul căreia pot proceda la schimburi de experiență și pot pune în discuție studii de caz;

2.  consideră că un alt obiectiv ar fi acela de a coordona formarea oferită de școlile de formare judiciară existente și de a facilita și promova dialogul și contactele profesionale;

3.  remarcă importanța formării multilingve, dat fiind că studiile indică faptul că numărul judecătorilor care vorbesc o limbă străină suficient de bine pentru a participa activ la o formare judiciară în alte state membre este relativ mic;

4.  este de părere că o modalitate de soluționare a problemelor (costuri, formare lingvistică, eficacitate economică) constă din utilizarea tehnologiei moderne și finanțarea elaborării unor aplicații („apps”) de tipul iTunes U concepută de firma Apple; astfel de aplicații, pregătite de școlile naționale, ERA, universități și alte instituții de formare, ar consta din cursuri de formare, însoțite de materiale video, inclusiv de formare lingvistică (accentul fiind pus în special pe terminologia juridică) și din instruire având ca obiect sistemele de drept naționale, îndeosebi procedurile legale etc., care ar fi oferite magistraților în mod gratuit;

5.  consideră că participarea cu succes la astfel de cursuri este, pentru judecători, poarta de acces către Erasmus și către participarea la cursuri de formare organizate în afara granițelor;

6.  sugerează că astfel de aplicații ar putea fi, de asemenea, puse la dispoziția persoanelor care profesează dreptul, organismelor profesionale, profesorilor universitari și studenților de la drept, contra unei sume modeste, și că dezvoltarea și producerea lor ar impulsiona întrucâtva economia și ocuparea forței de muncă cu cheltuieli relativ reduse;

7.  consideră că proiectul-pilot prezentat de Luigi Berlinguer și Erminia Mazzoni, programat să se desfășoare în 2012, ar trebui să urmărească, înainte de toate, identificarea și răspândirea celor mai bune practici de organizare a accesului la legislația UE și formarea pertinentă în cadrul sistemelor judiciare naționale și al școlilor de formare; consideră, de exemplu, că UE ar trebui să încurajeze statele membre să stimuleze instituțiile de succes, cum ar fi coordonatorii care activează în domeniul dreptului UE în Italia și Țările de Jos în cadrul structurii judiciare naționale și să promoveze formarea unor astfel de coordonatori, facilitându-le activitatea la nivelul UE;

8.  opinează că proiectul-pilot ar trebui să includă constituirea unui grup de lucru alcătuit din furnizori de formare judiciară naționali și europeni, precum și din actori extra-judiciari, al cărui obiectiv ar fi acela de a identifica o serie de „noduri” tematice în materie de legislație UE, care par a fi de maximă relevanță pentru practica judiciară de fiecare zi, atât în ceea ce privește chestiunile de ordin „practic” (cum se depune o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cum se accesează bazele de date privind dreptul UE etc.), cât și în ceea ce privește chestiunile de fond;

9.  sugerează faptul că proiectul-pilot ar putea coordona (a) schimbul de sugestii și cunoștințe cu privire la sistemele de drept individuale la nivelul fiecărei școli de formare judiciară, pornind de la rețelele și resursele existente și (b) formarea oficială și familiarizarea cu sistemele de drept străine;

10.  propune, în final, ca Comisia să organizeze un forum anual, în cadrul căruia judecătorii cu mai multă sau mai puțină experiență în domeniile juridice în care apar cel mai frecvent aspecte de drept intern și transfrontalier să poată discuta despre sectorul sau sectoarele în care s-au înregistrat dificultăți sau controverse juridice, pentru a încuraja dezbaterile, a stabili contacte, a crea canale de comunicare și a edifica încrederea și înțelegerea reciprocă; consideră că un astfel de forum ar putea oferi, de asemenea, autorităților competente, formatorilor și experților, inclusiv universităților și organismelor profesionale, ocazia de a discuta pe marginea politicii în materie de formare judiciară și a viitorului educației juridice în Europa;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO C 267, 14.10.1991, p. 33. (2) JO C 273 E, 14.11.2003, p. 99. (3) JO C 294 E, 3.12.2009, p. 27. (4) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 116. (5) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 12. (6) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 130. (7) http://www.europarl.europa.eu/delegations/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=60091