Parlamentul European,

–  având în vedere cel de al 6-lea Forum Mondial al Apei de la Marsilia din 12-17 martie 2012,

–  având în vedere declarațiile finale ale primelor cinci forumuri mondiale privind apa, care s-au desfășurat la Marrakech (1997), Haga (2000), Kyoto (2003) și Mexico City (2006) și Istanbul (2009),

–  având în vedere Rezoluția 64/292 a Adunării Generale a ONU din 28 iulie 2010 privind dreptul omului la apă și igienă și Rezoluția 15/9 a Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU din 30 septembrie 2010 privind drepturile omului și accesul la apă potabilă și igienă,

–  având în vedere Declarația Mileniului, adoptată de Organizația Națiunilor Unite la 8 septembrie 2000, care a stabilit Obiectivele de dezvoltare ale mileniului ca obiective fixate în comun de comunitatea internațională pentru eliminarea pauperității și a prevăzut reducerea la jumătate, până în 2015, a acelei părți a populației care nu dispune de un acces sustenabil la apa potabilă și la igiena de bază,

–  având în vedere al treilea Raport mondial al Organizației Națiunilor Unite, intitulat „Apa într-o lume în schimbare”,

–  având în vedere rezoluția referitoare la poluarea apei adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la Budapesta (16-18 mai 2011),

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(1) (Directiva-cadru privind apa),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20)(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale 12 martie 2009 referitoare la apă în lumina celui de-al 5-lea Forum Mondial al Apei de la Istanbul (16-22 martie 2009)(3) și din 15 martie 2006 referitoare la cel de-al 4-lea Forum Mondial al Apei de la Mexico City (16-22 martie 2006)(4),

–  având în vedere întrebarea orală adresată Comisiei cu privire la cel de al 6-lea Forum Mondial al Apei de la Marsilia din 12-17 martie 2012 (O-000013/2012 – B7-0101/2012),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât aproape jumătate din populația lumii în curs de dezvoltare este lipsită de instalații sanitare, peste 800 de milioane de persoane folosesc încă surse nesigure de apă de băut, iar accesul neadecvat la serviciile de igienizare și practicile necorespunzătoare legate de igienă constituie cauza de deces a mai mult de 2,5 milioane de copii în fiecare an;

B.  întrucât gestionarea apei are efecte directe asupra sănătății umane, producției de energie, agriculturii și securității alimentare, iar gestionarea eficientă a apei reprezintă o condiție prealabilă fundamentală pentru reducerea sărăciei;

C.  întrucât despădurirea, urbanizarea, creșterea populației, poluarea biologică și chimică și schimbările climatice pun o presiune mai mare asupra disponibilității și calității resurselor de apă sigure și sănătoase și generează riscuri mai mari de producere a unor evenimente extreme legate de apă, populațiile sărace fiind cele mai vulnerabile și cel mai puțin capabile să se adapteze la aceste tendințe;

D.  întrucât distribuția geografică a apei este foarte inegală și, adesea, gestionarea optimă a acesteia se realizează printr-o abordare de tipul guvernanței la mai multe niveluri, care conferă o mai mare importanță rolului autorităților regionale și locale;

E.  întrucât, în rezoluțiile sale referitoare la cel de-al 4-lea și cel de-al 5-lea Forum Mondial al Apei, Parlamentul a solicitat Comisiei și Consiliului să încurajeze autoritățile locale din UE să aloce măsurilor de cooperare descentralizată o parte din impozitele încasate de la utilizatori pentru furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și a serviciilor de igienizare și întrucât, în pofida faptului că acțiunile desfășurate în acest domeniu ar conduce la un acces mai bun la apă și la serviciile de igienizare pentru persoanele cele mai sărace, aceste cereri nu au fost urmate de nicio acțiune;

F.  întrucât sistemele de infrastructură din domeniul apei sunt adesea necorespunzătoare în țările în curs de dezvoltare și învechite în țările dezvoltate;

G.  întrucât noile progrese tehnologice ar putea permite o creștere a eficienței și sustenabilității în domeniul apei și ar putea fi utilizate în special în avantajul țărilor în curs de dezvoltare;

H.  întrucât Directiva-cadru privind apa a stabilit un cadru pentru protejarea și curățarea apelor din UE, asigurând utilizarea sa sustenabilă, pe termen lung;

I.  întrucât o stare bună a apelor se obține cel mai bine prin reducerea deversărilor, emisiilor și pierderilor de poluanți în mediu;

J.  întrucât noile cadre UE propuse pentru politica agricolă comună și politica de coeziune în contextul Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și integratoare pledează pentru luarea sistematică în considerare a aspectelor legate de mediu și de climă;

K.  întrucât Forumul Mondial al Apei, care se întrunește la fiecare trei ani, oferă o platformă unică, în cadrul căreia comunitatea specialiștilor în domeniul apei, a celor care elaborează politici și iau decizii se pot reuni, pot dezbate și pot încerca să găsească soluții pentru atingerea securității hidrice;

L.  întrucât cel de-al 6-lea Forum Mondial al Apei, a cărui temă este „Timpul soluțiilor”, a identificat 12 priorități-cheie pentru acțiunile din acest domeniu, grupate pe trei direcții strategice: „asigurarea bunăstării tuturor”, „contribuția la dezvoltarea economică” și „păstrarea planetei albastre”, precum și trei „condiții pentru succes”;

Asigurarea bunăstării tuturor

1.  declară că apa este un bun comun al umanității și că, prin urmare, nu ar trebui să reprezinte o sursă de profit nejustificat, iar accesul la apă ar trebui să reprezinte un drept fundamental și universal; salută recunoașterea de către Organizația Națiunilor Unite a dreptului oamenilor la apă potabilă și servicii de igienizare, astfel cum derivă acesta din dreptul la un standard de viață corespunzător; solicită să se depună toate eforturile necesare pentru a garanta, până în 2015, accesul la apă potabilă al populațiilor celor mai defavorizate;

2.  invită Comisia și statele membre să-și consolideze angajamentul privind îndeplinirea integrală a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului stabilite de Organizația Națiunilor Unite în domeniul apei și serviciilor de igienizare, precum și să țină seama de rezultatele relevante ale Conferinței privind dezvoltarea durabilă Rio+20; subliniază faptul că dezbaterea din cadrul Forumului Mondial al Apei ar trebui să vizeze strategii și soluții pentru dezvoltarea economică și a agriculturii care să poată garanta un nivel ridicat al disponibilității și calității apei;

3.  subliniază necesitatea asumării unor angajamente concrete în vederea promovării și protejării resurselor de apă, în special în lumina conferinței Rio+20 care urmează;

4.  consideră sănătatea publică și protecția mediului drept priorități pentru orice politică în materie de gestionare a apei; subliniază rolul fundamental al protejării resurselor de apă potabilă pentru sănătatea umană; solicită planificarea și implementarea unor măsuri privind apa la scara bazinelor hidrografice, care să acopere întregul ciclu hidrologic; subliniază faptul că problema poluării apei ar trebui abordată de la sursă, limitându-se cantitatea de substanțe periculoase care ajung în mediu și în zonele cu resurse de apă potabilă; solicită punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește”;

5.  subliniază rolul apei în ceea ce privește pacea și cooperarea; solicită încheierea și implementarea unor acorduri internaționale privind gestionarea în comun a apelor transfrontaliere de suprafață și subterane, în virtutea cărora populația și administrația să asigure împreună gestionarea sustenabilă a resurselor de apă și care să constituie o garanție împotriva conflictelor locale și internaționale;

Contribuția la dezvoltarea economică

6.  subliniază necesitatea echilibrării modalităților de utilizare a apei pentru a asigura cererea de apă și disponibilitatea acesteia, precum și calitatea ei, în special în țările în curs de dezvoltare; solicită adoptarea unor planuri de management integrat al resurselor de apă în contextul amenajării teritoriului la scară internațională, națională și locală;

7.  solicită investiții publice și private în cercetare și în dezvoltarea unor tehnologii novatoare privind apa, în toate domeniile; încurajează utilizarea în agricultură a noilor tehnologii, echipamente și utilaje legate de folosirea apei, pentru a produce în mod sustenabil alimente sigure, în cantități suficiente, utilizând mai eficient apa și sursele de apă neconvenționale, inclusiv refolosirea apelor reziduale epurate pentru irigații și în scopuri industriale;

8.  solicită înlăturarea obstacolelor care împiedică transferul de cunoștințe și tehnologii legate de conservarea apei, captarea apei, tehnicile de irigare, gestionarea apelor subterane, tratarea apelor reziduale etc.;

9.  subliniază importanța utilizării eficiente a apei; solicită o utilizare mai eficientă a apei, în special în sectoarele în care se folosește cea mai mare parte a apei, cum ar fi agricultura, întrucât în aceste sectoare se poate spori cel mai mult eficiența; solicită, de asemenea, stabilirea unor cerințe minime de eficiență pentru produsele care au implicații majore în ceea ce privește consumul de apă introduse pe piața UE, ținându-se seama și de potențialul de economisire a energiei aferent;

10.  subliniază faptul că utilizarea sustenabilă a apei reprezintă nu numai o necesitate de mediu, ci și una economică și pentru sănătate; solicită o mai mare transparență în ceea ce privește sistemele tarifare pentru apă;

Păstrarea planetei albastre

11.  subliniază că apa este deosebit de vulnerabilă la efectele schimbărilor climatice, care ar putea conduce la scăderea cantității și a calității apei disponibile, în special a apei potabile, precum și la o creștere în ceea ce privește frecvența și amploarea inundațiilor și a fenomenelor de secetă; solicită politici de atenuare și adaptare la schimbările climatice, care să țină seama în mod corespunzător de impactul asupra resurselor de apă; subliniază importanța strategiilor de prevenire, de reducere și de răspuns la riscuri în ceea ce privește prevenirea fenomenelor extreme legate de apă;

12.  solicită tuturor țărilor să stabilească, până în 2015, o țintă cantitativă de reducere a poluării chimice și biologice provocate de apele reziduale și de activitățile terestre, pentru a proteja și a reface calitatea apei și pentru a sprijini sustenabilitatea resurselor de apă și a ecosistemelor acvatice; reamintește statelor membre obligațiile pe care le au în temeiul Directivei-cadru privind apa în vederea obținerii unei stări bune a apelor până în 2015; invită statele membre să ia toate măsurile necesare și să disponibilizeze fonduri suficiente pentru a atinge aceste obiective legate de calitatea apei;

Condiții pentru succes

13.  încurajează dezvoltarea unei baze de cunoștințe hidrologice, utilizată în comun la nivel mondial și la nivelul UE; solicită elaborarea unor indicatori mondiali de bază pentru calitatea, cantitatea, disponibilitatea și costul apei, precum și a unor indicatori privind eficiența hidrologică la nivel de bazin hidrologic;

14.  sprijină elaborarea unor planuri de management integrat al bazinelor hidrologice la nivel mondial; subliniază rolul primordial al planurilor de management al bazinelor hidrologice în ceea ce privește implementarea politicii UE în domeniul apei în condițiile Directivei-cadru privind apa; subliniază rolul fundamental al autorităților regionale și locale în ceea ce privește soluționarea rentabilă, la nivel mondial, a problemelor legate de apă, precum și în ceea ce privește prevenirea corupției;

15.  solicită Comisiei, ca, în numele Uniunii Europene și a statelor membre, să adere la Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1997 privind cursurile de apă internaționale și să promoveze intrarea în vigoare a amendamentelor la Convenția de la Helsinki din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, care vor permite aplicarea acestui instrument și în cazul țărilor care nu fac parte din CEE-ONU; solicită, de asemenea, Comisiei să încurajeze ratificarea de către mai multe state a protocolului privind apa și sănătatea la Convenția de la Helsinki din 1992, în vederea promovării gestionării coordonate și echitabile a apei din bazinele naționale și transnaționale;

16.  subliniază necesitatea realizării unei concentrări tematice a finanțărilor disponibile pentru acțiunile legate de apă și a integrării aspectelor privind apa în toate domeniile politice, inclusiv în toate instrumentele financiare și juridice ale UE; relevă faptul că abordarea provocărilor legate de apă constituie o parte integrantă a succesului tranziției către o „economie verde” și a funcționării acesteia;

17.  își reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a încuraja autoritățile locale din UE să aloce măsurilor de cooperare descentralizată o parte din impozitele încasate de la utilizatori pentru furnizarea serviciilor de aprovizionare cu apă și de igienizare; atrage atenția asupra principiului „1% solidaritate pentru apă”, adoptat de unele state membre, ca exemplu care ar putea fi promovat;

o
o   o

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0430. (3) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 157. (4) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 294.