Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 810/2009 din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul vizelor) (COM(2011)0516 – C7-0226/2011 – 2011/0223(COD))

P7_TA(2012)0003 A7-0441/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0516),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0226/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 12 decembrie 2011, de a aproba poziţia Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0441/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 19 ianuarie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 810/2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr.154/2012.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Georgia cu privire la protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare (09737/2011 – C7-0202/2011– 2011/0090(NLE))

P7_TA(2012)0004 A7-0450/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09737/2011),

–  având în vedere Acordul dintre Uniunea Europeană și Georgia cu privire la protecția indicațiilor geografice ale produselor agricole și alimentare (09738/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0202/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0450/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Georgiei.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Regulamentul nr. 29 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite referitor la dispozițiile uniforme privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește protecția pasagerilor aflați în cabina unui vehicul comercial (13894/2011 – C7-0303/2011 – 2011/0191(NLE))

P7_TA(2012)0005 A7-0005/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13894/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Decizia 97/836/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1997 în vederea aderării Comunității Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul revizuit din 1958”)(1) (C7-0303/2011),

–  având în vedere articolul 81 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0005/2012),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 346, 17.12.1997, p.78.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului cu privire la poziția Uniunii Europene față de proiectul de regulament al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind siguranța pietonilor și proiectul de regulament al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind sursele de lumină cu diode electroluminiscente (LED) (13895/2011 – C7-0302/2011 – 2011/0188(NLE))

P7_TA(2012)0006 A7-0004/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13895/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Decizia 97/836/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1997 în vederea aderării Comunității Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul revizuit din 1958”)(1) (C7-0302/2011),

–  având în vedere articolul 81 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0004/2012),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 346, 17.12.1997, p. 78.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la decizia Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Guvernul Republicii Indonezia cu privire la anumite aspecte ale serviciilor aeriene (13238/2011 – C7-0242/2011 – 2010/0132(NLE))

P7_TA(2012)0007 A7-0448/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (13238/2011),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Guvernul Republicii Indonezia privind anumite aspecte ale serviciilor aeriene (10843/3/2010),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0242/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A7-0448/2011),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Indonezia.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Memorandumului de cooperare dintre Uniunea Europeană și Organizația Aviației Civile Internaționale, de instituire a unui cadru de cooperare consolidată și de stabilire a demersurilor procedurale conexe (09138/2011 – C7-0163/2011 – 2011/0050(NLE))

P7_TA(2012)0008 A7-0391/2011

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09138/2011),

–  având în vedere Memorandumul de cooperare dintre Uniunea Europeană și Organizația Aviației Civile Internaționale (07702/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 100 alineatul (2), articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a), articolul 218 alineatul (7) și articolul 218 alineatul (8) primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0163/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru transport și turism (A7-0391/2011),

1.  aprobă încheierea memorandumului de cooperare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Aviației Civile Internaționale.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (reformare) (07906/2/2011 – C7-0250/2011 – 2008/0241(COD))

P7_TA(2012)0009 A7-0334/2011

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (07906/2/2011 – C7-0250/2011),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iunie 2009(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 4 decembrie 2009(2),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(3) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0810),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 21 decembrie 2011 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0334/2011),

1.  adoptă poziția în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația sa, anexată la prezenta rezoluție;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 19 ianuarie 2012 în vederea adoptării Directivei 2012/.../UE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2012/19/UE.)

Anexă la rezoluţia legislativă

Declarația Parlamentului European privind utilizarea actelor de punere în aplicare

Parlamentul European declară că dispozițiile din prezenta directivă privind actele delegate și actele de punere în aplicare reprezintă rezultatul unui compromis delicat, care, în unele cazuri, se îndepărtează de la poziția Parlamentului în primă lectură. Pentru a ajunge la un acord în a doua lectură, Parlamentul European a acceptat, prin urmare, ca, în anumite cazuri specifice, să se recurgă la acte de punere în aplicare în locul actelor delegate. Cu toate acestea, Parlamentul subliniază că dispozițiile respetive nu trebuie considerate sau utilizate drept precedent pentru reglementarea unor situații similare în acte legislative viitoare.

Declarația Comisiei privind proiectarea produselor

(DEEE articolul 4)

Măsurile de proiectare ecologică pot contribui la realizarea obiectivelor Directivei privind deșeurile de echipamente electrice și electronice în conformitate cu foaia de parcurs privind utilizarea eficientă a resurselor (COM(2011)0571). Dacă și când va introduce noi măsuri de punere în aplicare sau le va revizui pe cele adoptate în temeiul Directivei 2009/125/CE legat de produse care sunt acoperite și de Directiva DEEE, Comisia va ține seama de parametrii pentru reutilizare și reciclare menționați în anexa I partea 1 din Directiva 2009/125/CE și va analiza fezabilitatea introducerii unor cerințe referitoare la posibilitatea de reutilizare, de dezmembrare ușoară și de reciclare a acestor produse.

Declarația Comisiei privind derogări specifice de la obiectivele de colectare

(DEEE articolul 7)

Noua Directivă DEEE prevede la articolul 7 alineatul (4) posibilitatea introducerii unor dispoziții tranzitorii pentru a aborda dificultățile cu care se confruntă un stat membru la realizarea obiectivelor de colectare stabilite la articolul respectiv, ca urmare a unor circumstanțe specifice. Comisia subliniază că obiectivele de colectare ambițioase din DEEE sunt importante pentru o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și că dispozițiile tranzitorii pot fi aplicate numai în circumstanțe excepționale. Dificultățile întâmpinate și circumstanțele specifice care stau la baza acestora trebuie să fie obiective, bine documentate și verificabile.

(1) JO C 306, 16.12.2009, p. 39. (2) JO C 141, 29.5.2010, p. 55. (3) Texte adoptate, 3.2.2011, P7_TA(2011)0037.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (05032/2/2011 – C7-0251/2011 – 2009/0076(COD))	P7_TA(2012)0010 A7-0336/2011
RECTIFICĂRI COR01

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (05032/2/2011 – C7-0251/2011),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 februarie 2010(1),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0267),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 23 noiembrie 2011, de a aproba poziţia adoptată de Parlamentul European în a doua lectură în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) litera (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0336/2011),

1.  adoptă poziția în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declaraţia anexată la prezenta rezoluţie;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 19 ianuarie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 528/2012.)

Anexă la rezoluţia legislativă

Declaraţia Parlamentului European privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide

Parlamentul European declară că dispoziţiile prezentului regulament privind actele delegate şi actele de punere în aplicare reprezintă rezultatul unui compromis delicat, care, în unele cazuri, se îndepărtează de la poziţia în primă lectură a Parlamentului. Pentru a ajunge la un acord în a doua lectură, Paramentul European a acceptat, prin urmare, ca, în anumite cazuri specifice, să se recurgă la acte de punere în aplicare în locul actelor delegateî. Cu toate acestea, Parlamentul subliniază că dispoziţiile respective nu trebuie considerate sau utilizate drept precedent pentru reglementarea unor situaţii similare în acte legislative viitoare.

(1) JO C 347, 18.12.2010, p. 62. (2) Texte adoptate din 22.9.2010, P7_TA(2010)0333.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la lanțul de aprovizionare cu factori de producție agricolă: structură și implicații (2011/2114(INI))

P7_TA(2012)0011 A7-0421/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii”(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 intitulată „Venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 intitulată „Deficitul de proteaginoase în UE: care este soluția la o veche problemă?(4),

–  având în vedere raportul preliminar al OECD din mai 2011 referitor la „O strategie pentru o creștere ecologică pentru alimente și agricultură”(5),

–  având în vedere datele Eurostat cu privire la indicii prețurilor mijloacelor de producție agricolă (costurile de producție) și la indicii prețurilor produselor agricole (prețurile de producție)(6),

–  având în vedere articolul 349 din TFUE, care instituie un regim specific pentru regiunile ultraperiferice,

–  având în vedere cel de-al treilea Exercițiu de analiză prospectivă al Comitetului permanent pentru cercetare agricolă (SCAR) din cadrul Comisiei Europene privind „Consumul și producția sustenabilă de alimente într-o lume cu resurse limitate” (februarie 2011)(7),

–  având în vedere „Raportul global - Agricultura la răscruce” realizat de Evaluarea Internațională a Științelor Agricole și Tehnologiei de Dezvoltare (IAASTD),

–  având în vedere raportul Centrului comun de cercetare din 2008 intitulat „Sisteme de producție agricolă cu consum redus: o șansă de dezvoltare a agriculturii durabile”(8),

–  având în vedere raportul Centrului Comun de Cercetare din 2007 intitulat „Consecințe, oportunități și provocări ale biotehnologiei moderne pentru Europa”,

–  având în vedere raportul Centrului Comun de Cercetare din 2010 intitulat „Compendium of reference methods for GMO analysis” (Culegere de metode de referință pentru analiza OMG),

–  având în vedere raportul Centrului Comun de Cercetare din 2010 intitulat „Impactul obiectivului UE privind biocarburanții asupra piețelor agricole și utilizării terenurilor: o evaluare comparativă a procedurilor de modelare”,

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor(9),

–  având în vedere propunerile legislative ale Comisiei privind reforma PAC prezentate la 12 octombrie 2011 (COM(2011)0625, COM(2011)0627, COM(2011)0628, COM(2011)0629, COM(2011)0630, COM(2011)0631) și propunerea privind adoptarea unui regulament OCP unic,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0421/2011),

A.  întrucât nivelul ridicat al volatilității prețurilor produselor agricole de bază și a costurilor de producție agricolă a condus la creșterea nesiguranței veniturilor din sectorul agricol și a investițiilor pe termen lung efectuate de către agricultori, în special în regiunile izolate, regiunile montane, regiunile insulare și regiunile ultraperiferice, în cazul cărora distanța și izolarea sunt factorii care implică costuri ridicate suplimentare, cu un impact negativ asupra veniturilor agricultorilor din aceste regiuni;

B.  întrucât, potrivit datelor Eurostat, între 2000 și 2010 totalul costurilor de producție suportate de către agricultorii din UE au crescut în medie cu aproape 40 %, în timp ce prețurile la poarta fermei au crescut în medie cu sub 25 %; întrucât în acest deceniu costurile de producție au crescut cu 60 % pentru energie și lubrifianți, cu aproape 80 % pentru fertilizatorii și amelioratorii de sol sintetici, cu peste 30 % pentru hrana pentru animale, cu aproximativ 36 % pentru utilaje și alte echipamente, cu aproape 30 % pentru semințe și material săditor și cu aproape 13 % pentru produsele fitosanitare, subliniind necesitatea facilitării accesului agricultorilor la factori de producție mai ieftini, în special de pe piața mondială;

C.  întrucât creșterea prețurilor alimentelor nu generează în mod automat venituri mai ridicate pentru agricultori, în special din cauza ritmului de creștere a costurilor mijloacelor de producție, dar și a diferenței din ce în ce mai mari dintre costurile de producție și prețurile de consum;

D.  întrucât creșterea costurilor de producție și dificultățile de a repercuta această creștere de-a lungul lanțului de distribuție a produselor alimentare ar putea, pe termen scurt, să pună în pericol supraviețuirea anumitor întreprinderi, subminând totodată structura producției în anumite state membre și înrăutățind astfel balanța comercială pe planul importurilor și al dependenței de piețele externe volatile;

E.  întrucât, consumatorul, de asemenea, este dezavantajat de situația actuală deoarece producătorii nu sunt în măsură să transfere creșterea exponențială a costului factorilor de producție către marii distribuitori, care transferă această creștere către consumatori obținând marje mari de profit;

F.  întrucât se preconizează că presiunea de apreciere a prețurilor factorilor de producție va crește ca urmare a insuficienței resurselor, a creșterii constante a cererii de alimente din economiile emergente și a politicilor care îngreunează accesul agricultorilor din cadrul UE la hrana pentru animale mai ieftină disponibilă pe piața mondială;

G.  întrucât producția de alimente poate fi constant subminată de o gamă de factori, printre care se numără impactul dăunătorilor și al bolilor, disponibilitatea resurselor naturale și dezastrele naturale;

H.  întrucât în prezent agricultura UE depinde într-o extrem de mare măsură de importul de factori de producție – în special de combustibili fosili, dar și de hrană pentru animale și de minereuri de îmbunătățire a solurilor, cum ar fi fosfatul – și, prin urmare, este vulnerabilă la majorarea prețurilor; întrucât acest aspect a stârnit motive grave de îngrijorare cu privire la competitivitatea agricultorilor europeni, în special în sectorul zootehnic;

I.  întrucât volatilitatea actuală a prețurilor are o dimensiune europeană și mondială și, prin urmare, este necesar să se caute o soluție specifică la nivelul UE pentru lanțul agroalimentar, având în vedere rolul său strategic în cadrul Uniunii, în contextul în care, la nivelul G-20, s-a solicitat deja o acțiune concertată;

J.  întrucât UE depinde din ce în ce mai mult de factorii de producție care sunt necesari pentru menținerea agriculturii pe teritoriul european; întrucât este necesară, prin urmare, reducerea rapidă a acestei dependențe, prin intermediul investițiilor și deciziilor strict politice, astfel încât să se asigure o mai mare autonomie alimentară a UE;

K.  întrucât UE depinde într-o foarte mare măsură de importul de combustibili fosili; întrucât eficientizarea utilizării resurselor este fundamentală pentru Strategia Europa 2020 și pentru Foaia de parcurs privind o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor a Comisiei;

L.  întrucât producția agricolă din UE depinde în cea mai mare parte de petrol, iar lanțul de aprovizionare cu alimente se bazează într-o mare măsură pe disponibilitatea și accesibilitatea acestui combustibil; întrucât se preconizează că producția mondială de petrol va începe să scadă în medie cu 2-3 % pe an;

M.  întrucât creșterea prețurilor petrolului brut este în mod inextricabil legată de creșterea costurilor producției agricole, conducând la majorarea prețurilor energiei, ale hranei pentru animale și ale îngrășămintelor, influențând astfel producția alimentară la nivel mondial;

N.  întrucât producția de îngrășăminte agricole depinde în totalitate de aprovizionarea constantă cu fosfat natural; întrucât prețul său ca materie primă a crescut cu 800 % în perioada 2007-2008, iar aprovizionarea ar putea atinge punctul maxim până în 2033-2035, după care acesta va deveni din ce în ce mai rar;

O.  întrucât, mai ales în sectorul zootehnic, creșterea costurilor se datorează și înăspririi cerințelor fitosanitare, de bunăstare a animalelor, de protecție a mediului, de igienă și de siguranță alimentară, în urma cărora competitivitatea producătorilor europeni va scădea în continuare în comparație cu cea a producătorilor din țările terțe care nu trebuie să respecte aceste cerințe stricte;

P.  întrucât UE a stabilit standarde ridicate pentru securitatea alimentară, protecția cetățenilor și a mediului, care are un impact asupra perioadei și costurilor dezvoltării de noi practici și instrumente în sectoarele supraordonate și subordonate lanțului alimentar;

Q.  întrucât consumatorii, care se confruntă cu reducerea puterii de cumpărare, optează tot mai des pentru produse ale căror standarde de calitate și de siguranță sunt inferioare standardelor produselor originare din UE și a căror trasabilitate nu este cunoscută, în special în cazul cărnii;

R.  întrucât în Europa agricultura utilizează în medie 42 % din totalul resurselor de apă (Grecia 88 %, Spania 72 %, Portugalia 59 %); întrucât costurile irigațiilor, ale direcționării apei din regiunile umede și ale canalizărilor au crescut în scopul îmbunătățirii eficienței tehnologiilor de irigare; întrucât o parte din apa utilizată în agricultură se întoarce în circuitul natural al apei;

S.  întrucât prețul terenurilor agricole și prețul închirierii terenurilor influențează direct viabilitatea agriculturii și capacitatea tinerilor concurenți de a rămâne în sectorul agricol;

T.  întrucât concentrarea pieței furnizorilor de factori de producție agricolă este extrem de ridicată, șase societăți controlând aproape 75 % din piața substanțelor agro-chimice și trei societăți controlând peste 45 % din piața semințelor; întrucât această concentrare contribuie la menținerea unor prețuri ridicate la semințe și are consecințe negative însemnate asupra diversității recoltelor, iar agricultorii au o influență redusă asupra evoluției prețurilor; întrucât există concentrări mari ale pieței nu numai în amonte, ci și în comerțul (cu amănuntul) de produse alimentare, ceea ce generează o presiune suplimentară a costurilor asupra agriculturii;

U.  întrucât viabilitatea și competitivitatea micilor producții (culturilor minore) sunt afectate în mod disproporționat de schimbările legislative și structurale din sectorul factorilor de producție și este necesar să se înțeleagă mai bine impactul acestor schimbări;

V.  întrucât creșterea prețurilor la combustibil, fertilizatori și hrană pentru animale constituie principalul factor de creștere a prețurilor suportate de către fermieri;

W.  întrucât, date fiind fluctuațiile înregistrate de prețurile agricole de-a lungul lanțului alimentar și specula financiară generate de acestea, transparența piețelor supraordonate lanțului alimentar este, de asemenea, esențială pentru îmbunătățirea concurenței și a rezistenței în fața volatilității prețurilor;

X.  întrucât este necesar să se realizeze investiții pe termen lung într-o gestionare mai eficientă a resurselor și a factorilor de producție, inclusiv a energiei, a solului și a substanțelor nutritive, a tehnologiei apei, a semințelor și a substanțelor agrochimice, pentru a răspunde noilor provocări economice și ecologice, inclusiv în contextul strategiei Europa 2020; întrucât serviciile de extindere și îmbunătățirile și inovările instituționale care afectează utilizarea factorilor de producție, atitudinile și competențele fermierilor sunt deosebit de importante pentru adoptarea de sisteme agricole durabile, inovatoare și cu o utilizare mai eficientă a resurselor;

Y.  întrucât fermentarea gunoiului de grajd este benefică pentru creșterea plantelor și protecția mediului, fiind totodată necesar să se creeze stimulente pentru generarea de energie din biomasă, o măsură care, în plus, va contribui la o agricultură durabilă;

Z.  întrucât în agricultură există un potențial considerabil de economisire a energiei și a costurilor prin îmbunătățirea eficienței energetice și, suplimentar, prin producția de energie regenerabilă locală care exploatează pe deplin potențialul surselor de energie regenerabile (mai ales energie eoliană și solară, biomasă, biogaze, biocarburanți, utilizarea produselor provenite din deșeuri etc.);

AA.  întrucât diversificarea culturilor și rotația culturilor pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice și sprijină utilizarea durabilă a îngrășămintelor și pesticidelor sintetice;

AB.  întrucât producția de culturi de plante proteice leguminoase din UE, precum și sistemele îmbunătățite de producție de alimente provenite de la animale hrănite cu furaje ar contribui la reducerea deficitului de proteine al UE și dependența acesteia de importuri de hrană pentru animale și le-ar putea aduce agricultorilor avantaje economice semnificative, însă nu va constitui o soluție universală la multiplele dezechilibre existente în cadrul lanțului de aprovizionare cu factori de producție agricolă și ar determina, de asemenea, o reducere a producției altor culturi arabile, mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

AC.  întrucât, în anumite circumstanțe și în cazul anumitor soiuri, semințele de fermă pot constitui o alternativă la semințele comerciale;

AD.  întrucât, depozitarea și transportul în condiții necorespunzătoare conduc la deteriorarea unor cantități însemnate de produse agricole de bază se deteriorează, care trebuie eliminate, nemaifiind disponibile ca alimente sau ca hrană pentru animale (FAO, Global Food Losses and Food Waste, 2011);

Soluții generale

1.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească transparența prețurilor factorilor de producție agricolă și să garanteze că normele de concurență se aplică și sunt puse în aplicare în cadrul tuturor piețelor, atât subordonate, cât și supraordonate din lanțul alimentar;

2.  solicită o supraveghere mai atentă și o analiză mai profundă, la nivelul UE și la nivel mondial, a principiilor economice fundamentale care legitimează creșterea prețurilor alimentelor, a interacțiunilor predominante între fluctuațiile cererii și ofertei, precum și a interacțiunilor în creștere între fluctuațiile prețurilor energiei, ale factorilor de producție și ale produselor agricole de bază;

3.  solicită Comisiei să-și consolideze analiza privind motivele care stau la baza fluctuațiilor extreme ale pieței și să clarifice într-o mai mare măsură interacțiunile dintre speculație și piețele agricole, precum și dintre piețele energetice și materiile prime alimentare; subliniază că aceasta ar trebui să constituie unul din eforturile depuse în vederea unei mai bune reglementări, a sporirii transparenței și calității informațiilor privind piețele financiare la nivel global și la nivelul UE, inclusiv în următoarea revizuire a Directivei privind piețele instrumentelor financiare (Markets in Financial Instruments Directive – MiFID) și a Directivei privind abuzul de piață (Market Abuse Directive – MAD);

4.  invită Comisia să încurajeze eficientizarea practicilor agronomice și gestionarea îmbunătățită și sustenabilă a resurselor agricole, în scopul de a produce o agricultură stabilă și productivă, de a reduce costurile de producție și pierderile de substanțe nutritive și de a crește inovarea, eficiența resurselor și eficacitatea și sustenabilitatea din cadrul sistemelor de producție agricolă; își exprimă convingerea că aceasta s-ar putea materializa în cadrul Parteneriat european pentru inovare anunțat în domeniul productivității și durabilității agricole; subliniază necesitatea unei abordări integrate pentru agricultori, care să instituie un echilibru în toate domeniile agriculturii (producție, mediu, profitabilitate, dimensiune socială);

5.  solicită Comisiei să sprijine în continuare agricultura durabilă și productivă, pentru a face față provocărilor din domeniul mediului și din domeniul alimentar, precum și pentru a se asigura că aceasta rămâne profitabilă și competitivă pe piața mondială;

6.  salută crearea de către Eurostat a instrumentului european de monitorizare a prețurilor și înființarea unui forum la nivel înalt pentru o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare cu alimente, care trebuie să includă sectorul factorilor de producție care operează pe piețele supraordonate și care ar trebui să asigure mai multă transparență în ceea ce privește evoluția prețurilor factorilor de producție și să contribuie la îmbunătățirea prețurilor de la poarta fermei; insistă asupra faptului că ar trebui transmise și discutate în cadrul Parlamentului European rapoarte regulate asupra progreselor realizate, precum și propuneri concrete;

7.  consideră că întreprinderile din sectorul producției primare nu pot beneficia pe deplin de prețurile de producție majorate, deoarece acestea sunt supuse unei presiuni exercitate, pe de o parte, de prețurile mici de la poarta fermei determinate de pozițiile puternice ale întreprinderilor de prelucrare și ale comercianților cu amănuntul și, pe de altă parte, de prețurile ridicate ale factorilor de producție, determinate de numărul mare de întreprinderi de prelucrare;

8.  solicită Comisiei să evalueze mai bine impactul legislației UE asupra durabilității și competitivității agriculturii europene; consideră, în special, că ar trebui să se acorde o atenție deosebită costurilor pe care le generează respectarea legislației și impactului pe care aceasta îl are asupra disponibilității factorilor de producție, precum și asupra prețurilor respectivilor factori de producție;

9.  invită autoritățile naționale și europene din domeniul concurenței să abordeze problema abuzurilor de poziție dominantă de către comercianții agroeconomici, întreprinderile de comercializare cu amănuntul a produselor alimentare și întreprinderile de prelucrare și să aplice legislația UE împotriva monopolurilor, în special în sectorul îngrășămintelor, în care agricultorii se confruntă cu dificultăți foarte mari în achiziționarea la termen de fertilizatori esențiali; consideră că autoritățile europene în domeniul concurenței (DG Concurență etc.) ar trebui, prin urmare, să efectueze o anchetă sectorială completă pentru contracararea tuturor practici anticoncurențiale;

10.  subliniază că toate acțiunile în acest domeniu necesită definirea obiectivă și precisă la nivel conceptual a practicilor abuzive, neloiale și anticoncurențiale, pentru ca acestea să fie supuse unei reglementări și monitorizări specifice;

11.  îndeamnă cu insistență Comisia să efectueze un studiu aprofundat cu privire la diferențele de abordare dintre cele 27 de autorități și politici naționale din domeniul concurenței și să încurajeze soluții care implică toți partenerii din cadrul lanțului de producție alimentară și care previn ocuparea unei poziții dominante de către una sau mai multe părți din lanțul de producție, de multe ori în detrimentul producătorilor agricoli;

12.  consideră că este necesar să introducă un sistem de control eficient al unor astfel de practici, prin mijloace administrative sau juridice, și să creeze un mecanism de evaluare și de monitorizare a statelor membre de către Comisie introducând, de asemenea, sancțiuni suficient de disuasive și aplicate în timp util;

13.  subliniază, de asemenea, necesitatea unui sistem UE de schimb de informații privind bunele practici de gestionare a substanțelor nutritive, a energiei și a resurselor naturale, precum și a altor factori de producție în vederea sporirii eficienței și eficacității producției;

14.  solicită ca noua politică PAC să includă măsuri de sprijin specifice pentru o mai bună și mai eficientă gestionare a resurselor și pentru practici durabile care conduc la reducerea utilizării și costurilor de producție și îmbunătățesc capacitatea agricultorilor de adaptare la volatilitatea prețurilor, inclusiv măsurile de sprijinire a lanțurilor de factori de producție și alimentare scurte;

15.  salută atenția sporită pe care Comisia o acordă bioeconomiei în Europa; solicită ca o parte semnificativă din următorul program-cadru pentru cercetare să fie dedicată cercetării și dezvoltării în domeniul utilizării și gestionării eficiente a factorilor agricoli de producție și al îmbunătățirii eficienței agronomice; subliniază că rezultatele cercetării trebuie transpuse în dezvoltarea reală a producției agricole, prin formarea și consolidarea capacităților agricultorilor; subliniază necesitatea unei mai bune colaborări între sectorul public și cel privat, precum și între organizațiile întreprinzătorilor agricoli în acest sens, asigurând astfel aplicații practice pe teren, ceea ce ar putea îmbunătăți și moderniza acest sector;

16.  invită Comisia și statele membre să analizeze mai profund rolul pe care l-ar putea juca organizațiile și cooperativele de producători în organizarea achizițiilor colective de factori de producție agricolă, în așa fel încât să se consolideze poziția de negociere a agricultorilor în raport cu sectoarele supraordonate;

17.  invită Comisia să informeze mai bine agricultorii și consumatorii cu privire la necesitatea unei gestionări mai eficiente a energiei, a apei și a resurselor naturale în întregul lanț alimentar, pentru a se reduce în mod semnificativ risipa de resurse și alimente;

18.  recunoaște că una dintre prioritățile-cheie ale Strategiei Europa 2020 este creșterea durabilă și că dependența Uniunii de combustibilii fosili o expune unor șocuri în cadrul acestor piețe; reiterează necesitatea înlocuirii acestei dependențe de resurse epuizabile cu alternative suficient de solide, ținând seama de echilibrul dintre menținerea producției alimentarea și promovarea producției energetice;

Energia

19.  invită Comisia și statele membre să promoveze investițiile în economiile de energie și în producția de energie din surse regenerabile (energie eoliană, energie solară, biomasă, biogaz, energie geotermică etc.) în exploatațiile agricole sau în cadrul unor proiecte de parteneriat promovate de actorii locali (energie eoliană, energie solară, biogaz, energie geotermică etc.), cu un accent deosebit asupra utilizării deșeurilor și a subproduselor la nivel local;

20.  subliniază importanța prelucrării gunoiului de grajd, care nu numai că furnizează energie regenerabilă, ci și reduce presiunea asupra mediului, fiind un substitut pentru îngrășămintele artificiale sub formă de concentrate minerale; invită Comisia, pentru ca gunoiul de grajd să fie considerat sursă de energie, să recunoască gunoiul de grajd prelucrat drept substitut pentru îngrășămintele artificiale în Directiva privind nitrații;

21.  invită insistent Comisia și statele membre să se asigure că măsurile de sprijin public pentru biomasă și agrocombustibili - inclusiv biogaz - nu contribuie la crearea unei concurențe nesustenabile pentru resurse între producția alimentară și producția de energie, care trebuie organizate într-un mod durabil;

22.  invită Comisia și statele membre să contribuie la crearea unor noi surse de venituri pentru agricultori, facilitând integrarea energiei și a căldurii produse din surse regenerabile agricole în sistemele și rețelele de energie publice și private;

23.  consideră că pe întreg teritoriul UE ar trebui să fie disponibile, prin intermediul programelor de dezvoltare rurală, măsuri eficiente pentru economisirea și gestionarea energiei în ferme și la nivel local și măsuri opționale de „ecologizare” în cadrul viitoarei PAC;

24.  invită Comisia să analizeze costurile energiei în diferitele sisteme agricole existente și la furnizorii de factori de producție agricolă, în industria de prelucrare și în sistemele de distribuție asociate cu privire la productivitate și producție, ținând seama de eficiența energetică și de utilizarea surselor de energie durabile pentru a răspunde noilor provocări;

Amelioratorii de sol și produsele fitofarmaceutice

25.  solicită măsuri și stimulente eficiente, precum diversificarea recoltelor, inclusiv plantarea de leguminoase și rotația culturilor adaptate la condițiile locale, în reforma PAC după 2013, dat fiind efectul pozitiv pe care acestea îl au asupra atenuării schimbărilor climatice, a calității solului și a apei și a capacității fermierilor de a-și reduce costurile factorilor de producție agricolă;

26.  invită, în plus, Comisia și Consiliul să includă investițiile în agricultura de precizie într-o listă opțională a UE de măsuri de „ecologizare”, care să fie recompensate în cadrul PAC, dat fiind faptul că aceste practici inovatoare (precum monitorizarea solului pe baza GPS) au efecte pozitive similare asupra atenuării schimbărilor climatice, asupra calității solului și apei și asupra bugetului agricultorilor (cu utilizare semnificativ mai redusă a îngrășămintelor, a apei, a amelioratorilor de sol, a produselor fitofarmaceutice și a pesticidelor, ceea ce va duce la reducerea costurilor de producție pentru fermieri);

27.  subliniază că producția agricolă a UE este dependentă de importul de fosfat natural pentru fabricarea îngrășămintelor, cea mai mare parte a acestuia fiind exploatată în cinci state din lume; solicită Comisiei să abordeze acest aspect;

28.  invită Comisia și statele membre să încurajeze - sub rezerva analizării amănunțite a posibilele lor utilizării, a tratării corespunzătoare a substanțelor posibil periculoase și a efectuării unor controale stricte - reciclarea substanțelor nutritive (în special a fosfatului și a azotului) din fluxurile de deșeuri sau, în special, reciclarea în sensul utilizării „în cascadă” în urma unei utilizări termice; subliniază, în acest context, că gunoiul de grajd, care respectă cerințele de calitate ale legislației în domeniul îngrășămintelor și se utilizează ca îngrășământ, nu este considerat deșeu, chiar dacă, anterior, se fermentează în fabrici agricole de biogaz;

29.  solicită Comisiei să realizeze o evaluare mai profundă a impactului pierderii produselor fitofarmaceutice asupra competitivității și durabilității agriculturii europene, acordând o atenție deosebită gradului de adecvare a produselor încă disponibile și impactului asupra prețurilor, dată fiind existența unui număr redus de produse competitive pe piață;

30.  solicită Comisiei să ia în considerare soluții pentru a garanta viabilitatea viitoare a culturilor și a utilizărilor minore, asigurând în același timp o compatibilitate și o coerență deplină cu PAC și implicând toate părțile interesate din lanțul alimentar;

Hrana pentru animale

31.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta în cel mai scurt timp Parlamentului și Consiliului un raport privind posibilitățile și opțiunile pentru creșterea producției interne de culturi proteice în UE; subliniază că, deși sporirea producției interne de culturi proteice va aduce anumite avantaje, este puțin probabil ca aceasta să aibă un impact semnificativ asupra importului de hrană pentru animale din afara UE; consideră, prin urmare, că, pe termen scurt, trebuie explorate alte căi în vederea soluționării deficitului de proteaginoase din UE și subliniază în mod special rolul fundamental al importurilor de soia; solicită Comisiei să se asigure că aceste măsuri nu pun în pericol obiectivul global al UE privind securitatea aprovizionării cu alimente în ceea ce privește nivelurile de productivitate și de producție;

32.  subliniază încă o dată necesitatea introducerii în noua PAC a unor măsuri și instrumente adecvate pentru sprijinirea acelor agricultori care cultivă culturi de proteine și care în acest fel poate contribui la reducerea deficitului de proteine și a volatilității prețurilor din UE, la îmbunătățirea practicilor agricole și a fertilității solului;

Semințele

33.  invită Comisia și statele membre, în contextul apropiatei revizuiri a Regulamentului (CE) nr. 2100/94 privind protecția soiurilor de plante, să mențină posibilitatea ca fermierii să utilizeze semințe de fermă și semințe prelucrate în fermă în conformitate cu dispozițiile articolului 14 alineatele (1) și (2) ale acestui regulament, date fiind avantajele economice, culturale și de mediu și contribuția la agro-biodiversitate pe care le poate aduce această practică; solicită, în acest context, examinarea echitabilă și echilibrată atât a drepturilor de selecție vegetală, cât și a actualelor restricții privind utilizarea semințelor de fermă, în scopul îmbunătățirii și simplificării cadrului juridic și al asigurării unui echilibru adecvat între necesitatea păstrării și îmbunătățirii diversității recoltelor, precum și îmbunătățirea nivelului de trai al întreprinzătorilor agricoli mici și mijlocii;

34.  ia act de importanța proiectelor de cercetare care studiază reproducerea soiurilor de plante care își mențin caracteristicile pe termen lung și încurajează statele membre și Comisia să sprijine astfel de proiecte pe lângă promovarea măsurilor de încurajare a cultivării recoltelor locale de plante furajere, precum inul, triticala și bobul (Vicia Lathyroides), etc.;

35.  solicită Comisiei să aibă în vedere înființarea unei bănci europene pentru semințe în vederea depozitării și păstrării varietății genetice a plantelor, a combaterii pierderii biodiversității și a creării unei legături între diversitatea culturilor și patrimoniul cultural al statelor membre;

36.  solicită, în contextul apropiatei conferințe mondiale Rio+20, o nouă inițiativă a UE cu privire la conservarea, utilizarea sustenabilă și comercializarea de calitate a agrobiodiversității, pentru a crește valoarea adăugată din agricultură;

Prețurile terenurilor și arenzile

37.  invită Comisia să realizeze un studiu cu privire la impactul pe care îl au arendarea terenurilor și creșterea costurilor aferente achiziționării de terenuri și arendării asupra sectoarelor agricole din statele membre ale UE;

38.  subliniază că drepturile la plata unică pe exploatație, atunci când acestea se bazează pe valori istorice sau când se comercializează fără terenuri, pot fi achiziționate la prețuri mari de către investitori și speculatori pentru obținerea mai degrabă a unor venituri constante decât practicarea agriculturii active; constată că distorsiunile create acționează ca o barieră determinată de costurile de producție substanțiale și ca o barieră de acces pentru noii agricultorii; solicită Comisiei și Parlamentului, precum și statelor membre și regiunilor să se asigure că reforma PAC abordează în mod corespunzător aceste probleme și că drepturile la plată sunt disponibile pentru toți agricultorii în scopul unei producții active;

39.  solicită Comisiei să întocmească un raport privind influența asupra costurilor exploatațiilor agricole a utilizării spațiului prin măsuri de infrastructură, construcția de locuințe și utilizarea echilibrată a suprafețelor;

Apă

40.  invită Comisia să depună eforturi, în cadrul reformei PAC și a Directivei-cadru privind apa, pentru a asigura sisteme de irigare și de canalizare și stocare a apei pentru agricultură care să utilizeze apa mai eficient, să includă îmbunătățirea capacității de stocare a apei din sol, recoltarea de apă în zonele uscate și canalizarea apei în zonele umede ca modalitate de reducere a utilizării apei dulci și ca precauție împotriva schimbărilor regimului de precipitații cauzate de schimbările climatice;

41.  solicită Comisiei să găsească soluții la problema canalizărilor, ținând seama și de nivelurile ridicate de precipitații, de poziționarea geografică joasă și de stagnările de apă;

42.  în acest sens, atrage atenția Comisiei asupra efectului pozitiv pe care agricultura de precizie îl are asupra utilizării apei (prin monitorizarea pe baza GPS a condițiilor solului și prin previziuni meteorologice) și solicită ca investițiile în aceste soluții și în alte soluții inovatoare care reduc utilizarea de factori de producție agricolă, precum apa, fertilizatorii și produsele fitofarmaceutice, să poată fi acoperite de opțiunile de „ecologizare” ale viitoarei PAC;

43.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească gestionarea și realocarea drepturilor pe apă și să îmbunătățească agrosistemele multifuncționale și sistemele agroforestiere;

44.  solicită să se acorde mai mult sprijin pentru formarea agricultorilor în domeniul gestionării eficiente a apei, al canalizării și al irigării, inclusiv în ceea ce privește instrumentele practice pentru stocarea apei și măsuri de împiedicare a pierderilor de substanțe nutritive sau a salinizării și a procesului de formare a turbei, precum și îmbunătățirea sistemelor de tarifare a apei și de administrare a apei la nivel local și regional pentru a contribui la contracararea irosirii apei și la reducerea costurilor de producție pe termen lung; trebuie încurajată, de asemenea, verificarea conductelor, astfel încât scurgerile de apă să nu afecteze în mod semnificativ costurile de producție și calitatea produselor;

o
o   o

45.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0297. (2) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 22 . (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0006. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0084. (5) http://www.oecd.org/dataoecd/38/10/48224529.pdf (6) http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database. (7) http://ec.europa.eu/research/agriculture/conference/pdf/feg3-report-web-version.pdf. (8) http://agrienv.jrc.ec.europa.eu/publications/pdfs/LIFS_final.pdf. (9) JO L 309, 24.11.2009, p. 71.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente

P7_TA(2012)0012 RC-B7-0006/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013(1), Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare(2), Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii(3) și Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă(4)

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591) și diferitele documente de lucru anexate la această comunicare, precum și Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(5) și Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la lanțul de aprovizionare cu factori de producție agricolă(6),

–  având în vedere Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale(7),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 30 iulie 2010 de instituire a unui forum la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente(8),

–  având în vedere recomandările finale ale Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare din 17 martie 2009, precum și concluziile din 29 martie 2010 cu privire la îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa,

–  având în vedere datele Eurostat privind indicii prețurilor pentru factorii de producție agricolă (costurile de intrare) și indicii prețurilor produselor agricole (prețurile de producție)(9),

–  având în vedere Declarația sa din 19 februarie 2008 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană(10) și Rezoluția sa din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa(11),

–  având în vedere raportul din 2008 al Centrului Comun de Cercetare intitulat „Sisteme de producție agricolă cu consum redus: o șansă de dezvoltare a agriculturii durabile”(12),

–  având în vedere raportul intitulat „Agroeconomia și dreptul la alimentație” al raportorului special al ONU pentru dreptul la alimentație,

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM (2009)0591) sunt identificate dezechilibre semnificative în ceea ce privește puterea de negociere, care se materializează prin practici comerciale neloiale, cum ar fi plăți întârziate, modificări unilaterale ale contractelor, condiții contractuale inechitabile, restricționarea accesului pe piață, lipsa de informații privind formarea prețurilor, distribuția inegală a marjelor de profit în lanțul de aprovizionare cu alimente, abuzuri de putere de piață comise de furnizori sau cumpărători (de exemplu, cartelurile și menținerea prețurilor de revânzare), alianțe de cumpărare etc.;

B.  întrucât nivelul de concentrare înregistrat în rândul distribuitorilor cu amănuntul de foarte mari dimensiuni din Uniunea Europeană are un impact negativ asupra producătorilor și a altor furnizori, deoarece cauzează dezechilibre din ce în ce mai mari de putere între părțile contractante; întrucât producătorii și procesatorii de produse agricole își pierd progresiv puterea de negociere în ceea ce privește stabilirea prețurilor de-a lungul lanțului valoric, de la producția primară, la procesare și, în final, la consumatorul final; întrucât concentrarea excesivă duce la pierderi în ceea ce privește diversitatea produselor, patrimoniul cultural, unitățile de desfacere, locurile de muncă și mijloacele de subzistență;

C.  întrucât probleme de venituri ale agricultorilor sunt tot mai mari, iar prețurile plătite de consumatori pentru produse nu se reflectă în prețurile plătite agricultorilor pentru produsele lor, ceea ce subminează capacitatea agricultorilor de a face investiții și i-ar putea determina să renunțe la activitate;

D.  întrucât pierderea puterii de negociere, creșterea costurilor de producție și imposibilitatea de a recupera aceste costuri de-a lungul lanțului alimentar poate să pericliteze supraviețuirea exploatațiilor agricole, putând astfel să reducă potențialul de producție pe termen lung în statele membre și să sporească dependența acestora de piețele externe;

E.  întrucât existența unor relații comerciale echilibrate nu ar îmbunătăți doar funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente, ci ar aduce beneficii agricultorilor, printr-o competitivitate sporită, și, în final, consumatorilor;

F.  întrucât recenta volatilitate a prețurilor produselor alimentare și a produselor de bază a generat preocupări grave legate de funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial și a generat nesiguranță cu privire la veniturile din sectorul agricol și la investițiile pe termen lung ale agricultorilor;

G.  întrucât nici măcar consumatorii nu beneficiază de prețurile mici la poarta exploatațiilor agricole generate de pierderea treptată a puterii de negociere a agricultorilor în lanțul alimentar, deoarece cerințele de calitate, dreptul muncii și standardele de mediu și de bunăstare a animalelor - pe care trebuie să le respecte agricultorii europeni – adesea nu se aplică la fel produselor agricole importate;

H.  întrucât autoritățile din domeniul concurenței din câteva state membre au constatat că există patru domenii cheie în care dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente sunt deosebit de problematice: impunerea unilaterală a termenilor contractuali, practicile legate de discounturi, penalitățile și condițiile de plată,

1.  subliniază faptul că problema dezechilibrelor din lanțul de aprovizionare cu alimente are o evidentă dimensiune europeană, care necesită o soluție europeană specifică, având în vedere importanța strategică a lanțului agroalimentar pentru Uniunea Europeană; subliniază faptul că lanțul de aprovizionare cu alimente, agricultura, industria agroalimentară și distribuția de alimente reprezintă 7 % din totalul locurilor de muncă din UE și valorează 1 400 de miliarde de euro pe an – mai mult decât în orice alt sector de producție din UE – și că ponderea valorii adăugate agricole din lanțul de aprovizionare cu alimente a scăzut în UE-25 de la 31 % în 1995 la 24 % în 2005;

2.  atrage atenția asupra activității desfășurate în prezent de către forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, în special asupra platformei sale pentru contacte între întreprinderi; solicită să fie informat în mod oficial și cu regularitate cu privire la activitatea forumului și la deciziile luate;

3.  sprijină activitatea de calitate a platformei experților asupra practicilor contractuale dintre întreprinderi, realizată în cadrul forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, în special definirea, identificarea și evaluarea practicilor comerciale evident neloiale, pe baza unor date și exemple concrete; solicită sprijinirea cu fermitate a inițiativelor care promovează dialogul dintre părți în aceste probleme; salută faptul că părțile interesate au convenit asupra principiilor care stau la baza bunelor practici în forma prezentată forumului la nivel înalt la 29 noiembrie 2011 și le solicită să adopte măsurile de aplicare;

4.  invită Comisia să înainteze propuneri legislative solide la nivelul UE, în cazurile în care acest lucru este necesar și fără a denatura buna funcționare a piețelor, pentru a asigura relații echitabile și transparente între producătorii, furnizorii și distribuitorii de produse alimentare, precum și să pună corect în aplicare normele aflate deja în vigoare, nu în ultimul rând fiindcă ultimele cifre ale Eurostat privind veniturile din agricultură arată că, din 2009, veniturile agricultorilor au scăzut cu 11,6 % la nivelul UE, în timp ce costurile totale de intrare ale fermierilor au crescut în medie cu aproape 40 % între 2000 și 2010;

5.  invită Comisia și statele membre să se ocupe în continuare urgent de problema distribuției inechitabile a profiturilor în lanțul alimentar, în special pentru a asigura venituri adecvate pentru agricultori; recunoaște că, pentru a stimula sistemele de producție durabile, agricultorii trebuie să fie compensați pentru investițiile pe care le fac și pentru angajamentele pe care și le asumă în aceste domenii; subliniază faptul că, în locul luptelor pentru putere, trebuie stabilite raporturi de colaborare;

6. subliniază faptul că politica agricolă trebuie să permită agricultorilor mici și mijlocii, inclusiv fermelor familiale, să obțină venituri rezonabile, să producă suficiente alimente de o calitate adecvată la prețuri accesibile, să creeze locuri de muncă, să promoveze dezvoltarea rurală și să asigure protecția mediului și dezvoltarea durabilă;

7.  insistă ca statele membre să joace un rol activ în sprijinirea forurilor consultative existente și în crearea unora noi, în care să fie reprezentate în mod adecvat părțile implicate în lanțul alimentar, astfel încât să se promoveze dialogul și să se elaboreze orientări pentru a stabili relații mai echitabile și mai echilibrate; atrage atenția asupra faptului că astfel de consultări oficiale contribuie la protejarea producătorilor și a furnizorilor și la evitarea măsurilor de represiune din sectorul de distribuție;

8.  invită autoritățile europene și naționale din domeniul concurenței, precum și alte autorități de reglementare implicate în producție și comerț să ia măsuri împotriva practicilor abuzive ale cumpărătorilor dominanți angro și cu amănuntul, care pun sistematic agricultorii într-o poziție de negociere inegală;

9.  solicită cu fermitate să se elaboreze o definiție clară, riguroasă și obiectivă a practicilor abuzive și neloiale, inclusiv definiții mai stricte ale conceptelor și o delimitare mai clară, în conformitate cu mandatul conferit Comisiei în Rezoluția Parlamentului referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă, astfel încât aceste practici să fie supuse unor reglementări specifice, supravegherii și unor sancțiuni obiective;

10.  atrage atenția asupra următoarei liste neexhaustive de practici despre care producătorii consideră că ridică probleme în funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente:

11.  solicită instituirea unui cadru pentru controlul eficace al acestor practici, în primul rând prin demararea unei anchete în întregul sector, prin mijloace administrative sau judiciare, și, în al doilea rând, prin introducerea unui sistem de evaluare și de monitorizare aflat sub controlul statelor membre și coordonat de Comisia Europeană, cu instituirea unor sancțiuni disuasive aplicate în mod eficace și în timp util;

12.  solicită, în legătură cu condițiile contractuale și practicile comerciale abuzive, introducerea unor mijloace mai eficace pentru a asigura respectarea termenelor de plată, ținând seama de dispozițiile Directivei privind întârzierea efectuării plăților, și instituirea de noi instrumente pentru a reduce la minimum și a armoniza la nivel european intervalul de timp dintre livrare și momentul în care plata este efectiv primită de furnizor; în acest context, subliniază că este nevoie urgentă de soluții pentru a rezolva probleme specifice întâmpinate de producătorii de produse perisabile cu o durată scurtă de viață pe raft, care se confruntă cu dificultăți serioase în ceea ce privește fluxul de numerar;

13.  ia act de măsurile din proiectele de propuneri ale Comisiei privind reforma PAC, menite să consolideze poziția agricultorilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, prin sprijinirea organizațiilor de producători și a organizațiilor intersectoriale și prin promovarea unor lanțuri scurte între producători și consumatori, cum ar fi piețele pentru produsele locale; consideră că, prin consolidarea poziției agricultorilor printr-o mai bună organizare internă și o abordare mai profesionistă, aceștia vor avea posibilitatea de a primi o cotă mai echitabilă din valoarea adăugată;

14.  salută recomandarea Comisiei ca statele membre să coopereze prin schimburi de bune practici cu privire la notificarea practicilor comerciale și pregătirea de seturi de contracte standard;

15.  invită Comisia să îmbunătățească instrumentul european de monitorizare a prețurilor și să dezvolte o interfață ușor de utilizat și transparentă, care să fie disponibilă în mai multe limbi, să permită consumatorilor și părților interesate să compare prețurile produselor alimentare de bază la fiecare nivel al lanțului de aprovizionare cu alimente atât în cadrul unui anumit stat membru, cât și între statele membre, și care să țină cont, de asemenea, de diferențele dintre costul vieții în diverse state membre;

16.  invită Comisia să clarifice aplicarea regulilor de concurență în agricultură, cu scopul de a oferi agricultorilor și organizațiilor intersectoriale ale acestora instrumentele necesare pentru îmbunătățirea poziției lor de negociere; solicită ca legislația europeană existentă în materie de concurență să fie evaluată și modificată pentru a se lua mai mult în considerare efectele negative ale concentrării verticale asupra întregului lanț de aprovizionare cu alimente, în loc să se țină seama doar de pozițiile relative ale diverselor companii pe piață și să se analizeze denaturările concurenței doar din punctul de vedere al efectelor negative pentru consumatori;

17.  solicită Comisiei să îmbunătățească coordonarea activității diverselor sale servicii pentru a putea juca un rol mai eficace în monitorizarea prețurilor de-a lungul lanțului alimentar și în monitorizarea dinamicii vânzărilor cu amănuntul și a cotelor relative de piață pe teritoriul UE; solicită înființarea unui mediator independent al comerțului cu alimente care să asigure legătura dintre autoritățile competente în materie comercială și de concurență și mediatorii naționali din domeniul comerțului cu alimente din fiecare stat membru, pentru a asigura coordonarea acestora și schimbul de informații; consideră,de asemenea, că mediatorul european și mediatorii naționali ar trebui să fie responsabili de asigurarea respectării legislației relevante și de recomandarea unor sancțiuni oportune și adecvate;

18.  solicită Comisiei să realizeze un studiu aprofundat cu privire la diferențele de abordare dintre cele 27 de autorități și politici naționale din domeniul concurenței și să încurajeze soluții care să implice toți partenerii din cadrul lanțului de producție alimentară și să prevină crearea unei poziții dominante într-una sau câteva părți din lanțul de materii prime sau de producție, poziții care intervin, adeseori, în detrimentul producătorilor agricoli;

19.  consideră că ar trebui să se acorde prioritate organizării unei campanii de informare la nivelul UE prin care agricultorii să fie informați despre drepturile lor contractuale, despre cele mai frecvente practici contractuale și comerciale ilegale, neloiale și abuzive, precum și despre mijloacele de care dispun pentru a semnala abuzurile;

20.  consideră că soluția pentru remedierea dezechilibrelor din lanțul de aprovizionare cu alimente include autoreglementarea, dar necesită, de asemenea, reglementări și ajustări ale dreptului concurenței; insistă ca statele membre să promoveze dezvoltarea celor mai bune practici și/sau a unor coduri de conduită în parteneriat cu toate părțile interesate, cu cooptarea producătorilor, industriei, furnizorilor, comercianților cu amănuntul și reprezentanților consumatorilor, utilizându-se în mod optim sinergiile existente;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 103. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0006. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0297. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0307. (5) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 22. (6) Texte adoptate, P7_TA(2012)0011. (7) JO L 48, 23.2.2011, p. 1. (8) JO C 210, 3.8.2010, p. 4. (9) http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database. (10) JO C184 E, 6.8.2009, p. 23. (11) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 180. (12) http://agrienv.jrc.ec.europa.eu/publications/pdfs/LIFS_final.pdf

Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului (2011/2148(INI))

P7_TA(2012)0013 A7-0431/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere titlul XIX articolul 189 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la politica în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice și la politica spațiului și menționând, în special, elaborarea unei politici europene a spațiului pentru a promova progresul științific și tehnic, competitivitatea industrială și punerea în aplicare a politicilor Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 2010 intitulată „O politică industrială integrată adaptată erei globalizării Atribuirea celui mai important rol competitivității și sustenabilității” (COM(2010)0614),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2011 intitulată „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului” (COM(2011)0152),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 31 mai 2011 intitulate „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului”,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 11 noiembrie 2003 intitulată „Spațiul: o nouă frontieră europeană pentru o Uniune în expansiune: un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a politicii europene a spațiului” (COM(2003)0673),

–  având în vedere Decizia Consiliului nr. 2004/578/CE din 29 aprilie 2004 privind încheierea Acordului-cadru dintre Comunitatea Europeană și Agenția Spațială Europeană(3),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Evaluare intermediară a programelor europene de radionavigație prin satelit” (COM(2011)0005),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la evaluarea intermediară a programelor europene de navigație prin satelit: evaluarea implementării, provocările viitoare și perspectivele financiare(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 iunie 2007 privind finanțarea programului european de radionavigație prin satelit (Galileo) în conformitate cu Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 și programul-cadru multianual 2007-2013(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 683/2008 privind punerea în aplicare în continuare a programelor europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo)(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Monitorizarea globală pentru mediu și securitate (GMES): pentru o planetă mai sigură” (COM(2008)0748),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Monitorizarea globală pentru mediu și securitate (GMES): provocări și pașii următori pentru componenta spațială” (COM(2009)0589),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 911/2010 din 22 septembrie 2010 privind Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) și exploatarea sa inițială (2011-2013)(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 912/2010 de instituire a Agenției GNSS European(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS)” (COM(2010)0308),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și cel al Comisiei pentru transport și turism (A7-0431/2011),

A.  întrucât articolul 189 din TFUE conferă Uniunii Europene un rol explicit în elaborarea unei politici a spațiului în scopul promovării progresului științific și tehnic, a competitivității industriale, precum și pentru punerea în aplicare a politicilor sale;

B.  întrucât politica spațiului este un element esențial al strategiei Europa 2020 și este parte integrantă a inițiativei emblematice privind politica industrială;

C.  întrucât serviciile de comunicare prin satelit se află deja în slujba guvernelor și a cetățenilor UE;

D.  având în vedere că aceasta sprijină obiectivele unei economii inteligente, durabile și incluzive creând locuri de muncă cu înaltă calificare, oferind perspective comerciale, stimulând inovarea și contribuind la bunăstarea și securitatea cetățenilor;

E.  întrucât spațiul prezintă o importanță strategică pentru Europa și este un element-cheie pentru independența proceselor decizionale și a acțiunilor sale;

F.  întrucât industria spațială europeană generează o cifră de afaceri consolidată de 5,4 miliarde EUR și are peste 31 000 de angajați cu înaltă calificare;

G.  întrucât sectorul european al comunicațiilor prin satelit reprezintă un element fundamental pentru sprijinirea unei industrii spațiale europene sănătoase, dat fiind faptul că peste jumătate din cifra de afaceri înregistrată în industria europeană rezultă din producerea și lansarea de sateliți de telecomunicații;

H.  întrucât Parlamentul European și-a acordat în mod consecvent întregul sprijin GNSS european, implementat prin programele Galileo și EGNOS, care vizează îmbunătățirea vieții de zi cu zi a cetățenilor europeni, asigurarea autonomiei și independenței Europei și obținerea unei poziții importante pe piața mondială de înaltă tehnologie legată de navigația prin satelit;

I.  întrucât, în prezent, Uniunea Europeană este dependentă de sistemul american global de poziționare globală (GPS), activitățile care se bazează pe acest sistem reprezentând aproximativ 7% din valoarea PIB-ului și întrucât Galileo va prezenta unele avantaje în comparație cu sistemul american GPS, precum o mai mare precizie, integritatea globală, autentificarea și garantarea serviciului, și va asigura, de asemenea, autonomia strategică a Uniunii Europene; constată importanța Galileo în vederea îmbunătățirii competitivității și a calității unui număr mare de servicii din Europa;

J.  întrucât creșterea costurilor programului, determinată, printre altele, de estimări inexacte ale costurilor și de strategii neadecvate de gestionare a costurilor, face ca bugetul actual să poată finanța numai punerea în aplicare a capacității operaționale inițiale (IOC);

K.  întrucât Comisia a prezentat o propunere de finanțare a Galileo pentru cadrul financiar multianual 2014-2020, dar cadrul nu include finanțarea programului GMES, punând, astfel, în pericol viitorul acestui program;

L.  întrucât Comisia trebuie să prezinte o evaluare clară și detaliată a tuturor variantelor tehnice posibile și a costurilor și beneficiilor implicate, atât în cazul programului Galileo, cât și al programului GMES, înainte de a se lua o decizie cu privire la majorarea angajamentelor financiare ce urmează a fi finanțate din bugetul Uniunii în următorul cadru financiar multianual;

M.  întrucât GMES este, de asemenea, un program emblematic elaborat la nivel european, aflat în slujba cetățenilor europeni, care furnizează servicii de geoinformații pentru sprijinirea instituțiilor publice în vederea punerii în aplicare a politicilor printre care se numără și managementul de mediu, gestionarea riscurilor și protecția cetățenilor; întrucât programul GMES trebuie să garanteze o continuitate a accesului la informațiile cu privire la mediu și la securitate pe baza unor infrastructuri permanente de observare spațiale și in situ și să utilizeze cât mai eficient posibil resursele disponibile în Europa;

N.  întrucât menținerea competitivității industriei spațiale ce utilizează tehnologii de vârf, sprijinită de un program de cercetare și dezvoltare ambițios și de activități suplimentare, precum exploatarea spațiului, securizarea infrastructurilor spațiale, precum și cooperarea internațională constituie sectoare esențiale pentru o politică spațială încununată de succes;

O.  întrucât, după cum a subliniat Comisia, pentru atingerea obiectivelor politicii spațiale europene, trebuie garantat accesul independent la spațiu;

P.  întrucât competențele tehnic în domeniul industriei europene sunt esențiale în vederea unei politici spațiale eficiente, iar programele europene importante în materie de integrare și competitivitate joacă un rol crucial;

Obiectivele unei strategii spațiale europene

1.  salută comunicarea Comisiei Europene intitulată „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului” ca primă etapă în vederea unei politici spațiale cuprinzătoare și orientate către utilizatori a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului, al politicilor și diplomației sale; consideră că Uniunea Europeană ar trebui să își concentreze eforturile asupra dezvoltării de servicii spațiale în aval în beneficiul cetățenilor și în vederea îmbunătățirii procesului de elaborare și aplicare a politicilor; consideră că utilizarea adecvată a programelor spațiale, precum Galileo și GMES, ar permite realizarea unor economii semnificative în sectoarele respective și ar aduce ulterior beneficii pentru regiunile și comunitățile locale;

2.  consideră important ca politica spațială să fie o politică realistă, care să vizeze îmbunătățirea vieții cotidiene a cetățenilor europeni, facilitând o nouă creștere economică, încurajând potențialul pentru inovare și sprijinind progresul științific de talie mondială; subliniază că soluțiile spațiale care depind de tehnologiile de vârf și de o bază industrială europeană competitivă sunt indispensabile pentru confruntarea cu principalele provocări actuale ale societății, precum catastrofele naturale, monitorizarea resurselor și a climei, pentru dezvoltarea sectorului telecomunicațiilor și promovarea aplicațiilor relevante în domeniul politicilor în materie de schimbări climatice, planificare urbană, gestionare a mediului, agricultură, siguranță maritimă, pescuit și transport;

3.  constată rolul important al rețelelor prin satelit în vederea acoperirii integrale a UE, până în 2013, cu internet de bandă largă, sprijinind astfel realizarea obiectivelor Agendei digitale a UE;

4.  salută intenția Comisiei de a elabora o politică spațială adaptată îndeosebi pentru subsectoarele industriei; subliniază, în acest sens, că politica în cauză ar trebui elaborată atât cu participarea ASE și a statelor membre, cât și a Parlamentului European;

5.  consideră că Uniunea Europeană are responsabilitatea de a coordona și consolida politicile și programele spațiale naționale în vederea stabilirii unei abordări europene coerente în colaborare cu toate părțile interesate pertinente; subliniază că o astfel de abordare ar trebui să aibă drept obiectiv sprijinirea unei baze industriale europene solide, competitive și autonome și consolidarea unei politici industriale capabile să elaboreze, să dezvolte, să lanseze, să opereze și să exploateze sisteme spațiale pe termen mediu și lung, inclusiv mecanisme financiare și legislative;

6.  salută obiectivele strategiei în ceea ce privește consolidarea infrastructurii spațiale a Europei și sprijinul acordat cercetării în vederea creșterii independenței tehnologice a bazei industriale europene, a încurajării fertilizării încrucișate între sectorul spațiului și alte sectoare industriale și a stimulării inovării ca motor al competitivității europene;

7.  observă că, în pofida faptului că domeniile prioritare de acțiune sunt bine identificate de comunicarea Comisiei, rămân oarecum neclare; subliniază faptul că acestea ar trebui să fie clarificate și să cuprindă o evaluare a tuturor opțiunilor tehnice, a costurilor, riscurilor și beneficiilor aferente, precum și a implicațiilor la nivel social, inclusiv a tuturor consecințelor posibile asupra bazei industriale a Uniunii Europene și asupra politicii industriale europene; subliniază că un program spațial european ar trebui să se concentreze asupra domeniilor de valoare adăugată europeană și să evite dispersarea eforturilor sau suprapunerile cu activitățile întreprinse de ASE;

8.  subliniază necesitatea unei guvernanțe clare cu privire la politica spațială, utilizând cât mai bine posibil competențele existente în Europa, cu mecanisme de supraveghere și de coordonare eficiente pentru armonizarea priorităților și asigurarea gestionării eficiente a resurselor care provin din fonduri naționale, precum și de la Uniunea Europeană, ASE și alte agenții spațiale europene importante pentru UE;

9.  ia act de faptul că, până în prezent, cele șapte Consilii Spațiu au făcut doar o referire incidentală la transportul în Europa și că, în deliberările Consiliilor Spațiu, nu a fost acordată suficientă importanță semnificației politicii spațiale pentru transport, astfel cum se reflectă în rezultatele lucrărilor lor;

10.  subliniază nevoia unei mai bune înțelegeri a dependenței față de spațiu a sectoarelor fundamentale și încurajează statele membre și Comisia să promoveze importanța spațiului;

11.  reamintește că sectorul transporturilor joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor UE 20-20-20 în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2 și a consumului de energie, precum și a obiectivelor strategiei Europa 2020 și că, fără un sector eficient al transporturilor, nu poate fi realizată o creștere durabilă;

12.  consideră că este necesară o strategie spațială pentru Uniunea Europeană pentru a garanta că tehnologia spațială contribuie pe deplin la o gestionare mai sigură și mai eficientă a traficului și la controlul traficului în toate modurile de transport;

13.  este de acord cu Comisia că Europa trebuie să mențină accesul independent la spațiu pentru a-și putea îndeplini obiectivele propuse privind implementarea politicii sale spațiale și pentru a putea beneficia în continuare de randamentul aplicațiilor spațiale; încurajează, prin urmare, Comisia să prezinte propuneri concrete în domeniul strategic al lansatoarelor, îndeosebi acordându-le acestora o atenție sporită în contextul politicii industriale a sectorului spațiului;

14.  subliniază că, în cadrul politicilor spațiale, chestiunea lansatoarelor are o dimensiune deosebit de importantă și subliniază nevoia unui nou impuls politic european în acest sens, dată fiind situația critică economică actuală a sectorului lansatoarelor în întreaga lume;

Proiectele emblematice Galileo și GMES

15.  consideră că Galileo este un program emblematic al Uniunii Europene și constituie primul sistem mondial de navigație prin satelit conceput în scopuri civile care ar putea permite independența Uniunii într-un domeniu strategic;

16.  solicită Comisiei realizarea adecvată a cadrului legislativ și financiar, în special în vederea stabilirii unui cadru financiar pentru perioada 2014 - 2020, a unei abordări referitoare la o guvernanță efectivă, a serviciilor Galileo și a normelor privind responsabilitatea; subliniază că, în acest sens, pentru ca Galileo să devină operațional și să fie pregătit pentru deplina sa utilizare, este necesar:

17.  consideră că IOC, capabilă să furnizeze primele servicii, ar trebui finalizată până în 2014 cel târziu pentru a asigura faptul că Galileo va deveni într-adevăr a doua constelație GNSS de referință, în special pentru producătorii de receptoare; salută lansarea pe orbită de la centrul spațial european din Kourou a doi sateliți operaționali de validare la data de 21 octombrie 2011;

18.  are convingerea că scopul capacității operaționale depline (FOC), bazată pe o constelație de 27 de sateliți și un număr adecvat de sateliți de rezervă și pe o infrastructură adecvată la sol, este o condiție necesară pentru ca Galileo să ajungă să ofere valoarea adăugată prevăzută în ceea ce privește autentificarea, înalta precizie și un serviciu neîntrerupt și, prin urmare, pentru a culege roadele economice și sociale; își exprimă temerea că Galileo și-ar putea pierde avantajul dacă sistemul nu este finalizat la timp și dacă comercializarea și internaționalizarea serviciilor nu se realizează în mod adecvat; consideră că sprijinul clar și fără rezerve al tuturor instituțiilor europene pentru crearea FOC este necesar pentru a convinge utilizatorii și investitorii că Uniunea Europeană și-a asumat un angajament pe termen lung;

19.  consideră că planul financiar ce urmează a fi adoptat pentru Galileo trebuie să fie elaborat astfel încât să răspundă cerințelor pe termen lung și să asigure continuitate, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de exploatare, întreținere și înlocuire;

20.  îndeamnă Comisia și Agenția GNSS European (GSA) să depună eforturi pentru creșterea gradului de informare cu privire la GNSS în rândul potențialilor utilizatori și investitori, pentru promovarea utilizării serviciilor bazate pe GNSS, precum și pentru identificarea și concentrarea cererii pentru aceste servicii în Europa;

21.  are convingerea fermă că finanțarea suplimentară a GNSS poate fi asigurată doar prin sensibilizarea considerabilă a factorilor de decizie și a publicului larg cu privire la beneficiile aduse de GNSS pentru economia și societatea UE; salută punerea în practică a inițiativelor concrete, cum ar fi concursul de idei Galileo Masters;

22.  reamintește că EGNOS reprezintă un program real și operațional; își exprimă convingerea că este necesară punerea în valoare pe deplin a acestui program și exploatarea concretă a aplicațiilor sale; atrage atenția asupra importanței ca sistemul EGNOS să acopere întregul teritoriu al UE în vederea consolidării pieței comune, și subliniază necesitatea extinderii acestui sistem în sudul, estul și sud-estul Europei, în regiunea mediteraneană, Africa și regiunea arctică;

23.  subliniază faptul că programele Galileo și EGNOS sunt esențiale pentru crearea unui cer unic european și pentru dezvoltarea ulterioară a unei gestionări sigure și rentabile a traficului aerian în Europa. Prin urmare, solicită stabilirea unui calendar ferm și ambițios, împreună cu o finanțare stabilă pentru cercetare și inovare, care să asigure progresul tehnologic și creșterea capacității industriale, solicită facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare, în vederea implementării ambelor programe ca o condiție prealabilă pentru lansarea oportună a cerului unic european, acesta din urmă fiind un pas strategic esențial în dezvoltarea integrării europene și în consolidarea pieței comune europene;

24.  consideră că promovarea utilizării sistemelor EGNOS și Galileo în aviația civilă reprezintă o cerință strategică pentru punerea în aplicare a SESAR, în special în ceea ce privește utilizarea sa în procedurile de aterizare și în aeroporturile mici;

25.  solicită statelor membre o reconfirmare a angajamentului asumat față de proiectele spațiale ale UE, precum SESAR, care se va dovedi de o importanță vitală pentru o viitoare creștere economică și pentru crearea de locuri de muncă în diferite sectoare.

26.  solicită Comisiei și statelor membre să garanteze transparență în finanțarea și cooperarea dintre strategiile spațiale în scopuri militare și civile;

27.  subliniază faptul că programele Galileo și EGNOS sunt esențiale pentru o gestionare eficientă și durabilă din punct de vedere ecologic a traficului rutier, pentru sistemele de taxare rutieră, pentru sistemul eCall și sistemele de urmărire în timp real, precum și pentru viitoarele tahigrafe digitale;

28.  subliniază că supravegherea transporturilor de bunuri periculoase și poluante ar trebui să fie o prioritate a sistemelor de observare și navigație prin satelit;

29.  consideră că GMES este, de asemenea, un program emblematic al Uniunii Europene și că acesta joacă un rol fundamental pentru observarea pământului; subliniază importanța contribuției GMES la îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020 și la sprijinirea creșterii economice și a economiei ecologice, precum și a investițiilor pe termen lung în tehnologie și infrastructură; reafirmă importanța GMES, care este un instrument esențial în combaterea schimbărilor climatice și a degradării mediului; remarcă faptul că, prin colectarea și analizarea informațiilor la nivel național, regional și global, GMES va permite extragerea unor date precise și utile pentru: monitorizarea atmosferei, a mediului marin și a uscatului, protecția civilă, prevenirea riscurilor, sistemele de alertă rapidă, gestionarea situațiilor de urgență și activitățile de salvare în urma unor dezastre ecologice, naturale sau cauzate de om, supravegherea zonelor maritime și de coastă, dezvoltarea agricolă, gestionarea apelor și a solului și planificarea regională, prin activități inovatoare de evaluare ecologică și de raportare privind mediul, capabile să suprapună datele spațiale cu cele in situ;

30.  solicită Comisiei să finalizeze cadrul legislativ și să prezinte o propunere privind o guvernanță efectivă pentru diferitele niveluri de dezvoltare și gestionare a programului, profitând de experiența în domeniu a organismelor publice ale UE, inclusiv a agențiilor UE și a sectorului privat pentru dezvoltarea și coordonarea de servicii orientate către utilizator; îndeamnă Comisia și alte instituții să includă finanțarea GMES în cadrul financiar multianual 2014-2020; reiterează faptul că prin includerea finanțării GMES în cadrul financiar multianual s-ar evita pierderea inutilă a investițiilor aprobate deja în al șaptelea Program-cadru de cercetare pentru servicii și informații; atrage atenția că absența unui plan financiar de susținere economică, pe termen lung, ar putea face inutile investițiile realizate până în prezent; consideră că solicitarea adresată statelor membre de a continua să acopere cheltuielile de lansare și de menținere an de an a programului ar putea determina costuri mai mari pe termen lung, un acces diferențiat al cetățenilor europeni la informațiile și beneficiile rezultate, o posibilă suspendare temporară a programului, o întrerupere ulterioară a receptării datelor și în cele din urmă la o dependență de infrastructurile spațiale neeuropene, punând partenerii industriali din sectoarele conexe într-o situație economică precară;

31.  subliniază că costurile aferente programului GMES, în valoare de 3 miliarde EUR, sunt deja acoperite până în anul 2013 (aproximativ 2,3 miliarde EUR pentru sateliți și 700 de milioane EUR pentru servicii conexe), iar costurile aferente funcționării programului, estimate pentru perioada 2014 - 2020, s-ar ridica în medie la 850 de milioane EUR pe an; invită Comisia să promoveze parteneriatul public-privat și să atragă mai mult capital din sectorul privat;

32.  invită Comisia să propună un plan financiar și de guvernanță pe termen lung pe baza examinării tuturor opțiunilor posibile și să stabilească o schemă de organizare operațională care să asigure gestionarea corespunzătoare a programului și furnizarea datelor provenite de la servicii pentru a menține succesul actual al programului și pentru a îndeplini obiectivele sale de a fi pe deplin operațional începând cu 2014; consideră că acesta ar trebui pus în aplicare în paralel cu o politică de date europeană comună pentru asigurarea unui acces liber la informațiile existente și a unei disponibilități reale a acestora; consideră importantă punerea în aplicare a acordurilor cu agențiile naționale pentru a maximiza interoperabilitatea, continuitatea și guvernanța sistemului; consideră necesară asigurarea distincțiilor între, pe de o parte, utilizarea științifică și utilizarea comercială și, pe de altă parte, între activitățile de dezvoltare desfășurate de ASE și activitățile de punere în aplicare, operațiunile și evoluțiile sistemelor care impun structuri europene și competențe specifice;

33.  recunoaște avantajele aduse în plan social de serviciile GMES utilizatorilor pentru care continuitatea și durabilitatea au o importanță crucială în vederea exploatării la maximum a potențialului infrastructurilor de observare oferite de acest program;

Un spațiu sigur în serviciul obiectivelor de securitate și de apărare

34.  susține opiniile Comisiei privind consolidarea componentei „securitate” a programului GMES pentru supravegherea frontierelor, sprijinirea acțiunii externe a Uniunii Europene, supravegherea maritimă, urgențele complexe, ajutorul umanitar și protecția civilă etc., ținând cont de sensibilitatea datelor gestionate și de necesitate de a proteja drepturile în materie de confidențialitate și alte drepturi ale cetățenilor;

35.  consideră ca politica în domeniul spațiului trebuie să includă și politici de securitate a infrastructurilor spațiale europene critice, precum și recuperarea în siguranță a echipamentelor dezafectate; recunoaște dependența din ce în ce mai mare a economiei, a politicilor și a societății europene de domeniul spațial și subliniază caracterul fundamental al infrastructurilor legate de spațiu în consolidarea autonomiei procesului decizional la nivel european; consideră că crearea unui sistem european de monitorizare situațională a spațiului (Space Situation Awareness) ar ajuta să protejeze principalele infrastructuri ale spațiului european împotriva riscurilor de coliziune dintre navele spațiale cu deșeuri cosmice sau alte obiecte care zboară în apropierea pământului, și împotriva riscului asociat cu condițiile meteorologice spațiale; este de părere că crearea tuturor programelor europene noi ar trebui să se bazeze pe capacitățile, competențele și infrastructurile existente care au solicitat investiții din partea fiecărui stat membru și ar trebui să dezvolte capacități noi, care lipsesc în prezent;

36.  consideră că utilizarea optimă a serviciilor de comunicare prin satelit va sprijini în mod direct competitivitatea industriei prelucrătoare a UE, va promova baza industrială în Europa și va răspunde următoarelor obiective politice majore:

Stimularea cercetării și a inovării

37.  consideră că Uniunea Europeană are nevoie de o bază de cunoștințe și tehnologică solidă cu scopul de a profita cât mai mult posibil de aplicațiile spațiale aflate în serviciul cetățenilor săi pentru a putea acționa în mod autonom și pentru a avea o industrie spațială competitivă, capabilă să concureze în condiții echitabile cu industriile spațiale din afara UE; subliniază faptul că un cadru legislativ, administrativ și financiar este fundamental pentru investițiile industriei în cercetare și inovare; consideră că UE trebuie să investească pentru a asigura garantarea accesului european la spațiu și la infrastructurile orbitale;

38.  subliniază importanța unei strategii pentru cercetare și inovare în domeniul politicii spațiale care să asigure progresul tehnologic,dezvoltarea industrială și competitivitatea UE și să creeze locuri de muncă pe teritoriul UE; consideră că o politică europeană de cercetare și dezvoltare în domeniul spațial trebuie să asigure disponibilitatea tehnologiilor necesare, cu scadența adecvată și nivelul necesar de independență și în condiții competitive; invită Comisia să elaboreze un calendar strategic pentru asigurarea coerenței între eforturile depuse de Uniunea Europeană în domeniul C&D și cele întreprinse de ASE și statele membre cu privire la toate tehnologiile necesare, la competențele și sursele duble necesare pentru a realiza competitivitatea, independența europeană și a obține accesul pe piețele internaționale, precum și pentru reducerea riscurilor programelor europene;

39.  consideră necesară stabilirea de mecanisme și de programe pentru stimularea pieței pentru aplicații și servicii derivate din programele Galileo/EGNOS și GMES, precum și pentru sectorul telecomunicațiilor și pentru serviciile care prevăd folosirea în comun a diferitelor servicii spațiale, răspunzând, astfel, în mod eficient, exigențelor cetățenilor;

40.  consideră că, pentru a consolida independența și competitivitatea europeană în condiții accesibile financiar, este necesară menținerea autonomiei în ceea ce privește accesul la spațiu, favorizând utilizarea transportatorilor și a lansatoarelor europene și verificând pertinența organizării operaționale și industriale față de exigențele comune, și încurajează, prin urmare, Comisia să prezinte propuneri concrete în favoarea subsectorului strategic al lansatoarelor, în special acordându-i acestuia o atenție deosebită în cadrul politicii industriale spațiale;

41.  invită Comisia să abordeze în mod adecvat exigențele financiare și practice în viitoarele programe-cadru de cercetare; consideră că cercetarea și dezvoltarea de aplicații privind spațiul ar trebui integrate ca tehnologii generice esențiale pentru diferitele domenii de cercetare sectorială, precum schimbările climatice, mediul, transporturile, agricultura etc., mai degrabă decât într-o temă separată privind spațiul;

42.  solicită Comisiei să examineze, în cooperare cu ASE, opțiunile pentru exploatarea spațiului, indicând cheltuielile și eventualele beneficii; consideră, în acest sens, că ar trebui dezvoltată o strategie comună cu partenerii internaționali printr-un acord de cooperare bazat pe consensul general al tuturor părților implicate și cu contribuții rezonabile din partea Uniunii Europene;

Cooperarea internațională

43.  reiterează că cooperarea internațională în scopuri pașnice reprezintă o valoare fundamentală a Uniunii Europene și stă la baza politicilor acesteia; consideră că cooperarea internațională ar trebui să promoveze tehnologia, infrastructurile și serviciile europene și excelența în domeniile științific, tehnic și industrial, precum și accesul optim la date pentru utilizatorii europeni și schimbul de cunoștințe și dezvoltarea interoperabilă de aplicații utile menite a veni în întâmpinarea marilor provocări ale societății cu care se confruntă în prezent Europa și întreaga lume; subliniază că UE ar trebui să fie lider în sectorul spațial și să își mențină rolul strategic important la nivel mondial, în special în ceea ce privește negocierile internaționale privind sistemul de monitorizare situațională a spațiului și cercetarea spațiului; subliniază că activitatea în sectorul politicii spațiale poate fi mai îmbunătățită prin colaborări la nivel industrial și prin partajarea investițiilor în marile programe, precum Stația spațială internațională;

44.  subliniază importanța asigurării unui rol adecvat al UE în furnizarea unui răspuns la viitoarele dezastre din cadrul și din afara UE;

45.  invită Comisia să elaboreze o strategie internațională de cooperare în colaborare cu statele membre și cu ASE pentru a consolida dialogul în domeniul politicii spațiale cu partenerii strategici (Statele Unite, Federația Rusă și Japonia) și să exploreze posibilitatea stabilirii unui dialog similar cu alte puteri emergente, cum ar fi China, India și Brazilia;

46.  reamintește celor care elaborează politicile UE că cea mai mare parte a piețelor instituționale la nivel global nu sunt, din păcate, deschise concurenței internaționale și că cooperările internaționale vizate trebuie să se bazeze pe condiții care să permită schimburi echitabile;

47.  subliniază că cooperarea internațională, deși este dezirabilă, îndeosebi în materie de cercetare, trebuie să se realizeze pe bază de reciprocitate și de beneficii mutuale; regretă că piețele instituționale ale principalilor noștri concurenți în domeniul spațial sunt închise industriilor străine, inclusiv celor europene;

Relațiile dintre Uniunea Europeană și ASE

48.  reamintește că, în temeiul articolului 189 din TFUE, Uniunea Europeană stabilește toate legăturile necesare cu ASE pentru definirea responsabilităților reciproce fără suprapunerea rolurilor și a investițiilor;

49.  consideră că intensificarea implicării Uniunii în spațiu necesită o nouă definire a relațiilor acesteia cu ASE și agențiile naționale, având în vedere că competențele tehnice și de programare dezvoltate de ASE și de agențiile naționale sunt fundamentale pentru menținerea capacităților tehnologice și a competitivității industriei europene la un nivel înalt și că Uniunea Europeană ar putea să se concentreze asupra operațiunilor, evoluției, continuității sistemelor spațiale de care are nevoie, precum și asupra expansiunii internaționale a piețelor și asupra cerințelor utilizatorilor;

50.  invită Comisia să își îndeplinească rolul de lider politic și organism de control față de organizațiile care își desfășoară activitatea în numele acesteia;

o
o   o

51.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0093. (3) JO L 261, 6.8.2004, p. 63. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0265. (5) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 226. (6) JO L 196, 24.7.2008, p. 1. (7) JO L 276, 20.10.2010, p. 1. (8) JO L 276, 20.10.2010, p. 11.

Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 referitoare la evitarea risipei de alimente: strategii pentru creșterea eficienței lanțului alimentar din UE (2011/2175(INI))

P7_TA(2012)0014 A7-0430/2011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 191 și 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitoare la ocrotirea sănătății persoanelor și conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului,

–  având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la Cartea verde a Comisiei privind gestionarea deșeurilor biologice în Uniunea Europeană(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la PAC în perspectiva anului 2020: cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă(6),

–  având în vedere Studiul pregătitor privind risipa de alimente în țările UE 27 – DG Mediu Comisia Europeană (2010),

–  având în vedere studiul FAO (2011) referitor la pierderile alimentare și risipa de alimente la nivel global,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0430/2011),

A.  întrucât în fiecare an în Europa o cantitate tot mai mare de alimente sănătoase și comestibile – conform mai multor estimări, până la 50 % – se pierde de-a lungul lanțului alimentar, inclusiv până la consumator, transformându-se în deșeuri;

B.  întrucât un studiu publicat de Comisie evaluează producția anuală de deșeuri alimentare din cele 27 de state membre la aproximativ 89 de milioane de tone, adică 179 kg pe cap de locuitor, cu diferențe considerabile între țări și între diferitele sectoare, fără a pune la socoteală deșeurile alimentare provenite din activitățile agricole și capturile de pește aruncate înapoi în mare; întrucât cantitatea totală de deșeuri alimentare ar ajunge în 2020 la aproximativ 126 de milioane de tone (o creștere cu 40 %) dacă nu se pun în practică acțiuni sau măsuri suplimentară de prevenire;

C.  întrucât în Uniunea Europeană 79 de milioane de persoane trăiesc în continuare sub pragul de sărăcie, ceea ce înseamnă că peste 15 % dintre cetățenii UE au un venit cu 60 % mai mic decât venitul mediu din țara de reședință; întrucât 16 milioane dintre aceștia au primit ajutoare alimentare de la instituții caritabile;

D.  întrucât cifrele alarmante prezentate de FAO, conform cărora există în prezent 925 de milioane de persoane în întreaga lume care riscă să sufere de subnutriție, fac ca îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, inclusiv a celor care vizează reducerea la jumătate a sărăciei și a foametei în lume până în 2015, să fie tot mai îndepărtată;

E.  întrucât, conform studiului FAO, creșterea preconizată a populației mondiale de la 7 la 9 miliarde va necesita o majorare cu cel puțin 70 % a aprovizionării cu produse alimentare până în 2050;

F.  întrucât producția mondială de cereale a crescut de la 824 de milioane de tone în 1960 la aproximativ 2,2 miliarde de tone în 2010, în fiecare an adăugându-se producției 27 de milioane de tone; întrucât, dacă producția agricolă globală continuă această tendință, creșterea producției de cereale până în 2050 în raport cu nivelul actual va fi suficientă pentru a hrăni populația lumii; întrucât între timp, având în vedere că pierderile ulterioare recoltării se ridică la 14 % din producția totală și alte 15 procente se pierd în distribuție și deșeuri menajere, trei cincimi din valoarea totală a creșterii aprovizionării necesare până în anul 2050 ar putea fi obținute prin simpla evitare a risipei alimentare;

G.  întrucât reducerea risipei alimentelor constituie un pas premergător important pentru combaterea foametei la nivel mondial, care vine în întâmpinarea cererii în creștere estimate de FAO și îmbunătățește nivelul de alimentație a populației;

H.  întrucât risipirea într-o mai mică măsură a alimentelor ar însemna o utilizare mai eficientă a terenului, o gestionare mai adecvată a resurselor de apă și efecte pozitive pentru întregul sector agricol la nivel mondial, precum și intensificarea luptei împotriva subnutriției în țările în curs de dezvoltare;

I.  întrucât risipirea alimentelor nu are doar consecințe de natură etică, economică, socială și alimentară, ci și implicații sanitare și ecologice, având în vedere că munții de alimente neconsumate au o contribuție majoră la încălzirea globală și deșeurile alimentare generează metan, care este un gaz cu efect de seră de 21 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon;

J.  întrucât în țările în curs de dezvoltare risipirea alimentelor de către consumatori este minimă; întrucât risipirea alimentelor din aceste țări este, în principal, cauzată de limitările financiare și tehnice existente de-a lungul întregului lanț de producție a alimentelor;

K.  întrucât în Europa și America de Nord, în deceniile anterioare, când producția alimentară era mare, risipa alimentară nu a reprezentat o prioritate politică, ceea ce a condus la sporirea risipei alimentare la nivel mondial în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; întrucât în Europa și America de Nord risipa alimentară survine cu predominanță în etapa comercializării și în cea a consumului, spre deosebire de lumea în curs de dezvoltare, unde producția, recoltarea, prelucrarea și transportul sunt etapele în care pierderile sunt cel mai des întâlnite;

L.  întrucât, conform unor studii recente, pentru fiecare kilogram de alimente produse, sunt eliberate în atmosferă 4,5 kg de CO2; întrucât, în Europa, cele aproximativ 89 de milioane de tone de deșeuri alimentare produc 170 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, din care: industria alimentară 59 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, consumul casnic 78 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an, altele 33 de milioane de tone de echivalent CO2 pe an; întrucât pentru producerea alimentelor care nu se consumă (30 % din cantitatea totală de alimente) se utilizează o cantitate cu 50 % mai mare din resursele de apă pentru irigații, iar producerea unui kilogram de carne de vită necesită între 5 și 10 tone de apă;

M.  întrucât amenințările la adresa securității alimentare sunt însoțite de probleme opuse în țările bogate, cum ar fi obezitatea, bolile cardiovasculare și cancerul, care decurg dintr-un regim excesiv de bogat în grăsimi și proteine, rezultatul fiind că, la nivel mondial, numărul populației hrănite excesiv este egal cu cel al populației subnutrite și malnutrite;

N.  întrucât recenta scădere a factorilor de producție se află în contradicție cu necesitatea de a crește aprovizionarea cu alimente în UE;

O.  întrucât susținerea acordată țărilor în curs de dezvoltare pentru a îmbunătăți eficiența lanțurilor alimentare ale acestora poate fi benefică nu numai, în mod direct, economiilor locale și dezvoltării sustenabile a acestor țări, ci și, indirect, echilibrelor din comerțul mondial cu produse agricole și redistribuirii resurselor naturale;

P.  întrucât schimbul de bune practici la nivel european și internațional, precum și asistența pentru țările în curs de dezvoltare au o importanță majoră în domeniul combaterii risipirii alimentelor la nivel mondial;

Q.  întrucât un număr tot mai mare de state membre întreprind inițiative de sensibilizare a opiniei publice cu privire la cauzele și consecințele risipei de alimente, la modalitățile în care aceasta poate fi redusă și la promovarea unei culturi științifice și civice, bazată pe principiile sustenabilității și solidarității;

R.  întrucât risipa alimentelor se produce pe parcursul întregului lanț de aprovizionare cu alimente, începând cu stadiul producției agricole, până la stadiile de depozitare, procesare, distribuire, gestionare și consum;

S.  întrucât principala responsabilitate în ceea ce privește securitatea alimentară și lupta împotriva risipirii evitabile a alimentelor, atunci când acest lucru este posibil, aparține actorilor din lanțul de aprovizionare cu alimente;

T.  întrucât anumite state membre interzic vânzarea alimentelor sub prețul de cost, neoferindu-le comercianților cu amănuntul posibilitatea de a vinde consumatorilor la un preț inferior, către sfârșitul zilei, alimentele proaspete nevândute, contribuind și mai mult la risipa alimentară din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

U.  întrucât Regulamentul privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare, adoptat de curând, clarifică faptul că alimentele care prezintă o dată a valabilității cu mențiunea „a se consuma înainte de” ar trebui considerate nesigure după expirarea datei respective;

V.  întrucât Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și Masa rotundă europeană privind producția și consumul durabil depun eforturi în vederea îmbunătățirii eficienței și sustenabilității de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente,

1.  consideră că securitatea alimentară este un drept fundamental al omului care se realizează prin disponibilitatea, accesibilitatea, folosirea și stabilitatea în timp a unei alimentații sănătoase, suficiente, adecvate și hrănitoare; subliniază că producția mondială de alimente este condiționată de o serie de factori, inclusiv de caracterul finit al resurselor naturale în raport cu populația în creștere la nivel mondial, precum și de accesul limitat la hrană al celor mai vulnerabile straturi sociale;

2.  invită Consiliul, Comisia, statele membre și actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente să abordeze cât mai rapid problema risipei de alimente de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și consum și să elaboreze orientări și modalități de sprijinire în vederea sporirii eficienței lanțului de aprovizionare cu alimente în fiecare sector în parte și îi îndeamnă pe aceștia să acorde prioritate acestor aspecte în cadrul agendei politice europene; în acest context, invită Comisia să intensifice demersurile de informare cu privire la eforturile care se depun în prezent, atât în cadrul Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, cât și în cadrul Mesei rotunde europene privind producția și consumul durabil, inclusiv în ceea ce privește recomandările privind modalitățile de abordare a risipei de alimente;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, zilnic, o cantitate însemnată de alimente, deși perfect comestibile, este tratată ca deșeu și că risipa alimentelor produce atât probleme de natură etică și de mediu, cât și costuri economice și sociale, care cauzează dificultăți pe piața internă, atât pentru societăți, cât și pentru consumatori; prin urmare, invită Comisia să analizeze cauzele și consecințele aruncării, risipei și transformării în deșeuri, în fiecare an în Europa, a aproximativ 50 % din alimentele produse, precum și să se asigure că este inclusă o analiză detaliată a risipei, alături de o evaluare efectelor economice, asupra mediului, nutriționale și sociale; de asemenea, solicită Comisiei să ia măsuri concrete menite să reducă la jumătate, până în 2025, cantitatea de alimente risipite și totodată să prevină producerea de deșeuri biologice;

4.  remarcă faptul că risipa alimentelor are cauze diverse: supraproducția, direcționarea eronată a produselor (dimensiune sau formă neadaptată), deteriorarea produselor sau a ambalajului, normele de comercializare (probleme de aspect sau defecte de ambalare) sau gestionarea necorespunzătoare a stocurilor și strategiile de marketing;

5.  invită Comisia să evalueze impactul unei politici coercitive în ceea ce privește risipa alimentelor; speră să se adopte o politică coercitivă în materie de tratare a deșeurilor, care să vizeze toate părțile implicate în cadrul lanțului alimentar, prin aplicarea principiului „poluatorul plătește”;

6.  consideră că, pentru a limita la maximum risipa alimentară, trebuie implicați toți actorii din lanțul de aprovizionare cu alimente și vizate diferitele cauze ale acestei risipe pentru fiecare sector în parte; prin urmare, invită Comisia să efectueze o analiză a întregului lanț alimentar, pentru a identifica în cadrul cărui sector alimentar se înregistrează cea mai mare risipă de alimente și care ar fi soluțiile pentru prevenirea acesteia;

7.  îndeamnă Comisia să coopereze cu FAO prin stabilirea unor obiective comune pentru reducerea risipei de alimente la nivel mondial;

8.  observă faptul că problema risipei de alimente ar trebui abordată din punctul de vedere al eficienței resurselor și invită Comisia să lanseze inițiative specifice care să abordeze risipa de alimente în temeiul inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, pentru a se asigura că această chestiune beneficiază de același grad de atenție și sensibilizare ca și problema eficienței energetice, deoarece acestea sunt la fel de importante pentru mediu și pentru viitorul nostru;

9.  invită Comisia să stabilească obiective specifice de prevenire a risipei de alimente pentru statele membre, în cadrul obiectivelor de prevenire a generării deșeurilor, care trebuie îndeplinite de statele membre până în 2014, conform recomandărilor Directivei-cadru privind deșeurile din 2008;

10.  consideră că este esențială reducerea risipei de alimente de-a lungul întregului lanț alimentar, de la fermă la consumator; insistă asupra necesității de a adopta o strategie coordonată urmată de acțiuni concrete, inclusiv un schimb de bune practici, la nivel european și național, cu scopul de a îmbunătăți coordonarea între statele membre pentru a evita risipa de alimente și de a spori eficiența lanțului de aprovizionare cu alimente; consideră că acest lucru se poate obține prin promovarea relațiilor directe dintre producători și consumatori și prin scurtarea lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și invitând toate părțile interesate să-și asume o mai mare responsabilitate comună și încurajându-le să intensifice coordonarea pentru a îmbunătăți și mai mult logistica, transportul, gestionarea stocurilor și procesul de ambalare;

11.  invită Comisia, statele membre și părțile interesate să facă schimb de bune practici, reunind cunoștințe din forumurile și platformele relevante, precum Forumul UE al comerțului cu amănuntul privind dezvoltarea durabilă, Masa rotundă europeană privind producția și consumul durabil de alimente, Forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, rețeaua informală a statelor membre „Prietenii alimentelor durabile”, Forumul bunurilor de larg consum etc.;

12.  invită Comisia să sprijine, atunci când elaborează politici de dezvoltare, măsuri care au ca scop reducerea risipei de alimente de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu alimente în țările în curs de dezvoltare în care metodele de producție, gestionarea după recoltare, infrastructura și procesele de prelucrare și de ambalare sunt problematice și neadecvate; sugerează încurajarea modernizării acestor echipamente și infrastructuri agricole în scopul de a reduce pierderile după recoltare și de a extinde perioada de depozitare a produselor alimentare; consideră, de asemenea, că îmbunătățirea eficienței lanțului de aprovizionare cu alimente poate ajuta țările în cauză să obțină autonomie alimentară;

13.  solicită o mai bună direcționare a măsurilor de sprijin la nivel european în ceea ce privește distribuirea de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune, ajutoarele comunitare pentru furnizarea laptelui și a anumitor produse lactate elevilor din instituțiile școlare sau programul de încurajare a consumului de fructe în școli, pentru a evita risipa de alimente;

14.  ia act de faptul că există confuzii cu privire la definițiile expresiilor „risipă de alimente” și „deșeuri biologice”; consideră că prin „risipă de alimente” se înțelege în mod obișnuit totalitatea produselor alimentare eliminate din lanțul de aprovizionare cu alimente din motive economice ori estetice sau din cauza apropierii datei de expirare, care sunt însă perfect comestibile și pot să fie destinate în continuare consumului și care, în lipsa unei posibile întrebuințări alternative, sunt eliminate, producând efecte negative din punct de vedere ecologic, precum și din punctul de vedere al costurilor economice și al pierderilor de venit suferite de întreprinderi;

15.  ia act de faptul că în Europa nu există o definiție armonizată a risipei de alimente; prin urmare, invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să definească tipologia „risipei de alimente” și, în acest context, să stabilească, de asemenea, o definiție separată pentru „reziduuri alimentare destinate biocombustibililor” sau „deșeuri biologice”, care reprezintă o categorie separată față de risipa de alimente normală, deoarece sunt reutilizate în scopul producerii de energie;

16.  consideră că toate statele membre ar trebui să permită comercianților cu amănuntul să reducă substanțial prețurile la alimentele proaspete sub prețul de producție cu puțin timp înainte de expirarea termenului de valabilitate pentru vânzare, pentru a reduce cantitatea de alimente nevândute aruncate și pentru a oferi consumatorilor cu venituri disponibile reduse posibilitatea de a cumpăra produse alimentare de înaltă calitate la prețuri reduse;

17.  dorește să evidențieze faptul că agricultura, prin natura sa, este eficientă din punctul de vedere al resurselor și poate avea un rol fundamental și de pionierat în combaterea risipei de alimente; prin urmare, îndeamnă Comisia să introducă măsuri ambițioase în acest sens în următoarele propuneri legislative referitoare la agricultură, comerț și distribuția produselor alimentare; speră că se va întreprinde o acțiune comună în materie de investiții în domeniile cercetării, științei, tehnologiei, educației, consilierii și inovării în agricultură, în vederea reducerii risipei de alimente și a educării și stimulării consumatorilor să adopte un comportament mai responsabil și mai conștient pentru a preveni risipa de alimente;

18.  consideră că cerințele de calitate în ceea ce privește aspectul impuse fie de legislația europeană sau națională, fie de regulile interne ale întreprinderilor, care stabilesc mărimea și forma, mai ales a fructelor și a legumelor proaspete, stau la baza multor cazuri în care alimentele sunt aruncate inutil, ceea ce conduce la creșterea cantității alimentelor risipite; solicită părților interesate să recunoască și să explice valoarea nutrițională a produselor agricole cu dimensiuni/forme imperfecte, în vederea reducerii aruncării de produse;

19.  solicită Comisiei să elaboreze orientări cu privire la punerea în aplicare a articolului 5 din Directiva-cadru privind deșeurile (2008/98/CE), în care sunt definite subprodusele, având în vedere faptul că lipsa de claritate juridică în cadrul legislației UE privind diferența dintre ce este deșeu și ce nu este deșeu ar putea împiedica utilizarea eficientă a subproduselor;

20.  invită Comisia, statele membre, procesatorii și comercianții cu amănuntul să elaboreze orientări pentru a aborda problema risipei de alimente care poate fi evitată și pentru a obține o eficiență sporită a resurselor în cadrul sectorului din lanțul de aprovizionare cu alimente în care aceștia operează, precum și să depună în continuare eforturi în vederea îmbunătățirii procesării, ambalării și transportului, pentru a reduce risipa inutilă de alimente;

21.  îndeamnă Comisia și statele membre să încurajeze schimbul de bune practici și să promoveze campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la valoarea produselor alimentare și agricole, la cauzele și consecințele risipei de alimente și la modalitățile în care aceasta poate fi redusă, promovând astfel o cultură științifică și civică bazată pe principiile sustenabilității și solidarității; invită statele membre să încurajeze introducerea orelor de educație alimentară în toate etapele de învățământ, inclusiv în licee, în cadrul cărora să se explice, de exemplu cum trebuie depozitate, gătite și eliminate alimentele, încurajându-se astfel comportamente mai bune; insistă asupra rolului important al autorităților locale și al întreprinderilor municipale, pe lângă cel al comercianților cu amănuntul și al mass media, în informarea și sprijinirea cetățenilor în ceea ce privește prevenirea și reducerea risipei de alimente;

22.  salută inițiativele pe care unele state membre le-au luat deja, care vizează recuperarea, la nivel local, a produselor nevândute și aruncate de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, în vederea redistribuirii acestora către categoriile de cetățeni cu venituri minime care sunt lipsiți de putere de cumpărare; subliniază importanța schimbului de bune practici între statele membre în această privință, precum și importanța inițiativelor derulate la nivel local; în acest sens, subliniază contribuția valoroasă a voluntarilor în ceea ce privește sortarea și distribuirea acestor produse, pe de o parte, și a societăților profesioniste care dezvoltă sisteme și măsuri de combatere a risipei de alimente, pe de altă parte;

23.  invită comercianții cu amănuntul să se implice în programe de redistribuire a alimentelor către cetățenii fără putere de cumpărare și să pună în aplicare măsuri care să permită vânzarea la preț redus a produselor care urmează să expire în scurt timp;

24.  salută eforturile depuse de societățile și parteneriatele profesionale, provenite din sectorul public, privat, academic și al comunității, în ceea ce privește elaborarea și aplicarea, la nivel european, a unor programe de acțiuni coordonate de luptă împotriva risipei de alimente;

25.  consideră că investițiile în metode care conduc la o reducere a risipei de alimente ar putea avea drept rezultat o reducere a pierderilor suferite de întreprinderile agroalimentare și, în consecință, o scădere a prețurilor la produsele alimentare, oferind astfel posibilitatea unui mai bun acces al celor mai sărace categorii de populație la produsele alimentare; invită Comisia să identifice instrumentele și metode prin care întreprinderile agroalimentare, piețele cu ridicata, magazinele, lanțurile de distribuție, unitățile de restaurație colectivă publice și private, restaurantele, administrațiile publice și ONG-urile să se implice mai mult în practicile de combatere a risipei de alimente; încurajează folosirea internetului și a noilor tehnologii în acest scop; constată, în acest context, importanța înființării unei comunități de cunoaștere și inovare (CCI) pentru produsele alimentare, axată, printre altele, pe prevenirea risipei alimentare; invită Comisia să solicite industriei agroalimentare și altor părți interesate să-și asume responsabilitatea ce le revine pentru problema risipei de alimente, în mod deosebit prin punerea la dispoziția consumatorilor a unor porții de dimensiuni diferite, precum și să evalueze avantajele unei mai mari oferte de produse alimentare în vrac și să țină seama într-o mai mare măsură de gospodăriile cu un singur membru, în vederea reducerii risipei de alimente și, astfel, a amprentei de carbon a consumatorilor;

26.  invită statele membre să creeze stimulente economice în vederea limitării risipei de alimente;

27.  subliniază că emisiile de gaze cu efect de seră generate prin producerea, ambalarea și transportul alimentelor aruncate reprezintă emisii suplimentare inutile; constată că îmbunătățirea eficienței lanțului de aprovizionare cu alimente, astfel încât să se prevină risipa de alimente și să se elimine risipa de alimente comestibile, reprezintă o măsură esențială pentru atenuarea schimbărilor climatice;

28.  invită Comisia să evalueze posibilitatea de a aduce modificări normelor privind achizițiile publice pentru serviciile de alimentație colectivă și hoteliere, astfel încât să se acorde prioritate în faza de adjudecare, în cazul în care există altminteri egalitate între candidați, întreprinderilor care garantează redistribuirea gratuită a produselor neconsumate (nevândute) către categoriile de cetățeni fără putere de cumpărare și care promovează activități specifice de reducere ex-ante a risipei de alimente, cum ar fi, de exemplu, preferința pentru produsele agricole și alimentare fabricate cât mai aproape posibil de locul de consum;

29.  invită Comisia să dea un exemplu și să abordeze problema risipei de alimente în cadrul instituțiilor UE și să adopte de urgență măsurile necesare în vederea diminuării cantității deosebit de mari de alimente aruncate în fiecare zi de către cantinele diferitelor instituții UE;

30.  invită Comisia să evalueze și să încurajeze măsurile pentru reducerea risipei de alimente ex-ante, cum sunt de exemplu etichetarea cu două date (datele limită de comercializare și de consum) și vânzarea la prețuri reduse a produselor alimentare care se apropie de data de expirare sau care sunt deteriorate; observă faptul că utilizarea optimă și eficientă a ambalajelor produselor alimentare poate juca un rol important în ceea ce privește prevenirea risipei de alimente prin reducerea impactului global al produsului asupra mediului , nu în ultimul rând prin intermediul proiectării ecologice industriale, care include măsuri precum dimensiuni variate ale ambalajelor, pentru a-i ajuta pe consumatori să cumpere cantitatea necesară și pentru a descuraja consumul excesiv de resurse, oferirea de consiliere cu privire la modalitățile de depozitare și de utilizare a produselor și proiectarea ambalajelor astfel încât produsele să reziste mai mult și să-și mențină prospețimea, garantând întotdeauna utilizarea unor materiale care nu afectează sănătatea sau durabilitatea produselor pentru ambalarea și conservarea produselor alimentare;

31.  invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să emită recomandări privind temperatura de refrigerare, pe baza faptului demonstrat că atunci când temperaturile nu sunt ideale și adecvate, alimentele devin necomestibile prematur și se produce o risipă inutilă; subliniază faptul că nivelurile de temperatură armonizate pe parcursul lanțului de aprovizionare ar îmbunătăți conservarea produselor și ar reduce risipa de alimente în cazul produselor transportate și vândute la nivel transfrontalier;

32.  amintește rezultatele anchetei derulate de Comisie („Responsabilizarea consumatorilor în UE” – SEC(2011)0469), potrivit cărora 18 % dintre cetățenii europeni nu înțeleg mențiunea „a se consuma de preferință înainte de”; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să clarifice semnificația datelor indicate pe etichete („a se consuma de preferință înainte de”, „data expirării”, „a se consuma înainte de”), pentru a reduce incertitudinile consumatorilor referitoare la caracterul comestibil al alimentelor, precum și să difuzeze informații exacte în rândul publicului, în special cu privire la clarificarea faptului că termenul minim de valabilitate „a se consuma de preferință înainte de” privește calitatea, în timp ce „a se consuma înainte de” se referă la siguranță, pentru a-i ajuta pe consumatori să ia decizii în cunoștință de cauză; îndeamnă Comisia să publice un manual ușor de folosit pe tema utilizării alimentelor care se apropie de data expirării, asigurând în același timp siguranța alimentară a produselor folosite pentru donații sau ca hrană pentru animale și având ca bază cele mai bune practici ale părților interesate din lanțul de aprovizionare cu alimente, în vederea, de exemplu, a corelării mai rapide și mai eficiente a cererii cu oferta;

33.  invită statele membre să încurajeze și să sprijine inițiativele care vizează stimularea producției sustenabile la scară mică și medie ce are legătură cu piețele și consumul local și regional; admite că piețele locale sunt sustenabile din punct de vedere ecologic și contribuie la stabilitatea sectorului primar; solicită ca politica agricolă comună să asigure, pe viitor, finanțările necesare pentru promovarea stabilității în sectorul primar, de exemplu prin intermediul vânzărilor directe, al piețelor locale și al tuturor măsurilor de promovare a filierelor scurte sau care nu implică transport;

34.  invită statele membre să se asigure că micii producători locali și grupurile locale de producători pot lua parte la procedurile de achiziții publice pentru punerea în aplicare a unor programe specifice de promovare, în special, a consumului de fructe și de produse lactate în școli;

35.  îndeamnă Consiliul și Comisia să desemneze anul 2014 ca Anul european al combaterii risipei de alimente, ca o inițiativă esențială de informare și sensibilizare a cetățenilor europeni și pentru a atrage atenția guvernelor naționale asupra acestei teme importante în vederea alocării unor fonduri suficiente pentru abordarea provocărilor din viitorul apropiat;

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 312, 23.11.2008, p. 3. (2) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 48. (3) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 22. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0006. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0297. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0307.

Declarația Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 privind lupta împotriva proliferării algelor

P7_TA(2012)0015 P7_DCL(2011)0041

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că politica Uniunii în domeniul mediului contribuie la conservarea, protejarea și îmbunătățirea calității mediului, precum și la protecția sănătății umane,

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât ansamblul litoralurilor europene (de-a lungul Canalului Mânecii, Oceanului Atlantic, Mării Nordului, Mării Baltice, Mării Mediterane) cunoaște fenomenul de proliferarea a algelor legat de eutrofizarea apelor de coastă și a apelor estuarelor;

B.  întrucât aceste fenomene dăunează în mod grav bunei sănătăți ecologice a apelor, sănătății publice și dinamismului economic din teritoriile în cauză;

C.  întrucât este necesară căutarea unei soluții europene la aceste fenomene care depășesc granițele dintre state,

1.  solicită Comisiei să elaboreze un plan de acțiune european împotriva proliferării algelor în cadrul Directivei 2000/60/CE, bazat pe schimbul de bune practici și pe cooperarea dintre părțile afectate de aceste fenomene;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în Anexa 1 la procesul-verbal din 19 ianuarie 2012 (P7_PV(2012)01-19(ANN1)).

Declaraţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2012 privind instituirea Pactului insulelor ca inițiativă europeană oficială

P7_TA(2012)0016 P7_DCL(2011)0037

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât insulele depind într-o mare măsură de importul de combustibili fosili și suportă costuri mai ridicate ale acestor combustibili, dar întrucât ele oferă, de asemenea, oportunitatea de a desfășura activități de cercetare, de demonstrare și de dezvoltare în domeniul energiilor regenerabile și al eficienței energetice;

B.  întrucât insulele sunt vulnerabile la schimbările climatice datorită marii lor biodiversități, precum și datorită ecosistemelor lor fragile;

C.  întrucât sursele de energie regenerabilă sunt abundente și dezvoltarea lor poate avea un impact semnificativ în ceea ce privește atenuarea handicapurilor structurale permanente ale insulelor, oferind avantaje socio-economice locuitorilor acestora;

1.  felicită comunitățile și regiunile periferice care au semnat Pactul în scopul depășirii obiectivului Strategiei UE 2020, reducând emisiile de CO2 din cadrul teritoriilor lor respective cu cel puțin 20 %;

2.  invită Comisia să continue să acorde sprijin comunităților insulare europene în vederea îndeplinirii obiectivelor de sustenabilitate ale UE;

3.  insistă asupra necesității existenței în programele-cadru și în textele privind politicile UE a unor mențiuni distincte și explicite referitoare la sustenabilitatea insulară, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea UE;

4.  solicită crearea unor stimulente pentru toate insulele în vederea aderării acestora la Pact și a participării lor la rețelele de insule;

5.  subliniază necesitatea mobilizării unor resurse financiare adecvate pentru sprijinirea procesului Pactului, pe baza modelului unor inițiative similare ale UE, precum Pactul primarilor și Proiecte urbane inteligente;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 2 la procesul-verbal din 19 ianuarie 2012 (P7_PV(2012)01-19(ANN2)).