Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor (reformare) (COM(2010)0368 – C7-0177/2010 – 2010/0207(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0368),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0177/2010),
– având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizele motivate prezentate în cadrul Protocolului (nr. 2) privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității de Parlamentul danez, Bundestagul german, Bundesratul german și Parlamentul suedez, în care se afirmă că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 16 februarie 2011(1),
– având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),
– având în vedere scrisoarea din 24 februarie 2011 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru afaceri economice și monetare în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere articolele 87, 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0225/2011),
A. întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 16 februarie 2012 în vederea adoptării Directivei 2012/.../UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor (reformare)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(4),
întrucât:
(1) Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor(5) trebuie să facă obiectul mai multor modificări substanțiale. Din motive de claritate, ar trebui să se procedeze la reformarea directivei menționate.
(2) Pentru a facilita inițierea și desfășurarea activității instituțiilor de credit, este necesar să se elimine diferențele dintre legislațiile statelor membre, cu potențial de denaturare a piețelor, în ceea ce privește regulile în materie de sisteme de garantare a depozitelor (SGD) aplicabile acestor instituții. [AM 1]
(2a)Pentru a preveni creanțele viitoare asupra SGD, ar trebui să se acorde o mare importanță acțiunilor de prevenire și de supraveghere, asigurându-se o evaluare coordonată și transparentă a modelelor de afaceri ale participanților noi și ale celor existenți, pe baza unei abordări comune convenite între Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(6) (ABE) și autoritățile competente, ceea ce ar putea avea ca rezultat elaborarea unor cerințe de supraveghere suplimentare, limitări ale activităților, schimbări obligatorii ale modelului de afaceri sau chiar excluderea instituțiilor de credit care își asumă riscuri iresponsabile. [AM 2]
(3) Prezenta directivă reprezintă un instrument esențial pentru realizarea pieței interne din punctul de vedere al libertății de stabilire și al libertății de a presta servicii financiare în domeniul instituțiilor de credit, sporind totodată stabilitatea sistemului bancar și protecția deponenților. Având în vedere costurile economice totale generate de incapacitatea unei instituții de credit de a-și onora obligațiile, precum și impactul negativ asupra stabilității financiare și încrederii deponenților, pe lângă o funcție de compensare a deponenților, ar trebui să se creeze suficientă flexibilitate pentru punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de sprijin prin intermediul SGD. Întrucât, în acest caz, chiar instituțiile de credit afiliate sunt cele care acoperă costurile SGD, există o motivație adecvată pentru a depista în fază incipientă problemele instituțiilor de credit afiliate și pentru a preîntâmpina cazurile iminente de activare a sistemelor de garantare prin măsuri adecvate, cum ar fi măsurile de restructurare. SGD care pot lua, de asemenea, măsuri preventive, constituie astfel un instrument complementar important de acțiune al autorităților de supraveghere în cadrul supravegherii curente și al lichidării ordonate a instituțiilor de credit. Măsurile de sprijin prin intermediul SGD ar trebui totuși condiționate permanent, iar acțiunile SGD ar trebui să fie întotdeauna în conformitate cu dreptul concurențial. [AM 3]
(3a)Stimulente adecvate pentru o acțiune eficace a SGD există îndeosebi în condițiile unui acord maxim între sfera lor de competență și zona în care apar costurile provocate de incapacitatea unei instituții de credit de a-și onora obligațiile. Pentru a ține seama de integrarea crescândă pe piața internă, ar trebui să fie posibilă combinarea SGD din diferite state membre sau crearea unor sisteme transfrontaliere pe bază de voluntariat. Aprobarea de către autoritățile competente ar trebui condiționată,în prealabil, de existența unei stabilități suficiente și a unei compoziții echilibrate a noilor şi actualelor SGD. Trebuie evitate efectele negative asupra stabilității financiare, cum ar fi în cazul fuzionării mai multor instituții de credit cu risc ridicat, care, în cadrul unui SGD propriu, ar prezenta doar un risc mediu, în timp ce sistemelor de garantare existente li s-ar retrage contribuțiile. [AM 4]
(4) Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009 de modificare a Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor, în ceea ce privește plafonul de garantare și termenul de plată a compensațiilor(7) prevede că, atunci când este cazul, Comisia trebuie să prezinte propuneri de modificare a Directivei 94/19/CE. Prezenta directivă include armonizarea mecanismelor de finanțare a SGD, modele posibile pentru introducerea unor contribuții în funcție de risc, avantajele și costurile introducerii eventuale a unui SGD la nivelul Uniunii, impactul asupra eficienței sistemului al diferențelor legislative în ceea ce privește compensarea creanțelor cu datoriile și creanțele pe care banca le opune deponentului, armonizarea sferei de produse și de deponenți care beneficiază de garantare.
(5) Directiva 94/19/CE avea la bază principiul armonizării minime. Drept urmare, pe teritoriul Uniunii au fost createexistă în prezent SGD având caracteristici foarte diferite. Aceasta a dus la apariția unor denaturări ale pieței instituțiilor de credit și la limitarea beneficiilor pieței interne pentru deponenți. Prin formularea la nivelul Uniunii a unor cerințe comune privind SGD, inclusiv în ceea ce privește depozitele garantate, nivelul de garantare, nivelul țintă, condițiile de utilizare a fondurilor și modalitățile de plată, deponenților li se garantează un nivel de protecție unitar la nivelul Uniunii, în condițiile unei stabilități similare a SGD. În același timp, implementarea acestor cerințe comune privind SGD este extrem de importantă pentru a elimina denaturările pieței. Prezenta directivă contribuie, prin urmare, la realizarea pieței interne.[AM 5]
(6) Directiva ar trebui să facă posibilă crearea unor condiții concurențiale echitabile între instituțiile de credit, să le permită deponenților să înțeleagă cu ușurință caracteristicilesă contribuie la informarea deponenților cu privire la produsele financiare garantate și negarantate și să asigure că se furnizează informații cu privire la modul de funcționare a SGD și să faciliteze. Posibilitatea de a evita incapacitatea unei instituții de credit de a-și onora obligațiile prin măsuri adecvate ale SGD ar trebui să asigure încrederea în stabilitatea financiară, fiind în interesul deponenților particulari, al autorităților locale vulnerabile și, în primul rând, al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Se pot evita astfel o mare parte din consecințele negative ale insolvenței unei instituții de credit, cum ar fi pierderea bruscă a coordonatelor bancare. În cazul activării sistemelor de garantare, prezenta directivă ar trebui să permită rambursări rapide către deponenți efectuate prin SGD solide și credibile., în interesul stabilității financiare. De aceea, protecția depozitelor trebuie armonizată și simplificată cât mai mult posibil. [AM 6]
(7) În eventualitatea închiderii unei instituții de credit insolvabile, deponenții la oricare dintre sucursalele situate într-un stat membru, altul decât cel în care instituția de credit își are sediul, trebuie protejați prin același SGD ca și ceilalți deponenți la instituția respectivă.
(8) Prezenta directivă impune, în principiu, fiecărei instituții de credit să se alăture unui SGD. Un stat membru care acceptă sucursale ale unei instituții de credit care are sediul într-o țară terță ar trebui să decidă cum să aplice prezenta directivă acestor sucursale și să țină cont de nevoia de protejare a deponenților și de păstrare a integrității sistemului financiar. Este esențial ca deponenții la aceste sucursale să fie pe deplin conștienți de mecanismele de garantare care le sunt aplicabile.
(9)Deși, în principiu, toate instituțiile de credit trebuie să fie membre ale unui sistem de garantare a depozitelor, trebuie recunoscut faptul că există sisteme care protejează însăși instituția de credit (sisteme de protecție instituțională) și care, mai concret, îi asigură acesteia lichiditatea și solvabilitatea. Aceste sisteme garantează o protecție a deponenților suplimentară față de cea oferită de un sistem de garantare a depozitelor. Dacă aceste sisteme sunt separate de sistemele de garantare a depozitelor, rolul lor de protecție suplimentară trebuie luat în considerare la stabilirea contribuțiilor membrilor lor la sistemele de garantare a depozitelor. Nivelul de protecție armonizat nu trebuie să afecteze sistemele care protejează instituțiile de credit, decât dacă acestea efectuează rambursări către deponenți. Deponenții trebuie să aibă posibilitatea de a-și încasa creanțele de la toate sistemele, în special atunci când protecția lor de către un sistem de garantare reciprocă nu poate fi asigurată. Niciun sistem nu trebuie exclus așadar din sfera de aplicare a prezentei directive. [AM 7]
(9a)Fiecare instituție de credit ar trebui să facă parte dintr-un SGD recunoscut în temeiul prezentei directive, asigurându-se astfel un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și condiții de concurență echitabile între instituțiile de credit, precum și prevenirea concurenței între organismele de reglementare. SGD ar trebui să fie în măsură să ofere această protecție în permanență. [AM 8]
(9b)Funcția de bază a SGD este aceea de a proteja deponenții de consecințele insolvenței unei instituții de credit. SGD ar trebui să fie în măsură să ofere această protecție în mai multe moduri. La un capăt al spectrului de acțiune a SGD ar trebui să fie posibile, prin urmare, sisteme cu o funcție pur compensatorie („paybox”). [AM 9]
(9c)SGD ar trebui, de asemenea, să poată acționa dincolo de funcția pur compensatorie, obligând instituțiile de credit afiliate să pună la dispoziție informații suplimentare și să creeze pe acest fundament sisteme de avertizare timpurie. Astfel, contribuțiile bazate pe risc pot fi ajustate din timp şi se pot propune măsuri de prevenire a riscurilor recunoscute. În cazul dezechilibrelor iminente, SGD ar trebui să poată lua măsuri de sprijin sau să poată susține prin mijloace proprii lichidarea ordonată a instituțiilor de credit cu probleme, pentru a evita astfel costurile legate de compensarea deponenților și alte efecte negative în caz de insolvență. [AM 10]
(9d)La celălalt capăt al spectrului de acțiune SGD ar trebui să poată lua forma unui sistem de protecție instituțională, menționat la articolul 80 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit(8). Sistemele de protecție instituțională protejează instituția de credit în sine, în special prin asigurarea de lichiditate și solvabilitate. Aceste sisteme ar trebui să fie recunoscute de către autoritățile competente ca SGD în cazul în care îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 80 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE și în prezenta directivă. Aceste criterii asigură, în special, faptul că, la fel ca în alte SGD, există întotdeauna suficiente fonduri disponibile pentru un eveniment de plată potențial. [AM 11]
(10)Sistemele de protecție instituțională sunt definite la articolul 80 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare)(9) și pot fi recunoscute ca sisteme de garantare a depozitelor de către autoritățile competente dacă îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul respectiv și în prezenta directivă. [AM 12]
(11) Pe perioada crizei financiare recente, creșterea necoordonată a plafoanelor de garantare în UEUniune a determinat deponenții, în unele cazuri, să își transfere fondurile către bănci din țările care ofereau un nivel mai ridicat de garantare a depozitelor. O astfel de creştere necoordonată a dus la epuizarea lichidităților băncilor în perioada de dificultăți financiare. În perioadele de stabilitate, este posibil ca plafoanele diferite de garantare să determine deponenții să aleagă depozitele cel mai bine protejate în detrimentul unor produseproduselor celor mai adecvate pentru ei. Este posibil ca asemenea plafoane diferite de garantare să ducă la denaturarea concurenței pe piața internă. Este așadar necesară asigurarea unui nivel armonizat al protecției depozitelor de către toate SGD recunoscute, indiferent de locul în care se află acesteadepozitele în cadrul Uniunii. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil ca anumite depozite legate de situația personală a deponenților să beneficieze de un nivel de garantare mai ridicat, însă pe o perioadă limitată de timp. [AM 13]
(11a)Pe perioada crizei financiare, SGD existente nu s-au dovedit capabile să preia toate pierderile astfel încât să protejeze deponenții. Prin urmare, este necesar ca mijloacele financiare disponibile ale SGD să atingă un anumit nivel-țintă și să fie colectate contribuții extraordinare. În caz de necesitate, SGD ar trebui să dispună de mecanisme de finanțare alternative adecvate care să le permită să obțină suficientă finanțare pe termen scurt pentru a plăti creanțele deținute împotriva lor. [AM 14]
(12) Același niveldrept legal la SGD ar trebui să se aplice tuturor deponenților, conform nivelului de garantare stabilit prin prezenta directivă, indiferent dacă moneda statului membru este euro sau nu și indiferent dacă banca este sau nu membră a unui sistem care protejează instituția de credit însăși. Statele membre a căror monedă nu este euro ar trebui să poată rotunji sumele rezultate din conversie fără a compromite protecția echivalentă a deponenților. [AM 15]
(13) Pe de o parte, nivelul de garantare prevăzut de prezenta directivă nu ar trebui să lase o prea mare parte a depozitelor fără protecție atât în interesul protecției consumatorilor cât și în cel al stabilității sistemului financiar şi, pe de altă parte, costul finanțării SGD ar trebui luat în considerare. Este indicat așadar să se stabilească nivelul de garantare armonizat la 100 000 EUR.
(14) Prezenta directivă reține principiul unei limite armonizate pentru fiecare deponent și nu pentru fiecare depozit. Este așadar indicat să se ia în considerare depozitele plasate de deponenți care fie că nu sunt menționați ca titulari ai unui cont, fie că nu sunt titulari unici. Limita ar trebui, prin urmare, aplicată fiecărui deponent care poate fi identificat. Principiul conform căruia limita ar trebui aplicată fiecărui deponent care poate fi identificat nu ar trebui aplicat organismelor de plasament colectiv supuse unor norme speciale de protecție care nu există pentru astfel de depozite.
(15) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a institui sisteme de protecție a pensiilor în general, care să funcționeze separatsă se asigure în continuare că depunerile rezultate din anumite tranzacții sunt acoperite complet de SGD pentru o anumită perioadă de timp. Statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a protejaAstfel de depozite includ depozitele care au legătură cu achiziționarea sau cu vânzarea de proprietăți rezidențiale private, depozitele care sunt protejate din anumite depozite pe motive sociale sau în legătură cu tranzacții imobiliare legate de reședințe privatedefinite în legislația națională, precum și depozitele care prezintă legătură cu evenimente majore din viața unei persoane, cum ar fi nașterea, căsătoria, divorțul și, în special, pensionarea, sau care rezultă din plata anumitor indemnizații de asigurare sau compensații. În toate cazurile, ar trebui respectate normele în materie de ajutoare de stat. [AM 16]
(16) Este indispensabil să se armonizeze metodele de finanțare a SGD sau a instituțiilor de credit în sine. Pe de o parte, costul finanțării SGD ar trebui suportat, în principalîn principiu, de instituțiile de credit însele și, pe de altă parte, capacitatea de finanțare a SGD ar trebui să fie proporțională cu obligațiile acestora. Pentru ca deponențiiSGD din toate statele membre să beneficieze desă prezinte un nivel de protecțiestabilitate similar și ca, ar trebui prevăzut un nivel-țintă ex-ante unitar de finanțare pentru toate SGD. să își împrumute reciproc fonduri numai dacă sistemul în cauză a făcut eforturi de finanțare importante, finanțarea sistemelor de garantare a depozitelor trebuie armonizată la un nivel înalt. Acest lucru nu trebuie, cu toate acestea, să pună în pericol stabilitatea sistemului bancar al statului membru în cauză. [AM 17]
(17) Pentru a limita protecția depozitelor la nivelul necesar pentru a asigura claritatea juridică și transparența pentru deponenți și a evita transferul riscurilor de investiții către SGD, anumite produse financiare cu caracter de produse de investiții ar trebui excluse din sfera de acoperire, în special cele care nu pot fi rambursate la valoarea nominală și cele care se referă la titular și nu la un nume. [AM 37]
(18) Anumiți deponenți nu ar trebui să fie eligibili pentru protecția depozitelor, în particular autoritățile publice sau alte instituții financiare. Numărul redus al acestora raportat la toți ceilalți deponenți limitează impactul asupra stabilității financiare în cazul în care o bancă devine incapabilă să își onoreze obligațiile. Totodată, autoritățile au acces la credit mult mai ușor decât cetățenii. Statele membre ar trebui să se asigure totuși că și depozitele autorităților locale vulnerabile sunt garantate. Entitățile din afara sectorului financiar ar trebui, în principiu, să fie acoperite, indiferent de dimensiunea lor. [AM 18]
(19) Deponenții ale căror activități includ spălarea banilor în sensul Articolului 1 alineatele (2) şi (3) din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului(10) ar trebui excluși de la plățile efectuate de SGD.
(20) Costurile pe care le suportă o instituție de credit pentru a participa la un SGD nu au legătură cu pierderile care ar putea apărea ca urmare a unei retrageri masive a depozitelor bancare, nu numai de la instituția de credit aflată în dificultate, ci și de la instituții sănătoase, din cauza faptului că deponenții își pierd încrederea în soliditatea sistemului bancar.
(21) Este necesar ca mijloacele financiare disponibile ale SGD să atingă un anumit nivel-țintă și să poată fi primite contribuții extraordinare. În caz de necesitate, SGD ar trebui să dispună de mecanisme de finanțare alternative adecvate care să le permită să obțină suficientă finanțare pe termen scurt pentru a plăti creanțele deținute împotriva lor.
(22) Mijloacelefinanciare ale sistemelor de garantare a depozitelor trebuie utilizate în principalSGD ar trebui să dispună de suficiente mijloace financiare pentru plata compensațiilor către deponenți în cazul insolvenței unei instituții de credit. Cu toate acestea, în multe cazuri ar trebui luate măsuri de sprijin pentru a evita insolvența unei instituții de credit, având în vedere că aceste măsuri sunt adeseori mai avantajoase, pentru garantarea depozitelor, decât rambursarea deponenților. În plus, prin astfel de măsuri pot fi evitate costurile suplimentare și efectele negative asupra stabilității financiare și poate fi sporită încrederea deponenților. Prin urmare, fondurile SGD ar trebui să poată fi utilizate și pentru măsuri de sprijin. Măsurile de sprijin ar trebui să fie întotdeauna însoțite de condiții pe care instituția sprijinită trebuie să le îndeplinească. AcesteaAceste măsuri ar putea fi utilizate însă și pentru a finanța transferul depozitelor către o altă instituțielichidarea ordonată a unei instituții de credit, cu condiția ca acest lucru să constituie alternativa cel mai puțin costisitoare pentru SGD. Costurile suportate de SGD nu ar trebui, în consecință, să nu depășească valoarea depozitelor garantate ale instituției de credit în cauză. Ele ar putea fi utilizate totodată, în măsura prevăzută în prezenta directivă, pentru a finanța prevenirea falimentelor bancare, cu respectarea normelor Astfel de măsuri ar trebui să respecte normele în materie de ajutoare de stat. Aceste măsuri nu afecteazăposibilități de acțiune ale SGD nu ar trebui să afecteze politica viitoare a Comisiei privind crearea unor fonduri naționale pentru soluționarea situației băncilor neviabile. [AM 19]
(22a)Ar trebui să fie posibil ca fondurile din cadrul SGD să fie folosite pentru a finanța continuitatea administrării conturilor pentru partea de depozite garantate ce aparțin instituției. [AM 20]
(23) Tabelul 1 de la punctul 14 din anexa I la Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit(11) atribuie riscuri anumitor categorii de active. Este necesar ca acest tabel să fie luat în calcul pentru ca SGD să investească numai în active cu un nivel redus de risc.
(24) Contribuțiile la SGD ar trebui să țină seama de gradul de risc pe care și-l asumă membrii acestora. Acest lucru ar permite reflectarea profilului de risc al fiecărei bănci, inclusiv a modelelor lor diferite de afaceri, și ar trebui să ducă la calcularea corectă a contribuțiilor, oferind stimulente pentru desfășurarea activității după un model de afaceri mai puțin riscant. În acest sens ar trebui prevăzută o metodă standard pentru stabilirea și calcularea contribuțiilor în funcție de risc la SGD. Crearea unui set de indicatori principali obligatorii pentru toate statele membre și a unui alt set de indicatori suplimentari opționali, pe baza unei abordări comune convenite între ABE și autoritățile competente, va introduce treptat această armonizare. Natura riscurilor asumate de instituțiile de credit afiliate poate varia totuși în funcție de condițiile pieței și de activitățile instituției de credit. Prin urmare, este necesar ca, în plus față de metoda standard, să se permită SGD să aplice și propriile metode alternative de abordare a riscurilor, cu condiția ca aceste metode alternative de abordare a riscurilor să respecte orientările care urmează să fie elaborate de ABE, după consultarea Forumului European al Asigurătorilor de Depozite (EFDI). Aceste metode alternative de abordare a riscurilor permit reflectarea profilului de risc al fiecărei bănci, conduc la calcularea mai exactă, corespunzător condițiilor pieței din statele membre, a contribuțiilor și oferă stimulente pentru desfășurarea activității după un model de afaceri mai puțin riscant. Pentru a ține seama de sectoarele împrumuturilor cu risc deosebit de scăzut, care sunt reglementate de legislația națională, ar trebui să se prevadă reducerea corespunzătoare a contribuțiilor care trebuie plătite. [AM 21]
(24a)Profitabilitatea a fost în unele cazuri folosită drept un indicator de diminuare a riscurilor pentru primele de risc. Acest indicator nu ia în calcul modelul de afaceri al instituțiilor mutuale, care nu urmăresc să își maximizeze profitul. În plus, dorința de a crește profitul poate reprezenta un stimulent nesănătos pentru a adopta strategii și mai riscante. Ar trebui să se aibă în vedere o viziune globală asupra solidității modelului de afaceri. [Am. 22]
(25) Garantarea depozitelor este un element esențial pentru realizarea pieței interne și un element suplimentar indispensabil pentru sistemul de supraveghere a instituțiilor de credit, datorită solidarității pe care o creează între toate instituțiile aceleiași piețe financiare în cazul în care una dintre acestea se află în dificultate. SGD ar trebui, prin urmare, să aibă posibilitatea de a-și împrumuta reciproc fonduri în caz de necesitate.
(26) Termenul de plată a compensațiilor de maximum șase săptămâni începând cu 31 decembrie 2010 este contrar nevoii de a păstra încrederea deponenților și nu corespunde necesităților lor. Prin urmare, termenul de plată a compensațiilor ar trebui redus la o perioadă de o săptămânăcinci zile lucrătoare, dar nu mai puțin de o săptămână. [AM 23 şi 150/rev]
(26a)Cu toate acestea, adesea nu există încă procedurile necesare pentru un termen scurt de plată a compensațiilor. Dacă deponenților li se oferă însă asigurări privind un termen scurt de plată a compensațiilor și apoi, în cazul incapacității unei instituții de credit de a-și onora obligațiile financiare, acest termen nu este respectat, acest lucru ar putea zdruncina în mod permanent încrederea deponenților în SGD, subminând astfel scopul și efectul de stabilizare al SGD. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea să aleagă, pentru o perioadă de tranziție până la 31 decembrie 2016, un termen de plată a compensațiilor de 20 de zile lucrătoare, dacă în urma verificării efectuate de către autoritatea competentă s-a constatat că termenul scurtat de plată a compensațiilor nu este fezabil. În acest caz, procedurile necesare pentru termenul de cinci zile lucrătoare de plată a compensațiilor ar trebui elaborate și testate până la 31 decembrie 2016. Astfel, pentru a asigura că, în perioada de tranziție de până la acea dată, deponenții nu ajung într-o situație financiară dificilă în cazul incapacității instituției lor de credit de a-și onora obligațiile, deponenții ar trebui, totuși, să dispună de posibilitatea de a li se rambursa o sumă de până la 5 000 EUR din depozitul garantat, de către SGD responsabil, în termen de cinci zile lucrătoare, dar nu mai puţin de o săptămână. [AM 24 şi 150/rev]
(27) SGD din statele membre în care o instituție de credit și-a deschis sucursale sau în care prestează servicii direct ar trebui să ofere informații și să plătească compensații deponenților în numele SGD din statul membru în care instituția de credit a fost autorizată. SGD interesate ar trebui să încheie în prealabil acorduri pentru a-şi facilita sarcinile.
(28) Informația este un element esențial pentru protejarea deponenților. Prin urmare, deponenții ar trebui informați în legătură cu acoperirea garanției și cu SGD responsabil în extrasele de cont, iar potențialilor deponenți ar trebui să li se solicite să contrasemneze un formular cu informații standardizat. Conținutul acestor informații ar trebui să fie identic pentru toți deponenții și potențialii deponenți. Utilizarea nereglementată, în scopuri publicitare, a datelor privind nivelul și aria de acoperire a SGD poate afecta stabilitatea sistemului bancar sau încrederea deponenților. Prin urmare, menționarea unui SGD în scopuri publicitare ar trebui să se limiteze la scurte declarații factuale. Sistemele care protejează instituția de credit în sine ar trebui să informeze clar deponenții în legătură cu funcția lordreptul legal în cadrul nivelului de garantare prevăzut de prezenta directivă și cu modul său de operare, fără a promite o protecție nelimitată a depozitelor. [AM 25]
(29) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(12) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în temeiul prezentei directive.
(30) Este posibil ca prezenta directivă să nu conducă la stabilirea răspunderii statelor membre sau a autoritățile lor competente față de deponenți, în măsura în care au asigurat introducerea și recunoașterea oficială a unuia sau a mai multor sisteme de garantare a depozitelor sau a instituțiilor de credit în sine care să asigure compensarea sau protejarea deponenților, potrivit condițiilor prevăzute în prezenta directivă.
(31)În propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de înființare a Autorității Bancare Europene din 23 septembrie 2009(13), Comisia a înaintat un proiect legislativ pentru instituirea unui Sistem european al supraveghetorilor financiari și a furnizat detaliile arhitecturii noului cadru de supraveghere care include crearea Autorității Bancare Europene.
(32) Respectând supravegherea SGD de către statele membre, Autoritatea Bancară EuropeanăABE ar trebui să contribuie la atingerea obiectivului de a facilita accesul la activitate și desfășurarea activității pentru instituțiile de credit, asigurând în același timp protecția adecvată a deponenților și reducând la minimum riscurile pentru contribuabili. În acest scop, autoritatea trebuie să confirme îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta directivă pentru acordarea de împrumuturi între sistemele de garantare a depozitelor și să precizeze, în limitele stricte impuse prin prezenta directivă, sumele care trebuie împrumutate de fiecare sistem, rata inițială a dobânzii și durata împrumutului. În acest sens, Autoritatea Bancară EuropeanăABE ar trebui totodată să strângă informații despre SGD, în special cu privire la valoarea depozitelor garantate, informații care trebuie confirmate de către autoritățile competente. Ea trebuie să informeze celelalte sisteme de garantare a depozitelor în legătură cu obligația lor de a da cu împrumut fonduri. [AM 26]
(33)Este necesară introducerea unui instrument eficient care să prevadă standarde tehnice armonizate aplicabile serviciilor financiare, pentru a asigura condiții concurențiale echitabile și protecția adecvată a deponenților de pe întreg teritoriul Europei. Aceste standarde trebuie introduse pentru standardizarea calculării contribuțiilor în funcție de riscuri. [AM 27]
(34) Pentru a asigura funcționarea eficientă și efectivă a SGD și o evaluare echilibrată a pozițiilor lor în statele membre, ABE ar trebui să fie abilitată să dea soluții cu efect obligatoriu în disputele dintre acestea.
(34a)În Rezoluția sa din 7 iulie 2010 conținând recomandări către Comisie privind gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar, Parlamentul European a subliniat necesitatea unui mecanism european de soluționare a crizelor bancare. Stabilirea unui astfel de mecanism nu ar trebui să pună în pericol protecția deponenților printr-un SGD. [AM 28]
(35) Competența de a adopta acte delegate ar trebui să fie conferită Comisiei în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește articolul 5 alineatul (5)cu scopul de a adapta nivelul de garantare pentru toate depozitele aceluiași deponent prevăzut în prezenta directivă în funcție de inflația din Uniune, pe baza modificărilor indicelui prețurilor de consum. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. [AM 29]
(35a)Comisia ar trebui să fie abilitată, de asemenea, să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare ale ABE pentru a stabili definițiile și metoda standard stabilite în prezenta directivă pentru calcularea contribuțiilor în funcție de riscuri ale instituțiilor de credit la SGD, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE ar trebui să elaboreze astfel de standarde tehnice de reglementare și să le înainteze Comisiei spre aprobare până la data de 31 decembrie 2012. [AM 30]
(36) În conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, obiectivele acțiunii avute în vedere, și anume armonizarea normelor aplicabile funcționării SGD, nu pot fi atinse decât la nivelul Uniunii. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(37) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directivele anterioare.
(38) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa IV,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă prevede norme privind funcționarea sistemelorregimului european pentru sistemele de garantare a depozitelor (SGD) naționale menit să ofere deponenților din Uniune un mecanism de siguranță comun care să asigure un nivel ridicat de protecție. [AM 31]
(2) Prezenta directivă se aplică tuturor SGD instituite prin lege sau prin contract și sistemelor de protecție instituțională recunoscute ca sisteme de garantare a depozitelorrecunoscute în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) și instituțiilor de credit afiliate. SGD pot fi concepute ca sisteme de protecție instituite prin lege, prin contract sau de protecție instituțională în sensul articolului 80 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE. [AM 32]
(3)Sistemele de protecție instituțională definite la articolul 80 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE pot fi recunoscute drept sisteme de garantare a depozitelor de către autoritățile competente dacă îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul respectiv și în prezenta directivă. [AM 33]
(4) În sensul prezentei directive, sistemele de protecție instituțională care nu sunt recunoscute conform alineatului (3) și nu garantează depozite nuarticolului 3 alineatul (1) intră doar sub incidența prezentei directive, cu excepția articolului 14 alineatul (5) al doilea paragraf, a articolului 14 alineatul (6a) și a anexei III al nouălea paragraf. [AM 34]
(4a)Comisia, cu sprijinul ABE, se asigură că nivelul de protecție acordată deponenților rămâne ridicat, în cazul în care se creează un fond european pentru soluționarea crizelor bancare. [AM 35]
Articolul 2
Definiții
(1) În sensul prezentei directive:
(a)
„depozit” înseamnă:
(i)
orice sold creditor rezultat din fondurile rămase într-un cont sau din situații temporare care derivă din operațiuni bancare normale, inclusiv depozite la termen, depozite de economii și depozite înregistrate și pe care o instituție de credit trebuie să îl plătească în conformitate cu condițiile legale și contractuale aplicabile sau
(ii)
orice creanță evidențiată printr-un titlu de creanță emis de o instituție de credit. [AM 36]
Acțiunile la instituțiile de tip „building society” din Regatul Unit și Irlanda, cu excepția celor care reprezintă un element de capital și care sunt reglementate de articolul 2, sunt considerate depozite.
–
existența sa nu poate fi demonstrată decât printr-un certificat, altul decât un extras de cont;în cazul în care se referă la titular și nu la un nume; [AM 37]
–
în cazul în care principalul nu este rambursabil la valoarea nominală;
–
în cazul în care principalul nu poate fi rambursat la valoarea nominală decât în virtutea unei garanții sau a unui acord specific oferit de instituția de credit sau de o terță parte;
(b)
„depozit eligibil” înseamnă un depozit care nu este exclus de la protecție în conformitate cu articolul 4;
(c)
„depozit garantat” înseamnă o parte dintr-un depozit eligibil care nu depășește nivelul de garantare prevăzut la articolul 5;
(ca)
„deponent” înseamnă titularul sau, în cazul unui cont comun, fiecare titular al unui depozit; [AM 38]
(d)
„cont comun” înseamnă un cont deschis în numele a două sau mai multe persoane sau asupra căruia au drepturi două sau mai multe persoane, care poate funcționa pe baza semnăturii uneia sau mai multora dintre aceste persoane;
(e)
„depozit indisponibil” înseamnă un depozit datorat și exigibil care nu a fost plătit de către o instituție de credit în condițiile legale și contractuale care îi sunt aplicabile, dacă:
(i)
autoritățile competente au constatat că, din punctul lor de vedereîn conformitate cu informațiile de care dispun la momentul respectiv, instituția de credit în cauză pare să nu fienu este capabilă, din motive legate direct de situația sa financiară, să plătească depozitul și să nu aibănu are, pe termen scurt, nici o perspectivă de a putea să o facă. [AM 39]
Autoritățile competente fac această constatare cât mai curând posibil și în orice caz nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la data la care au stabilit pentru prima oară că acea instituție de credit nu a plătit depozitele datorate și exigibile; sau
(ii)
în cazul în care nu s-a făcut nicio constatare în conformitate cu punctul (i), o autoritate judiciară a dat o hotărâre, din motive direct legate de situația financiară a instituției de credit, care are efectul de a suspenda exercitarea dreptului deponenților de a-și recupera creanțele;
(f)
„instituție de credit” înseamnă o întreprindere în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE;
(f-a) „măsură preventivă și de sprijin” înseamnă o măsură adoptată de SGD pentru a preveni falimentul bancar al instituțiilor de credit afiliate, inclusiv:
(i)
verificarea situației economice și a situației de risc a instituțiilor de credit afiliate sau, în cazul unei instituții recent înființate, verificarea planificării de bază, precum și a drepturilor de informare cu privire la schimbările substanțiale legate de proprietate și control;
(ii)
solicitarea de informații din partea instituțiilor de credit afiliate cu privire la situația lor economică și de risc, dezvoltarea acestora și orice intenție de modificare a modelului de afaceri;
(iii)
impunerea unor condiții pentru limitarea volumului depozitelor garantate sau pentru limitarea totală sau parțială a anumitor activități de afaceri, în măsura în care, în urma efectuării unui audit sau din alte surse, există indicii pe baza cărora se poate presupune că există un risc iminent sau acut de activare a SGD;
(iv)
colectarea contribuțiilor, în funcție de situația individuală de risc a instituției;
(v)
încheierea unui acord privind schimbul de informații cu autoritățile competente, inclusiv informații confidențiale;
(vi)
acordarea de garanții, împrumuturi și toate tipurile de ajutoare sub formă de lichidități și de capital, inclusiv realizarea creanțelor terților;[AM 149/rev]
(fa)
„măsură privind lichidarea ordonată a instituțiilor de credit” înseamnă o măsură de prevenire a activării unui SGD, inclusiv:
(i)
asistență la achiziționarea unei instituții de credit aflate în dificultate;
(ii)
transferul depozitelor și al activelor aferente, inclusiv al domeniilor de activitate, către o instituție de credit intermediară;
(iii)
fuzionarea forțată cu alte instituții de credit;
(iv)
lichidarea ordonată cu participarea SGD;[AM 40]
(g)
„sucursală” înseamnă sucursala în sensul articolului 4 alineatul (3) din Directiva 2006/48/CE;
(h)
„nivel-țintă” înseamnă 1,5 % din depozitele eligibile de a căror garantaregarantate pentru care este responsabil un SGD; [AM 41]
(i)
„mijloace financiare disponibile” înseamnă numerar, depozite și active cu grad scăzut de risc cu un termen rezidual până la scadența finală de cel mult 24 de luni, care pot fi lichidate într-un termen care nu depășește termenul prevăzut la articolul 7 alineatul (1) și până la 10 % din activele gajate; [AM 42]
(ia)
„active gajate” înseamnă angajamentele de plată care sunt susținute în mod adecvat de o garanție de înaltă calitate și care fac obiectul următoarelor condiții:
(i)
garanția e constituită din active cu risc redus, libere de sarcini/servituți în favoarea terților, aflate integral la dispoziția sistemului SGD și afectate pentru uzul exclusiv al acestui sistem, care are dreptul irevocabil de a revendica aceste plăți la cerere;
(ii)
o instituție de credit are drept asupra profitului rezultat din activele aduse de respectiva instituție de credit drept garanție;
(iii)
garanția se supune în mod regulat analizei de piață, iar instituțiile de credit asigură faptul că evaluarea de piață a garanției este cel puțin egală cu angajamentul respectivelor instituții de credit față de sistem; precum și
(iv)
se aplică „reduceri de evaluare” la evaluarea activelor de bază, iar SGD cere ca valoarea de piață ajustată a activelor de bază să fie păstrată în timp;[AM 43]
(j)
„active cu grad scăzut de risc” sunt activele care se încadrează în prima sau a doua categorie din tabelul 1 de la punctul 14 din anexa I la Directiva 2006/49/CE, dar excluzând alte elemente eligibile definite la punctul 15 din anexa respectivă;
(k) „stat membru de origine” înseamnă statul membru de origine în sensul articolului 4 alineatul (7) din Directiva 2006/48/CE;
(l) „stat membru gazdă” înseamnă statul membru gazdă în sensul articolului 4 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE;
(m)
„autorități competente” înseamnă autorități competente în sensul articolului 4 alineatul (4) din Directiva 2006/48/CE;
2. Atunci când prezenta directivă face trimitere la Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, organismele care administrează SGD sunt considerate, în aplicarea regulamentului respectiv, drept autorități competente în sensul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 3
Aderarea la un sistem și supravegherea
(1) Fiecare stat membru se asigură că pe teritoriul său sunt introduse și recunoscute oficial unul sau mai multe SGD.
Acest lucru nu împiedică fuziuneainstituirea SGD transfrontaliere de către statele membre sau fuzionarea sistemelor din state membre diferite de către acestea. Aprobarea unor astfel de sisteme transfrontaliere sau fuzionate de garantare a depozitelor este acordată de către autoritățile competente în cooperare cu ABE. [AM 44]
În momentul recunoașterii și al aprobării unui SGD, autoritatea competentă relevantă trebuie să țină seama în special de stabilitatea suficientă a SGD și trebuie să asigure o compoziție echilibrată a acestuia. [AM 45]
Nicio instituție de credit nu poate accepta depozite dacă nu este membră a unui astfel de sistem.
(2) În cazul în care o instituție de credit nu se conformează obligațiilor care îi revin în calitate de membră a unui SGD, sunt notificate imediat autoritățile competente care au emis autorizația și care, în colaborare cu sistemul de garantare a depozitelor, adoptă prompt toate măsurile necesare, inclusiv impunerea de sancțiuni, pentru a se asigura că instituția de credit își respectă obligațiile. [AM 46]
(3) În cazul în care măsurile respective nu reușesc să asigure respectarea obligațiilor din partea instituției de credit, dacă legea internă permite excluderea unui membru și cu acordul expres al autorităților competente, sistemul poate notifica, cu un preaviz de cel puțin o lună, intenția sa de a exclude instituția de credit din SGD. Depozitele plasate înainte de expirarea preavizului continuă să fie acoperite în întregime de către sistem. În cazul în care, la data expirării preavizului, instituția de credit nu s-a conformat obligațiilor sale, SGD procedează la excludere.
(4) Depozitele deținute la momentul la care autorizația unei instituții de credit, acordată în temeiul articolului 6 din Directiva 2006/48/CE, este retrasă continuă să fie acoperite de SGD.
(5) Toate SGD menționate la articolul 1 sunt supravegheate permanent de autoritățile competente, în conformitate cu normele privind Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF), pentru verificarea respectării prezentei directive. [AM 47]
ABE supraveghează SGD transfrontaliere, în cooperare cu un colegiu compus din reprezentații autorităților competente ale țărilor în care sunt stabilite instituțiile de credit afiliate. [AM 48]
(6) Statele membre se asigură că metodele alternative adoptate de SGD în temeiul articolului 11 alineatul (3a) respectă dispozițiile articolului respectiv și orientările adoptate de ABE în conformitate cu articolul 11 alineatul (5), că SGD efectuează testări ale propriilor sisteme și că sunt informate imediat în cazul în care autoritățile competente identifică, la nivelul unei instituții de credit, probleme care pot determina activarea SGD. ABE coordonează acțiunile statelor membre. [AM 49]
Aceste teste au loc cel puțin o dată la trei ani sau mai frecvent atunci când situația o impune. Primul test trebuie efectuat până la data de 31 decembrie 2013. [AM 50]
ABE transmite Comitetului european pentru risc sistemic instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic(14)(CERS), din proprie inițiativă sau la cererea CERS, informațiile privind SGD care sunt necesare pentru analiza riscurilor sistemice. [AM 51]
Autoritatea Bancară EuropeanăABE efectuează periodiccel puțin o dată la cinci ani evaluări inter pares conform articolului 15 din [Regulamentul ABE] în acest sens în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Asemenea evaluări inter pares includ, printre altele, practici de guvernanță corporativă conform alineatului (7a). SGD au obligația de a păstra secretul profesional menționat la articolul 56 din regulamentul respectivarticolul 70 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 atunci când fac schimb de informații cu Autoritatea Bancară EuropeanăABE.
ABE are competența de a examina anual, pe baza unor cifre actualizate, rezistența la condiții de criză a SGD, prin intermediul a diferite scenarii privind puncte critice predefinite, pentru a depista dacă este necesară o ajustare a modelului de calcul curent și a nivelului-țintă. În acest context, simularea de criză se bazează pe un scenariu privind un impact redus,, un scenariu privind un impact mediu și un scenariu privind un impact puternic. [AM 52]
(7) Statele membre se asigură că SGD primesc de la membrii lor în orice moment, la cerere, toate informațiile necesare pentru a pregăti rambursările către deponenți, inclusiv marcajele prevăzute la articolul 4 alineatul (2). Informațiile necesare pentru efectuarea simulărilor de criză trebuie furnizate SGD în mod continuu. Aceste informații sunt transformate în informații anonime. Informațiile obținute nu pot fi utilizate decât pentru efectuarea simulărilor de criză, pentru analizarea evoluției istorice a rezistenței SGD sau pentru pregătirea rambursărilor și nu se păstrează mai mult decât este necesar în aceste scopuricu titlu confidențial. [AM 53]
(7a)Statele membre se asigură că SGD proprii dispun de practici sănătoase de guvernanță corporativă, și, în special că:
(a)
consiliile lor de administrație includ cel puțin un membru neexecutiv și numirea membrilor se face prin intermediul unor procese deschise și transparente;
(b)
acestea elaborează un raport anual cu privire la activitățile lor. [AM 54]
Articolul 4
Eligibilitatea depozitelor
(1) Sunt excluse de la rambursare de către SGD:
(a)
sub rezerva articolului 6 alineatul (3), depozitele plasate de alte instituții de credit în nume și cont propriu;
(b)
toate instrumentele care se încadrează în definiția „fondurilor proprii”, în sensul articolului 57 din Directiva 2006/48/CE ;
(c)
depozitele rezultate din operațiuni în legătură cu care a existat o condamnare penală pentru spălare de bani, în sensul articolului 1 litera (C) din Directiva 91/308/CEE a Consiliuluiarticolului 1 alineatul (2) din Directiva 2005/60/CE; [AM 55]
(ca)
depozitele în legătură cu care deponentul și instituția de credit au convenit prin contract ca depozitul să se realizeze pentru achitarea de obligații specifice din partea deponentului față de instituția de credit sau față de altă parte, cu condiția ca, în temeiul legii sau al dispozițiilor contractuale, valoarea depozitului să poată fi compensată de deponent sau să fie compensată automat la îndeplinirea obligațiilor respective, în circumstanțe în care depozitul ar deveni altfel un depozit nedisponibil; [AM 56]
(d)
depozitele plasate de către instituții financiare, așa cum sunt definite la articolul 4 alineatul (5) din Directiva 2006/48/CE;
(e)
depozitele plasate de către întreprinderi de investiții, așa cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul (1) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare(15);
(f)
depozitele al căror titular nu a fost identificat în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2005/60/CE, atunci când devin indisponibile la momentul activării, pe durata și ulterior rambursării garanțiilor la depozite; [AM 57]
(g)
depozitele plasate de către întreprinderi de asigurare;
(h)
depozitele plasate de către organismele de plasament colectiv;
(i)
depozitele plasate de către fondurile de pensii, cu excepția celor deținute în cadrul unor sisteme de pensii personale sau sisteme de pensii ocupaționale ale unui angajator care nu este o întreprindere mare; [AM 58]
(j)
depozitele plasate de către stat, precum și de către autorități centrale, regionale și locale; [AM 59]
(k)
titlurile de creanță emise de către o instituție de credit și pasivele care decurg din accepturi proprii și bilete la ordin.
(2) Statele membre se asigură că instituțiile de credit marchează depozitele menționate la alineatul (1) într-un mod care să permită identificarea lor imediată ca atare.
(2a)Cu toate acestea, statele membre se asigură că depozitele plasate de autoritățile locale sunt eligibile pentru rambursări din partea SGD, în cazul îndeplinirii uneia dintre condițiile următoare:
(a)
acestea nu angajează în mod curent un trezorier profesionist; sau
(b)
pierderea depozitelor ar afecta în mod semnificativ continuarea furnizării de servicii publice locale. [AM 60]
Articolul 5
Nivelul de garantare
(1) Statele membre se asigură că nivelul de garantare pentru depozitele agregate ale fiecărui deponent este de 100 000 EUR în caz de indisponibilitate a depozitelor.
(1a)În plus, statele membre se asigură că următoarele tipuri de depozite sunt protejate în întregime:
(a)
depozitele care rezultă din tranzacții imobiliare legate de proprietăți rezidențiale private, timp de până la 12 luni din momentul creditării sumei sau din momentul în care depozitele pot fi transferate legal;
(b)
depozitele care servesc unor scopuri definite în dreptul intern și sunt legate de evenimente din viața privată, cum ar fi căsătoria, divorțul, pensionarea, concedierea, disponibilizarea, invaliditatea sau decesul unui deponent, timp de până la 12 luni din momentul creditării;
(c)
depozitele care servesc unor scopuri definite în dreptul intern și care se bazează pe plata unor indemnizații de asigurare sau a unor compensații pentru daune penale sau condamnări pe nedrept, timp de până la 12 luni din momentul creditării sau din momentul în care depozitele pot fi transferate legal. [AM 61]
(2) Statele membre se asigură că sistemele de garantare a depozitelor nu se abat dedeponenții au dreptul legal la nivelul de garantare prevăzut la alineatul (1). Cu toate acestea, statele membre pot decide că sunt garantate și depozitele enumerate în cele ce urmează, cu condiția ca costul acestor rambursări să nu intre sub incidența articolelor 9-11:[AM 62]
(a)
depozitele care rezultă din tranzacții imobiliare legate de reședințe private, timp de până la 12 luni din momentul creditării sumei;[AM 63]
(b)
depozitele care îndeplinesc considerente sociale definite în dreptul intern și sunt legate de evenimente din viața privată cum sunt căsătoria, divorțul, invaliditatea sau decesul unui deponent. Perioada de garantare nu poate depăși 12 luni după un astfel de eveniment.[AM 64]
(3) Alineatul (2)Alineatul (1) nu împiedică statele membre să mențină sau să introducă sisteme de protecție a produselor de asigurare de bătrânețe și a pensiilor, cu condiția ca aceste sisteme să nu acopere doar depozitele, ci să ofere o acoperire integrală pentru toate produsele și situațiile pertinente în acest sens. [AM 65]
(3a)În cazul depozitelor existente înainte de 31 decembrie 2010 la instituții de credit sau la filiale ale instituțiilor de credit străine care activează pe teritoriul statelor membre și în cazul depozitelor aparținând deponenților cu domiciliul principal într-un stat membru care, înainte de 1 ianuarie 2008, dispunea de un SGD de tip statutar cu un nivel fix de garantare între 100 000 EUR și 300 000 EUR pentru depozite, statele membre respective pot decide dacă nivelul de garantare anterior se va aplica în continuare nemodificat, prin derogare de la alineatul (1). În acest caz, nivelul-țintă și contribuțiile în funcție de risc ale instituțiilor de credit se ajustează în mod corespunzător. [AM 66]
(4) Depozitele se rambursează în moneda statului membru în care a fost menținut contul sau în euro. Dacă depozitele sunt exprimate într-o altă monedă, deponenții au dreptul să decidă dacă sumele exprimate în euro menționate la alineatul (1) sunt convertite în alte monede, sumele plătite efectiv deponenților trebuie să fie echivalente cu sumele stabilite în prezenta directivă.urmează să fie rambursate în oricare dintre monedele următoare:
(a)
în moneda în care a fost deținut contul până la o dată care a fost convenită cu autoritățile competente și care este posterioară termenului stabilit la articolul 7 alineatul (1) sau
(b)
în moneda statului membru în care a fost menținut contul.
În conformitate cu primul paragraf litera (b), cursul de schimb utilizat este cel stabilit pentru tipul de monedă în care a fost deținut depozitul până la data la care autoritățile competente fac constatarea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (i) sau la care autoritatea judiciară pronunță hotărârea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii). [AM 67]
(5) Statele membre care convertesc sumele exprimate în euro în moneda lor națională trebuie să utilizeze inițial pentru conversie cursul de schimb de la …(16).
Statele membre pot rotunji sumele care rezultă în urma conversiei, cu condiția ca această rotunjire să nu depășească 2 500 EUR.
Fără a aduce atingere celui de-al doilea paragraf, statele membre ajustează nivelurile de garantare convertite într-o altă monedă la suma menționată la alineatul (1) o dată la cinci ani. Statele membre pot efectua mai devreme ajustarea nivelurilor de garantare, după consultarea Comisiei, în cazul apariției unor evenimente neprevăzute cum sunt fluctuațiile ratelor de schimb.
(6) Suma menționată la alineatul (1) face obiectul unei reexaminări periodice, cel puțin o dată la cinci ani, de către Comisie, în cooperare cu ABE. Dacă este cazul, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului o propunere de directivă pentru modificarea sumei menționate la alineatul (1), luând în considerare, în special, evoluțiile din sectorul bancar și cele ale situației economice și monetare din Uniune. Prima examinare are loc după data de 31 decembrie 2015, cu excepția cazului în care evenimente neprevăzute impun o examinare înaintea acestei date. [AM 68]
(7) Comisia poate ajusta sumeleeste împuternicită să adopte, cel puțin o dată la cinci ani, acte delegate în conformitate cu articolul 16 privind actualizarea periodică a sumei menționate la alineatul (1) în funcție de inflația din Uniune, pe baza modificărilor indicelui armonizat al prețurilor de consum publicat de Comisie de la ultima ajustare.
Măsura respectivă, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu articolul 16.[AM 69]
Articolul 6
Stabilirea sumei rambursabile
(1) Limita menționată la articolul 5 alineatul (1) se aplică depozitelor agregate plasate la aceeași instituție de credit, indiferent de numărul depozitelor, de monedă și de situarea în interiorul Uniunii.
(2) Cota-parte a fiecărui deponent într-un cont comun este luată în considerare la calculul limitei prevăzute la articolul 5 alineatul (1).
În absența unor prevederi speciale, un astfel de cont este împărțit în mod egal între deponenți.
Statele membre pot prevedea ca depozitele într-un cont la care au dreptul două sau mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unui parteneriat de afaceri, ai unei asociații sau grupări de natură asemănătoare, fără personalitate juridică, să poată fi agregate și tratate ca și când ar fi fost plasate de un singur deponent, pentru calculul limitei prevăzute la articolul 5 alineatul (1).
(3) În cazul în care deponentul nu este beneficiarul legal al sumelor aflate într-un cont, persoana care este beneficiarul legal este acoperită de garanție, cu condiția ca acea persoană să fie identificată sau identificabilă înainte de data la care autoritățile competente efectuează constatarea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (i) sau data la care autoritatea judecătorească dă hotărârea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii). În cazul în care există mai multe persoane care sunt beneficiari legali, la calcularea limitei prevăzute la articolul 5 alineatul (1), se ia în considerare cota-parte a fiecăreia, în conformitate cu dispozițiile care reglementează administrarea sumelor.
(4) Data de referință pentru calcularea sumei rambursabile este data la care autoritățile competente fac constatarea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (i) sau la care autoritatea judiciară pronunță hotărârea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii). Obligațiile de plată ale deponentului față de instituția de credit nu se iau în calcul la stabilirea sumei rambursabile, cu condiția să nu fie vorba despre obligațiile scadente la data de referință ale deponentului. [AM 70]
(5) Statele membre se asigură că SGD pot cere în orice moment instituțiilor de credit informații despre sumele agregate ale depozitelor fiecărui deponent.
(6) Dobânzile la depozite acumulate dar necreditate până la data la care autoritățile competente fac constatarea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (i) sau la care autoritatea judiciară pronunță hotărârea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) se rambursează de către SGD. Limita menționată la articolul 5 alineatul (1) nu poate fi depășită.
Dacă dobânda depinde de valoarea unui alt instrument financiar și nu poate fi stabilită așadar fără a compromite plata compensației în termenul menționat la articolul 7 alineatul (1), rambursarea acestei dobânzi se limitează la rata oficială a dobânzii conform legislației naționale.
(7) Statele membre pot decide că anumite categorii de depozite care îndeplinesc un obiectiv social definit în legislația națională, pentru care o terță parte a oferit o garanție ce îndeplinește normele în materie de ajutoare de stat, nu se iau în calcul la agregarea depozitelor deținute de un deponent la aceeași instituție de credit, așa cum se prevede la alineatul (1). În aceste cazuri, garanția oferită de partea terță este limitată la nivelul de garantare prevăzut la articolul 5 alineatul (1).
(7a)Statele membre pot decide ca, în scopul rambursării menționate la articolul 7 alineatul (1), depozitele unui deponent la aceeași instituție de credit să nu fie agregate atunci când legislația statelor membre permite ca instituțiile de credit să își desfășoare activitatea sub diferite denumiri comerciale. Depozitele la aceeași instituție de credit și sub aceeași denumire comercială se agregă, iar în cazul acestora se aplică nivelul de garantare prevăzut la articolul 5 alineatul (1). În cazul în care prin calculul respectiv se obține o sumă mai mare de depozite garantate pentru un deponent și pentru o instituție de credit decât se prevede la articolul 5, contribuțiile la SGD calculate în conformitate cu articolele 9 și 11 se majorează în mod corespunzător.
În cazul în care un stat membru decide să nu permită o protecție separată pentru depozite de diferite denumiri comerciale în cadrul aceleiași instituții de credit, atunci titularul și denumirile comerciale nu sunt garantați separat. Agregarea depozitelor pentru diferite denumiri comerciale ale aceleiași instituții de credit nu se aplică situațiilor transfrontaliere.
Instituțiile de credit din statele membre care aplică această dispoziție nu pot oferi un nivel de garantare în sucursalele lor înființate în state membre care nu permit instituțiilor de credit să își desfășoare activitatea sub denumiri comerciale diferite. [AM 71]
Articolul 7
Rambursarea
(1) SGD trebuie să poată rambursa depozitele indisponibile în termen de șaptecinci zile, dar nu mai puțin de o săptămână de la data la care autoritățile competente efectuează o constatare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (i) sau de la data la care o autoritate judecătorească a pronunțat o hotărâre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii).
Statele membre pot decide că pentru depozitele menționate la articolul 6 alineatul (3) se aplică o perioadă de rambursare mai lungă. Această perioadă nu poate depăși însă trei luni de la data la care autoritățile competente fac constatarea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (i) sau la care autoritatea judiciară pronunță hotărârea menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (e) punctul (ii).
Statele membre pot decide ca, până la 31 decembrie 2016, să se aplice un termen de rambursare de 20 de zile lucrătoare, cu condiția ca, în urma efectuării unei verificări aprofundate, autoritățile competente să constate că SGD nu pot încă să asigure un termen de rambursare de cinci zile lucrătoare, dar nu mai puțin de o săptămână.
Un deponent care nu este beneficiarul legal al sumelor din conturile menționate la articolul 6 alineatul (3) trebuie să primească rambursarea în termenul menționat la primul paragraf. Această rambursare se ia în calcul atunci când se efectuează rambursări către beneficiarii legali.
(1a)În cazul în care statele membre permit, până la 31 decembrie 2016, un termen de rambursare de 20 de zile lucrătoare în temeiul alineatului (1) al treilea paragraf, SGD efectuează, la cererea deponentului, o plată într-o singură tranșă din cadrul depozitului eligibil pentru rambursare, în valoare de până la 5 000 EUR, în termen de cinci zile lucrătoare. [AM 150/rev]
(1b)Rambursarea sau plata menționate la alineatul (1) pot fi amânate atunci când:
(a)
nu este clar dacă persoana care din punct de vedere legal are dreptul de a primi plata sau depozitul face obiectul unui litigiu;
(b)
depozitul face obiectul unor sancțiuni economice impuse de guvernele naționale sau de organismele internaționale;
(c)
nu au avut loc tranzacții legate de depozit în ultimele 24 de luni (contul este inactiv);
(d)
suma care trebuie rambursată este considerată a face parte dintr-un sold temporar ridicat definit la articolul 5 alineatul (1a); sau
(e)
suma care trebuie rambursată urmează să fie plătită de SGD din statul membru gazdă în conformitate cu articolul 12 alineatul (2). [AM 75]
(2) Deponenții primesc rambursări fără a fi necesară o cerere către SGD. În acest scop, instituțiile de credit transmit imediat informațiile necesare asupra depozitelor și a deponenților la cererea SGD.
(3) Corespondența dintre SGD și deponent se redactează în limba oficială a Uniunii utilizată de instituția de credit la care se află depozitul garantat, pentru a comunica cu deponentul sau, în caz contrar, în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este plasat depozitul garantat. Dacă o bancă își desfășoară activitatea direct într-un alt stat membru fără a avea deschise sucursale, informațiile se furnizează în limba aleasă de deponent la deschiderea contului. [AM 76]
(4) Fără a ține seama de termenul prevăzut la alineatul (1), în cazul în care un deponent sau orice persoană care are drepturi sau un interes asupra sumelor aflate într-un cont a fost acuzată de o infracțiune decurgând din sau având legătură cu spălarea banilor, astfel cum a fost definită la articolul 1 din Directiva 91/308/CEEarticolul 1 alineatul (2) din Directiva 2005/60/CE, sistemul de garantare poate suspenda orice plată cu privire la deponent până la pronunțarea hotărârii judecătorești. [AM 77]
(4a)Nu se realizează nicio rambursare dacă nu au avut loc tranzacții legate de depozit în ultimele 24 de luni, iar valoarea depozitului este inferioară costurilor administrative care ar rezulta în urma unei astfel de rambursări. [AM 78]
Articolul 8
Creanțe asupra SGD
(1) Statele membre se asigură că drepturile deponentului la compensație pot face obiectul unei acțiuni a deponentului împotriva SGD. [AM 79]
(2) Fără a aduce atingere altor drepturi pe care le pot avea în conformitate cu legislația internă și sub rezerva alineatului (3), sistemele care efectuează plăți în temeiul unei garanții într-un cadru național au dreptul de subrogare în drepturile deponenților în procedura de lichidare, până la concurența unei sume egale cu plățile efectuate.
Drepturile care pot face obiectul dreptului de subrogare menționat în prezentul alineat au rangul imediat inferior celui al dreptului deponenților menționat la alineatul (1) și superior celor ale oricăror alte drepturi împotriva lichidatorului. [AM 80]
(3) Atunci când SGD împrumută fonduri unui alt sistem conform procedurii menționate la articolul 10, SGD împrumutătoare au dreptul de subrogare în drepturile deponenților în procedura de lichidare, până la concurența unei sume egale cu plățile efectuate și proporțional cu suma împrumutată.
Dreptul de subrogare nu poate fi exercitat înainte ca împrumutul să devină scadent conform articolului 10 alineatul (2) litera (b). În cazul în care procedura de lichidare se încheie înainte de data respectivă, dreptul de subrogare se extinde la veniturile din lichidare plătite sistemului împrumutat.
Drepturile care pot face obiectul dreptului de subrogare menționat în prezentul alineat au rangul imediat inferior celui al dreptului deponenților menționat la alineatul (1) și superior celor ale oricăror alte drepturi împotriva lichidatorului.
(4) Statele membre pot limita perioada în care deponenții ale căror depozite nu au fost rambursate sau recunoscute de către sistem în termenul prevăzut la articolul 7 alineatul (1) pot cere rambursarea depozitelor lor. Acest termen este determinat de data la care drepturile în care SGD s-a subrogat conform alineatului (2) trebuie înregistrate în cadrul unei proceduri de lichidare potrivit legislației naționale.
La stabilirea termenului, statele membre trebuie să ia în calcul timpul necesar SGD pentru colectarea cererilor înainte de această înregistrare.
Articolul 9
Finanțarea SGD
(1) Statele membre se asigură că SGD dispun de sisteme adecvate pentru stabilirea obligațiilor de plată potențiale. Mijloacele financiare disponibile ale SGD trebuie să fie proporționale cu aceste obligații de plată.
SGD obțin mijloacele financiare disponibile prin contribuțiile regulate ale membrilor lor la datele de 30 iunie și 30 decembrie ale fiecăruicel puțin o dată pe an. Acest lucru nu împiedică obținerea unei finanțări suplimentare din alte surse. Nu pot fi aplicate comisioane unice de intrare. [AM 81]
Mijloacele financiare disponibile trebuie să atingă cel puțin nivelul-țintă. Atunci când capacitatea de finanțare nu atinge nivelul-țintă, plata contribuțiilor se reia cel puțin până la atingerea nivelului-țintă. Contribuția regulată ține seama în mod adecvat de ciclul economic și este de cel puțin 0,1% din depozitele garantate. Datoria de a plăti contribuții se aplică doar când valoarea fondurilor deținute de către SGD este mai mică decât nivelul-țintă. Atunci când, după prima atingere a nivelului-țintă, mijloacele financiare disponibile, ca urmare a utilizării fondurilor, au o valoare mai mică de două treimi din nivelul-țintă, contribuția regulată trebuie să fie de cel puțin 0,25 % din depozitele eligibilegarantate. [AM 82]
(2) Valoarea cumulată a depozitelor și a investițiilor unui sistem față de un singur organism nu poate depăși 5 % din mijloacele sale financiare disponibile.Mijloacele financiare disponibile ale SGD fac obiectul unor investiții cu grad scăzut de risc și suficient de diversificate, care nu depășesc 5% din mijloacele financiare disponibile ale sistemului, cu excepția cazului în care pentru aceste depozite și investiții se aplică o pondere de risc de 0 % în conformitate cu anexa IV partea I la Directiva 2006/48/CE. Societățile care sunt incluse în același grup în scopul consolidării conturilor, în sensul Directivei 83/349/CEE a Consiliului(17), sau în conformitate cu regulile contabile internaționale recunoscute sunt considerate ca fiind un singur organism în scopul calculării acestei limiteacest scop. [AM 83]
(3) În cazul în care mijloacele financiare disponibile ale unui SGD sunt insuficiente pentru a plăti rambursări deponenților atunci când depozitele devin indisponibile, membrii acestuia trebuie să plătească contribuții extraordinare care nu pot depăși 0,5 % din depozitele lor eligibilegarantate pe an calendaristic. Această plată se efectuează cu o zi înainte de expirarea termenului menționat la articolul 7 alineatul (1). [AM 84]
(4) Valoarea cumulată a contribuțiilor menționate la alineatele (1) și (2)alineatele (1) și (3) nu poate depăși 1 % din depozitele eligibilegarantate pe an calendaristic. [AM 85]
Autoritățile competente pot scuti parțialtemporar sau în totalitate o instituție de credit de obligația menționată la alineatul (2) dacă suma plăților menționate la alineatele (1) și (2) ar compromite plata creanțelor deținute de alți creditori ai acesteia. O astfel de scutire nu poate fi acordată pentru o perioadă mai lungă de 6 luni, dar poate fi reînnoită la cererea instituției de credit. Suma în cauză se plătește drept contribuție la un moment ulterior, atunci când plata nu va mai periclita lichidarea creanțelor altor creditori. Mijloacele financiare menționate la alineatele (1), (2) și (3) se utilizează în principal pentru protejarea deponenților și plata rambursărilor către deponenți în temeiul prezentei directive. Până la o treime din mijloacele financiare disponibile pot fi utilizate pentru măsuri de prevenire și de sprijin în sensul prezentei directive. În acest caz, SGD prezintă în termen de o lună autorității competente un raport în care demonstrează faptul că s-a respectat limita de o treime din mijloacele financiare disponibile. [AM 86]
(5) Mijloacele financiare menționate la alineatele (1), (2) și (3) ale acestui articol trebuie utilizate în principal pentru plata rambursărilor către deponenți conform prezentei directive.
Acestea pot fi utilizate însă și pentru a finanța transferul depozitelor către o altă instituție de credit, cu condiția ca costurile suportate de sistemul de garantare a depozitelor să nu depășească valoarea depozitelor garantate ale instituției de credit în cauză. În acest caz, sistemul de garantare a depozitelor trebuie să înainteze Autorității Bancare Europene, în termen de o lună de la transferul depozitelor, un raport în care să demonstreze că limita menționată mai sus nu a fost depășită.[AM 87]
Statele membre pot autoriza sistemele de garantare a depozitelor să își utilizeze mijloacele financiare pentru a evita incapacitatea unei bănci de a-și onora obligațiile, fără a se limita la finanțarea transferului depozitelor către o altă instituție de credit, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:[AM 88]
(a)
mijloacele financiare ale sistemului depășesc 1 % din depozitele eligibile după luarea acestei măsuri;[AM 89]
(b)
sistemul de garantare a depozitelor înaintează Autorității Bancare Europene, în termen de o lună de la decizia de a lua această măsură, un raport în care să demonstreze că limita menționată mai sus nu a fost depășită.[AM 90]
De la caz la caz, cu autorizarea autorităților competente după o cerere motivată a sistemului de garantare a depozitelor în cauză, procentul menționat la litera (a) poate fi stabilit între 0,75 % și 1 %.[AM 91]
(5a)SGD pot utiliza mijloacele financiare disponibile peste pragul prevăzut la alineatul (5) pentru măsurile de prevenire și de sprijin în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a)
SGD respectiv dispune de sisteme adecvate de monitorizare și clasificare a riscului, precum și de posibilități corespunzătoare de a influența instituțiile de credit afiliate;
(b)
SGD respectiv dispune de procedurile și structurile necesare pentru selectarea, implementarea și monitorizarea măsurilor de prevenire și de sprijin;
(c)
asigurarea măsurilor de prevenire și de sprijin de către SGD respectiv este însoțită de condiții impuse instituției de credit sprijinite, care includ cel puțin monitorizarea mai strictă a riscurilor și drepturi suplimentare de verificare pentru SGD;
(d)
instituțiile de credit afiliate pun imediat la dispoziția SGD fondurile necesare pentru măsurile de prevenire și de sprijin sub forma unor contribuții extraordinare, în cazul în care este necesară compensarea deponenților și cu condiția ca mijloacele financiare disponibile ale SGD să fie mai mici de două treimi din nivelul-țintă; și
(e)
capacitatea instituțiilor de credit afiliate de a plăti contribuții extraordinare în conformitate cu litera (d) este garantată în opinia autorității competente. [AM 92]
(5b)Mijloacele financiare ar putea fi utilizate și pentru măsuri privind lichidarea ordonată a instituțiilor de credit, cu condiția ca costurile suportate de SGD să nu depășească valoarea depozitelor garantate ale instituției de credit în cauză. În cazul în care lichidarea se produce în acest mod, SGD prezintă ABE, în termen de o lună de la transferul depozitelor, un raport în care confirmă că costurile suportate nu au depășit valoarea depozitelor garantate. [AM 93]
(6) Statele membre se asigură că SGD dispun de mecanisme de finanțare alternative adecvate, care le permit să obțină finanțare pe termen scurt atunci când este necesar pentru a satisface creanțele asupra lor.
(7) Statele membre informează lunartrimestrial ABE cu privire la valoarea depozitelor eligibile și a depozitelor garantate de pe teritoriul lor și cu privire la valoarea mijloacelor financiare disponibile ale SGD proprii. Aceste informații trebuie confirmate de către autoritățile competente și, împreună cu această confirmare, se transmit ABE în termen de 10 zile de la sfârșitul fiecărei lunio lună. [AM 94]
Statele membre se asigură că informațiile menționate în primul paragraf se publică pe site-ul web al SGD și al ABE cel puțin o dată pe an. [AM 95]
(7a)SGD trebuie să îndeplinească anumite norme de guvernanță și să formeze un comitet special compus din reprezentanți la vârf ai sistemului, ai membrilor acestuia și ai autorităților competente, care să elaboreze și să decidă asupra unor orientări transparente în materie de investiții ale mijloacelor financiare disponibile. Orientările respective țin seama de principii precum durata procesului de aliniere, calitatea, diversificarea și corelarea investițiilor. [AM 96]
Articolul 10
Împrumuturi între SGD
(1) Un sistem are dreptul de a împrumuta fonduri de la toate celelalteStatele membre pot permite SGD să acorde credite altor SGD menționate la articolul 1 alineatul (2) de pe teritoriul Uniunii, pe bază de voluntariat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: [AM 97]
(a)
sistemul împrumutat nu își poate îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din cauza plăților anterioare efectuate în temeiul articolului 9 alineatul (5) primul și al doilea paragraf[AM 87];
(b)
situația menționată la litera (a) se datorează lipsei mijloacelor financiare disponibile menționate la articolul 9;
(c)
sistemul împrumutat a apelat la contribuțiile extraordinare menționate la articolul 9 alineatul (3);
(d)
sistemul împrumutat își asumă angajamentul legal de a utiliza fondurile împrumutate pentru a plăti creanțele în conformitate cu articolul 8 alineatul (1);
(e)
sistemul împrumutat nu are deja obligația de a rambursa un împrumut altor SGD în temeiul prezentului articol;
(f)
sistemul împrumutat declară informează autoritățile competente cu privire la suma de bani solicitată; [AM 98]
(g)
suma totală împrumutată nu poate depăși 0,5 % din depozitele eligibilegarantate ale sistemului împrumutat; [AM 99]
(h)
sistemul împrumutat informează fără întârziere ABE și declară motivele pentru care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezentul paragraf și suma de bani solicitată.
Suma menționată la litera (f) de la primul paragraf se calculează astfel:
[valoarea depozitelor garantate care trebuie rambursate conform articolului 8 alineatul (1)] – [mijloacele financiare disponibile + valoarea maximă a contribuțiilor extraordinare menționate la articolul 9 alineatul (3)][AM 100]
Celelalte sisteme de garantare a depozitelor acționează ca sisteme împrumutătoare. În acest scop, statele membre în care sunt stabilite mai multe sisteme desemnează unul dintre acestea ca sistemul împrumutător al statului membru respectiv și aduce această informație la cunoștința Autorității Bancare Europene. Statele membre pot decide dacă și în ce mod fondurile sistemului împrumutător sunt rambursate de către alte sisteme de garantare a depozitelor stabilite în același stat membru. [AM 101]
SGD care au obligația de a rambursa un împrumut altor SGD în temeiul prezentului articol nu pot acorda împrumuturi altor SGD.
(2) Împrumutul este supus următoarelor condiții:
(a)
fiecare sistem acordă împrumut o sumă proporțională cu depozitele sale eligibile fără a ține cont de sistemul împrumutat și de sistemele de garantare a depozitelor menționate la litera (a). Sumele se calculează conform ultimelor informații lunare confirmate menționate la articolul 9 alineatul (7);[AM 102]
(b)
sistemul împrumutat rambursează împrumutul într-un termen maxim de cinci ani, inclusiv prin tranșe anuale, dobânda fiind scadentă numai la data rambursării;
(c)
rata stabilită a dobânzii este cel puțin echivalentă cu rata marginală a dobânzii la împrumuturi a Băncii Centrale Europene din perioada de creditare; [AM 103]
(ca)
sistemul împrumutat informează ABE cu privire la rata inițială a dobânzii și la durata împrumutului. [AM 104]
(3) ABE confirmă îndeplinirea cerințelor menționate la menționate la alineatul (1) și să precizeze sumele care urmează să fie acordate cu împrumut de către fiecare sistem, calculate potrivit alineatului (2) litera (a) și rata inițială a dobânzii stabilită conform alineatului (2) litera (c), precum și durata împrumutuluialineatele (1) și (2). [AM 105]
ABE transmite confirmarea împreună cu informațiile menționate la alineatul (1) litera (h) SGD împrumutătoare. Acestea trebuie să primească confirmarea și informațiile respective în termen de două zile lucrătoare. Sistemele de garantare a depozitelor împrumutătoare efectuează de îndată, dar nu mai târziu de 2 zile lucrătoare după primire, plata împrumutului către sistemul împrumutat. [AM 106]
(5) Statele membre se asigură că sistemul împrumutat obține contribuții suficiente pentru a rambursa suma împrumutată și pentru a restabili nivelul-țintă cât mai curând posibil.
Articolul 11
Calcularea contribuțiilor la SGD
(1) Contribuțiile la SGD menționate la articolul 9 se determină pentru fiecare membru pe baza graduluiproporțional cu gradul de risc asumat de acesta. Instituțiile de credit plătesc cel puțin 75 % și cel mult 200 %250% din suma cu care ar trebui să contribuie o bancă cu risc mediu. Statele membre pot decide ca membrii sistemelor de protecție instituțională menționate la articolul 1 alineatele (3) și (4)articolul 1 alineatul (4) să plătească contribuții mai mici la SGD, dar nu mai puțin de 37,5 % din suma cu care ar trebui să contribuie o bancă cu grad mediu de risc.
Statele membre pot permite contribuții mai mici din partea sectoarelor cu grad scăzut de risc care fac obiectul unei legislații naționale. [AM 107]
(1a)Statele membre pot permite ca pentru toate instituțiile de credit afiliate la același organism central în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE să se aplice în bloc ponderea de risc determinată pentru organismul central și instituțiile sale afiliate, în mod consolidat. Statele membre pot solicita instituțiilor de credit să plătească o contribuție minimă, indiferent de valoarea depozitelor lor garantate. [AM 112]
(2) Anexele I și II descriu metoda standard pentru stabilirea gradului de risc asumat și calcularea contribuțiilor se bazează pe elementele menționate în anexele I și IImembrilor la sistemul de garantare a depozitelor. [AM 108]
(3) Alineatul (2) nu se aplică sistemelor de garantare a depozitelor menționate la articolul 1 alineatul (2).[AM 109]
(3a)Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), SGD își pot utiliza propriile metode alternative bazate pe profilul de risc de stabilire și calcularea gradului de risc pentru a calcula contribuțiile membrilor lor. Calcularea contribuțiilor se face în mod proporțional cu riscul comercial prezentat de membri și reflectă în mod corespunzător profilul de risc al diferitelor modele de afaceri. O metodă alternativă poate, de asemenea, să ia în considerare activele din bilanț și indicatori de risc, precum caracterul adecvat al capitalului, calitatea activelor și lichiditatea.
Metodele alternative se aprobă de către autoritățile competente și de ABE și respectă orientările elaborate de ABE în temeiul articolului 11 alineatul (5). ABE verifică respectarea orientărilor cel puțin o dată la cinci ani și, în orice caz, ori de câte ori metoda alternativă a SGD este modificată. [AM 110]
(4) Comisiei îi sunt delegate competențe Pentru a preciza elementeleasigura armonizarea efectivă a definițiilor și metodelor din anexa II partea A. Acestepentru a stabili metoda standard prevăzută la alineatele (1) și (2), ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare se adoptă potrivit articolelor 7-7d din [Regulamentul ABE]. Autoritatea Bancară Europeană poate elabora proiecte de standarde de reglementare pe care le înaintează Comisiei, sugerând, dacă este necesar, adaptări ale definițiilor și metodei respective, pentru a asigura o comparabilitate deplină și a evita elementele perturbatoare.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 31 decembrie 2012.
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. [AM 111]
(4a)ABE ține seama, în analizeze sale de risc și în elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, de mecanismele de control al guvernanței instituite de instituțiile de credit. ABE asigură difuzarea exemplelor de bune practici prin intermediul SESF. [AM 113]
(5) Până la 31 decembrie 2012, ABE publică linii directoare în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 cu privire la aplicarea anexei II partea B conform [articolului 8 din Regulamentul ABE] și cu privire la metodele alternative elaborate pe baza profilului de risc de SGD în temeiul alineatului (3a). [AM 114]
Articolul 12
Cooperarea în cadrul Uniunii
(1) SGD acoperă deponenții de la sucursalele înființate de instituțiile de credit în alte state membre.
(2) Deponenții de la sucursalele înființate de instituțiile de credit în alte state membre sau din statele membre în care își desfășoară activitatea o instituție de credit autorizată într-un alt stat membru primesc rambursări de la sistemul din statul membru gazdă în numele sistemului din statul membru de origine. Sistemul din statul membru de origine ramburseazăpune la dispoziție fondurile necesare pentru a permite sistemului din statul membru gazdă să respecte obligația de rambursare a deponenților impusă de sistemul din statul membru de origine, astfel cum se prevede la alineatul (1). [AM 115]
Sistemul din statul membru gazdă îi informează totodată pe deponenții interesați în numele sistemului din statul membru de origine și are dreptul de a primi corespondență de la deponenți în numele sistemului din statul membru de origine.
(3) Dacă o instituție de credit încetează să mai fie membră a unui sistem și se alătură unui alt sistem, contribuțiile plătite în cele 6 lunianul care precedă retragerea din sistem îi sunt rambursate sau sunt transferate pro rata celuilalt sistem, cu condiția să nu fie vorba despre contribuții regulate în sensul articolului 9 alineatul (1) al treilea paragraf sau despre contribuții extraordinare în sensul articolului 9 alineatul (3). Această dispoziție nu se aplică dacă instituția de credit a fost exclusă dintr-un sistem conform articolului 3 alineatul (3). [AM 116]
(4) Statele membre se asigură că SGD din statul membru de origine fac schimb cu informațiile menționate la articolul 3 alineatul (7) cu sistemele din statul membru gazdă. Restricțiile prevăzute la articolul respectiv sunt aplicabile.
Instituțiile de credit care doresc să se transfere voluntar de la un SGD la altul, în conformitate cu prezenta directivă, notifică această intenție cu cel puțin șase luni înainte. În această perioadă, instituția de credit contribuie la SGD de origine atât în ceea ce privește finanțarea ex ante, cât și ex post. [AM 117]
(5) Pentru a facilita cooperarea eficientă dintre SGD, în particular în ceea ce privește prezentul articol și articolul 10, SGD sau, dacă este cazul, autoritățile competente trebuie să încheie acorduri scrise de cooperare. Aceste acorduri trebuie să țină cont de cerințele prevăzute în Directiva 95/46/CE.
SGD notifică ABE cu privire la existența și conținutul acestor acorduri. ABE poate emite avize asupra acordurilor în temeiul articolului 6 alineatul (2) litera (f) și al articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. În cazul în care autoritățile competente sau SGD nu pot ajunge la un acord sau dacă există o dispută cu privire la interpretarea unui asemenea acord, ABE soluționează dezacordurile în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Absența unor astfel de acorduri nu afectează creanțele deponenților prevăzute la articolul 8 alineatul (2) sau ale instituțiilor de credit prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol.
Articolul 13
Sucursale ale instituțiilor de credit stabilite în țări terțe
(1) Statele membre verifică dacă sucursalele înființate de instituțiile de credit care au sediul în afara Uniunii (instituții de credit din țări terțe) dispun de o protecție echivalentă celei prevăzute de prezenta directivă.
În caz contrar, statele membre pot prevedea, sub rezerva articolului 38 alineatul (1) din Directiva 2006/48/CE, ca sucursalele înființate de instituțiile de credit din țări terțe să adere la un SGD care funcționează pe teritoriul lor.
(1a)Pentru a asigura armonizarea coerentă a aplicării alineatului (1), ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care stabilește criterii generale de echivalență.
ABE înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la […].
Comisiei i se conferă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. [AM 118]
(2) Instituțiile de credit furnizează deponenților și potențialilor deponenți la sucursalele înființate de instituțiile de credit din țări terțe și care nu sunt membre ale unui sistem activ într-un stat membru toate informațiile relevante privind dispozițiile în materie de garantare care se aplică depozitelor acestora.
(3) Informațiile menționate la alineatul (2) sunt puse la dispoziție în limba sau limbile oficiale ale statului membru în care este înființată o sucursală, precum și în alte limbi, în cazul în care deponentul solicită acest lucru și sucursala este în măsură să satisfacă această solicitare, în modul indicat în legislația internă și sunt elaborate într-o formă clară și ușor de înțeles. [AM 151/rev]
Articolul 14
Informații oferite deponenților
(1) Statele membre se asigură că instituțiile de credit pun la dispoziția deponenților și potențialilor deponenți informațiile necesare pentru identificarea SGD la care participă instituția și sucursalele sale din interiorul Uniunii. În cazul în care un depozit nu este garantat printr-un SGD în conformitate cu articolul 4 articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(g) și (i)-(k) și cu articolul 4 alineatul (2), instituția de credit informează deponentul în acest sens, iar în acest caz deponenților li se oferă posibilitatea de a-și retrage depozitele, inclusiv dobânzile și beneficiile acumulate, fără taxe de penalizare. [AM 119]
(2) Informațiile destinate deponenților potențiali sunt puse la dispoziție înainte de încheierea unui contract de depozit și sunt contrasemnate de aceștia. Se utilizează în acest scop modelul din anexa III. ?
(3) Informațiile către deponenți se furnizează în extrasele de cont ale acestora. Aceste informații constau în confirmarea faptului că depozitele sunt depozite eligibile. Totodată, se face trimitere la formularul de informații din anexa III și la locul de unde poate fi obținut. De asemenea, formularul de informații din anexa III se anexează la unul dintre extrasele de cont ale acestora cel puțin o dată pe an. Se poate indicaPe formularul de informații se indică, de asemenea, site-ul web al SGD responsabil.
Site-ul web al SGD trebuie să conțină informațiile necesare pentru deponenți, în special informațiile referitoare la dispozițiile privind procesul și condițiile de garantare a depozitelor, astfel cum sunt prevăzute de prezenta directivă. [ AM 120]
(4) Informațiile prevăzute la alineatul (1) sunt prezentate în forma indicată de legea internă, în limba sau limbile statului membru în care este stabilită sucursala, precum și în alte limbi, în cazul în care deponentul solicită acest lucru și sucursala este în măsură să satisfacă această solicitare. [AM 121]
(5) Statele membre limitează utilizarea în scopuri publicitare a informațiilor menționate la alineatul (1)alineatele (1), (2) și (3) la o simplă menționare a sistemului care garantează produsul la care se referă materialul publicitar. [AM 122]
Instituțiile de credit care sunt membre ale unui sistem menționat la articolul 1 alineatele (3) și (4) informează deponenții în mod corespunzător și într-o manieră ușor de înțeles în legătură cu modul de funcționare a SGD. În același timp, instituțiile de credit informează deponenții cu privire la nivelul maxim de garantare și la alte chestiuni referitoare la SGD. Aceste informații nu pot să menționeze o acoperire nelimitată a depozitelor. [AM 123]
(6) În cazul fuzionării instituțiilor de credit, deponenții trebuie informați în legătură cu fuziunea cel puțin cu o lună înainte ca aceasta să intre în vigoare. Deponenții trebuie informați că, atunci când fuziunea intră în vigoare, toate depozitele deținute la fiecare dintre băncile care fuzionează sunt agregate pentru a se stabili nivelul de garantare asigurat de SGD. După ce au fost informați în legătură cu fuziunea, deponenții dispun de trei luni pentru a-și transfera la o altă bancă sau la o bancă care operează sub o marcă comercială diferită depozitele, inclusiv dobânzile și beneficiile acumulate, care depășesc nivelul de garantare prevăzut la articolul 5 alineatul (1), fără taxe de penalizare. În timpul celor trei luni, dacă nivelul de garantare prevăzut la articolul 5 alineatul (1) este depășit, protecția oferită se extinde prin multiplicarea nivelului de garantare prevăzut la articolul 5 alineatul (1) cu numărul de instituții de credit care au fuzionat. [AM 124]
(6a)În cazul retragerii sau excluderii unei instituții de credit dintr-un SGD, deponenții acesteia trebuie să fie informați în termen de o lună de către respectiva instituție de credit. [AM 125]
(7) În cazul în care un deponent efectuează operațiuni bancare pe internet, informațiile care trebuie furnizate în temeiul prezentei directive trebuie să-i fie comunicate prin mijloace electroniceadecvate într-un mod în care să-i atragă atenția sau pe suport de hârtie, dacă aceasta este opțiunea deponentului. [AM 126]
(7a)Statele membre se asigură că se aplică proceduri adecvate pentru a permite SGD să facă schimb de informații și să comunice în mod eficace cu alte SGD, cu instituțiile de credit afiliate, cu autoritățile competente relevante din jurisdicția lor și cu alte agenții la nivel transfrontalier, după caz. [AM 127]
Articolul 15
Lista instituțiilor de credit autorizate
Pe lista instituțiilor de credit autorizate pe care trebuie să o elaboreze în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2006/48/CE, Comisia indică în mod transparent statutul fiecărei instituții de credit în raport cu prezenta directivă. [AM 128]
Articolul 16
Exercitarea competențelor delegate
(1) Competența conferită Comisiei de a adopta acte delegate este condiționată de respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(1a) Competențele de a adopta actele delegate menționate la articolul 5 alineatul (7) se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată începând cu ...(18).
(1b)Parlamentul European sau Consiliul poate revoca în orice moment delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (7). Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate deja în vigoare.
(2) Imediat după adoptarea unui act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(3) Competențele de a adopta actele delegate se conferă Comisiei sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 17 și 18. Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. La inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu trei luni. [am 129]
Articolul 17
Revocarea delegării
(1)Delegarea competențelor menționată la articolul 16 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu.
(2)Instituția care a început o procedură internă pentru a decide dacă să revoce sau nu delegarea competențelor trebuie să facă tot posibilul pentru a informa cealaltă instituție și Comisia într-un interval de timp rezonabil înainte de luarea deciziei finale, indicând competențele delegate care ar putea fi revocate și motivele posibile ale revocării.
(3)Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor indicate în cuprinsul său. Aceasta intră în vigoare imediat sau la o dată ulterioară pe care o precizează. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate intrate deja în vigoare. Aceasta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.[AM 130]
Articolul 18
Obiecții la actele delegate
(1)Parlamentul European și Consiliul pot ridica obiecții la actul delegat în termen de două luni de la data notificării. Acest termen poate fi prelungit cu o lună la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
(2)Dacă, la expirarea acestui termen, nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a ridicat obiecții la actul delegat, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data indicată în cuprinsul său.
Actul delegat poate fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și poate intra în vigoare înainte de expirarea termenului respectiv dacă Parlamentul European și Consiliul informează Comisia că nu au intenția de a ridica obiecții.
(3)Dacă Parlamentul European sau Consiliul ridică obiecții la un act delegat, acesta nu intră în vigoare. Instituția care a ridicat obiecții trebuie să indice motivele pentru care contestă actul delegat.[AM 131]
Articolul 19
Dispoziții tranzitorii
(1)Contribuțiile la sistemele de garantare a depozitelor menționate la articolul 9 trebuie distribuite într-un mod cât se poate de uniform până la atingerea nivelului-țintă menționat la articolul 9 alineatul (1) al treilea paragraf.[AM 132]
(1a)Dacă, la momentul intrării în vigoare a prezentei directive, un SGD nu poate determina depozitele garantate ale instituțiilor de credit participante, nivelul-țintă menționat la articolul 2 alineatul (1) litera (h) se raportează la depozitele eligibile ale sistemului. Începând cu 1 ianuarie 2015, depozitele garantate se utilizează ca bază de calculare a nivelului-țintă pentru toate SGD. [AM 133]
(2) Deponenții care dețin titluri de creanță emise de aceeași instituție de credit și care au obligații decurgând din accepturi proprii și bilete la ordin, depozite a căror existență poate fi dovedită numai printr-un certificat, altul decât un extras de cont,care se referă la titular și nu la un nume, depozite al căror principal nu este rambursabil la valoarea nominală sau al căror principal este rambursabil la valoarea nominală numai în temeiul unei garanții sau al unui acord specific oferit de instituția de credit sau de o terță parte trebuie informați că depozitele lor nu vor mai fi garantate de un SGD.
(3) Atunci când anumite depozite nu mai beneficiază, integral sau parțial, de acoperire din partea unui SGD după transpunerea prezentei directive sau a Directivei 2009/14/CE în legislația națională, statele membre pot autoriza garantarea acestor depozite până la data de 31 decembrie 2014 dacă depozitele respective au fost constituite înainte de 30 iunie 2010. După 31 decembrie 2014, statele membre se asigură că niciun SGD nu oferă garanții mai mari sau mai cuprinzătoare decât cele prevăzute în prezenta directivă, indiferent de data la care au fost constituite depozitele.
(4) Până la 31 decembrie 20152 ianuarie 2014, Comisia prezintă un raport și, dacă este necesar, o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului cu scopul de a stabili oportunitatea înlocuirii sistemelor existentecare să prevadă modalitatea prin care SGDcu uncare desfășoară operațiuni în Uniune pot coopera, sub coordonarea ABE, în cadrul unui sistem unic pentru întreaga Uniune european pentru a preveni riscurile legate de activitățile transfrontaliere și a proteja depozitele împotriva acestor riscuri. [AM 134]
(5) Comisia, sprijinită de ABE, prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la data de 31 decembrie 2015, un raport privind progresele realizate în implementarea prezentei directive. Acest raport trebuie să examineze mai ales:
–
posibilitatea de a stabili nivelul-țintă pe baza depozitelor garantate, fără a reduce, evaluând în același timp relevanța procentajului reținut sau alte opțiuni de reglementare; nivelul-țintă trebuie să reflecte carențele depozitelor constatate în ultimii zece ani în cadrul unui sistem de protecție de tip statutar, contractual sau instituțional în sensul articolului 80 alineatul (8) din Directiva 2006/48/CE;
–
efectul cumulativ al obligațiilor legale pe care trebuie să le respecte instituțiile de credit, cum ar fi cerințele de capital propriu;
–
legătura dintre legislația privind SGD și viitoarea legislație privind obiectivele gestionării situațiilor de criză;
–
impactul asupra diversității modelelor bancare, ținând seama de necesitatea de a păstra această diversitate;
–
gradul de adecvare al nivelului actual de garantare pentru deponenți.
Raportul respectiv examinează, de asemenea, dacă activitățile menționate la primul paragraf au fost realizate într-un mod care permite menținerea protecției acordate deponenților. [AM 135]
Articolul 20
Transpunere
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 1, articolului 2 alineatul (1) literele (a), (c), (d), (f), (h)-(m), articolului 2 alineatul (2), articolului 3 alineatele (1), (3) și (5)-(7), articolului 4 alineatul (1) literele (d)-(k), articolului 5 alineatele (2)-(5), articolului 6 alineatele (4)-(7), articolului 7 alineatele (1)-(3), articolului 8 alineatele (2)-(4), articolelor 9-11, articolului 12, articolului 13 alineatele (1)-(2), articolului 14 alineatele (1)-(3) și (5)-(7), articolului 19 și anexelor I-IIIprezentei directive până la 31 decembrie 2012. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele măsurilor respective, precum și un tabel de corespondență între respectivele acte și prezenta directivă. [AM 136]
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 9 alineatul (1) al treilea paragraf, articolului 9 alineatul (3) și articolului 10 până la 31 decembrie 2020.[AM 137]
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 7 alineatul (1) și articolului 9 alineatul (5) până la 31 decembrie 2013. Cu toate acestea, procentul depozitelor eligibile menționat la articolul 9 alineatul (5) litera (a) nu se aplică înainte de 1 ianuarie 2014. Până la 31 decembrie 2017 se aplică un procent de 0,5 %. După această dată și până la 31 decembrie 2020 se aplică un procent de 0,75 %.[AM 138]
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile din cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare la directivele abrogate prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și modul în care se formulează această mențiune.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 21
Abrogare
Directiva 94/19/CE și modificările sale succesive se abrogă de la 31 decembrie 2012, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre legate de termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directive prevăzute în anexa IV.
Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa V.
Articolul 22
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 2 alineatul (1) literele (b), (e) și (g), articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), articolul 5 alineatul (1), articolul 6 alineatele (1), (2) şi (3), articolul 7 alineatul (4), articolul 8 alineatul (1), articolul 12 alineatul (1), articolul 13 alineatul (3), articolul 14 alineatul (4) și articolele 15-18 se aplică de la 1 ianuarie 2013.
Articolul 23
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la …,
Pentru Parlamentul European
Președintele
Pentru Consiliu
Președintele […] […]
ANEXA I
Fixarea contribuțiilor în funcție de risc la SGD
1. Se vor utiliza formulele următoare:
(a)
valoarea contribuțiilor în funcție de risc ale unui membru
Ci = TC * RSi
(b)
cota de risc a unui membru
(c)
valoarea ponderată la risc a contribuției unui membru
RAi = CB *
unde:
Ci valoarea contribuției membrului numărul i al SGD
TC valoarea totală a contribuțiilor care trebuie colectate de sistem
RSi cota de risc pentru membrul numărul i
RAi valoarea ponderată la risc a contribuției membrului numărul i
RAk valoarea ponderată la risc a contribuțiilor fiecăruia dintre cei n membri
CB baza contribuției (până la 1 ianuarie 2015, depozitele garantate sau, dacă acestea nu pot fi calculate pentru toate instituțiile membre ale SGD, depozitele eligibile) [AM 139]
βi coeficientul de risc atribuit membrului numărul i în conformitate cu anexa II.
2. Se vor utiliza formulele următoare:
(a)
punctajul compozit total al unui membru
= ¾+ ¼
(b)
subpunctajul compozit al unui membru pentru indicatorii principali
= ¼ [+++]
(c)
subpunctajul compozit al unui membru pentru indicatorii suplimentari
=[++ … +]
unde:
punctajul compozit total al membrului numărul i
subpunctajul compozit total al membrului numărul i pentru indicatorii principali
subpunctajul compozit total al membrului numărul i pentru indicatorii suplimentari
variabilă care evaluează riscul membrului numărul i față de un indicator principal sau suplimentar prezentat în anexa II
x simbolul unui anumit indicator principal sau suplimentar.
ANEXA II
Indicatori, punctaje și ponderi pentru calcularea contribuțiilor în funcție de risc
PARTEA A
Indicatori principali
1. Pentru calcularea contribuțiilor în funcție de risc se vor utiliza următorii indicatori principali:
Clasa de risc
Indicator
Raport
Adecvarea capitalului
Elementele fondurilor proprii menționate la articolul 57 (a) - (ca) din Directiva 2006/48/CE și activele ponderate la risc menționate la articolul 76 din Directiva 2006/48/CE
Fonduri proprii
Active ponderate la risc
Calitatea activelor
Împrumuturi neperformante
Împrumuturi neperformante
Împrumuturi brute
Rentabilitate
Randamentul activelor ajustat la riscuri [AM 140]
Venit total
Active totale medii
Lichiditate
Se stabilește de către statele membre sub rezerva articolului 11(4)
2. Pentru a reflecta profilurile de risc în funcție de indicatorii principali se vor utiliza următoarele punctaje:
Nivel de risc
Adecvarea capitalului
Calitatea activelor
Rentabilitate
Lichiditate
Risc foarte scăzut
1
1
1
1
Risc scăzut
2
2
2
2
Risc mediu
3
3
3
3
Risc ridicat
4
4
4
4
Risc foarte ridicat
5
5
5
5
3. Următoarele punctaje se vor atribui membrilor pe baza valorii efective a indicatorilor într-o anumită categorie de risc:
Element
Simbol (x)
= 1
= 2
= 3
= 4
= 5
Adecvarea capitalului
CA
x > 12,3 %
12,3 % ≥ x > 9,6 %
9,6 % ≥ x > 8,2 %
8,2 % ≥ x > 7 %
x ≤ 7 %
Calitatea activelor
AQ
x ≤ 1 %
1 % < x ≤ 2,1 %
2,1 % < x ≤ 3,7 %
3,7 % < x ≤ 6 %
x > 6 %
Rentabilitate
P
x > 1,2 %
1,2 % ≥ x > 0,9 %
0,9 % ≥ x > 0,7 %
0,7 % ≥ x > 0,5 %
x ≤ 0,5 %
Lichiditate
L
Statele membre pot stabili limitele pentru fiecare sub rezerva articolului 11(4)
4. Următoarele ponderi de risc (coeficienți) se vor atribui membrilor în funcție de punctajul compozit:
Punctaj compozit (ρ)
1 < ρ ≤ 1,5
1,5 < ρ ≤ 2,5
2,5 < ρ ≤ 3,5
3,5 < ρ ≤ 4,5
4,5 < ρ ≤ 5
Coeficient de risc (β)
75 %
100 %
125 %
150 %
200 %
PARTEA B
Indicatori suplimentari
1. Statele membre stabilesc indicatori suplimentari Pentru calcularea contribuțiilor în funcție de risc. În acest scop,pot fi utilizați indicatorii următoriși următorii indicatori sau o parte a acestora: [AM 141]
Clasa de risc
Indicator / raport
Definiție
Adecvarea capitalului
Capital total
Capital total
Active ponderate la risc
Capital excedentar *
Capital excedentar
sau
Capital excedentar
Active totale
Active ponderate la risc
Calitatea activelor
Provizioane pentru pierderile din împrumuturi
Provizioane pentru pierderile din împrumuturi
sau
Provizioane pentru pierderile din împrumuturi
Venit net din dobânzi
Venituri din exploatare
Active ponderate la risc
Active ponderate la risc
Active totale
Rentabilitate
Raport costuri/venit
Cheltuieli de exploatare
Venituri din exploatare
Marja netă
Marja netă
Capital total
Lichiditate
Se stabilește de către statele membre sub rezerva articolului 11(5)
* Capital excedentar = capital – fondurile proprii menționate la articolul 57 literele (a)-(h) din Directiva 2006/48/CE.
2. Pentru a reflecta profilurile de risc în funcție de indicatorii suplimentari se vor utiliza următoarele punctaje:
Nivel de risc
Adecvarea capitalului
Calitatea activelor
Rentabilitate
Lichiditate
Risc foarte scăzut
1
1
1
1
Risc scăzut
2
2
2
2
Risc mediu
3
3
3
3
Risc ridicat
4
4
4
4
Risc foarte ridicat
5
5
5
5
3. Următoarele ponderi de risc (coeficienți) se vor atribui membrilor în funcție de punctajul compozit:
Punctaj compozit (ρ)
1 < ρ ≤ 1,5
1,5 < ρ ≤ 2,5
2,5 < ρ ≤ 3,5
3,5 < ρ ≤ 4,5
4,5 < ρ ≤ 5
Coeficient de risc (β)
75 %
100 %
125 %
150 %
200 %
ANEXA III
Formular pentru informațiile oferite deponenților
Atunci când un depozitdepozitul dumneavoastră datorat și exigibil nu este restituit de o instituțieinstituția dumneavoastră de credit din motive legate direct de situația sa financiară, deponenții sunt despăgubiți dedumneavoastră, în calitate de deponent, sunteți despăgubit de către un sistem de garantare a depozitelor. [inserați produsul] oferit de [inserați numele instituției de credit la care este deschis contul] este, ca regulă generală, acoperit de sistemul de garantare a depozitelor responsabil în conformitate cu Directiva 2012/.../UE a Parlamentului European și a Consiliului privind sistemele de garantare a depozitelor(19). [AM 142]
Rambursarea are un nivel maxim de 100 000 EUR pentru fiecare bancă. Acest lucru înseamnă că toate depozitele dumneavoastră de la aceeași bancă sunt agregatecumulate pentru a determina nivelul de garantare. De exemplu, dacă un deponent deținedețineți un cont de economii în valoare de 90 000 EUR și un cont curent în care are 20 000 EUR aveți 40 000 EUR, acestuia ivi se vor rambursa doar 100 000 EUR. [AM 143]
[numai dacă este cazul]: Această metodă va fi aplicată și dacă o instituție de credit funcționează sub mai multe denumirimărci comerciale pentru clienții săi. [inserați numele instituției de credit la care este deschis contul] desfășoară activități și sub denumirile [inserați toate celelalte denumiri comerciale ale aceleiași instituții de credit]. Acest lucru înseamnă că toate depozitele la una sau mai multe entități cu aceste denumiri comerciale vor fi acoperite fiecare până la suma maximă de 100 000 EUR. [AM 144]
În cazul conturilor comune, limita de 100 000 EUR se aplică fiecărui deponent.
[numai dacă este cazul]: Cu toate acestea, depozitele într-un cont la care au dreptul două sau mai multe persoane în calitatea lor de membri ai unui parteneriat de afaceri, asociații sau grupări de natură asemănătoare, fără personalitate juridică, sunt agregate și tratate ca și când ar fi fost plasate de un singur deponent, pentru calculul limitei de 100 000 EUR.
În general, toți deponenții, persoane fizice sau entități [în funcție de legislația aplicabilă în statul membru: și autoritățile locale vulnerabile], sunt acoperiți de sistemele de garantare a depozitelor. Excepțiile pentru anumite depozite sunt indicate pe site-ul web al sistemului de garantare a depozitelor responsabil [a se include site-ul web al sistemului de garantare a depozitelor responsabil]. Instituția dumneavoastră de credit vă va informa, la cerere, dacă anumite produse sunt sau nu acoperite. Dacă depozitele sunt garantate, instituția de credit vă va confirmava specifica acest lucru și în extrasul dumneavoastră de cont. [AM 145]
Sistemul de garantare a depozitelor responsabil este [inserați numele și adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail si adresa site-ului web]. Acesta vă va rambursa depozitele (până la suma de 100 000 EUR) în termen de șase săptămâni, iar începând cu 31 decembrie 2013, cinci [după caz: 20] zile lucrătoare. [după caz: La cerere, sistemul de garantare a depozitelor vă va rambursa un credit de până la 5 000 EUR în termen de o săptămână. cinci zile lucrătoare. Începând cu 2017, depozitele vi se vor rambursa (până la 100 000 EUR) în termen de cinci zile lucrătoare.] [AM 146]
Dacă nu ați primit o rambursare în acest termenîn termenul menționat mai sus, vă recomandăm să contactați sistemul de garantare a depozitelor, întrucât termenul în care puteți pretinde rambursarea poate fi limitat expiră după [a se introduce perioada de timp relevantă aplicabilă în statul membru respectiv și trimiterea exactă la actul legislativ național și la articolul respectiv care reglementează aceste dispoziții]. Informații suplimentare sunt disponibile la [inserați adresa site-ului web al sistemului de garantare a depozitelor responsabil]. [AM 147]
[numai dacă este cazul]: Depozitul dumneavoastră este garantat de unInstituția dumneavoastră de credit face parte dintr-un sistem de protecție instituțională [recunoscut/care nu este recunoscut] ca sistem de garantare a depozitelor. Acest lucru înseamnă că toate băncileinstituțiile de credit care au aderat la acest sistem își acordă protecție reciproc pentru a evita incapacitatea de a-și onora obligațiile situația de insolvență. Cu toate acestea, în eventualitatea în care o bancă devine incapabilă să își onoreze obligațiile survine o situație de insolvență, depozitele vă vor fi restituite până la nivelul de 100 000 EUR în condițiile cadrului privind sistemele de garantare a depozitelor recunoscute de dreptul național. [AM 148]
ANEXA IV
PARTEA A
Directive abrogate împreună cu modificările lor succesive (menționate la articolul 21)
Directiva 94/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor
Directiva 2009/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2009 de modificare a Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor, în ceea ce privește plafonul de garantare și termenul de plată a compensațiilor
PARTEA B
Termene de transpunere (menționate la articolul 21)
Directiva
Termenul de transpunere
94/19/CE
1.7.1995
2009/14/CE
30.6.2009
2009/14/CE [articolul 1 punctul 3 litera (i) al doilea paragraf, articolul 7 alineatele (1a) și (3) și articolul 10 alineatul (1) din Directiva 94/19/CE modificată prin Directiva 2009/14/CE]
31.12.2010
ANEXA V
Tabel de corespondență
Prezenta directivă
Directiva 2009/14/CE
Directiva 94/19/CE
Articolul 1
-
-
Articolul 2 punctul (1) litera (a)
Articolul 1 punctul (1)
Articolul 2 punctul (1) litera (d)
Articolul 1 punctul (2)
Articolul 2 punctul (1) litera (e)
Articolul 1 punctul (1)
Articolul 1 punctul (3)
Articolul 2 punctul (1) litera (f)
Articolul 1 punctul (4)
Articolul 2 punctul (1) litera (g)
Articolul 1 punctul (5)
Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (2)
Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (3)
Articolul 3 alineatul (4)
Articolul 5
Articolul 3 alineatul (6)
Articolul 1 punctul (6) litera (a)
Articolul 4 alineatul (1) literele (a)-(c)
Articolul 2
Articolul 4 alineatul (1) litera (d)
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul (1)
Articolul 4 alineatul (1) litera (f)
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul (10)
Articolul 4 alineatul (1) litera (g)
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul (2)
Articolul 4 alineatul (1) litera (h)
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul (5)
Prezenta directivă
Directiva 2009/14/CE
Directiva 94/19/CE
Articolul 4 alineatul (1) litera (i)
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctul (6)
Articolul 4 alineatul (1) litera (j)
Articolul 7 alineatul (2), anexa I punctele (3) și (4)
A şaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (JO L 193, 18.7.1983, p. 1).
*Numărul și referința de publicare a prezentei directive.
Orientări pentru bugetul 2013 - alte secţiuni decât Comisia
282k
54k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la orientările pentru procedura bugetară 2013, secțiunea I - Parlamentul European, secțiunea II - Consiliul, secțiunea IV - Curtea de Justiție, secțiunea V - Curtea de Conturi, secțiunea VI - Comitetul Economic și Social European, secțiunea VII - Comitetul Regiunilor, secțiunea VIII - Ombudsmanul European, secțiunea IX - Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, secțiunea X – Serviciul European de Acțiune Externă (2012/2001(BUD))
– având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene(1),
– având în vedere Decizia 2012/5/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară în ceea ce privește cadrul financiar multianual, pentru a răspunde nevoilor de finanțare suplimentare ale proiectului ITER(2),
– având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2010, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),
– având în vedere articolele 23 și 79 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0030/2012),
A. întrucât plafonul de la rubrica 5 din cadrul financiar multianual (CFM) pentru bugetul UE pe 2013 este de 9 181 de milioane EUR la prețurile actuale(4);
B. întrucât aderarea Croației va avea impact asupra bugetului pe 2013, în special în ceea ce privește resursele pentru noi deputați și pentru recrutarea de personal în instituțiile europene;
C. întrucât, într-o perioadă de dificultăți majore în materie de datorii publice și austeritate în vederea consolidării continue a bugetelor naționale, Parlamentul European și toate celelalte instituții ar trebui să dea dovadă de responsabilitate și austeritate bugetară; luând act de scrisoarea din 23 ianuarie 2012 adresată de comisarul Lewandowski președinților instituțiilor europene;
D. întrucât, în această etapă a procedurii anuale, Parlamentul așteaptă estimările celorlalte instituții, precum și propunerile Biroului său pentru bugetul 2013;
Cadrul general și prioritățile pentru bugetul 2013
1. consideră că instituțiile, în contextul unor circumstanțe economice dificile care continuă, ar trebui să își înghețe bugetele administrative; cu toate acestea, subliniază necesitatea respectării obligațiilor juridice, precum și a posibilelor majorări ulterioare;
2. solicită instituțiilor să își consolideze cooperarea interinstituțională pentru partajarea celor mai bune practici, pentru realizarea de economii și astfel pentru modernizarea politicilor lor în materie de resurse umane, organizare, tehnologie și politică imobiliară;
3.
subliniază importanța cooperării interinstituționale pentru ca aderarea Croației să se deruleze cât mai bine;
4.
subliniază importanța consolidării politicilor împotriva discriminării, care să faciliteze accesul, recrutarea și integrarea persoanelor cu handicap;
5.
subliniază nevoia unei politici de mediu eficiente în rândul instituțiilor;
Parlamentul
6. reamintește economiile importante realizate în cadrul bugetului 2012 datorită schimbărilor structurale și a reorganizării; încurajează continuarea reformelor structurale și organizaționale și sprijină inovarea în alte domenii; consideră că se pot realiza economii reale prin identificarea suprapunerilor și a ineficiențelor de la liniile bugetare; prin urmare, solicită un raport detaliat din partea Secretarului General către Comisia pentru bugete care să cuprindă o prezentare clară a liniilor bugetare care au fost subexecutate în 2011 și o analiză obiectivă a motivelor pentru acest lucru;
7. consideră că cele mai mari economii reale s-ar putea realiza dacă Parlamentul ar avea un singur loc de desfășurare a activității; încurajează, prin urmare, realizarea fără întârziere a unei evaluări în acest sens;
8. consideră că, pentru a se realiza economii semnificative pe termen lung, ar trebui să se aibă în vedere o evaluare independentă a bugetului PE; consideră că ar trebui examinată posibilitatea de a înființa un grup de lucru; îl invită pe Secretarul General și Biroul să prezinte cât mai curând propuneri concrete privind înființarea unui astfel de grup și să propună eventuale economii cel târziu la sfârșitul anului 2012; solicită, de asemenea, punerea rapidă în aplicare a concluziilor grupului;
9. salută cooperarea consolidată dintre Comisia pentru bugete și Birou pe parcursul procedurii bugetare anuale; încurajează cu tărie consolidarea în continuare a cooperării dintre Secretarul General, Birou și Comisia pentru bugete pe parcursul întregului exercițiu pentru a asigura un proces bugetar lipsit de incidente și pentru execuția eficace a bugetului; așteaptă ca Biroul să prezinte estimări prudente, bazate pe necesități, care să țină seama de posibilele majorări ulterioare ce decurg din obligațiile juridice; este de părere că ar trebui depuse toate eforturile posibile pentru a se asigura faptul că orice majorări vizate sunt contrabalansate de economiile identificate în alte domenii;
10. solicită înghețarea liniilor bugetare referitoare la toate tipurile de deplasări în 2013 și neindexarea niciunui tip de indemnizații individuale ale deputaților până la sfârșitul legislaturii; așteaptă cu interes raportul Secretarului General privind deplasările, care urmează să fie prezentat Biroului și Comisiei pentru bugete până la 31 martie 2012;
11. consideră că economiile nu ar trebui să pericliteze activitatea legislativă a PE; are convingerea că activitățile legislative ale deputaților pot fi îmbunătățite odată cu finalizarea sistemului de gestiune a cunoștințelor (KMS); salută informațiile primite de la administrație, solicită informații actualizate privind situația proiectului și așteaptă ca sistemul să devină complet operațional și accesibil cetățenilor UE; solicită depunerea unor eforturi suplimentare pentru a accelera punerea în aplicare a proiectului respectiv; își reiterează cererea de informații cu privire la posibilitățile de realizare a economiilor în urma implementării KMS;
12. reamintește rezoluțiile Parlamentului pe tema bugetului, inclusiv cea mai recentă rezoluție din 26 octombrie 2011(5), prin care solicită o informare timpurie, un dialog și un proces decizional transparent în domeniul politicii imobiliare; solicită furnizarea de informații exacte odată la șase luni cu privire la progresele realizate în cadrul proiectelor imobiliare și la implicațiile lor financiare; insistă ca în cursul actualei legislaturi să nu se mai întreprindă noi proiecte imobiliare neprevăzute;
Celelalte instituții
13. încurajează toate instituțiile să realizeze economii suplimentare pentru a menține disciplina bugetară și pentru a-și îngheța bugetele, ținând seama de obligațiile juridice și de noile provocări financiare, cum ar fi aderarea Croației;
14. ia act de cererea Curții Europene de Justiție (secțiunea IV) de modificare a statutului său într-un mod care va avea impact direct asupra bugetului; consideră că finanțarea necesară trebuie asigurată pentru a garanta funcționarea adecvată a instituției și, prin urmare, protecția judiciară corespunzătoare a cetățenilor UE;
15. înțelege provocările cu care s-a confruntat SEAE în întocmirea primului său buget pe 2011; solicită o bună gestiune financiară în cazul acestei noi instituții și invită Serviciul să examineze posibilitățile de sporire a sinergiilor bugetare cu statele membre, după caz;
o o o
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Curții de Conturi, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, Ombudsmanului European, Autorității Europene pentru Protecția Datelor și SEAE.
Planul multianual pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic
205k
46k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la stadiul în care se află propunerea privind planul multianual pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic și pentru unitățile piscicole care îl exploatează (2011/2937(RSP))
– având în vedere propunerea adresată de Comisie Consiliului (COM(2009)0189) și articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0010/2009),
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 martie 2010(1),
– având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 23 noiembrie 2010 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2011 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui plan multianual pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic și pentru unitățile piscicole care îl exploatează(2),
– având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului(3),
– având în vedere propunerea Comisiei din 13 iulie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului (COM(2011)0425),
– având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate Comisiei și Consiliului referitoare la stadiul în care se află propunerea privind planul multianual pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic și pentru unitățile piscicole care îl exploatează (O-000308/2011 - B7-0023/2012, O-000309/2011 - B7-0024/2012),
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, în conformitate cu Planul de implementare adoptat la Summitul mondial al Organizației Națiunilor Unite desfășurat la Johannesburg în 2002, Uniunea Europeană s-a angajat să mențină sau să refacă stocurile de pește la niveluri care să producă randamentul durabil maxim, cu scopul de a realiza rapid obiectivele legate de stocurile epuizate și, în măsura posibilului, cel târziu până în 2015;
B. întrucât, în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (PCP), aceasta din urmă este menită să asigure o exploatare a resurselor acvatice vii care să ofere condiții economice, de mediu și sociale durabile;
C. întrucât stocul vestic de stavrid negru este, din punct de vedere economic, cel mai important stoc de stavrid negru din apele Uniunii;
D. întrucât în aprilie 2009 Comisia a propus un plan de gestionare (COM(2009)0189) bazat pe activitatea pregătitoare a Consiliului consultativ regional pentru stocurile pelagice și pe recomandarea Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și a Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP);
E. întrucât planurile multianuale reprezintă o piatră de temelie a PCP și un instrument de conservare fundamental prin care se stabilesc prevederile generale necesare pentru îndeplinirea obiectivelor PCP și întrucât acestea trebuie, prin urmare, adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE;
F. întrucât informațiile de natură biologică referitoare la stocul vestic de stavrid negru nu sunt suficiente pentru a evalua stocul pe deplin; întrucât, cu toate acestea, recomandarea CSTEP indică faptul că o normă de control al exploatării bazată pe tendința abundenței icrelor ar permite o gestionare sustenabilă a stocului; întrucât norma de control al exploatării ar trebui să se bazeze în egală măsură pe recomandările de precauție emise pentru condiții medii de recrutare și pe capturile totale admisibile recente adaptate în funcție de un factor care să reflecte tendințele recente ale abundenței stocului măsurate cu ajutorul producției de icre;
G. întrucât stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit în cadrul politicii comune din domeniul pescuitului au un impact direct asupra situației socioeconomice a flotelor de pescuit ale statelor membre, în special a flotelor mici de coastă;
H. întrucât Consiliul nu își poate rezerva competența de a adopta în mod unilateral parametrii definiți în propunere privind stabilirea capturilor totale admisibile, deoarece aceștia sunt componente-cheie ale propunerii de plan pe termen lung;
I. întrucât Parlamentul a introdus, în poziția sa în primă lectură, un anumit grad de flexibilitate pentru Consiliu în ceea ce privește modul de calcul al cantității totale prelevate, în conformitate cu normele de exploatare stabilite în mod științific, cu scopul de a facilita obținerea unei soluții de compromis și de a contribui la o abordare constructivă și pozitivă cu privire la propunerea legislativă;
J. întrucât trimiterile și parametrii de natură biologică ce fac parte din norma de exploatare ar trebui să respecte cea mai recentă recomandare științifică, iar Comisia ar trebui să aibă competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește modificările anumitor trimiteri și parametri de natură biologică incluși în norma de exploatare și pentru a putea reacționa rapid la schimbări,
1. subliniază că obiectivul planului este acela de a menține biomasa stavridului negru vestic la un nivel care să asigure exploatarea sustenabilă a acestuia și să ofere randamentul cel mai ridicat pe termen lung;
2. consideră că norma de control al exploatării ar trebui să se bazeze în egală măsură pe recomandările de precauție și pe capturile totale admisibile recente adaptate în funcție de un factor care să reflecte tendința recentă a abundenței stocului măsurate cu ajutorul producției de icre;
3. subliniază că normele de control al exploatării reprezintă elemente de bază ale planurilor multianuale care trebuie decise în cadrul procedurii legislative ordinare;
4. subliniază că planurile de gestionare pe termen lung care se aplică în cazul cât mai multor stocuri de pește sunt fundamentale pentru conservarea stocurilor de pește, astfel cum a subliniat Comisia în propunerea sa de reformare a politicii comune în domeniul pescuitului;
5. subliniază că, în interesul obținerii unui stoc de pește durabil, trebuie să se depășească impasul interinstituțional actual și să li se permită operatorilor din domeniul pescuitului să își planifice mai bine în avans activitățile;
6. îndeamnă Comisia să ia mai multe inițiative în vederea susținerii unui dialog politic între cele trei instituții cu scopul de a clarifica care sunt rolurile acestora în procesul decizional și de a aborda problema privind viitoarea structură a planurilor de gestionare multianuale;
7. îndeamnă Comisia să ia rapid măsuri, astfel cum s-a menționat și s-a promis cu mai multe ocazii, pentru a preveni alte blocaje interinstituționale în legătură cu viitoarele planuri de gestionare pe termen lung;
8. îndeamnă Consiliul să-și prezinte poziția referitoare la propunerea privind planul multianual pentru stocul vestic de stavrid negru de Atlantic pentru a permite Parlamentului să demareze cea de-a doua lectură și să realizeze progrese în această privință;
9. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei spre informare.
Contribuția politicii comune în domeniul pescuitului la crearea de bunuri publice
218k
67k
Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la contribuția adusă de politica comună în domeniul pescuitului la producția de bunuri publice (2011/2899(RSP))
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului(1),
– având în vedere Comunicarea Comisiei întitulate „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020 (COM(2011)0244),
– având în vedere Comunicarea Comisiei întitulată „Rio+20: către economia ecologică și o mai bună guvernanță” (COM(2011)0363),
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020” (COM(2010)2020),
– având în vedere Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin (Directiva 2008/56/CE)(2),
– având în vedere pachetul de reformă a politicii comune în domeniul pescuitului transmis de Comisie la 13 iulie 2011,
– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982,
– având în vedere Codul de conduită al FAO pentru un pescuit responsabil, adoptat la 31 octombrie 1995,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât pescuitul este una dintre cele mai vechi activități omenești și întrucât peștii sunt un element important și indispensabil pentru alimentația omului, a cărui disponibilitate ar trebui garantată și a cărui semnificație ar trebui recunoscută și prețuită cum se cuvine în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP);
B. întrucât sectorul pescuitului, care include atât capturarea peștilor, cât și acvacultura, implică activități care contribuie la producția de bunuri comune indispensabile pe trei mari axe - pescuitul, procesarea și comercializarea; întrucât stocurile de pești și ecosistemele marine sănătoase și conservarea biodiversității marine reprezintă bunuri comune importante, care trebuie conservate;
C. întrucât acvacultura sustenabilă, atât cea marină, cât și cea de apă dulce, desfășurată în apele de interior și în larg, reprezintă o parte importantă a sectorului pescuitului;
D. întrucât pescuitul la scară redusă poate juca un rol deosebit de important în viața economică, socială, culturală și ambientală, care trebuie recunoscut și prețuit cum se cuvine în cadrul PCP; întrucât comunitățile de coastă au fost foarte afectate de declinul general al sectorului pescuitului, lucru care a avut consecințe grave asupra micilor porturi de pescuit din întreaga Uniune;
E. întrucât PCP reformată ar trebui să garanteze sustenabilitatea economică, socială și de mediu a sectorului pescuitului în diversele bazine hidrografice, de asemenea prin introducerea modelului de gestionare descentralizat care aduce factorii de decizie mai aproape de zonele de activitate efectivă și crește responsabilitățile părților implicate;
F. întrucât sectorul pescuitului implică activități care depind de existența unor ecosisteme funcționale, fiind, astfel, esențială existența unor rezerve halieutice abundente și a unor ecosisteme marine caracterizate printr-o stare de mediu bună pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a activităților de capturare, procesare și comercializare a produselor piscicole;
G. întrucât sectorul european al pescuitului contribuie la dezvoltarea socială prin crearea de locuri de muncă atât direct, cât și indirect, precum și la creșterea economiei europene, furnizând 6,4 milioane de tone de pește anual;
H. întrucât caracterul multifuncțional al sectorului pescuitului se reflectă în domenii diverse, de exemplul prin impactul pe care-l are asupra problemelor socio-economice, istorice, culturale, științifice și de mediu;
I. întrucât activitățile de pescuit au impact în special asupra zonelor de coastă și a insulelor, contribuind la gestionarea lor eficientă și la dinamica lor socială și economică; întrucât acest lucru este deosebit de important pentru comunitățile acestora, care sunt frecvent dezavantajate ca urmare a numărului redus de locuri de muncă și a fragilității economiilor locale;
J. întrucât PCP reformată ar trebui să fie strâns legată de alte inițiative-cheie ale UE în domeniul afacerilor maritime, în special de cele enumerate în Comunicarea Comisiei intitulată „Concluziile consultării privind politica maritimă europeană” (COM(2007)0575), care susține că sectorul european al pescuitului poate lansa și consolida un număr mare de studii științifice care să ne aprofundeze cunoștințele despre dinamica oceanografică, despre ecosisteme și despre biologia speciilor acvatice implicate direct sau indirect în activitățile de pescuit;
K. întrucât un sector al pescuitului dinamic și bine gestionat ar putea aduce contribuții din ce în ce mai mari în beneficiul societății și al economiei europene și ar putea juca, astfel, un rol important în Strategia Europa 2020,
1. subliniază faptul că sectorul pescuitului reprezintă o industrie importantă a Uniunii, care furnizează cetățenilor UE hrană de înaltă calitate și creează valoare adăugată economică și socială pentru Uniunea Europeană; consideră, prin urmare, că PCP reformată trebuie să garanteze exploatarea sustenabilă a resurselor halieutice și conservarea stocurilor de pește la un nivel sigur, astfel încât activitățile de pescuit să poată continua pe termen lung în zonele și comunitățile tradiționale;
2. consideră că sustenabilitatea socială, economică și de mediu sunt obiective importante ale PCP și subliniază că prioritatea principală a PCP ar trebui să fie instituirea unui sector sustenabil al pescuitului care să asigure generațiilor viitoare posibilitatea de a se bucura în continuare de beneficiile economice, sociale și ambientale ale pescuitului;
3. subliniază că sectorul piscicol, dacă ar fi gestionat cum se cuvine, ar putea aduce o contribuție crescută la societatea europeană în ceea ce privește siguranța alimentară, ocuparea forței de muncă, menținerea unor comunități piscicole dinamice și în multe alte feluri; subliniază că existența unor stocuri de pești și a unor ecosisteme marine sănătoase, precum și conservarea biodiversității marine reprezintă ele însele bunuri comune care sunt produse doar dacă stocurile de pește sunt gestionate de o manieră sustenabilă și dacă se reduce la minimum impactul negativ inutil asupra mediului;
4. consideră că este de importanță capitală să se recunoască că mările – care acoperă două treimi din suprafața planetei noastre – sunt o resursă care joacă un rol definitoriu pentru producerea altor resurse naturale (de exemplu a resurselor halieutice); de asemenea, consideră că este esențial din punct de vedere strategic ca PCP să incorporeze măsuri clare și precise pentru a garanta că poate să-și îndeplinească rolul strategic printr-o abordare ecosistemică;
5. subliniază că PCP contribuie la realizarea obiectivelor strategiei UE 2020 privind biodiversitatea și a obiectivului UE de a pune capăt pierderii biodiversității și degradării serviciilor ecosistemice până în 2020 prin adoptarea unor măsuri care să garanteze sustenabilitatea pescuitului, prin luarea de măsuri de precauție pentru a elimina pescuitul distructiv, prin asigurarea refacerii resurselor halieutice supraexploatate și prin luarea de măsuri pentru protejarea speciilor care nu sunt vizate de activitățile de pescuit;
6. reamintește că, la nivel economic, se estimează că sectorul pescuitului (inclusiv acvacultura) generează anual venituri de 34,2 miliarde EUR și că, la nivel social, asigură mai bine de 350 000 de locuri de muncă, în sectoarele din amonte și cele din aval, în sectorul pescuitului, cel al prelucrării peștilor și cel al comercializării, în special în zonele de coastă, în regiunile îndepărtate și în cazul insulelor;
7. subliniază faptul că sectorul pescuitului are o dimensiune multifuncțională și că, pe lângă cele trei domenii tradiționale de activitate și impactul său vizibil la nivel economic, social și ambiental, joacă, de asemenea, un rol relevant într-un număr de alte domenii, cum ar fi mediul, cultura, agrementul și turismul, știința, energia și educația, și subliniază în special importanța pe care o are în acest context sectorul pescuitului la scară redusă;
8. solicită Comisiei să ia în considerare cum se cuvine de faptul că sectorul pescuitului joacă un rol important în următoarele domenii:
(i)
cultura – prin contribuțiile sale la gastronomie, etnografie, istorie, literatură, muzeologie etc.;
(ii)
agrement și turism – prin faptul că oferă multe activități diferite, cum ar fi ieșirile pe mare cu pescarii locali, activitățile de privire a balenelor și a păsărilor marine, scufundările ecologice etc.;
(iii)
știința – prin ajutarea oamenilor de știință din domeniul marin și din alte domenii în cadrul cercetărilor pe care le întreprind;
(iv)
energia – prin promovarea dezvoltării de noi tehnologii care ar putea să ajute pe viitor întreaga societate;
(v)
mediul – prin salvgardarea zonelor geografice biosensibile, precum și a zonelor de coastă în care se află incubatoare și pepiniere, precum și prin curățarea mărilor;
(vi)
educația – prin dezvoltarea capacității persoanelor de a se bucura de mediul exterior și prin învățarea respectului pentru mare;
9. subliniază că, prin dimensiunea sa multifuncțională, sectorul piscicol furnizează comunităților bunuri comune care aduc beneficii cetățenilor UE în general, nu doar celor implicați direct sau indirect în activitățile de pescuit; aceasta reprezintă o contribuție care trebuie recunoscută și prețuită; constată, de asemenea, că un număr considerabil de cetățeni ai UE, în special cei care locuiesc în zone de coastă, beneficiază de pe urma caracterului multifuncțional al activităților de pescuit; consideră că ar trebui să se țină seama pe deplin de caracterul multifuncțional al sectorului pescuitului în contextul finanțării PCP; subliniază că producerea acestor bunuri publice suplimentare nu trebuie să fie folosită ca scuză pentru a amâna reformele necesare ale PCP;
10. îndeamnă Comisia să asiste micile porturi pescărești, care au fost mult afectate de reducerea debarcărilor în urma pescuitului excesiv;
11. subliniază că sectorul pescuitului (care acoperă atât acvacultura, cât și pescuitul în natură durabil) este unul dintre cei mai importanți piloni ai securității alimentare în Uniunea Europeană; subliniază, de asemenea, că, dat fiind acest fapt, reforma PCP trebuie să garanteze stabilitatea sa și caracterul său sustenabil, astfel încât să poată furniza pe viitor produse piscicole de o calitate și într-o cantitate suficientă pentru a satisface cererea generată de mai bine de o jumătate de miliard de cetățeni ai UE;
12. subliniază potențialul prezentat de o acvacultură marină și de apă dulce sustenabilă pentru a completa rolul pescuitului de a aduce o contribuție importantă la securitatea alimentară în UE; subliniază faptul că este nevoie de o politică specifică pentru a garanta sustenabilitatea ambientală a sectorului acvaculturii; solicită Comisiei să stabilească criterii calitative generale pentru acvacultură, care ar trebui să fie respectate în întreaga Uniune și care să țină seama de impactul social și de mediu al acvaculturii; solicită, de asemenea, Comisiei să asigure că produsele de acvacultură importate au fost produse în conformitate cu standardele relevante de sustenabilitate și de calitate ale UE, adică în conformitate cu normele de mediu și normele referitoare la bunăstarea animalelor;
13. constată că pescuitul de agrement nu a fost tratat de propunerile Comisiei prezentate la 13 iulie 2011; subliniază faptul că această temă ar trebui tratată separat ca parte a procesului de reformă a PCP;
14. subliniază faptul că diversificarea suplimentară a activităților legate direct sau indirect de pescuit ar putea ajuta la reducerea exodului lucrătorilor din sector, ar putea asigura perpetuarea tradițiilor și a obiceiurilor locale și ar putea opri depopularea zonelor de coastă respective;
15. subliniază faptul că gestionarea activităților de pescuit se face din ce în ce mai des pe baza datelor științifice, lucru care stimulează cercetarea aplicată în domeniu, promovând atât cunoașterea, cât și dezvoltarea și inovarea tehnică, în conformitate cu Strategia UE 2020 de promovare a creșterii inteligente;
16. subliniază faptul că sectorul pescuitului depinde de sănătatea stocurilor și de echilibrul ecosistemelor; prin urmare, reforma PCP trebuie să se concentreze din nou pe rolul sectorului ca gardian și gestionar al resurselor maritime în vederea creării unei economii mai eficiente, mai ecologice și mai competitive, în conformitate cu Strategia UE 2020 de promovare a creșterii inteligente;
17. subliniază faptul că activitățile de pescuit, dacă se iau în considerare toate dimensiunile lor, inclusiv acvacultura sustenabilă, impactul lor direct și indirect și bunurile comune produse prin intermediul activităților de pescuit, garantează coeziunea socială și teritorială și promovează formarea profesională și dinamismul social și economic, în conformitate cu Strategia UE 2020 de promovare a creșterii inteligente;
18. subliniază faptul că sectorul pescuitului, atât ca atare, cât și prin politica maritimă integrată (PMI), trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor Rio+20 pentru o economie deschisă, precum și la crearea de locuri de muncă și la eradicarea sărăciei;
19. susține că activitățile de pescuit joacă un rol important în contextul mai larg al PMI și reprezintă un element-cheie în politicile de amenajarea a teritoriului maritim și în contextul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime;
20. solicită Comisiei să recunoască caracterul multifuncțional al sectorului pescuitului și valoarea reprezentată de faptul că produce o gamă largă de bunuri comune;
21. solicită Comisiei să garanteze, în viitoarele sale propuneri și decizii referitoare la politică, că PCP contribuie la obiectivele politice generale, cum ar fi Strategia UE 2020; consideră că reforma PCP, un proces de importanță crucială, trebuie să recunoască PCP ca sursă de dezvoltare în contextul Proiectului european de creștere economică și să creeze condițiile care să-i permită să-și dezvolte pe deplin potențialul; solicită Comisiei să țină seama de caracteristicile specifice ale activităților de pescuit și ale regiunilor de coastă în procesul de dezvoltare și de punere în aplicare a acestor politici;
22. solicită Comisiei să integreze principiul „condiționalității”, care este deja folosit în politica agricolă comună, în PCP reformată pentru a garanta discriminarea pozitivă în favoarea practicilor de pescuit favorabile mediului, de exemplu prin asigurarea unui acces mai bun la fonduri;
23. solicită Comisiei ca, pentru a promova dezvoltarea activităților paralele, să găsească o soluție juridică prin care să se permită pescarilor să dezvolte alte surse de venituri din gama largă de „activități conexe celor de pescuit” fără a suporta penalizări financiare;
24. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
– având în vedere articolele 2, 3, 4, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolele 49, 56, 114, 167 și 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului (ECHR), care se referă la respectarea, protecția și promovarea drepturilor fundamentale,
– având în vedere Constituția Ungariei, adoptată la 18 aprilie 2011 de către Adunarea Națională a Republicii Ungaria, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012 (denumită în continuare „noua Constituție”) și Dispozițiile tranzitorii ale Constituției Ungariei, adoptate la 30 decembrie 2011 de Adunarea Națională a Republicii Ungaria (denumite în continuare „dispoziții tranzitorii”),
– având în vedere Avizele nr. CDL(2011)016 și CDL(2011)001 ale Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) referitoare la noua Constituție a Ungariei și la cele trei aspecte de ordin juridic apărute în cadrul procesului de redactare a noii Constituții a Ungariei,
– având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria(1) și Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la Constituția ungară revizuită(2),
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, intitulată „Respectarea și promovarea valorilor pe care se bazează Uniunea” (COM(2003)0606),
– având în vedere înființarea, în octombrie 2011, a Grupului la nivel înalt pentru libertatea și pluralismul mass-media, de către Neelie Kroes, Vicepreședinta Comisiei Europene,
– având în vedere declarațiile Consiliului și Comisiei din dezbaterea în plenul Parlamentului European, la 18 ianuarie 2012, a recentelor evoluții politice din Ungaria, precum și audierea organizată la 9 februarie 2012 de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,
– având în vedere decizia Comisiei Europene din 17 ianuarie 2012 de a lansa împotriva Ungariei o acțiune accelerată în nerespectarea obligațiilor, având drept obiect independența Băncii Centrale a Ungariei și a autorităților de protecție a datelor, precum și măsurile care afectează sistemul judiciar,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Uniunea Europeană este fondată pe valorile democrației și statului de drept, menționate la articolul 2 din TUE, pe respectul neechivoc pentru drepturile și libertățile fundamentale, așa cum stipulează Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană a drepturilor omului, precum și pe recunoașterea valorii juridice a acestor drepturi, libertăți și principii, confirmată, de asemenea, prin viitoare aderare a UE la ECHR;
B. întrucât statele membre, țările în curs de aderare și UE au datoria de a se asigura că procesele legislative și conținutul legislației statelor membre sunt conforme legilor și valorilor UE, consacrate în criteriile de la Copenhaga, în Carta drepturilor fundamentale și în CEDO, precum și literei și spiritului legislației adoptate, și să nu contravină acestor valori și instrumente;
C. întrucât Ungaria a adoptat o nouă Constituție la 18 aprilie 2011, adoptare care a fost criticată, împreună cu anumite dispoziții din această Constituție, de către Parlamentul European, în rezoluția sa din 5 iulie 2011, care a făcut apel la guvernul ungar pentru a aborda problemele și preocupările semnalate de Comisia de la Veneția și a solicitat Comisiei Europene să efectueze o evaluare și o analiză aprofundată a noii Constituții și a legilor cardinale stabilite prin aceasta, în scopul verificării conformității lor cu litera și spiritul acquis-ului comunitar și, în special, cu Carta drepturilor Fundamentale al Uniunii Europene;
D. întrucât adoptarea legilor cardinale a stârnit îngrijorare cu privire la mai multe aspecte, în special cu privire la independența justiției, independența băncii centrale, independența autorității de protecție a datelor, corectitudinea condițiilor de concurență și alternanță politică, precum și la așa-numita lege a stabilității, care condiționează sistemul de impozitare pe venit de o majoritate de două treimi, și la legile cardinale care conferă actualei majorități dreptul exclusiv de a numi funcționari pe un termen neobișnuit de lung, afectând astfel capacitatea de guvernare a viitoarelor guverne;
E. întrucât noul șef al Autorității judiciare naționale și Procurorul general vor avea dreptul să atribuie cauze instanțelor, încălcând astfel principiul dreptului de acces la instanțe, dreptului la un proces echitabil și independenței sistemului judiciar;
F. întrucât, conform noii Constituții și dispozițiilor tranzitorii, Curtea Supremă a fost redenumită „Kúria”, iar mandatului de șase ani al fostului președinte al Curții Supreme i s-a pus capăt înainte de termen, după doi ani;
G. întrucât noua Constituție prevede scăderea vârstei de pensionare obligatorie pentru judecători și procurori, de la 70 de ani la 62 de ani, cu excepția președintelui Kúria și a Procurorului general, ceea ce poate constitui o discriminare și va conduce la pensionarea a aproximativ 300 de judecători, reprezentând astfel o ingerință gravă în independența de funcționare a sistemului judiciar;
H. întrucât, conform dispozițiilor noii Constituții, sistemul anterior de patru comisari parlamentari a fost modificat pentru a include doar unul, punând capăt înainte de termen mandatului de șase ani al Comisarului pentru protecția datelor și libertatea de informare și transferând atribuțiile acestuia către o autoritate nou înființată, ceea ce reprezintă o încălcare gravă a independenței acesteia;
I. întrucât Parlamentul ungar a adoptat o serie de legi retroactive, încălcând astfel unul dintre principiile fundamentale ale dreptului european, care interzice adoptarea de legi retroactive;
J. întrucât legea recent adoptată privind bisericile și denumirile religioase cuprinde norme neobișnuit de restrictive pentru înregistrarea bisericilor și condiționează înregistrarea acestora de aprobarea în Parlament cu o majoritate de două treimi;
K. întrucât, conform dispozițiilor noii Constituții, puterea Curții Constituționale a Ungariei de a revizui legile legate de buget a fost considerabil diminuată;
L. întrucât este îngrijorător, după cum semnalează raportul Comisiei de la Veneția, numărul semnificativ de chestiuni transferate, pentru a fi reglementate în detaliu, în legile cardinale, care necesită o majoritate de două treimi, printre care chestiuni care ar trebui lăsate în seama procesului politic ordinar și asupra cărora se decide de obicei cu majoritate simplă;
M. întrucât Viviane Reding, Vicepreședintă a Comisiei Europene, a subliniat intenția Comisiei Europene de a verifica dacă noua organizare a sistemului judiciar ungar afectează independența acestuia; întrucât Neelie Kroes, Vicepreședintă a Comisiei Europene și Vaira Vike Freiberga, președintă a Grupului la nivel înalt pentru libertatea și pluralismul mass-media, și-au exprimat în repetate rânduri temerile pentru libertatea și pluralismul presei în Ungaria;
N. întrucât, la 18 ianuarie 2012, Președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a subliniat că, dincolo de aspectele juridice, s-a manifestat îngrijorare și cu privire la calitatea democrației în Ungaria și au lansat un apel autorităților ungare de a respecta principiile democrației și libertății și de a le aplica nu doar teoretic, ci și în practică și în viața politică și socială a Ungariei;
O. întrucât, la 17 ianuarie 2012, Comisia Europeană a deschis o acțiune în nerespectarea obligațiilor împotriva Ungariei pentru următoarele probleme: independența Băncii Centrale a Ungariei, scăderea vârstei de pensionare obligatorie pentru judecători, prevăzută în Constituția Ungariei, și independența autorității de protecție a datelor, solicitând totodată autorităților ungare informații suplimentare cu privire la independența sistemului judiciar;
P. întrucât Parlamentul European, în rezoluţia sa din 15 decembrie 2010 privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2009) - punerea efectivă în aplicare după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona(3), a solicitat „o urmare la comunicarea din 2003 referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană de definire a unui mod transparent și a unei modalități coerente de soluționarea a posibilelor încălcări ale drepturilor omului și să recurgă la articolul 7 din TUE pe baza noi configurații a drepturilor fundamentale”;
Q. întrucât guvernul ungar, și în special prim-ministrul, în scrisoarea adresată Comisiei și în intervenția din Parlamentul European, și-au exprimat disponibilitatea de a soluționa problemele puse în cadrul acțiunii în nerespectarea obligațiilor, de a modifica legile în cauză și de a-și continua cooperarea cu instituțiile europene dincolo de procedurile juridice;
R. întrucât Parlamentul European are un rol în monitorizarea respectării drepturilor, libertăților și principiilor fundamentale în toate cele 27 de state membre, rol consacrat în acquis-ul european;
1. își exprimă îngrijorarea profundă față de situația din Ungaria în privința exercițiului democrației, a drepturilor omului, a respectării și protecției drepturilor umane și sociale, a sistemului de verificări și echilibrări, precum și a egalității și nediscriminării;
2. solicită guvernului ungar, în interesul comun al cetățenilor unguri și al Uniunii Europene, să respecte recomandările, obiecțiile și solicitările Comisiei Europene, Consiliului Europei și Comisiei de la Veneția, referitoare la chestiunile semnalate anterior, și să modifice corespunzător legile respective, respectând valorile și standardele de bază ale Uniunii Europene;
3. ia act de angajamentul Comisiei Europene, Consiliului Europei și Comisiei de la Veneția de a examina amănunțit conformitatea legislației Ungariei nu doar cu litera, dar și cu spiritul dreptului european;
4. solicită Comisiei Europene ca, în calitatea sa de gardian al tratatelor, să monitorizeze îndeaproape posibilele modificări și implementarea legilor susmenționate, precum și conformitatea lor cu litera și spiritul tratatelor europene, și să realizeze un studiu aprofundat pentru a se asigura că:
(a)
sistemul judiciar este complet independent, și în special că Autoritatea judiciară națională, parchetul și instanțele în general funcționează fără influențe politice, iar mandatele judecătorilor numiți independent nu pot fi scurtate în mod arbitrar;
(b)
reglementarea Băncii Naționale a Ungariei respectă legislația europeană;
(c)
independența instituțională a protecției datelor și libertatea de informare sunt restabilite și garantate prin dispozițiile și prin aplicarea legilor relevante;
(d)
este restabilit pe deplin dreptul Curții Constituționale de a revizui orice lege, inclusiv legile bugetare și fiscale;
(e)
libertatea și pluralismul presei sunt garantate prin dispozițiile și aplicarea legii ungare privind mass-media, în special în privința participării reprezentanților societăți civile și ai opoziției în Consiliul Mass-media;
(f)
noua lege electorală respectă standardele democratice europene și principiul alternanței politice;
(g)
dreptul de a practica opoziția politică în mod democratic este garantat în interiorul și în afara instituțiilor;
(h)
că legea privind bisericile și denumirile religioase va respecta principiile fundamentale ale libertății de conștiință și va evita condiționarea înregistrării bisericilor de aprobarea parlamentului ungar cu o majoritate de două treimi;
5. solicită Comisiei Europene să ceară avizul Comisiei de la Veneția cu privire la întregul pachet legislativ alcătuit din noua Constituție, dispozițiile tranzitorii și legile cardinale și să continue să acționeze împreună cu privire la această problemă în cadrul Consiliului Europei;
6. însărcinează Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, în cooperare cu Comisia Europeană, Consiliul Europei și Comisia de la Veneția, să urmărească dacă și modul în care sunt implementate recomandările Comisiei și ale Parlamentului European, menționate la punctul 4 din prezenta rezoluție, și să-și prezinte concluziile într-un raport;
7. încredinţează Conferinței președinților sarcina de a examina, ținând seama de raportul menționat la punctul 6, oportunitatea luării măsurilor necesare, inclusiv a măsurilor stipulate la articolul 74e din Regulamentul de procedură şi articolul 7 alineatul (1) din TUE;
8. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Agenției pentru Drepturi Fundamentale, OSCE și Secretarului General al ONU.
– având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă, care a intrat în vigoare în 1997 și care a fost prelungit până când va fi înlocuit de un nou acord,
– având în vedere negocierile în curs pentru un nou acord care să prevadă un cadru nou și cuprinzător pentru relațiile dintre UE și Rusia, precum și „Parteneriatul pentru modernizare” inițiat în 2010,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, în special rezoluția din 14 decembrie 2011 referitoare la Summitul UE - Rusia, din 15 decembrie 2011 și rezultatele alegerilor pentru Duma de Stat din 4 decembrie 2011(1) și cea din 7 iulie 2011 referitoare la pregătirea alegerilor din decembrie 2011 pentru Duma de Stat din Rusia(2);
– având în vedere Raportul final de observare al OSCE/BIDDO din 12 ianuarie 2012 privind alegerile pentru Duma de Stat din 4 decembrie 2011,
– având în vedere Raportul final de observare al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) din 23 ianuarie 2012 privind alegerile parlamentare din Rusia și declarația delegației postelectorale în Rusia din 21 ianuarie 2012,
– având în vedere consultările UE-Rusia în domeniul drepturilor omului, în special reuniunea cea mai recentă pe această temă de la 29 noiembrie 2011,
– având în vedere Declarația din 6 decembrie 2011 a Înaltei Reprezentante a UE, Catherine Ashton, cu privire la alegerile pentru Duma de Stat din Federația Rusă și alocuțiunile sale pronunțate la 14 decembrie 2011, la Strasbourg, cu privire la Summitul UE - Rusia, și la 1 februarie 2012, cu privire la situația politică din Rusia;
– având în vedere declarația Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, din 15 decembrie 2011, la încheierea Summitului UE-Rusia;
– având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât cooperarea consolidată și relațiile de bună vecinătate dintre UE și Rusia sunt esențiale pentru stabilitatea, securitatea și prosperitatea Europei; întrucât dezvoltarea unui parteneriat strategic între UE și Federația Rusă se poate baza doar pe valori comune;
B. întrucât persistă îngrijorări cu privire la evoluția Federației Ruse în materie de respectare și protecție a drepturilor omului, precum și de respectare a principiilor democratice și a normelor și procedurilor electorale convenite de comun acord; întrucât Federația Rusă este membru cu drepturi depline al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și s-a angajat, în consecință, să respecte principiile democrației și drepturile omului;
C. întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat, la 12 aprilie 2011, complexitatea excesivă a procedurilor de înregistrare a partidelor politice din Rusia, care nu respectă standardele electorale stabilite de Consiliul Europei și de OSCE; întrucât limitele impuse la înregistrarea partidelor politice și a candidaților îngrădesc competiția și pluralismul politic din Rusia;
D. întrucât, în pofida unor inițiative recent adoptate vizând îmbunătățirea legislației electorale, regulile generale rămân excesiv de complicate, iar aplicarea inconsecventă a acestora discriminează opoziția;
E. întrucât, la 22 decembrie 2011, președintele Medvedev a anunțat, în fața Dumei, o serie de schimbări în sistemul politic, printre care înființarea unui nou serviciu independent de televiziune publică, proceduri simplificate pentru partide și pentru candidații la alegerile prezidențiale, reintroducerea alegerii directe a guvernatorilor regionali și anchetarea fraudelor electorale;
F. întrucât, conform raportului final de observare al OSCE/ODIHR, alegerile pentru Duma din 4 decembrie 2011 nu au respectat întru totul standardele de libertate și corectitudine a alegerilor și au fost marcate de convergența dintre stat și partidul de la guvernare, precum și de lipsa independenței administrației electorale, de favoritismul mass-media și de ingerința statului la diferite niveluri; întrucât, conform acestui raport, în cadrul alegerilor pentru Duma s-au comis un număr mare de încălcări ale procedurilor, au fost raportate cazuri de manipulare și cazuri grave de umplere excesivă a urnelor de votare;
G. întrucât organizația națională de observare a alegerilor Golos a declarat, în raportul său final, că „alegerile [...] nu au fost nici libere, nici corecte și nu au respectat prevederile codului electoral rus și standardele electorale internaționale” și că „nu s-au respectat principiile fundamentale ale alegerilor, și anume o competiție reală și drepturi egale pentru toate părțile implicate, o administrație neutră, comisii electorale independente, o votare conformă legii și un proces corect de numărare a voturilor”;
H. întrucât, de la alegerile pentru Duma din 4 decembrie 2011, populația rusă și-a exprimat, printr-o serie de demonstrații de masă, dorința de a trăi într-o democrație și de a vedea realizată o reformă cuprinzătoare a sistemului electoral, în acestea remarcându-se așa numiții „demonstranți cu panglică albă”;
I. întrucât pluralismul politic este o piatră de temelie a democrației și a societății moderne, precum și o sursă de legitimitate politică; întrucât pregătirile pentru alegerile prezidențiale trebuie să asigure libertatea și corectitudinea procesului, cu șanse egale pentru toți candidații, întrucât procedurile de înregistrare au împiedicat din nou anumiți candidați să participe la alegeri;
J. întrucât relațiile dintre UE și Rusia au evoluat în ultimele decenii, ducând la o vastă și profundă interdependență, menită să-și continue evoluția în viitor; întrucât încheierea unui acord de parteneriat strategic între UE și Federația Rusă rămâne de o importanță capitală pentru dezvoltarea și intensificarea în continuare a cooperării dintre cei doi parteneri;
K. întrucât Rusia a împiedicat de două ori Consiliul de Securitate al ONU să adopte o rezoluție privind crize din Siria, prin care se solicita susținerea planului Ligii Arabe, care beneficiază de sprijinul UE;
1. ia act de rapoartele OSCE/ODIHR și APCE privind alegerile pentru Duma, în care se afirmă că alegerile nu au respectat standardele electorale stabilite de OSCE și că au fost marcate de convergența statului și a partidului aflat la guvernare, de nerespectarea procedurilor, de aparente manipulări și de lipsa de independență în gestionarea alegerilor;
2. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că rezultatul alegerilor (componența Dumei) nu va permite o îmbunătățire a rolului și influenței Dumei în sistemul politic din Rusia;
3. solicită delegației sale la Comisia parlamentară de cooperare UE - Rusia să ridice în mod consecvent problema democrației, a drepturilor fundamentale și a statului de drept în fața omologilor ei ruși; solicită, de asemenea, o evaluare a activităților Comisiei parlamentare de cooperare UE - Rusia, precum și intensificarea dialogului cu opoziția non-parlamentară și societatea civilă;
4. ia act de recenta solicitare de anulare a alegerilor pentru Duma de Stat și invită autoritățile ruse să continue să investigheze atent și transparent toate cazurile raportate de la fraudă și intimidare, pentru a-i pedepsi pe cei responsabili și a repeta votarea în cazurile în care au fost dovedite nereguli; subliniază că legislația electorală a Rusiei prevede căi de atac și posibilitatea rectificării; totuși, atrage atenția asupra faptului că modul în care Comitetul Electoral Central a tratat plângerile s-a caracterizat prin opacitate, ineficacitate și lipsă de promptitudine; regretă faptul că aproape 3000 de reclamații referitoare la cazuri de practici ilegale, fraude și nereguli în diferite circumscripții nu au fost admise de instanțele competente, iar o mică parte dintre acestea sunt încă în curs de tratare;
5. ia act de declarația Președintelui Medvedev privind realizarea unor ample modificări ale sistemului politic, inclusiv simplificarea normelor privind înregistrarea partidelor politice, o măsură a cărei necesitate este de domeniul evidenței; solicită asumarea unui angajament serios și în direcția soluționării problemelor legate de libertatea mass-mediei, de întrunire și de exprimare; reafirmă disponibilitatea UE de a coopera cu Rusia, inclusiv în cadrul oferit de Parteneriatul pentru modernizare, pentru a crește nivelul de respectare a drepturilor omului și a drepturilor fundamentale, precum și eficacitatea unui sistem independent al statului de drept în Rusia;
6. solicită Guvernului Rusiei să introducă un pachet de propuneri legislative, în conformitate cu recomandările OSCE, având drept scop dezvoltarea unui sistem politic cu adevărat democratic, pachet care să cuprindă inclusiv reforme menite să faciliteze înregistrarea partidelor politice și a candidaților la alegerile prezidențiale, și care să abordeze problema condițiilor prohibitive de aplicare a acestor norme, astfel încât să permită cât mai rapid desfășurarea de alegeri cu adevărat libere și corecte;
7. subliniază faptul că demonstrațiile pașnice din Rusia sunt expresia dorinței poporului rus de a beneficia de alegeri libere și corecte; solicită autorităților ruse să considere recentele manifestații drept o ocazie de a lua măsuri pentru a realiza reformele necesare pentru a consolida democrația, a crește implicarea în politică și a întări statului de drept, inclusiv reforma legilor electorale, în conformitate cu standardele Consiliului Europei și ale OSCE; îndeamnă autoritățile ruse să îndeplinească aceste standarde în practică, pentru a caracterul liber și democratic al alegerilor prezidențiale din martie și egalitatea de șanse pentru toți candidații;
8. condamnă actele de reprimare săvârșite de poliție împotriva demonstranților pașnici care protestau împotriva neregulilor și fraudelor electorale consemnate de observatorii internaționali și documentate prin înregistrări video filmate de cetățeni de rând; invită autoritățile din Rusia să respecte în totalitate libertatea de asociere și libertatea de exprimare în conformitate cu constituția Federației Ruse;
9. reamintește că restricționarea pluralismului politic în timpul pregătirilor pentru alegerile pentru Duma constituie una dintre deficiențele majore ale acestor alegeri; își exprimă îngrijorarea cu privire la excluderea candidaților opoziției de la participarea la alegerile prezidențiale din 4 martie 2012, subminând din nou competiția politică și pluralismul;
10. solicită autorităților ruse să angajeze un dialog cu opoziția și regretă decizia de a refuza înregistrarea liderului opoziției, Grigory Yavlinsky, în campania pentru alegerile prezidențiale, ceea ce, printre altele, împiedică partidul acestuia să trimită observatori pe teren;
11. solicită OSCE, Consiliului Europei și Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate să ia măsuri în urma anchetelor privind iregularitățile și să monitorizeze îndeaproape preparativele în vederea alegerilor prezidențiale, precum și respectarea normelor electorale, autoritățile ruse exprimându-și deja acordul pentru aceasta;
12. ia act de faptul că sunt așteptați aproximativ 600 de observatori internaționali pentru monitorizarea alegerilor prezidențiale (din partea OSCE/ODIHR, PACE, Organizația pentru cooperare de la Shanghai și CSI); subliniază că misiunile internaționale și naționale de observare a alegerilor ar trebui desfășurate în totalitate, pentru a asigura o monitorizare eficientă a procesului electoral, în conformitate cu standardele OSCE/ODIHR și ale Consiliului Europei; solicită autorităților Ruse să evite interferențele și obstacolele a căror existență a fost semnalată în cazul alegerilor pentru Duma;
13. își reiterează solicitarea către Comisia de anchetă de a efectua o investigație aprofundată și completă a morții lui Sergei Magnitsky, fără tabuuri, pentru a prezenta rapid concluzii concrete și a lua toate măsurile necesare pentru a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției; solicită Consiliului că, în cazul în care autoritățile ruse nu reacționează, să examineze posibilitatea impunerii unor măsuri de tipul interzicerii călătoriilor pe teritoriul UE sau înghețarea activelor financiare ale celor găsiți vinovați pentru torturarea și moartea lui Sergei Magnitsky, precum și a persoanelor care au mușamalizat cazul;
14. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea defectuoasă a legislației anti-extremism în cazurile de aplicare ilegală a legilor penale împotriva unor organizații ale societății civile, cum ar fi „Memorial”, sau a minorităților religioase precum „Martorii lui Yehova” sau „Falun Dafa”, precum și interzicerea necorespunzătoare a materialelor lor pe motive de extremism;
15. condamnă ferm adoptarea de către Adunarea legislativă din St. Petersburg a legii împotriva propagandei în privința orientării sexuale; condamnă, de asemenea, legile similare adoptate de regiunile Ryazan, Arkhangelsk și Kostroma; solicită autorităților ruse să înceteze să restricționeze libertatea de exprimare în privința orientării sexuale sau a identității de gen, în conformitate cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cu Convenția Internațională privind drepturile civile și politice; solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înalt Reprezentant să exprime dezacordul Uniunii Europene cu privire la aceste legi;
16. solicită insistent Rusiei să se alăture consensului internațional și să permită Consiliului de Securitate să acționeze pe baza propunerilor Ligii Arabe pentru a soluționa criza siriană; subliniază că, în calitatea sa de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, Rusia trebuie să-și asume în mod serios responsabilitatea pentru pacea și securitatea internațională; solicită Rusiei să oprească imediat toate transporturile de armament și echipament militar destinate guvernului sirian;
17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
Acordul dintre UE și Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produsele agricole și la produsele pescărești
280k
59k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la acordul dintre UE și Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produsele agricole și la produsele pescărești (2012/2522(RSP))
– având în vedere Declarația de la Barcelona din 28 noiembrie 1995, prin care s-a instituit un parteneriat între Uniunea Europeană și țările sud-mediteraneene,
– având în vedere Acordul euro-mediteranean de stabilire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Regatul Marocului, pe de altă parte,
– având în vedere decizia Consiliului din 14 octombrie 2005 de autorizare a negocierilor cu Marocul cu privire la liberalizarea reciprocă a produselor agricole, a produselor agricole transformate, a peștelui și a produselor pescărești,
– având în vedere decizia Consiliului din 14 decembrie 2011 de autorizare a deschiderii negocierilor comerciale cu Egiptul, Iordania, Marocul și Tunisia în vederea stabilirii unor zone de liber-schimb „complex și cuprinzător”, în cadrul acordurilor de asociere euro-mediteraneene cu aceste țări,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 martie 2011 intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),
– având în vedere Comunicarea comună către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 mai 2011 intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),
– având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(1),
– având în vedere procedura de aprobare prevăzută la articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și la articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce priveşte proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produse agricole, la produse agricole transformate, la pește și produse pescărești, privind înlocuirea protocoalelor 1, 2 și 3 și a anexelor la acestea, precum și privind modificările la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (denumit în continuare „Acordul”) (15974/2010),
– având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât evoluția peisajului politic din țările din sudul Mării Mediterane în urma evenimentelor legate de primăvara arabă a făcut necesară o reacție puternică, efectivă și rapidă din partea UE;
B. întrucât consolidarea relațiilor comerciale, precum și liberalizarea comercială echilibrată și progresivă cu țările din sudul Mării Mediterane reprezintă o componentă importantă a acestei reacții;
C. întrucât comerțul și investițiile sunt motoarele creșterii și ajută la reducerea sărăciei și aproprierea dintre oameni, asigurând legături între națiuni și contribuind la stabilitatea politică;
D. întrucât articolul 16 din Acordul de asociere a UE cu Marocul, în vigoare de la 1 martie 2000, prevede ca Uniunea Europeană și Marocul să implementeze progresiv o mai mare liberalizare a comerțului lor reciproc de produse agricole, produse agricole transformate, pește și produse pescărești;
E. întrucât UE înregistrează un excedent comercial semnificativ de bunuri cu Marocul, care a atins în 2010 valoarea de 5,4 miliarde EUR;
F. întrucât UE prezintă un excedent comercial substanțial de produse agricole și pescărești cu țările din sudul Mării Mediterane de peste 4 miliarde EUR, dar un deficit comercial bilateral cu Marocul de produse agricole, pescărești și produse alimentare transformate în valoare de 871 de milioane EUR în 2010; întrucât comerțul cu produse agricole și pescărești reprezintă aproximativ 18 % din exporturile Marocului;
G. întrucât agricultura reprezintă între 15 % și 20 % din PIB-ul Marocului, 12 % din exporturile marocane și 38 % , iar în zonele rurale până la 75 %, din forța de muncă marocană; întrucât aceasta demonstrează că stabilitatea și extinderea acestui sector sunt extrem de importante pentru stabilitatea politică a țării;
H. întrucât Acordul propus liberalizează cu efect imediat 55 % din tarifele pentru produsele agricole și pescărești ale Marocului (de la 33 %) și 70 % din tarifele pentru produsele agricole și pescărești ale UE în 10 ani (de la 1 %);
I. întrucât monitorizarea produselor sensibile și aplicarea strictă a contingentelor sunt fundamentale pentru funcționarea echilibrată a Acordului;
J. întrucât toate bunurile agricole importate în UE din țări terțe trebuie să respecte reglementările UE privind măsurile sanitare și fitosanitare;
K. întrucât Marocul este una din cele patru țări din sudul Mării Mediterane pentru care Consiliul a aprobat negocierea de directive pentru un acord de liber-schimb complex și cuprinzător (DCFTA); întrucât comerțul cu produse agricole va face parte din aceste negocieri;
Observații generale
1. consideră că deschiderea piețelor și integrarea progresivă în piața internă a UE pot fi instrumente puternice pentru dezvoltarea țărilor din sudul Mării Mediterane, contribuind la atenuarea sărăciei și șomajului generalizate, care constituie sursele problemelor economice, de migrație și securitate din regiune; consideră că, pentru realizarea acestui potențial, UE trebuie să fie dispusă să acorde concesii comerciale;
2. reamintește angajamentul UE în urma Primăverii arabe de a asista țările din sudul Mediteranei în tranziția lor către democrație, prin utilizarea instrumentelor comerciale și economice, pentru a crea mai multă libertate și posibilități de dezvoltare economică; consideră că Marocul a înregistrat progrese semnificative în consolidarea democrației prin reformarea constituției și desfășurarea de alegeri corecte; în acest sens, salută acordul ca un pas pozitiv în direcția sprijinirii stabilizării politice și a dezvoltării economice durabile reciproce;
3. consideră că este esențial ca inițiativele comerciale și de investiții să aibă ca scop obținerea de avantaje pentru toate sectoarele societății, fiind orientate în special către IMM-uri și micii agricultori; în acest context, ia notă de faptul că peste 80 % din agricultorii marocani dețin mai puțin de cinci hectare de pământ și salută prin urmare sprijinul Confederației marocane pentru agricultură și dezvoltare rurală (Comader) în favoarea Acordului; reamintește că, pe lângă aspectele sale de ordin economic, securitatea alimentară are o dimensiune socială, una legată de mediu și una culturală;
Acordul
4. subliniază că, dată fiind importanța și influența sectorului agricol în Maroc, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, Acordul va juca un rol-cheie în dezvoltarea economică a țării și în stabilitatea politică, oferind noi posibilități de export către UE, cea mai mare piață străină pentru produsele marocane; subliniază că acordul va oferi, de asemenea, posibilități industriei agricole a UE, în special în ceea ce privește produsele alimentare transformate; subliniază că, în cele din urmă, exportatorii UE vor beneficia de eliminarea tarifelor marocane la import pentru 70 % din liniile de produse agricole și pescărești, măsură care va duce, potrivit estimărilor, la economisirea unei sume de 100 de milioane de EUR pe an, odată cu implementarea deplină a drepturilor vamale;
5. salută măsurile non-tarifare suplimentare incluse în Acord, cum ar fi viitoarele negocieri pentru protecția suplimentară a indicațiilor geografice europene, consolidarea mecanismelor de protecție și măsurile sanitare și fitosanitare; pe lângă aceasta, reamintește că UE și Marocul au convenit asupra unui mecanism de soluționare a litigiilor care permite fiecărei părți să obțină despăgubiri în cazul în care cealaltă parte nu respectă condițiile acordului;
6. subliniază preocupările exprimate de unele sectoare industriale europene cu privire la mărirea contingentelor scutite de drepturi vamale pentru importurile de fructe și legume sensibile; invită, prin urmare, Comisia să prezinte o evaluare a impactului asupra producătorilor europeni, în special asupra veniturilor agricultorilor, și să informeze în mod regulat Parlamentul;
7. își exprimă preocuparea cu privire la plângerile constante din partea grupurilor industriale europene privind posibile fraude în sistemul prețului de intrare și solicită garanții pentru ca UE să reglementeze în mod corespunzător contingentele de tarife mărite în conformitate cu Acordul și pentru ca orice interpretare greșită referitoare la normele de implementare a mecanismului prețului de intrare să fie evitată; operatori europeni au adresat plângeri la OLAF și la Comisia pentru petiții a Parlamentului, aceasta din urmă cerând Comisiei Europene să modifice sistemul prețului de intrare pentru a pune capăt cazurilor de fraudă;; în acest sens, ia act de propunerile de aliniere a normelor de implementare a sistemului prețului de intrare la Codul Vamal Comunitar, în cadrul ultimei reforme a politicii agricole comune; consideră că aceasta trebuie însoțită de modificări ale reglementării de punere în aplicare privind organizarea comună a piețelor agricole pentru a introduce măsuri de control efective;
8. consideră că acordul stabilește mecanisme și instrumente instituționale specifice, cum ar fi cooperarea pentru a evita perturbări ale piețelor, reuniunile grupurilor de experți organizate de Comisie cu țările terțe, inclusiv Marocul, înființarea Subcomisiei pentru comerțul cu produse agricole în cadrul gestionării acordului de asociere, schimbul de informații privind politicile și producția, precum și clauza de protecție prevăzută la articolul 7 din protocol; invită Comisia să utilizeze mecanismele atunci când este necesar;
Aspecte economice și comerciale mai cuprinzătoare
9. subliniază că accesul la piața internă a UE ar trebui să depindă de îndeplinirea anumitor norme sanitare, fitosanitare și de mediu și salută raportul pozitiv al Oficiul Alimentar și Veterinar din 2011; salută faptul că, în cadrul acordului, s-a pus accentul pe măsurile sanitare și fitosanitare și solicită să se acorde o importanță deosebită asistenței tehnice în cadrul negocierilor unui acord de liber-schimb complex și cuprinzător; solicită Comisiei să încurajeze măsuri echivalente și controale în Maroc și Uniunea Europeană în ceea ce privește standardele de mediu, sociale și în materie de siguranță alimentară pentru a asigura concurența echitabilă dintre cele două piețe;
10. salută reformele din sectorul agricol marocan, și anume „Planul verde” („Plan Vert”) conceput special pentru a sprijini micii fermieri prin a le permite accesul la tehnologie modernă și investiții; solicită continuarea sprijinului acordat de UE pentru îmbunătățirea metodelor de producție, prin schimbul de cele mai bune practici, precum și continuarea eforturilor depuse de Maroc în domeniul conservării apei;
11. recunoaște că Marocul a ratificat majoritatea convențiilor relevante ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și că a adoptat recent legislația privind interzicerea muncii copiilor; cu toate acestea, subliniază că situația privind libertatea de asociere și munca copiilor poate fi în continuare îmbunătățită; consideră că dispozițiile DCFTA ar trebui să includă acordarea de asistență privind punerea în aplicare a convențiilor OIM, ratificarea convențiilor de bază nesemnate (de exemplu Convenția nr. 87 privind libertatea de asociere și protecția dreptului de organizare) și inițiative privind responsabilitatea socială a întreprinderilor în capitolul privind dezvoltarea durabilă;
12. solicită Comisiei să se asigure că Acordul respectă pe deplin dreptul internațional și aduce beneficii tuturor grupurilor afectate ale populațiilor locale;
o o o
13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentante al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Delegației Parlamentului European pentru relațiile cu țările din Maghreb, Biroului Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, precum și parlamentului și guvernului Marocului.
Acordul dintre UE și Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produsele agricole și la produsele pescărești ***
194k
33k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produse agricole, la produse agricole transformate, la pește și produse pescărești, privind înlocuirea protocoalelor nr. 1, 2 și 3 și a anexelor la acestea, precum și privind modificările la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (15975/2010 – C7-0432/2010 – 2010/0248(NLE))
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15975/2010),
– având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Maroc privind măsurile reciproce de liberalizare referitoare la produse agricole, la produse agricole transformate, la pește și produse pescărești, privind înlocuirea protocoalelor 1, 2 și 3 și a anexelor la acestea, precum și privind modificările la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Regatul Maroc, pe de altă parte (15974/2010),
– având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0432/2010),
– având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru pescuit (A7-0023/2012),
1. aprobă încheierea acordului;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Maroc.
Situația din Siria
217k
68k
Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la situația din Siria (2012/2543(RSP))
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri externe privind Siria din 10 octombrie, 14 noiembrie și 1 decembrie 2011 și 23 ianuarie 2012, precum și concluziile Consiliului European din 23 octombrie și 9 decembrie 2011,
– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la situația din Siria din 8 octombrie, 3 și 28 noiembrie și 2 decembrie 2011, precum și din 1 și 4 februarie 2012,
– având în vedere Decizia 2011/782/PESC a Consiliului din 1 decembrie 2011 privind măsuri restrictive împotriva Siriei și de abrogare a Deciziei 2011/273/PESC(1), precum și decizia Consiliului, luată în urma reuniunii Consiliului Afaceri externe din 23 ianuarie 2012, de a consolida măsurile restrictive luate de UE împotriva regimului din Siria;
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011(2),
– având în vedere declarațiile Ligii Arabe privind situația din Siria, din 27 august, 16 octombrie, 12, 16 și 24 noiembrie 2011 și din 22 ianuarie și 12 februarie 2012, Planul său de acțiune din 2 noiembrie 2011 și sancțiunile împotriva Siriei adoptate la 27 noiembrie 2011,
– având în vedere declarația prezidențială a Consiliului de Securitate al ONU (CSONU) din 3 august 2011,
– având în vedere Rezoluția din 22 noiembrie 2011 a celei de a 3-a Comisii a Adunării generale a ONU cu privire la situația drepturilor omului în Republica Arabă Siriană,
– având în vedere raportul din 23 noiembrie 2011 al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană,
– având în vedere Rezoluția din 2 decembrie 2011 a Consiliului pentru drepturile omului al ONU (UNHRC) cu privire la situația drepturilor omului în Republica Arabă Siriană,
– având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,
– având în vedere faptul că Siria este parte la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, la Convenția împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, la Convenția privind drepturile copilului și Protocolul opțional privind implicarea copiilor în conflictele armate, precum și la Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid,
– având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, de la începutul represiunii violente a protestatarilor pașnici din Siria în martie 2011, execuțiile, violențele și torturile sistematice s-au intensificat dramatic, iar forțele armate și de securitate siriene continuă să răspundă cu execuții selective, acte de tortură și arestări în masă; întrucât orașele mari și mici de peste tot din Siria se află sub asediu, sunt bombardate de către forțele conduse de guvern; întrucât accesul la hrană și la medicamente este extrem de dificil; întrucât numeroși sirieni se confruntă cu o situație umanitară din ce în ce mai gravă, ca rezultat al violențelor și al refugierii populației;
B. întrucât ONU estimează că numărul persoanelor ucise în Siria depășește 5 400 în timpul celor 11 luni de revoltă, deși este foarte dificil de obținut o situație actualizată datorită faptului că accesul la unele zone, cum ar fi Homs, este complet blocat; întrucât, în plus, mii de persoane au fost rănite, iar cel puțin 69 000 au fost deținute, dintre care aproximativ 32 000 au fost ulterior eliberate și circa 12 400 au fugit în țările învecinate; întrucât Fondul pentru copii al ONU menționează că sute de copii au fost uciși și alte sute au fost arestați arbitrar și torturați sau abuzați sexual în timpul detenției;
C. întrucât rezidenții orașului Homs, aflat sub asediu, se confruntă cu un bombardament masiv continuu și se tem că regimul se pregătește să lanseze un asalt terestru final devastator; întrucât la 12 februarie 2012 mass-media arabă au raportat că artileria și tancurile siriene au lansat un bombardament intens al orașului Hama, cuplat cu asalturi continue ale orașului Homs; întrucât, în același timp, autoritățile siriene insistă asupra faptului că se confruntă cu „grupuri teroriste” și că va continua până la restabilirea „ordinii”;
D. întrucât promisiunile legate de reforme și de amnistii anunțate ale Președintelui Bashar al-Assad nu au fost niciodată onorate, iar regimul și-a pierdut orice credibilitate și legitimitate, ceea ce a dus la apeluri foarte răspândite în cadrul comunității internaționale prin care se solicită demisia președintelui;
E. întrucât un jurnalist francez a fost ucis, iar unul olandez rănit, în condițiile în care aceștia aveau rolul vital de a transmite informații cu caracter independent cu privire la evenimentele din Siria; întrucât autoritățile siriene refuză orice acces al jurnaliștilor internaționali pe teritoriul țării; întrucât principalele surse de informații provenind din această țară rămân în continuare mărturiile refugiaților sirieni, informațiile de la cetățenii din interiorul Siriei și imaginile descărcate de pe telefoanele mobile prin intermediul unor rețele satelit separate;
F. întrucât Liga Arabă a decis să solicite sprijinul Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în vederea găsirii unei soluții politice în Siria; întrucât, la 4 februarie 2012, Federația Rusă și China și-au utilizat dreptul de veto împotriva unei rezoluții a CSONU care susținea apelurile Ligii Arabe de realizare a unui proces politic incluziv și pașnic condus de Siria; întrucât, la 28 ianuarie 2012, misiunea de monitorizare a Ligii Arabe în Siria a fost suspendată din cauza deteriorării profunde a situației;
G. întrucât, la 18 ianuarie 2012, au intrat în vigoare o serie de măsuri restrictive suplimentare ale UE împotriva regimului sirian, printre interdicția exportului de echipamente de monitorizare a telecomunicațiilor destinate utilizării de către regimul sirian, interdicția participării la anumite proiecte de infrastructură și la investițiile destinate unor astfel de proiecte, precum și restricții suplimentare cu privire la transferul de fonduri și prestarea de servicii financiare;
H. întrucât, la 23 ianuarie 2012, lista persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul unor măsuri restrictive din partea UE a fost extinsă prin adăugarea a 22 de persoane responsabile de încălcări ale drepturilor omului și a opt entități financiare care sprijină regimul pe plan financiar;
I. întrucât, ca urmare a intensificării violențelor și a preocupărilor importante în ceea ce privește securitatea, Statele Unite și-au închis ambasada din Siria; întrucât Franța, Italia, Țările de Jos, Spania, Regatul Unit, Germania și Belgia și-au rechemat ambasadorii din Siria; întrucât Consiliul de Cooperare al Golfului și Tunisia și-a rechemat ambasadorii din Siria și au decis să expulzeze ambasadorii Siriei din capitalele lor;
J. întrucât zeci de mii de sirieni s-au refugiat în Turcia începând din martie 2011; întrucât Turcia joacă un rol internațional din ce în ce mai important prin faptul că se opune violențelor din Siria;
K. întrucât situația extrem de gravă din Siria are deja un impact negativ asupra situației din Liban, existând temeri cu privire la extinderea sa iminentă peste frontieră, afectând astfel întreaga regiune, cu implicații și consecințe imprevizibile;
L. întrucât Rusia vinde în continuare arme și alte tipuri de material militar regimului sirian și are o bază navală în Siria; întrucât UE a impus Siriei un embargo asupra echipamentelor militare, care este încă în vigoare și întrucât o navă rusă a fost interceptată în Cipru, pentru ca apoi, conform autorităților cipriote, să se îndrepte către Siria sub false pretexte; întrucât circumstanțele incidentului nu au fost niciodată clarificate oficial și public de către biroul Înaltului Reprezentant;
M. întrucât Comisarul ONU pentru drepturile omului a solicitat ca Siria să fie judecată de CPI pentru acuzații de crime împotriva umanității, în urma sesiunii speciale din decembrie a UNHCR pe tema Siriei, solicitarea sa bazându-se pe faptele prezentate în raportul Comisiei independente de anchetă a ONU, în timp ce Secretarul general al ONU a declarat, la 15 ianuarie 2012, că represiunea nu reprezintă o soluție,
1. deplânge faptul că Rusia și China și-au exercitat dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a bloca proiectul de rezoluție privind Siria, votând astfel împotriva propunerii de tranziție pașnică făcute de Liga Arabă, fapt care a fost perceput de regimul Assad ca o autorizație de a intensifica represiunea pe teren, utilizând armament greu și forța brută împotriva civililor neînarmați; își reiterează solicitarea ca membrii CS al ONU, și în special Rusia și China, să-și îndeplinească sarcina de a asigura încetarea imediată a represiunii violente împotriva populației siriene; sprijină în continuare eforturile UE și ale statelor sale membre în acest sens;
2. solicită VP/ÎR să facă tot posibilul pentru a asigura adoptarea rezoluției CSONU, conlucrând cu Rusia și cu China;
3. solicită Rusiei, care este cel mai important furnizor extern de arme al Siriei, să oprească imediat transporturile de arme către Siria și solicită UE să redacteze o listă neagră a companiilor care livrează arme Siriei; solicită, în acest context, tuturor actorilor din UE să respecte strict codul de conduită al Uniunii Europene privind exportul de arme, al cărui scop este împiedicarea exportului de echipament care poate fi folosit pentru represiune internă sau poate contribui la instabilitatea regională;
4. condamnă încă o dată, cât se poate de ferm, represiunea brutală din partea regimului sirian împotriva propriului popor, în special în orașul Homs; își exprimă îngrijorarea profundă față de gravitatea încălcărilor drepturilor omului comise de autoritățile siriene, care includ arestări în masă, execuții extrajudiciare, detenții arbitrare, dispariții forțate, precum și acte de tortură și de maltratare a deținuților, inclusiv a copiilor; subliniază că trebuie să se permită acordarea de asistență medicală persoanelor rănite în timpul violențelor;
5. își exprimă îngrijorarea pentru faptul că, din apelul UNICEF din 7 februarie 2012 și din raportul din 23 noiembrie 2011 al Comisiei internaționale independente de anchetă pentru Siria reiese că aproape 400 de copii au murit de la începutul violențelor din Siria, în martie 2011, iar aproape 380 de copii, unii cu vârsta sub 14 ani, au fost arestați în mod arbitrar și au fost supuși torturii sau abuzurilor sexuale în timpul detenției; condamnă ferm toate încălcările drepturilor omului, inclusiv a drepturilor copiilor, comise de forțele militare și de securitate siriene și solicită guvernului sirian să pună capăt tuturor încălcărilor drepturilor copiilor și ale altor drepturi omului;
6. transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor; salută curajul și hotărârea poporului sirian și sprijină ferm aspirațiile sale de a asigura respectarea deplină a democrației, statului de drept, drepturilor omului și libertăților fundamentale și de a beneficia de condiții economice și sociale mai bune;
7. își reiterează apelul adresat președintelui Bashar al-Assad și regimului său de a abandona imediat puterea pentru a face posibilă o tranziție pașnică și democratică în Siria;
8. solicită insistent regimului Assad să înceteze violențele împotriva poporului sirian, să-și retragă trupele și tancurile din orașe și să elibereze toți protestatarii, prizonierii politici, apărătorii drepturilor omului, autorii de blogguri și jurnaliștii care sunt deținuți și să permită accesul fără restricții p teritoriul țării al organizațiilor umanitare și de apărare a drepturilor omului, precum și al presei internaționale;
9. își reiterează solicitarea de a efectua cu promptitudine anchete independente și transparente cu privire la încălcările sistematice, grave și pe scară largă ale drepturilor omului și ale libertăților fundamentale comise de către autoritățile și forțele militare și de securitate siriene pentru ca toți cei responsabili de aceste acte, care ar putea constitui crime împotriva umanității, să fie trași la răspundere de către comunitatea internațională; consideră că în centrul eforturilor CSONU de a pune capăt crizei din Siria trebuie să se afle o serie de mecanisme clare de responsabilizare și subscrie, încă o dată, solicitării Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile omului ca Siria să fie judecată de CPI;
10. își reiterează susținerea pentru eforturile Ligii Arabe de a determina încetarea violenței și de a promova o soluție politică în Siria; salută decizia Ligii Arabe de a intensifica cooperarea cu ONU; ia act de decizia Ligii Arabe de a-și suspenda misiunea de observare în Siria, ca reacție la agravarea violențelor din partea autorităților;
11. salută sprijinul ÎR/VP pentru constituirea unui grup de contact constituit din țări dornice să se afirme drept „Prieteni ai poporului sirian”, care să aibă drept obiectiv impulsionarea schimbărilor democratice din Siria și care să includă Turcia și membrii Ligii Arabe; salută anunțul VP/ÎR că va lua parte la prima reuniune a acestui grup de contact, care va avea loc în Tunisia, la 24 februarie 2012;
12. solicită Consiliului să ia o decizie comună cu privire la rechemarea tuturor ambasadorilor din Siria și să înghețe contactele diplomatice cu ambasadorii sirieni în statele membre ale UE; solicită insistent VP/ÎR să consolideze Delegația UE în Damasc în privința capacităților umanitare și să face acest lucru în toate locurile unde este necesar;
13. salută angajamentul UE de a insista în continuare în vederea creșterii presiunii internaționale asupra regimului sirian; susține decizia Consiliului Afaceri Externe din 23 ianuarie 2012 de a aplica noi măsuri restrictive împotriva regimului sirian și solicită să se ia și alte măsuri specifice;
14. salută decizia Comisiei Europene din 3 februarie 2012 de a oferi asistență umanitară în valoare de (3 milioane EUR) pentru a ușura suferințele îndurate atât de poporul sirian, cât și de populația din țările învecinate;
15. salută și încurajează eforturile continue de unificare ale opoziției siriene atât din interiorul țării, cât și din străinătate de a stabili o platformă unită, precum și cele de a colabora în continuare cu comunitatea internațională, în special cu Liga Arabă, și de a elabora o viziune comună a viitorului Siriei și a tranziției către un sistem democratic; invită UE să-și intensifice susținerea politică, tehnică, de comunicare și umanitară pentru opoziție;
16. solicită o tranziție pașnică și autentică spre democrație, care să răspundă exigențelor legitime ale poporului sirian și să se bazeze pe un dialog incluziv, implicând toate forțele și componentele democratice ale societății siriene, în vederea inițierii unui proces de profundă reformă democratică, care să țină seama de necesitatea unei reconcilieri naționale și asumând astfel angajamentul de a respecta drepturile minorităților; îndeamnă UE să sprijine toate eforturile opoziției siriene de a se reuni și de a stabili un program clar pentru un stat sirian democratic;
17. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că actele de intimidare ale autorităților siriene s-ar putea răsfrânge asupra activiștilor din opoziție aflați în exil;
18. salută puternica sprijinul consistent acordat de Turcia populației siriene, inclusiv prin acceptarea refugiaților de-a lungul frontierei turco-siriene și prin faptul că a permis opoziției siriene să se organizeze; solicită insistent VP/ÎR să facă tot posibilul pentru a iniția discuțiile cu Turcia, Liga Arabă și opoziția siriană cu privire la modalitățile de a crea un coridor umanitar la frontiera turco-siriană;
19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Federației Ruse, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze, guvernului și parlamentului Republicii Turcia, Secretarului General al Națiunilor Unite, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, precum și guvernului și parlamentului Republicii Arabe Siriene.
Cea de-a 19-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului
318k
102k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la poziția Parlamentului privind cea de a 19-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (2012/2530(RSP))
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate convențiile ONU și protocoalele opționale ale acestora(1),
– având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și Carta europeană a drepturilor omului,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC), în special Rezoluția sa din 10 martie 2011 privind prioritățile celei de a 16-a sesiuni a Consiliului ONU pentru drepturile omului și revizuirea din 2011(2),
– având în vedere delegația Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului European care a participat la Geneva la cea de 16-a sesiune a UNHRC și raportul întocmit de aceasta pentru subcomisie, precum și delegația comună a Comisiei pentru afaceri externe și a Subcomisiei pentru drepturile omului la cea de a 66-a sesiune a Adunării Generale a ONU,
– având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării (3),
– având în vedere Rezoluția nr. 16/21 din 25 martie 2011 UNHRC privind revizuirea activităților și funcționării Consiliului pentru Drepturile Omului,
– având în vedere rezoluția sa din 11 mai 2011referitoare la UE ca actor global: rolul său în cadrul organizațiilor multilaterale(4),
– având în vedere viitorul ciclu al UNHCR, al 7-lea, și în special cea de a 19-a sesiune ce se va desfășura în perioada 27 februarie - 23 martie 2012, precum și a 13-a și a 14-a sesiune a Evaluării periodice universale (EPU) ce vor fi organizate în cursul lui 2012,
– având în vedere sesiunile ordinare și speciale anterioare ale UNHRC, precum și primul ciclu al EPU, care a fost încheiat în decembrie 2011,
– având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011 referitoare la drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă (COM(2011)0886),
– având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) precum și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât respectarea, promovarea și garantarea universalității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene (UE) și reprezintă una dintre pietrele de temelie ale unității și integrității europene(5);
B. întrucât revizuirea în curs a politicii UE în domeniul drepturilor omului ar trebui să transforme Uniunea întru-un actor mai activ, mai coerent și mai eficient în plan mondial;
C. întrucât UE și statele membre trebuie să garanteze respectul pentru drepturile omului în toate politicile proprii pentru a crește coerența dintre politicile sale interne și cele externe, crescând astfel credibilitatea UE în cadrul UNHRC;
D. întrucât toți actorii internaționali trebuie să depună eforturi pentru eliminarea standardelor duble și evitarea selectivității și politizării aspectelor legate de drepturile omului;
E. întrucât UNHRC reprezintă o platformă unică specializată în drepturile universale ale omului și un forum specific ce abordează aspecte legate de drepturile omului în cadrul sistemului ONU; întrucât UNHRC are importanta misiune de a consolida promovarea, protecția și respectarea drepturilor omului în lume;
F. întrucât trebuie luate în considerație implicațiile activităților desfășurate în cadrul Comitetul III al Adunării Generale, precum și al UNHRC, pentru dezbaterile din Consiliul de Securitate al ONU;
G. întrucât o delegație a Subcomisiei pentru drepturile omului de la Parlamentul European se va deplasa la Geneva pentru cea de a 19-a sesiune a UNHRC, la fel ca și în anii anteriori, pentru celelalte sesiuni ale UNHRC;
1. ia act de procesul în curs destinat confirmării priorităților UE pentru cea de a 19-a sesiune a UNHRC și salută desemnarea situației din Birmania /Myanmar, Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC), Siria, Libia și Iran ca teme principale;
2. salută înscrierea pe agenda celei de a 19-a sesiuni ordinare a unor discuții tematice dedicate integrării drepturilor omului, libertății de exprimare pe internet, libertății religioase, de credință și conștiință, discriminării și violenței pe motive de orientare sexuală și identitate de gen, drepturilor omului și HIV/AIDS și Declarației drepturilor minorităților, precum și a unor reuniuni pe larg dedicate drepturilor copilului, torturii, drepturilor omului și combaterii terorismului, disparițiilor și detențiilor arbitrare; invită statele membre să contribuie constructiv la aceste dezbateri și afirmă clar că drepturile umane universale și indivizibile se aplică tuturor oamenilor indiferent de orientarea lor sexuală și identitatea de gen;
3. salută numirile făcute în această sesiune pentru mandatele de experți independenți în domeniul promovării unei ordini internaționale democratice și echitabile, a raportorului special pentru promovarea adevărului, justiției, reparațiilor și a garanțiilor de nerepetare, a raportorului special privind situația drepturilor omului în Siria și a expertului independent privind situația drepturilor omului în Sudan; remarcă rapoartele ce vor fi prezentate de către raportorii speciali pe teme cum ar fi situația drepturilor omului în RPDC, Iran și Birmania/Myanmar și cele privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante, raportul privind situația apărătorilor drepturilor omului și cel privind libertatea religioasă sau libertatea de credință; invită statele membre UE să contribuie activ la aceste dezbateri;
Activitatea Consiliului pentru Drepturile Omului
4. salută integrarea din ce în ce mai mare a drepturilor omului în activitățile ONU, după cum o atestă, de exemplu, numărul din ce în ce mai mare de intervenții în fața Consiliului de Securitate făcute de Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului - inclusiv prin reprezentanța sa excelentă la nivel de Secretar General adjunct din New York - sau prin organizarea unor grupuri tematice de discuții anuale de către UNHRC pentru a interacționa cu șefii structurilor de conducere și secretariatele agențiilor și fondurilor ONU, conform rezultatelor procesului de revizuire; încurajează ferm statele membre ale Consiliului de Securitate al ONU să ceară Consiliului pentru Drepturile Omului informări mai regulate, pentru a aborda în mod eficient încălcările grave de drepturi ale omului care stau la baza numeroaselor conflicte de care se ocupă Consiliul de Securitate;
5. reiterează apelul adresat statelor membre de a se opune în mod activ oricărei tentative de subminare universalității, indivizibilității și interdependenței drepturilor omului și de a încuraja activ UNHCR să acorde o atenție la fel de mare discriminării pe toate motivele, inclusiv gen, rasă, vârstă, orientare sexuală și religie sau credință; este de opinie că Rezoluția UNHCR 17/19 din 17 iunie 2011 privind drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen ar trebui să fie urmărită într-o manieră concretă și durabilă;
6. reiterează solicitarea ca statele membre ale UE să constituie în continuare un exemplu pentru sprijinirea universalității activităților Consiliului pentru drepturile omului, în special prin ratificarea tuturor instrumentelor dedicate drepturilor omului pe care acesta le-a instituit; regretă în special că niciun stat membru al UE nu a ratificat Convenția Internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, că o serie de state membre nu au adoptat sau ratificat încă Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate și că numai un singur stat membru a ratificat protocolul opțional la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale; reiterează solicitarea ca toate statele membre ale UE să ratifice aceste instrumente;
7. rămâne în continuare preocupat de faptul că, în pofida unor progrese modeste, persistă „politica în bloc”, care continuă să domine uneori, ceea ce afectează selecția țărilor și a situațiilor supuse atenției UNHRC, fapt ce conduce la un impact negativ asupra autorității și credibilității sale;
8. regretă faptul că procesul de revizuire nu a condus la elaborarea unor criterii de acceptare a noilor membri care să reflecte perspective mai ample în ceea ce privește angajamentele și comportamentul în chestiunile privind drepturile omului; reiterează solicitarea de organizare a unor alegeri deschise pentru toate grupurile regionale și recomandă ca UE și statele sale membre să-și declare deschis opoziția față de practica „clean slates” (practică potrivit căreia fiecare regiune propune un număr de candidați egal cu numărul de locuri) și să constituie un exemplu în acest domeniu;
Violări ale drepturilor omului în țările Primăverii arabe
9. ia act de ridicarea suspendării calității Libiei de membră a UNHRC și încurajează reintegrarea țării; regretă, însă, că această oportunitate nu a fost folosită pentru a stabili criterii stricte și transparente pentru reintegrarea membrilor suspendați, care ar fi trebuit, în mod logic, să se bazeze pe criteriile impuse inițial pentru alegere; îndeamnă UNHRC să stabilească fără întârziere astfel de criterii pentru viitor, iar acestea să conțină posibilitatea unei evaluări coerente a aptitudinii unui stat de fi prezent în cadrul UNHRC în funcție de bilanțul acestuia în materie de drepturile omului;
10. salută prezentarea primului raport privind Siria al comisiei independente și internaționale de anchetă, în conformitate cu concluziile celei de a 15-a sesiuni speciale, în septembrie 2011; sprijină prelungirea mandatului acestei comisii și așteaptă raportul final scris care ar urma să fie prezentat la cea de a 19-a sesiune; încurajează implementarea recomandărilor făcute de comisia de anchetă și sprijină ferm apelul acesteia pentru desfășurarea de anchete exhaustive, imparțiale și publice cu privire la toate presupusele violări ale legislației internaționale privind drepturile omului și a dreptului umanitar din timpul conflictelor, indiferent de autorii acestora și cu respectarea deplină a garanțiilor judiciare; consideră că situația drepturilor omului din Libia suscită în continuare preocupări, mai ales în ceea ce privește condițiile de detenție și tratamentul deținuților de către diverse miliții fără un control adecvat din partea guvernului interimar, și cere comunității internaționale acordarea unei atenții sporite și a unei asistențe susținute, după cum a declarat Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului în fața Consiliului de Securitate al ONU, la 25 ianuarie 2012;
11. condamnă cu cea mai mare fermitate represiunea brutală și violările sistematice ale drepturilor omului de către regimul Sirian împotriva populației sale, inclusiv a copiilor, și solicită autorităților siriene încetarea imediată a violenței și respectarea obligațiilor în virtutea legislației internaționale privind drepturile omului pentru a permite o tranziție pașnică și democratică;
12. salută organizarea, la inițiativa SUA, Poloniei și a UE, a celor de a 16-a, 17-a și a 18-a sesiuni speciale dedicate situației drepturilor omului; sprijină recomandările raportului său din noiembrie și așteaptă prezentarea actualizării acestuia și dialogul interactiv care ar urma să aibă loc cu ocazia celei de a 19-a sesiuni;
13. salută decizia de stabilire a mandatului raportorului special privind situația drepturilor omului în Siria la sfârșitul mandatului comisiei de anchetă; își exprimă mai ales sprijinul total pentru solicitarea adresată autorităților siriene de către comisia de anchetă, Înaltul Comisar și toți deținătorii de mandate de proceduri speciale de a coopera pe deplin la anchete, pentru a asigura responsabilitatea deplină și pentru a evita impunitatea; salută toate eforturile diplomatice depuse de ÎR/VP Baroana Ashton și statele membre ale UE în ceea ce privește China și Rusia în cadrul Consiliului de Securitate al ONU în scopul adoptării imediate a unei rezoluții privind Siria; regretă profund că, datorită veto-ului repetat al Federației Ruse și al Chinei, Consiliul de Securitate nu a putut sprijini apelul Ligii Arabe în favoarea unui proces politic inclusiv, condus de autoritățile siriene într-un mediu fără violență;
14. își reafirmă preocuparea privind situația drepturilor omului în Bahrein și solicită statelor membre ale UE să acționeze în vederea elaborării unei rezoluții dedicate situației drepturilor omului în Bahrein în cadrul UNHCR; subliniază necesitatea analizării în cadrul UNHRC a chestiunii combaterii impunității în Yemen ca urmare a protestelor antiguvernamentale din 2011 și consideră că amnistiile reprezintă o încălcare a legislației internaționale privind drepturile omului dacă împiedică pedepsirea persoanelor care ar putea fi responsabile de crime împotriva umanității, genocid, crime de război și violări grave ale drepturilor omului;
15. salută declarațiile făcute în 2011 de Comisarul ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay, prin care se solicita autorităților egiptene să înceteze folosirea excesivă și brutală a forței împotriva protestatarilor din Piața Tahrir și din alte părți ale țării, inclusiv utilizarea abuzivă a gazelor lacrimogene, a gloanțelor de cauciuc și a muniției de război, precum și apelurile ei cu privire la organizarea de anchete independente privind diversele manifestații și evenimente;
16. invită UE și statele sale membre, cu ocazia celui de al doilea ciclu al Evaluării periodice universale (UPR) pentru Algeria, să pună accentul pe disparițiile forțate și să insiste asupra nerespectării de către Algeria a recomandărilor adoptate de organismele create în baza tratatelor dedicate acestei chestiuni; solicită crearea în acest scop a unui mecanism de urmărire specifică; invită, totodată, UE și statele sale membre să își exprime îngrijorarea profundă cu privire la recenta adoptare a cinci legi, în special legea privind asociațiile și legea discriminatorie privind femeile;
17. subliniază necesitatea monitorizării internaționale a situației drepturilor omului în Sahara de Vest, mai ales făcând apel la raportorii speciali din cadrul UNHRC;
Alții
18. salută decizia de numire a unui raportor special privind situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran; salută raportul interimar prezentat de raportorul special pentru Comitetul III al Adunării Generale a ONU și așteaptă analizarea acestui raport în cadrul celei de a 19-a sesiuni; solicită autorităților iraniene să coopereze cu raportorul special în cadrul investigațiilor acestuia, printre altele, permițându-i intrarea în țară; solicită prelungirea mandatului raportorului special ținând seama de situația deplorabilă a drepturilor omului din Iran;
19. salută activitatea raportorilor speciali privind situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană și privind situația drepturilor omului în Birmania/Myanmar, care a presupus eforturi continue în exercitarea mandatelor lor, și solicită prelungirea acestora; salută schimbările preliminare pozitive din atitudinea Birmaniei/Myanmar în ceea ce privește o colaborare îmbunătățită în cadrul procedurilor speciale și își reiterează apelul pentru eliberarea tuturor deținuților politici rămași, precum și pentru realizarea de pași concreți în combaterea impunității în Birmania, în special în ceea ce privește crimele împotriva umanității comise în zone locuite de minorități;
20. își reiterează apelul către ÎR/VP și către statele membre ale UE de a face eforturi înspre o poziție comună puternică a UE în urma misiunii de informare cu privire la conflictul din Gaza, solicitând în mod public punerea în aplicare a recomandărilor acesteia și a răspunderii publice pentru toate încălcările dreptului internațional, indiferent de autorul prezumtiv, prin realizarea de anchete independente, imparțiale, transparente și eficiente; este de părere că nu poate exista un proces de pace eficient în Orientul Mijlociu fără răspundere publică și fără justiție;
21. își manifestă susținerea față de recenta instituire a mandatului de expert internațional privind situația drepturilor omului în Côte d'Ivoire în urma punerii în aplicare a recomandărilor comisiei de anchetă și așteaptă cu interes studierea raportului acestuia în cadrul celei de-a 19-a sesiuni;
22. subliniază necesitatea susținerii în continuare a eforturilor de consolidare a procesului de responsabilizare în Sri Lanka și continuă să solicite înființarea unei comisii de anchetă a ONU pentru toate crimele comise, așa cum a recomandat Grupul de experți ai Secretarului General al ONU pentru Sri Lanka; invită guvernul din Sri Lanka să transmită o invitație raportorului special al ONU pentru promovarea și protejarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare;
23. este alarmat de deteriorarea situaţiei drepturilor omului în Kazahstan; este de opinie că raportul Biroului Procurorului General privind evenimentele din Janaozen şi Şetpe (din vestul Kazahstanului) nu se opreşte suficient asupra rolului forţelor publice kazahe în reprimarea brutală a protestelor muncitorilor petrolişti aflaţi în grevă, a simpatizanţilor şi a suporterilor lor, la 16-18 decembrie 2011, în urma căreia au murit cel puţin 17 persoane; este revoltat de arestarea ulterioară a mai multor lideri ai partidelor de opoziţie, a unor apărători ai drepturilor omului şi a mai mulţi jurnalişti; solicită lansarea unei anchete independente internaţionale cu privire la aceste evenimente, precum şi eliberarea imediată a tuturor prizonierilor politici, inclusiv a avocatei muncitorilor petrolişti, Natalia Sokolowa; subliniază necesitatea discutării situaţiei drepturilor omului în Kazahstan în cadrul următoarei sesiuni a UNHRC;
24. apreciază munca Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului cu privire la situația drepturilor omului din Republica Democratică Congo (RDC) și subliniază necesitatea restabilirii mandatului de expert independent pentru monitorizarea situației drepturilor omului în RDC și pentru legătura cu autoritățile în vederea punerii în aplicare a recomandărilor cuprinse în mecanismele internaționale privind drepturile omului;
25. solicită delegației UE și statelor membre ale Uniunii să încerce să obțină o rezoluție a Consiliul pentru Drepturile Omului cu privire la situația din Eritreea, având în vedere situația deplorabilă din această țară și starea în continuă deteriorare a libertății de exprimare și a libertății religiei sau a credinței ori a conștiinței;
26. salută raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind situația din Afganistan, derivat din munca pe care biroul ei o desfășoară în cadrul UNAMA; solicită statelor membre ale UE să o sprijine public și să se angajeze în dezbaterea pe marginea acestui raport pentru a susține recomandările formulate privind consolidarea domniei legii, combaterea impunității, drepturile femeilor și activitatea Institutului afgan pentru drepturile omului; sprijină numirea unui raportor special privind situația drepturilor omului în Afganistan;
27. remarcă faptul că ideea de „responsabilitate de a proteja” a progresat în cadrul organismelor ONU precum Consiliul de Securitate, Adunarea Generală și Consiliul pentru Drepturile Omului; subliniază că acest concept este unul cuprinzător, care include mai mult decât simpla intervenție militară; ia notă de o nouă interpretare care apare („responsabilitate simultan cu protecție”), în principal din direcția unora dintre țările BRIC, în special Brazilia, în urma crizei din Libia; încurajează dezbaterea în continuare a modului în care organismele ONU, în special Consiliul de Securitate, ar putea utiliza acest concept pentru a asigura o mai bună cooperare între statele membre în timpul crizelor; subliniază în special rolul de prevenție jucat de Curtea Penală Internațională, în special de Biroul Procurorului, și, în acest sens, meritele recurgerii la CPI prin Consiliul de Securitate al ONU;
28. subliniază necesitatea monitorizării internaționale a situației drepturilor omului în China și solicită statelor membre ale UE să se implice în mod activ în instituirea acesteia, având în vedere eșecului dialogului UE-China pe tema drepturilor omului în a obține rezultate semnificative și tangibile;
29. reiterează că libertatea de gândire, a conștiinței și a religiei, inclusiv libertatea de schimbare sau de abandonare a religiei sau credinței, este unul dintre drepturile fundamentale ale omului; apreciază munca raportorului special privind libertatea religiei sau credinței și regretă că multor persoane și comunități din întreaga lume li se neagă acest drept; regretă faptul că libertatea religiei şi libertatea de exprimare sunt în mod constant încălcate pe teritoriul istoric al Tibetului şi că, drept urmare, un număr tot mai mare de tibetani au recurs recent la autoincendiere ca formă extremă de protest împotriva suprimării drepturilor şi libertăţilor lor;;
30. condamnă declarația recentă a ministrului japonez al justiției cu privire la posibila reluare a pedepsei cu moartea; salută decizia Mongoliei din 5 ianuarie 2012 de a aboli pedeapsa cu moartea, în urma moratoriului asupra aplicării pedepsei capitale din ianuarie 2010, și încurajează Consiliul pentru Drepturile Omului și Adunarea Generală a ONU să-și continue eforturile pentru moratoriu și abolirea pedepsei cu moartea în întreaga lume;
31. salută decizia Parlamentului din Guatemala de a ratifica Statutul de la Roma;
32. salută munca entității ONU pentru egalitatea de gen, care ar trebui să aibă efect asupra punerii în aplicare și apărării „acquis-ului de la Beijing”, inclusiv în ceea ce privește drepturile sexuale și cele legate de reproducere, precum și asupra punerii în aplicare a Rezoluției Consiliului de Securitate 1325 privind rolul femeilor în ceea ce privește pacea și securitatea, toate acestea reprezentând chestiuni de maxim interes pentru UE;
Evaluarea periodică universală
33. salută confirmarea, în cadrul rezultatului revizuirii realizate de UNHRC, faptului că cel de-al doilea ciclu de evaluări periodice universale (EPU) ar trebui să se concentreze, printre altele, asupra aplicării recomandărilor acceptate în cadrul primului ciclu, dar evidențiază că recomandările care nu au fost acceptate de statul evaluat nu ar trebui excluse din proces; solicită statelor participante la EPU să-și concentreze evaluarea țărilor terțe în direcția monitorizării și aplicării recomandărilor tratatelor și procedurilor speciale ale organismelor ONU, ca sprijin politic semnificativ oferit acestor valoroase contribuții la nivel de experți;
34. încurajează statele membre ale UE să furnizeze asistență tehnică pentru a ajuta la aplicarea recomandărilor formulare după EPU, conform angajamentelor asumate în cadrul pachetului UNHRC de consolidare instituțională și al rezultatului procesului de revizuire; indică Fondul voluntar pentru asistență financiară și tehnică pentru aplicarea EPU drept un instrument util în această privință și încurajează celelalte state membre să urmeze exemplul britanic și pe cel german de contribuție la fond;
35. consideră că UE ar trebui să încerce să popularizeze procesul EPU prin includerea recomandărilor în dialogurile bilaterale și multilaterale cu statele membre ale ONU;
36. salută rolul sporit oferit, în conformitate cu principiile de la Paris, institutelor naționale pentru drepturile omului, care au acum dreptul de a interveni imediat după statul evaluat în timpul adoptării rezultatului EPU de către adunarea plenară; își reiterează sprijinul pentru ONG-urile din domeniul drepturilor omului și pentru mai multă implicare a societății civile și a experților în EPU;
37. salută faptul că rezultatul revizuirii realizate de UNHRC prevede prezentarea voluntară a situației intermediare a monitorizării recomandărilor acceptate și încurajează statele membre ale UE să conducă prin exemplul propriu;
Procedurile speciale
38. își reafirmă părerea că procedurile speciale se află în centrul sistemului ONU pentru drepturile omului și că eficiența și credibilitatea UNHRC depind de aplicarea deplină a procedurilor și de cooperarea Consiliului cu deținătorii mandatelor;
39. salută faptul că procesul de revizuire desfășurat de UNHRC a reafirmat integritatea și independența deținătorilor de mandate drept caracteristici esențiale ale procedurilor;
40. salută măsurile luate în cadrul revizuirii realizate de UNHRC pentru sporirea transparenței în procesul de selecție și numire a deținătorilor de mandate; salută, de asemenea, rolul sporit jucat, în cadrul procesului de selecție, de către institutele naționale pentru drepturile omului care respectă principiile de la Paris;
41. regretă că nu a fost și mai mult consolidată capacitatea de avertizare timpurie a procedurilor speciale, prin furnizarea unui mecanism care să le permită să declanșeze automat luarea în discuție a unei situații în cadrul UNHRC; regretă că nu există un mecanism de monitorizare a aplicării recomandărilor procedurilor speciale;
Implicarea Uniunii Europene
42. salută creșterea anunțată a fondurilor IEDDO și subliniază că fondurile suplimentare ar trebui utilizate și pentru mărirea sprijinului acordat UNHRC; salută contribuțiile financiare furnizate Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului începând din 2007 prin intermediul IEDDO; se așteaptă ca, având în vedere provocările recent apărute, Comisia să dorească să sporească cuantumul contribuției sale anuale;
43. își reafirmă sprijinul ferm pentru participarea activă a UE la activitatea UNHRC, prin cosponsorizarea rezoluțiilor, declarații și intervenții în dialoguri și dezbateri interactive;
44. își reiterează apelul către UE și către statele sale membre să se asigure că drepturile omului sunt pe deplin respectate și în cadrul politicilor interne, pentru a se evita standardele duble, a spori coerența dintre politicile interne și externe și a-și crește autoritatea morală pe scena internațională; solicită ÎR/VP, Baroana Ashton, să abordeze problema complicității societăților din UE la încălcarea drepturilor omului în afara UE și să acționeze pentru punerea în practică a unui sistem de sancțiuni față de aceste societăți sau cel puțin pentru păstrarea unui registru cu astfel de cazuri, pentru ca acestea societăți să nu mai poată primi subvenții din partea UE și niciun fel de alt ajutor din partea SEAE;
45. subliniază încă o dată importanța primordială a formulării unor poziții comune puternice ale UE, susținute prin întreaga greutate a UE și a statelor sale membre; în acest sens, ia notă de dezvoltarea capacității Grupului de lucru pentru drepturile omului al Consiliului (COHOM) și de eforturile de identificare a principalelor priorități, precum și de eforturile de clarificare a diviziunii muncii, care vor permite dezvoltarea de contacte și colaborări interregionale, precum și activități de lobby pe lângă toate statele moderate, inclusiv între Geneva și New York; salută faptul că sediul de facto al COHOM va fi la Bruxelles, precum și propunerea de a se organiza o sesiunea anuală a COHOM la Geneva; sprijină eforturile de a transmite „un mesaj, pe mai multe voci”, dar deplânge faptul că identificarea punctelor comune duce prea adesea la acceptarea celui mai mic numitor comun, în special în concluziile finale al Consiliului, și îndeamnă la acțiuni mai îndrăznețe și mai ambițioase; în acest sens, încurajează SEAE și în special delegațiile UE la Geneva și la New York să-și sporească coerența, prin consultări timpurii și de substanță, și să crească vizibilitatea acțiunilor UE, pentru a spori credibilitatea UE în lume;
46. salută angajamentul ÎR/VP de a elabora o abordare anuală pentru identificarea priorităților în cadrul tuturor ședințelor ONU pe tema drepturilor omului de la Geneva și de la New York și arată necesitatea unei colaborări mai strânse între ÎR/VP și comisarul însărcinat cu ajutorul umanitar și protecția civilă, întrucât dosarele lor, în special cele legate de drepturile omului, sunt puternic interconectate;
47. salută adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Rezoluției nr. 65/276 privind participarea UE la activitățile ONU ca punct de pornire modest al unui demers mai amplu de sporire a rolului Uniunii în activitățile legate de drepturile omului din cadrul organizației; consideră că UE trebuie să insiste acum cu putere asupra exercitării drepturilor sale și să adopte o strategie ambițioasă pentru a-și consolida statutul în cadrul ONU;
48. salută rolul constructiv jucat de UE și de statele sale membre în revizuirea UNHRC, în special în apărarea independenței Oficiului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului și în sprijinirea procedurilor speciale și a mandatelor de țară; reamintește necesitatea de a dispune de fonduri suficiente pentru a păstra deschise birourile regionale ale Oficiului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului;
49. subliniază faptul că capacitatea UE de realizare de contacte trebuie urgent îmbunătățită, inclusiv prin dezvoltarea de puternice alianțe cu parteneri regionali cheie și cu toate statele moderate, precum și printr-un mecanism de sprijin din partea ÎR/VP pentru activitățile de lobby pe lângă capitalele țărilor terțe;
50. salută călduros declarația ÎR/VP din Parlament de la 13 decembrie 2011, care a răspuns solicitării îndelungate a Parlamentului privind numirea unui reprezentant special al UE pentru drepturile omului; subliniază faptul că deținător al mandatului ar trebui să fie numit un expert cu experiență dovedită în domeniul drepturilor omului; insistă ca numirea să se facă cât mai curând cu putință și ca funcția să fie dotată cu suficiente resurse pentru a face posibilă îndeplinirea mandatului;
51. încredințează delegației sale la cea de-a 19-a sesiune a UNHRC sarcina de a face cunoscute preocupările și opiniile exprimate în prezenta rezoluție; solicită delegației să transmită Subcomisiei pentru drepturile omului un raport cu privire la vizita realizată; consideră că este indispensabil să se continue practica trimiterii unei delegații a PE la toate sesiunile relevante ale UNHRC și ale Adunării Generale a ONU;
o o o
52. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 66-a Adunări Generale, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și grupului de lucru UE-ONU, înființat de Comisia pentru afaceri externe.
Convenția ONU împotriva torturii, Convenția ONU privind drepturile copilului, Convenția Națiunilor Unite privind Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate.
Articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolul 6 din TUE.
Accesul la cărţi al persoanelor nevăzătoare
196k
36k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la Petiția nr. 0924/2011, adresată de Dan Pescod, de cetățenie britanică, în numele Uniunii Europene a Nevăzătorilor(EBU)/Institutul Național Regal pentru Nevăzători (RNIB), privind accesul nevăzătorilor la cărți și alte produse tipărite (2011/2894(RSP))
– având în vedere articolul 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere întrebările adresate la 13 ianuarie 2012 Consiliului și Comisiei cu privire la Petiția 0924/2011, prezentată de Dan Pescod, de cetățenie britanică, în numele Uniunii Europene a Nevăzătorilor(EBU)/Institutul Național Regal pentru Nevăzători (RNIB), privind accesul nevăzătorilor la cărți și alte produse tipărite (O-000005/2012 – B7-0029/2012 și O-000006/2012 - B7-0030/2012),
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât nevăzătorii și persoanele cu deficiențe de vedere din Uniunea Europeană au un acces foarte restrâns la cărți și la alte materiale tipărite, pentru că 95 % dintre operele publicate nu sunt convertite în formate accesibile pentru aceștia, cum ar fi Braille, tipărire în format mare sau format audio;
B. întrucât nu există, la ora actuală, nicio normă juridică internațională care să prevadă o excepție strict orientată de la drepturile de autor în vederea distribuirii transfrontaliere a unor formate adaptate pentru persoanele care au dificultăți de citire;
C. întrucât Comisia pentru drepturile de autor din cadrul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) examinează posibilitatea unui tratat internațional prin care să se amelioreze accesul la cărți ar nevăzătorilor și al altor persoane cu deficiențe de vedere;
D. întrucât reprezentații Uniunii Europene s-au opus sistematic unui text obligatoriu din punct de vedere juridic și au susținut ideea unor recomandări cu caracter neobligatoriu;
E. întrucât, în rezoluţia sa din 12 mai 2011 referitor la valorificarea potențialului industriilor culturale și creative(1), Parlamentul European a solicitat ca UE să susțină un tratat al OMPI cu caracter obligatoriu;
F. întrucât atât Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, în special articolele 21 și 30, cât și Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale stabilesc principiile aplicabile interzicerii discriminării persoanelor cu dizabilități,
1. solicită Consiliului și Comisiei să susțină un tratat OMPI obligatoriu cu privire la drepturile de autor pentru cărțile și materialele tipărite destinate nevăzătorilor și persoanelor cu deficiențe de vedere;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene
228k
80k
Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Convenției regionale cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene (2012/2519(RSP))
– având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2005 referitoare la Procesul de la Barcelona revizuit(1) și Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la parteneriatul economic și comercial euro-mediteranean înainte de cea de-a opta Conferință Ministerială Euromed în domeniul comerțului(2),
– având în vedere Declarația de la Barcelona din 28 noiembrie 1995, prin care s-a instituit un parteneriat între Uniunea Europeană și țările din sudul și estul Mediteranei (TSEM), precum și programul de lucru adoptat la conferința respectivă,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 martie 2011 intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),
– având în vedere Foaia de parcurs euromediteraneeană până în 2010 și post-2010, adoptată la cea de-a opta Conferință a miniștrilor comerțului din statele Uniunii pentru Mediterana din 2009,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 mai 2011 intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),
– având în vedere Acordurile euromediteraneene de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Tunisia(3), Israel(4), Maroc(5), Iordania(6), Egipt(7), Liban(8) și Algeria(9), pe de altă parte, precum și Acordul de asociere euromediteranean interimar privind schimburile comerciale și cooperarea dintre Comunitatea Europeană și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care acționează în numele Autorității Palestiniene(10);
– având în vedere Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a fazei finale a Uniunii Vamale (96/142/CE),
– având în vedere evaluarea impactului asupra durabilității (EID) al zonei euromediteraneene de liber schimb, realizată de Institutul pentru Politica de Dezvoltare și Management din cadrul Universității din Manchester,
– având în vedere rezoluția sa din 15 martie 2007 referitor la constituirea zonei euromediteraneene de liber schimb(11) și considerațiile relevante menționate în respectiva rezoluție,
– având în vedere concluziile conferințelor ministeriale euromediteraneene și ale conferințelor ministeriale sectoriale care au avut loc de la lansarea Procesului de la Barcelona, în special concluziile celei de-a noua Conferințe a miniștrilor comerțului din țările Uniunii pentru Mediterana, organizată la 11 noiembrie 2010,
– având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 25 februarie 2010 în cauza C-386/08, Brita GmbH / Hauptzollamt Hamburg-Hafen,
– având în vedere Declarația UE de la cea de-a patra reuniune a Consiliului de asociere UE-Israel, care a avut loc la Bruxelles la 17-18 noiembrie 2003,
– având în vedere acordul tehnic UE- Israel referitor la protocolul nr. 4 la Acordul de asociere UE- Israel, precum și avizul Comisiei adresat importatorilor, intitulat „Importuri efectuate din Israel în Comunitate”(12),
– având în vedere Concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, adoptate la cea de-a 2985-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe, care a avut loc la Bruxelles la 8 decembrie 2009,
– având în vedere avizul Comisiei cu privire la data de aplicare a protocoalelor privind regulile de origine care prevăd cumulul diagonal între Uniunea Europeană, Algeria, Egipt, Insulele Feroe, Islanda, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Norvegia, Elveția (inclusiv Liechtenstein), Siria, Tunisia, Turcia, precum și Cisiordania și Fâșia Gaza(13);
– având în vedere Acordul dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și guvernul Danemarcei și guvernul local al Insulelor Feroe, pe de altă parte(14),
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât zona paneuromediteraneeană de cumul de origine diagonal se bazează pe o multitudine de protocoale bilaterale privind regulile de origine, care sunt prea complexe ca întreprinderile, în special întreprinderile mici și mijlocii, dar și țările să poate beneficia de ele;
B. întrucât în octombrie 2007, la Conferința de la Lisabona a miniștrilor comerțului din țările Euromed s-a dat undă verde redactării unei convenții care să cuprindă la un loc toate protocoalele pentru zona paneuromediteraneeană, în cadrul unui instrument unic și simplificat, facilitând astfel utilizarea cumulului de origine paneuromediteraneean; întrucât această convenție a fost aprobată la cea de-a noua Conferință a miniștrilor comerțului din țările Uniunii pentru Mediterana din 11 noiembrie 2010;
C. întrucât aria geografică a acestei convenții a fost lărgită pentru a include și țările participante la Procesul de stabilizare și de asociere, multiplicând în mod efectiv avantajele cumulului de origine paneuromediteraneean;
D. întrucât, deși aceștia reprezintă pași foarte importanți, rezultatul este că orice abuz sau eludare a acestor reguli privind cumulul de origine ar avea un impact geografic mai amplu;
E. întrucât UE a încheiat acorduri de asociere atât cu Israel, cât și cu Palestina, ambele acorduri incluzând și un acord de liber schimb care cuprinde dispoziții separate și distincte privind tratamentul comercial preferențial;
F. întrucât Consiliul Uniunii Europene reiterează, în concluziile sale din 8 decembrie 2009 privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, că „coloniile sunt ilegale conform dreptului internațional, constituie un obstacol în calea păcii și pot face imposibilă realizarea soluției cu două state”;
G. întrucât poziția UE este că produsele care provin din teritorii aflate sub administrație israeliană începând din 1967 nu au dreptul să beneficieze de tratament tarifar preferențial în temeiul Acordului de asociere UE-Israel;
H. întrucât aplicarea de către Israel a Acordului de asociere UE-Israel în teritoriile ocupate a condus la aplicarea deficitară a legislației UE, situație care, după cum s-a confirmat și de către Curtea de Justiție în cauza Brita GmbH / Hauptzollamt Hamburg-Hafen, nu permite autorităților vamale ale statelor membre să acorde tratament preferențial, conform Acordului de asociere UE-Israel, produselor care provin din teritoriile ocupate de Israel;
I. întrucât cetățenii europeni și-au manifestat clar interesul pentru produse provenind din teritoriile palestiniene ocupate;
J. întrucât UE s-a confruntat cu nenumărate probleme la aplicarea regulilor de origine în ceea ce privește produsele care provin din coloniile aflate în teritoriile ocupate; întrucât, în Declarația sa de la cea de-a patra reuniune a Consiliului de asociere UE-Israel din 2003, UE a subliniat „importanța soluționării problemei bilaterale privind regulile de origine înainte de modificarea protocolului privind originea” pentru a permite aplicarea cumulului de origine paneuromediteraneean; întrucât, în lipsa unei astfel de soluții, Comisia a încercat să rezolve aceste probleme prin încheierea cu Israel a unui acord tehnic bilateral neobligatoriu din punct de vedere juridic, acord conform căruia Israelul trebuie să plaseze pe fiecare dovadă de origine codul poștal al locului unde au fost fabricate produsele la care se referă, permițând astfel autorităților vamale ale UE să aplice imediat produselor fabricate în coloniile israeliene tarife vamale nepreferențiale;
K. întrucât acest acord tehnic există pe de o parte între Uniunea Europeană și Israel și, pe de altă parte, între statele AELS și Israel; întrucât convenția propusă nu extinde în niciun caz acest acord la teritoriul geografic la care se referă și nici nu obligă celelalte părți;
L. întrucât dispozițiile din acordul tehnic prevăd deja ca autoritățile și exportatorii din Israel să aplice distincția dintre operațiunile de producție realizate în teritoriile administrate de Israel începând cu anul 1967 și operațiunile de producție desfășurate pe teritoriul recunoscut pe plan internațional al statului Israel;
M. întrucât convenția, în forma existentă, nu va prevedea căi de atac suplimentare pentru Uniunea Europeană sau altă parte contractantă în cazurile în care se consideră că normele privind cumulul de origine nu au fost respectate în mod adecvat;
N. întrucât autoritățile vamale ale fiecărui stat membru al UE sunt cele răspunzătoare să verifice valabilitatea documentelor ce atestă originea preferențială a produselor importate în UE; întrucât autoritățile vamale, în pofida celor mai intense eforturi, nu pot verifica și controla absolut fiecare dovadă de origine și fiecare transport importat cu taxe preferențiale din Israel; întrucât convenția poate complica această provocare logistică prin extinderea numărului de țări partenere care cumulează prelucrarea sau procesarea de materiale importate de Israel atunci când exportă produse conform acordurilor încheiate cu UE;
O. întrucât, deși problema legată de determinarea originii reale a produselor exportate de Israel trebuie abordată în mod corespunzător, această chestiune nu ar trebui să afecteze integrarea socială și economică a întregii regiuni;
P. întrucât Primăvara arabă a adus în prim-plan nevoia unor norme echitabile și juste care să permită popoarelor fiecărui stat mediteraneean și fiecărei țări mediteraneene să culeagă roadele propriilor eforturi economice și care să permită UE să sprijine în mod clar aceste eforturi; întrucât, cu ocazia Primăverii arabe, UE și-a reiterat angajamentul de a stabili relații comerciale mai strânse cu țările arabe;
Q. întrucât, în Comunicarea sa comună din 8 martie 2011 intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, Comisia consideră că încheierea convenției este unul dintre instrumentele care vor avea un impact maxim asupra comerțului și investițiilor din regiune;
R. întrucât nu s-a reușit materializarea zonei euromediteraneene de liber schimb până în 2010; întrucât unul dintre motivele principale ale acestui eșec a fost lipsa de integrare socială, comercială și economică sud-sud în rândul țărilor sud-mediteraneene;
S. întrucât impactul acestui acord asupra țărilor și regiunii ar putea fi substanțial,
1. consideră că comerțul internațional poate reprezenta un factor pentru creștere economică, diversificare economică și reducere a sărăciei, toate acestea fiind componente necesare pentru democratizarea regiunii mediteraneene; sprijină eforturile Comisiei Europene de a acorda acces preferențial pe piața internă a Uniunii pentru bunurile fabricate și cumulate în regiunea mediteraneeană;
2. salută inițiativa de a simplifica utilizarea sistemului de cumul al regulilor de origine în regiunea paneuromediteraneeană; consideră că încheierea Convenției regionale cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene este un pas important spre facilitarea comerțului și integrarea socială și economică a statelor din vecinătatea sudică;
3. este preocupat de situația înființării zonei de liber schimb Euromed, care trebuia să se realizeze până în 2010, dar a cărei materializare nu s-a reușit; regretă faptul că diverșii actori nu au înregistrat niciun progres real în ceea ce privește crearea condițiilor necesare; încurajează dezvoltarea unei cooperări economice bilaterale și multilaterale sud-sud, care ar aduce beneficii concrete pentru cetățenii țărilor implicate și ar îmbunătăți climatul politic din regiune; confirmă faptul că absența comerțului intraregional dintre țările sud-mediteraneene a reprezentat un obstacol major în calea proiectului; insistă ca realizarea zonei de liber schimb euromediteraneene să rămână unul dintre obiectivele UE și ale partenerilor săi sudici; consideră că această convenție este un principal pas spre realizarea zonei de liber schimb și un posibil stimulent al comerțului sud-sud;
4. speră că noile democrații care vor apărea în regiune în urma Primăverii arabe vor promova drepturile omului și drepturile sociale și vor intensifica dialogul politic, ceea ce ar trebui să conducă la crearea unui mediu mai favorabil pentru comerțul intraregional, deoarece parțial motivele inexistenței comerțului în regiune au fost reprezentate de politicile regimurilor dictatoriale anterioare; încurajează aceste noi democrații să conlucreze strâns cu Grupul de la Agadir pentru a beneficia la maximum de această convenție; solicită Comisiei să acorde ajutor tehnic acestor noi democrații pentru a le permite să beneficieze la maximum de instrumentele comerciale care le sunt puse la dispoziție, inclusiv de această convenție;
5. salută calitatea convenției de instrument unic care creează nu numai cadrul juridic necesar pentru un cumul diagonal pentru partenerii sud-mediteraneeni tradiționali, ci include și participanții la Procesul de stabilizare și asociere și țările AELS, oferind astfel o acoperire geografică mai amplă cumulului de origine și creând o piață mai largă de beneficiari pentru exporturile cumulate;
6. regretă faptul că convenția nu este completată de un mecanism de soluționare a litigiilor pentru situații legate de verificarea dovezilor de origine; consideră că comitetul mixt, așa cum este prevăzut în convenție, nu va reprezenta un instrument viabil pentru soluționarea unor astfel de litigii; remarcă faptul că soluționarea acestor litigii va trebui să se realizeze în conformitate cu mecanismele bilaterale de soluționare a litigiilor, atunci când acestea există;
7. este de părere că valoarea convenției ar fi fost cu mult sporită prin includerea unui instrument unic și eficient de soluționare a litigiilor, care să permită o rezolvare rapidă și satisfăcătoare a litigiilor legate de origine și de cumulul de produse; invită Comisia să evalueze posibilitatea integrării unui astfel de mecanism în revizuirile viitoare ale convenției;
8. regretă faptul că în textul convenției nu se prevede nicio revizuire sau reexaminare viitoare; consideră că un astfel de instrument complex și cuprinzător precum convenția ar trebui să fie revizuit în timp util; prin urmare, solicită Comisiei să aibă în vedere introducerea în convenție a unei clauze privind revizuirea;
9. subliniază importanța unei revizuiri cât mai rapide a regulilor de origine aplicabile părților convenției, revizuire care să însoțească convenția și ca o astfel de revizuire să se realizeze într-un mod care să aducă regulile de origine din țările sud-mediteraneene în concordanță cu cele propuse pentru noul regulament privind sistemul generalizat de preferințe (GSP); consideră că reguli de origine mai puțin avantajoase ar submina potențialul complet al convenției și ar reprezenta un dezavantaj pentru vecinătatea sudică;
10. este serios preocupat de practicile unor întreprinderi care continuă să abuzeze de termenii Acordului de asociere UE-Israel și să exporte bunuri fabricate în teritoriile ocupate; regretă această practică și consideră că ea sfidează politicile internaționale ale UE și abuzează de oportunitățile extinse de acces preferențial legitim pe piața internă a Uniunii; prin urmare, solicită Comisiei să propună o listă neagră a companiilor care continuă să folosească astfel de practici și să informeze statele membre;
11. reamintește că, potrivit hotărârii Curții Europene de Justiție pronunțate în cauza Brita GmbH /Hauptzollamt Hamburg-Hafen, autoritățile vamale ale statelor membre importatoare pot refuza aplicarea unui tratament preferențial în temeiul Acordului de asociere UE-Israel pentru produse exportate în UE care provin din teritorii ocupate de Israel sau pentru care autoritățile israeliene nu oferă suficiente informații pentru a permite stabilirea originii reale;
12. consideră că punerea în aplicare a convenției nu ar trebui să perpetueze sau să creeze o situație care să faciliteze sau să încurajeze acest abuz; subliniază faptul că, după cum se menționează în preambulul convenției, aceasta nu ar trebui să conducă în ansamblu la o situație mai puțin favorabilă decât cea din cadrul relației anterioare dintre partenerii de liber schimb care aplică cumul diagonal; solicită Comisiei Europene să conlucreze cu Parlamentul European pentru a-și putea pune voința politică și influența în sprijinul nevoii de a găsi o soluție la acest abuz al normelor de pe piața internă; invită Comisia Europeană să prezinte noi propuneri pentru o soluție mai strictă la această problemă;
13. remarcă faptul că UE și statele membre ale AELS au încheiat un acord tehnic cu Israelul în care este menționată chestiunea teritorialității și care, într-o anumită măsură, oferă unele soluții; este de părere că soluțiile oferite în aceste acorduri tehnice nu sunt satisfăcătoare; mai mult, relevă că acest acord tehnic nu obligă celelalte părți semnatare ale convenției regionale; prin urmare, este preocupat de faptul că convenția regională ar putea spori numărul situațiilor în care părțile contractante întâmpină dificultăți în a realiza cumulul corespunzător la care au dreptul în temeiul acordurilor semnate de respectivele părți cu UE atunci când prelucrează și procesează în teritoriile proprii produse importate conform acordurilor încheiate cu Israelul;
14. solicită Comisiei să revizuiască și, dacă este necesar, să renegocieze acordul tehnic cu intenția de a-l face mai eficient și mai simplu; solicită Comisiei să găsească o soluție care s-ar putea aplica și bunurilor importate de la terțe părți care au cumulat prelucrarea sau procesarea pe teritoriul propriu cu materiale importate conform acordurilor încheiate cu Israel; solicită Comisiei să promoveze introducerea de dispoziții care să conducă la aplicarea uniformă a principiului teritorialității de către toate părțile contractante în orice revizuire viitoare a convenției regionale;
15. remarcă faptul că, în temeiul procedurilor prevăzute în acordul tehnic actualmente în vigoare între, pe de o parte, UE și Israel și, pe de altă parte, AELS și Israel, autoritățile vamale și importatorii din Israel aplică deja distincția dintre operațiuni de producție desfășurate pe teritoriul coloniilor israeliene și operațiuni de producție desfășurate pe teritoriul recunoscut pe plan internațional al statului Israel; regretă faptul că aceste proceduri nu prevăd comunicarea rezultatelor distincțiilor efectuate de autoritățile și exportatorii din Israel pentru a permite autorităților vamale din UE să aplice aceeași distincție corect, simplu și eficient; solicită Comisiei să colaboreze cu autoritățile vamale ale statelor membre pentru a găsi o soluție care să transforme acest acord tehnic într-un mecanism simplu, eficient și fiabil;
16. consideră că ar trebui convenit cu Israelul un mecanism simplu, eficient și fiabil care să înlocuiască acordul tehnic existent, în baza căruia exportatorii și autoritățile vamale din Israel să aplice aceeași distincție și să indice în mod clar și adecvat momentul în care a fost stabilit caracterul originar al produselor pe baza operațiunilor de producție desfășurate în teritoriile administrate de Israel începând cu anul 1967;
17. îndeamnă statele membre să se asigure că autoritățile lor vamale aplică în mod eficace acordul tehnic și că respectă spiritul hotărârii Curții Europene de Justiție în ceea ce privește produsele ce intră în UE provenind din Israel și care prezintă cumul de origine conform sistemului de cumul diagonal prevăzut de convenția regională; consideră că inițiativa pentru coordonarea unor astfel de eforturi la nivelul UE ar trebui preluată de către Comisie, care ar trebui să ia, de asemenea, măsuri de informare a diferitelor autorități vamale ale statelor membre ale UE cu privire la modul în care acordul tehnic ar trebui aplicat produselor cumulate provenind din Israel; consideră că autoritățile vamale ale UE ar trebui să supravegheze mai eficient aplicarea acordului tehnic pentru a preveni abuzul de sistem de preferințe;
18. deoarece în textul Comisiei nu există o astfel de dispoziție, solicită Comisiei să realizeze, după trei ani, o evaluare de impact care să analizeze, printre altele, beneficiile obținute în urma adoptării convenției, precum și impactul cumulului prevăzut de convenție asupra practicilor anumitor întreprinderi menționate mai sus;
19. subliniază că este nevoie de o mai bună informare privind oportunitățile oferite de cumulul de origine, simplificat de Convenția paneuromediteraneeană, în special în rândul comunității de afaceri din țările sud-mediteraneene; sprijină Comisia să ia inițiative în acest sens;
20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor părți la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene, precum și președintelui Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana (UfM).
Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene ***
189k
31k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Convenției regionale cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene (11343/2010 – C7-0207/2011 – 2010/0093(NLE))
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11343/2010),
– având în vedere proiectul de convenție regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene (09429/2010),
– având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7–0207/2011),
– având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7–0026/2012),
1. aprobă încheierea convenției;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor părți la Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene, precum și președinților Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana.
Viitorul Programului european de monitorizare a Pământului (GMES)
199k
42k
Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la viitorul Programului european de monitorizare a Pământului (GMES) (2012/2509(RSP))
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 noiembrie 2011 privind Programul european de monitorizare a Pământului (GMES) și operațiunile sale (începând cu anul 2014) (COM(2011)0831),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020”(COM(2011)0500),
– având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului(1),
– având în vedere concluziile Consiliului din 31 mai 2011 intitulate „Către o strategie spațială a Uniunii Europene în serviciul cetățeanului”,
– având în vedere întrebarea orală adresată Comisiei cu privire la viitorul programului GMES (O-000325/2011 – B7-0027/2012),
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Programul de monitorizare globală pentru mediu și securitate (GMES) reprezintă una dintre cele două inițiative spațiale emblematice ale Uniunii Europene și joacă un rol-cheie în observarea Pământului, fiind un instrument esențial pentru combaterea schimbărilor climatice și a degradării mediului, pentru protecția și securitatea civilă, dezvoltarea durabilă, mobilitatea și gestionarea crizelor, precum și pentru oferirea unor oportunități economice importante prin dezvoltarea de servicii în aval și prin stimularea inovării;
B. întrucât GMES prezintă o importanță majoră pentru Europa din punct de vedere politic, strategic și tehnic și întrucât acesta este foarte rentabil, aducând beneficii economice, sociale și tehnologice;
C. întrucât GMES a fost înființat ca un program al Uniunii, finanțat prin bugetul UE, însumând aproximativ 3,2 miliarde EUR până în 2013, sub gestiunea și responsabilitatea UE;
D. întrucât lipsa unui plan de finanțare credibil care să ofere sprijin financiar stabil pe termen lung ar putea conduce la costuri mai mari pe termen lung, la o disparitate în ceea ce privește accesul la informații și la beneficii pentru cetățenii europeni, precum și la o întrerupere sau chiar la o suspendare a programului și a furnizării de date, acest fapt putând însemna, în cele din urmă, că investițiile realizate până în prezent au fost fără rezultate și că Europa și-ar pierde independența și avansul tehnologic în acest proiect important de infrastructură spațială;
E. întrucât Consiliul a solicitat la 31 mai 2011 ca programul GMES să fie în continuare finanțat de către bugetul Uniunii, în conformitate cu responsabilitățile Uniunii, întrucât câteva state membre și-au exprimat deja obiecțiile față de reglementarea finanțării GMES printr-un acord interguvernamental și întrucât, drept urmare, fondul GMES propus nu va genera probabil finanțarea necesară,
1. regretă faptul că, la 30 noiembrie 2011, Comisia a publicat doar o comunicare și nu a prezentat o propunere legislativă privind GMES, având în vedere că actualul Regulament (UE) nr. 911/2010 acoperă doar operațiunile inițiale și va expira la sfârșitul anului 2013;
2. nu este de acord cu direcția indicată de Comisie în comunicarea sa în ceea ce privește viitorul finanțării și al gestionării programului GMES, obiectivul fiind finanțarea interguvernamentală a proiectului; este preocupat de faptul că această direcție este într-o foarte mare măsură în detrimentul dezvoltării viitoare a programului, că aceasta va conduce la pierderea dimensiunii europene a programului și că este în contradicție cu principiul transparenței și al accesului deplin, deschis și egal pentru toți, precum și de faptul că această direcție va fi văzută ca un semn de dezangajare a Uniunii Europene de la această inițiativă emblematică;
3. nu crede că finanțarea programului GMES în afara cadrului financiar multianual (CFM) – cu finanțarea și structura de gestionare propusă de Comisie în comunicarea sa – constituie o opțiune viabilă;
4. subliniază faptul că nesiguranța legată de viitorul programului GMES și de finanțarea sa afectează în mod grav dezvoltarea și comercializarea serviciilor și aplicațiilor GMES, de la care se așteaptă să genereze creștere economică și bunăstare pentru cetățenii europeni;
5. solicită, astfel, Comisiei, să prezinte în mod rapid o propunere legislativă pentru gestionarea, finanțarea și funcționarea pe termen lung a programului GMES, finanțat în cadrul CFM, cu scopul de a asigura punerea în aplicare și funcționarea corespunzătoare a programului și de realiza obiectivul său de a fi în totalitate operațional începând cu 2014;
6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Pedeapsa cu moartea în Belarus, în special cazul lui Dzmitry Kanavalau și Uladzislau Kavalyou
217k
54k
Rezoluția Parlamentului European din 16 februarie 2012 referitoare la pedeapsa cu moartea în Belarus, în special cazurile Dzmitry Kanavalau și Uladzislau Kavalyou (2012/2539(RSP))
– având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2009 referitoare la Belarus(1), precum și celelalte rezoluții referitoare la acest subiect, în special cele din 15 septembrie 2011(2), din 12 mai 2011(3), din 10 martie 2011(4) și din 20 ianuarie 2011(5),
– având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea(6), precum și rezoluțiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea, în special cea din 26 aprilie 2007 referitoare la inițiativa pentru un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea(7),
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 65/206 din 21 decembrie 2010 prin care se solicită un moratoriu asupra pedepsei cu moartea, precum și rezoluțiile sale anterioare din 2007 și 2008 referitoare la pedeapsa cu moartea,
– având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare a OSCE din 6-10 iulie 2010 referitoare la pedeapsa cu moartea,
– având în vedere Rezoluția 1857(2012) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2012 referitoare la situația din Belarus,
– având în vedere declarația din 1 decembrie 2011 a Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, cu privire la pedepsele cu moartea în Belarus,
– având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European, Martin Schulz, din 24 ianuarie 2012, prin care a condamnat pedeapsa cu moartea hotărâtă în cazurile Dzmitry Kanavalau și Uladzislau Kavalyou,
– având în vedere decizia Consiliului Afacerilor Externe al UE din 23 ianuarie 2011 privind măsurile restrictive luate împotriva Republicii Belarus,
– având în vedere articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Declarația Summitului Parteneriatului Estic, adoptată la Praga între 7-9 mai 2009, și Declarația privind situația din Belarus, adoptată cu ocazia Summitului Parteneriatului Estic la Varșovia la 30 septembrie 2011,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Belarus este singura țară din Europa care aplică pedeapsa cu moartea și încă face uz de execuții;
B. întrucât în iulie 2011, Aleh Hryshkautsou și Andrei Burdyka au fost executați, în timp ce procesele acestora erau încă în desfășurare în cadrul Comitetului Drepturilor Omului al ONU și întrucât, conform activiștilor pentru drepturilor omului, aproximativ 400 de persoane au fost executate în Belarus din 1991;
C. întrucât cele mai recente sentințe de condamnare la moarte au fost declarate la 30 noiembrie 2011 împotriva lui Dzmitry Kanavalau și a lui Uladzislau Kavalyou de către Curtea Supremă a Republicii Belarus pentru presupusa comitere de atacuri teroriste în 2005 în Vitebsk, în 2008 în Minsk și în metroul din Minsk în aprilie 2011;
D. întrucât, conform unor rapoarte credibile (FIDH, Human Rights Watch), există dovezi care demonstrează că procurorii și Curtea Supremă din Belarus au desfășurat un proces lipsit de echitate, precum și că ancheta a fost marcată de încălcări grave ale drepturilor omului și de evitarea intenționată a unor dovezi importante care indicau nevinovăția celor două persoane și întrucât, conform observatorilor procesului, au existat nereguli procedurale grave în timpul investigațiilor preliminare și al examinării judiciare a cazului;
E. întrucât lui Dzmitry Kanavalau și lui Uladzislau Kavalyou li s-a refuzat dreptul la avocați, întrucât rapoarte credibile indică folosirea torturii cu scopul de a smulge declarații în timpul interogării, întrucât nu există dovezi palpabile care să indice legătura celor două persoane cu explozia și întrucât nu s-a găsit nicio urmă de material explozibil pe hainele sau corpurile acestor persoane;
F. întrucât toate probele importante la care procurorii au făcut referire în timpul procesului au fost distruse imediat după anunțarea deciziei Curții Supreme;
G. întrucât, în temeiul articolului 14 secțiunea 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Republica Belarus, „toți cetățenii au dreptul la o audiere publică și corectă din partea unui tribunal competent, independent și imparțial”;
H. întrucât părinții domnului Kanavalau au fost intimidați și ținuți sub supraveghere de către ofițerii serviciilor secrete, iar persoane în haine civile au stat în permanență în jurul locuinței acestora, familia aflându-se în imposibilitatea de a comunica cu lumea exterioară timp de luni întregi de zile;
I. întrucât pedeapsa cu moartea rămâne încă un „secret de stat” în Belarus și, conform Codului Penal Executiv, datele execuțiilor nu sunt comunicate deținuților condamnați la moarte, familiilor acestora sau publicului; întrucât pedeapsa cu moartea este dusă la îndeplinire prin împușcare, corpul persoanei executate nu este înmânat familiei pentru înmormântare, iar locul de înmormântare nu este divulgat;
J. întrucât Dzmitry Kanavalau și Uladzislau Kavalyou pot fi executați foarte curând;
K. întrucât decizia Curții Supreme referitoare la acest caz este definitivă, fără drept de apel; întrucât, în cadrul legislației din Belarus, președintele țării poate lua în considerare petiții pentru grațiere; întrucât Uladzislau Kavalyou i-a solicitat grațierea lui Alexandr Lukașenko, negând toate acuzațiile și cerând anularea acuzațiilor de crimă, însă nu a primit încă nici un răspuns până în prezent;
L. întrucât autoritățile din Belarus au semnat Declarația Summitului Parteneriatului Estic, adoptată la Praga, luându-și angajamentul față de „principiile dreptului internațional și față de valorile fundamentale, inclusiv democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”,
1. reamintește faptul că Uniunea Europeană și alte instituții internaționale au îndemnat în mod repetat autoritățile din Belarus să desființeze pedeapsa cu moartea;
2. subliniază faptul că această pedeapsă ireversibilă, crudă, inumană și degradantă, care încalcă dreptul la viață, este inacceptabilă; regretă eșecul constant al autorităților din Belarus de a lua măsuri palpabile pentru abolirea pedepsei cu moartea sau introducerea imediată a unui moratoriu asupra acestei pedepse;
3. condamnă sentințele de condamnare la moarte declarate în cazul lui Dzmitry Kanavalau și al lui Uladzislau Kavalyou și îl îndeamnă pe Alexandr Lukașenko să acorde grațierea ambelor persoane și să stabilească un moratoriu asupra tuturor sentințelor de condamnare la moarte și asupra execuțiilor pentru a aboli pedeapsa cu moartea din sistemul penal prin ratificarea celui de-al doilea Protocol opțional la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, în conformitate cu normele internaționale;
4. solicită autoritățile competente din Belarus să investigheze pe deplin și în mod imparțial acuzațiile făcute în acest context și să facă dreptate victimelor atrocelor acte de terorism în cauză;
5. îndeamnă Consiliul și Comisia să utilizeze toate mijloacele diplomatice și de ajutor pentru cooperare pe care le are la dispoziție pentru a depune eforturi în vederea abolirii pedepsei cu moartea în Belarus;
6. solicită țărilor din Parteneriatul estic și Rusiei să îndemne Belarus să introducă moratoriul asupra pedepsei cu moartea;
7. încurajează cu toată convingerea societatea civilă din Belarus și organizațiile non-guvernamentale să depună eforturi pentru abolirea pedepsei cu moartea;
8. solicită autorităților din Belarus să reia activitățile grupului de lucru parlamentar privind pedeapsa cu moartea, înființat în 2010, pentru a alinia legislația națională la obligațiile țării în temeiul tratatelor internaționale privind drepturile omului și pentru a asigura că normele recunoscute la nivel internațional pentru procese echitabile sunt respectate în mod riguros;
9. încurajează autoritățile din Belarus să promoveze rolul justiției în Belarus și al activităților sale fără interferențe sau presiuni din partea executivului, să pună în aplicare recomandările raportorului special al ONU privind independența judecătorilor și a avocaților, să asigure publicarea corespunzătoare de informații privind procedura judiciară și să respecte angajamentele Dimensiunii Umane a OSCE, în special în domeniul statului de drept;
10. condamnă persecutarea constantă a apărătorilor drepturilor omului și a membrilor opoziției democratice, precum și hărțuirea activiștilor societății civile și a presei independente din Belarus din motive politice; solicită eliberarea imediată a tuturor cetățenilor condamnați din motive politice, care sunt în închisoare sau care sunt supuși altor forme de pedeapsă, inclusiv Ales Beliațki, președintele Centrului pentru drepturile omului „Viasna” și vicepreședintele FIDH;
11. solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor politici; salută decizia Consiliului Afacerilor Externe al UE din 23 ianuarie 2012 de a extinde criteriile de sancțiune care deschid calea pentru desemnarea viitoare a celor responsabili pentru încălcări grave ale drepturilor omului sau pentru represiunea societății civile și a opoziției democratice din Belarus și reamintește faptul că nu se pot înregistra progrese în dialogul UE-Belarus fără ca Belarus să facă progrese către democrație, drepturile omului și statul de drept și până când toți prizonierii politici, inclusiv cei doi foști candidați prezidențiali, Mikalai Statkevich și Andrei Sannikau, șefii campaniilor prezidențiale ale opoziției democratice, Pavel Seviarynets și Dzmitry Bandarenka, și Syarhey Kavalenka, prizonier politic deținut pentru o presupusă încălcare a unui arest la domiciliu, care se află într-o grevă prelungită a foamei, ceea ce a dus la deteriorarea critică a sănătății lui, amenințându-i direct viața, nu vor fi eliberați necondiționat, iar drepturile lor civile reinstaurate în mod deplin;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Republicii Belarus, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 17 noiembrie 2011 referitoare la Egipt, în special la cazul bloggerului Alaa Abd El-Fattah(1),
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966, la care Egiptul este parte,
– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/HR), Catherine Ashton, din 2 februarie 2012, referitoare la tragedia petrecută pe stadion, la meciul de fotbal din Egipt și din 1 februarie 2012, referitoarea la reprimarea continuă a societății civile în Egipt,
– având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2004 între UE și Egipt, precum și planul de acțiune convenit în 2007,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 10 octombrie 2011 și concluziile Consiliului European privind Egiptul din 23 octombrie 2011,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a VP/ÎR din 25 mai 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,
– având în vedere evoluția politicii europene de vecinătate (PEV) începând din 2004 și, în special, rapoartele intermediare ale Comisiei privind punerea sa în aplicare,
– având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și VP/HR către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”,
– având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât situația ONG-urilor din Egipt este alarmantă; întrucât în octombrie 2011 a fost anunțată instituirea unei comisii însărcinate cu verificarea instituțiilor civile și a ONG-urilor în scopul înăspririi controlului juridic al finanțărilor străine acordate organizațiilor societăților civile și fundațiilor politice și, ca urmare, Băncii Centrale i s-a cerut să monitorizeze toate transferurile bancare ale ONG-urilor; întrucât la sediile a zece organizații cu finanțare străină au avut loc acțiuni de căutare și cercetare, acestea fiind apoi interzise de Consiliul Suprem al Forțelor Armate (CSFA), la 29 decembrie 2011; întrucât guvernul condus de militari al Egiptului a anunțat, la 5 februarie 2012, că va începe urmărirea penală împotriva a 19 cetățeni americani și a 24 de alți cetățeni, într-o cauză având drept obiect finanțarea străină a organizațiilor fără scop lucrativ care își desfășoară activitatea în Egipt; întrucât judecătorii egipteni cercetează alegațiile referitoare la finanțarea străină ilegală a ONG-urilor pro-democratice și a fundațiilor politice și întrucât 44 de pârâți, printre care 19 americani, 14 egipteni, 5 sârbi, 2 germani, 2 libanezi, 1 iordanian și 1 palestinian, au fost deferiți Curții Penale din Cairo, cu interdicția de a părăsi țara;
B. întrucât ONG-urile sunt, de asemenea, învinuite de a fi înființat și utilizat sedii în Egipt fără autorizația guvernului, cu toate că cererile de înregistrare depuse de organizații în conformitate cu reglementările pertinente au fost nesocotite de autoritățile egiptene timp de peste cinci ani; întrucât aceste învinuiri constituie punctul culminant al escaladării reprimării juridice a ONG-urilor naționale și internaționale din Egipt, abordare care contravine legislației internaționale în materie de drepturi ale omului și subminează eforturile de promovare a valorilor democratice și de salvgardare a drepturilor omului;
C. întrucât cel puțin 74 de persoane au fost ucise și alte câteva sute au fost rănite în urma ciocnirilor care au izbucnit la un meci de fotbal desfășurat la Port Said între clubul Al Ahly din Cairo și clubul local Al Masr;
D. întrucât răspunsul poliției în cursul ciocnirilor a fost surprinzător de pasiv; întrucât supărarea și speculațiile conform cărora ciocnirile ar fi putut fi motivate politic, în legătură cu cererile de a se pune capăt regimului militar, au condus la demonstrații de stradă, îndreptate împotriva oricărui tip de dictatură, militară sau de alt fel, desfășurate în zilele care au urmat tragediei din timpul meciului de fotbal, ele având ca rezultat moartea și rănirea altor persoane; întrucât poliția continuă să facă uz de gaze lacrimogene, alice și gloanțe de cauciuc împotriva protestatarilor;
E. întrucât ministrul adjunct al sănătății al Egiptului, Hesham Sheila, s-a referit la tragedia de pe stadion denumind-o cel mai mare dezastru din istoria fotbalului din Egipt; întrucât CSFA a ordonat transportarea la un spital militar a membrilor echipelor și a suporterilor echipei aflate în deplasare; întrucât, în special în cursul perioadelor de tranziție și de tulburări sociale, sportul ar trebui să aibă un rol unificator, oferind o senzație de normalitate și de început de reconciliere între comunități divizate;
F. întrucât succesul PEV, ca și succesul reformelor din domeniul drepturilor omului, în special din cel al drepturilor femeilor, depind de implicarea societății civile în implementarea politicilor relevante;
G. întrucât SCFA a urmat o agendă controversată, deoarece legea de urgență nu a fost integral abrogată și aplicarea ei este încă posibilă în cazuri de „violență criminală”, un concept care lasă loc interpretărilor și aplicării arbitrare; întrucât, conform organizațiilor internaționale și naționale, în cursul ultimelor zece luni de regim militar, în Egipt nu s-a înregistrat nicio ameliorare în ceea ce privește protejarea drepturilor omului; întrucât civilii continuă să fie judecați de tribunale militare, bloggerii, ziariștii și apărătorii drepturilor omului sunt supuși, direct sau indirect, unor hărțuiri care au contribuit la creșterea tensiunii și au alimentat alte proteste populare; întrucât CSFA nu a efectuat cercetări în cazurile de agresare sexuală a femeilor protestatare, printre care așa-numitele teste de „virginitate”, amenințările cu moartea, precum și alte încălcări ale drepturilor omului care au fost raportate;
H. întrucât la alegerile pentru Adunarea Poporului, desfășurate în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2012, Partidul Libertate și Dreptate (Freedom and Justice Party) al Frăției Musulmane (Muslim Brotherhood) a obținut 47% din voturi și Partidul Noor, dominat de salafiști, 25 % din voturi, ceea ce a avut ca rezultat reducerea numărului de femei membre ale parlamentului de la 64 la opt; întrucât alegerile prezidențiale urmează să aibă loc in iunie; întrucât instituțiile internaționale, inclusiv UE, au fost invitate să observe alegerile;
I. întrucât ridicarea stării de urgență, care a fost instituită în 1981, consolidarea democrației și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Egipt au fost cerute în repetate rânduri ; întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății de gândire, a libertății de conștiință și a libertății religioase și a subliniat că guvernele sunt datoare să garanteze aceste libertăți în întreaga lume;
1. își exprimă solidaritatea cu poporul Egiptean în această perioadă de tranziție spre democrație din țară; cere autorităților egiptene să asigure deplina respectare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, printre care drepturile femeilor, libertatea religioasă, de conștiință și de gândire, protejarea minorităților și nediscriminarea pe criterii de orientare sexuală, libertatea presei și a media, libertatea de asociere și de întrunire pașnică, respectarea garanțiilor procedurale și libertatea de exprimare, deoarece aceste drepturi sunt componente esențiale ale democrației profunde;
2. cere renunțarea imediată la învinuirile de natură penală aduse ONG-urilor și fundațiilor politice; cere autorităților egiptene să garanteze că toate inspecțiile la care sunt supuse organizațiile societății civile naționale sau străine sunt efectuate în condiții de deplină transparență și imparțialitate și cu respectarea procedurilor juridice corespunzătoare și a normelor internaționale în materie de drepturi ale omului și libertăți fundamentale; consideră că aceste tactici constituie o gravă încălcare a dreptului la liberă asociere, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din PIDCP; cere autorităților egiptene să adopte o nouă lege privind asocierea, în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și în strânsă consultare cu ONG-urile și cu grupurile care activează pentru drepturile omului și democrație; își exprimă întregul sprijin pentru angajarea manifestată și pentru activitatea importantă, de înaltă calitate, desfășurată de aceste organizații în susținerea societății civile și a poporului egiptean, pentru promovarea păcii, democrației și a drepturilor omului;
3. deplânge pierderile considerabile de vieți omenești și numărul mare de răniți de la Port Said și își exprimă condoleanțele familiilor victimelor; cere efectuarea unei anchete independente privind evenimentele care au condus la această tragedie, precum și punerea sub acuzare a celor răspunzători;
4. este preocupat de acuzațiile conform cărora ciocnirile ar fi fost motivate politic și cere autorităților egiptene să inițieze de urgență o anchetă independentă asupra evenimentelor de la 1 februarie 2012;
5. își exprimă sprijinul ferm pentru reformele care conduc la instituirea democrației, a statului de drept și a dreptății sociale în Egipt, în concordanță cu voința poporului Egiptean; solicită din nou ridicarea totală a stării de urgență; subliniază încă o dată importanța bunei guvernanțe, a combaterii corupției și a respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Egipt, solicită clarificări în legătură cu procesul constituțional, cu calendarul și principiile acestuia, astfel încât să existe certitudinea că orice prevedere constituțională este integratoare și nu permite discriminarea cuiva în societatea egipteană; subliniază încă o dată necesitatea ca puterea supremă să fie transferată cât mai curând posibil unui guvern civil, ales democratic;
6. subliniază importanța organizării unor alegeri libere, echitabile și transparente și încurajează UE și statele sale membre să continue să sprijine și să asiste autoritățile egiptene, partidele politice și societatea civilă în eforturile pe care le depun pentru realizarea acestui obiectiv; cere CSFA să permită observatorilor independenți să asiste și să monitorizeze viitoarele alegeri prezidențiale; solicită VP/ÎR să promoveze constituirea unui grup operativ, cu participarea Parlamentului European, pentru sprijinirea procesului de tranziție către democrație, în concordanță cu apelul celor care activează pentru schimbări democratice, în special cu privire la alegerile libere și democratice și la edificarea instituțiilor, inclusiv la dezvoltarea unei puteri judecătorești independente;
7. salută eliberarea din închisoare a bloggerilor Alaa Abd El-Fattah și Maikel Nabil Sanad; își reiterează solicitarea adresată autorităților egiptene de a garanta că niciun blogger, ziarist sau apărător al drepturilor omului nu va mai fi supus hărțuirii sau intimidării directe sau indirecte în această țară; salută eliberarea prizonierilor politici, însă repetă că, în primul rând, aceștia nu ar fi trebuit judecați de tribunale militare; consideră că prizonierii în cauză ar fi trebuit achitați, și nu iertați;
8. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și autorităților egiptene.
– având în vedere Rezoluția 63/168 a Adunării Generale a ONU, prin care se solicită punerea în aplicare a Rezoluției 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007, care cerea un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea și asupra execuțiilor,
– având în vedere Rezoluția 65/206 a Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 referitoare la un moratoriu asupra utilizării pedepsei cu moartea,
– având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea,
– având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea(1),
– având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2002 referitoare la abolirea pedepsei capitale în Japonia, Coreea de Sud și Taiwan(2),
– având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea(3),
– având în vedere Declarația comună a dnei Catherine Ashton, Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, și a dlui Thorbjørn Jagland, Secretar General al Consiliului Europei, cu ocazia Zilei europene și mondiale împotriva pedepsei cu moartea, 10 octombrie 2011,
– având în vedere declarația Uniunii Europene din 6 aprilie 2011 privind abolirea pedepsei cu moartea, care încuraja țările cu statut de observator în cadrul Consiliului Europei, printre care și Japonia, să abolească pedeapsa cu moartea,
– având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, pe care Japonia a ratificat-o în 1999,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Uniunea Europeană își exprimă angajamentul ferm de a acționa în vederea abolirii pedepsei cu moartea peste tot în lume și depune eforturi pentru ca principiul de bază al dreptului la viață să fie universal acceptat;
B. întrucât 2011 a fost primul an, din 1992, în care nu a avut loc nicio execuție în Japonia; întrucât, cu toate acestea, noul ministru al justiției, Toshio Ogawa, a anunțat că nu dorește să continue politica „prudentă” a predecesorului său, Hiraoka Hideo, și că este gata să semneze din nou ordine de execuție;
C. întrucât s-au înregistrat, la nivel mondial, progrese semnificative înspre abolirea pedepsei cu moartea și întrucât un număr tot mai mare de țări abolesc pedeapsa capitală;
D. întrucât un angajament oficial al Japoniei, în calitatea sa de democrație de frunte a Asiei și de membru de bază al comunității internaționale, de a aboli pedeapsa cu moartea ar fi nu doar conform cu tendința internațională, ci ar și trimite un semnal puternic în întreaga lume că dreptul la viață trebuie respectat și protejat;
E. întrucât circa 130 de persoane condamnate la moarte în Japonia își așteaptă în acest moment executarea;
F. întrucât prizonierii și reprezentanții lor legali nu sunt informați cu privire la execuție până în ziua în care aceasta urmează să aibă loc, iar familiile află despre ea doar după eveniment, ceea ce reprezintă o mare cruzime, având în vedere anii lungi de așteptare a executării,
1. salută faptul că relația UE cu Japonia se bazează pe atașamentul comun față de libertate, democrație, statul de drept și drepturile omului;
2. salută faptul că, din iulie 2010, nu au mai avut loc execuții în Japonia și că Ministerul Justiției din această țară a înființat, în 2010, un grup de studiu privind pedeapsa cu moartea;
3. solicită insistent noului ministru al justiției, Toshio Ogawa, să nu aprobe niciun ordin de execuție pe viitor și să sprijine lucrările grupului de studiu;
4. solicită Japoniei să-și continue eforturile în vederea reluării moratoriului de facto, care a fost instituit între noiembrie 1989 și martie 1993, și să încurajeze autoritățile publice, membrii Parlamentului, organizațiile societății civile și mass-media să participe la o dezbatere națională pe tema utilizării pedepsei cu moartea în țară;
5. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU și Comisarului ONU pentru Drepturile Omului, precum și prim-ministrului și ministrului justiției din Japonia și Dietei Japoniei.