Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Coreea de Nord (Republica Populară Democrată Coreeană – RPDC), îndeosebi cea adoptată la 8 iulie 2010,(1)

–  având în vedere summit-ul UE-China din 14 februarie 2012 și cel de-al 29-lea dialog UE-China privind drepturile omului de la Madrid, 29 iunie 2010, cu ocazia cărora a fost dezbătut subiectul refugiaților nord-coreeni,

–  având în vedere raportul referitor la RPDC prezentat la cea de-a șasea sesiune a Grupului de lucru privind revizuirea periodică universală al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (30 noiembrie – 11 decembrie 2009),

–  având în vedere raportul prezentat la 21 februarie 2011 de Raportorul special privind situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană, în care acesta își exprimă preocuparea cu privire la faptul că „Republica Populară Democrată Coreeană nu și-a manifestat, până în prezent, angajamentul de a aplica recomandările și concluziile revizuirii periodice universale”,

–  având în vedere Rezoluția A/HRC/19/L.29, adoptată prin consens de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la 19 martie 2012, în care acesta își exprimă foarte profunda îngrijorare cu privire la încălcările actuale – grave, generalizate și sistematice – ale drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană și având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/174, adoptată la 29 martie 2012,

–  având în vedere raportul din mai 2012 al Comisiei naționale pentru drepturile omului a Coreei de Sud referitor la încălcările drepturilor omului în Coreea de Nord, susținut de circa 800 de interviuri cu refugiați, inclusiv câteva sute de transfugi care au supraviețuit lagărelor de detenție,

–  având în vedere decretul din 2010 al Ministrului pentru securitate publică al RPDC prin care părăsirea țării este considerată o crimă de înaltă trădare,

–  având în vedere declarația din decembrie 2011 a autorităților din RPDC prin care prevăd intenția de a „anihila” până la trei generații ale unei familii, în cazul părăsirii țării de către un membru pe timpul perioadei de 100 de zile de doliu național pentru moartea lui Kim Jong-il,

–  având în vedere articolele 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului deplânge încălcările grave, generalizate și sistematice ale drepturilor omului din RPDC, în special utilizarea torturii și a lagărelor de muncă împotriva prizonierilor politici și a cetățenilor repatriați în RPDC; întrucât autoritățile de stat se fac vinovate în mod sistematic de execuții extrajudiciare, efectuează arestări arbitrare și cauzează dispariții forțate;

B.  întrucât mari părți ale populației suferă de înfometare și întrucât Programul alimentar mondial a raportat în septembrie 2009 că o treime dintre femeile și copiii nord-coreeni erau malnutriți;

C.  întrucât, ca rezultat direct al politicilor guvernului RPDC și în ciuda pericolelor, se estimează că, în timp, circa 400 000 de nord-coreeni au fugit din țară, mulți dintre ei trăind în China ca „imigranți ilegali”;

D.  întrucât cei mai mulți dintre imigranții nord-coreeni nu doresc să rămână în China, însă trebuie să străbată această țară pentru a se putea îndrepta către Coreea de Sud sau alte părți ale lumii;

E.  întrucât, în temeiul acordului de repatriere din 1986 cu Coreea de Nord, China nu permite cetățenilor nord-coreeni accesul la procedurile ICNUR de solicitare de azil, încălcând astfel Convenția ONU privind refugiații (1951) și Protocolul din 1967 la aceasta, la care Republica Populară Chineză este parte; întrucât, conform estimărilor unor ONG-uri, China arestează și repatriază forțat în RPDC circa 5 000 de refugiați nord-coreeni anual;

F.  întrucât un număr mare dintre refugiații nord-coreeni în China sunt femei, dintre care multe sunt victime ale traficului cu ființe umane, ale sclaviei sexuale și ale căsătoriilor forțate, și întrucât copiii ce rezultă în urma unor astfel de căsnicii sunt considerați în China drept apatrizi și sunt abandonați sau împărtășesc aceeași soartă ca mamele lor;

G.  întrucât, la 29 martie 2012, Kim Young-hwan și alți trei activiști din Rețeaua pentru democrație și drepturile omului în Coreea de Nord, cu sediul în Seul, au fost arestați în orașul Dalian (provincia Liaoning, China) și sunt acuzați că reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a Chinei, întrucât se pare că au încercat să acorde ajutor unor transfugi nord-coreeni;

H.  întrucât, conform declarațiilor unor martori oculari, refugiații ce sunt repatriați forțat în Coreea de Nord sunt în mod sistematic torturați, supuși detenției în lagăre de concentrare și, uneori, chiar executați, susținându-se că femeile însărcinate sunt supuse avortului forțat, iar copiii cu tați chinezi înfruntă riscul de a fi uciși; întrucât practica acestui stat în ceea ce privește vina prin asociere conduce la privarea de libertate a tuturor membrilor familiei, inclusiv a copiilor și bunicilor;

I.  întrucât imaginile prin satelit și diversele mărturii ale transfugilor nord-coreeni dovedesc existența a cel puțin șase lagăre de concentrare în RPDC și a numeroase lagăre de „reeducare”, în care sunt deținuți, se estimează, până la 200 000 de prizonieri, cei mai mulți pe criterii politice,

1.  reiterează apelul său adresat autorităților nord-coreene de a înceta imediat încălcările actuale – grave, generalizate și sistematice – ale drepturilor omului împotriva propriilor cetățeni, pe care îi pun în situația de a încerca să își părăsească țara;

2.  solicită autorităților nord-coreene să respecte recomandările conținute în raportul Grupului de lucru privind revizuirea periodică universală al Consiliului pentru Drepturile Omului și, ca un prim pas, să permită inspectarea de către experți internaționali independenți a tuturor tipurilor de centre de detenție;

3.  îndeamnă statele membre să adopte o abordare mai sistematică privind organizarea protecției la nivel european și internațional a refugiaților nord-coreeni și solicită Comisiei să sprijine în continuare organizațiile societății civile care acordă ajutor acestora;

4.  consideră absolut regretabil faptul că, în cazul lui Kim Young-hwan și al camarazilor săi, autoritățile chineze se pare că au emis, pentru prima dată, acuzația de „amenințare la adresa securității naționale”, care poate atrage pedeapsa cu moartea; solicită autorităților chineze să acorde acces consular deplin autorităților sud-coreene și reprezentare juridică pentru cei patru activiști aflați în detenție și să îi pună rapid în libertate;

5.  solicită Republicii Populare Chineze să își respecte angajamentele asumate în temeiul dreptului internațional, mai ales al Convenției din 1951 privind statului refugiaților și al Protocolului din 1967 la aceasta, precum și în temeiul Convenției din 1984 împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante și să înceteze repatrierea forțată a cetățenilor nord-coreeni în țara lor, dat fiind riscul de abuz sau chiar de execuție sumară cu care se confruntă aceștia și familiile lor;

6.  îndeamnă Republica Populară Chineză să abroge acordul din 1986 încheiat cu Coreea de Nord privind repatrierea refugiaților și salută semnalele recente că China ar putea avea în vedere o schimbare de politică în acest sens; reamintește că cetățenii nord-coreeni sunt considerați drept cetățeni cu drepturi depline ai Republicii Coreea și solicită Republicii Populare Chineze să permită acestora tranzitul în condiții de siguranță spre Coreea de Sud sau țări terțe;

7.  adresează un apel autorităților chineze de a trata transfugii nord-coreeni ca refugiați la fața locului, să permită accesul ICNUR pentru a putea determina statutul lor și a-i asista în relocarea lor în condiții de siguranță, să elibereze toți acești transfugi aflați în prezent în detenție, să retragă acuzațiile penale împotriva persoanelor care au acordat ajutor refugiaților din motive umanitare și să acorde femeilor nord-coreene, căsătorite cu cetățeni chinezi, statut de rezident legal;

8.  solicită Chinei, de asemenea, să înceteze colaborarea cu agenții de securitate nord-coreeni în depistarea refugiaților nord-coreeni în vederea arestării lor; îndeamnă în schimb Republica Populară Chineză să permită ONG-urilor și prestatorilor de servicii comunitare accesul umanitar la refugiații și solicitanții de azil nord-coreeni aflați în China, pentru a le putea furniza acestora alimente, îngrijiri medicale, servicii de educație, juridice și de altă natură;

9.  solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei și Comisiei să ridice problema situației drepturilor omului din RPDC și problema refugiaților nord-coreeni din China în toate negocierile la nivel înalt UE-China și în cadrul Dialogului UE-China privind drepturile omului;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, statelor membre, Consiliului, Comisiei, guvernelor Republicii Coreea, al Republicii Populare Democrate Coreene și al Republicii Populare Chineze, Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Raportorului Special ONU privind situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană și Secretarului General al Națiunilor Unite.

(1) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 132.