Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională – „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre” (COM(2011)0539),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei (COM(2011)0540),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 24 noiembrie 2011 privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională – „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 intitulată „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020”(1),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri externe, al Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru comerț internațional (A7-0168/2012),

A.  întrucât provocările comune la nivel mondial în materie de energie din prezent și punerea în practică a obiectivelor ambițioase ale UE în materie de energie și schimbări climatice necesită acțiuni comune, eficiente și echitabile din partea Uniunii Europene la nivel internațional, în special prin consolidarea dimensiunii externe a politicii sale energetice și prin adoptarea unei poziții unite în vederea unei mai mari diversificări a surselor și a rutelor energetice, a consolidării securității aprovizionării și a sprijinirii producției și consumului sustenabile;

B.  întrucât conform tendințelor actuale este de așteptat ca populația globală să atingă 9 miliarde de oameni până în 2050, cererea de energie la nivel mondial va crește cu 40 % până în 2030, în principal în țările non-OCDE, iar concurența la nivel mondial pentru resursele de combustibili fosili din economiile emergente se va intensifica;

C.  întrucât este posibil ca dependența UE de importurile de energie să crească în următorul deceniu din cauza epuizării resurselor sale de combustibili fosili, în ciuda contribuției din ce în ce mai mari din surse regenerabile de energie, a eficienței energetice și a cercetării în materie de tehnologii energetice;

D.  întrucât eficiența energetică este fundamentală pentru reducerea dependenței UE de energia externă și pentru creșterea independenței sale geopolitice și a securității energetice, deoarece UE cheltuiește peste 400 miliarde EUR pe an pe importurile de energie; întrucât realizarea obiectivului de reducere a consumului de energie cu minimum 20 % nu doar că va consolida securitatea noastră energetică, ci va și reduce cu cel puțin 50 miliarde EUR pe an transferul de valori din economiile UE către țările producătoare de energie;

E.  întrucât este important ca UE să acorde prioritate protejării și dezvoltării surselor interne de combustibili fosili, în special a rezervelor semnificative descoperite recent în Marea Mediterană, care ar reduce dependența Europei de importurile de energie; întrucât există posibilități semnificative de codezvoltare și coexploatare a surselor de combustibili fosili cu țările învecinate ale UE;

F.  întrucât în prezent UE, în calitate de economie și societate digitalizată, este mult mai dependentă de aprovizionarea continuă și fiabilă cu energie electrică decât oricând;

G.  întrucât UE este deja un importatori major de combustibili fosili și este din ce în ce mai dependentă de importuri și vulnerabilă față de furnizorii externi și țările de tranzit; întrucât, pe de altă parte, acest lucru îi conferă UE o putere considerabilă ca important cumpărător pe piețele mondiale de energie;

H.  întrucât creșterea populației și standardele de viață tot mai ridicate ar putea spori cererea de energie la nivel mondial cu până la 40 % până în 2030; întrucât gradul ridicat și în creștere de dependență a UE de importuri impune politici care să reflecte și să abordeze aceste posibile evoluții;

I.  întrucât o politică externă comună în domeniul energiei, bazată pe solidaritate, diversificare și cooperare strategică, inclusiv cu țări cu un consum important de energie, precum și pe promovarea surselor regenerabile de energie autohtone, ar crea sinergii care contribuie la asigurarea securității aprovizionării pentru Uniunea Europeană și ar consolida capacitatea de acțiune a UE în domeniul politicii externe și credibilitatea sa ca actor global, inclusiv în domeniul schimbărilor climatice;

J.  întrucât întreprinderi din țările terțe au de câștigat de pe urma deschiderii pieței energiei a UE, dar activitățile comerciale netransparente ale unor astfel de întreprinderi și acțiunile lor ostile de preluare reprezintă o amenințare care impune o punere în aplicare strictă a normelor UE privind concurența și a altor acte legislative relevante, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a pieței interne, cu surse diversificate de aprovizionare cu energie, și pentru a preveni întreruperea aprovizionării cu gaze și petrol brut și crizele în viitor;

K.  întrucât statele membre devin tot mai interconectate, iar eforturile de a asigura securitatea aprovizionării cu energie exclusiv la nivel național s-au dovedit, prin urmare, insuficiente și incapabile să protejeze interesele pe termen lung ale tuturor statelor membre;

L.  întrucât, deși UE a recunoscut în mare măsură necesitatea dezvoltării infrastructurii energetice, investițiile necesare lipsesc încă;

M.  întrucât numai o piață europeană a energiei pe deplin integrată care funcționează pe principiul solidarității poate aborda în mod suficient provocările în materie de securitate a aprovizionării cu energie care decurg din diferențele de alcătuire și partajare a importurilor de energie în diferitele state membre;

N.  întrucât asigurarea consecvenței și a coerenței în relațiile externe ale UE în domeniul energetic cu principalele țări producătoare, de tranzit și consumatoare este extrem de importantă, iar coordonarea strategică și politică între statele membre în cadrul negocierilor cu furnizorii puternici de energie din țările terțe este esențială;

O.  întrucât relațiile în domeniul energiei necesită predictibilitate, stabilitate și investiții pe termen lung;

P.  întrucât provocarea în ceea ce privește securitatea energetică este reprezentată de atenuarea incertitudinilor care dau naștere unor tensiuni între țări și de reducerea insuficiențelor de pe piață, care contravin beneficiilor comerțului, atât pentru furnizori, cât și pentru consumatori;

Q.  întrucât, conform estimărilor, regiunea arctică conține o treime din media estimată de gaz nedescoperit din lume și 13 % din petrolul nedescoperit;

Piața internă a energiei – O mai bună coordonare la nivelul UE

1.  accentuează nevoia luării de măsuri pentru ca infrastructura energetică transfrontalieră din cadrul Uniunii să fie dezvoltată complet; accentuează, de asemenea, nevoia unei strânse coordonări între politicile statelor membre, a unei acțiuni comune și s solidarității în domeniul politicii externe a energiei și al securității energetice, recunoscând importanța transparenței și a implementării complete a pieței interne a energiei, în conformitate cu obiectivele UE pe termen lung în materie de energie și schimbări climatice;

2.  consideră că politica energetică trebuie să fie o parte integrantă și importantă a politicii externe comune și că aceasta ar trebui elaborată și pusă în aplicare în sinergie cu alte politici cu dimensiune externă;

3.  subliniază faptul că, având în vedere atât condițiile economice actuale, cât și obiectivul de a realiza o piață europeană a energiei cu adevărat unică, UE ar trebui să acorde prioritate investițiilor în infrastructura energetică, care permit o creștere treptată a capacităților la costuri marginale de investiții, permițând pieței unice să beneficieze de o utilizare optimizată a infrastructurii energetice și în același timp asigurând și promovând securitatea aprovizionării, competitivitatea și sustenabilitatea într-o manieră rentabilă;

4.  reamintește cererea Parlamentului de elaborare a planurilor pentru o Comunitate Energetică Europeană care implică o cooperare strânsă în domeniul rețelelor energetice și al finanțării europene a noilor tehnologii energetice, pentru a depăși fragmentarea politicii energetice europene și a acorda Uniunii o voce internațională puternică în relațiile sale în domeniul energiei;

5.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere pentru crearea unui observator al energiei cu scopul de a îmbunătăți activitățile legate de informații privind piețele de import de energie și de a consolida activitățile de analiză a piețelor de export;

6.  consideră că o piață internă europeană a energiei complet funcțională, interconectată și integrată poate consolida semnificativ securitatea aprovizionării chiar și pe termen scurt și reprezintă un element esențial pentru o politică energetică externă europeană de succes; consideră, de asemenea, că cadrul european de reglementare în domeniul energetic este esențial în procesul de realizare a pieței interne a energiei și ar trebui să fie promovat în țările partenere printr-o mai mare sensibilizare în ceea ce privește scopul, avantajele și beneficiile sale; scopul general este acela de a asigura faptul că politica energetică externă a UE și acordurile bilaterale ale statelor membre respectă pe deplin legislația UE;

7.  subliniază că Comisia și SEAE trebuie să se asigure că toate acordurile multilaterale și bilaterale ale Uniunii, și în mod special acordurile de parteneriat și de cooperare, respectă pe deplin normele pieței interne a UE; subliniază că asemenea acorduri ar trebui să asigure reciprocitate, condiții de concurență echitabile și transparență, astfel încât să ofere investitorilor din UE în țările furnizoare de energie și în țările de tranzit un mediu juridic sigur;

8.  invită UE și statele membre să asigure o piață internă a energiei conectată care să poată rezista la presiuni externe și la încercările de a folosi aprovizionarea cu energie și prețurile la energie ca mijloc de a face presiune asupra politicii externe; subliniază, prin urmare, nevoia de sporire a resurselor pentru proiectele de interconectare a piețelor energetice din UE și de realizare, până la sfârșitul anului 2015, a rețelelor de infrastructuri de energie electrică și gaz europene, îndeosebi a planului de interconectare baltică, în conformitate cu prevederile celui de-al treilea pachet legislativ al UE privind energia;

9.  subliniază că funcționarea corespunzătoare a pieței interne impune ca energia importată în Uniune, odată ce se află pe teritoriul UE, să fie pe deplin reglementată de normele privind piața internă a energiei; prin urmare, accentuează faptul că UE ar trebui să aibă ca scop convergența de reglementare cu țările vecine care doresc să adopte normele sale privind piața internă a energiei; subliniază importanța și rolul Comunității Energetice în acest sens;

10.  solicită Comisiei să susțină crearea unui sistem european cuprinzător de indexare a gazului, bazat pe prețurile de piață ale gazului, astfel încât să permită tuturor societăților de comercializare a gazului din UE să încheie tranzacții cu furnizorii externi de gaz într-un mod mai corect și mai previzibil, independent de prețurile la petrol, și să stimuleze în și mai mare măsură concurența pe piața internă a gazului din UE;

11.  accentuează faptul că puterea rezultată din integrarea pieței interne a energiei și a infrastructurii ar trebui să fie pe deplin exploatată prin combinarea mijloacelor, a cunoștințelor în domeniu și a capacităților de care dispun statele membre și UE; solicită, prin urmare, o mai mare transparență și o implicare sporită a UE în negocierile privind acordurile dintre statele membre și țările terțe, deoarece aceste acorduri ar putea avea impact și asupra funcționării pieței interne a energiei din UE; sprijină Comisia în demersurile sale pentru o mai mare transparență și un schimb de informații sporit între statele membre și solicită intensificarea aplicării măsurilor existente privind concurența pentru a asigura faptul că dreptul UE nu este evitat;

12.  subliniază responsabilitățile suplimentare ale Parlamentului în domeniul energiei în temeiul articolului 194 din TFUE și insistă asupra unei implicări corespunzătoare a Parlamentului în toate procesele de informare și consultare privind politica energetică externă; subliniază în acest sens că partajarea datelor în acțiunile, programele și proiectele colective realizate de UE, instituțiile sale financiare sau alte entități ale UE ar trebui să includă Parlamentul European;

13.  salută aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei la Comunitatea Energetică, precum și statutul de observator al Armeniei și al Georgiei, fapt care va contribui la îmbunătățirea cooperării regionale în domeniul energiei printr-un cadru de reglementare mai bun pentru viitoarele parteneriate între UE și țările partenere respective;

14.  reînnoiește apelul Parlamentului în vederea reglementării proiectelor energetice internaționale prin acorduri interguvernamentale transparente la nivelul statelor membre sau la nivelul Uniunii; subliniază că dacă proiectele energetice se bazează doar pe acordurile comerciale, există riscuri în ceea ce privește atât protecția investitorilor, cât și respectarea în întregime a regulilor pieței interne;

15.  solicită o sinergie mai mare între politicile UE în domeniul comercial și cel energetic, în conformitate cu documentele strategice de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara UE, inclusiv cu strategia „Energie 2020” și cu comunicarea Comisiei privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională în domeniul energiei;

16.  subliniază că consolidarea dimensiunii externe a politicii UE în domeniul energiei este esențială atât pentru consolidarea securității energetice a UE, cât și pentru îmbunătățirea relațiilor sale comerciale cu țările terțe; pune accentul pe necesitatea creării unui cadru stabil pentru cooperarea în domeniul energiei și al materiilor prime cu partenerii noștri comerciali strategici, care să respecte pe deplin reglementările de pe piața internă a energiei;

17.  consideră că îmbunătățirea coordonării în rândul statelor membre și între statele membre și Comisie ar trebui să le permită statelor membre să profite pe deplin de puterea politică și economică a Uniunii; salută, în acest context, propunerea Comisiei de decizie de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei; subliniază valoarea adăugată pe care o aduc avizul și asistența Comisiei pe parcursul procesului de negociere pentru a asigura compatibilitatea AIG cu legislația privind piața internă a energiei, în conformitate cu obiectivele UE pe termen lung în materie de energie și schimbări climatice;

18.  subliniază că instituirea unui mecanism de schimb de informații pentru acordurile interguvernamentale între statele membre ale UE și țările terțe cu privire la politica energetică ar spori într-o mare măsură transparența, coordonarea și eficiența politicilor în cadrul UE în ansamblul său;

19.  solicită o coordonare mai strânsă între Consiliu, Comisie și Serviciul European de Acțiune Externă, astfel încât acestea să poată adopta o poziție comună și să acționeze împreună în chestiunile legate de o politică externă comună privind energia; subliniază nevoia de a crea un oficiu pentru politica energetică în cadrul SEAE, precum și de a implica delegațiile UE în aplicarea pe teren a diplomației energetice;

20.  sprijină utilizarea unor instrumente precum mecanismul de avertizare timpurie în relațiile cu furnizorii de energie și cu țările de tranzit; este convins că promovarea într-o mai mare măsură a ideii de achiziție comună a materiilor prime energetice de către statele membre este necesară în contextul competiției din ce în ce mai mari pentru resurse și al monopolului actual al producătorilor;

21.  solicită statelor membre și Comisiei să identifice obstacolele care stau în calea comerțului și a investițiilor în domeniul energetic în relațiile cu țările terțe și să adopte măsuri, după caz, pentru a le elimina atât în mod bilateral cât și prin intermediul Organizației Mondiale a Comerțului;

22.  sprijină propunerea Consiliului de a analiza funcționarea Tratatului de instituire a Comunității Energiei, precum și elaborarea unei foi de parcurs care să permită modernizarea accelerată a sectoarelor energetice; solicită acordarea unei atenții sporite punerii în aplicare a reformelor și tehnologiilor precum rețelele inteligente pentru a stimula integrarea energiei regenerabile și pentru a spori eficiența energetică; prin urmare, sprijină ideile de a da un nou impuls Tratatului privind Carta energiei și propune introducerea unor parteneriate strategice în acest scop; reiterează faptul că dimensiunea socială a tratatului trebuie dezvoltată pentru a aborda în mod eficient problemele precum sărăcia energetică și corupția;

23.  invită Comisia să sublinieze importanța Conferinței privind Carta energiei și necesitatea sprijinirii acesteia, pentru a valorifica mai bine potențialul Cartei energiei în domenii-cheie cum ar fi comerțul, tranzitul, investițiile și soluționarea litigiilor, inclusiv prin extinderea Tratatului privind Carta energiei către țări care nu l-au semnat și/sau ratificat încă;

24.  consideră că fiecare stat membru ar trebui să publice și să transmită către Eurostat prețul mediu de import bilateral pentru gaz natural, cel puțin trimestrial, cu o întârziere de cel mult două trimestre;

25.  consideră că punerea în aplicare a unei politici energetice externe a UE uniforme și coerente necesită o coordonare regulată între statele membre și Comisie; solicită Comisiei să organizeze schimburi regulate cu statele membre, în special prin intermediul Grupului strategic pentru cooperare internațională în domeniul energiei propus, privind prioritățile și activitățile UE și ale statelor membre în domeniul strategiei energetice externe atât la nivel politic, cât și la nivel de experți; solicită participarea în calitate de experți a autorităților independente de reglementare în domeniul energiei în cadrul Grupului strategic pentru cooperare internațională în domeniul energiei, având în vedere experiența acestora și faptul că aceștia cunosc în profunzime funcționarea piețelor transfrontaliere de gaz și electricitate;

26.  consideră că eficiența măsurilor propuse de Comisie ar putea fi sporită prin stabilirea priorităților în ceea ce le privește, prin stabilirea unor calendare și a unor planuri de acțiune și prin indicarea progreselor realizate și a termenelor-limită;

27.  consideră că asigurarea coerenței între obiectivele orizontale stabilite în Tratatul de la Lisabona este esențială pentru politica externă a UE în domeniul energiei; solicită informarea la timp a Parlamentului cu privire la proiectele prioritare ale UE;

28.  solicită statelor membre să nu încheie contracte privind energia sau furnizarea de tehnologie asociată cu energia cu țări terțe care încalcă interesele unui alt stat membru al Uniunii;

29.  consideră că ar trebui organizate dezbateri regulate privind provocările cu care se confruntă politica energetică externă a UE, în cursul reuniunilor oficiale și neoficiale ale miniștrilor energiei din cadrul Consiliului, cu participarea și sprijinul ferm al Înaltului Reprezentant, al comisarului pentru energie și al serviciilor relevante ale acestora; ar trebuie să se recurgă la astfel de reuniuni și pentru a se coordona o poziție europeană comună și consecventă înaintea reuniunilor la nivel înalt din cadrul organizațiilor internaționale cum ar fi AIE, ONU, IRENA, IPEEC și AIEA, situații în care este important ca UE să joace un rol mai activ și mai influent; Parlamentul ar trebui informat și consultat cu regularitate cu privire la toate chestiunile relevante;

30.  consideră că, în cazul în care un proiect de infrastructură de importanță strategică afectează securitatea aprovizionării cu energie pentru întreaga UE, Consiliul ar trebui să aibă în vedere acordarea unui mandat Comisiei pentru conducerea negocierilor, iar un astfel de mandat ar trebui avut în vedere și în cazul altor acorduri interguvernamentale considerate a avea un impact semnificativ asupra obiectivelor pe termen lung ale politicii energetice a UE, în special în ceea ce privește independența sa energetică; solicită, în acest sens, consultarea și comunicarea corespunzătoare cu Parlamentul;

31.  solicită Comisiei să dezvolte un instrument de partajare a informațiilor pentru colectarea și punerea la dispoziție a datelor relevante privind programele și proiectele energetice din țări terțe ale instituțiilor administrative și financiare ale statelor membre și ale UE; solicită statelor membre să furnizeze Comisiei datele relevante în acest context;

32.  solicită Comisiei să monitorizeze piețele de energie de la nivel mondial și să coopereze în acest sens cu statele membre și organizațiile internaționale precum AIE; solicită Comisiei să prezinte un instrument juridic în acest scop înainte de sfârșitul anului 2012;

33.  subliniază faptul că, având în vedere gradul ridicat de dependență a Uniunii de importurile de energie, diversificarea sporită a surselor de aprovizionare – inclusiv a noilor surse de energie – și a rutelor de tranzit și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă ale UE constituie elemente imperioase și esențiale pentru sprijinirea politicii de securitate externă, a rolului strategic și a independenței, coerenței, credibilității și eficacității politicii externe a Uniunii;

34.  solicită dezvoltarea unei strategii politice coordonate și unificate a UE pentru noii furnizori de energie, acordându-se o atenție deosebită îmbunătățirii condițiilor concurențiale în cadrul UE, în vederea creării de oportunități care să atragă noi furnizori pe piața UE;

35.  solicită sinergii mai mari între politica energetică și cea comercială a UE, în conformitate cu Strategia Europa 2020; subliniază necesitatea de a promova structurile de guvernanță mondială pentru materiile prime în vederea reducerii tensiunilor internaționale din acest domeniu și apreciază, în acest sens, exemplul Forumului internațional al energiei (FIE); consideră că încheierea de contracte pe termen lung cu partenerii noștri comerciali strategici pentru aprovizionarea cu energie și cu materii prime la prețuri corecte este una dintre prioritățile principale; prin urmare, invită UE să adopte o strategie coerentă în ceea ce privește încheierea de contracte pentru aprovizionarea cu energie cu acești parteneri;

Diversificarea – consolidarea securității aprovizionării cu energie a Europei

36.  subliniază că Tratatul privind UE solicită solidaritatea între statele membre, care ar trebui să se manifeste atât în activitatea zilnică, cât și în gestionarea crizelor în ceea ce privește politica internă și externă în domeniul energiei; solicită Comisiei să ofere o definiție clară a „solidarității energetice” pentru a se asigura că poate fi respectată de către toate statele membre;

37.  subliniază faptul că dependența tot mai mare a UE de combustibili fosili importați îi va submina influența politică și poate avea consecințe semnificative asupra independenței procedurii decizionale în alte domenii politice și numai o trecere completă la o aprovizionare cu energie care să nu dăuneze mediului înconjurător, la eficiență energetică și la interconectare, interdependența și solidaritatea în rândul statelor membre pot contrabalansa această situație nefavorabilă;

38.  subliniază că politica energetică comună a UE și obiectivele sale strategice ar trebui să se reflecte în mod adecvat în relațiile sale externe și în politicile sale regionale și de vecinătate;

39.  solicită Comisiei, de asemenea, să sprijine cercetarea și dezvoltarea în domeniul resurselor proprii de combustibili și să sprijine furnizarea de combustibili de la diverși furnizori, din diverse surse de aprovizionare și pe diverse rute de transport al combustibilului către diferitele regiuni ale UE, pentru a asigura cel puțin două surse diferite de aprovizionare pentru fiecare regiune, în conformitate cu Comunicarea Comisiei intitulată „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 – Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate” (COM(2010)0677);

40.  subliniază că politica externă a UE în domeniul energiei ar trebui să contribuie la asigurarea unei energii sigure, protejate, sustenabile și accesibile, în conformitate cu obiectivele generale ale politicii energetice a UE privind competitivitatea, siguranța aprovizionării și sustenabilitatea, precum și cu obiectivele UE privind clima și energia pentru 2050;

41.  accentuează faptul că măsurile de diversificare a furnizorilor, a rutelor și a surselor de aprovizionare cu energie a UE ar trebui accelerate, ținându-se seama de coridoarele prioritare de infrastructură energetică, în special cele care au ca scop crearea unei piețe competitive reale a gazului, crearea unor noi coridoare de tranzit (coridorul sudic și bazinul mediteraneean), consolidarea coridoarelor existente (coridorul estic) și crearea unei concurențe reale în rândul surselor de aprovizionare cu gaz majorând cota UE de GNL și ajungând la noi furnizori îndepărtați (Australia, Canada, Statele Unite, America Latină, Africa Subsahariană, Asia Centrală etc.);

42.  subliniază, de asemenea, importanța îmbunătățirii interconectării rețelelor energetice și a finalizării rețelelor de infrastructuri de energie electrică și de gaz euro-mediteraneene și euro-atlantice și a planului de interconectare a pieței energiei din zona baltică, modernizând și îmbunătățind în același timp parcul actual de centrale electrice și pe gaze și infrastructura (interconectările, rețelele, conductele, rețelele de transport, depozitarea și terminalele GNL); aceste măsuri ar trebui să asigure faptul că niciun stat membru nu rămâne o „insulă energetică” și că energia poate circula liber în întreaga UE; în acest sens, salută mecanismul Conectarea Europei propus;

43.  solicită Comisiei să sprijine includerea așa-numitei „clauze privind securitatea energetică” în cadrul acordurilor comerciale, de asociere și de parteneriat și cooperare cu țările producătoare și de tranzit, care să prevadă un cod de conduită și să prezinte în mod explicit măsurile care trebuie adoptate în eventualitatea unei schimbări unilaterale a termenilor de către unul dintre parteneri;

44.  salută Comunicarea Comisiei privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională – ' Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre' (COM(2011)0539); consideră, totuși, că sunt necesare instrumente suplimentare bazate pe solidaritatea dintre statele membre UE, care să-i confere UE abilitatea de a-și proteja interesele în domeniul securității energetice în negocierile cu partenerii săi externi, îndeosebi în situații de criză;

45.  solicită Comisiei să stabilească un set cuprinzător de priorități pe termen scurt, mediu și lung ale politicii energetice față de vecinii săi, în vederea stabilirii unui spațiu juridic comun, întemeiat pe principiile și normele bazate pe acquis ale pieței interne; subliniază importanța extinderii în continuare a Comunității Europene a Energiei și a stabilirii unor mecanisme de control juridic pentru a aborda aplicarea deficientă a acquis-ului;

46.  sprijină dialogul politic și economic cu statele vecine ale UE cu privire la utilizarea de noi surse de energie;

47.  solicită aplicarea mecanismelor existente și crearea de mecanisme noi în cadrul politicii europene de vecinătate și al Sinergiei Mării Negre, pentru a consolida cooperarea în vederea obținerii unei mai mari transparențe și stabilitate a aprovizionării și a tranzitului;

48.  se declară în favoarea dialogului politic cu Norvegia și Rusia pe tema explorării noilor surse de energie din Marea Barents, pe baza condițiilor prealabile de protejare a mediului vulnerabil din regiunea arctică și de cooperare cu Norvegia în ceea ce privește importul de energie hidroelectrică prin linii electrice submarine pe distanțe lungi; solicită elaborarea mai rapidă a unei strategii UE cu privire la regiunea arctică;

49.  consideră că dialogul politic extern este esențial pentru decuplarea creșterii economice globale de utilizarea resurselor energetice și pentru promovarea unor piețe energetice mai previzibile, precum și pentru favorizarea relațiilor politice; subliniază importanța dialogului cu economiile emergente, cum ar fi China, India, Brazilia, Indonezia și Africa de Sud, pe lângă alte țări consumatoare principale, cum ar fi Statele Unite și Japonia;

50.  consideră că UE ar trebui să promoveze dezvoltarea și consolidarea cooperării în domeniul politicii energetice cu țările terțe care împărtășesc aceleași valori și care sunt dispuse să se angajeze în reforme democratice și în promovarea valorilor pe care se întemeiază UE;

51.  salută recomandările Comisiei privind consolidarea cooperării politice cu vecinii din est și consideră că este esențial ca aderarea Turciei la Tratatul de instituire a Comunității Energiei și deschiderea capitolului privind energia în negocierile de aderare la UE să fie tratate cu statut de urgență; în plus, salută inițiativa unui dialog tripartit UE-Ucraina-Rusia și subliniază necesitatea asigurării unei cooperări administrative și politice temeinice cu ambii parteneri;

52.  subliniază că măsurile de creștere a producției interne de energie regenerabilă sunt esențiale pentru reducerea dependenței UE de importurile de hidrocarburi; susține că structura UE de producție și distribuție a energiei ar trebui reevaluată în conformitate cu obiectivele sale pe termen lung în materie de climă și energie;

53.  reamintește contribuția semnificativă a GNL la aprovizionarea cu energie a UE și solicită consolidarea cooperării cu furnizorii principali și cu consumatorii actuali și viitori;

54.  subliniază faptul că diversificarea ar trebui să însemne surse noi de petrol, gaz și energie electrică care nu provin din Rusia pentru statele membre care sunt excesiv de dependente de acest furnizor unic; subliniază că deși gazul provenit din Rusia reprezintă doar 24 % din gazul consumat în întreaga UE, acesta reprezintă între 48 % și 100 % în 12 din cele 27 de state membre și, prin urmare, are un impact direct asupra securității energetice a Uniunii;

55.  consideră că, odată cu dezvoltarea noilor tehnologii energetice neconvenționale (nisipurile bituminoase și gazul de șist din Canada, Statele Unite, Australia, Qatar, Brazilia și Argentina, explorarea energetică a regiunii arctice și exploatările suplimentare din Irak, Venezuela și Africa), noi actori, parteneri și regiuni apar ca posibili viitori furnizori, iar UE ar trebui, prin urmare, să se concentreze și pe valorificarea pe deplin a acestei noi situații și să încheie noi parteneriate în domeniul energiei pentru a-și diversifica furnizorii;

56.  apreciind importanța trecerii la o economie bazată pe emisii reduse de dioxid de carbon, subliniază necesitatea menținerii competitivității și a inovării, printre altele prin utilizarea unor instrumente adecvate de politică comercială; trecerea la o economie bazată pe emisii reduse de dioxid de carbon trebuie adaptată la potențialul zonei geografice în cauză, la caracterul specific al sistemului energetic și al mixului energetic al statului membru în cauză și la structura sa geologică; consideră că această abordare va face posibilă menținerea nivelului maxim de securitate energetică și competitivitate economică, respectând în același timp, conform tratatelor, autonomia fiecărui stat membru în ceea ce privește stabilirea condițiilor de exploatare a resurselor sale energetice, alegerea între diferite surse de energie și definirea structurii generale a aprovizionării sale cu energie;

57.  recunoaște importanța investițiilor străine directe ale UE în construcția și modernizarea infrastructurii energetice în țările în curs de dezvoltare; subliniază în același timp necesitatea unei protecții juridice adecvate a acestor investiții, care poate fi obținută prin extinderea acquis-ul comunitar în țările terțe (printre altele prin consolidarea și extinderea domeniului de aplicare al Tratatului de instituire a Comunității Energiei);

58.  ia act de importanța unei cooperări extinse în regiunea arctică, în special în rândul țărilor din zona euro-atlantică;

Sustenabilitatea – consolidarea parteneriatelor cu țările furnizoare și organizațiile internaționale

59.  consideră că cererea tot mai mare de energie la nivel mondial și concentrarea sporită a rezervelor de combustibili fosili în țări care sunt în mare parte instabile și nedemocratice face ca UE să fie vulnerabilă și subminează profund elaborarea unor politici europene comune credibile, eficiente și consecvente;

60.  consideră că parteneriatele UE în domeniul energiei și participarea UE la forumuri mondiale precum G 20 trebuie folosite pentru promovarea unor politici energetice mai sustenabile în țările terțe, îmbunătățind totodată transparența pieței, reducând volatilitatea pe piețele internaționale și contribuind la realizarea unei piețe mondiale a energiei mai puțin vulnerabile în fața șocurilor și a întreruperilor la nivelul aprovizionării;

61.  accentuează nevoia de extindere a legăturilor dintre rețeaua energetică europeană și țările vecine (Balcanii de Vest, țările vecine din est, țările din zona Mării Caspice, Nordul Africii și Orientul Mijlociu) prin construirea de noi linii de interconexiune și prin promovarea unui spațiu de reglementare mai vast, extinzând standardele UE în materie de mediu și siguranță cât mai mult posibil, astfel încât toate tipurile de centrale din vecinătatea frontierelor UE să respecte cele mai înalte standarde de siguranță nucleară;

62.  subliniază importanța derulării unor proiecte de infrastructură de interes comun, astfel cum se menționează în propunerea Comisiei de regulament privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și în Comunicarea Comisiei privind prioritățile în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020; având în vedere importanța strategică a acestor proiecte, consideră că este esențial ca, în ceea ce privește acordurile rezultate cu partenerii externi, să fie stabilite prioritățile în mod corespunzător, iar acestea să fie dezvoltate în mod durabil și încheiate cât mai repede, în cadrul unui sistem de piață bazat pe norme;

63. accentuează faptul că în cadrul dialogului dintre UE și Rusia în domeniul energiei, unde UE ar trebui să aibă o poziție comună, ar trebui luată în considerare situația specifică și de dependență a statelor membre din Europa Centrală și de Est, deoarece siguranța aprovizionării cu energie a acestor state poate fi garantată numai prin interconectarea infrastructurii energetice a UE în ansamblu și prin punerea în aplicare pe deplin a normelor privind piața internă a energiei; consideră că în cadrul dialogului ar trebui să se țină seama de aspecte esențiale precum accesul la resursele și rețelele energetice și la piețele de export, protecția investițiilor, reciprocitatea, prevenirea crizelor și cooperarea, condițiile de concurență echitabile și stabilirea prețurilor pentru resursele energetice; subliniază faptul că ar trebui acordată o atenție deosebită chestiunii „Drujba” și că ar trebui luate măsuri specifice la nivelul UE în vederea reluării furnizării de petrol prin ramificația închisă;

64.  subliniază că pe măsură ce statele membre încep conectarea și integrarea piețelor lor naționale prin investiții în infrastructură și aprobarea de reglementări comune, ar trebui depuse eforturi și în ceea ce privește colaborarea cu Rusia pentru a identifica măsuri creative și reciproc acceptabile destinate să reducă discrepanțele dintre cele două piețe ale energiei;

65.  subliniază importanța dialogului cu Rusia pe tema energiei și a unei foi de parcurs UE-Rusia astfel cum a fost propusă de Consiliul Energie; subliniază importanța cooperării în domenii de interes reciproc precum transferul comun de cercetare și tehnologie, în special în domeniul eficienței energetice și al energiei regenerabile;

66.  solicită ca Tratatul privind Carta energiei să fie extins la mai multe țări, iar participanții la Conferința privind Carta energiei să depună eforturi în vederea unei soluționări negociate care să ducă la acceptarea deplină de către Rusia a principiilor Cartei și a protocoalelor sale;

67.  solicită consolidarea parteneriatului strategic cu Rusia prin încheierea unui nou acord de parteneriat și cooperare; subliniază faptul că acesta ar trebui să fie în deplină conformitate cu regulile pieței interne și cu reglementările celui de-al treilea pachet energetic al UE, precum și să se bazeze pe respect și reciprocitate; subliniază că Rusia se supune deja normelor care decurg din articolul 45 din Tratatul privind Carta Energiei; este convins că ratificarea de către Rusia a acestui tratat ar avea efecte benefice reciproce asupra relațiilor bilaterale în domeniul energiei;

68.  subliniază rolul Adunării Parlamentare Euronest, care va contribui la îndeplinirea obiectivelor Parteneriatului estic și astfel va avea un impact pozitiv asupra problemelor legate de securitatea energetică;

69.  subliniază că țările membre ale Spațiului Economic European fac deja parte din piața internă a UE, iar cooperarea lor este esențială în vederea atingerii obiectivelor în materie de energie pentru 2020; salută inițiativele actuale de intensificare a cooperării cu Elveția, care ar trebui să aibă, de asemenea, ca scop integrarea sa deplină în piața internă a energiei din UE;

70.  consideră că politica energetică externă a UE ar trebui să promoveze și să se întemeieze pe principiile solidarității, transparenței, subsidiarității, sustenabilității, cooperării și reciprocității, pe o abordare a pieței bazată pe norme și pe coordonarea dintre UE, statele sale membre și țările partenere; consideră că respectarea obiectivelor orizontale stabilite în Tratatul de la Lisabona este esențială pentru a susține rolul Europei în contextul politic regional în schimbare; solicită Consiliului să acorde un mandat Comisiei pentru a începe negocierile privind transformarea actualelor memorandumuri de înțelegere pe probleme legate de energie cu statele învecinate în texte cu caracter juridic obligatoriu;

71.  subliniază importanța continuării dezvoltării parteneriatului energetic Africa-UE, lansat în 2010;

72.  este convins că gestionarea mai eficientă la nivel global ar îmbunătăți cooperarea cu statele producătoare, de tranzit și consumatoare; consideră, prin urmare, că UE ar trebui să joace un rol major în gestionarea la nivel internațional a politicii energetice în vederea promovării unor principii transparente și nediscriminatorii, a îndeplinirii obiectivului privind sustenabilitatea, a reducerii costurilor de tranzacționare și a stabilirii unor stimulente pentru ca actorii de pe piață să concureze în materie de prețuri și calitate;

73.  salută includerea obiectivului privind accesul universal la energie până în 2030 în Comunicarea intitulată „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre” și consideră că, în cazul țărilor în curs de dezvoltare, acesta ar trebui să se axeze pe energia descentralizată, sustenabilă și la prețuri accesibile, în special pentru populațiile rurale și sărace; încurajează sprijinul acordat schemelor inovatoare de plată cu implicare privată și publică menite să ofere un acces la energie la prețuri accesibile pentru consumatorii finali;

74.  subliniază faptul că energia sustenabilă este unul dintre motoarele esențiale ale dezvoltării și își reiterează recomandarea cu privire la un program specific privind „energia și dezvoltarea” axat în special pe soluții energetice regenerabile, eficiente din punctul de vedere al consumului de energie, la scară mică și descentralizate și pe promovarea dezvoltării capacității și a transferului tehnologic cu scopul de a asigura producția locală; constată că pot fi necesare scheme de energie regenerabilă la scară largă pentru a satisface în mod sustenabil cererea de energie din ce în ce mai mare din partea centrelor urbane și a industriei, în special în țările emergente; solicită ca aceste scheme să respecte, în toate cazurile, cele mai ridicate criterii sociale și de mediu;

75.  solicită respectarea obiectivelor prioritare de dezvoltare ale UE, a democrației și a drepturilor omului, în cadrul relațiilor în materie de energie cu țările în curs de dezvoltare, în contextul unei abordări strategice pentru asigurarea unei aprovizionări cu energie sigure, sustenabile și competitive, care să aibă ca punct central interesele populației din țările în curs de dezvoltare;

76.  subliniază importanța transparenței, a supravegherii democratice și a implicării societății civile în relațiile cu țările terțe în domeniul energiei;

77.  subliniază importanța continuării includerii unor principii fundamentale comerciale și de investiții, inclusiv a celor care promovează condiții de concurență echitabile pentru investițiile în energia sustenabilă, atât în acordurile bilaterale, cât și în cadrele juridice multilaterale precum Tratatul privind Carta energiei și OMC și făcându-le aplicabile prin mecanisme eficiente de soluționare a litigiilor;

78.  consideră că, deși se cooperează în ceea ce privește exploatarea și comercializarea de produse energetice, precum și tranzitul acestora către UE, este, de asemenea, necesară intensificarea cooperării cu privire la alte chestiuni importante legate de energie; solicită, prin urmare, dezvoltarea unor parteneriate energetice strategice între UE și țări terțe-cheie, cum ar fi China, India, Rusia și Brazilia (BRICS) și țările al căror consum de energie crește rapid, printre altele, în următoarele domenii:

79.  îndeamnă Comisia să solicite și să aplice cele mai înalte standarde internaționale de siguranță privind centralele nucleare din țările învecinate ale UE, folosindu-se de toate instrumentele și tratatele disponibile, precum Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier („Convenția Espoo”) și Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu („Convenția de la Aarhus”); solicită țărilor vecine ale UE să efectueze teste UE aprofundate de siguranță nucleară și de rezistență și solicită Comisiei să ofere asistență tehnică UE în acest scop;

80.  îndeamnă Comisia să promoveze adoptarea, în cadrul tuturor acordurilor comerciale relevante, inclusiv în cadrul OMC, a principiilor Inițiativei privind transparența în industriile extractive și a standardelor internaționale cu privire la guvernanța piețelor energetice, inclusiv eliminarea treptată, însoțită de obiective cantitative, a subvențiilor pentru combustibilii fosili;

81.  ia act de faptul că stocarea de energie și energie electrică produsă din surse regenerabile și alte aplicații avansate în domeniul energetic necesită o serie de materii prime, inclusiv minerale din pământuri rare, greu de obținut în prezent; consideră că o acțiune coordonată a UE și a altor lideri în domeniul tehnologiei, inclusiv SUA și Japonia, este necesară pentru progrese în activitățile de cercetare pentru crearea de noi materii prime și materiale de substituție sau pentru reducerea utilizării materiilor prime care ridică probleme din punct de vedere al continuității aprovizionării, al toxicității sau al impactului asupra mediului;

82.  în vederea promovării producției de energie sigure, protejate și ecologice la nivel mondial, susține consolidarea și promovarea radioprotecției și garanțiilor, a normelor de siguranță nucleară, a cerințelor riguroase pentru operațiunile petroliere și gaziere offshore, a siguranței transportului maritim de petrol brut și de produse petroliere și GNL, precum și a cooperării privind noile tehnologii și cercetarea, dezvoltarea și inovarea și a colaborării în ceea ce privește standardele internaționale;

83.  consideră că provocările globale ale schimbărilor climatice nu pot fi atenuate fără implicarea marilor emițători și încurajează Comisia să stabilească o strategie comună pentru a obține o soluție globală care să implice țările respective; recunoaște că sporirea cunoștințelor în domeniu în cadrul UE, pe baza experienței acumulate în proiectarea și în punerea în aplicare a sistemului de comercializare a cotelor de emisii (ETS), ar putea fi de ajutor țărilor terțe și îndeamnă Comisia să furnizeze asistență și sprijin țărilor terțe pentru elaborarea și dezvoltarea propriilor ETS, în vederea conectării unor astfel de sisteme la cel al UE;

84.  subliniază nevoia Europei de o perspectivă pe termen lung privind politica, care să cuprindă parteneriate globale noi și instrumente de cooperare bilaterală, care să îi permită UE să joace un rol esențial în stabilirea ordinii de zi la nivel mondial pe tema energiei, preluând conducerea în crearea unor noi standarde de piață și fiind lider în ceea ce privește eforturile internaționale în cercetarea tehnologică și inovarea în domeniul energetic;

85.  subliniază necesitatea îmbunătățirii cooperării în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării cu țări terțe, pentru a combate provocările globale; consideră că UE ar trebui să colaboreze îndeaproape cu exportatorii importanți de biocombustibili din țări terțe pentru a garanta că aceste alternative de energie nepoluantă, care pot contribui la diversificarea aprovizionării, pot fi cu adevărat sustenabile și că schimbarea indirectă a utilizării terenurilor cu consecințe negative poate fi evitată; subliniază că sursele externe de biocombustibili ar trebui să facă obiectul acelorași standarde ca cele ale UE, în special standardele privind clima și mediul înconjurător; consideră că Uniunea ar trebui să promoveze adoptarea tehnologiilor de biocombustibili de generația a doua și a treia, atât la nivel intern, cât și extern;

86.  atrage atenția asupra relației complexe dintre energie, aprovizionarea cu alimente și securitate, în special în ceea ce privește biocombustibilii, care pot avea un impact social și de mediu negativ asupra țărilor în curs de dezvoltare; consideră că dreptul la alimente trebuie să aibă prioritate asupra obiectivului UE privind energia regenerabilă în ceea ce privește biocombustibilii;

87.  constată că dezvoltarea agrocarburanților s-a bazat în cea mai mare măsură pe extinderea monoculturilor industriale de mari dimensiuni, astfel extinzându-se și practicile agricole dăunătoare mediului, biodiversității, fertilității solului și disponibilității apei; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, prin încurajarea concentrării proprietății asupra terenurilor, această dezvoltare a agrocarburanților poate avea consecințe dramatice legate de încălcarea drepturilor privind terenurile, pierderea accesului la resursele naturale esențiale, defrișare și degradarea mediului;

88.  își exprimă preocuparea cu privire la absența unor criterii de sustenabilitate obligatorii pentru producția de biomasă în cadrul Directivei privind energia din surse regenerabile (RED); consideră că, în aceste circumstanțe, bioenergia ar putea avea un efect negativ în combaterea schimbărilor climatice și ar putea deveni un factor adițional important al acaparării terenurilor, al insecurității alimentare, al defrișării și al degradării fondului forestier în țările în curs de dezvoltare; din acest motiv, îndeamnă Comisia să elaboreze criterii de sustenabilitate cu caracter juridic obligatoriu cu scopul de a preîntâmpina apariția de efecte negative la nivel social, de climă și de mediu cauzate de producția și utilizarea de biomasă pentru energie;

89.  solicită UE să elaboreze o politică pentru producția sustenabilă de biomasă și pentru utilizarea sa în scopuri energetice, care să respecte cerințele politicii privind schimbările climatice și care să fie, de asemenea, coerentă cu politica Uniunii de cooperare pentru dezvoltare;

90.  consideră că UE ar trebui să garanteze că energia devine o componentă principală a programelor sale de asistență externă, dat fiind faptul că accesul la energie, esențial pentru dezvoltarea economică, continuă să fie o provocare în țările în curs de dezvoltare;

91.  consideră că cooperarea privind dezvoltarea și desfășurarea de tehnologii energetice orientate către viitor ar trebui să fie în centrul cooperării UE cu partenerii industrializați și cu economiile emergente;

92.  consideră că UE ar trebui să pună aspectele legate de energie în centrul inițiativelor europene precum Parteneriatul estic, Uniunea pentru Mediterana și Politica europeană de vecinătate;

93.  solicită Comisiei să elaboreze foi de parcurs comune în domeniul energiei cu toți furnizorii principali de energie și cu țările de tranzit importante din punct de vedere strategic și să încheie parteneriate cu țări care întâmpină provocări energetice similare și împărtășesc valori similare, în special cu scopul de a promova cooperarea în domeniul tehnologiei, al cercetării și al industriei și de a crea standarde comune privind tehnologiile din domeniul surselor regenerabile de energie, eficiența energetică, vehiculele electrice, tehnologiile energetice noi și neconvenționale, siguranța operațiunilor de foraj offshore, precum și siguranța nucleară și neproliferarea;

94.  în scopul asigurării accesului tuturor la energie și în conformitate cu obiectivul de dezvoltare al mileniului, reafirmă importanța creșterii investițiilor străine directe ale UE în construirea și modernizarea infrastructurii energetice și în eficiența energetică în țările în curs de dezvoltare prin capacitatea de producție de energie din surse regenerabile și prin sprijinul pentru crearea unor cadre legislative adecvate care să contribuie la diversificarea mixului lor energetic, consolidând totodată protecția investițiilor europene în aceste țări prin mijloacele juridice adecvate;

95.  solicită acțiunea coordonată cu alți lideri tehnologici (de exemplu SUA și Japonia) pentru a face față provocărilor emergente precum lipsa materiilor prime, inclusiv a mineralelor din pământuri rare, care afectează dezvoltarea tehnologiilor de energie regenerabilă, stocarea energiei și aplicațiile avansate ale energiei;

96.  solicită programe UE de cooperare în domeniul energiei cu țările în curs de dezvoltare pentru a facilita instituirea unei structuri relevante a pieței și a unor norme, pentru a asigura consumatorilor locali beneficiile provenite din energia regenerabilă la costuri adecvate;

97.  consideră că normele stricte privind siguranța nucleară existente în UE trebuie să se reflecte în strategiile UE în raport cu țările externe, în special cu țările învecinate în care funcționează deja sau sunt planificate centrale nucleare ce pot avea efecte semnificative asupra securității UE;

98.  salută, în acest context, angajamentul recent al Consiliului Economic Transatlantic și al Consiliului pentru energie UE-SUA de a stimula cooperarea privind securitatea energetică, standardele pentru rețelele inteligente, tehnologia în domeniul hidrogenului și al pilelor de combustie, sursele regenerabile de energie și alte tehnologii nepoluante de generare a energiei, eficiența energetică și politicile eficiente de facilitare a comerțului și de introducere pe piață a tehnologiilor nepoluante în domeniul energiei; solicită o mai bună transmitere a concluziilor Consiliului pentru energie UE-SUA către structurile de luare a deciziilor;

99.  subliniază nevoia de a intensifica dialogul cu privire la chestiunile strategice de interes reciproc din domeniul energetic, de a promova cooperarea în domeniul politicilor energetice și de a consolida colaborarea cu Statele Unite în domeniul cercetării, îndeosebi în ceea ce privește tehnologiile de producție și transport eficiente din punct de vedere energetic; solicită încheierea cu SUA a unui parteneriat în domeniul securității energetice, pe baza cooperării actuale din cadrul Consiliului pentru energie SUA-UE;

100.  subliniază nevoia ca Consiliul Economic Transatlantic să încurajeze cooperarea privind regimurile de reglementare, cercetarea în domeniul energiei sustenabile și eficiența energetică, cercetarea în materie de fuziune și siguranța nucleară, printre alte probleme, și solicită să fie organizate dialoguri regulate în domeniul energiei cu Rusia și cu alți parteneri în vederea dezvoltării și a unei aplicări mai bune a normelor internaționale pentru generarea, transmiterea, tranzitul, stocarea și prelucrarea de energie în condiții de siguranță, securitate și eficiență, precum și pentru comerțul bilateral cu tehnologii și produse energetice noi precum biocombustibilii;

101.  solicită Comisiei să își dezvolte cooperarea cu Agenția Internațională a Energiei, care oferă informații și date esențiale cu privire la planificarea privind energia; consideră că UE și toate statele membre care nu sunt membre AIE ar trebui să adere la AIE;

102.  salută participarea UE la proiectul privind reactorul termonuclear experimental internațional (ITER) și la Forumul Internațional Generația IV (GIF);

103.  solicită UE și statelor membre să coopereze în continuare cu Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa cu privire la problemele de securitate energetică și la protejarea infrastructurii energetice critice;

104.  solicită Consiliului și Comisiei să coopereze cu Statele Unite și alți aliați pe tema protejării infrastructurii energetice de atacurile cibernetice; subliniază că, pe măsură ce avansăm către „rețele inteligente”, acest risc, pe care măsurile de securitate tradiționale nu îl pot preveni, va deveni chiar mai important în ceea ce privește protejarea infrastructurii critice;

105.  salută „Parteneriatul UE-regiunea sud-mediteraneană în domeniul energiei” propus; consideră că acesta ar trebui să se axeze pe potențialul extraordinar de energie regenerabilă (solară) al acestei regiuni și că ar trebui să pună în aplicare măsurile necesare care să ajute la satisfacerea necesităților energetice semnificative din țările sud-mediteraneene pe baza unor soluții sustenabile;

106.  reafirmă faptul că procesul de cooperare în domeniul politicii energetice externe trebuie să contribuie la promovarea și nu la diminuarea valorilor fundamentale ale Uniunii, cum ar fi respectarea drepturilor omului, democrația, buna guvernanță, statul de drept, dialogul social, respectul reciproc, utilizarea responsabilă a resurselor naturale, combaterea schimbărilor climatice și protecția cuprinzătoare a mediului și trebuie să promoveze pacea și să fie conform cu politicile externe ale Uniunii;

107.  solicită Consiliului și Comisiei să stabilească, în cooperare cu Serviciul European de Acțiune Externă, până la sfârșitul lui 2013, o foaie de parcurs precisă bazată pe Comunicarea Comisiei privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională – ' Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre' (COM(2011)0539), care să conducă la elaborarea unei politici energetice externe eficiente, cu obiective, ținte și etape pe termen scurt, mediu și lung și un calendar specific pentru punerea lor în aplicare;

108.  subliniază importanța regiunii Mării Negre în ceea ce privește diversificarea surselor și rutelor, potențialul de energii regenerabile și poziția sa geostrategică ca poartă către zona Mării Caspice, Orientul Mijlociu și Asia Centrală; consideră că Comisia și statele membre ar trebui să ofere asistență pentru cooperarea multilaterală în domeniul energiei în ceea ce privește, printre altele, integrarea piețelor, cadrele de reglementare și infrastructura; subliniază, în această privință, importanța extremă a coridorului sudic, a proiectului Nabucco și a conductei transcaspiene, precum și a altor proiecte de dimensiuni mai reduse;

109.  recunoaște contribuția GMES la identificarea, din spațiu, a resurselor de energie solară de care beneficiază Pământul; având în vedere că GMES a identificat faptul că zonele deșertice primesc într-o zi energie solară într-o cantitate mai mare decât cea consumată de întreaga omenire într-un an, solicită Comisiei să realizeze parteneriate cu statele în care există zone deșertice întinse, în special din Africa, și să dezvolte strategii și tehnologii de utilizare eficientă a acestui potențial energetic, inclusiv prin utilizarea mecanismelor pentru cooperare și dezvoltare prevăzute de pachetul privind energia și schimbările climatice;

110.  solicită extinderea și mai largă a Tratatului de instituire a Comunității Energiei (TCE) la mai multe țări învecinate ale UE, în special la țările din Parteneriatul estic și republicile din Asia Centrală; subliniază că Comisia ar trebui să garanteze și să impună o punere în aplicare strictă și la timp a normelor energetice ale UE de către statele membre ale TCE, în special prin condiționarea disponibilității fondurilor UE de respectarea obligațiilor care decurg din tratat;

111.  consideră că accesul la o energie sustenabilă este un factor principal al dezvoltării și îndeamnă UE să-și concentreze activitățile de dezvoltare pe asistarea țărilor în curs de dezvoltare în a-și promova politici de energie sustenabilă, măsuri de reformare, dezvoltarea infrastructurii, condițiile favorabile pentru investiții și eficiența energetică;

112.  solicită lansarea unui dialog special privind energia cu țările din regiunea caspică și salută activitățile privind Societatea pentru dezvoltarea regiunii caspice (Caspian Development Corporation); solicită Comisiei să continue să consolideze relațiile UE cu Azerbaidjan și Turkmenistan;

113.  consideră că prioritățile politicii externe a UE în domeniul energiei ar trebui să fie reflectate în mod adecvat în instrumentele financiare externe post 2013;

114.  subliniază importanța cooperării în cadrul Platformei pentru Securitate Energetică a Parteneriatului Estic pentru a promova introducerea standardelor europene în domeniul politicii energetice și a reglementărilor și pentru a sprijini dezvoltarea infrastructurii și a conexiunilor, a eficienței energetice și a utilizării surselor regenerabile; salută inițiativa de parteneriat pentru promovarea eficienței energetice și a protecției mediului în Europa de Est (E5P) și speră să ia parte în curând la această inițiativă și alte țări ale Parteneriatului Estic, alături de Ucraina;

115.  reamintește tensiunile recente din Mediterana de Est cu privire la existența hidrocarburilor; subliniază că energia ar trebui utilizată ca un mecanism de promovare a păcii, cooperării și stabilității în regiune;

o
o   o

116.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 64.