Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2012/2036(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0186/2012

Texte depuse :

A7-0186/2012

Dezbateri :

Voturi :

PV 13/06/2012 - 7.2
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0240

Texte adoptate
PDF 393kWORD 114k
Miercuri, 13 iunie 2012 - Strasbourg
Recomandare adresată Consiliului privind cea de a 67-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite
P7_TA(2012)0240A7-0186/2012

Recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului din 13 iunie 2012 privind cea de a 67-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (2012/2036(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 21 și 34,

–  având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului de Alexander Graf Lambsdorff, în numele Grupului ALDE, privind cea de a 67-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (AGONU) (B7-0132/2012),

–  având în vedere Recomandarea sa din 8 iunie 2011 adresată Consiliului privind cea de a 66-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(1), precum și Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la UE ca actor global și rolul său în organizațiile multilaterale(2),

–  având în vedere prioritățile Uniunii Europene pentru cea de a 66-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, adoptate de Consiliu la 10 iunie 2011(3),

–  având în vedere cea de a 66-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, în special rezoluțiile acesteia privind „Organizația Națiunilor Unite în guvernanța globală”(4), „Promovarea eficienței, răspunderii, eficacității și transparenței administrației publice, consolidând instituțiile supreme de audit”(5), „Situația din Republica Arabă Siriană”(6), „Emanciparea și dezvoltarea persoanelor”(7), „Către un parteneriat mondial”(8), „Cooperarea sud-sud”(9), „Rolul Organizației Națiunilor Unite în promovarea dezvoltării în contextul globalizării și al interdependenței”(10), „Consolidarea rolului Organizației Națiunilor Unite în îmbunătățirea alegerilor periodice și autentice și în promovarea democratizării”(11), „Raportul privind Conferința pentru dezarmare”(12), „Promovarea unei ordini internaționale democratice și echitabile”(13) și „Natura universală, indivizibilă, corelată, interdependentă și de susținere reciprocă a tuturor drepturilor omului și libertăților fundamentale”(14),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 19 decembrie 2011 referitoare la combaterea intoleranței, a prejudecăților, a stigmatizării, a discriminării, a incitării la violență și a violenței împotriva persoanelor pe bază de religie sau convingeri(15),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 3 mai 2011 referitoare la participarea Uniunii Europene la activitățile Organizației Națiunilor Unite(16),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 31 martie 2010 referitoare la implementarea Agendei 21, Programul de continuare a aplicării Agendei 21 și concluziile Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă(17),

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept obiective stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2003 privind „Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite: alegerea multilateralismului” (COM(2003)0526),

–  având în vedere observațiile Președintelui Consiliului European în urma întrevederii sale cu Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite (SGONU) din 16 aprilie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la poziția Parlamentului privind cea de a 19-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC)(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat Curții Penale Internaționale (CPI) de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la viitorul Parteneriatului strategic UE-Africa în urma celui de-al treilea summit UE-Africa(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la cea de-a zecea aniversare a Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2010 referitoare la cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2005 privind reforma Organizației Națiunilor Unite(24),

–  având în vedere raportul delegației comune a Comisiei pentru afaceri externe și a Subcomisiei pentru drepturile omului la cea de a 66-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, din 28-29 noiembrie 2011,

–  având în vedere articolul 121 alineatul (3) și articolul 97 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0186/2012),

A.  întrucât valorile și normele internaționale comune au ca scop asigurarea păcii, protecția drepturilor omului, a securității și a prosperității în lume și diseminarea beneficiilor globalizării în mod mai echitabil, spre profitul tuturor;

B.  întrucât ONU este elementul central al guvernanței globale și întrucât ONU își continuă propriile reforme în vederea îmbunătățirii transparenței, eficacității și a eficienței;

C.  întrucât este din ce în ce mai necesară instituirea unor norme și mecanisme decizionale comune, pentru a afrunta împreună noile provocări mondiale și a contracara impactul negativ al crizei economice globale;

D.  întrucât UE trebuie să își crească nivelul de coeziune pentru a rămâne un actor principal într-o lume tot mai multipolară, care necesită acțiuni mondiale concertate; întrucât statele membre ale UE sunt obligate prin tratate să își coordoneze acțiunile în cadrul organizațiilor și conferințelor internaționale;

E.  întrucât UE este dedicată unui multilateralism real, care să aibă ca centru o Organizație a Națiunilor Unite puternică, deoarece acesta este esențial pentru a face față provocărilor mondiale;

F.  întrucât UE și statele sale membre se numără printre cei mai mari contribuitori financiari la sistemul ONU; întrucât UE-27 finanțează 39 % din bugetul normal al ONU și peste 40 % din operațiunile ONU de menținere a păcii;

G.  întrucât un parteneriat UE-ONU puternic și stabil este fundamental pentru activitățile ONU din cadrul tuturor celor trei piloni – pace și securitate, drepturile omului și dezvoltare – și este, de asemenea, important pentru rolul UE de actor mondial;

H.  întrucât UE și ONU sunt parteneri firești în procesul de instaurare a păcii și de construcție statală, asigurând împreună un cadru pentru eforturile colective de consolidare a păcii și a instituțiilor statului;

I.  întrucât drepturile omului și democrația sunt valori fundamentale ale UE și constituie principii și obiective ale acțiunii sale externe, inclusiv în comerțul internațional; întrucât respectarea, promovarea și apărarea universalității și indivizibilității drepturilor omului sunt fundamentale pentru unitatea și integritatea europeană;

J.  întrucât justiția și statul de drept sunt pilonii unei păci durabile, garantând drepturile omului și libertățile fundamentale; întrucât Statutul de la Roma al CPI reprezintă o contribuție decisivă la respectarea drepturilor omului, la dreptul internațional și la combaterea impunității;

K.  întrucât toate țările, toți cetățenii și comunitatea internațională ca atare nu pot avea decât beneficii de pe urma sprijinului continuu al proceselor democratice; întrucât acestea se confruntă cu provocarea de a consolida, reface și menține democrațiile,

1.  adresează Consiliului următoarele recomandări:

  

UE și ONU

   (a) să realizeze o coordonare maximă, să prezinte poziții unificate și să îmbunătățească coerența și vizibilitatea UE în calitate de actor mondial în sfera ONU; să fie la înălțimea așteptărilor membrilor ONU în ceea ce privește capacitatea UE de a acționa și de a se pronunța prompt; să adopte o viziune largă și flexibilă în ceea ce privește pozițiile exprimate la nivelul ONU în materie de politică externă și de securitate comună (PESC), pentru a oferi UE posibilitatea de a interveni cât mai rapid și cât mai amplu în probleme legate de PESC;
   (b) să își intensifice contribuția la activitățile ONU, urmărind ajungerea la o interpretare comună a Rezoluției Adunării Generale a ONU privind modalitățile participării UE la lucrările AG a ONU și colaborând cu partenerii săi în vederea implementării totale a acesteia; să prezinte Parlamentului un raport privind aplicarea sa în practică;
   (c) să conlucreze cu statele membre ale UE și cu delegația UE la ONU în vederea îmbunătățirii coordonării, a transparenței și a schimburilor de informații în cadrul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU), precum și în vederea apărării pozițiilor și intereselor UE în cadrul CSONU de către statele membre care fac parte din CSONU sau, în cazul celor care nu fac parte, de către un reprezentant al UE, la invitația președintelui; să crească puterea UE de impact asupra deciziilor CSONU și să crească vizibilitatea UE la ONU în privința chestiunilor esențiale ale CSONU;
   (d) să asigure o puternică reprezentare a UE la nivelul tuturor instituțiilor și agențiilor specializate ale ONU;
   (e) să dezvolte o strategie pe termen lung care să vizeze apartenența la ONU și să susțină o diplomație publică mai puternică în afacerile ONU;
  

UE și guvernanța globală

   (f) să promoveze un multilateralism efectiv, ca principal obiectiv strategic al UE, consolidând reprezentativitatea, transparența, responsabilitatea, eficiența și eficacitatea ONU, cu scopul de a îmbunătăți randamentul său pe teren; să reamintească necesitatea de a realiza un nou echilibru instituțional între rolul emergent al G20, Organizația Națiunilor Unite și agențiile acesteia, și instituțiile financiare internaționale (IFI); în această privință, să consolideze guvernanța globală și să caute soluții prin care să se îmbunătățească coordonarea între forurile de tip „G” și sistemul ONU, în măsura în care dimensiunea economică ar putea fi acoperită într-un mod eficient de către aceste grupuri, cu condiția ca ONU să își mențină rolul central și să rămână organul legitim pentru acțiunile la nivel mondial;
   (g) să se implice mai activ cu partenerii strategici și cu alți parteneri bilaterali și multilaterali, în special cu SUA, pentru a promova soluții eficace la problemele care afectează atât cetățenii UE, cât și lumea în general, inclusiv persoanele cele mai sărace și cele mai vulnerabile;
   (h) să sprijine activ realizarea unei reforme cuprinzătoare și consensuale a Consiliului de Securitate al ONU, în vederea consolidării legitimității, reprezentării regionale, responsabilității și a eficacității sale; să insiste asupra faptului că un loc pentru UE în Consiliul de Securitate extins rămâne un obiectiv central, pe termen lung, al Uniunii Europene; să solicite Vicepreședintelui Comisiei / Înalt Reprezentant (VP/ÎR) să elaboreze o poziție comună a statelor membre în această privință; în vederea realizării acestui obiectiv, să depună eforturi pentru coordonarea prealabilă a pozițiilor exprimate în cadrul Consiliului UE cu privire la acordarea statutului de membru al CSONU unor noi țări și la reforma procesului decizional în cadrul acestui organism;
   (i) să se implice în reflecția inițiată în cadrul Adunării Generale a ONU privind rolul ONU în guvernanța globală, în vederea îmbunătățirii transparenței și a cooperării; să promoveze o mai mare cooperare între UE și Adunarea Generală a ONU;
   (j) să contribuie la revitalizarea Adunării Generale a ONU și să îi crească eficiența, printre altele prin susținerea activității grupului de lucru ad-hoc, prin încurajarea unor dezbateri tematice mai aprofundate și mai orientate către rezultate cu privire la problemele actuale importante, și prin strângerea legăturii Adunării Generale a ONU cu alte părți interesate, inclusiv cu societatea civilă și cu alte organizații și foruri internaționale și regionale; să sublinieze necesitatea de a continua unificarea agendelor Adunării Generale a ONU și a principalelor sale comisii; să sublinieze că această revitalizare nu poate fi asigurată decât dacă Adunarea Generală a ONU va lua măsuri relevante și adecvate în problemele care privesc întreaga comunitate internațională;
   (k) să își reconfirme angajamentul de a se asigura că ONU dispune de resurse financiare adecvate și că acestea sunt gestionate eficient și eficace, în conformitate cu principiile disciplinei și coerenței bugetare, cu respectarea celor mai înalte standarde internaționale;
  

Pacea și securitatea

  

Menținerea și consolidarea păcii

   (l) să consolideze parteneriatul operațional și să promoveze coerența strategică și eficacitatea eforturilor colective de consolidare a păcii, printre altele, prin activitatea Comisiei speciale pentru operațiuni de menținere a păcii;
   (m) să promoveze cooperarea și să creeze parteneriate în domeniul prevenirii conflictelor, al gestionării crizelor și al soluționării conflictelor cu ONU, OSCE, Uniunea Africană (UA), Liga Arabă și cu alte organizații internaționale și regionale, precum și cu societatea civilă; să îmbunătățească capacitățile de consolidare a păcii ale organizațiilor regionale, printre altele, prin intermediul parteneriatelor triple UE-ONU-UA și UE-ONU-ECOWAS;
   (n) să promoveze colaborarea dintre diferiții actori ai structurii de consolidare a păcii, în special dintre Secretariatul ONU, CSONU, Adunarea Generală a ONU și statele membre ale ONU implicate în misiunile de consolidare a păcii; să continue eforturile pentru ca statele membre ale UE să contribuie cu capacități speciale, precum transporturi, logistică și formare, la misiunile de pace ale ONU; să examineze opțiunea de a lansa o operațiune militară pe baza politicii comune de securitate și apărare (PSAC), incluzând eventual desfășurarea unui grup tactic de luptă pentru a preceda misiunile ONU de pace, dacă ONU solicită acest lucru, acordând o atenție specială protecției tuturor membrilor misiunilor de menținere a păcii și ai grupurilor tactice de luptă; să susțină dezvoltarea capacității de prevenire, mediere și gestionare a conflictelor, precum și de menținere și consolidare a păcii la nivel național și subnațional; să promoveze schimburile de cunoștințe practice și de bune practici între parteneri;
   (o) să contribuie la analiza capacităților civile ale ONU, pentru identificarea unor modalități practice de a echilibra cererea și oferta în domeniile critice ale capacităților civile; să accelereze procesul de recrutare, să elimine incompatibilitățile operaționale și să evite suprapunerea atunci când se desfășoară capabilități civile PSAC în sprijinul acțiunilor ONU; să exploreze opțiunile pentru desfășurarea în comun a unor echipe de reacție în caz de criză în cadrul unei operațiuni ONU, dacă sunt necesare capacități care să poată fi rapid desfășurate;
   (p) să asigure participarea femeilor în toate etapele proceselor de pace și implicarea lor sistematică în diplomația preventivă, în sistemul de avertizare rapidă și în monitorizarea securității; să țină seama, în conformitate cu Rezoluția 1325 (2000) a CSONU privind femeile, pacea și securitatea, de necesitatea integrării perspectivei de gen în cadrul prevenirii conflictelor, operațiunilor de menținere a păcii, asistenței umanitare, reconstrucției post-conflict și inițiativelor DDR(25); să contribuie activ la implementarea Rezoluției 1325 a CSONU de către toate statele membre ale ONU;
   (q) să coopereze cu ONU pentru a contracara actualele amenințări globale, cum ar fi schimbările climatice, proliferarea armelor nucleare, criminalitatea organizată și terorismul sau pandemiile;
   (r) să contribuie la încheierea cu succes și la continuarea favorabilă a Conferinței ONU cu privire la Tratatul privind comerțul cu arme din 2012 și a Conferinței de analiză a Programului de acțiune privind armele de calibru mic și armament ușor din 2012;
  

Responsabilitatea de a proteja (R2P)

   (s) să ofere asistență statelor pentru îndeplinirea responsabilităților lor de protejare a populației proprii; să pună accentul pe necesitatea unei acțiuni internaționale prompte și adecvate pentru a preveni și a opri genocidele, epurările etnice, crimele de război și crimele împotriva umanității;
   (t) să contribuie la avansarea, din punct de vedere politic și instituțional, a implementării conceptului de R2P în organismele ONU, în special în CSONU, AGONU și CDOONU, asumând concluziile și învățămintele de pe urma intervenției din Libia și a incapacității de a reacționa rapid în cazul Siriei; să faciliteze dezbaterea privind modul în care organele ONU, în special Consiliul de Securitate al ONU, ar putea utiliza acest concept pentru a asigura o mai bună cooperare între statele membre ale ONU în caz de criză; să promoveze rolul pozitiv al organizațiilor regionale în dezvoltarea și aplicarea unei abordări operaționale a R2P;
   (u) să lucreze cu partenerii pentru a se asigura că acest concept se axează pe prevenire, protecție și pe reconstrucția post-conflict, în concordanță cu structura tripartită a R2P: responsabilitate de a preveni, de a proteja și de a reconstrui; să asiste statele în consolidarea capacităților lor în acest domeniu, printre altele prin ameliorarea mecanismelor de alertă rapidă și a capacităților ONU de mediere; să încurajeze, în cooperare cu statele membre ale ONU, înființarea de puncte de contact pentru monitorizarea situațiilor de conflict emergente și pentru consolidarea capacităților relevante în cadrul delegațiilor UE;
   (v) să reconfirme fără ezitări angajamentul UE față de conceptul de R2P și să inițieze un consens interinstituțional cu privire la R2P între Parlamentul European, SEAE și statele membre ale UE, care ar putea determina o acțiune mai coerentă a UE cu privire la aceste probleme în cadrul forurilor ONU;
  

Medierea

   (w) să promoveze medierea ca instrument rentabil de prevenire și de soluționare pașnică a conflictelor, precum și de prevenire a reizbucnirii conflictelor; să elaboreze orientări de mediere mai eficace în domeniul statului de drept și al responsabilității democratice;
   (x) să acorde prioritate și să intensifice aplicarea acestui instrument, și să continue să dezvolte capacitățile de mediere din cadrul SEAE, pe baza conceptului de Consolidare a capacităților UE de mediere și dialog;
   (y) să coopereze îndeaproape, în cadrul medierilor, cu ONU și cu alți actori; să depună toate eforturile pentru crearea de sinergii, în activitățile de mediere, cu Departamentul ONU pentru afaceri politice (DPA); să susțină parteneriatul și cooperarea organizațiilor internaționale, regionale și subregionale cu ONU, între ele și cu societatea civilă, de exemplu printr-un parteneriat comun UE-ONU privind capacitățile de mediere; să îmbunătățească comunicarea reciprocă a informațiilor, cooperarea și coordonarea, pentru a asigura coerența și complementaritatea eforturilor depuse de actorii implicați în mediere;
  

Justiția internațională

   (z) să consolideze sistemul internațional de justiție penală; să sublinieze rolul CPI în combaterea impunității și să promoveze CPI ca unic organism judiciar permanent cu jurisdicție asupra autorilor individuali de crime de război, crime împotriva umanității și genocide, în cazul în care instanțele naționale nu pot sau nu vor să se ocupe de aceștia;
   (aa) să consolideze CPI, oferindu-i sprijin politic, diplomatic, financiar și logistic; să încurajeze toate statele membre ale ONU să se alăture Curții, ratificând Statutul de la Roma; să încurajeze o cooperare strânsă între ONU, organismele și agențiile sale, și Curte;
  

Drepturile omului

   (ab) să consolideze eforturile internaționale urmărind recunoașterea caracterului universal, indivizibil, interdependent și corelat al tuturor drepturilor omului stipulate în convențiile ONU; să contribuie la consolidarea capacităților naționale care permit îndeplinirea obligațiilor internaționale în materie de drepturile omului; să sublinieze, în acest context, necesitatea garantării dreptului la libertatea de religie și de credință pentru toți;
   (ac) să susțină activ inițiativa condusă de Africa și recomandarea Comisiei privind statutul femeilor, acționând în vederea adoptării, în 2012, a unei rezoluții a AG a ONU în vederea interzicerii mutilării genitale a femeilor (MGF) pe întregul glob; să solicite ÎR/VP și Comisiei să acorde prioritate absolută asigurării reușitei acestui proces;
   (ad) să promoveze în continuare integrarea drepturilor omului în toate aspectele activității ONU, reafirmând faptul că drepturile omului sunt inextricabil legate de celelalte obiective ale ONU privind pacea, securitatea și dezvoltarea;
   (ae) să participe proactiv la activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, susținând în comun rezoluțiile, pronunțând declarații și participând la dialogurile și dezbaterile interactive, pentru a asigura un mai bun echilibru în cadrul activității Consiliului ONU pentru Drepturile Omului;
   (af) să consolideze capacitatea de alertă rapidă în cadrul procedurilor speciale, prin crearea unui mecanism care să permită declanșarea automată a semnalării a unei situații în cadrul UNHRC; să consolideze procesul de monitorizare a punerii în practică a recomandărilor din cadrul procedurilor speciale;
   (ag) să încerce să consolideze procesul de evaluare periodică universală (UPR) prin includerea de recomandări în dialogurile bilaterale și multilaterale cu statele membre ale ONU și prin fundamentarea acestor dialoguri pe și în jurul normelor și standardelor internaționale;
   (ah) să își continue eforturile în cadrul Adunării Generale a ONU și al comisiilor sale cu privire la necesitatea unui moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, moratoriu care continuă să se bucure de susținere din partea unui număr tot mai mare de țări, precum și cu privire la drepturile copilului, la libertatea mass-mediei și la toleranța religioasă; să sprijine toate eforturile de eliminare a torturii; să încurajeze, în special, adoptarea Protocolului opțional la Convenția ONU împotriva torturii;
  

Susținerea democrației

   (ai) să contribuie la aproprierea la nivel local a proceselor democratice și la dezvoltarea unei culturi a democrației și a statului de drept; să extindă sprijinul acordat democrației dincolo de procesul electoral, pentru a susține democrația pe termen lung și pentru a putea să ofere cetățenilor rezultate tangibile; să asigure o mai mare implicare a parlamentelor și a partidelor politice în programele de sprijinire a democrației; să evidențieze importanța ONG-urilor independente, care au libertatea de acțiune necesară pentru dezvoltarea unei culturi civice puternice;
   (aj) să se axeze pe incluziunea socială și economică, pe tranziția democratică și procesele politice/electorale, pe consolidarea capacităților, pe consolidarea societății civile, pe participarea tinerilor la democrația parlamentară și pe apărarea libertății de exprimare, a libertății de conștiință și a libertății religioase, precum și pe protecția drepturilor femeilor, inclusiv în privința participării lor la viața publică și politică, atât la nivelul practicilor sociale, cât și al legislației;
   (ak) să integreze mai bine sprijinul acordat democrației în acțiunea externă a UE; să sprijine guvernarea democratică prin diferitele sale instrumente financiare și utilizând resursele delegațiilor UE, în măsura posibilului; să conlucreze cu ONU și cu ceilalți parteneri, la nivel mondial și local, pentru a consolida statul de drept, pentru a promova independența mass-mediei și pentru a crea și consolida instituții democratice care să poată oferi rezultate;
   (al) să se asigure că mandatele misiunilor de menținere a păcii țin seama de necesitatea de a sprijini misiunile de observare a alegerilor și de a le pune la dispoziție mijloacele necesare pentru a garanta siguranța observatorilor de pe teren;
  

Dezvoltarea

   (am) să raționalizeze politicile UE în materie de dezvoltare la toate nivelurile, pentru a evita contradicțiile între politicile în favoarea dezvoltării, pe de o parte, și obstacolele din calea dezvoltării țărilor partenere, pe de altă parte, în cadrul forurilor și al acordurilor bilaterale și multilaterale; să acorde o atenție deosebită implicațiilor asupra drepturilor omului și a dezvoltării în cadrul acordurilor de liber-schimb și pe parcursul negocierilor purtate la nivelul OMC;
   (an) să își continue acțiunile de asigurare a centralității ființei umane în cadrul oricărui proces de dezvoltare; să dea curs Declarației ONU privind dreptul la dezvoltare, axându-se pe măsurile practice necesare punerii sale în aplicare;
   (ao) să se asigure că proporția ajutorului european global canalizat prin bugetul UE nu este redusă și că acesta își menține dimensiunea axată pe combaterea sărăciei și a foametei; să aibă în vedere alocarea a 20% din întreaga asistență a UE în favoarea serviciilor sociale de bază, conform definiției de ONU, cu un accent special pe accesul liber și universal la serviciile de bază în domeniul sănătății și educației primare, luând în considerare sprijinul UE pentru inițiativa „Educație pentru toți” și angajamentul său de avea un rol în materie de sănătate globală;
   (ap) să contribuie la creșterea coerenței politicilor de dezvoltare și la îmbunătățirea eficacității ajutorului pentru dezvoltare, deoarece acestea rămân aspecte-cheie pentru realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;
   (aq) să conducă și să accelereze acțiunile ONU vizând realizarea ODM, concentrându-se în special asupra obiectivelor în privința cărora s-au realizat cele mai puține progrese;
   (ar) menținându-și angajamentul de a eradica sărăcia în colaborare cu comunitatea internațională, să acționeze în vederea stabilirii unei agende ambițioase a ODM pentru perioada post-2015, ținând seama de progresele realizate, dar și de problemele rămase;
   (as) să urmărească rezultatele Conferinței Rio+20 a ONU privind dezvoltarea sustenabilă și să ia măsuri pentru implementarea completă a concluziilor acesteia, printre altele prin promovarea dezvoltării sustenabile ca principiu director al dezvoltării mondiale pe termen lung;
   (at) să creeze un grup al ONU format din personalități marcante;
   (au) să dea curs în mod activ concluziilor adoptate la Busan;
   (av) să contribuie în mod decisiv la lupta împotriva speculațiilor cu produse alimentare și la soluționarea problemelor stringente ale sărăciei și foametei;
   (aw) să acorde prioritate securității alimentare, capacității de producție din agricultură, infrastructurii, consolidării capacităților, creșterii economice favorabile incluziunii, piețelor favorabile și noilor întreprinderi, accesului la tehnologie, precum și dezvoltării umane și sociale din țările cel mai puțin dezvoltate, în conformitate cu Programul de acțiune de la Istanbul și cu concluziile adoptate la cea de a 13-a sesiune a UNCTAD, din 26 aprilie 2012, de la Doha;
   (ax) să-și reitereze angajamentul față de principiile de la Roma privind securitatea alimentară; să să-și exprime dezacordul clar cu privire la consecințele speculației cu produse alimentare;
   (ay) să încurajeze țările în curs de dezvoltare, cu sprijinul donatorilor internaționali, să adopte măsuri pe termen lung pentru a se asigura că seceta nu duce în mod inevitabil la foamete; să pună în aplicare strategii de reducere a riscurilor de catastrofe și sisteme de avertizare timpurie;
   (az) să susțină integral rolul fundamental al ONU, și în special al oficiului ONU pentru Coordonarea afacerilor umanitare;
   (ba) să reafirme angajamentul pe termen lung al UE de susținere a bunăstării oamenilor din Cornul Africii și de combatere a cauzelor principale ale insecurității alimentare structurale și ale conflictelor.
  

Schimbările climatice, protecția globală a mediului și sustenabilitatea ecologică

   (bb) să-și asume un rol de lider în guvernanța globală în domeniul climei și în cooperarea internațională pentru atenuarea schimbărilor climatice; să contribuie la o arhitectură instituțională care să fie incluzivă, transparentă, echitabilă și care să prevadă o reprezentare echilibrată atât a țărilor dezvoltate, cât și a țărilor în curs de dezvoltare, în organismele de conducere pertinente; să continue dialogul cu actorii cheie, cum ar fi țările BRICS și cu cele în curs de dezvoltare, având în vedere că schimbările climatice au devenit un element esențial al relațiilor internaționale; să continue dezvoltarea capacităților SEAE pentru edificarea unei politici diplomatice a UE în domeniul schimbărilor climatice;
   (bc) să continue să capaciteze cetățenii în domeniul guvernanței în materie de mediu, printr-o aplicare efectivă la nivel mondial a principiului 10 al Declarației de la Rio; în acest context, să extindă dispozițiile Convenției de la Aarhus dincolo de Comisia economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), printr-o convenție mondială sau prin deschiderea Convenției de la Aarhus către părți din afara CEE-ONU; să promoveze o guvernanță mai bună în privința dezvoltării sustenabile, printre altele prin consolidarea Programului pentru mediu al ONU (PMONU); să coopereze activ cu partenerii săi pentru o aplicare mai extinsă la nivel global a legilor privind mediul;
   (bd) să direcționeze poziția comună a UA și a UE către modernizarea PMONU prin crearea unei agenții specializate a ONU, cu sediu la Nairobi, în Kenya; să abordeze, în acest nou cadru instituțional, problemele finanțării, transferului de tehnologie și consolidării capacităților pentru o dezvoltare sustenabilă;
   (be) să susțină biodiversitatea și protecția climei în țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu obiectivele stabilite în Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice și în Convenția privind diversitatea biologică; să considere mările și oceanele unul dintre pilonii-cheie ai cadrului de la Rio, alături de protecția climei și a biodiversității;
   (bf) să sprijine participarea activă a Comisiei la dezbaterile în curs cu privire la lacunele în materie de protecție și la remedierea acestora, dezbateri inițiate de Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați (ICNUR) în cadrul Dialogului 2010 al Înaltului Comisar pe tema problemelor legate de protecție, care urmărește ameliorarea cadrului internațional existent pentru protecția persoanelor strămutate forțat sau a apatrizilor; să participe în mod activ la dezbaterea referitoare la termenul de „refugiat climatic” (având drept scop identificarea persoanelor nevoite să-și părăsească locuințele și să se refugieze în altă țară ca urmare a schimbărilor climatice), urmărind, printre altele, găsirea unei eventuale definiții juridice a acestui termen, care nu este încă recunoscut în dreptul internațional sau în vreun acord internațional cu efecte juridice obligatorii;
  

Diverse

   (bg) să promoveze interacțiunea dintre guverne și parlamente în chestiunile globale și să stimuleze dezbaterea privind rolul parlamentelor la nivel mondial; să consolideze caracterul democratic, răspunderea și transparența guvernanței globale și să permită participarea publicului larg și a parlamentelor la activitățile ONU;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare VP/ÎR, Consiliului și, spre informare, Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0255.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0229.
(3) Consiliul Uniunii Europene 11298/2011.
(4) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/256.
(5) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/209.
(6) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/253.
(7) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/224.
(8) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/223.
(9) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/219.
(10) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/210.
(11) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/163.
(12) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/59.
(13) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/159.
(14) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/151.
(15) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/66/167.
(16) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/65/276.
(17) Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/64/236.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2012)0058.
(19) Texte adoptate, P7_TA(2011)0507.
(20) Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.
(21) Texte adoptate, P7_TA(2010)0482.
(22) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 56.
(23) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 7.
(24) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 549.
(25) Dezarmare, demobilizare, reinserție și reintegrare.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate