Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (1) litera (e) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 218 alineatele (2) și (10) din TFUE,

–  având în vedere raportul întocmit de Copenhagen Economics intitulat „Evaluarea obstacolelor din calea comerțului și a investițiilor între UE și Japonia”, publicat la 30 noiembrie 2009,

–  având în vedere Declarația comună adoptată la cel de-al 19-lea Summit UE-Japonia, care a avut loc la Tokyo, la 28 aprilie 2010,

–  având în vedere rezultatele consultării publice a Comisiei cu privire la relațiile comerciale dintre UE și Japonia, publicate la 21 februarie 2011,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 24 și 25 martie 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Japonia(1),

–  având în vedere Declarația comună adoptată la cel de-al 20-lea Summit UE-Japonia, care a avut loc la Bruxelles, la 28 mai 2011,

–  având în vedere articolul 90 alineatul (2) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, potrivit constatărilor Consiliul, dar și ale Comisiei, capacitatea Japoniei de a elimina barierele normative din calea schimburilor comerciale constituie o condiție prealabilă pentru deschiderea de negocieri pe marginea acordului comercial dintre UE și Japonia, favorizând, astfel, o integrare economică mai aprofundată între cei doi parteneri comerciali strategici;

B.  întrucât la cel de-al 20-lea Summit UE-Japonia, care a avut loc la Bruxelles, la 28 mai 2011, liderii participanți la Summit au decis ca cele două părți să înceapă discuții în vederea definirii domeniului de aplicare și a nivelului de ambiție ale acestor negocieri;

C.  întrucât a fost creat un Grup pentru evaluarea concepției comune privind domeniul de aplicare și nivelul de ambiție ale eventualelor negocieri comerciale dintre Japonia și UE,

1.  solicită Consiliului să nu autorizeze inițierea negocierilor comerciale până când Parlamentul nu își exprimă poziția referitoare la mandatul de negociere propus, pe baza unui raport realizat de comisia competentă;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, spre informare, Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0225.