Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 14 martie 2012 referitoare la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2013 - secțiunea III - Comisia (2012/2000(BUD))

P7_TA(2012)0077 A7-0040/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 313 și 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) (AII),

–  având în vedere programarea financiară actualizată a Comisiei pentru perioada 2007-2013, înaintată în conformitate cu punctul 46 din AII din 17 mai 2006 menționat anterior,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 21 februarie 2012 privind orientările bugetare pentru exercițiul 2013,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0040/2012),

Rolul bugetului Uniunii în gestionarea crizei economice și financiare

1.  ia notă de eforturile de consolidare bugetară întreprinse de majoritatea statelor membre din cauza crizei financiare și bugetare; subliniază însă faptul că UE nu va putea face față cu succes crizei economice și sociale actuale și nu va putea preveni alte crize în viitor dacă nu realizează o integrare politică mai profundă, dacă nu dispune de instrumente comune, cum ar fi sancțiunile automate și dreptul Comisiei de a declanșa o procedură judiciară în cadrul unei proceduri privind deficitul excesiv, dar și de programe comune finanțate de UE și de resursele necesare pentru a asigura funcționarea acestora; insistă asupra faptului că redresarea economică necesită măsuri de consolidare a solidarității și de stimulare a creșterii durabile și a ocupării forței de muncă; salută faptul că Consiliul European a recunoscut acest lucru în declarația sa din 30 ianuarie 2012 și în concluziile sale adoptate în urma Summitului din 1-2 martie 2012, dar insistă asupra necesității unor măsuri concrete, în special utilizând bugetul UE ca un instrument comun; subliniază faptul că prioritățile enumerate în declarațiile menționate anterior sunt cele pe care Parlamentul European le-a susținut în cursul procedurilor bugetare precedente;

2.  se declară în continuare preocupat de criza mondială fără precedent care a afectat în mod considerabil creșterea economică și stabilitatea financiară și a provocat o înrăutățire semnificativă a deficitelor bugetare și a datoriilor publice în statele membre; înțelege preocuparea Consiliului legată de constrângerile economice și bugetare de la nivel național și este ferm convins că 2013 va fi un an-cheie pentru redresarea economică;

3.  reamintește că bugetul Uniunii Europene este unul dintre cele mai importante instrumente care demonstrează solidaritatea dintre statele membre și dintre generații și că acesta aduce o valoare adăugată evidentă, dat fiind impactul său extraordinar asupra economiei reale și a vieții de zi cu zi a cetățenilor europeni; reamintește că, în ipoteza finanțării politicilor Uniunii exclusiv de către statele membre, costul acestora ar exploda și că, văzut din această perspectivă și utilizat astfel încât să creeze sinergii, bugetul UE în sine permite obținerea în comun de economii evidente, în beneficiul tuturor; consideră că măsurile de austeritate luate la nivel național nu ar trebui să ducă la reduceri echivalente la nivelul UE, dat fiind că un euro cheltuit la acest nivel poate genera economii în 27 de state membre;

4.  subliniază că, în special în momentele de criză, eforturile colective de la nivelul UE trebuie intensificate pentru a se garanta faptul că acțiunile întreprinse produc rezultate; subliniază că bugetul anual al Uniunii Europene și efectul său de levier, prioritățile din bugetele naționale, ca și toate celelalte instrumente europene, trebuie să sprijine politicile de redresare ale statelor membre și să fie aliniate la Strategia Europa 2020 pentru creștere și locuri de muncă, acest lucru fiind esențial pentru succesul strategiei și pentru menținerea încrederii în politicile UE, în special în rândul cetățenilor; având în vedere rolul bugetului de catalizator al investițiilor, subliniază că o reducere a bugetului UE ar avea un impact negativ asupra creșterii economice și a creării de locuri de muncă în Uniune;

5.  consideră că promovarea creșterii economice și a creării de locuri de muncă impune acțiuni specifice și eforturi bugetare mai mari pentru a stimula o politică industrială sustenabilă și pe termen lung, competitivitatea, inovarea și IMM-urile, care dețin cea mai mare parte a potențialului economic al UE și care, potrivit celor mai recente studii, au creat 85 % din noile locuri de muncă nete în UE între 2002 și 2010, fiind coloana vertebrală a creșterii economice europene; prin urmare, consideră că este deosebit de importantă promovarea spiritului antreprenorial și a creării de întreprinderi prin acțiuni concrete și că ar trebui alocate resursele necesare în acest scop; prin urmare, recunoaște că este necesar să fie depuse eforturi pentru a consolida și mai mult finanțarea la nivelul UE destinată sprijinirii eforturilor de creștere economică;

6.  subliniază faptul că acest sprijin va fi esențial pentru a evita reducerea investițiilor realizate de IMM-uri, în special în domeniul cercetării și al dezvoltării, dar și pentru a promova ocuparea forței de muncă și formarea profesională, în special pentru tineri, precum și pentru a asigura menținerea competențelor; consideră că întărirea sprijinului BEI pentru IMM-uri și infrastructură ar trebui să fie considerată o prioritate-cheie, contribuind astfel la valorificarea potențialului de inovare al IMM-urilor, care este esențial pentru prosperitatea UE și pentru construirea unei societăți bazate pe cunoaștere; subliniază în acest context necesitatea de a simplifica în continuare procedurile de accesare a programelor finanțate de către UE;

7.  consideră că investiții mai substanțiale din bugetul UE într-o economie durabilă ar conduce la crearea unui număr mai mare de locuri de muncă în comparație cu bugetul actual; consideră că astfel de investiții ar putea contribui semnificativ la readucerea UE pe calea creșterii economice;

8.  subliniază că rezultatele Strategiei Europa 2020 depind în mare măsură de tinerii de astăzi, care sunt mai instruiți, mai avansați din punct de vedere tehnic și mai mobili ca oricând; prin urmare, consideră că tineretul este și va fi în continuare cel mai important factor pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE; este preocupat de rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor în statele membre; în aceste condiții, subliniază că trebuie depuse toate eforturile posibile la nivel național și european pentru a se garanta că locurile de muncă și creșterea economică sunt o realitate, în special pentru tineri, care reprezintă viitorul comun al UE; subliniază totodată necesitatea de a aborda de urgență provocările reprezentate de șomaj și de creșterea nivelului de sărăcie în Uniunea Europeană, în spiritul inițiativei emblematice „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale”;

9.  ia act de propunerea Comisiei de a redirecționa credite în valoare de 82 de miliarde EUR care nu au fost încă programate în cadrul fondurilor structurale ale UE (Fondul european de dezvoltare regională și Fondul social european) către măsuri de sprijinire a IMM-urilor și de combatere a șomajului în rândul tinerilor; solicită să fie informat în mod corespunzător cu privire la această inițiativă, la punerea sa în aplicare și la eventualul său impact asupra bugetului 2013;

Un buget pentru 2013 bine coordonat și responsabil

10.  subliniază faptul că toate măsurile luate până acum pentru a combate criza ar trebui să contribuie la revenirea în direcția creșterii economice; în acest sens, consideră că măsurile de austeritate specifice care au fost deja adoptate trebuie să fie însoțite de investiții cu ținte bine definite care să ducă la o dezvoltare economică durabilă; subliniază că bugetul UE are un rol decisiv de jucat în acest context, fiind capabil să garanteze acțiuni prompte și bine coordonate în toate domeniile în vederea atenuării efectelor crizei asupra economiei reale și să acționeze drept catalizator al investițiilor, al creșterii economice și al ocupării forței de muncă în Europa;

11.  subliniază că punerea în practică bine coordonată, coerentă și la timp a angajamentelor și priorităților politice comune de la nivel național și de la nivelul UE presupune ca instituțiile naționale și cele europene să colaboreze pentru a orienta cheltuielile publice asupra domeniilor care stimulează creșterea, a evalua în prealabil efectele acțiunilor planificate, a dezvolta sinergiile dintre ele și a se asigura că acțiunile lor au un impact pozitiv, eliminând obstacolele și fructificând potențialul care nu este utilizat pe deplin; în acest sens, subliniază importanța organizării în continuare, înainte de summitul de primăvară, de prezentarea de către Comisie a proiectului de buget și de începutul procedurilor bugetare în statele membre, a unor dezbateri interparlamentare asupra orientărilor bugetare și economice comune ale statelor membre și ale Uniunii pentru a se asigura că există o coordonare între bugetele naționale și bugetul UE în cadrul general al activităților cu importanță crescută ale Parlamentului care fac parte din semestrul european, cu scopul de a consolida legitimitatea democratică a instituției, așa cum se solicită în Rezoluția din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice;

12.  solicită să fie adoptat un buget responsabil și orientat către rezultate, bazat pe buna calitate a cheltuielilor și pe utilizarea optimă și în timp util a resurselor financiare de care dispune UE; în spiritul declarației membrilor Consiliului European din 30 ianuarie 2012, subliniază necesitatea de a investi în creștere și în locuri de muncă, în special în beneficiul IMM-urilor și al tinerilor; își subliniază intenția de a se angaja, împreună cu comisiile parlamentare specializate, nu numai în identificarea domeniilor concrete în care se impune intensificarea acțiunilor, ci și în identificarea posibilelor priorități negative;

13.  subliniază faptul că bugetul UE reprezintă un instrument destinat exclusiv politicilor și acțiunilor care prezintă o valoare europeană adăugată; atrage atenția asupra faptului că bugetul UE, care nu se poate afla în deficit, are un efect de levier asupra creșterii și a ocupării forței de muncă mult mai important în comparație cu cheltuielile naționale, la fel ca și capacitatea sa de a mobiliza investițiile, de a asigura stabilitatea în Europa și de a ajuta Uniunea să iasă din actuala criză economică și financiară; subliniază totuși necesitatea de a mobiliza mai multe investiții pentru a nu pune în pericol proiectele care au un rol esențial pentru redresarea economică și competitivitate; subliniază, în acest context, că dezvoltarea de noi instrumente financiare îmbunătățite ar putea amplifica și mai mult efectul de levier al contribuției aduse de cheltuielile Uniunii la creșterea economică, atrăgând investiții private și compensând astfel limitările de la nivel național prin optimizarea cheltuielilor publice;

14.  reamintește că între 2000 și 2011 bugetele naționale ale statelor membre ale UE au crescut în medie cu 62 %, în timp ce plățile de la bugetul UE au crescut cu puțin sub 42 %, chiar dacă Uniunea s-a extins de la 15 state membre la 27;

15.  va acorda o atenție deosebită în contextul procedurii bugetare 2013 punerii în aplicare a priorităților bugetare ale Parlamentului European din exercițiile precedente și va urmări îndeaproape modul de finanțare și de punere în practică a Strategiei Europa 2020, aprobată fără rezerve de statele membre, în special în ceea ce privește promovarea competitivității și a ocupării forței de muncă, precum și celelalte priorități sectoriale;

16.  salută faptul că, în cea mai recentă versiune a programării financiare pentru 2012-2013, Comisia a respectat prioritățile bugetare ale Parlamentului pentru 2012, la fel cum a procedat și în 2011, neanulând majorările anterioare; solicită ca proiectul de buget 2013 să urmeze aceeași linie;

17.  reamintește că plafoanele stabilite pentru o serie de rubrici, în special pentru rubrica 1a (competitivitate pentru creștere și locuri de muncă) și rubrica 4 (UE ca actor global), din cadrul financiar actual sunt insuficiente pentru punerea în aplicare a politicilor pe care Parlamentul, Consiliul și Comisia le-au aprobat ca priorități; reamintește, în plus, că a fost necesară revizuirea de mai multe ori a creditelor alocate anumitor politici pentru a corespunde noilor obiective și sarcini, ceea ce a impus utilizarea instrumentului de flexibilitate pentru aproape fiecare buget anual; subliniază că nu va accepta ca angajamentele politice ale UE de lungă durată să fie periclitate; reamintește, în special, că angajamentele financiare asumate în temeiul acordurilor internaționale și/sau al acordurilor dintre UE și organizațiile internaționale ar trebui respectate și incluse în mod corespunzător în proiectul de buget;

Un buget 2013 orientat către punerea în practică a programelor și a priorităților Uniunii

18.  reamintește că cadrul financiar multianual (CFM) 2007-2013 a fost conceput pentru a spori prosperitatea și a îmbunătăți condițiile de viață ale cetățenilor europeni, precum și pentru a fructifica întregul potențial al extinderii; începând din 2008 însă, UE a cunoscut o criză fără precedent, care a afectat fiecare buget anual; subliniază în acest context că CFM 2007-2013 nu a fost revizuit pentru a se ține seama de nevoile suplimentare de finanțare apărute în urma crizei actuale, ci, dimpotrivă, în toate bugetele începând cu 2007 au fost prevăzute marje globale semnificative sub plafoanele generale și, astfel, toate bugetele anuale au fost caracterizate de restricții și de austeritate; subliniază că, prin urmare, plățile corespunzătoare ar trebui cel puțin efectuate conform unui ciclu bugetar normal; reamintește că, în cazul programelor multianuale, plățile sunt disociate de creditele de angajament numai din cauza perioadei care precedă vărsarea efectivă a fondurilor;

19.  subliniază că, întrucât 2013 este ultimul an din actuala perioadă de programare, va fi necesară recuperarea decalajului în ceea ce privește plățile, așa cum s-a întâmplat întotdeauna la sfârșitul perspectivelor financiare, dat fiind începutul procesului de finalizare al programelor pentru 2007-2013, precum și, în ceea ce privește angajamentele, pentru a putea respecta sumele prevăzute în programarea financiară, care se ridică la aproximativ 152 de miliarde EUR pentru 2013; reiterează faptul că orice reducere artificială a nivelului plăților va întârzia îndeplinirea obligațiilor contractuale și realizarea angajamentelor asumate în trecut de UE și ar putea duce la plata de dobânzi de penalizare și la pierderea încrederii în politicile europene și a credibilității instituțiilor UE; prin urmare, subliniază faptul că datoriile contractuale ar trebui achitate cât mai curând posibil, în conformitate cu disciplina bugetară;

20.  constată că nivelul plăților, care, decurgând din angajamente anterioare, ar trebui să fie stabilit pe baza unor criterii tehnice cum ar fi nivelurile de execuție, estimările privind absorbția sau nivelul angajamentelor restante (RAL), a devenit în ultimele proceduri bugetare principalul subiect de discuții politice în Consiliu; atrage atenția asupra nivelului în creștere al RAL la sfârșitul exercițiului 2011, care se ridica la 207 miliarde EUR, ceea ce corespunde unei creșteri de aproape 7 % față de nivelul atins la sfârșitul lui 2010; în perspectiva reuniunii interinstituționale privind diferența dintre creditele de angajament și cele de plată, va demara un dialog cu Comisia pentru a clarifica pe deplin componența RAL; insistă asupra faptului că Consiliul nu ar trebui să decidă a priori nivelul plăților fără să țină seama de nevoile reale și de obligațiile legale; remarcă, de asemenea, că acumularea RAL subminează de fapt elaborarea unui buget transparent al UE, în care legătura specifică dintre angajamentele și plățile dintr-un anumit exercițiu bugetar ar trebui să fie evidentă;

21.  subliniază faptul că o abordare bazată pe principiul „contributor net la bugetul UE/beneficiar net din bugetul UE” nu ține seama în mod corespunzător de efectele colaterale foarte pozitive pe care bugetul UE le are asupra diferitelor state membre, în beneficiul obiectivelor strategice comune ale Uniunii; este foarte preocupat de creșterile foarte modeste ale plăților în ultimele două bugete, în special de faptul că în bugetul 2012 această creștere a fost mai mică decât nivelul inflației, într-un moment crucial când toate programele de investiții ar trebui să își desfășoare întregul potențial și să funcționeze la capacitate maximă;

22.  subliniază că, în interesul bunei gestiuni financiare, subfinanțarea ar trebui evitată, iar creditele ar trebui aliniate la estimări realiste privind capacitatea de absorbție; atrage atenția asupra faptului că reducerea artificială a nivelului creditelor în raport cu estimările realiste ale Comisiei ar putea avea ca efect nedorit limitarea potențialului pe care îl poate oferi nivelul final de execuție bugetară; reamintește că nivelul creditelor de plată propuse de Comisie în proiectul său de buget este stabilit în mare parte pe baza previziunilor și a capacității de execuție a statelor membre, deoarece acestea gestionează împreună cu Comisia peste 80 % din fondurile UE;

23.  regretă că, în timp ce Consiliul a refuzat în decembrie 2011 să finanțeze nevoile suplimentare identificate, anumite plăți, în valoare totală de peste 10 miliarde EUR, nu au putut fi onorate la sfârșitul lui 2011, lucru care are acum consecințe asupra plăților disponibile în 2012; observă cu preocupare că această situație a fost generată de îndoielile exprimate de Consiliu cu privire la datele de execuție și la evaluările nevoilor prezentate de Comisie, în condițiile în care Consiliul nu a oferit alte date sau surse de informație;

24.  este deci extrem de preocupat de situația plăților în 2012 și solicită Comisiei să prezinte o propunere astfel încât să fie găsită o soluție cât mai rapid în cursul acestui an, pentru a evita reapariția problemei în 2013; în plus, consideră că o astfel de utilizare a creditelor aferente exercițiului următor pentru a finanța nevoi actuale este o practică greșită de gestiune financiară și încalcă principiul anualității bugetului; își exprimă profunda îngrijorare că această practică subminează politica de neîndatorare a Uniunii;

25.  își reiterează apelul adresat Consiliului de a nu reduce în mod artificial nivelul plăților în cursul procedurii bugetare și subliniază faptul că această practică pare să conducă la un nivel nesustenabil al plăților; în cazul în care sunt făcute totuși astfel de propuneri, solicită Consiliului să identifice cu claritate programele sau proiectele UE care, în opinia sa, ar putea fi amânate sau abandonate și să justifice în mod public respectivele propuneri;

26.  în acest context, solicită Consiliului să țină seama de principiile unei întocmiri realiste și responsabile a bugetului atunci când își formulează poziția și se angajează să continue să monitorizeze în permanență execuția creditelor aferente exercițiului 2012, în special a creditelor de plată; invită Consiliul să facă același lucru, astfel încât autoritatea bugetară să poată lucra pe baza unor date comune și actualizate privind execuția și să poată formula estimări fiabile ale cheltuielilor; în acest sens, invită Consiliul și Comisia să participe la o reuniune interinstituțională în primul semestru al anului 2012, la nivelul politic adecvat, pentru a clarifica și elimina posibilele neînțelegeri apărute în legătură cu cifrele privind execuția și cu estimările privind nevoile de plată și pentru a evalua împreună situația plăților pentru exercițiile bugetare 2012 și 2013;

27.  subliniază importanța finanțării autorităților europene de supraveghere (ABE, AEAPO și AEVMP) pentru a permite punerea în aplicare în mod global a măsurilor aferente reglementării financiare, precum și a structurilor de supraveghere, cu scopul de a preveni apariția unor crize noi; subliniază faptul că finanțarea destinată autorităților europene de supraveghere și serviciilor juridice independente ar trebui să aibă prioritate în cadrul bugetului;

28.  salută acordul obținut în decembrie 2011 cu privire la finanțarea costurilor suplimentare ale proiectului ITER; îndeamnă Comisia să respecte în întregime concluziile comune ale acordului și să prezinte propuneri concrete cu privire la suma de 360 de milioane EUR în proiectul de buget 2013, prevalându-se de dispozițiile prevăzute în Regulamentul financiar și în Acordul interinstituțional (AII) din 17 mai 2006 și excluzând orice nouă revizuire a CFM în ceea ce privește ITER; își reiterează convingerea fermă că asigurarea sumei de 360 de milioane EUR în bugetul 2013 nu trebuie să compromită implementarea cu succes a celorlalte politici ale UE în cursul acestui ultim exercițiu financiar din perioada de programare, în special a celor care contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, și se opune în mod expres oricăror redistribuiri care afectează aceste priorități bugetare; subliniază faptul că, în programarea sa financiară, Comisia prevede o marjă de 47 de milioane EUR la rubrica 1a, care acoperă parțial necesarul pentru ITER;

29.  speră că, în perspectiva viitoarei aderări a Croației prevăzute pentru 1 iulie 2013, revizuirea CFM va fi adoptată rapid, în conformitate cu punctul 29 din AII („Ajustarea cadrului financiar în funcție de extindere”) și invită Comisia să prezinte o propunere privind creditele suplimentare necesare de îndată ce actul de aderare va fi fost ratificat de toate statele membre; reiterează faptul că aderarea Croației ar trebui însoțită de finanțarea suplimentară adecvată din fonduri noi, mai degrabă decât din redistribuiri pentru a doua parte a lui 2013;

Cheltuieli administrative

30.  ia act de scrisoarea din 23 ianuarie 2012 a comisarului pentru programare financiară și buget, în care se afirmă intenția Comisiei de a reduce cu 1 % numărul de posturi din schema sa de personal deja din 2013, ținând seama în mod adecvat de efectele diferite asupra direcțiilor generale mici, mari și medii; intenționează să analizeze în detaliu intenția Comisiei de a reduce până în 2018 cu 5 % efectivul de personal din instituțiile și organele UE, în comparație cu 2013, și reamintește că acesta este un obiectiv general; reamintește că orice modificare a schemei de personal are un impact direct asupra bugetului și nu ar trebui să compromită, în niciun caz, prerogativele bugetare ale Comisiei pentru bugete și ale Parlamentului European; consideră că orice reducere pe termen scurt sau lung a efectivului de personal ar trebui să se bazeze pe o analiză prealabilă de impact și să ia în considerare în mod corespunzător, printre alte aspecte, obligațiile juridice ale Uniunii și noile competențe și sarcini suplimentare conferite instituțiilor prin tratate;

31.  reamintește importanța unei cooperări interinstituționale strânse și constructive, pe tot parcursul procedurii, și își reafirmă disponibilitatea de a contribui pe deplin la această cooperare, în conformitate cu dispozițiile TFUE; speră că prezentele orientări vor fi luate în considerare în mod corespunzător în cadrul procedurii bugetare și în pregătirea proiectului de buget;

o
o   o

32.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 56, 29.2.2012.

Decizia Parlamentului European din 14 martie 2012 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale privind crima organizată, corupția și spălarea de bani

P7_TA(2012)0078 B7-0151/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia Conferinței președinților din 16 februarie 2012 de a propune înființarea unei Comisii speciale pentru probleme de crimă organizată, corupție și spălare de bani, și de a stabili atribuțiile și componența numerică a acesteia,

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2011 privind crima organizată în Uniunea Europeană(1), în care își exprimă intenția de a înființa o comisie specială,

–  având în vedere rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției(2),

–  având în vedere articolul 184 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să înființeze o Comisie specială pentru probleme de crimă organizată, corupție și spălare de bani, cu următoarele atribuții:

2.  decide că această comisie specială poate emite recomandări cu privire la măsurile și inițiativele de întreprins, în strânsă colaborare cu comisiile permanente ale Parlamentului, având în vedere că atribuțiile acestora din urmă privind chestiunile legate de adoptarea, monitorizarea și punerea în aplicare a legislației Uniunii din aceste domenii rămân neschimbate;

3.  decide că comisia specială va avea 45 de membri;

4.  decide ca durata mandatului comisiei speciale să fie de 12 luni, începând cu 1 aprilie 2012, cu posibilitate de prelungire; decide că această comisie va prezenta Parlamentului un raport interimar și un raport la sfârșitul mandatului, care să conțină recomandări cu privire la acțiunile sau inițiativele de întreprins.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0459. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0388. (3) La punctul respectiv se menționează următoarele: „15. îşi exprimă intenţia de a înfiinţa, în termen de trei luni de la adoptarea prezentei rezoluţii, o comisie specială care să se ocupe de problema răspândirii organizaţiilor criminale inclusiv de tip mafiot acţionând la nivel transnaţional, unul dintre obiectivele acesteia fiind să examineze amploarea fenomenului şi efectele sale socio-economice negative la nivelul UE, incluzând problema deturnării fondurilor publice de către organizaţiile criminale de tip mafiot, infiltrarea acestora în sectorul public şi contaminarea economiei legale şi a sistemului financiar, în vreme ce un alt obiectiv ar fi identificarea unei game de măsuri legislative pe baza cărora să poată fi contracarată această ameninţare, concretă şi bine-cunoscută, la adresa UE şi a cetăţenilor săi; prin urmare, solicită Conferinţei preşedinţilor să înainteze o propunere în temeiul articolului 184 din Regulamentul de procedură”.