Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050 (2011/2095(INI))

P7_TA(2012)0086 A7-0033/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112) și documentele de lucru care o însoțesc (SEC(2011)0288) și (SEC(2011)0289),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Analiză a opțiunilor pentru depășirea obiectivului de reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră și evaluare a riscului de relocare a emisiilor de carbon” (COM(2010)0265) și documentul de însoțire (SEC(2010)0650),

–  având în vedere propunerile de reformare (COM(2011)0656) și de modificare a Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) (COM(2011)0652) și a Directivei privind abuzul de piață (MAD) (COM(2011)0651) în ceea ce privește certificatele de emisii din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2011,

–  având în vedere pachetul UE privind clima și energia,

–  având în vedere articolul 9 din TFUE („clauza socială”)

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0033/2012),

A.  întrucât aproximativ 90 de părți la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, printre care și economii emergente, care împreună sunt responsabile pentru mai mult de 80 % din emisiile globale, au făcut declarații unilaterale referitoare la obiectivele cuantificate de reducere a emisiilor la nivelul întregii economii, chiar dacă acestea nu au un caracter juridic obligatoriu;

B.  întrucât Parlamentul European și Consiliul European și-au declarat ambiția de a realiza o reducere cu 80-95 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050;

C.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să ajungă la un acord privind obiectivele specifice de reducere a emisiilor în vederea stabilirii bazei și a cadrului pentru elaborarea actelor legislative și a altor măsuri necesare;

D.  întrucât foaia de parcurs demonstrează că obiectivul climatic actual de 20 %, care ar putea fi îndeplinit în proporție de peste 50 % prin compensări altele decât naționale, nu duce la realizarea în condiții de rentabilitate a unei reduceri de 80 % în 2050 față de 1990; întrucât 80 % este limita inferioară a intervalului 80-95 % pe care IPCC l-a considerat necesar pentru țările industrializate și pe care Consiliul European l-a stabilit ca obiectiv al UE pentru anul 2050;

E.  întrucât, pentru a putea efectua investiții ecologice pe termen lung, industria trebuie să aibă o imagine clară despre strategia UE privind o economie cu emisii reduse de carbon, care să fie susținută și de certitudine juridică, de obiective ambițioase și de mecanisme de finanțare bine concepute;

F.  întrucât este în interesul statelor membre să își reducă dependența de furnizorii străini de energie, în principal de cei din țările problematice din punct de vedere politic;

G.  întrucât Agenția Internațională a Energiei a calculat că patru cincimi din totalul emisiilor de CO2 legate de energie, acceptate în „Scenariul 450” până în anul 2035, sunt deja blocate de stocul de capital existent;

H.  întrucât sunt necesare evaluarea riscurilor și luarea de măsuri împotriva acestora pentru ca, în absența unor eforturi globale suficiente, măsurile naționale să determine situația în care instalații mai puțin eficiente în altă parte obțin o cotă mai mare de piață, conducând astfel la creșterea emisiilor la nivel global, și anume la relocarea emisiilor de carbon;

I.  întrucât Raportul Stern estimează că prin absența măsurilor de protecție a climei se generează costuri care vor fi echivalente cu pierderea a cel puțin 5 % din PIB-ul global în fiecare an;

J.  întrucât producția și consumul de biomasă ca sursă de energie nu sunt, prin definiție, neutre din punctul de vedere al emisiilor de carbon;

K.  întrucât ar trebui să se țină seama de aspectele sociale prin intermediul instrumentului de „evaluare a impactului social”,

1.  recunoaște beneficiile pe care dezvoltarea unei economii cu emisii scăzute de carbon le are pentru statele membre și, după caz, pentru regiunile acestora; prin urmare, sprijină foaia de parcurs a Comisiei pentru trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon până în 2050, precum și traiectoria aferentă, reperele specifice pentru reducerea emisiilor pe plan intern cu 40 %, 60 %, respectiv 80 % până în anii 2030, 2040 și respectiv 2050, și seria de repere specifice sectoarelor, acestea reprezentând baza pentru propunerea unor inițiative legislative sau de altă natură în cadrul politicii economice și în domeniul climei; recunoaște că traiectoria și reperele se bazează pe modelul PRIMES în vederea pregătirii instrumentelor legislative și normative necesare;

2.  invită Comisia să fixeze reduceri intermediare ale emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 și 2040, inclusiv obiective concrete pentru fiecare sectorși un calendar de implementare ambițios;

3.  invită Comisia să formuleze în următorii doi ani măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor pentru anul 2030, ținând seama de capacitățile și potențialele naționale specifice, precum și de progresele internaționale realizate în domeniul politicii privind schimbările climatice;

4.  consideră că măsurile ar trebui să fie implementate într-un mod coordonat, rentabil și eficient, ținând cont de caracteristicile specifice ale statelor membre;

5.  solicită o mai mare corelare între programele și politicile comunitare pentru a atinge obiectivele foii de parcurs și a asigura integrarea deplină a priorităților acesteia în noul cadru financiar multianual 2014-2020; recunoaște că îndeplinirea obiectivului de creștere cu 20 % a eficienței energetice ar permite UE să își reducă emisiile interne de CO2 cu 25 % sau mai mult până în 2020 și că această reducere ar continua să fie rentabilă în vederea atingerii obiectivului pe termen lung de reducere până în 2050 a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80-95 % față de nivelurile din 1990; constată că, în conformitate cu foaia de parcurs, o abordare mai puțin ambițioasă ar duce la costuri semnificativ mai mari pentru întreaga perioadă; reamintește, cu toate acestea, faptul că rentabilitatea investițiilor ar trebui să fie întotdeauna măsurată în funcție de bugetele statelor membre;

6.  reamintește că, în perioada premergătoare Conferinței privind schimbările climatice de la Durban, Parlamentul European a solicitat ca obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 să fie majorat la o valoare peste 20 % până în 2020;

7.  subliniază faptul că existența unor obiective clare în ceea ce privește emisiile va stimula investițiile timpurii necesare în cercetare și dezvoltare, demonstrație și implementare a tehnologiilor cu emisii reduse și că definirea unei strategii pe termen lung este de o importanță capitală pentru a se asigura că UE este pe cale să-și realizeze obiectivul convenit de a reduce emisiile până în 2050;

8.  invită Comisia să prezinte o analiză a costurilor și beneficiilor respectării parcursului propus la nivel de stat membru, luând în considerare conjuncturile naționale generate de diferite progrese tehnologice, precum și investițiile necesare (și acceptarea acestora de către societate), precum și existența unor diverse condiții care pot exista la nivel global;

9.  subliniază că evoluția spre o economie cu emisii scăzute de carbon ar deține un potențial semnificativ de creare de locuri de muncă suplimentare, în același timp asigurând creșterea economică și oferind industriei europene un avantaj competitiv;

10.  reamintește că trecerea la tehnologii nepoluante ar reduce drastic poluarea atmosferică,oferind astfel beneficii semnificative pentru sănătate și pentru mediu;

Dimensiunea internațională

11.  remarcă faptul că dezvoltarea pe plan mondial a tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon și aplicarea acestora cunoaște o creștere rapidă și că este esențial pentru competitivitatea Europei în viitor să se sporească nivelul investițiilor în cercetarea, dezvoltarea și aplicarea acestor tehnologii;

12.  ia act de deplasarea inovării științifice și tehnologice sustenabile din Europa către alte părți ale lumii, ceea ce poate conduce la pierderea de către UE a poziției sale de lider tehnologic în domeniu și la transformarea sa într-un importator net al unor astfel de tehnologii și produse finite conexe; subliniază, prin urmare, importanța valorii adăugate europene pentru dezvoltarea și producția internă de tehnologii și produse, în special pentru eficiența energetică și energiile regenerabile;

13.  subliniază faptul că în fruntea clasamentului mondial privind instalarea de parcuri eoliene se situează China, că producătorii chinezi și indieni de turbine eoliene se numără printre primii zece, iar China și Taiwan produc în prezent majoritatea panourilor fotovoltaice din lume; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a promova dezvoltarea și producția ecoeficientă, pe teritoriul UE, a acestor tehnologii, precum și a tehnologiilor noi și inovatoare care sunt necesare pentru atingerea obiectivelor ambițioase privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

14.  invită UE să își mențină rolul activ jucat în cadrul negocierilor internaționale pentru finalizarea unui acord ambițios, cuprinzător și cu caracter juridic obligatoriu; remarcă faptul că este important ca UE să își demonstreze convingerile și să devină un model care să demonstreze beneficiile și viabilitatea economiei cu emisii reduse de carbon; salută rezultatul Conferinței de la Durban în cadrul căreia s-a convenit un calendar clar pentru elaborarea unui acord internațional post-2012 și acceptarea ideii că țările mari producătoare de emisii, indiferent dacă sunt economii dezvoltate sau în curs de dezvoltare, trebuie să adopte obiective ambițioase și suficiente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

15.  subliniază faptul că UE trebuie să continue să acționeze în mod constructiv în cadrul negocierilor climatice la nivel mondial și că trebuie dezvoltată o diplomație europeană în domeniul climatic sub egida SEAE;

16.  subliniază faptul că principala provocare pentru o economie sustenabilă cu emisii reduse de carbon este aceea de a garanta integrarea politicilor privind schimbările climatice în toate sectoarele de activitate de importanță majoră legate de energie, transporturi, agricultură, educație, inovare etc.;

17.  subliniază că întârzierea măsurilor climatice globale și europene ar duce la creșterea costurilor, nu numai pentru îndeplinirea obiectivului pentru anul 2050, din cauza investițiilor imobilizate în echipamente cu înaltă intensitate de carbon și a unei perfecționări tehnologice mai lente, ci și ca urmare a pierderii de către UE a rolului de lider inovator în domeniul cercetării, al creării de locuri de muncă și al creării unei economii durabile mai ecologice;de asemenea, subliniază că întârzierea măsurilor pentru 2020 va duce la un potențial diminuat de reducere pentru anul 2030 și pentru anii următori;

18.  reiterează faptul că emisiile cumulative sunt decisive pentru sistemul climatic; constată că, în pofida eforturilor de realizare a unor reduceri de 30 % în 2020, de 55 % în 2030, de 75 % în 2040 și de 90 % în 2050, UE ar fi în continuare responsabilă pentru aproximativ dublul cotei sale pe cap de locuitor din bugetul de carbon global, compatibil cu obiectivul de 2°C, și că reducerea cu întârziere a emisiilor sporește partea cumulativă în mod semnificativ;

19.  reamintește că limitarea creșterii temperaturii globale la o medie de 2°C nu garantează evitarea unui impact nefavorabil semnificativ asupra climei;

Schema de comercializare a certificatelor de emisii

20.  recunoaște că schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) reprezintă principalul, dar nu singurul instrument pentru reducerea emisiilor industriale și promovarea investițiilor în tehnologii cu emisii scăzute de carbon; consideră că este necesară îmbunătățirea în continuare a ETS; invită Comisia și statele membre să completeze schema UE de comercializare a certificatelor de emisii cu o abordare bazată pe tehnologie și inovare pentru a garanta realizarea reducerilor semnificative necesare;

21.  remarcă faptul că schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) funcționează astfel cum a fost conceput și că prețul mai scăzut al carbonului este rezultatul unei activități economice reduse și al disponibilității certificatelor mult peste nivelul cererii; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că lipsa unor stimulente pentru investițiile în tehnologii cu emisii reduse de carbon și pentru sporirea eficienței energetice plasează UE într-o poziție nefavorabilă în raport cu concurenții săi industriali; ia act de rapoartele potrivit cărora nu se anticipează o creștere a prețului carbonului atâta timp cât nu are loc o creștere mai mare sau o adaptare a ETS;

22.  recunoaște că prețul actual al carbonului nu va stimula investițiile în tehnologiile cu emisii scăzute de carbon și, astfel, va avea un rol foarte limitat în determinarea unor reduceri ale emisiilor, riscând în același timp blocarea UE pentru următoarele decenii în infrastructuri generatoare de mari cantități de carbon;

23.  subliniază că politicile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea nu se pot baza exclusiv pe mecanisme de piață;

24.  recunoaşte că ETS se confruntă cu probleme care nu fuseseră anticipate la început, iar surplusul din ce în ce mai mare de certificate va duce la reducerea stimulentului pentru promovarea investiţiilor în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon timp de mulţi ani de acum înainte; ia act de faptul că acest lucru pune în pericol eficacitatea ETS în calitate de mecanism principal al UE de a reduce emisiile de o manieră care să creeze condiţii de concurenţă echitabile pentru tehnologiile aflate în competiţie, care să asigure societăţilor flexibilitatea necesară pentru a-şi dezvolta propria strategie de reducere a emisiilor şi care să asigure măsuri specifice de combatere a relocării emisiilor de dioxid de carbon; invită Comisia să adopte măsuri pentru a rectifica deficiențele ETS și pentru a face posibilă funcționarea acestui sistem astfel cum s-a prevăzut inițial; aceste măsuri pot include:

25.  constată că aceste măsuri vor crește veniturile din licitații pentru statele membre; reamintește guvernelor că nu există nicio limită privind proporția acestor fonduri care pot fi cheltuite în scopuri legate de climă și recomandă ca sumele în cauză să fie utilizate pentru a stimula investițiile în emisiile reduse de carbon din industrie sau să încurajeze alte mijloace de creare a locurilor de muncă, de exemplu prin reducerea impozitării forței de muncă;

26.  invită Comisia să înainteze până la sfârșitul lui 2013 propuneri care să extindă cerința de a achiziționa cotele prin licitație la acele industrii mari consumatoare de energie care se confruntă cu amenințări minime din partea concurenței străine;

27.  recunoaște că pentru a realiza obiectivele foii de parcurs privind emisiile scăzute de carbon trebuie ajustată Decizia privind partajarea eforturilor (Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului);

Relocarea emisiilor de dioxid de carbon

28.  invită Comisia să publice detalii privind contribuția reală a UE la reducerea emisiilor globale de CO2 din 1990, ținând seama de consumul său de produse fabricate acum în alte locuri;

29.  insistă asupra faptului că trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon ar trebui susținută de o abordare normativă rezonabilă și proporțională; afirmă că respectarea oneroasă din punct de vedere administrativ și financiar a legislației privind mediul are un impact semnificativ asupra ocupării forței de muncă și asupra producției în sectoarele mari consumatoare de energie și crește riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, împingând în același timp întreprinderile și, prin urmare, locurile de muncă afară din UE;

30.  este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia măsurile de ajustare la frontieră sau măsurile de includere a importurilor în cadrul ETS ar trebui combinate cu licitarea integrală în sectoarele vizate;invită Comisia să efectueze o analiză a sectoarelor în care alocarea cu titlu gratuit a certificatelor nu previne relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

31.  invită Comisia să ofere statelor membre orientări pentru adoptarea oricăror măsuri de compensare în favoarea industriilor care se dovedesc a fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru costurile indirecte legate de emisiile de gaze cu efect de seră, în cel mai scurt timp posibil, astfel cum este prevăzut în directivă;

32.  invită Comisia să efectueze o analiză privind absența criteriului geografic în evaluarea relocării emisiilor de dioxid de carbon pentru piața energiei electrice din sud-estul Europei;

33.  salută concluzia foii de parcurs, potrivit căreia sectorul energetic ar trebui să se decarbonizeze aproape integral până în 2050 (reduceri de emisii de 93-99 %); recunoaște faptul că dintr-o perspectivă industrială a UE, cei care fac primii pași în direcția tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon au un avantaj competitiv în lumea cu emisii reduse de carbon de astăzi și de mâine; subliniază că, din acest motiv, reducerile de emisii ar trebui realizate într-un mod care să nu afecteze competitivitatea UE și care să ia în considerare riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon, în special în sectoarele cu un consum de energie ridicat;

Eficiența energetică

34.  reamintește evaluările existente care indică faptul că obiectivul privind creșterea eficienței energetice și reducerea consumului de energie cu 20 % raportat la previziunile pentru 2020 nu va fi atins; solicită acțiuni rapide, mai multă ambiție și un mai mare angajament politic în ceea ce privește realizarea obiectivelor pentru 2020 și abordarea perioadei de după 2020, atrăgând astfel investiții corespunzătoare; este de acord cu concluzia care se desprinde din foaia de parcurs a Comisiei, potrivit căreia politicile privind eficiența energetică sunt esențiale pentru reducerea în continuare a emisiilor de carbon; consideră, de aceea, că obiectivele obligatorii nu ar trebui excluse; subliniază că măsurile vizând eficiența energetică duc la noi locuri de muncă, economii și creșterea siguranței aprovizionării și a competitivității; salută, în acest sens, prioritățile stabilite de Directiva privind eficiența energetică propusă pentru creșterea eficienței energetice în toate sectoarele, în special în cel al construcțiilor prin renovarea stocului de clădiri existent, cu accent pe un obiectiv de renovare a clădirilor publice; solicită suplimentarea resurselor și măsuri vizând mobilizarea de noi surse de finanțare la nivel european și național, inclusiv prin intermediul unor noi instrumente de finanțare; subliniază importanța investițiilor private pentru depășirea constrângerilor bugetare actuale în sectorul public;

35.  deplânge absența măsurilor de a capta potențialul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu costuri negative în domeniul eficienței energetice și a resurselor și solicită accelerarea lucrărilor desfășurate în baza Directivei privind proiectarea ecologică (2009/125/CE), pentru aplicarea strictă a principiului costurilor minime pentru întregul ciclu de viață sau pentru ca normele de punere în aplicare să fie stabilite la nivelul actorilor care au avut cele mai bune performanțe și, de asemenea, să se stabilească cerințe minime și pentru produsele neelectrice;

36.  solicită ca activitățile desfășurate în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică să includă echipamentele de încălzire, boilerele și materialele izolante, care pot facilita reducerea consumului de energie și de resurse permițând în același timp o reciclare mai mare, precum și extinderea și elaborarea unor cerințe de etichetare care pot ajuta consumatorii să ia decizii în cunoștință de cauză;

37.  subliniază necesitatea actualizării planului de acțiune privind eficiența energetică cu obiective cu caracter obligatoriu, inclusiv o gamă completă de măsuri cantitative autentice de-a lungul lanțului de aprovizionare cu energie;

38.  consideră că eficiența energetică este cel mai eficace instrument pentru îmbunătățirea inovării tehnologice industriale și pentru a contribui la reducerea generală a emisiilor într-un mod eficient din punct de vedere economic, stimulând totodată creșterea locurilor de muncă; invită așadar Comisia să sprijine eforturile statelor membre de a promova eficiența energetică prin adoptarea unor sisteme de stimulare stabile pe termen lung pentru a promova tehnologiile cele mai eficiente din punctul de vedere al raportului costuri-beneficii; consideră că pentru a atinge obiectivul de eficiență energetică stabilit pentru 2020 ar trebui garantat un grad adecvat de armonizare a standardelor europene de eficiență;

39.  reiterează importanța acordării de stimulente pentru investițiile publice și private axate pe conceperea și dezvoltarea de tehnologii ușor de reprodus, cu scopul de a îmbunătăți calitatea economisirii și a eficienței consumului de energie;

40.  invită Comisia să stabilească măsuri specifice atunci când promovează eficiența energetică pentru a aborda stimulentele contrare care există între consumatorii și distribuitorii de energie;

41.  invită Comisia să introducă un obiectiv pe termen lung pentru reducerea consumului de energie al parcului imobiliar al UE până în 2050;

42.  atrage atenția asupra faptului că UE și statele membre nu au investit suficient în măsuri pentru reducerea emisiilor de CO2 și pentru creșterea eficienței energetice în sectorul construcțiilor și în cel al transporturilor; invită Comisia și statele membre să acorde finanțări mai mari pentru măsurile de creștere a eficienței energetice a clădirilor și a rețelelor urbane centralizate de încălzire și răcire, atât în contextul revizuirii perspectivei financiare actuale, cât și în viitorul cadru financiar multianual;

Energia regenerabilă

43.  invită Comisia să elaboreze o politică de aprovizionare cu biomasă pentru a încuraja producția și utilizarea sustenabilă a biomasei; subliniază că aceasta ar trebui să includă criterii de sustenabilitate pentru diferite tipuri de biomasă, ținând seama de profilul de carbon al diferitelor surse pe întreaga durată a ciclului lor de viață, acordându-se prioritate obținerii de valoare primară din materiile prime ale biomasei, mai degrabă decât utilizării acestora pentru producția de energie; insistă asupra faptului că obiectivul UE în ceea ce privește biocombustibilii nu trebuie să influențeze negativ producția de alimente și furaje sau să conducă la pierderea biodiversității;

44.  invită, prin urmare, Comisia să adopte o abordare mai largă cu privire la ILUC și să promoveze protejarea adecvată a mediului în țările terțe afectate de schimbarea destinației terenurilor de o manieră bilaterală și multilaterală pentru a lua în considerare emisiile de gaze cu efect de seră care pot fi atribuite schimbărilor modurilor de utilizare a terenurilor; acest lucru ar putea fi realizat prin introducerea unor cerințe suplimentare privind durabilitatea în cazul anumitor categorii de combustibili biologici importați din țări terțe;

45.  scoate în evidență importanța noilor tehnologii în dezvoltarea energiilor regenerabile și producerea de bioenergie și subliniază că UE trebuie să profite de toate inovațiile disponibile pentru a-și atinge obiectivele în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2;

46.  subliniază rolul important al energiilor regenerabile, inclusiv al evoluțiilor inovatoare în acest domeniu, și necesitatea urgentă de a găsi soluții mai performante în ceea ce privește stocarea, creșterea eficienței energetice și asigurarea transmiterii eficiente a energiei, inclusiv prin măsuri adecvate în domeniul infrastructurii; recunoaște progresele semnificative realizate de statele membre în dezvoltarea de surse regenerabile de energie de la stabilirea obiectivelor obligatorii pentru 2020; atrage atenția asupra importanței continuării pe această cale și a stabilirii de noi obiective obligatorii în domeniul energiei regenerabile pentru 2030, luând în considerare posibilitățile și impactul macroeconomic al acestora; subliniază faptul că o astfel de măsură va ajuta la îndeplinirea obiectivelor pentru 2050, va oferi industriei certitudinea necesară în privința investițiilor, va reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră, va crea locuri de muncă, va întări independența energetică a UE și va încuraja supremația tehnologică și inovarea industrială; subliniază faptul că atingerea obiectivelor stabilite în planurile naționale de acțiune în domeniul energiei regenerabile este esențială pentru atingerea obiectivelor UE generale pentru 2050; consideră că Comisia ar trebui să ia măsuri în cazul în care obiectivele naționale nu sunt realizate;

47.  subliniază necesitatea asigurării de către Comisie a faptului că prin adoptarea unor asemenea obiective nu se reduc stimulentele pentru investițiile în alte forme de producție de energie cu emisii scăzute de carbon;

48.  invită Comisia ca, atunci când publică înainte de sfârșitul lui 2012 raportul prevăzut privind progresele înregistrate de toate statele membre în vederea îndeplinirii cerințelor legale referitoare la producția de energie regenerabilă, împreună cu o evaluare privind probabilitatea de realizare a obiectivelor pentru 2020, să propună un program de acțiuni care vor fi întreprinse cu scopul de a promova respectarea obligațiilor de către statele membre care, în prezent, nu sunt pe cale să îndeplinească cerințele;

49.  reamintește faptul că este necesar ca rețelele de energie să fie modernizate și dezvoltate, îndeosebi pentru a transporta energii regenerabile produse în regiuni cu potențial major, precum energia eoliană din largul Mării Nordului și energia solară din sudul Europei, și pentru a permite producția descentralizată de energii regenerabile;

50.  subliniază faptul că sporirea eficienței resurselor prin, de exemplu, reciclarea deșeurilor, o mai bună gestionare a deșeurilor și schimbările de comportament joacă un rol deosebit de important în realizarea obiectivelor strategice ale UE pentru reducerea emisiilor de CO2;

51.  constată că, pe baza cunoștințelor și a tehnicilor disponibile în prezent, exploatațiile agricole pot deveni deja autonome din punct de vedere energetic, având posibilitatea atât de a-și mări rentabilitatea, cât și de a genera efecte benefice pentru mediu prin producția locală de bioenergie din deșeuri organice;

52.  remarcă faptul că, din motive de eficiență a resurselor, agricultorii ar trebui încurajați să utilizeze mai bine potențialul biogazului și al subproduselor biogazului de a înlocui îngrășămintele;

53.  subliniază în acest scop importanța prelucrării gunoiului de grajd, care nu constituie doar o sursă de energie regenerabilă, ci conduce și la reducerea presiunii asupra mediului și reprezintă un înlocuitor al îngrășămintelor chimice sub formă de concentrate de minerale; în acest sens, subliniază că pentru a putea considera gunoiul de grajd o sursă de energie, este crucială recunoașterea, în cadrul Directivei privind nitrații, a gunoiului de grajd prelucrat ca înlocuitor al îngrășămintelor chimice;

54.  subliniază necesitatea îmbunătățirii autonomiei energetice a exploatațiilor agricole, prin stimulente pentru energie regenerabilă în cadrul exploatațiilor agricole, cum ar fi turbine eoliene, panouri solare și tehnologie de biofermentare, care ar reduce costurile de producție și ar spori viabilitatea economică prin asigurarea unei surse alternative de venituri pentru agricultori;

Cercetarea

55.  invită Comisia să se asigure că Orizont 2020 și parteneriatele europene pentru inovare din cadrul inițiativei O Uniune a inovării oferă prioritate necesității de dezvoltare a tuturor tipurilor de tehnologii cu emisii scăzute de carbon pentru a impulsiona competitivitatea UE, pentru a promova locurile de muncă ecologice și pentru a determina schimbări în comportamentul consumatorilor;

56.  subliniază necesitatea urgentă de a se depune mai multe eforturi și de a fi disponibile mai multe fonduri pentru cercetare pentru a permite dezvoltarea și integrarea unor practici agricole eficiente din punct de vedere climatic, a unor metode agricole mai puțin intensive din punct de vedere energetic și mai puțin poluante, precum și a unei producții mai eficiente din punct de vedere energetic; în plus, remarcă faptul că există deja alternative puțin poluante și eficiente din punct de vedere energetic; consideră că cercetarea și dezvoltarea în acest domeniu sunt indispensabile în cadrul implementării integrale a planului strategic privind tehnologia energetică și necesită investiții suplimentare; subliniază că, în acest context, trebuie să se garanteze că rezultatele cercetării sunt aplicate în practică la nivelul exploatațiilor; salută propunerea Comisiei de a institui un nou cadru de cercetare (Orizont 2020);

57.  solicită ca susținerea bugetară să fie în concordanță cu cele 50 de miliarde de euro necesare din surse publice și private pentru a pune în aplicare pe deplin Planul SET;

58.  subliniază importanța C&D pentru dezvoltarea de tehnologii cu emisii scăzute și eficiente din punct de vedere energetic; invită UE să își asume un rol de lider în cercetarea în domeniul tehnologiilor favorabile climei și eficiente din punct de vedere energetic și să dezvolte o cooperare științifică strânsă cu partenerii săi internaționali, cu un accent deosebit pe tehnologiile ecologice și sustenabile care vor da rezultate până în 2020 în cadrul Planului SET (inițiativa emblematică a Uniunii Europene privind tehnologiile cu emisii reduse de carbon); subliniază faptul că este necesară majorarea fondurilor pentru toate tipurile de cercetare în domeniul energetic în cadrul inițiativei Orizont 2020, în special pentru cele legate de energia regenerabilă; reamintește că alocările financiare actuale în domeniul energetic reprezintă doar 0,5 % din bugetul UE pentru perioada 2007-2013, ceea ce nu este în conformitate cu prioritățile politice ale UE;

Captarea și stocarea carbonului

59.  recunoaște importanța pe care o are aplicarea tehnologiei CSC, acolo unde acest lucru este fezabil, pentru realizarea obiectivelor de reducere a emisiilor de carbon cu cele mai scăzute costuri posibile și recunoaște că amânările procedurale, deficiturile de finanțare și lipsa angajamentului din partea unor state membre ar putea determina întârzieri la realizarea ambiției Consiliului European privind existența a până la 12 proiecte demonstrative CSC până în 2015; invită Comisia să publice un plan de acțiune CSC; recunoaște că CSC nu va fi corespunzătoare în toate situațiile, nici chiar până în 2050, și că ar putea fi limitată la instalațiile de mari dimensiuni și la evitarea emisiilor generate în cadrul proceselor industriale; solicită sprijin privind tehnologiile inovatoare în alte domenii pentru a crește eficiența energetică și a reduce consumul de energie, și pentru a oferi soluții în afara cadrului furnizat de tehnologia CSC;

60.  invită Comisia să propună ca fondurile neutilizate pentru proiectele CSC din cadrul Programului european de redresare economică să fie realocate unor proiecte demonstrative CSC alternative;

Foi de parcurs naționale și specifice sectoarelor

61.  remarcă faptul că acordul de la Cancún prevede ca toate țările dezvoltate să elaboreze strategii de reducere a emisiilor de carbon;

62.  salută elaborarea de către unele state membre ale UE a unor strategii de reducere a emisiilor de carbon, dar solicită tuturor ca aceste strategii să fie elaborate cel târziu până în iulie 2013; insistă asupra faptului că Comisia ar trebui să introducă propuneri legislative prin care să se impună pregătirea lor în cazul în care, până la sfârșitul lui 2012, nu toate statele membre și-au asumat un astfel de angajament;

63.  invită Comisia să evalueze dacă aceste planuri pot contribui la îndeplinirea obiectivului de la Cancún privind limitarea creșterii temperaturii medii globale la maximum 2°C peste nivelurile preindustriale;

64.  invită Comisia să se asigure că foile de parcurs naționale și cele specifice sectoarelor sunt supuse unui control independent pentru a evalua dacă s-a ținut cont pe deplin de utilizarea potențială a celor mai bune tehnologii disponibile și dacă costurile propuse sunt în concordanță cu practicile recunoscute;

65.  se așteaptă ca, în elaborarea inițiativelor politice, Comisia să ia pe deplin în considerare foile de parcurs și, de asemenea, să evidențieze cazurile în care sectoarele industriale nu au elaborat astfel de planuri de acțiune;

66.  invită grupurile industriale relevante să pregătească foi de parcurs specifice sectoarelor în care se va stabili modul cel mai adecvat pentru realizarea obiectivelor UE de reducere a emisiilor de carbon, inclusiv nivelul investițiilor necesare și sursele de finanțare care ar urma să fie folosite;

67.  se așteaptă ca Comisia și statele membre să sprijine sectoarele care au elaborat foi de parcurs în vederea elaborării în continuare a inițiativelor și parteneriatelor care rezultă din acestea pentru dezvoltarea de tehnologii de vârf, destinate decarbonizării industriilor energofage în cauză;

68.  invită Comisia să actualizeze foaia de parcurs și previziunile pentru 2050 la fiecare 3-5 ani și să includă foile de parcurs specifice elaborate la nivel de sector, regiune și stat membru în versiunea actualizată a propriilor sale foi de parcurs, urmând ca modelele și metodologiile utilizate în acest scop să fie complet transparente;

69.  subliniază că, în vederea realizării unei economii cu emisii scăzute de carbon, este esențială o utilizare mult mai eficientă a resurselor; prin urmare, îndeamnă statele membre să dezvolte sau să consolideze strategiile existente de utilizare eficientă a resurselor și să le integreze în politicile naționale pentru creștere și locuri de muncă până în 2013;

Producția de energie electrică

70.  reamintește faptul că cererea mondială pentru energie primară va crește cu peste 30 % până în 2035, ducând astfel la o intensificare a concurenței globale pentru resurse energetice;

71.  susține că statele membre ar trebui să beneficieze de cele mai ample mijloace posibile de generare a energiei electrice cu emisii reduse de carbon (inclusiv surse de energie regenerabile, energie nucleară, utilizarea tehnologiei de captare și stocare a carbonului, precum și biomasă produsă în mod durabil) și că niciunul dintre aceste mijloace nu ar trebui exclus din gama de opțiuni disponibile pentru îndeplinirea cerințelor;

72.  invită Comisia să dea dovadă de vigilență mai ales în ceea ce privește relocarea producției de energie în afara schemei UE ETS, acordând o atenție deosebită statelor membre care au interconexiuni cu state din afara UE;

73.  invită Comisia să evalueze eficacitatea mecanismelor care permit buna funcționare a pieței energiei electrice într-o economie cu emisii reduse de carbon și, dacă este necesar, să prezinte propuneri legislative pentru o mai bună integrare a piețelor transfrontaliere de energie electrică și pentru adoptarea unor alte măsuri care să răspundă nevoii de a stabili echilibrul și disponibilitatea capacității de generare;

74.  invită UE să se angajeze în vederea decarbonizării sectorului energetic până în 2050;

75.  invită statele membre și Comisia să investească mai mult în infrastructurile energetice necesare pentru trecerea la o economie sustenabilă; subliniază că Europa ar trebui să fie în avangarda dezvoltării standardelor, a tehnologiilor de internet interoperabile legate de energie și a aplicațiilor TIC cu o eficiență energetică ridicată, în special rețele inteligente, instalarea completă și în timp util a sistemelor inteligente pentru gospodării, precum contoarele inteligente concepute în beneficiul consumatorului, și modernizarea și dezvoltarea unei superrețele europene interconectate de electricitate și a infrastructurilor pentru GNL; subliniază, în privința conexiunilor interregionale, necesitatea de a lansa un plan de investiții bazat îndeosebi pe pachetul legislativ al UE privind infrastructurile energetice, pentru a asigura diversificarea surselor de aprovizionare cu energie; invită Comisia să propună soluții practice pentru integrarea eficientă a unor cantități mari de surse de energie regenerabile prin promovarea unor norme de piață care să permită schimbul internațional eficient și transparent de energie; solicită, prin urmare, o integrare rapidă și o absorbție a piețelor de energie electrică transfrontaliere; recunoaște necesitatea urgentă a unei viziuni pe termen lung având în vedere perioada lungă necesară pentru a construi o infrastructură energetică cu o durată de viață mare; salută accentul pus pe infrastructura energetică în facilitatea „Conectarea Europei” care a fost propusă;

76.  atrage atenția asupra faptului că obiectivul actual de 20 % se bazează pe contribuția adusă de energia nucleară la mixul energetic în anumite state membre; ia act de faptul că raportul AIE intitulat World Energy Outlook 2011 (Perspectivele energetice mondiale 2011) include un caz privind reducerea energiei nucleare, conform căruia creșterea preconizată la nivel mondial a emisiilor de CO2 din sectorul energetic ar putea fi substanțial mai mare pe termen mediu, ca urmare a creșterii gradului de utilizare a combustibililor fosili; reiterează faptul că decizia unor state membre de a închide unele dintre reactoarele nucleare existente nu trebuie folosită ca justificare pentru reducerea nivelului de ambiție a politicilor lor actuale în domeniul climei; subliniază că, în conformitate cu AIE, pentru atingerea obiectivului de 2°C ar fi necesară o accelerare a dezvoltării și a utilizării tehnologiilor CSC în centralele electrice pe bază de cărbune și gaz; remarcă totuși că tehnologia CSC este încă în faza de testare precomercială, așa că trebuie luate în considerare și scenarii alternative, precum intensificarea utilizării energiilor regenerabile și a măsurilor de eficiență energetică; solicită așadar un sprijin sporit pentru dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor inovatoare, cu scopul de a crește eficiența energetică și de a decupla creșterea economică de consumul de energie;

77.  consideră că îndeplinirea acestor obiective până în 2050, fără a aduce atingere structurii surselor de energie ale statelor membre, ar putea duce la reducerea consumului, creșterea securității și fiabilității furnizării de energie și frânarea volatilității prețurilor la energie, asigurând, astfel, prețuri la energie echitabile și competitive pentru consumatori și companii și îmbunătățind competitivitatea și situația locurilor de muncă în UE;

Industrie

78.  insistă ca sprijinul UE pentru „economia verde” să recunoască importanța investițiilor realizate de industriile existente pentru a îmbunătăți semnificativ eficiența utilizării resurselor, pentru a reduce emisiile de CO2 și pentru a îndeplini obiectivele privind crearea de locuri de muncă ecologice ale Strategiei Europa 2020; subliniază că o economie mai verde ar trebui să sprijine competitivitatea și inovarea la nivelul tuturor sectoarelor, concentrându-se pe domeniile în care îmbunătățirile sunt mai eficiente din punct de vedere economic și mai eficace din punct de vedere ecologic;

79.  invită Comisia să analizeze instrumente financiare inovatoare pentru investiții într-o economie cu emisii reduse de carbon;

80.  invită statele membre și Comisia să sprijine crearea de grupuri de inovare pentru dezvoltarea unor soluții la nivel regional și național;

Transporturi

81.  susține solicitarea formulată în Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor, elaborată de Comisie, de a reduce în UE emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi cu 60 % până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990; în plus, invită Comisia să prezinte obiective intermediare de reducere a emisiilor la nivelul acestui sector pentru garantarea adoptării de măsuri suficiente încă din fazele timpurii;

82.  salută progresele realizate de producătorii de autovehicule în domeniul reducerii emisiilor de CO2 ale autoturismelor începând din anul 2007 și subliniază importanța accelerării ritmului unor îmbunătățiri suplimentare ale eficienței combustibililor; afirmă că, la pregătirea următoarei revizuiri, Comisia ar trebui să propună metode prin care să se asigure că nivelul mediu al emisiilor de CO2 al noilor autoturisme corespunde obiectivului convenit pentru 2020 de cel mult 95g/km până în 2020; invită Comisia să intensifice dialogul și cooperarea cu Organizația Maritimă Internațională pentru a asigura includerea sectorului transporturilor maritime în angajamentele de reducere a emisiilor de CO2;

83.  reamintește că Comisia avea sarcina de a evalua progresele realizate de OMI cu privire la emisiile generate de transportul maritim până la 31 decembrie 2011, în temeiul Directivei 2009/29/CE; invită Comisia să includă transporturile maritime în foaia sa de parcurs și, în absența unui acord internațional privind reducerea emisiilor generate de transporturile maritime, să propună legislație pentru a include aceste emisii în angajamentele de reducere comunitare, scopul fiind ca actul propus să intre în vigoare până în 2013;

84.  invită Comisia să prezinte propuneri de îmbunătățire a eficienței consumului de carburant al vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri și ca, în cadrul revizuirii din 2013 a legislației privind emisiile generate de vehiculele utilitare ușoare, să țină cont într-o măsură mai mare de nevoia de îmbunătățire a eficienței consumului de carburant astfel încât să se reducă costurile plătite de întreprinderi, ca urmare a creșterii prețurilor la carburanți;

85.  invită Comisia să furnizeze cumpărătorilor de orice fel de tipuri de vehicule pentru transportul de călători și de marfă informații mai clare cu privire la eficiența acestora din punctul de vedere al consumului de carburant și să prezinte propunerile îndelung amânate, referitoare la reformarea Directivei privind etichetarea, care ar trebui să cuprindă toate formele de promovare a vânzărilor;

86.  invită Comisia să adopte măsuri urgente pentru a garanta că ciclurile de testare utilizate pentru evaluarea emisiilor provenite de la autovehiculele noi reflectă cu exactitate realitatea în ceea ce privește utilizarea acestor vehicule în condiții rutiere normale;

87.  recunoaște eforturile depuse de anumite state membre în vederea creării infrastructurilor de reîncărcare/realimentare cu combustibil pentru promovarea utilizării vehiculelor electrice și cu emisii foarte scăzute de carbon și invită Comisia să prezinte propuneri pentru fixarea unor cerințe minime în fiecare stat membru în scopul instituirii unei rețele europene;

88.  invită Comisia și statele membre ca, pentru a reduce emisiile poluante emise de sectorul transporturilor, să considere prioritare investițiile în dezvoltarea unei rețele electrice inteligente la nivel paneuropean, capabilă să preia energia produsă la nivel local și regional, inclusiv cea produsă din surse regenerabile, și care să contribuie la dezvoltarea infrastructurii necesare pentru utilizarea vehiculelor electrice;

89.  consideră că este necesară o schimbare culturală spre utilizarea unor moduri de transport mai durabile; prin urmare, invită Comisia și statele membre să încurajeze noi forme de investiții, astfel încât să faciliteze tranziția modală către moduri de transport mai ecologice și să reducă nevoia de transport, printre altele, prin folosirea de servicii IT și prin intermediul planificării spațiale;

90.  subliniază că internalizarea costurilor externe ale transportului în prețurile transporturilor, stabilite progresiv în funcție de nivelul de poluare, constituie o provocare esențială pentru stimularea economisirii de energie și a eficienței energetice și că performanțele sporite vor conduce la o alegere ecologică a modurilor de transport;

91.  solicită să se asigure că investițiile în noua infrastructură de transport care au fost prevăzute corespund priorităților expuse în foaia de parcurs, reamintind faptul că suma de 1 500 miliarde de EUR solicitată de Comisie pentru următoarele două decenii (2010-2030) riscă să nu fie direcționată către prioritățile corespunzătoare de reducere a emisiilor de carbon; subliniază, prin urmare, necesitatea includerii dimensiunii ecologice în bugetul UE dedicat infrastructurii, în special în legătură cu fondurile structurale și de coeziune;

92.  salută noile orientări propuse cu privire la rețelele transeuropene de transport și importanța acordată dezvoltării de coridoare feroviare destinate transportului de călători și de marfă; invită Comisia să prezinte, cât mai curând posibil, o strategie pentru utilizarea de carburanți alternativi și de tehnologii noi în domeniul transporturilor; încurajează statele membre să pună urgent în aplicare măsurile din pachetul „Cerul Unic European” și astfel să îmbunătățească eficiența operațiunilor de gestionare a traficului și a aeronavelor;

93.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare integral legislația privind sectorul aviației în cadrul ETS;

Agricultură

94.  invită Comisia să propună măsuri specifice pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a promova creșterea eficienței în cadrul utilizării terenurilor agricole și pentru a reduce utilizarea îngrășămintelor având la bază combustibili fosili, ținând seama în special de rolul agriculturii ca producător de hrană (mai degrabă decât de combustibil); de asemenea, este de opinie că agricultorii care lucrează la scară mai mică ar putea avea nevoie de formare și de asistență tehnică în acest domeniu; invită, de asemenea, Comisia să intensifice cercetările cu privire la funcționarea diferitelor tipuri de agricultură și practici agroecologice eficace, ținând seama în mod corespunzător de condițiile climatice existente;

95.  consideră că agricultura se află într-o poziție favorabilă pentru a aduce o contribuție majoră la combaterea schimbărilor climatice și crearea de noi locuri de muncă prin creștere ecologică; constată că reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul sectorului agricol este o opțiune profitabilă pentru toate părțile implicate care poate spori viabilitatea economică și agronomică pe termen lung a agricultorilor; solicită ca PAC să includă obiective pentru utilizarea energiei durabile;

96.  subliniază faptul că se așteaptă ca PAC de după 2013 să intensifice această contribuție; recunoaște că sectorul agricol și-a redus deja emisiile într-o măsură substanțială printr-o mai mare eficiență a producției; constată, cu toate acestea, că, pe termen mai lung, potențialul agriculturii în ceea ce privește reducerea emisiilor este substanțial (până în 2050 sectorul agricol își va putea reduce celelalte emisii decât CO2 cu 42 - 49 % față de nivelurile din 1990), însă acesta ar putea fi considerat relativ limitat în comparație cu alte sectoare; subliniază că toate țările care se numără printre principalele producătoare de emisii trebuie să aducă o contribuție corespunzătoare;

97.  sprijină ideea ca componenta de ecologizare din cadrul PAC să fie utilizată ca sistem de stimulare, la nivelul UE, în vederea sporirii eficienței în ceea ce privește substanțele nutritive, energia și clima, punându-se accentul pe reținerea într-o mai mare măsură a carbonului în sol, o mai mare reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și îmbunătățirea gestionării substanțelor nutritive; obiectivele acestui sistem ar fi să se asigure competitivitatea exploatațiilor agricole și securitatea alimentară pe termen lung printr-o gestionare mai eficientă a resurselor naturale limitate;

98.  solicită introducerea în cadrul PAC a măsurilor necesare, inclusiv finanțarea cercetării, activități educaționale, ajutor pentru investiții și alte inițiative bazate pe stimulente, cu scopul de a sprijini și facilita utilizarea reziduurilor agricole și forestiere în producția de energie durabilă;

99.  reamintește că îmbunătățirea practicilor agricole și forestiere ar trebui să conducă la creșterea capacității sectorului de a conserva și de a capta carbonul în soluri și păduri; subliniază totodată faptul că majoritatea proprietarilor de păduri sunt în același timp și fermieri; subliniază, în plus, obiectivul Uniunii Europene de a reduce defrișările la nivel mondial, dar în special, în țările în curs de dezvoltare, și de a stopa, cel târziu până în anul 2030, reducerea suprafețelor împădurite pe plan mondial;

100.  subliniază importanța elaborării unor măsuri și/sau mecanisme corespunzătoare care să permită recunoașterea financiară reală a rolului jucat de sectorul agricol și forestier în conservarea carbonului;

101.  subliniază că utilizarea durabilă a pădurilor contribuie la reducerea emisiilor de CO2 și că, prin urmare, este necesar să se ia măsuri în cadrul celui de-al doilea pilon al politicii agricole pentru ca pădurile să poată fi gestionate chiar și în condiții geografice dificile;

102.  subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită împăduririlor, acesta fiind singurul mijloc natural de sporire a puțurilor de carbon și a surselor de lemn pentru bioenergie;

103.  solicită elaborarea unei strategii pentru exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) în UE, asigurând permanență și integritatea contribuției sectorului la reducerea emisiilor; încurajează statele membre să-și dezvolte politicile naționale pentru a valorifica potențialul de reducere al sectoarelor LULUCF proprii, ținând seama de principiul subsidiarității, dat fiind că acest lucru ar putea ajuta la obținerea unei experiențe valoroase; subliniază nevoia de a investi în cercetările științifice din domeniul capacității de stocare și al emisiilor generate de activitățile LULUCF;

104.  consideră că o competitivitate pe termen lung poate fi realizată numai prin intermediul unor agroecosisteme sănătoase și diverse din punct de vedere biologic, care să fie rezistente la schimbările climatice, precum și prin protejarea corespunzătoare a resurselor naturale limitate și finite, cum ar fi solul, apa și pământul;

105.  subliniază că protejarea, respectarea și refacerea biodiversității și a serviciilor ecosistemice sunt esențiale în vederea realizării unei economii cu emisii scăzute de carbon;

106.  subliniază că Comisia ar trebui să pună accentul pe integrarea aspectelor legate de climă pentru a asigura coerența dintre politici, inclusiv politica industrială, în domeniul cercetării, energetică, în domeniul biodiversității, comercială, de dezvoltare, agricolă, în domeniul inovării, al transporturilor, al bunăstării animalelor și Strategia Europa 2020; este de opinie că gestionarea solidă și strategică a potențialului sectorului agricol ar plasa Europa într-o poziție favorabilă transformării sale într-un actor competitiv pe scena economiei globale cu emisii reduse de carbon din viitor;

107.  subliniază că lanțul alimentar ar trebui să fie mai scurt și mai transparent și că ar trebui să se încurajeze consumul alimentelor produse la nivel local și regional, inclusiv prin sprijinirea piețelor locale și regionale, pentru a reduce emisiile legate de transport asociate producției agricole; subliniază că relocalizarea producției și prelucrării multilaterale europene în state din afara UE ar avea un impact negativ asupra valorii adăugate europene și asupra obiectivelor privind clima;

108.  consideră că o mai bună gestionare a hranei pentru animale, inclusiv culturile de proteaginoase în cadrul rotațiilor de terenuri arabile și creșterea diversității culturilor de proteaginoase în mixurile permanente de pășune, în vederea cultivării unei cantități mai mari de hrană pentru animale în cadrul exploatațiilor agricole, ar reduce dependența de importurile de hrană pentru animale care au costuri ridicate în materie de carbon; consideră că acest lucru ar reduce, de asemenea, costurile agricultorilor pentru hrana animalelor și ar contribui la o mai bună gestionare a solurilor, printr-o creștere a reținerii apei în sol și, de asemenea, prin reducerea susceptibilității la dăunători;

Finanțare

109.  sprijină propunerile făcute de Comisie pentru cadrul financiar multianual 2014-2020 de a furniza fonduri dedicate pentru creșterea investițiilor și promovarea dezvoltării și aplicării tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon; este de acord cu intenția de a integra finanțarea legată de climă în totalul CFM, precum și cu intenția de a aloca 20 % din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) pentru investiții în energie regenerabilă și în consumul eficient de energie, însă insistă că trebuie să se prevadă monitorizarea efectivă a acestui aspect; recomandă ca Comisia să garanteze că această finanțare este folosită îndeosebi pentru sprijinirea statelor membre care prezintă un potențial ridicat de reducere a emisiilor sub nivelul obiectivelor existente, dar cărora le lipsește capacitatea de a face investițiile necesare;

110.  subliniază faptul că trebuie ținut cont de actuala criză financiară și economică la elaborarea politicilor pentru asigurarea și susținerea investițiilor inițiale care contribuie la creșterea surselor de energie regenerabile pentru a reduce costurile cu energia pe termen lung și a îmbunătăți eficiența energetică în domeniile furnizării de energie și transporturilor;

111.  reamintește că, pe termen lung, costurile economice generate de absența măsurilor de prevenire a schimbărilor climatice depășesc cu mult costurile pe termen scurt ocazionate de luarea unor măsuri ambițioase și decisive acum;

112.  speră că vor fi stabilite rapid obiective sectoriale concrete și măsurabile pentru a încuraja investitorii privați și pentru a crea un climat de încredere și cooperare între aceștia, promovându-se totodată o mai bună utilizare a fondurilor europene; subliniază faptul că energiile regenerabile, inovarea, dezvoltarea și implementarea tehnologiilor inovatoare poate contribui la combaterea schimbărilor climatice și, totodată, la convingerea partenerilor UE din întreaga lume că reducerile de emisii sunt posibile fără pierderea competitivității și periclitarea creării de locuri de muncă; consideră că este esențial ca UE și statele membre ale acesteia să conducă prin puterea exemplului în instituirea unui sistem pentru investiții în tehnologii noi, eficiente din punct de vedere energetic și cu emisii reduse de carbon; solicită consolidarea mecanismelor de finanțare existente pentru a îndeplini obiectivele foii de parcurs, precum și demararea promptă a discuțiilor în legătură cu instrumentele financiare care trebuie mobilizate și facilitarea unor sinergii mai bune între sistemele naționale și cele europene de finanțare; consideră că sistemele de finanțare cu surse multiple pot fi un instrument eficace; subliniază rolul important al finanțării politicii regionale și de coeziune, ca instrument principal pentru cofinanțarea măsurilor regionale pentru tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon; consideră că o proporție semnificativă a finanțării pentru perioada de programare 2014-2020 ar trebui alocată pentru îndeplinirea obiectivelor foii de parcurs pentru anul 2050;

113.  constată că, din cauza prețului scăzut la carbon, licitația certificatelor ETS nu va mobiliza resursele pentru investiții în domeniul climei conform așteptărilor; reamintește că cel puțin 50 % din veniturile rezultate din licitații trebuie reinvestite în măsuri în domeniul climei atât în cadrul UE, cât și în cadrul țărilor în curs de dezvoltare și îndeamnă Comisia să monitorizeze activ cheltuirea acestor venituri de către statele membre și să raporteze anual Parlamentului în această privință; invită statele membre să utilizeze eficient veniturile rezultate din licitații pentru a promova cercetarea, dezvoltarea și inovarea în vederea reducerii pe termen lung a emisiilor de gaze cu efect de seră;

114.  invită Comisia ca, din 2013, să reunească informațiile privind utilizarea fondurilor rezultate din licitația certificatelor ETS și să publice un raport anual care să compare măsura în care fiecare stat membru utilizează fondurile respective pentru promovarea dezvoltării de tehnologii cu emisii reduse de carbon și de alte mijloace de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

115.  invită Comisia să propună ca statele membre să pună la dispoziție o parte din fondurile rezultate din licitații în scopul unei finanțări suplimentare a UE pentru sprijinirea inovării prin intermediul Planului SET sau prin alte inițiative echivalente;

116.  invită Comisia să exploreze și să analizeze sursele de finanțare inovatoare și complementare, inclusiv utilizarea potențială a fondurilor de dezvoltare regională, pentru promovarea într-o mai mare măsură a dezvoltării și a aplicării de tehnologii cu emisii reduse de carbon;

117.  subliniază nevoia urgentă de abordare a subvențiilor cu efecte negative pentru mediu în cadrul foii de parcurs; solicită adoptarea de măsuri coordonate în vederea identificării și a eliminării, până în 2020, a tuturor subvențiilor cu efecte negative pentru mediu, cu scopul de a sprijini consolidarea bugetară și tranziția către o economie durabilă; invită Comisia să publice, înainte de sfârșitul lui 2013, o comunicare privind toate mijloacele prin care este utilizat bugetul UE pentru justificarea sprijinului financiar acordat, direct sau prin intermediul statelor membre, activităților care se află în contradicție cu obiectivele foii de parcurs către o economie cu emisii reduse de carbon;

118.  invită Comisia și statele membre să exercite presiuni pentru o punere în aplicare mai rapidă a acordului G-20 privind eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili; subliniază că, pentru a avea impactul dorit, punerea în aplicare trebuie să fie coordonată la nivel internațional;

Măsuri suplimentare

119.  invită Comisia să prezinte propuneri ambițioase, înainte de sfârșitul lui 2012, pentru a reduce emisiile de metan, carbon negru și gaze fluorurate;

120.  reamintește potențialul lemnului de a înlocui materialele cele mai mari generatoare de dioxid de carbon, printre altele în sectorul construcțiilor, și solicită stabilirea unei ierarhii clare a utilizării lemnului recoltat în mod durabil, pentru asigurarea coerenței cu obiectivele privind clima și eficiența energetică; consideră că bioenergia durabilă poate fi obținută din deșeuri, anumite reziduuri și subproduse industriale, cu condiția stabilirii unor măsuri de siguranță suficiente împotriva pierderii conținutului de carbon din sol și a biodiversității, precum și împotriva emisiilor indirecte cauzate de alte utilizări ale acelorași materiale;

121.  reamintește că sectorul construcțiilor are o amprentă ecologică majoră, deoarece acesta consumă cantități mari de resurse naturale și de energie neregenerabile și este, de asemenea, un mare generator de emisii de dioxid de carbon; reamintește că utilizarea de materiale de construcții regenerabile reduce consumul de resurse naturale și daunele aduse mediului; prin urmare, îndeamnă Comisia să țină cont într-o mai mare măsură de potențialul materialelor de construcții de a genera emisii reduse și de a consuma energie în mod eficient de-a lungul întregului lor ciclu de viață și să promoveze utilizarea în domeniul construcțiilor a unor materiale durabile din punct de vedere ecologic, regenerabile și cu emisii reduse, precum lemnul; reamintește că în cursul dezvoltării sale lemnul fixează carbonul, fiind, prin urmare, un material neutru din punctul de vedere al emisiilor de carbon;

o
o   o

122.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la site-urile de internet discriminatorii și reacțiile guvernelor (2012/2554(RSP))

P7_TA(2012)0087 RC-B7-0152/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 4 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolele 2, 3, 4, 9, 10, 18, 19, 20, 21, 26, 45, 49, 56, 67, 83 și 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția europeană privind drepturile omului (CEDO),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(1),

–  având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora(2),

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(3),

–  având în vedere declarația vicepreședintei Comisiei, Viviane Reding în legătură cu site-ul de internet al PVV la 11 februarie 2012(4),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la începutul lunii februarie 2012 Partidul Libertății din Olanda (PVV) a lansat un site pe internet „Meldpunt Midden en Oost Europeanen”, îndemnând oamenii să relateze nemulțumirile determinate de „migrația masivă de forță de muncă” a „cetățenilor din Europa Centrală sau de Est”, în special polonezi, români și bulgari; întrucât oamenii sunt întrebați, îndeosebi, dacă au întâmpinat vreo problemă legată de comportamente antisociale și dacă și-au pierdut locul de muncă în favoarea unuia dintre acești cetățeni;

B.  întrucât libera circulație a cetățenilor în Uniunea Europeană este consacrată prin articolul 21 din TFUE, iar libera circulație a lucrătorilor în Uniunea Europeană, prin articolul 45 din TFUE;

C.  întrucât dreptul la protecție împotriva discriminării pe motive de naționalitate și la protecție împotriva discriminării pe motive de rasă sau origine etnică sunt consacrate de articolul 18, respectiv, articolul 10 din TFUE;

D.  întrucât dreptul la libertatea de gândire este consacrat de articolul 10, iar libertatea de exprimare de articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale;

E.  întrucât Uniunea Europeană este întemeiată pe valorile democrației și statului de drept, după cum stipulează articolul 2 din TUE, și pe respectul neechivoc pentru drepturile și libertățile fundamentale, așa cum prevede Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția Europeană privind drepturile omului;

F.  întrucât statele membre au obligația față de toți cetățenii UE de a garanta că aceștia nu sunt discriminați sau stigmatizați, indiferent de locul din Europa în care aceștia trăiesc sau muncesc;

G.  întrucât site-ul PVV incită în mod deschis la discriminare împotriva lucrătorilor din Uniunea Europeană proveniți din țările din Europa Centrală și de Est și creează disensiuni între comunitățile societății olandeze;

H.  întrucât site-ul de internet al PVV subminează libera circulație a persoanelor și dreptul la nediscriminare, fondat pe Directiva 2004/38/CE și pe articolele relevante din Tratat;

I.  întrucât guvernul olandez a semnat un acord de sprijin parlamentar cu PVV și poate, astfel, conta pe o majoritate în parlamentul olandez;

J.  întrucât, până în prezent, guvernul olandez nu a condamnat în mod oficial site-ul PVV;

K.  întrucât lansarea acestui site de internet a declanșat o dezbatere aprinsă în Țările de Jos, iar multe partide politice, mijloace de informare, IMM-uri și alți conducători de companii, lideri ai societății civile și persoane particulare au condamnat inițiativa PVV; întrucât au fost lansate multe contra-inițiative, cum ar fi un site de internet care să relateze experiențe pozitive cu cetățeni polonezi;

L.  întrucât ambasadorii celor zece țări din Europa Centrală și de Est în Regatul Unit au protestat ferm față de site-ul de internet, declarând că „încurajează percepția negativă a unui grup particular de cetățeni ai UE în societatea olandeză”;

M.  întrucât, conform celor mai recente studii făcute de Universitatea Erasmus din Rotterdam(5), muncitorii migranți din țările Europei Centrale și de Est aduc o contribuție semnificativă la economia olandeză și la piața muncii din Țările de Jos;

N.  întrucât, în ultimii ani, sprijinul activ al politicii guvernamentale olandeze pentru integrarea europeană a scăzut simțitor, fapt demonstrat de poziția actualului guvern olandez față de chestiuni precum lărgirea spațiului Schengen și libera circulație a lucrătorilor;

O.  întrucât există riscul real ca site-uri similare să fie lansate în alte state membre;

1.  condamnă cu fermitate site-ul de internet lansat de PVV, deoarece acesta este contrar valorilor fundamentale europene precum demnitatea umană, libertatea, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, și riscă să distrugă însăși temelia Uniunii, formată din pluralism, nediscriminare, toleranță, dreptate, solidaritate și libera circulație;

2.  consideră că site-ul PVV reprezintă o inițiativă rău intenționată, care urmărește să creeze disensiuni în societate și să obțină avantaje politice în detrimentul lucrătorilor din Europa Centrală și de Est;

3.  solicită ferm primului ministru olandez, dl Matk Rutte, ca în numele guvernului olandez să condamne și să se distanțeze de această inițiativă deplorabilă; subliniază, în plus, obligația tuturor guvernelor Uniunii Europene de a garanta dreptul la libera circulație și dreptul la nediscriminare; invită, în consecință, Consiliul European să condamne oficial site-ul PVV deoarece subminează aceste drepturi și reprezintă un afront la valorile și principiile europene;

4.  solicită guvernului olandez să nu treacă cu vederea politicile Partidului Libertății, care sunt în contradicție cu valorile fundamentale ale UE;

5.  solicită autorităților olandeze să investigheze dacă această inițiativă avut ca rezultat incitarea la ură și discriminare;

6.  subliniază că lucrătorii din țările care au aderat la UE în 2004 și 2007 au avut un impact pozitiv asupra economiei statelor membre și nu au provocat perturbări serioase în piețele muncii, ci au avut o contribuție semnificativă la creșterea economică susținută din UE;

7.  solicită guvernului olandez să răspundă rapid scrisorilor trimise de Comisie referitoare la legislația avută în vedere, care ar putea încălca Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora și să dea curs solicitărilor formulate de Parlamentul European în rezoluțiile sale;

8.  solicită Comisiei și Consiliului să depună toate eforturile posibile pentru a opri răspândirea atitudinilor xenofobe, cum ar fi cele exprimate pe acest site de internet, și să asigure implementarea efectivă a Deciziei-cadru privind rasismul și xenofobia în toate statele membre;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 328, 06.12.08, p. 55. (2) JO L 158, 30.04.04, p. 77. (3) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (4) http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/reding/multimedia/news/2012/02/20120211_en.htm (5) Arbeidsmigranten uit Polen, Roemenie en Bulgarije in Den Haag Sociale leefsituatie, arbeidpositie en toekomstperspectief, Prof. Godfried Engbersen, Afdeling Sociologie Universiteit Rotterdam.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la rezultatul alegerilor prezidențiale din Rusia (2012/2573(RSP))

P7_TA(2012)0088 B7-0177/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă, care a intrat în vigoare în 1997 și a fost prelungit până când va fi înlocuit de un nou acord,

–  având în vedere negocierile în curs pentru un nou acord care să prevadă un cadru nou și cuprinzător pentru relațiile dintre UE și Rusia, precum și „Parteneriatul pentru modernizare” inițiat în 2010,

–  având în vedere rapoartele și rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, în special rezoluțiile sale din 16 februarie 2012(1) referitoare la viitoarele alegeri prezidențiale din Rusia, din 14 decembrie 2011(2) referitoare la alegerile pentru Duma de Stat, în special criticile pe care le-a adresat cu privire la desfășurarea alegerilor pentru Duma de Stat, precum și rezoluția sa din 7 iulie 2011(3) referitoare la pregătirea alegerilor din decembrie 2011 pentru Duma de Stat din Rusia;

–  având în vedere declarația comună privind constatările și concluziile preliminare din 5 martie 2012 a OSCE/ODIHR, a Adunării Parlamentare a OSCE și a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei ,

–  având în vedere declarația din 4 martie 2012 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la alegerile prezidențiale din Rusia din 4 martie 2012 și alocuțiunile sale din 14 decembrie 2011, pronunțate la Strasbourg pe marginea summitului UE-Rusia și din 1 februarie 2012 de la Bruxelles, având drept subiect situația politică din Rusia;

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât UE, fiind un partener strategic al Rusiei și având frontiere directe cu aceasta, a urmărit cu un interes deosebit procesul electoral și dezbaterile publice, precum și protestele pe scară largă care au loc în prezent în Rusia față de alegerile pentru Duma de Stat din decembrie 2011 și de cele prezidențiale, desfășurate la 4 martie 2012;

B.  întrucât persistă îngrijorări serioase legate de evoluția situației din Federația Rusă în ceea ce privește respectarea și protecția drepturilor omului, precum și respectarea principiilor democratice și a normelor și procedurilor electorale convenite de comun acord; întrucât Federația Rusă este membru cu drepturi depline al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și s-a angajat, în consecință, să respecte principiile democrației și drepturilor omului;

C.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat la 12 aprilie 2011 complexitatea excesivă a procedurilor de înregistrare a partidelor politice din Rusia, care nu respectă standardele electorale stabilite de Consiliul Europei și de OSCE; întrucât limitele impuse cu privire la înregistrarea partidelor politice și a candidaților îngrădesc competiția și pluralismul politic din Rusia;

D.  întrucât, în ciuda inițiativelor recente limitate de a îmbunătăți legile electorale, normele generale rămân excesiv de complicate și, în unele cazuri, vagi, ceea ce conduce la o aplicare inconsecventă a bazei juridice;

E.  întrucât autoritățile ruse au încercat să discrediteze ONG-urile implicate în observarea alegerilor, și în special Golos, care a fost evacuată din sediul său central din Moscova și a fost supusă unei campanii mass-media al cărei obiectiv a fost acela de a-i știrbi reputația și ale cărei birouri regionale au făcut obiectul unor anchete din partea autorităților fiscale; întrucât asupra mass-media independente a fost, de asemenea, exercitată o puternică presiune;

F.  întrucât, în declarația lor comună privind rezultatele și constatările preliminare din 5 martie 2012, OSCE/ODIHR, Adunarea Parlamentară a OSCE și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au indicat că procesul electoral nu a fost liber și corect, deoarece a fost „grav distorsionat în favoarea unuia dintre candidați”, ca urmare a denunțării în timpul procesului de înregistrare a candidaților aflați într-o posibilă competiție, a modului inegal și părtinitor în care mass-media a prezentat procesul electoral și a utilizării resurselor statului în favoarea unuia dintre candidați;

G.  întrucât, de la alegerile pentru Duma de Stat din 4 decembrie 2011, populația rusă și-a exprimat, printr-o serie de demonstrații de masă, dorința de a trăi într-o societate mai democratică și de a vedea realizată o reformă cuprinzătoare a sistemului electoral, în acestea remarcându-se așa--numiții „demonstranți cu panglică albă”,

1.  ia act de rezultatele alegerilor prezidențiale din perspectiva concluziilor preliminare ale OSCE/ODIHR, precum și ale organizațiilor de observare de la nivel național, cum ar fi Golos, Grazhdanin Nabludatel, Liga Alegătorilor și reprezentanți ai partidelor politice;

2.  subliniază necesitatea asumării unui angajament critic față de Rusia, sprijinind pe deplin programul de modernizare, care include dialogul pe marginea reformelor economice, dar și politice, ce urmăresc introducerea și punerea în aplicare a unor reforme care să abordeze deficiențele existente;

3.  își exprimă dezacordul profund față de carențele și iregularitățile constatate în pregătirea și desfășurarea acestor alegeri, precum și faptul că opțiunile aflate la dispoziția alegătorilor au fost limitate; subliniază că serviciile ruse de televiziune și radio nu au prezentat în mod echilibrat toți candidații pe durata campaniei electorale, fapt care contravine cerințelor legale; salută puternicul angajament civic în campanie și solicită ca toate iregularitățile să facă obiectul unor analize complete și transparente, precum și introducerea, consolidarea şi aplicarea unor norme democratice pentru viitoarele alegeri; deplânge arestarea a zeci de protestatari în întreaga Rusie pe durata demonstrațiilor;

4.  îi adresează Președintelui Medvedev invitația de a-și concretiza promisiunile și de a garanta adoptarea reformelor necesare ale sistemului politic și speră ca noul președinte rus să fie pregătit să continue aceste reforme, inclusiv în ceea ce privește simplificarea reglementărilor privind înregistrarea partidelor politice, atât de necesară; solicită asumarea unui angajament serios și în direcția soluționării problemelor legate de libertatea mass-mediei, de întrunire și de exprimare; reafirmă disponibilitatea UE de a coopera cu Rusia, inclusiv în cadrul oferit de Parteneriatul pentru modernizare, pentru a crește gradul de respectare a drepturilor omului și a drepturilor fundamentale (o problemă fundamentală în acest sens este eliberarea deținuților politici), precum și eficacitatea unui sistem independent al statului de drept în Rusia;

5.  încurajează autoritățile ruse și partidele politice reprezentate în Duma de Stat să stabilească un dialog constructiv cu manifestanții în favoarea democrației și cu opoziția, în scopul unei reforme de anvergură, al transparenței și al democrației; solicită președintelui ales, Vladimir Putin, să adopte un ton mai moderat atunci când critică protestatarii și să angajeze un dialog sincer cu aceștia pe marginea viitorului țării;

6.  încurajează diferitele grupuri ale opoziției democratice din Rusia să se unească mai strâns în jurul unui program pozitiv de reforme politice, oferind, astfel, cetățenilor din Rusia o alternativă credibilă;

7.  salută decizia Președintelui Medvedev de a ordona Procurorului General analizarea legalității pentru 32 de cazuri de infracțiuni penale, inclusiv închiderea lui Mihail Hodorkovski; solicită președintelui ales, Vladimir Putin, să ordone o revizuire similară în cazul lui Serghei Magnițki;

8.  ia act de faptul că, inițial, Duma de Stat a aprobat proiectele de legi prezidențiale destinate să aducă ample modificări sistemului politic, inclusiv o simplificare a normelor privind înregistrarea partidelor politice și accesul acestora la alegeri; îndeamnă Duma de Stat să țină seama, la adoptarea legilor necesare, de amendamentele depuse în comun de către partidele neînregistrate; speră ca toate părțile să profite de această ocazie, înainte de învestirea președintelui ales, pentru a lua o decizie cu privire la un pachet global de reforme, care să cuprindă și schimbări aduse legii electorale; își exprimă în mod energic dorința ca toate propunerile de reforme aflate în dezbatere în cadrul grupului de lucru Medvedev să fie încununate de succes și puse pe deplin în aplicare; este convins de faptul că o nouă lege electorală și înregistrarea partidelor politice de opoziție ar trebui să ofere bazele unor alegeri libere și corecte pentru Duma de Stat;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și parlamentului Federației Ruse, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0054. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0575. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0335.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la Kazahstan (2012/2553(RSP))

P7_TA(2012)0089 RC-B7-0135/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere dispozițiile generale privind acțiunea externă a Uniunii prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și procedura privind încheierea de acorduri internaționale prevăzută la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Strategia UE pentru Asia Centrală,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre CE și Kazahstan, care a intrat în vigoare în 1999, în special articolul 2 din acesta (secțiunea „Principii generale”),

–  având în vedere Strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală, adoptată de Consiliul European din 21-22 iunie 2007 și Rapoartele de activitate din 24 iunie 2008 și 28 iunie 2010,

–  având în vedere declarația Consiliului din 24 mai 2011 referitoare la Kazahstan,

–  având în vedere declarațiile UE privind Kazahstanul în cadrul Consiliului Permanent al OSCE din 3 noiembrie și 22 decembrie 2011, 19 ianuarie, 26 ianuarie și 9 februarie 2012, precum și declarațiile VP/ÎR al UE, Catherine Ashton, din 17 decembrie 2011 cu privire la evenimentele petrecute în localitatea Janaozen și din 17 ianuarie 2012 cu privire la alegerile parlamentare din Kazahstan care au avut loc la 15 ianuarie 2012,

–  având în vedere concluziile preliminare ale misiunii OSCE/ODIHR de observare a alegerilor parlamentare din 15 ianuarie 2012,

–  având în vedere declarația din 25 ianuarie 2012 a Reprezentantului OSCE pentru libertatea presei cu privire la situația mass-mediei în Kazahstan,

–  având în vedere declarația din 1 februarie 2012 a Directorului Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului cu privire la reprimarea opoziției din Kazahstan,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală(1),

–  având în vedere punctul 23 din Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la poziția Parlamentului privind cea de a 19-a sesiune a Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului(2),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât atât UE, cât și Kazahstanul ar putea obține beneficii importante de la o cooperare mai strânsă și întrucât Parlamentul European sprijină acest obiectiv, subliniind în același timp faptul că cooperarea economică trebuie să fie însoțită de o cooperare politică și să se bazeze pe voința politică de a implementa și de a susține valori comune, ținând seama de faptul că această țară joacă un rol hotărâtor în dezvoltarea socială și economică a Asiei Centrale și în asigurarea stabilității și securității în regiune;

B.  întrucât, în iunie 2011, au fost inițiate negocieri în vederea unui nou acord consolidat UE-Kazahstan, care ar urma să înlocuiască Acordul de parteneriat și cooperare actualmente în vigoare;

C.  întrucât, la 17 februarie 2012, președintele Kazahstanului a promulgat o serie de legi care vizează îmbunătățirea temeiului juridic al relațiilor de muncă, al drepturilor lucrătorilor și al dialogului social și consolidarea independenței sistemului judiciar;

D.  întrucât, la 16 decembrie 2011, un mare număr de persoane au fost ucise iar un număr și mai mare de persoane au fost rănite în tulburările din localitatea Janaozen din vestul Kazahstanului, unde peste 3 000 de persoane au participat la o manifestație pașnică în piața centrală a orașului pentru a sprijini revendicările lucrătorilor petrolieri, care se aflau în grevă din luna mai 2011, pentru majorarea salariilor și îmbunătățirea condițiilor, precum și pentru dreptul de a-și alege proprii reprezentanți sindicali ;

E.  întrucât autoritățile au informat că 17 persoane au decedat după ce, potrivit informațiilor din surse independente și martorilor oculari, forțele speciale de intervenție ale poliției au atacat protestatarii și au deschis focul asupra civililor, inclusiv asupra greviștilor neînarmați și asupra familiilor lor; întrucât, în urma ciocnirilor, autoritățile din Kazahstan au declarat starea de urgență, interzicând accesul jurnaliștilor și al observatorilor independenți în Janaozen; întrucât starea de urgență a fost, în final, ridicată la 31 ianuarie 2012, însă martorii au declarat că numărul celor decedați ar fi mult mai ridicat; întrucât autoritățile regionale au promis acordarea de sprijin financiar familiilor persoanelor decedate în cursul acestor evenimente;

F.  întrucât imaginea de ansamblu a ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la Janaozen la 16 decembrie 2011 rămâne neclară; întrucât comunicațiile au fost inițial întrerupte de către autorități, accesul în oraș fiind, apoi, controlat în temeiul stării de urgență care a durat până la 31 ianuarie 2012; întrucât intimidarea și atacurile violente împotriva mass-mediei independente, împreună cu starea de teamă din rândul cetățenilor, continuă să împiedice o mai mare claritate; întrucât, ca răspuns la evenimentele din Janaozen, în decembrie 2011, autorităţile kazahe au intensificat cenzura internetului iar în prezent utilizează un sistem de analiză detaliată a întregului trafic internet;

G.  întrucât aproximativ 43 de persoane au fost arestate din decembrie 2011, fiind pasibile de pedepse de până la șase ani de închisoare, printre acestea numărându-se lideri și militanți renumiți, participanți la greva lucrătorilor petroliști, printre care Talat Saktaganov, Roza Tuletaeva și Natalia Ajigalieva întrucât o serie de tineri acuzați de activități cu caracter islamist au fost arestați în orașul Uralsk la 3 februarie 2012, fiind suspectați de a fi provocat tulburări în masă în Janaozen;

H.  întrucât președintele Kazahstanului a solicitat desfășurarea unei anchete cuprinzătoare asupra evenimentelor, creând o comisie guvernamentală condusă de primul viceprim-ministru și invitând experți internaționali, inclusiv experți din partea ONU, să participe la procesul de anchetă; întrucât mai mulți agenți de poliție sunt anchetați pentru utilizarea necorespunzătoare a armelor lor de foc, deși niciunul dintre ei nu a fost, încă, acuzat;

I.  întrucât există mai multe informații potrivit cărora deținuții au fost supuși torturii și maltratării; întrucât și în această privință este necesară o anchetă credibilă, urmată de acțiuni judiciare corespunzătoare;

J.  întrucât OSCE a considerat că alegerile generale desfășurate la 15 ianuarie 2012 nu au respectat standardele OSCE, procesul de votare fiind marcat de multiple nereguli și de utilizarea resurselor statului și a sloganelor în scopul sporirii popularității partidului aflat la guvernare, care nu a asigurat condițiile necesare pentru desfășurarea unor alegeri cu adevărat pluraliste, cu toate că, de această dată, s-a considerat că alegerile au fost bine administrate la nivel tehnic;

K.  întrucât, la 6 ianuarie 2012, președintele Kazahstanului a promulgat Legea privind securitatea națională, prin care este întărită autoritatea serviciilor de securitate și care stipulează că persoanele considerate a fi adus prejudicii imaginii țării la nivel internațional pot fi considerate „destructive” și vor trebui să suporte consecințele actelor lor;

L.  întrucât ultimele luni au fost marcate de deteriorarea situației drepturilor omului din Kazahstan, fapt reflectat în declarațiile UE din cadrul Consiliului Permanent al OSCE, precum și în declarațiile recente ale Reprezentantului OSCE pentru libertatea presei și ale Directorului Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului;

M.  întrucât, în septembrie 2011, autoritățile au adoptat o lege privind cultele prin care toate confesiunile au fost obligate să se reînregistreze, legea conținând și dispoziții prin care cetățenilor Kazahstanului li se poate interzice să își practice liber credința; întrucât, în plus, toate legile adoptate recent în materie de mass-media și securitate națională includ dispoziții care întăresc caracteristicile neliberale ale sistemului politic din Kazahstan și contrazic ambițiile declarate de democratizare;

N.  întrucât, la 8 august 2011, tribunalul municipal din Aktau a găsit-o vinovată pe Natalia Sokolova, avocatul lucrătorilor petrolieri, de „incitare la tulburări sociale” și de „participare activă la adunări ilegale”, condamnând-o la o pedeapsă de șase ani de închisoare;

O.  întrucât Kazahstanul a preluat președinția OSCE în 2010, sperând că acest lucru îi va consolida respectabilitatea pe plan internațional și s-a angajat să întreprindă o serie de reforme democratice și să respecte principiile de bază ale acestei organizații;

P.  întrucât, în ultimele două luni, partidele și organizațiile de opoziție Alga, Azat și Mișcarea Socialistă din Kazahstan, mass-media independentă, printre care ziarele Vzgliead, Golos respubliki și Respublika, postul de televiziune prin satelit STAN TV, sindicatele independente, printre care sindicatul independent Janartu și alte organizații ale societății civile au devenit ținte ale represiunii intensificate, fiind întemnițați, printre alții, liderul partidului Alga, Vladimir Kozlov și redactorul-șef al Vzgliead, Igor Viniavskii; întrucât la 28 ianuarie 2012, la Almaty, aproximativ 1 000 de persoane au luat parte la o manifestație de protest neautorizată împotriva represiunilor, solicitând autorităților să pună capăt persecuțiilor politice;

Q.  întrucât partidele de opoziție au anunțat că au în vedere un miting de protest pe 24 martie 2012 în Almaty, pentru a marca 100 de zile de la omorurile de la Janaozen;

R.  întrucât faptul că dl Kozlov a fost arestat și deținut în stare de izolare la scurt timp după ce s-a întors de la niște reuniuni în cadrul Parlamentului European și al Serviciului European de Acțiune Externă oferă UE un motiv suplimentar de îngrijorare și subliniază importanța protejării capacității instituțiilor noastre de a purta dialoguri cu o gamă largă de actori din țările partenere ale UE, fără ca acest lucru să aibă consecințe negative pentru interlocutorii noștri,

1.  subliniază importanța relațiilor dintre UE și Kazahstan și consolidarea cooperării politice și economice, printre altele, în domenii strategice precum democrația, drepturile omului, mediul, energia, comerțul și transportul, pe lângă combaterea terorismului, a crimei organizate și a traficului de droguri; subliniază că anul trecut a fost marcat de o intensificare a cooperării, de vizite frecvente la nivel înalt și de începerea negocierilor privind un nou acord de parteneriat și cooperare;

2.  își exprimă profunda îngrijorare și adresează condoleanțe în legătură cu evenimentele din 16 decembrie 2011, de la Janaozen, în care 17 persoane și-au pierdut viața, iar alte 110 au fost rănite;

3.  condamnă cu fermitate reprimarea violentă de către forțele de poliție a demonstranților din Janaozen și solicită efectuarea unei anchete independente și credibile, cu o componentă internațională, asupra acestor evenimente;

4.  își declară intenția de a continua să poarte dialoguri cu actorii societății civile, ca parte a relațiilor sale cu Kazahstanul, în conformitate cu practicile proprii în relațiile sale cu alte țări terțe; se așteaptă ca aceste dialoguri să fie respectate și subliniază faptul că nu este insensibil la bunăstarea interlocutorilor săi;

5.  consideră că abordarea greșită a conflictului de muncă din sectorul petrolier din vestul Kazahstanului a reprezentat principala cauză a nemulțumirii populare crescânde înainte de evenimentele de la mijlocul lunii decembrie 2011; este convins că recunoașterea, în cuvinte și în fapte, a dreptului lucrătorilor de a se organiza, dialogul bazat pe respect reciproc dintre reprezentanții sindicatelor, angajatori și autorități, reangajarea lucrătorilor concediați sau găsirea de noi locuri de muncă pentru aceștia, sprijinul acordat familiilor afectate de consecințele evenimentelor recente și consolidarea încrederii în autoritățile de aplicare a legii sunt esențiale în vederea asigurării păcii sociale și a unei stabilități durabile;

6.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să monitorizeze îndeaproape procesele persoanelor acuzate de organizarea demonstrațiilor și să informeze Parlamentul European cu privire la cele constatate;

7.  salută eliberarea recentă a militantului pentru drepturile omului Evgheni Jovtis, directorul Biroului internațional pentru drepturile omului și statul de drept din Kazahstan și a ziaristului Tohniaz Kuciukov, de la ziarul „Vremia”, care au fost amnistiați printr-o hotărâre a instanței din 2 februarie 2012, după ce, în septembrie 2009, fuseseră condamnați la o pedeapsă de patru ani într-un lagăr de muncă,

8.  regretă faptul că, altfel, există puține excepții de la evoluția negativă a situației drepturilor omului în Kazahstan, care se înregistrează de mult timp, agravându-se recent și solicită asigurări din partea autorităților kazahe cu privire la siguranța familiilor militanților arestați;

9.  îndeamnă autoritățile kazahe să depună toate eforturile în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului din țară; subliniază că progresul în ceea ce privește negocierea noului acord consolidat de parteneriat și cooperare dintre UE și Kazahstan trebuie să fie condiționat de realizarea de progrese în desfășurarea reformelor politice; încurajează Kazahstanul să-și mențină angajamentul asumat vizând continuarea reformelor în vederea edificării unei societăți deschise și democratice, care să includă o societate civilă și o opoziție independente și care să respecte drepturile fundamentale și statul de drept;

10.  reiterează faptul că accesul nerestricționat la informație și comunicare și accesul necenzurat la internet (libertățile digitale) sunt drepturi universale care sunt indispensabile pentru drepturile omului ca, de exemplu, libertatea de exprimare și accesul la informație, precum și pentru garantarea transparenței și responsabilității în viața publică;

11.  salută modificările juridice din ultimele luni menite să permită unui număr mai mare de partide să propună candidați la alegerile parlamentare; ia act de faptul că, de la ultimele alegeri legislative, trei partide sunt reprezentate în noul parlament; regretă faptul că mai multor partide de opoziție nu li se permite să se înregistreze și încurajează autoritățile kazahe să introducă reformele necesare în continuare pentru a se ajunge la alegeri pluraliste veritabile și să sprijine funcționarea mass-mediei independente și activitățile ONG-urilor;

12.  solicită autorităților kazahe să răspundă în mod prioritar observațiilor formulate de OSCE/ODIHR, pentru a permite opoziției din Kazahstan să joace rolul care îi revine într-o societate democratică și să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma normelor internaționale în materie de alegeri; invită SEAE să sprijine Kazahstanul în surmontarea acestor chestiuni;

13.  ia act de foaia de parcurs referitoare la aderarea Kazahstanului la OMC, care va contribui la instaurarea unor condiții mai echitabile pentru mediile de afaceri ale ambelor părți, va facilita și liberaliza schimburile comerciale și transmite un mesaj de cooperare și deschidere; subliniază că, odată cu aderarea, Kazahstanul va fi obligat să respecte toate normele OMC, inclusiv cele privind renunțarea la măsurile protecționiste;

14.  își exprimă indignarea cu privire la întemnițarea, începând din ianuarie 2012, a unor lideri ai opoziției și a unor ziariști și invită autoritățile din Kazahstan să pună capăt reprimării opoziției politice și mass-mediei independente din țară și să elibereze toate persoanele întemnițate pe motive politice, printre care liderul partidului Alga, Vladimir Kozlov şi redactorul-șef al ziarului Vzgliead, Igor Viniavskii, precum și toate persoanele care se află încă în detenție, menționate în declarațiile recente ale UE în cadrul Consiliului Permanent al OSCE; solicită ca dlui Kozlov să i se permită să-și întâlnească familia apropiată, inclusiv soția, precum și efectuarea unei evaluări independente a stării de sănătate a acestuia; salută eliberarea Nataliei Sokolova, avocatul sindicatelor din cadrul societăţii petroliere Karajanbasmunai, împotriva căreia se pronunţase o sentinţă de şase ani de închisoare, redusă acum la trei ani cu suspendare; regretă, totuşi, că dnei Sokolova i se interzice, încă, printr-o hotărâre a Curţii Supreme, să participe la activităţi sindicale pe perioada eliberării condiţionate;

15.  îndeamnă autoritățile kazahe să îmbunătățească rapid respectarea libertății de întrunire, de asociere, de exprimare și de religie, în conformitate cu recomandările reprezentanților și organismelor OSCE, acordând o atenție deosebită angajamentelor internaționale asumate de Kazahstan, precum și promisiunilor făcute înaintea luării deciziei de a acorda acestei țări președinția OSCE în 2010; atrage atenția asupra temeinicului Plan Național de Acțiune privind Drepturile Omului, adoptat în 2009 și îndeamnă autoritățile kazahe să îl pună pe deplin în aplicare;

16.  este convins că autoritățile și societatea kazahă ar avea beneficii enorme de pe urma unei astfel de acțiuni, nu în ultimul rând în ceea ce privește stabilitatea, securitatea și revenirea la o îmbunătățirea constantă, recent, a reputației internaționale a țării;

17.  evidențiază participarea, începând din ianuarie 2012, a reprezentanților oficiali ai Kazahstanului la reuniuni deschise și constructive cu deputații în Parlamentul European, cu participarea societății civile și a ONG-urilor, în care aceștia s-au declarat în favoarea unei anchete cu o componentă internațională asupra evenimentelor și au promis să furnizeze informații cu privire la arestările din ultimele luni; speră că aceste anunțuri vor fi urmate de acțiuni concrete;

18.  subliniază importanța purtării unor dialoguri pe tema drepturilor omului între UE și autoritățile kazahe, în cadrul cărora să poată fi abordate, în mod deschis, toate problemele; solicită consolidarea acestor dialoguri pentru a le face mai eficiente din perspectiva rezultatelor urmărite și pentru a permite participarea actorilor societății civile;

19.  solicită UE și, în special, Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate să urmărească îndeaproape evoluțiile, să discute cu autoritățile kazahe toate chestiunile care îi provoacă îngrijorare, să ofere asistență și să informeze cu regularitate Parlamentul European;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție ÎR/VP, Consiliului, Comisiei, Guvernelor și Parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Republicii Kazahstan, precum și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0588. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0058.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la situația din Nigeria (2012/2550(RSP))

P7_TA(2012)0090 RC-B7-0131/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant Ashton din 26 decembrie 2011 privind atacurile cu bombă din ziua de Crăciun și din 22 ianuarie 2012 privind atacurile cu bombă din Kano, Nigeria,

–  având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 27 decembrie 2011 privind atacurile din Nigeria,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, ratificat de Nigeria la 29 octombrie 1993,

–  având în vedere cea de a doua revizuire a Acordului de la Cotonou 2007-2013, ratificată de Nigeria la 27 septembrie 2010,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din 1981, ratificată de Nigeria la 22 iunie 1983,

–  având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință, din 1981,

–  având în vedere Constituția Republicii Federale Nigeria, în special prevederile acesteia privind protecția libertății religioase din capitolul IV – „Dreptul la libertatea de gândire, conștiință și religie”,

–  având în vedere reuniunea ministerială Nigeria-UE din 8 februarie 2012 de la Abuja,

–  având în vedere rezoluția Comisiei ONU pentru Drepturile Omului E/CN.4/RES/2005/69 prin care Secretarul General este invitat să numească un reprezentant special referitor la problema drepturilor omului și a corporațiilor transnaționale și a altor întreprinderi,

–  având în vedere recomandările din raportul PNUM de a se institui o Autoritate pentru reabilitarea ecologică a regiunii Ogoniland,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nigeria,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât este consternat de cele mai recente valuri de atentate cu arme de foc și cu bombe comise de secta islamistă teroristă Boko Haram, care au ucis cel puțin 185 de persoane în Kano, la 20 ianuarie 2012, și au vizat în mare măsură secțiile de poliție; întrucât gruparea Boko Haram i-a avertizat pe locuitorii orașului Kano, prin intermediul unor manifeste distribuite în oraș în cursul nopții, cu privire la faptul că atacurile lor împotriva serviciilor de securitate vor continua și a îndemnat la perseverență în timp ce gruparea luptă pentru instalarea unui „regim islamic”;

B.  întrucât organizațiile pentru apărarea drepturilor omului au documentat implicarea grupării islamiste Boko Haram în atacuri împotriva unor secții de poliție, baze militare, biserici și bănci, precum și într-un atentat sinucigaș cu bombă la sediul central al ONU, în care au fost ucise cel puțin 24 de persoane și au fost rănite peste 100 de alte persoane;

C.  întrucât, ca reacție la violențele generate de Boko Haram, poliția și armata din Nigeria au executat fără procese în justiție numeroși membri suspectați ai grupării;

D.  întrucât Boko Haram a avut ca ținte creștinii, în special în ziua de Crăciun, când zeci de persoane au fost ucise într-o serie de atentate cu bombe, dintre care cel mai sângeros s-a soldat cu moartea a 44 de persoane în exteriorul unei biserici catolice din apropierea capitalei Abuja; și întrucât Boko Haram a jurat să poarte un război religios împotriva creștinilor și să îi alunge pe aceștia din nordul țării, în majoritate musulman;

E.  întrucât, la 3 ianuarie 2012, Boko Haram le-a dat creștinilor din nordul Nigeriei un ultimatum de trei zile pentru a părăsi regiunea; întrucât au fost uciși cel puțin opt creștini care luau parte la un serviciu religios în Gombe la 5 ianuarie 2012 și 20 de creștini aflați în doliu în Mubi la 6 ianuarie 2012;

F.  întrucât, la 26 februarie 2012, doi atentatori sinucigași din cadrul grupării Boko Haram au detonat explozibilul aflat într-o mașină în apropierea unei biserici din orașul Jos, omorând trei persoane și rănind alte 38; și întrucât, la 21 februarie 2012, extremiști au detonat o bombă lângă o biserică în orașul Suleja, rănind cinci persoane;

G.  întrucât la 4 martie 2012 Boko Haram a anunțat că va lansa o serie de atacuri coordonate pentru a anihila întreaga comunitate creștină care trăiește în regiunile din nordul țării;

H.  întrucât libertatea religioasă, libertatea convingerilor, libertatea de conștiință și libertatea de gândire sunt valori fundamentale și universale și sunt elemente esențiale ale democrației; întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății religioase, a libertății convingerilor, a libertății de conștiință și a libertății de gândire și a subliniat că guvernele au datoria de a garanta aceste libertăți în întreaga lume;

I.  întrucât Boko Haram este învinuit de moartea a peste 900 de persoane în aproximativ 160 de atacuri separate din iulie 2009 și până în prezent; întrucât câteva rapoarte recente arată o posibilă legătură între Boko Haram și AQMI (Al Qaida în Maghrebul Islamic), ceea ce ar putea reprezenta o amenințare gravă la adresa păcii și securității în regiunea Sahel și în vestul Africii;

J.  întrucât, ca răspuns la intensificarea violențelor, președintele Goodluck Jonathan a declarat stare de urgență în mai multe state la 31 decembrie 2011 și a închis temporar granițele cu Ciadul, Camerunul și Nigerul; întrucât președintele a admis că Boko Haram s-a infiltrat în instituțiile de stat și în forțele de securitate și se presupune că funcționari corupți au furnizat arme grupării Boko Haram;

K.  întrucât problemele din Nigeria sunt generate de lipsa dezvoltării economice, iar tensiunea își are rădăcinile în resentimentele de decenii dintre grupurile băștinașe, care se luptă pentru controlul terenurilor agricole fertile cu migranții și coloniștii din nordul musulman vorbitor de hausa;

L.  întrucât rezolvarea pașnică a conflictelor implică respectarea drepturilor omului, accesul la justiție și încetarea impunității, precum și accesul echitabil la resurse și redistribuirea veniturilor într-o țară cu zăcăminte atât de bogate de petrol precum Nigeria;

M.  întrucât, deși Nigeria este al optulea producător de petrol la nivel mondial, majoritatea celor 148 de milioane de locuitori ai țării trăiesc sub pragul sărăciei;

N.  întrucât guvernul nigerian cheltuiește aproximativ 8 miliarde USD pe an pe subvenții pentru combustibili; întrucât în țările care dețin resurse bogate și sunt caracterizate de o discrepanță uriașă între bogați și săraci, precum Nigeria, subvențiile pentru gaze constituie unul dintre puținele beneficii oferite de un guvern infam și corupt care a gestionat prost profiturile obținute din petrol;

O.  întrucât, la începutul acestui an, protestele publice violente și o grevă generală de o săptămână au forțat președintele Goodluck Jonathan să reinstituie parțial subvenția pentru combustibili; întrucât instituțiile financiare internaționale, precum Fondul Monetar Internațional, susțin că ar fi de preferat ca subvențiile să fie utilizate pentru finanțarea educației, a sănătății și a altor servicii;

P.  întrucât proasta gestionare și proasta utilizare a vastelor resurse naturale ale țării – mai exact, a celor de petrol – de către elita conducătoare continuă în mare parte nestingherite; întrucât, în plus, scurgerile repetate de petrol generate de operațiunile petroliere multinaționale, sabotarea conductelor, furtul de țiței și arderile la faclă răspândite au dus la poluarea masivă a Deltei Nigerului; întrucât, potrivit unui raport al ONU, reabilitarea ecologică a regiunii petroliere a Nigeriei, Ogoniland, s-ar putea dovedi cea mai amplă și de lungă durată operațiune de curățare din lume, dacă se dorește refacerea completă a apelor potabile contaminate, a terenurilor, a pâraielor și a altor ecosisteme;

Q.  întrucât Hajia Zainab Maina, Ministrul pentru Femei și Dezvoltare Socială, a luat poziție împotriva frecvenței ridicate a violurilor și a violențelor sexuale împotriva femeilor din țară și a afirmat că, pentru a rezolva această problemă îngrijorătoare, este imperativ ca propunerea privind „violența împotriva persoanelor” să devină lege;

R.  întrucât, conform codului penal federal al Nigeriei, pentru comportamentele homosexuale sunt prevăzute pedepse cu închisoarea de până la 14 ani; întrucât în anumite state, în care se aplică legea Sharia, comportamentele homosexuale consimțite între bărbați pot fi pedepsite cu moartea, iar cele între femei cu biciuirea și cu pedepse cu închisoarea de șase luni; întrucât legislația federală recent introdusă incriminează, de asemenea, uniunile între persoane de același sex, acestea putând fi pedepsite prin sentințe cu închisoarea de până la 14 ani; întrucât Adunarea Națională a încercat de două ori să introducă o astfel de legislație, dar a fost împiedicată de activiști pentru drepturile omului din Nigeria și din alte țări;

S.  întrucât nigerienii Osmond Ugwu și Raphael Elobuike, activiști sindicali și apărători ai drepturilor omului, sunt deținuți în închisoarea federală din Enugu, în sud-estul Nigeriei, fiind acuzați că au încercat să ucidă un polițist în urma arestării lor în timpul unui miting al muncitorilor la 24 octombrie 2011; întrucât, potrivit Amnesty International și Human Rights Watch, nu există dovezi împotriva lor în procesul intentat de procuratură;

T.  întrucât UE este unul dintre principalii donatori financiari ai Nigeriei; întrucât, la 12 noiembrie 2009, Comisia și guvernul federal al Nigeriei au semnat un document de strategie națională Nigeria-CE și un program indicativ național pentru perioada 2008-2013, în temeiul cărora UE va finanța proiecte care vizează, printre altele, asigurarea păcii, a securității și a respectării drepturilor omului;

U.  întrucât, în temeiul articolului 8 din Acordul de la Cotonou revizuit, UE poartă un dialog politic periodic cu Nigeria pe tema drepturilor omului și a principiilor democratice, inclusiv pe tema discriminării etnice, religioase și rasiale,

1.  condamnă ferm violențele recente – în special atentatele comise de secta islamistă teroristă Boko Haram – și tragicele pierderi de vieți omenești din regiunile afectate din Nigeria și transmite condoleanțe celor care au pierdut persoane apropiate și un mesaj de compasiune celor răniți;

2.  îndeamnă toate comunitățile să nu recurgă la violență și să caute soluții pașnice la divergențele dintre grupurile religioase și etnice din Nigeria;

3.  îndeamnă guvernul Nigeriei să pună capăt violențelor cât se poate de curând și să garanteze securitatea și protecția populației nigeriene și respectarea drepturilor omului;

4.  solicită președintelui Nigeriei să încurajeze dialogul între religii și între convingeri și să sporească libertatea de gândire, de conștiință și religioasă;

5.  subliniază importanța unui sistem judiciar independent, imparțial și accesibil care să pună capăt impunității și să sporească respectul pentru statul de drept și pentru drepturile fundamentale ale populației;

6.  solicită guvernului federal să desfășoare o anchetă privind cauzele celor mai recente violențe și să se asigure că autorii lor sunt aduși în fața justiției; în special, solicită guvernului federal să anihileze gruparea Boko Haram, care își consolidează puterea exploatând tensiunile religioase adânc înrădăcinate din Nigeria;

7.  subliniază importanța cooperării regionale pentru înlăturarea amenințării pe care o reprezintă o posibilă legătură între Boko Haram și AQMI; încurajează țările din regiune să-și intensifice cooperarea, inclusiv prin intermediul organizațiilor regionale relevante, pentru a preveni sinergiile dintre grupările Boko Haram și AQMI; invită instituțiile UE și statele membre să-și ofere sprijinul pentru aceste eforturi regionale;

8.  condamnă cu vehemență uciderea cetățeanului britanic Chris McManus și a cetățeanului italian Franco Lamolinara – doi ingineri care lucrau pentru o companie de construcții italiană și care au fost ținuți ostatici de AQMI timp de 10 luni în nordul Nigeriei – în timpul unei tentative de salvare eșuate, la 8 martie 2012, și transmite condoleanțe familiilor victimelor;

9.  solicită să se examineze mai cuprinzător cauzele profunde ale conflictului, inclusiv tensiunile sociale, economice și etnice, și să se evite explicațiile generale și simpliste bazate exclusiv pe religie, care nu vor constitui baza unei soluții durabile și pe termen lung la problemele regiunii;

10.  solicită guvernului federal să protejeze populația și să trateze cauzele profunde ale violențelor, asigurând egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor și soluționând problemele legate de controlul asupra terenurilor agricole fertile, de șomaj și de sărăcie;

11.  solicită guvernului federal să combată corupția, sărăcia și inegalitatea și să impulsioneze reformele sociale, politice și economice pentru a crea un stat democratic, stabil, sigur și liber care să țină seama de drepturile omului;

12.  face apel la autorități să răspundă nemulțumirilor reale ale cetățenilor care trăiesc în zonele din nordul țării, care sunt mult mai sărace decât unele state mai bogate din sud, și să considere prioritară îmbunătățirea condițiilor de viață mizere ale acestor persoane, fără a trece cu vederea, în același timp, statele cu probleme similare din sudul țării;

13.  solicită autorităților nigeriene și companiilor străine active în sectorul petrolier din Nigeria să contribuie la consolidarea guvernanței prin îmbunătățirea transparenței și răspunderii în sectoarele extractive și solicită companiilor să respecte Inițiativa privind transparența în industriile extractive și să facă publice sumele pe care le plătesc guvernului nigerian;

14.  subliniază nevoia ca autoritățile nigeriene și companiile petroliere multinaționale să depună toate eforturile pentru a pune capăt contaminării actuale și să implementeze recomandările Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, pentru a repara daunele aduse mediului de poluarea cu petrol;

15.  încurajează în mod ferm autoritățile nigeriene să se asigure că propunerea privind „violența împotriva persoanelor” devine lege și speră că aceasta va fi un factor decisiv în ceea ce privește reducerea frecvenței ridicate a violențelor sexuale și a altor acte de violență împotriva femeilor;

16.  solicită abolirea actualei legislații care incriminează homosexualitatea, aceasta putând fi pedepsită în unele cazuri prin lapidare; solicită parlamentului nigerian să respingă legea privind interzicerea căsătoriilor între persoanele de același sex, lege care, dacă ar fi adoptată, ar însemna un risc de violență și de arestare pentru persoanele LGBT, atât resortisanți nigerieni, cât și resortisanți străini;

17.  solicită guvernului să îi elibereze pe liderul sindical Osmond Ugwu și pe membrul de sindicat Raphael Elobuike, dată fiind lipsa dovezilor împotriva lor în procesul intentat de procuratură;

18.  își reiterează îngrijorarea cu privire la respectarea pe deplin și cu adevărat a dreptului la libertate religioasă al tuturor minorităților religioase din mai multe țări terțe; în acest context, subliniază faptul că libertatea de cult este doar un aspect al dreptului la libertate religioasă, deoarece aceasta din urmă include libertatea de a-și schimba religia și, de asemenea, de a o manifesta prin învățătură, practicare și respectare la nivel individual, colectiv, privat, public și instituțional; în acest context, subliniază faptul că acest caracter public are un rol central în ceea ce privește libertatea religioasă și că a împiedica credincioșii creștini și de alte confesiuni să-și exprime public credința, reducând religia acestora la un fenomen privat, încalcă în mod grav dreptul lor la libertate religioasă;

19.  subliniază faptul că, în multe părți ale lumii, există încă obstacole care împiedică exercitarea liberă a credinței sau crezului și solicită Înaltului Reprezentant Ashton și Comisiei să insiste asupra acestor chestiuni în contextul inițiativelor relevante referitoare la drepturile omului;

20.  solicită Înaltului Reprezentant, responsabil cu Serviciul European de Acțiune Externă, să ia măsuri în Nigeria, îmbinând diplomația cu cooperarea pentru dezvoltare pe termen lung, pentru a instaura pacea, securitatea, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului;

21.  îndeamnă UE să își continue dialogul politic cu Nigeria, în temeiul articolului 8 din Acordul de la Cotonou revizuit, și, în acest context, să abordeze chestiunile legate de drepturile universale ale omului, inclusiv de libertatea de gândire, de conștiință, religioasă sau de credință și lipsa discriminării pe orice bază, astfel cum sunt înscrise în instrumentele universale, regionale și naționale din domeniul drepturilor omului;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului federal al Nigeriei, instituțiilor Uniunii Africane și ale ECOWAS, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican.

Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la cel de-al 6-lea Forum Mondial al Apei de la Marsilia din 12-17 martie 2012 (2012/2552(RSP))

P7_TA(2012)0091 B7-0130/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de al 6-lea Forum Mondial al Apei de la Marsilia din 12-17 martie 2012,

–  având în vedere declarațiile finale ale primelor cinci forumuri mondiale privind apa, care s-au desfășurat la Marrakech (1997), Haga (2000), Kyoto (2003) și Mexico City (2006) și Istanbul (2009),

–  având în vedere Rezoluția 64/292 a Adunării Generale a ONU din 28 iulie 2010 privind dreptul omului la apă și igienă și Rezoluția 15/9 a Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU din 30 septembrie 2010 privind drepturile omului și accesul la apă potabilă și igienă,

–  având în vedere Declarația Mileniului, adoptată de Organizația Națiunilor Unite la 8 septembrie 2000, care a stabilit Obiectivele de dezvoltare ale mileniului ca obiective fixate în comun de comunitatea internațională pentru eliminarea pauperității și a prevăzut reducerea la jumătate, până în 2015, a acelei părți a populației care nu dispune de un acces sustenabil la apa potabilă și la igiena de bază,

–  având în vedere al treilea Raport mondial al Organizației Națiunilor Unite, intitulat „Apa într-o lume în schimbare”,

–  având în vedere rezoluția referitoare la poluarea apei adoptată de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE la Budapesta (16-18 mai 2011),

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(1) (Directiva-cadru privind apa),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20)(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale 12 martie 2009 referitoare la apă în lumina celui de-al 5-lea Forum Mondial al Apei de la Istanbul (16-22 martie 2009)(3) și din 15 martie 2006 referitoare la cel de-al 4-lea Forum Mondial al Apei de la Mexico City (16-22 martie 2006)(4),

–  având în vedere întrebarea orală adresată Comisiei cu privire la cel de al 6-lea Forum Mondial al Apei de la Marsilia din 12-17 martie 2012 (O-000013/2012 – B7-0101/2012),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât aproape jumătate din populația lumii în curs de dezvoltare este lipsită de instalații sanitare, peste 800 de milioane de persoane folosesc încă surse nesigure de apă de băut, iar accesul neadecvat la serviciile de igienizare și practicile necorespunzătoare legate de igienă constituie cauza de deces a mai mult de 2,5 milioane de copii în fiecare an;

B.  întrucât gestionarea apei are efecte directe asupra sănătății umane, producției de energie, agriculturii și securității alimentare, iar gestionarea eficientă a apei reprezintă o condiție prealabilă fundamentală pentru reducerea sărăciei;

C.  întrucât despădurirea, urbanizarea, creșterea populației, poluarea biologică și chimică și schimbările climatice pun o presiune mai mare asupra disponibilității și calității resurselor de apă sigure și sănătoase și generează riscuri mai mari de producere a unor evenimente extreme legate de apă, populațiile sărace fiind cele mai vulnerabile și cel mai puțin capabile să se adapteze la aceste tendințe;

D.  întrucât distribuția geografică a apei este foarte inegală și, adesea, gestionarea optimă a acesteia se realizează printr-o abordare de tipul guvernanței la mai multe niveluri, care conferă o mai mare importanță rolului autorităților regionale și locale;

E.  întrucât, în rezoluțiile sale referitoare la cel de-al 4-lea și cel de-al 5-lea Forum Mondial al Apei, Parlamentul a solicitat Comisiei și Consiliului să încurajeze autoritățile locale din UE să aloce măsurilor de cooperare descentralizată o parte din impozitele încasate de la utilizatori pentru furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și a serviciilor de igienizare și întrucât, în pofida faptului că acțiunile desfășurate în acest domeniu ar conduce la un acces mai bun la apă și la serviciile de igienizare pentru persoanele cele mai sărace, aceste cereri nu au fost urmate de nicio acțiune;

F.  întrucât sistemele de infrastructură din domeniul apei sunt adesea necorespunzătoare în țările în curs de dezvoltare și învechite în țările dezvoltate;

G.  întrucât noile progrese tehnologice ar putea permite o creștere a eficienței și sustenabilității în domeniul apei și ar putea fi utilizate în special în avantajul țărilor în curs de dezvoltare;

H.  întrucât Directiva-cadru privind apa a stabilit un cadru pentru protejarea și curățarea apelor din UE, asigurând utilizarea sa sustenabilă, pe termen lung;

I.  întrucât o stare bună a apelor se obține cel mai bine prin reducerea deversărilor, emisiilor și pierderilor de poluanți în mediu;

J.  întrucât noile cadre UE propuse pentru politica agricolă comună și politica de coeziune în contextul Strategiei Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și integratoare pledează pentru luarea sistematică în considerare a aspectelor legate de mediu și de climă;

K.  întrucât Forumul Mondial al Apei, care se întrunește la fiecare trei ani, oferă o platformă unică, în cadrul căreia comunitatea specialiștilor în domeniul apei, a celor care elaborează politici și iau decizii se pot reuni, pot dezbate și pot încerca să găsească soluții pentru atingerea securității hidrice;

L.  întrucât cel de-al 6-lea Forum Mondial al Apei, a cărui temă este „Timpul soluțiilor”, a identificat 12 priorități-cheie pentru acțiunile din acest domeniu, grupate pe trei direcții strategice: „asigurarea bunăstării tuturor”, „contribuția la dezvoltarea economică” și „păstrarea planetei albastre”, precum și trei „condiții pentru succes”;

Asigurarea bunăstării tuturor

1.  declară că apa este un bun comun al umanității și că, prin urmare, nu ar trebui să reprezinte o sursă de profit nejustificat, iar accesul la apă ar trebui să reprezinte un drept fundamental și universal; salută recunoașterea de către Organizația Națiunilor Unite a dreptului oamenilor la apă potabilă și servicii de igienizare, astfel cum derivă acesta din dreptul la un standard de viață corespunzător; solicită să se depună toate eforturile necesare pentru a garanta, până în 2015, accesul la apă potabilă al populațiilor celor mai defavorizate;

2.  invită Comisia și statele membre să-și consolideze angajamentul privind îndeplinirea integrală a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului stabilite de Organizația Națiunilor Unite în domeniul apei și serviciilor de igienizare, precum și să țină seama de rezultatele relevante ale Conferinței privind dezvoltarea durabilă Rio+20; subliniază faptul că dezbaterea din cadrul Forumului Mondial al Apei ar trebui să vizeze strategii și soluții pentru dezvoltarea economică și a agriculturii care să poată garanta un nivel ridicat al disponibilității și calității apei;

3.  subliniază necesitatea asumării unor angajamente concrete în vederea promovării și protejării resurselor de apă, în special în lumina conferinței Rio+20 care urmează;

4.  consideră sănătatea publică și protecția mediului drept priorități pentru orice politică în materie de gestionare a apei; subliniază rolul fundamental al protejării resurselor de apă potabilă pentru sănătatea umană; solicită planificarea și implementarea unor măsuri privind apa la scara bazinelor hidrografice, care să acopere întregul ciclu hidrologic; subliniază faptul că problema poluării apei ar trebui abordată de la sursă, limitându-se cantitatea de substanțe periculoase care ajung în mediu și în zonele cu resurse de apă potabilă; solicită punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește”;

5.  subliniază rolul apei în ceea ce privește pacea și cooperarea; solicită încheierea și implementarea unor acorduri internaționale privind gestionarea în comun a apelor transfrontaliere de suprafață și subterane, în virtutea cărora populația și administrația să asigure împreună gestionarea sustenabilă a resurselor de apă și care să constituie o garanție împotriva conflictelor locale și internaționale;

Contribuția la dezvoltarea economică

6.  subliniază necesitatea echilibrării modalităților de utilizare a apei pentru a asigura cererea de apă și disponibilitatea acesteia, precum și calitatea ei, în special în țările în curs de dezvoltare; solicită adoptarea unor planuri de management integrat al resurselor de apă în contextul amenajării teritoriului la scară internațională, națională și locală;

7.  solicită investiții publice și private în cercetare și în dezvoltarea unor tehnologii novatoare privind apa, în toate domeniile; încurajează utilizarea în agricultură a noilor tehnologii, echipamente și utilaje legate de folosirea apei, pentru a produce în mod sustenabil alimente sigure, în cantități suficiente, utilizând mai eficient apa și sursele de apă neconvenționale, inclusiv refolosirea apelor reziduale epurate pentru irigații și în scopuri industriale;

8.  solicită înlăturarea obstacolelor care împiedică transferul de cunoștințe și tehnologii legate de conservarea apei, captarea apei, tehnicile de irigare, gestionarea apelor subterane, tratarea apelor reziduale etc.;

9.  subliniază importanța utilizării eficiente a apei; solicită o utilizare mai eficientă a apei, în special în sectoarele în care se folosește cea mai mare parte a apei, cum ar fi agricultura, întrucât în aceste sectoare se poate spori cel mai mult eficiența; solicită, de asemenea, stabilirea unor cerințe minime de eficiență pentru produsele care au implicații majore în ceea ce privește consumul de apă introduse pe piața UE, ținându-se seama și de potențialul de economisire a energiei aferent;

10.  subliniază faptul că utilizarea sustenabilă a apei reprezintă nu numai o necesitate de mediu, ci și una economică și pentru sănătate; solicită o mai mare transparență în ceea ce privește sistemele tarifare pentru apă;

Păstrarea planetei albastre

11.  subliniază că apa este deosebit de vulnerabilă la efectele schimbărilor climatice, care ar putea conduce la scăderea cantității și a calității apei disponibile, în special a apei potabile, precum și la o creștere în ceea ce privește frecvența și amploarea inundațiilor și a fenomenelor de secetă; solicită politici de atenuare și adaptare la schimbările climatice, care să țină seama în mod corespunzător de impactul asupra resurselor de apă; subliniază importanța strategiilor de prevenire, de reducere și de răspuns la riscuri în ceea ce privește prevenirea fenomenelor extreme legate de apă;

12.  solicită tuturor țărilor să stabilească, până în 2015, o țintă cantitativă de reducere a poluării chimice și biologice provocate de apele reziduale și de activitățile terestre, pentru a proteja și a reface calitatea apei și pentru a sprijini sustenabilitatea resurselor de apă și a ecosistemelor acvatice; reamintește statelor membre obligațiile pe care le au în temeiul Directivei-cadru privind apa în vederea obținerii unei stări bune a apelor până în 2015; invită statele membre să ia toate măsurile necesare și să disponibilizeze fonduri suficiente pentru a atinge aceste obiective legate de calitatea apei;

Condiții pentru succes

13.  încurajează dezvoltarea unei baze de cunoștințe hidrologice, utilizată în comun la nivel mondial și la nivelul UE; solicită elaborarea unor indicatori mondiali de bază pentru calitatea, cantitatea, disponibilitatea și costul apei, precum și a unor indicatori privind eficiența hidrologică la nivel de bazin hidrologic;

14.  sprijină elaborarea unor planuri de management integrat al bazinelor hidrologice la nivel mondial; subliniază rolul primordial al planurilor de management al bazinelor hidrologice în ceea ce privește implementarea politicii UE în domeniul apei în condițiile Directivei-cadru privind apa; subliniază rolul fundamental al autorităților regionale și locale în ceea ce privește soluționarea rentabilă, la nivel mondial, a problemelor legate de apă, precum și în ceea ce privește prevenirea corupției;

15.  solicită Comisiei, ca, în numele Uniunii Europene și a statelor membre, să adere la Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1997 privind cursurile de apă internaționale și să promoveze intrarea în vigoare a amendamentelor la Convenția de la Helsinki din 1992 privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, care vor permite aplicarea acestui instrument și în cazul țărilor care nu fac parte din CEE-ONU; solicită, de asemenea, Comisiei să încurajeze ratificarea de către mai multe state a protocolului privind apa și sănătatea la Convenția de la Helsinki din 1992, în vederea promovării gestionării coordonate și echitabile a apei din bazinele naționale și transnaționale;

16.  subliniază necesitatea realizării unei concentrări tematice a finanțărilor disponibile pentru acțiunile legate de apă și a integrării aspectelor privind apa în toate domeniile politice, inclusiv în toate instrumentele financiare și juridice ale UE; relevă faptul că abordarea provocărilor legate de apă constituie o parte integrantă a succesului tranziției către o „economie verde” și a funcționării acesteia;

17.  își reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a încuraja autoritățile locale din UE să aloce măsurilor de cooperare descentralizată o parte din impozitele încasate de la utilizatori pentru furnizarea serviciilor de aprovizionare cu apă și de igienizare; atrage atenția asupra principiului „1% solidaritate pentru apă”, adoptat de unele state membre, ca exemplu care ar putea fi promovat;

o
o   o

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0430. (3) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 157. (4) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 294.

Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2012P2 referitoare la traficul de ființe umane în Sinai, în special cazul lui Solomon W.P.(2012/2569(RSP))

P7_TA(2012)0092 RC-B7-0158/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la refugiații eritreeni reținuți ostatici în Sinai(1),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948, în special articolul 3 („Orice ființă umană are dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale”), articolul 4, care interzice comerțul cu sclavi în toate formele sale, și articolul 5,

–  având în vedere articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului din 1950,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 4, 5 și 6,

–  având în vedere prima conferință a Rețelei euro-mediteraneene pentru drepturile omului de la Cairo din 26-27 ianuarie 2006,

–  având în vedere Protocolul de la Palermo al Organizației Națiunilor Unite, adoptat în 2000, privind prevenirea, eliminarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, protocol adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, în special articolele 6 și 9,

–  având în vedere Declarația de la Bruxelles privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, adoptată la 20 septembrie 2002,

–  având în vedere Convenția privind lupta împotriva traficului de ființe umane din 2005,

–  având în vedere articolul 2, articolul 6.1, articolul 7 și articolul 17 („Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri”) din Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

–  având în vedere convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul din 1967,

–  având în vedere Declarația din 21 septembrie 2010 a lui Catherine Ashton, Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, privind deținuții politici din Eritreea,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât mii de solicitanți de azi și emigranți își pierd viața și dispar în Sinai în fiecare an, în timp ce un număr important de femei și copii sunt răpiți și reținuți ostatici pentru răscumpărare de către traficanți; întrucât victimele traficanților sunt supuse abuzurilor celor mai dezumanizante și violenței și torturii, violurilor și abuzurilor sexuale sistematice, precum și muncii forțate;

B.  întrucât în decembrie 2011 mai multe persoane au fost răpite în afara unei tabere de refugiați a ONU din Sudan de către traficanți din tribul Rashaida; întrucât 27 dintre aceștia, inclusiv patru fete și o femeie cu un copil mic, erau eritreeni și au fost aduși la Rafah în Sinai Mahadya în Egipt;

C.  întrucât în acest grup mai ales femeile au fost bătute și maltratate, unele au fost ucise, iar corpurile au fost aruncate în deșert, Solomon, un bărbat eritreean în vârstă de 25 de ani, fiind singurul care a scăpat din mâinele răpitorilor săi;

D.  întrucât Solomon a fost cruțat pentru a aduce apă la mai mult de 125 de prizonieri din Eritreea, Sudan, Etiopia deținuți în case și grajduri în satul Al Mahdya și întrucât Solomon cunoaște exact locul în care sunt deținuți prizonierii, fiind, de asemenea, martorul unor asasinate, acte de tortură și violuri;

E.  întrucât tânărul eritreean a relatat că unul dintre paznici i-a arătat o pungă de plastic conținând organe umane provenind de la un refugiat care nu a plătit răscumpărarea;

F.  întrucât viața lui Solomon este în pericol, deoarece este urmărit de traficanții de organe umane, care au stabilit un preț de 50 000 de USD pentru el și întrucât, pentru moment, Solomon este protejat de beduinii salafiști ai șeicului Mohamed;

G.  întrucât se presupune că în medie 2 000 de persoane intră în Israel prin Sinai în fiecare lună, mulți dintre aceștia cu ajutorul contrabandiștilor care au creat o rețea de proporții în această zonă; întrucât, potrivit estimărilor guvernului israelian, din 2005 aproximativ 50 000 de africani au intrat în mod ilegal pe teritoriul Israelului prin Sinai;

H.  întrucât poliția a arestat sute de migranți clandestini, în special eritreeni, etiopieni și sudanezi, pe care i-a reținut în secțiile de poliție și în închisori în Sinai și în Egiptul superior, fără acces la Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, refuzându-le în acest fel dreptul de a depune o cerere de azil;

I.  întrucât, potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, persoanele care nu plătesc prețul eliberării lor sunt ucise, organele lor fiind extrase și vândute; întrucât există rapoarte despre gropi comune cu refugiați uciși;

J.  întrucât UE a invitat în mod repetat Egiptul și Israelul să dezvolte și să îmbunătățească calitatea asistenței și protecției oferite solicitanților de azil și refugiaților care locuiesc pe teritoriul lor sau îl tranzitează;

K.  având în vedere că Protocolul de la Palermo al Organizației Națiunilor Unite, adoptat în 2000, privind prevenirea, eliminarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor definește traficul de ființe umane ca „activități de recrutare, transport, transfer, adăpostire sau primire de persoane, prin amenințări sau uz de forță sau prin alte mijloace de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau poziție de vulnerabilitate sau prin darea sau primirea unor plăți sau beneficii pentru a primi consimțământul unei persoane care deține controlul asupra unei alte persoane, în scopul exploatării”.

L.  întrucât traficul cu ființe umane este o activitate extrem de profitabilă pentru criminalitatea organizată,

1.  îndeamnă autoritățile egiptene să intervină rapid pentru a oferi protecție efectivă și a apăra viața lui Solomon, având în vedere că este urmărit de traficanții de organe umane, care au stabilit pe el un preț de 50 000 de USD, deoarece știe exact unde sunt reținuți prizonierii;

2.  invită autoritățile egiptene să îl protejeze pe Solomon ca o victimă a traficului de persoane și pe toate victimele traficului de persoane, în special femeile și copiii, pentru a nu deveni victime din nou;

3.  îndeamnă autoritățile egiptene să ancheteze acest caz în care există asasinate, acte de tortură și violuri, în care femeile au fost bătute și maltratate și unele dintre ele ucise, corpurile fiind aruncate în deșert, cu aplicarea legislației naționale și internaționale împotriva acestui tip de crimă organizată privind traficul de ființe umane;

4.  îndeamnă autoritățile egiptene să intervină rapid pentru salvarea acestor refugiați și să ia măsurile adecvate pentru arestarea și punerea sub urmărire penală a membrilor grupurilor de traficanți;

5.  invită autoritățile egiptene să aplice pe deplin, prin legislația națională, principiile convențiilor semnate de Egipt, și anume Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 (și protocolul său adițional din 1967), Convenția OUA de reglementare a anumitor aspecte legate de problemele refugiaților în Africa și Convenția internațională pentru protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor lor, pe care a ratificat-o în 1993 și care a intrat în vigoare în 2003;

6.  îndeamnă autoritățile egiptene să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt torturii, extorcării și traficului de refugiați din Eritreea și de alți refugiați din țară și să pună sub urmărire penală pe cei care încearcă să încalce drepturile omului în cazul refugiaților și pe cei care practică orice formă de sclavie, în special în ceea ce privește femeile și copiii;

7.  salută activitățile organizațiilor pentru drepturile omului din Egipt și Israel care oferă asistență și tratament medical victimelor traficanților de ființe umane în Sinai și îndeamnă comunitatea internațională și UE să sprijine activitatea acestora;

8.  recunoaște că migranții clandestini în Sinai reprezintă un risc pentru securitatea din Egipt și Israel; cu toate acestea, îndeamnă forțele de securitate egiptene și israeliene să evite utilizarea forței letale împotriva migranților clandestini;

9.  subliniază responsabilitatea autorităților egiptene și israeliene de a stopa traficanții de ființe umane în Sinai și de a proteja victimele; salută eforturile guvernelor egiptean și israelian în acest sens; solicită totuși mai multă asistență și sprijin în favoarea victimelor, în special în ceea ce privește femeile și copiii;

10.  salută eforturile Egiptului de combatere a traficului de ființe umane, în special instituirea în 2007 Comitetului național de coordonare pentru combaterea și prevenirea traficului cu persoane, și invită autoritățile egiptene să aplice legea anti-trafic din 2010 și să ia măsuri, cum ar fi acțiuni de cercetare și informare și campanii mass-media, precum și inițiative sociale și economice de prevenire și combatere a traficului de persoane;

11.  îndeamnă Egiptul, Israelul și comunitatea internațională să continue și să intensifice eforturile pentru combaterea traficului ilegal de migranți și de ființe umane în Sinai;

12.  solicită accesul deplin al agențiilor ONU și al organizațiilor pentru drepturile omului în zonele afectate de contrabanda și traficul de ființe umane în Sinai;

13.  invită Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisia să facă din această problemă o temă prioritară a agendei dialogului politic cu Egiptul și îndeamnă guvernul acesteia să combată traficul de ființe umane și să își respecte obligațiile în conformitate cu convențiile privind refugiații internaționali, pentru a promova cooperarea internațională prin acțiuni împotriva traficului de ființe umane;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor Egiptului și Israelului, parlamentului egiptean și Knessetului și Secretarului General al ONU și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2010)0496.

Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la Palestina: raidurile forțelor israeliene asupra stațiilor de televiziune palestiniene (2012/2570(RSP))

P7_TA(2012)0093 RC-B7-0160/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere declarația din 3 martie 2012 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, cu privire la închiderea a două stații de televiziune palestiniene,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 8 decembrie 2009, 13 decembrie 2010 și 18 iulie 2011 privind procesul de pace din Orientul Mijlociu,

–  având în vedere Acordul de asociere UE-Israel, în special articolul 2,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, care stipulează că: „Fiecare persoană are dreptul la libertatea de opinie și de exprimare; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Acordurile de la Oslo (Declarația de Principii privind aranjamentele interimare de autoguvernare) din 1993 și celelalte acorduri dintre Israel și Autoritatea Palestiniană,

–  având în vedere declarațiile Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, în special cele din 23 septembrie 2011 și 12 martie 2012,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE și-a confirmat în mod repetat sprijinul pentru soluția instituirii a două state, și anume statul Israel și un stat al Palestinei independent, democratic, contiguu și viabil, care să coexiste unul lângă altul, în pace și securitate;

B.  întrucât, la 29 februarie 2012, la Ramallah, militari ai Forțelor de apărare ale Israelului și funcționari ai Ministerului Comunicațiilor al Israelului au efectuat un raid asupra a două stații de televiziune palestiniene, Wattan TV și Al Quds Educational TV, confiscând transmițătoare, calculatoare, echipamente de transmisie, casete și documente administrative și financiare și deținându-i pe angajați timp de ore în șir;

C.  întrucât Ministerul Comunicațiilor al Israelului a declarat într-un comunicat că avertizase în repetate rânduri cele două stații de televiziune asupra faptului că utilizau frecvențe care încălcau acordurile israeliano-palestiniene și cauzau interferențe sistemelor de comunicații și transmisii din Israel; întrucât un purtător de cuvânt al armatei israeliene a declarat că interferențele afectau comunicațiile aeronavelor la aeroportul internațional Ben Gurion;

D.  întrucât Autoritatea Palestiniană (AP) a declarat că acuzațiile israeliene privind întreruperea comunicațiilor de zbor erau false, adăugând că nici ea, nici cele două stații de televiziune nu primiseră vreo avertizare din partea autorităților israeliene și că cele două stații nu se făceau vinovate de nicio încălcare a acordurilor dintre Israel și AP, în timp ce raidurile israeliene încălcau aceste acorduri, fapt ce face necesar ca aceste probleme să fie soluționate prin consultări;

E.  întrucât UE a colaborat cu ambele stații, care au transmis mulți ani de-a rândul;

F.  întrucât Acordurile de la Oslo au creat un Comitet tehnic comun israeliano-palestinian pentru a aborda toate chestiunile legate de domeniul telecomunicațiilor;

G.  întrucât raidurile israeliene asupra celor două stații de televiziune au avut loc în zona A, care se află sub administrație și control civile și de securitate palestiniene,

1.  este adânc îngrijorat de raidurile efectuate în Ramallah de forțele de securitate ale Israelului, care au afectat stațiile de televiziune palestiniene Wattan TV și Al Quds Educational TV;

2.  sprijină eforturile autorităților palestiniene și ale celor două stații de televiziune vizând repararea echipamentelor de transmisie și continuarea emisiunilor întrerupte; îndeamnă autoritățile israeliene să înapoieze imediat echipamentele confiscate și să permite reluarea activităților celor două stații de televiziune;

3.  îndeamnă autoritățile israeliene să respecte pe deplin prevederile acordurilor existente între Israel și Autoritatea Palestiniană atunci când are contacte cu mass-media palestiniană; îndeamnă Ministerul palestinian al Comunicațiilor să colaboreze mai strâns cu autoritățile israeliene pentru ca toate echipamentele de transmisie să fie în siguranță și să respecte legea;

4.  invită Israelul și Autoritatea Palestiniană să utilizeze în cel mai bun mod Comitetul tehnic comun israeliano-palestinian, creat prin Acordurile de la Oslo pentru a aborda toate chestiunile legate de domeniul telecomunicațiilor, în scopul soluționării urgente a tuturor chestiunilor legate de transmisiile acestor canale de televiziune;

5.  salută eforturile palestiniene de consolidare instituțională; observă că raidurile efectuate de forțele israeliene ce afectează orașele palestiniene în care, conform Acordurilor de la Oslo, Autoritatea Palestiniană și-a asumat competențele și responsabilitățile privind siguranța internă și ordinea publică, constituie o încălcare a acestor acorduri;

6.  subliniază încă o dată că soluțiile pașnice și non-violente reprezintă singura modalitate de a ajunge la o soluție durabilă a conflictului israeliano-palestinian;

7.  invită Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant, Consiliul și Comisia să plaseze această chestiune, care privește drepturile fundamentale de acces public la informație, libertatea presei și libertatea de exprimare, pe ordinea de zi a Consiliului de asociere UE-Israel și reiterează, în acest context, obligația UE de a asigura coerența între diferitele domenii ale acțiunii sale externe și între acestea și alte politici, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

8.  îndeamnă UE și statele sale membre să adopte o poziție fermă și unită și să joace un rol mai activ, inclusiv în cadrul Cvartetului, în eforturile vizând încheierea unei păci juste și durabile între israelieni și palestinieni; subliniază rolul central al Cvartetului și își exprimă susținerea deplină pentru eforturile depuse de Înaltul Reprezentant pentru crearea de către Cvartet a unei perspective credibile pentru relansarea procesului de pace;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Președintelui Adunării Generale a ONU, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU, trimisului Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, Knessetului și guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.

Rezoluția Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la încălcarea drepturilor omului în Bahrain (2012/2571(RSP))

P7_TA(2012)0094 RC-B7-0171/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluțiile sale anterioare din 7 iulie 2011 referitoare la situația din Siria, Yemen și Bahrain în contextul situației din lumea arabă și din Africa de Nord(1) și din 27 octombrie 2011 referitoare la situația din Bahrain(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului(3),

–  având în vedere declarația din 12 aprilie 2011 a președintelui Regatului Bahrain referitoare la moartea a doi activiști civili din această țară și declarația din 28 aprilie 2011, care dezaproba condamnarea la moarte a patru cetățeni din Bahrain pentru participarea la proteste pașnice pro-democrație,

–  având în vedere audierea din 3 octombrie 2011 privind Regatul Bahrain din cadrul Subcomisiei pentru drepturile omului din Parlamentul European,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) privind Bahrain din 2011 și, în special, declarația din 24 noiembrie 2011 privind publicarea raportului Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain, declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, cu ocazia comemorării revoltelor din Bahrain din data de 13 februarie 2012, precum și declarațiile în Parlamentul European din 12 octombrie 2011 ale VP/ÎR privind situația din Egipt, Siria, Yemen și Bahrain,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Bahrain din 21 martie, 12 aprilie și 23 mai 2011,

–  având în vedere declarațiile din 23 iunie și 30 septembrie 2011 ale Secretarului General al ONU privind sentințele de lungă durată pronunțate în cazul a 21 de activiști politici, apărători ai drepturilor omului și lideri ai opoziției din Bahrain, inclusiv condamnarea la închisoare pe viață a unora dintre ei, precum și declarația din 15 februarie 2012 a purtătorului de cuvânt al Secretarului General cu privire la Bahrain,

–  având în vedere declarația privind Bahrainul din 29 septembrie 2011 a celei de a 66-a Adunări Generale a ONU,

–  având în vedere declarația de presă a Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Bahrain din 5 octombrie 2011 și declarația Ministerului Sănătății din Bahrain privind condamnările din 30 septembrie 2011 ale unor medici, asistente medicale și cadre sanitare,

–  având în vedere declarația din 23 octombrie 2011 a procurorului general al Bahrainului privind rejudecarea unor medici judecați anterior în cadrul unor procese militare,

–  având în vedere raportul din 23 noiembrie 2011 al Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante, precum și Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,

–  având în vedere articolul 19 litera (d) din Constituția Bahrainului,

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

–  având în vedere Raportul Human Rights Watch de la 28 februarie 2012,

–  având în vedere Convenția de la Geneva din 1949,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât data de 14 februarie 2012 a marcat prima aniversare a mișcării populare pentru pace, care militează pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului și reforme democratice; întrucât autoritățile guvernamentale au reținut persoane și au împiedicat adunarea protestatarilor pașnici; întrucât forțele guvernamentale au reprimat violent protestatarii; întrucât în zonele rezidențiale s-au folosit gaze lacrimogene, grenade paralizante și arme cu alice și, conform unor relatări, poliția a intrat cu forța în mai multe case;

B.  întrucât reprimarea violentă a protestelor continuă; întrucât persecutarea, arestarea și torturarea apărătorilor drepturilor omului, avocaților, profesorilor, personalului sanitar și bloggerilor care au luat parte la protestele pașnice pro-democrație continuă; întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, peste 100 de cetățeni au fost reținuți în mod arbitrar în ultimele două luni;

C.  întrucât economia țării, care se bazează pe sectorul bancar și cel al turismului, slăbite deja de criza financiară mondială, face eforturi pentru a se redresa;

D.  întrucât, la 29 ianuarie 2012, aproximativ 250 de prizonieri politici au inițiat o grevă a foamei la nivel național, ca urmare a reținerii arbitrare a 14 importanți activiști politici și din domeniul drepturilor omului începând cu luna martie 2011;

E.  întrucât, de la începutul anului 2012, autoritățile din Bahrain refuză accesul în țară al organizațiilor internaționale pentru drepturile omului și al jurnaliștilor, limitând vizitele acestora, ceea ce constituie un impediment grav în calea abilității lor de a-și exercita profesia;

F.  întrucât, conform raportului Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain, comandat de rege în iunie anul trecut și publicat în noiembrie 2011, 35 de persoane și-au pierdut viața în timpul revoltelor de anul trecut, inclusiv cinci agenți de securitate și cinci deținuți torturați până la moarte în timp ce se aflau în arest; întrucât raportul Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain a concluzionat că au existat cazuri de utilizare a forței excesive împotriva protestatarilor pașnici, a activiștilor politici, a apărătorilor drepturilor omului și a jurnaliștilor, că tortura este folosită la scară largă și că multe persoane sunt judecate sau au fost condamnate la închisoare pentru exercitarea drepturilor lor la libertatea de exprimare și de întrunire; întrucât, în raportul său, Comisia independentă de anchetă a Regatului Bahrain și-a exprimat opinia conform căreia procesele nu respectă nici normele internaționale în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, nici propriul Cod penal al Bahrainului;

G.  întrucât Regele Bahrainului a acceptat concluziile raportului și a numit o Comisie națională alcătuită din 19 persoane pentru a supraveghea procesul de punere în aplicare; întrucât Comisia națională urmează să-și prezinte concluziile la 20 martie 2012 în ceea ce privește gestionarea poliției, a sistemului judiciar, a educației și a departamentelor de presă; întrucât Regele Bahrainului, Hamad Ben Issa Al Khalifa, s-a angajat în mod public să inițieze reforme pentru a realiza reconcilierea la nivel național;

H.  întrucât, ca urmare a recomandărilor Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain, Bahrain a înființat o unitate specială de anchetă în cadrul departamentului procurorului, dedicat stabilirii responsabilității celor care au comis fapte ilegale sau de neglijență care au condus la pierderea de vieți, tortură sau tratamentul necorespunzător al civililor pe parcursul anului trecut;

I.  întrucât punerea în aplicare a recomandărilor Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain este în continuare lentă; întrucât a fost inițiat un dialog la nivel național pentru reconciliere;

J.  întrucât, conform unei serii de rapoarte ale ONG-urilor, unul dintre elementele centrale ale represiunii mișcării de protest pro-democrație din Bahrain este reprezentat de procesele inechitabile care au loc în cadrul instanțelor militare și civile; întrucât una dintre recomandările Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain este ca toți cetățenii judecați de instanțe militare să beneficieze de o revizuire a cazurilor lor de o instanță ordinară, însă aceasta nu a fost încă pusă în practică în toate cazurile;

K.  întrucât autoritățile din Bahrain și-au exprimat în mod repetat angajamentul de a pune în aplicare reforme ale drepturilor omului și de a colabora cu organizațiile internaționale pentru drepturile omului;

L.  întrucât Guvernul Bahrainului a fost invitat în mai multe rânduri să adreseze o invitație permanentă procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU;

M.  întrucât Raportorul special al ONU pentru tortură și alte tratamente și pedepse crude, inumane și degradante, Juan Mendez, trebuia să viziteze Bahrainul în perioada 8-17 martie 2012, însă autoritățile din Bahrain i-au solicitat în mod oficial să-și amâne călătoria până după luna iulie 2012;

N.  întrucât, conform relatărilor, peste 4 000 de persoane au fost concediate sau exmatriculate din universități pentru că au luat parte la proteste; întrucât, conform sindicatelor din Bahrain, peste 1 000 dintre aceste persoane nu și-au reluat activitatea la locul de muncă și zeci de studenți așteaptă să li se permită să-și reia studiile; întrucât mulți dintre cei care au fost reprimiți la locul de muncă au fost obligați să semneze declarații prin care s-au angajat să nu mai întreprindă nicio activitate sindicală și au acceptat alte posturi decât cele pe care le ocupau inițial;

O.  întrucât, ca urmare a evenimentelor de anul trecut, Reporteri fără Frontiere a identificat Bahrainul drept unul dintre „inamicii internetului”,

1.  salută recomandările Comisiei independente de anchetă a Regatului Bahrain și îndeamnă guvernul din Bahrain să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare rapid și pe deplin recomandările sale pentru a aborda cele mai importante aspecte, pentru a pune capăt impunității, pentru a restabili consensul social, pentru a îmbunătăți protecția drepturilor omului în conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturi ale omului și pentru a pune în aplicare reforme majore;

2.  își exprimă solidaritatea față de toate victimele unor astfel de represiuni și față de familiile lor;

3.  condamnă continuarea încălcării drepturilor omului în Bahrain și îndeamnă autoritățile și forțele de securitate din Bahrain să pună capăt utilizării excesive a violenței, inclusiv utilizării excesive a gazelor lacrimogene, a represiunii, a torturii, precum și reținerii și punerii sub acuzare ilegale a protestatarilor pașnici și să dea dovadă de cea mai mare reținere în încercarea de a controla protestele; îndeamnă autoritățile să acționeze în strictă conformitate cu legislația din țara lor și cu obligațiile lor internaționale; subliniază dreptul la un proces echitabil pe care Bahrain s-a angajat să-l respecte;

4.  își reiterează solicitarea în vederea eliberării imediate și necondiționate a tuturor protestatarilor pașnici, a activiștilor politici, a apărătorilor drepturilor omului, a medicilor și a paramedicilor, a bloggerilor și a jurnaliștilor, îndeosebi a lui Abdulhadi al-Khawaja, președintele Centrului pentru Drepturile Omului din Bahrain și a lui Mahdi Abu Dheeb, președintele Asociației profesorilor din Bahrain, care au fost reținuți sau condamnați pentru exercitarea drepturilor lor la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică sau pentru că și-au îndeplinit obligațiile profesionale;

5.  subliniază că demonstranții și-au exprimat aspirațiile democratice îndreptățite și îndeamnă autoritățile din Bahrain să realizeze procesul de consiliere prin intermediul unui dialog incluziv și constructiv, esențial pentru stabilitatea democratică a societății diverse a Bahrainului, unde drepturile fiecărui cetățean ar trebui să fie garantate în aceeași măsură atât de lege, cât și în practică;

6.  îndeamnă autoritățile din Bahrain să realizeze investigații aprofundate, imparțiale și independente ale cazurilor de încălcare a drepturilor omului de către poliție și forțele de securitate și ca urmare a prezenței militare în Bahrain în timpul protestelor pro-democrație și după acestea în scopul reprimării protestatarilor și cetățenilor pașnici, să asigure asumarea responsabilității și să prevină situațiile în care cei responsabili beneficiază de impunitate, indiferent de poziția sau rangul lor, precum și să adopte măsuri în vederea împiedicării cazurilor de încălcare a drepturilor omului în viitor;

7.  solicită guvernului din Bahrain să retragă toate acuzațiile și să suspende toate condamnările pronunțate din februarie 2011 în instanțele pentru siguranța națională sau în instanțele civile ca urmare a exercitării drepturilor la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, precum și toate condamnările pronunțate numai în baza mărturisirilor;

8.  invită autoritățile din Bahrain să se asigure că autoritățile oferă tuturor avocaților apărării acces rapid și deplin la consiliere juridică, astfel cum prevede dreptul Bahrainului și cel internațional, inclusiv în ceea ce privește interogările și pregătirea proceselor, pentru a investiga acuzațiile de tortură și de tratament necorespunzător credibile din timpul interogării și să tragă la răspundere toți funcționarii care nu îndeplinesc cerințele privind asigurarea unui proces echitabil;

9.  solicită VP/ÎR să se asigure că guvernul din Bahrain își respectă promisiunile de a respecta drepturile omului, de a implementa reformele necesare, de a iniția anchete independente ale cazurilor de încălcare a drepturilor omului și de a se asigura că cei responsabili sunt trași la răspundere; îndeamnă guvernul din Bahrain să renunțe la acuzațiile împotriva medicilor și cadrelor medicale și să-i elibereze pe toți cei aflați în arest pentru participarea la proteste pașnice pro-democrație;

10.  solicită autorităților din Bahrain să reinstaureze și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, atât online, cât și offline, libertatea de întrunire, libertatea religioasă, drepturile femeilor și egalitatea de gen, pentru a combate discriminarea și pentru a pune capăt tuturor restricțiilor în ceea ce privește accesul la tehnologiile de informare și comunicare; solicită autorităților din Bahrain să suspende toate restricțiile în ceea ce privește accesul în țară al jurnaliștilor străini și al organizațiilor internaționale pentru drepturile omului și să permită monitorizarea anchetelor independente ale cazurilor de încălcare a drepturilor omului prevăzute și implementarea reformelor anunțate;

11.  salută înființarea unui Minister pentru Drepturile Omului și Dezvoltare Socială în Bahrain și îi cere ministrului să acționeze în conformitate cu normele și obligațiile internaționale în materie de drepturi ale omului;

12.  îndeamnă atât autoritățile naționale, cât și întreprinderile europene implicate să ia măsurile necesare pentru a asigura reprimirea la locul de muncă a persoanelor concediate;

13.  salută suspendarea de către Statele Unite a exportului de armament, arme și alte instrumente care pot fi utilizate pentru represiunea violentă a cetățenilor și pentru încălcarea drepturilor omului și solicită, de asemenea, statelor membre să asigure respectarea Poziției comune a Consiliului European care stabilește standardele comune care guvernează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar;

14.  își reiterează opoziția față de utilizarea pedepsei cu moartea și îndeamnă autoritățile din Bahrain să instaureze fără întârziere un moratoriu;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Regatului Bahrain.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0333. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0475. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0109.

Declaraţia Parlamentului European din 15 martie 2012 privind consolidarea capacităților științifice în Africa: promovarea parteneriatelor dintre Europa și Africa în domeniul radioastronomiei

P7_TA(2012)0095 P7_DCL(2011)0045

Parlamentul European,

–  având în vedere strategia comună UE-Africa, care urmărește consolidarea cooperării dintre UE și Africa în domeniul științei și tehnologiei,

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, care identifică rolul esențial pe care îl au știința și tehnologia pentru transformarea socio-economică,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  recunoscând valoarea pe care o au infrastructurile de cercetare pentru facilitarea cooperării cu Africa, pentru promovarea dezvoltării capitalului uman și pentru abordarea provocărilor sociale, astfel cum s-a precizat în inițiativa „O Uniune a inovării” și în strategia Europa 2020,

B.  recunoscând avantajul competitiv unic al Africii în studiul radioastronomiei, reflectat în vastele proiecte din domeniul radioastronomiei care există în Africa (PAPER, rețeaua VLBI, MeerKAT etc.),

C.  recunoscând faptul că o implicare suplimentară a Europei în radioastronomia africană poate deveni un puternic factor antrenant al creșterii socio-economice în Africa și poate crea o nouă serie de oportunități de piață pentru ambele continente,

1.  îndeamnă Comisia, Consiliul și parlamentele statelor membre:

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei, Consiliului și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 1 la procesul-verbal din 15 martie 2012 (P7_PV(2012)03-15(ANN1)).

Declaraţia Parlamentului European din 15 martie 2012 referitoare la stabilirea unei limite maxime de 8 ore pentru călătoria animalelor transportate în Uniunea Europeană în vederea sacrificării

P7_TA(2012)0096 P7_DCL(2011)0049

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 13 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vederea Rezoluția Parlamentului European din 5 mai 2010 referitoare la evaluarea și analizarea planului de acțiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010(1),

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în considerentele Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului se admite faptul că „transportul animalelor în călătorii de lungă durată, inclusiv al animalelor pentru sacrificare, ar trebui limitat în cea mai mare măsură posibilă”, dar se permit în continuare transporturi foarte lungi în ceea ce privește distanța și durata, ceea ce provoacă animalelor în timpul acestor călătorii un mare stres, suferință și chiar decesul,

1.  observă că petiția 8hours.eu, prin care se solicită stabilirea unei limite maxime de 8 ore pentru călătoria animalelor destinate sacrificării, este susținută de aproape un milion de europeni;

2.  invită Comisia și Consiliul să revizuiască Regulamentul (CE) nr. 1/2005 în vederea stabilirii unei limite maxime de 8 ore pentru călătoria animalelor transportate în vederea sacrificării;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(2), Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 25. (2) Lista semnatarilor este publicată în anexa 2 la procesul-verbal din 15 martie 2012 (P7_PV(2012)03-15(ANN2)).

Declaraţia Parlamentului European din 15 martie 2012 privind introducerea programului „șahul în instituțiile de învățământ” în sistemele educaționale din Uniunea Europeană

P7_TA(2012)0097 P7_DCL(2011)0050

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 6 și 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede, la articolul 6, că sportul se numără printre domeniile în care „Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunilor statelor membre”;

B.  întrucât șahul este un sport accesibil pentru copiii din toate grupurile sociale și poate sprijini coeziunea socială și contribui la obiectivele politicilor, cum ar fi integrarea socială, combaterea discriminării, reducerea ratelor criminalității și chiar combaterea diferitelor dependențe;

C.  întrucât, indiferent de vârsta copiilor, șahul poate ameliora concentrarea, răbdarea și persistența acestora și poate dezvolta în ei simțul creativității, al intuiției, al memoriei, precum și abilități analitice și decizionale; întrucât șahul dezvoltă și hotărârea, motivația și fairplay-ul,

1.  invită Comisia și statele membre să încurajeze introducerea programului „șahul în instituțiile de învățământ” în sistemele educaționale din statele membre;

2.  invită Comisia ca, în viitoarea sa comunicare privind sportul, să acorde atenția cuvenită programului „șahul în instituțiile de învățământ” și să asigure finanțarea suficientă a acestuia începând din 2012;

3.  invită Comisia să ia în considerare rezultatele studiilor disponibile, referitoare la efectele acestui program asupra dezvoltării copiilor;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 3 la procesul-verbal din 15 martie 2012 (P7_PV(2012)03-15(ANN3)).