Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2012/2050(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0252/2012

Texte depuse :

A7-0252/2012

Dezbateri :

PV 11/09/2012 - 16
CRE 11/09/2012 - 16

Voturi :

PV 12/09/2012 - 7.8
CRE 12/09/2012 - 7.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0334

Texte adoptate
PDF 582kWORD 240k
Miercuri, 12 septembrie 2012 - Strasbourg
Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind politica externă și de securitate comună
P7_TA(2012)0334A7-0252/2012

Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind politica externă și de securitate comună (12562/2011 -2012/2050(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind politica externă și de securitate comună (12562/2011),

–  având în vedere articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere partea II secțiunea G punctul 43 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional menționat anterior, încheiat la 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 11 mai 2011(2) și 10 martie 2010(3) referitoare la rapoartele anuale ale PESC pentru 2009 și, respectiv, 2008,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010(4) referitoare la Serviciul European de Acțiune Externă,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) cu privire la responsabilitatea politică(5),

–  având în vedere declarația făcută de Înaltul Reprezentant la reuniunea plenară a Parlamentului European din 8 iulie 2010, cu privire la organizarea de bază a administrației centrale a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(7),

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000) și 1820 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, Rezoluția 1888 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU privind violența sexuală împotriva femeilor și copiilor în situații de conflict armat, Rezoluția 1889 (2009) a Consiliului de Securitate al ONU vizând aplicarea și monitorizarea cu mai multă fermitate a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU și Rezoluția 1960 (2010) a Consiliului de Securitate al ONU, prin care a fost instituit un mecanism de colectare a datelor și de listare a celor care comit fapte de violență sexuală în situații de conflict armat,

–  având în vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0252/2012),

A.  întrucât UE ar trebui să își dezvolte în continuare obiectivele de politică externă și să își promoveze valorile și interesele în toată lumea, cu scopul general de a contribui la asigurarea păcii, securității umane, solidarității, la prevenirea conflictelor, la statul de drept și promovarea democrației, protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, promovarea egalității de gen, respectarea dreptului internațional, sprijinirea instituțiilor internaționale, promovarea unui multilateralism eficient și a respectului reciproc între națiuni, dezvoltarea durabilă, guvernarea transparentă și responsabilă comerțul liber și echitabil și eradicarea sărăciei;

B.  întrucât, pentru a realiza aceste obiective, UE ar trebui să fie capabilă să creeze sinergii și să dezvolte parteneriate strategice cu țări care împărtășesc aceleași valori și sunt dispuse să adopte politici comune și să se angajeze în acțiuni convenite de comun acord;

C.  întrucât punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona conferă o nouă dimensiune acțiunii externe europene și va avea un rol decisiv în consolidarea coerenței, a consecvenței și a eficienței politicii externe a UE și, în sens mai larg, a acțiunilor sale externe; întrucât trebuie trase învățăminte din eșecurile anterioare ale Uniunii Europene în ceea ce privește remodelarea acțiunilor sale externe consacrând în același timp oamenii și democrația în centrul politicilor sale și promovarea tranziției în țările cu regimuri autoritare, în special unde preocuparea pentru stabilitate și securitate a compromis politica principială de promovare a democrației și a drepturilor omului;

D.  întrucât Tratatul de la Lisabona dă un nou impuls politicii externe a UE, în principal furnizându-i Uniunii instrumente instituționale și operaționale prin care aceasta ar putea să își asume un rol internațional compatibil cu statutul său economic proeminent și cu ambițiile sale, dar și să se organizeze astfel încât să fie un actor global eficient, capabil să împartă responsabilitatea pentru securitatea globală și să preia inițiativa în definirea unor reacții comune la provocări comune;

E.  întrucât actuala criză financiară și a datoriilor suverane afectează profund credibilitatea Uniunii Europene pe scena internațională și subminează eficiența și sustenabilitatea pe termen lung a politicii externe și de securitate comune (PESC);

F.  întrucât noul elan al acțiunii externe europene presupune, de asemenea, ca UE să acționeze într-un mod mai strategic astfel încât să-și exercite influența pe plan internațional; întrucât capacitatea UE de a influența ordinea mondială depinde nu numai de coerența politicilor, actorilor și instituțiilor sale, ci și de conceptul strategic real al politicii externe a UE, care trebuie să unească și să coordoneze toate statele membre în susținerea aceluiași set de priorități și obiective, pentru ca acestea să se exprime ferm și cu o singură voce pe scena internațională, demonstrând solidaritate; întrucât politica externă a UE trebuie să aibă la dispoziție mijloacele și instrumentele necesare pentru ca Uniunea să poată acționa în mod efectiv și consecvent pe plan mondial;

G.  întrucât controlul politicii externe a UE exercitat de Parlamentul European și parlamentele naționale, la nivelurile respective, este esențial dacă se dorește ca acțiunea externă europeană să fie înțeleasă și sprijinită de cetățenii UE; întrucât controlul parlamentar consolidează legitimitatea acestei acțiuni,

EVALUAREA RAPORTULUI ANUAL PRIVIND PESC ELABORAT DE CONSILIU PENTRU ANUL 2010

1.  salută pașii făcuți de Consiliu în raportul anual pe 2010, cu sprijinul Vicepreședintelui Comisiei Europene / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate (VP/ÎR), în vederea configurării politicii externe a Uniunii într-un document politic strategic orientat spre viitor

2.  consideră, cu toate acestea, că raportul anual al Consiliului nu corespunde ambițiilor Tratatului de la Lisabona în chestiuni importante, care includ: absența priorităților sau orientărilor generale strategice pe termen mediu și lung pentru PESC; neclarificarea mecanismelor politice pentru asigurarea coerenței și consecvenței între diversele componente ale politicii externe, inclusiv cele aflate în responsabilitatea Comisiei; lipsa de abordare a unor chestiuni importante cu privire la rolul SEAE și al delegațiilor în asigurarea alinierii resurselor (umane, financiare și diplomatice) Uniunii la prioritățile legate de afacerile sale externe; și evitarea unei discuții, a cărei desfășurare este implicată în noile strategii privind Cornul Africii și regiunea Sahel, cu privire la modul în care misiunile și operațiunile din cadrul Politicii de securitate și apărare comune (PSAC) organizate ad-hoc (justificarea și rezultatele lor) ar trebui să fie încorporate în cadrul politico-strategic al priorităților politicii externe a UE pentru o țară sau o regiune;

3.  reamintește prerogativele care i-au fost conferite prin tratat, de a fi consultat în domeniile PESC și PSAC, de a-i fi luate în considerare opiniile în mod corespunzător și de a formula recomandări; în acest sens, recunoaște disponibilitatea VP/ÎR față de Parlamentul; consideră, însă, că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ar trebui operate îmbunătățiri în ceea ce privește informarea comisiei competente cu privire la rezultatele Consiliilor Afaceri Externe, precum și în ceea ce privește consultarea Parlamentului, pentru a garanta că opiniile sale sunt luate după cum se cuvine în considerație înainte de adoptarea mandatelor și strategiilor din domeniul PESC; așteaptă cu nerăbdare revizuirea instrumentelor de asistență externă și obținerea unui rezultat care să recunoască drepturile Parlamentului asupra documentelor strategice și a planurilor de acțiune multianuale, așa cum se prevede la articolul 290 din TFUE; solicită, de asemenea, îmbunătățirea procesului de informare și consultare cu Parlamentul în toate etapele procedurii pentru deciziile Consiliului PESC privind acordurile cu țările terțe, mai ales înainte de a decide mandatarea Comisiei Europene sau a VP/ÎR de a negocia și semna acorduri în numele Uniunii și atunci când este vorba de cadrele de participare a țărilor terțe la operațiunile UE de gestionare a crizelor;

4.  solicită Consiliului ca la întocmirea viitoarelor rapoarte anuale privind PESC să interacționeze din vreme cu Comisia pentru afaceri externe cu scopul de a discuta cadrul politic general pentru anul următor și obiectivele strategice pe termen mai lung și de a stabili o dată la care cetățenilor europeni li se va oferi o declarație clară cu privire la evoluția, prioritățile și progresul politicii externe a Uniunii Europene;

O NOUĂ ABORDARE CUPRINZĂTOARE A POLITICII EXTERNE A UE

5.  subliniază faptul că, în cel de-al doilea deceniu al secolului al XXI-lea, cetățenii europeni, și nu numai, sunt din ce în ce mai conștienți de faptul că soluționarea amenințărilor și provocărilor globale se poate face numai prin abordări cuprinzătoare care integrează mijloace diplomatice, economice, de dezvoltare și, în ultimă instanță și cu respectarea deplină a prevederilor din Carta ONU, militare;

6.  consideră că, prin Tratatul de la Lisabona, UE dispune de toate mijloacele necesare pentru a adopta o astfel de abordare cuprinzătoare, prin care toate resursele diplomatice și financiare ale Uniunii sunt utilizate în sprijinul orientărilor strategice comune, pentru a promova cu toate forțele securitatea și prosperitatea economică a cetățenilor europeni și a vecinilor acestora, precum și drepturile fundamentale; solicită, de asemenea, dezvoltarea ulterioară, cu participarea serviciilor competente ale Comisiei, a unui mecanism corespunzător în cadrul SEAE, în care să fie integrate expertize geografice și tematice și care să conducă la o abordare cuprinzătoare a planificării, formulării și punerii în aplicare a politicii;

7.  subliniază faptul că o înțelegere completă a PESC include toate domeniile politicii externe, precum definirea treptată a Politicii de securitate și de apărare comune (PESC), care ar putea conduce la o apărare comună, acordând atenție coerenței și consecvenței și respectând în același timp specificitatea fiecărei componente a acțiunii externe; reiterează că o astfel de abordare față de dezvoltarea politicii externe a UE trebuie să se bazeze pe principiile și obiectivele stabilite la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că acțiunea externă a UE trebuie să se axeze pe promovarea și protejarea valorilor UE, cum ar fi respectarea drepturilor omului, libertatea, democrația și statul de drept; subliniază, totodată, importanța unei coordonări mai coerente între dimensiunea internă și cea externă a politicilor de securitate ale UE, care ar trebui să se reflecte în acțiunea externă a Uniunii;

8.  notează că anul 2013 va marca trecerea unui deceniu de la adoptarea strategiei europene de securitate și, ca urmare, subliniază nevoia de a actualiza și consolida acest document-cadru pentru a-l adapta la climatul internațional actual;

ARHITECTURA POLITICII EXTERNE

9.  subliniază rolul de lider politic care se așteaptă de la VP/ÎR în ceea ce privește asigurarea unității, coordonării, consecvenței, credibilității și eficienței măsurilor adoptate de Uniune; solicită VP/ÎR să își utilizeze la maximum și în timp util atribuțiile instituționale pentru a iniția, organiza și asigura respectarea PESC, implicând pe deplin organismele competente ale Parlamentului în aceste eforturi; salută rolul important jucat de VP/ÎR în numele comunității internaționale în cadrul negocierilor dificile cu Iranul; ia în considerare relația istorică importantă dintre popoarele europene și cel iranian; solicită consolidarea cu mai multă fermitate a rolului pe care Uniunea îl joacă în sprijinirea vecinătății europene în lumina Primăverii arabe, în special a proceselor de tranziție democratică din sudul Mediteranei, inclusiv prin noul Fond european pentru democrație, precum și a procesului de pace din Orientul Mijlociu, aflat în stagnare;

10.  recunoaște rolul esențial jucat de SEAE (inclusiv de delegațiile sale și de reprezentanții speciali ai UE) în ajutorul acordat VP/ÎR în urmărirea unei abordări politice mai strategice, mai coerente și mai consecvente cu acțiunea externă a Uniunii; își afirmă intenția de a continua monitorizarea echilibrului geografic și a echilibrului de gen în cadrul SEAE, inclusiv în pozițiile de conducere, precum și de a evalua dacă numirea în calitate de șefi de delegație și în alte funcții-cheie a diplomaților din statele membre este în interesul Uniunii și nu exclusiv al statelor membre; subliniază importanța unui SEAE pe deplin funcțional și eficient și a consolidării relațiilor dintre SEAE, Comisie și statele membre în vederea obținerii unei sinergii în aplicarea eficientă a acțiunii externe și în formularea unui singur mesaj al UE cu privire la chestiuni politice esențiale;

11.  subliniază faptul că rolul reprezentanților speciali ai UE (RSUE) ar trebui să fie complementar și consecvent în raport cu activitatea pe țară a șefilor de delegații ale UE și că ar trebui să reprezinte și să coordoneze politica pentru regiuni a Uniunii Europene, cu strategii sau interese de securitate specifice, care necesită prezența și vizibilitatea neîntreruptă a UE; salută răspunsul pozitiv al VP/ÎR la ideea prezentării înaintea Parlamentului a reprezentanților speciali ai UE (RSUE) și a șefilor de delegații numiți recent, în vederea unui schimb de opinii înainte de preluarea funcțiilor; solicită îmbunătățirea raportării și a accesului la rapoartele politice elaborate de delegații și de RSUE pentru ca Parlamentul să primească informații complete și la timp cu privire la evoluțiile de pe teren, în special în domeniile care sunt considerate a fi importante din punct de vedere strategic sau care reprezintă subiecte de preocupare politică;

12.  își reiterează opinia că politicile tematice importante aflate anterior în sarcina reprezentanților personali ar trebui să se bucure de sprijinul deplin al SEAE și de o reprezentare politică externă corespunzătoare și, prin urmare, solicită prezentarea de propuneri, cum ar fi cea referitoare la drepturile omului;

13.  salută decizia de numire a reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, căruia ar trebui să i se încredințeze un mandat substanțial pentru a integra drepturile omului în PESC și PSAC, precum și în alte politici ale UE și de a conferi vizibilitate și coerență acțiunii UE în acest domeniu;

14.  consideră că definirea clară a unor orientări strategice va ajuta la adaptarea resurselor financiare importante, dar limitate, ale Uniunii la ambițiile și prioritățile acțiunii sale externe; subliniază faptul că o astfel de abordare strategică ar trebui să facă obiectul unui control democratic, dar că acest control nu ar trebui să inhibe sau să încetinească flexibilitatea reacției la evoluția situației politice de pe teren;

15.  salută angajamentul asumat de statele membre în Tratatul de la Lisabona de a-și juca pe deplin rolul în ceea ce privește elaborarea și aplicarea politicii externe a UE și în asigurarea coordonării și consecvenței cu alte politici ale Uniunii; subliniază importanța pe care solidaritatea statelor membre o are pentru îmbunătățirea eficacității Uniunii ca factor mondial de coeziune într-o perioadă de constrângeri economice; observă, în special, importanța faptului că statele membre pun la dispoziție capabilități civile și militare pentru aplicarea eficace a PSAC; regretă, cu toate acestea, că se întâmplă încă frecvent ca relațiile bilaterale ale unor state membre cu țările terțe să eclipseze sau să submineze consecvența acțiunii UE și, în acest sens, solicită statelor membre să depună mai multe eforturi pentru a-și alinia politicile externe la PSAC a UE;

16.  îi solicită VP/ÎR ca, concomitent cu consolidarea cooperării sistematice dintre toate statele membre în cadrul PSAC, să exploreze integral posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona în ceea ce privește cooperarea consolidată, printre care elaborarea unor orientări în legătură cu atribuirea sistematică a unor sarcini și misiuni specifice unei coaliții de voință, cum este un nucleu de state ale UE, precum și să inițieze procesul care va conduce la concluzii ale Consiliului European referitoare la cooperarea structurată permanentă în domeniul securității și apărării și la aplicarea clauzei de apărare reciprocă;

POLITICA EXTERNĂ – ARHITECTURA BUGETARĂ ȘI FINANCIARĂ

17.  reamintește că revizuirea Acordului interinstituțional din 2006 privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară ar trebui să marcheze un pas înainte către o mai mare transparență în domeniul PESC și către furnizarea unor informații pertinente autorității bugetare, în acord cu declarația VP/ÎR cu privire la responsabilitatea politică; consideră, în acest sens, că transparența deplină și controlul democratic presupun existența unor linii bugetare separate pentru fiecare misiune și operațiune PSAC, și pentru fiecare RSUE, însoțite de proceduri simplificate, dar transparente pentru transferul de fonduri de la o rubrică la alta în cazul în care circumstanțele o impun; are convingerea, totodată, că flexibilitatea și reactivitatea necesare PESC nu ar trebui subminate;

18.  insistă asupra faptului că resursele de care dispune UE pentru punerea în aplicare a PESC ar trebui utilizate cât mai eficient posibil și că, prin urmare, ar trebui realizată o sinergie politică și bugetară între acțiunile externe ale UE și statele membre;

19.  consideră că Mecanismul Atena pentru finanțarea costurilor comune ale operațiilor militare și de apărare conduse de UE nu oferă o imagine de ansamblu satisfăcătoare asupra tuturor implicațiilor financiare ale misiunilor desfășurate în cadrul PESC și solicită, prin urmare, o listă clară a tuturor cheltuielilor;

20.  salută atenția sporită acordată consecvenței și coerenței în întreaga gamă de instrumente financiare ale Uniunii, de exemplu sub forma unor dispoziții transversale privind SEAE introduse în propunerile de regulamente privind noile instrumente financiare în domeniul relațiilor externe în perioada 2014-2020; consideră că o astfel de abordare va demonstra valoarea adăugată a acțiunilor Uniunii în asigurarea securității și prosperității pentru cetățenii Europei; subliniază, în acest sens, că instrumentele financiare ar trebui utilizate în mod complementar pe toată cuprinderea politicii externe a Uniunii, fără a se suprapune;

21.  subliniază faptul că este esențial ca noile instrumente financiare din domeniul relațiilor externe analizate de Parlament și de Consiliu să fie concepute și finanțate în mod adecvat pentru a răspunde intereselor strategice ale Uniunii și să fie adaptabile în funcție de evoluția situației politice; solicită, prin urmare, ca bugetul Uniunii (cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020) să fie construit pe resurse adecvate, conforme cu ambițiile și prioritățile Uniunii ca actor mondial, și să ofere cetățenilor un viitor prosper și sigur, precum și flexibilitatea necesară pentru a face față unor evoluții neprevăzute;

22.  consideră că printr-o abordare mai integrată și mai cuprinzătoare a aplicării instrumentelor UE în materie de relații externe în sprijinul obiectivelor politice și strategice comune se vor putea obține răspunsuri mai eficiente și mai rentabile la provocările presupuse de politica externă și de securitate și, prin urmare, mai multă securitate și prosperitate pentru cetățenii Europei; subliniază faptul că Parlamentul îi va putea asigura pe cetățeni de coerența și rentabilitatea politicilor externe și a instrumentelor financiare ale Uniunii cu condiția ca toate competențele conferite acestuia de tratate (în special în temeiul articolului 290 din TFUE) să se reflecte în mod corespunzător în revizuirea instrumentelor financiare și, în special, în utilizarea actelor delegate pentru documentele de planificare strategică;

23.  consideră că, pentru a asigura consecvența cu valorile UE, instrumentele financiare care promovează, printre altele, consolidarea păcii, securitatea, democrația, statul de drept, buna guvernanță și societăți echitabile ar trebui să fie consolidate, deoarece reprezintă instrumente strategice ale politicii și acțiunii externe ale UE în încercarea de a face față provocărilor la nivel mondial.

24.  subliniază importanța asigurării coerenței între planificarea, formularea și punerea în aplicare a politicilor, printr-o combinație adecvată de instrumente financiare externe în domeniul afacerilor externe; solicită, printre altele, menținerea complementarității dintre PESC și Instrumentul de stabilitate în domeniile medierii, prevenirii conflictelor, gestionării crizelor și instaurării post-conflict a păcii, precum și eforturi suplimentare pentru a crea o complementaritate cu instrumentele geografice destinate angajamentului pe termen lung cu o țară sau o regiune; salută introducerea, la solicitarea Parlamentului, a unui instrument de parteneriat nou, care reprezintă o valoare adăugată importantă pentru politica de securitate și apărare comună a UE prin faptul că oferă un cadru financiar pentru cooperarea UE cu țările terțe pentru realizarea unor obiective care decurg din relațiile bilaterale, regionale sau multilaterale ale Uniunii și care nu intră sub incidența Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare;

25.  consideră că o astfel de abordare poate fi susținută prin stabilirea unor obiective clare, care ar trebui să fie monitorizate și evaluate de Parlamentul pe termen scurt, mediu și lung; solicită o evaluare comparativă a politicii externe a UE, pe baza documentelor de programare strategică existente sau a cadrelor de politică strategică (cum ar fi cele instituite pentru Cornul Africii sau regiunea Sahel), care să includă o definiție mai sistematică și mai cuantificabilă a priorităților și obiectivelor politice, precum și a resurselor de utilizat la intervale precise pe termen scurt, mediu și lung;

26.  consideră că o abordare cuprinzătoare a acțiunii externe a Uniunii necesită, inter alia, o mai mare armonizare și consolidarea reciprocă a PESC și a Politicii europene de vecinătate (PEV); salută, în acest context, răspunsul politic comun al Comisiei și al SEAE la evenimentele din vecinătatea sudică, exemplificat de Comunicarea comună din 25 mai 2011; consideră, totodată, că structurile multilaterale ale PEV ar trebui să fie consolidate și dezvoltate într-un mod mai strategic, astfel încât să promoveze eficient prioritățile Uniunii în materie de politică externă; susține că, având în vedere centralitatea „multilateralismului eficient” în acțiunea externă a Uniunii, SEAE și Comisia ar trebui să analizeze viabilitatea scenariului ca misiunea multilaterală a PEV să devină cadrul de organizare a relațiilor politice în Europa extinsă;

PRIORITĂȚI STRATEGICE: CERCURILE CONCENTRICE ALE PĂCII, SECURITĂȚII ȘI DEZVOLTĂRII SOCIO-ECONOMICE

27.  consideră că interesele, obiectivele și orientările strategice urmărite prin PESC trebuie să se axeze pe asigurarea păcii, securității și prosperității pentru cetățenii Europei, mai întâi de toate în vecinătatea noastră, dar și dincolo de ea, conform principiilor care au inspirat crearea UE, printre care se numără democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectul pentru demnitatea umană, egalitatea și solidaritatea și respectul pentru dreptul internațional și Carta Organizației Națiunilor Unite dar și asumarea „responsabilității de a proteja”;

28.  continuă să sprijine posibila extindere a Uniunii Europene pentru a include orice stat european care respectă și se angajează să promoveze valorile Uniunii și care este dispus și capabil să îndeplinească criteriile de aderare;

29.  constată că, în timp, Uniunea a dezvoltat relații cu țări și organizații regionale care au diferite baze contractuale și legale, unele fiind denumite „strategice”; observă că nu există nicio formulă clară pentru alegerea unui partener strategic de către Uniune și că, odată astfel de alegeri sunt operate, Parlamentul nu este nici informat, nici consultat; constată că echilibrarea relațiilor bilaterale autentice și responsabile poate reprezenta o forță importantă de multiplicare pentru politica externă a UE, atât la nivel regional, cât și în cadrul forumurilor multilaterale, și că, prin urmare, alegerea partenerilor strategici merită o analiză atentă în funcție de valorile și obiectivele strategice urmărite de Uniune;

30.  consideră, prin urmare, că viitoarele decizii privind partenerii strategici trebuie să fie concepute atent, în conformitate cu prioritățile urmărite de politica externă a Uniunii într-o țară sau o regiune dată sau în cadrul forumurilor internaționale, și că ar trebui să se analizeze cu atenția cuvenită posibilitatea de a se pune capăt parteneriatelor care nu mai sunt de actualitate sau sunt contraproductive; solicită, prin urmare, organizarea unei dezbateri, împreună cu Parlamentul, privind discuțiile din cadrul Consiliului European din septembrie 2010 pe tema parteneriatelor strategice, precum și informarea regulată a Parlamentului înainte de deciziile privind viitoarele parteneriate, în special atunci când aceste parteneriate primesc sprijin financiar de la bugetul Uniunii sau implică o relație contractuală mai strânsă cu UE;

31.  consideră că Uniunea poate fi eficientă în asigurarea păcii, securității și dezvoltării socioeconomice a cetățenilor într-o ordine politică internațională extrem de competitivă, schimbătoare și imprevizibilă, dacă resursele limitate ale Uniunii se concentrează asupra priorităților strategice, începând de la provocările din apropiere, în special din țările implicate în procesul de aderare, din vecinătate, și extinzându-se spre exterior în cercuri concentrice, incluzând, după caz, rolul și influența relativă a organizațiilor regionale;

32.  consideră că respectarea angajamentelor asumate în contextul extinderii și demonstrarea unei atitudini responsabile față de vecinătatea sa va spori credibilitatea acoperirii globale a Uniunii; reconfirmă angajamentul UE pentru un multilateralism eficient, având în centrul său sistemul Organizației Națiunilor Unite și subliniază importanța colaborării cu alți parteneri internaționali pentru a răspunde amenințărilor și provocărilor internaționale, inclusiv ca răspuns la crize;

Balcanii de Vest

33.  sprijină strategiile UE pentru Balcanii de Vest, printre care se numără și perspectiva extinderii UE și care promovează democratizarea, stabilizarea, soluționarea pașnică a conflictelor și modernizarea socio-economică, atât a fiecărei țări în parte, cât și a regiunii în ansamblul său; ia act cu îngrijorare de faptul că instabilitatea politică, deficiențele instituționale, corupția endemică, crima organizată și problemele bilaterale și regionale nerezolvate reprezintă obstacole în calea continuării progreselor realizate de unele dintre aceste țări în vederea integrării în UE; cere, prin urmare, ca UE să abordeze aceste chestiuni cu mai multă vigoare în cadrul procesului de integrare, în concordanță cu Carta ONU, precum și ca aceasta să-și consolideze rolul central în regiune;

34.  își reafirmă sprijinul pentru îmbunătățirea procesului de aderare a Balcanilor de Vest prin transformarea acestuia într-un proces impulsionat în mai mare măsură de repere, mai transparent și caracterizat prin responsabilitate reciprocă, precum și prin introducerea unor indicatori clari; invită UE să depună noi eforturi, convingătoare și autentice, de revitalizare a procesului de extindere, precum și de a acorda, în continuare, prioritate următoarelor aspecte: dialogul politic constructiv, bunele relații de vecinătate, dezvoltarea economică, consolidarea statului de drept, inclusiv asigurarea libertății de exprimare și a respectării drepturilor persoanelor care aparțin minorităților naționale, combaterea eficientă a corupției și crimei organizate, augmentarea eficacității și independenței justiției, îmbunătățirea capacităților administrative pentru punerea în executare a legislației legate de acquis, soluționarea tensiunilor interetnice și interreligioase, rezolvarea situației refugiaților și a persoanelor strămutate, precum și rezolvarea problemelor bilaterale deschise;

35.  consideră că, în plus, este esențial ca politica externă a UE față de o regiune cu o istorie recentă de conflicte interetnice armate să promoveze un climat de toleranță, respectul pentru drepturile persoanelor aparținând minorităților și politici și legislație împotriva discriminării, relații de bună vecinătate și cooperare regională, inclusiv prin intermediul unor sisteme educaționale mai integrate (schimburi de elevi la nivel intraregional) și colaborarea științifică, ca cerințe prealabile pentru stabilitatea europeană și ca mijloace de facilitare a reconcilierii;

36.  salută reconfigurarea misiunii EULEX și reorientarea acesteia către statul de drept și mandatul executiv; se așteaptă ca aceasta să fie pe deplin operațională pe întreg teritoriul Kosovo, inclusiv în Nord, și să intensifice lupta împotriva corupției de la toate nivelurile și împotriva crimei organizate;

Turcia

37.  salută agenda pozitivă a Comisiei pentru relațiile UE-Turcia; este preocupat de situația din mai multe zone, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare, statul de drept, drepturile femeilor în Turcia, înaintarea lentă către o nouă constituție civilă și, în plus, polarizarea societății turce; încurajează Turcia să accelereze procesul de reformă; subliniază faptul că Turcia nu este numai țară candidată, ci și un important partener strategic și aliat în cadrul NATO; prin urmare, solicită consolidarea dialogului politic existent cu Turcia în materie de opțiuni de politică externă și de obiective de interes reciproc; subliniază că este important ca Turcia să fie încurajată să își desfășoare politica externă într-un cadru de relaţii de bună vecinătate, de dialog strâns și în coordonare cu Uniunea Europeană, cu scopul de a crea sinergii valoroase și de a consolida potențialul pentru efecte pozitive, în special în legătură cu sprijinirea procesului de reformă din lumea arabă; speră că se vor îmbunătăți condițiile pentru deschiderea altor capitole în negocierile de aderare (de exemplu, ratificarea și punerea în aplicare a Protocolului de la Ankara);

Vecinătatea sudică și Orientul Mijlociu

38.  cere ca principiile care stau la baza noii abordări a PEV, așa cum au fost stabilite în Comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei din 25 mai 2011, în special principiul „mai mult pentru mai mult” („more for more”), principiul diferențierii și al răspunderii reciproce și „parteneriatul cu societatea”, să fie pe deplin operaționale și ca asistența Uniunii să fie integral aliniată la această nouă abordare; reamintește că în Comunicarea comună „Realizarea unei noi politici europene de vecinătate” din 15 mai 2012 sunt enumerate următoarele provocări cu care se confruntă țările din regiune: democrația sustenabilă, creșterea și dezvoltarea economică integratoare, mobilitatea, cooperarea regională și statul de drept;

39.  reamintește că vecinătatea sudică are o importanță vitală pentru Uniunea Europeană, subliniază nevoia de a întări parteneriatele dintre UE și țările și societățile din vecinătate pentru a contribui la tranziția către democrații consolidate și îndeamnă la realizarea unui echilibru mai bun între urmărirea unor abordări orientate spre piață, pe de o parte, și a abordărilor umane și sociale, pe de altă parte, în cadrul răspunsului UE la primăvara arabă; solicită, prin urmare, îndreptarea în mai mare măsură a atenției asupra drepturilor omului, statului de drept, ocupării forței de muncă (în special asupra șomajului în rândul tinerilor), educației, formării și dezvoltării regionale, pentru a contribui la atenuarea actualei crize sociale și economice în aceste țări și pentru a oferi asistența necesară pentru sprijinirea bunei guvernanțe și a reformelor politice democratice, precum și a dezvoltării economice și sociale; subliniază, în plus, importanța sprijinului acordat pentru edificarea capacități instituționale și a unei administrații publice eficace, inclusiv pentru parlamentele din aceste țări, pentru un sistem judiciar independent, pentru consolidarea organizațiilor societății civile și mijloacelor independente de informare în masă, pentru formarea de partide politice pluraliste în cadrul unui sistem cât mai laic cu putință, în cadrul căruia drepturile femeilor să fie respectate pe deplin și să existe progrese semnificative în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale esențiale, cum ar fi dreptul la libertate religioasă în aspectele sale individuale, colective, publice, private și instituționale;

40.  reiterează că relațiile economice, politice, sociale, culturale sau orice alt tip de relații între UE și țările PEV trebuie să se bazeze pe egalitatea de tratament, solidaritate, dialog și respect pentru asimetriile specifice și caracteristicile fiecărei țări;

41.  consideră că evaluarea progreselor generale înregistrate de țările partenere trebuie să se bazeze pe transparență reciprocă și pe nivelul de angajament asumat pentru reforme, precum și pe obiective clar definite, aprobate de comun acord, care stabilesc calendarele punerii în aplicare a reformelor prevăzute în planurile de acțiune; aceste obiective trebuie să reprezinte baza unui proces de monitorizare și evaluare regulat și, dacă este posibil, derulat în comun, care conferă societății civile un rol complet, cu scopul de a garanta aplicarea eficientă și transparentă a politicilor;

42.  evidențiază importanța Uniunii pentru Mediterana ca instrument de instituționalizare a relațiilor cu vecinătatea sudică; subliniază necesitatea de a depăși actuala etapă de încremenire în care s-a cufundat această organizație; salută schimbările operate în ceea ce privește copreședinția europeană și speră că dinamismul noului secretar general va contribui la impulsionarea proiectelor identificate;

43.  reamintește angajarea UE în procesul de pace din Orientul Mijlociu și sprijinul pentru soluția bazată pe două state, care presupune statul Israel și un stat Palestinian independent, democratic, contiguu și viabil, conviețuind unul lângă altul în pace și securitate;

44.  reamintește că soluționarea conflictului din Orientul Mijlociu reprezintă un interes major al Uniunii Europene, precum și al părților implicate și al regiunii extinse. subliniază, în consecință, că nevoia de progrese în cadrul procesului de pace este cu atât mai stringentă datorită schimbărilor în curs din lumea arabă;

Iran

45.  sprijină dubla abordare a Consiliului, menită să găsească o soluție diplomatică, ca unică opțiune viabilă pentru chestiunea nucleară iraniană; reamintește că sancțiunile nu sunt un scop în sine; îndeamnă statele din cadrul UE3+3 și Iranul să nu părăsească masa negocierilor și solicită negociatorilor să ajungă la un acord; amintește că, în conformitate cu un principiu central al TNP, Iranul are dreptul de a îmbogăți uraniu pentru a-l folosi în scopuri pașnice și de a primi asistență tehnică în același scop; este preocupat de eventualitatea unei acțiuni militare și solicită tuturor părţilor să-şi îndrepte atenţia cătreo soluţionare paşnică şi îndeamnă Iranul să respecte Tratatul de neproliferare și rezoluțiile ONU, și să coopereze pe deplin cu AIEA;

46.  solicită, de asemenea, Consiliului să aibă în vedere luarea unor măsuri pozitive, dacă Iranul se angajează să-și limiteze îmbogățirea uraniului la mai puțin de 5 %, să exporte toate stocurile de uraniu care depășesc acest prag, pentru a fi prelucrate și transformate în bare de combustibil în scopuri nucleare civile și să-și deschidă în totalitate programul nuclear față de Agenția Internațională pentru Energie Atomică, astfel încât AIEA să se poate asigura că programul nuclear al Iranului este în totalitate civil; invită VP/ÎR și Consiliul să reactiveze calea diplomatică în privința altor aspecte de interes reciproc pentru UE și Iran, precum securitatea regională, drepturile omului, situația din Siria, Afganistan, Irak și Golful Persic; invită Iranul să joace un rol constructiv în securitatea regională;

47.  solicită, în consecință, VP/ÎR și Consiliului eforturi susținute și neobosite, cerând cu fermitate Iranului să respecte drepturile omului; subliniază necesitatea ca politica UE în raport cu Iranul să exprime solidaritatea cu toți cei care se opun represiunii și luptă pentru libertățile fundamentale și democrație; insistă că prezența UE pe teren ar putea garanta faptul că statele membre și UE evaluează adecvat evoluțiile din toate domeniile și comunică cu autoritățile iraniene; consideră că este posibilă deschiderea unei delegații UE la Teheran, la timpul potrivit în dezvoltarea relaţiilor UE-Iran; ;

Libia

48.  solicită VP/ÎR să asigure desfășurarea rapidă în Libia de personal și expertiză instituțională suficiente pentru a ajuta țara să-și satisfacă nevoile și pentru a răspunde cererilor acesteia în materie de edificare a capacităților, guvernanță, societate civilă și dezvoltare; îndeamnă UE să sprijine tranziția democratică în Libia în toate domeniile și solicită VP/ÎR să garanteze că, pentru satisfacerea nevoilor și cerințelor Libiei, statele membre acționează în mod coordonat și în conformitate cu principiile și valorile UE și cu interesele sale strategice;

Siria

49.  îndeamnă VP/ÎR, Consiliul și statele membre să depună eforturi pentru a găsi o soluție la criza din Siria; solicită VP/ÎR să se asigure că statele membre acționează în mod unitar și coordonat la Consiliul de Securitate al ONU, care reprezintă forumul adecvat pentru discutarea unei posibile intervenții internaționale în Siria, sprijinită de ONU; îndeamnă, de asemenea, VP/ÎR să intensifice eforturile diplomatice de a convinge Rusia și China să deblocheze impasul legat de Siria din Consiliul de Securitate; solicită VP/ÎR și Comisiei să analizeze toate modalitățile de furnizare și consolidare a asistenței umanitare ca răspuns la nevoile din țările vecine, care sunt cel mai afectate de criza din Siria, în special ca urmare a influxului de refugiați;

Vecinătatea estică:

50.  reamintește importanța strategică a vecinătății estice; solicită depunerea unor eforturi mai mari și o mai mare angajare politică în vederea îndeplinirii obiectivelor Parteneriatului estic, astfel cum au fost menționate în Declarația de la Praga și în concluziile summitului de la Varșovia și reamintite în Comunicarea comună „Parteneriatul estic: o foaie de parcurs până la reuniunea la nivel înalt din toamna anului 2013” din 15 mai 2012, cuprinzând, în special, accelerarea procesului de asociere politică și integrare economică și intensificarea mobilității cetățenilor într-un mediu sigur și bine administrat; consideră, în special, că Uniunea ar trebui să urmărească negocierea și încheierea unor acorduri de asociere cu partenerii estici, să încurajeze mobilitatea prin parteneriate de mobilitate și dialoguri privind vizele, să asigure un progres continuu în adoptarea și aplicarea reformelor, în strânsă colaborare cu Adunarea parlamentară EURONEST; relevă că toate deciziile trebuie să fie însoțite de alocarea unor resurse financiare adecvate și solicită îmbunătățiri în legătură cu abordarea acestor chestiuni în cadrul Parteneriatului pentru modernizare;

51.  regretă, cu toate acestea, că situația generală legată de standardele democratice și respectul pentru drepturile omului din țările Parteneriatului estic nu a înregistrat aproape niciun progres; subliniază, în plus, că dezvoltarea deplină a Parteneriatului estic nu se poate realiza decât după rezolvarea tuturor conflictelor înghețate; solicită, în acest sens, o implicare mai activă a UE în procesele de pace relevante, cu scopul de a lansa inițiative credibile, menite să elimine blocajele actuale, să faciliteze reluarea dialogului dintre părți și să creeze condiții pentru acorduri cuprinzătoare și durabile;

52.  solicită un angajament mai puternic în cooperare cu partenerii regionali, în rezolvarea conflictelor înghețate din teritoriile țărilor participante la Parteneriatul estic, în special, scoaterea din impas a Oseției de Sud și a Abhaziei, și în depășirea impasului privind conflictul Nagorno-Karabah și implicarea totală în sprijinul acordat oricărui acord de pace rezultat; consideră că problema transnistreană ar putea reprezenta un test pentru voința partenerilor regionali;

Republica Moldova

53.  salută eforturile multidimensionale ale Republicii Moldova de a se apropia de UE, în special înaintând pe calea reformelor politice interne și adoptând de măsuri substanțiale și pozitive în cadrul negocierilor „5+2” privind conflictul din Transnistria;

Ucraina

54.  subliniază faptul că, deși acordul UE-Ucraina a fost parafat, semnarea și ratificarea sa sunt posibile numai dacă Ucraina îndeplinește condițiile necesare, cu alte cuvinte dacă aceasta respectă drepturile minorităților, impune statul de drept – prin consolidarea stabilității, independenței și eficienței instituțiilor care garantează statul de drept – și prin demonstrarea respectului pentru drepturile opoziției și prin încetarea persecuțiilor împotriva acesteia, instituindu-se astfel o democrație cu adevărat pluralistă; solicită VP/ÎR și Comisiei să garanteze resurse financiare suficiente pentru a sprijini misiunile suplimentare de monitorizare planificate pentru apropiatele alegeri parlamentare din Ucraina; solicită parlamentului ucrainean să modifice codul penal care datează din epoca sovietică, eliminând pedepsele penale pentru acte politice clare întreprinse de funcționari publici care acționează în calitate oficială;

Belarus

55.  solicită autorităților din Belarus să elibereze toți prizonierii politici; solicită ca dezvoltarea relațiilor cu autoritățile din Belarus să fie condiționată de progresele înregistrate în respectarea principiilor democrației, a statului de drept și a drepturilor omului; amintește că nu poate exista niciun progres în dialogul UE-Belarus fără eliberarea și reabilitarea tuturor prizonierilor politici; salută, totodată, eforturile depuse de UE și de delegația acesteia de la Minsk pentru a stabili contacte și a se implica mai mult cu societatea din Belarus, între altele printr-un „dialog european pentru modernizare”, prin facilitarea procedurilor de acordare a vizelor și printr-o mai mare participare a cetățenilor din Belarus la programele UE;

Caucazul de Sud

56.  constată progresele semnificative înregistrate în cadrul Parteneriatului estic în vederea consolidării relațiilor Uniunii Europene cu Armenia, Azerbaidjan și Georgia; solicită măsuri suplimentare menite să aprofundeze relațiile dintre UE și cele trei țări din Caucazul de Sud;

Strategia pentru Marea Neagră

57.  subliniază importanța strategică a regiunii Mării Negre pentru Uniune și reamintește Comisiei și SEAE să elaboreze o strategie pentru regiunea Mării Negre, definind astfel o abordare integrată și cuprinzătoare a UE pentru soluționarea provocărilor și oportunităților din regiune;

Rusia

58.  sprijină politica Uniunii de angajare critică cu Rusia; consideră că Rusia este un partener strategic și vecin important, dar este preocupat în continuare de angajamentul Rusiei față de statul de drept, democrația pluralistă și drepturile omului; deplânge, în special, intimidarea, hărțuirea și arestările continue ale reprezentanților forțelor de opoziție și organizațiilor non-guvernamentale, recenta adoptare a unei legi privind finanțarea ONG-urilor, precum și intensificarea presiunilor exercitate asupra media libere și independente; cere, în acest sens, ca UE să-și mențină cererile conform cărora autoritățile ruse să-și respecte îndatoririle ce-i revin ca membră a Consiliului Europei și a OSCE; pune accentul asupra faptului că consolidarea supremației legii în toate domeniile vieții publice din Rusia, inclusiv economia, ar fi un răspuns constructiv la nemulțumirea crescândă exprimată de numeroși cetățeni ruși și este necesar pentru edificarea unui parteneriat autentic și constructiv între UE și Rusia; subliniază voința UE de a contribui la Parteneriatul pentru modernizare și la orice succesor al actualului Acord de parteneriat și cooperare care este cuplat cu progresele făcute de Rusia în ceea ce privește drepturile omului, statul de drept și democrația pluralistă;

59.  consideră că condamnarea colectivă recentă a celor trei membre ale grupului feminist punk Pussy Riot, la doi ani într-o tabără de muncă pentru „huliganism motivat de ură religioasă” face parte din campania de reprimarea a disidenței politice și a forțelor de opoziție, fapt care conduce la o micșorare și mai mare a spațiului democratic din Rusia și subminează profund credibilitatea sistemului judiciar din Rusia; condamnă cu fermitate acest verdict motivat politic și se așteaptă ca această condamnare să fie schimbată la recurs, iar cele trei membre ale Pussy Riot să fie eliberate;

60.  consideră că cel mai bun fundament pentru un parteneriat mai strâns este un nou Acord de parteneriat și cooperare ambițios și cuprinzător, care să includă capitole referitoare la dialogul politic, comerțul și investițiile, cooperarea în domeniul energetic, dialogul privind drepturile omului, justiția, libertatea și zonele de securitate; subliniază necesitatea de a construi un parteneriat autentic între societatea europeană și cea rusească și salută, în acest context, punerea în aplicare a „Pașilor comuni către călătorii fără vize” conveniți de UE și Rusia;

61.  solicită VP/ÎR și Consiliului să coopereze cu Rusia și China pentru a depăși divergențele – inclusiv din sânul Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite – în ceea ce privește evaluarea situației din Siria și pentru realizarea obiectivului comun de întrerupere a ciclului de violențe, de evitare a unui război civil și de găsire a unei soluții pașnice de durată în Siria; salută cooperarea cu Rusia în cadrul negocierilor UE3+3 cu Iranul, menite să împiedice Iranul să dobândească arme nucleare;

62.  invită Rusia să-și consolideze stabilitatea, cooperarea politică și dezvoltarea economică, respectând în același timp dreptul suveran al fiecărei părți de a-și lua propriile măsuri de securitate; îndeamnă Rusia să respecte integritatea teritorială și constituțională a vecinilor regionali și să adere la consensul internațional din Organizația Națiunilor Unite privind democrația emergentă;

63.  subliniază că, pe măsură ce statele membre încep să-și conecteze și să-și integreze piețele naționale prin investiții în infrastructură și aprobarea unor reglementări comune, ar trebui depuse eforturi și în ceea ce privește colaborarea cu Rusia pentru a identifica măsuri creative și reciproc acceptabile menite să reducă discrepanțele dintre cele două piețe ale energiei; Amendamentul

64.  este preocupat de recenta militarizare excesivă a zonei Kaliningrad, fapt care creează o nesiguranță tot mai mare în zona UE;

Asia Centrală

65.  sprijină promovarea de către UE a unei abordări regionale în Asia Centrală, care este esențială pentru soluționarea dimensiunii regionale a chestiunilor precum crima organizată, traficul de droguri, de materiale radioactive și de persoane, terorismul, dezastrele ecologice naturale sau provocate de om și gestionarea resurselor de apă și energie; regretă, cu toate acestea, lipsa de progrese substanțiale, cauzată numai parțial de faptul că resursele financiare sunt limitate; solicită, prin urmare, ca acest angajament să fie ferm și condiționat („mai mult pentru mai mult”) de progresele înregistrate în materie de democratizare, drepturile omului, buna guvernare, dezvoltarea socioeconomică sustenabilă, statul de drept și combaterea corupției; subliniază că o abordare regională nu ar trebui să submineze eforturile individuale pentru statele mai avansate; constată că strategia de cooperare a UE pentru Asia Centrală identifică șapte priorități, dar oferă resurse care sunt prea limitate pentru a avea un impact în toate domeniile de politică; solicită UE să definească mai bine prioritățile în funcție de resursele disponibile; reamintește importanța regiunii din punctul de vedere al cooperării economice, al securității și energiei, dar subliniază că este important să se asigure faptul că cooperarea pentru dezvoltare nu este subordonată intereselor economice, energetice sau de securitate; subliniază, însă, importanța unui dialog între UE și țările din Asia Centrală cu privire la chestiuni legate de securitatea regională, mai ales în contextul situației din Afganistan și al unei posibile escaladări a relațiilor Uzbekistan-Tadjikistan; sugerează ca CE să analizeze posibilitățile de comasare a resurselor cu cele ale statelor membre active în regiune;

66.  observă că situația generală a drepturilor omului, a drepturilor de muncă, lipsa sprijinului pentru societatea civilă și situația statului de drept se mențin îngrijorătoare; solicită ca dialogurile privind drepturile omului să fie consolidate și să devină mai eficiente și orientate spre rezultate, cu o cooperare și implicare strânsă a organizațiilor societății civile în pregătirea, monitorizarea și punerea în aplicare a acestor dialoguri; solicită UE și VP/ÎR să invoce public cazurile prizonierilor politici, ale apărătorilor drepturilor omului și ale ziariștilor aflați în închisoare și să ceară eliberarea imediată a tuturor prizonierilor politici și proceduri judiciare echitabile și transparente pentru ceilalți; solicită ca inițiativa privind statul de drept să îmbunătățească transparența față de organizațiile societății civile și să includă obiective clare pentru a face posibilă o evaluare transparentă a aplicării și a rezultatelor sale;

67.  constată că țările din Asia Centrală, bogate în energie și resurse, constituie o sursă potențial semnificativă pentru diversificarea surselor și rutelor de aprovizionare ale UE; constată că UE este un consumator de încredere și că țările producătoare trebuie să-și demonstreze fiabilitatea ca furnizori în fața țărilor consumatoare și a investitorilor străini, inter alia stabilind un mediu concurențial echitabil pentru corporațiile naționale și internaționale, în conformitate cu statul de drept; solicită SEAE și Comisiei să sprijine în continuare proiectele energetice și să promoveze o comunicare axată pe obiective importante, cum ar fi coridorul sudic și gazoductul transcaspic, fără a neglija principiile bunei guvernări și transparenței ca elemente reciproc avantajoase în cooperarea energetică dintre UE și țările partenere; Amendamentul

68.  subliniază că exploatarea și gestionarea resurselor naturale și, în special, a apei, constituie încă o cauză de dispute în regiune și o sursă de instabilitate, tensiune și potențial conflict; salută, în acest sens, inițiativa privind apa lansată de UE în Asia Centrală, dar îndeamnă la un dialog mai eficient și constructiv între țările montane din amonte și cele de câmpie din aval, menit să identifice modalități viabile și durabile de abordare a problemelor legate de apă și să faciliteze adoptarea de acorduri cuprinzătoare și durabile cu privire la utilizarea în comun a apei;

Afganistan

69.  este preocupat de recrudescența violențelor după eșecul negocierilor de pace; subliniază importanța unei abordări subregionale în cazul Asiei Centrale, pentru a soluționa traficul transfrontalier de persoane și de mărfuri și pentru a combate producția ilegală și traficul de droguri, care constituie una dintre principalele surse de finanțare pentru crima organizată și terorism; cere o mai bună cooperare între statele membre participante la misiunea FIAS a NATO, pentru a asigura eficiența intervenției; cere eforturi în sprijinul edificării capacității Guvernului Republicii Islamice Afganistan și a forțelor naționale de securitate, precum și pentru a contribui la dezvoltarea socio-economică și agricolă a populației în sens mai larg, care trebui accelerată pentru ca țara să își asume întreaga răspundere pentru propria securitate după încheierea transferului securității interne către forțele afgane până la sfârșitul anului 2014;

70.  constată, cu mare îngrijorare pentru populația afectată, că intervenția militară în Afganistan nu a avut ca rezultat edificarea unui stat viabil cu structuri democratice, ameliorarea condițiilor de trai pentru majoritate - în special pentru femei și fete - sau înlocuirea producției de narcotice cu alte forme de agricultură, ci, dimpotrivă, a adus țara la un nivel de corupție fără precedent; cere UE și statelor membre ca, în vederea retragerii accelerate a trupelor europene, să pregătească, cu prioritate, u plan de siguranță pentru afganii care au sprijinit îndeaproape eforturile europene de edificare a statului și a căror viață ar putea fi amenințată prin plecarea forțelor europene, fiind vorba în special de activiști pentru drepturile femeilor; invită SEAE să evalueze onest politica UE și a statelor membre în Afganistan începând cu 2001 și să prezinte, până la sfârșitul anului, un plan realist cuprinzând viitoarele activități ale UE în regiune;

71.  subliniază nevoia de a consolida cooperarea cu țări precum Rusia, Pakistan, India și Iran în ceea ce privește abordarea provocărilor din Afganistan, mai ales a celor legate de traficul de droguri, terorism și de riscul de contaminare a țărilor vecine din regiune;

Continentul american
SUA

72.  este ferm convins că SUA este cel mai important partener strategic al UE; îndeamnă, prin urmare, UE să trateze ca prioritate clară aprofundarea relațiilor transatlantice la toate nivelurile;

73.  subliniază importanța majoră a relațiilor transatlantice; consideră că summiturile regulate între UE-SUA ar putea oferi oportunitatea de a identifica obiective comune și de a coordona strategii cu privire la amenințări și provocări de relevanță mondială, printre care guvernanța economică și dezvoltarea unei abordări comune față de puterile emergente; salută raportul Grupului de lucru la nivel înalt pentru locuri de muncă și creștere economică; consideră că Consiliul Economic Transatlantic (TEC) și Dialogul transatlantic al legiuitorilor (TLD) ar trebui să ocazioneze o reflecție pe tema angajamentului strategic al UE și SUA față de țările BRIC și de alte țări emergente relevante, față de ASEAN, Uniunea Africană, Mercosur, Comunitatea Andină și CELAC, precum și a modului în care ar putea fi stimulată convergența legislativă cu aceste țări; subliniază importanța TEC ca organism responsabil pentru intensificarea integrării economice și a cooperării normative și a TDL ca forum pentru dialogul parlamentar și de coordonarea activității parlamentare a celor două părți în privința problemelor de interes comun, cum ar fi, mai ales, legislația relevantă pentru piața transatlantică; reamintește necesitatea înființării fără întârziere a unui consiliu politic transatlantic ca organism ad-hoc cu rol de consultare și coordonare sistematică, la nivel înalt, pe probleme de politică externă și de securitate, între UE și SUA, în paralel cu NATO;

74.  remarcă faptul că SUA își îndreaptă treptat atenția, investițiile în materie de politică și economie și resursele militare în primul rând către Pacific, ceea ce reflectă relevanța mondială și regională crescândă a Chinei, Indiei și a altor țări emergente din Asia; remarcă, în plus, că Asia ar trebui să ocupe un loc mai important pe agenda externă a UE și a statelor sale membre; solicită, prin urmare, o mai mare coordonare a politicilor SUA și ale UE față de China, India și alte țări emergente din Asia, pentru a evita o decuplare a abordărilor lor în privința politicilor principale;

75.  consideră că SUA va continua să contribuie în mod vital la securitatea colectivă a zonei euro-atlantice și reafirmă relevanța critică și de neschimbat a legăturii transatlantice în materie de securitate; subliniază că, în contextul schimbării situației geostrategice și economice, construirea de capabilități europene de securitate și apărare mai puternice reprezintă o modalitate importantă de consolidare a legăturii transatlantice;

America Latină

76.  solicită ca dialogul politic UE-America Latină să fie extins la toate nivelurile, inclusiv la summit-urile șefilor de stat și la Adunarea parlamentară EUROLAT, ca instrument important pentru dezvoltarea unui consens politic; solicită ca angajamentele politice asumate în cadrul summiturilor UE-America Latină să fie însoțite de alocarea de resurse financiare adecvate; își exprimă îngrijorarea profundă legată de faptul că Argentina a naționalizat recent o importantă companie petrolieră cu capital spaniol (YPF) și că a făcut demersuri extrem de neinspirate cu privire la insulele Falkland ale Regatului Unit;

77.  propune analizarea posibilității de a consolida cooperarea, în special cooperarea economică, între America de Nord, America Latină și UE, cu obiectivul unui Acord comun de liber schimb;

78.  cere intensificarea dialogurilor existente pe tema drepturilor omului, cu o implicare mai mare din partea Parlamentului și lansarea unui dialog referitor la consolidarea cooperării având ca obiect provocările importante legate de securitate și nu în ultimul rând de impactul devastator al crimei organizate și al narco-criminalității asupra instituțiilor statului și securității umane; constată că cel de-al 7-lea Summit UE-ALC al șefilor de stat și de guvern, care va avea loc în Chile în ianuarie 2013, ar putea reprezenta un bun prilej de lansare a unor noi viziuni de cooperare biregională în toate domeniile politice și socioeconomice;

79.  subliniază faptul că strategia de cooperare pentru dezvoltare față de America Latină ar trebui să mențină ca principiu de bază coeziunea socială, având în vedere nu numai implicațiile sale socioeconomice, ci și importanța sa pentru consolidarea instituțiilor democratice din regiune și a statului de drept; subliniază, de asemenea, faptul că ar trebui definită o nouă cooperare pentru dezvoltare între UE și țările cu venit mediu din America Latină, astfel încât să poată fi abordate inegalitățile importante care încă mai persistă în regiune; solicită consolidarea cooperării triunghiulare și a cooperării sud-sud cu țările din America Latină;

80.  solicită dezvoltarea mai amplă a cooperării tripartite cu cele două Americi pe probleme de interes comun, pentru a se încerca realizarea unei zone euro-atlantice, care să cuprindă UE, SUA, Canada și America Latină;

81.  constată impactul considerabil al emergenței Braziliei în regiune și pe plan mondial, aceasta asociind programele economice și sociale cu democrația, statul de drept și libertățile fundamentale; solicită consolidarea parteneriatului strategic și a dialogului politic UE-Brazilia, în scopul sprijinirii eforturilor țării de consolidare a construcției instituționale în cadrul Mercosur și Unasur;

82.  salută faptul că Acordul de asociere cu America Centrală va fi semnat în scurt timp și va face obiectul procedurii de aprobare în Parlamentul European; subliniază că, fiind primul tratat cuprinzător al UE încheiat între regiuni, acesta îmbunătățește relațiile și favorizează o abordare regională, precum și integrarea regională a Americii Latine; își exprimă intenția de a monitoriza îndeaproape aplicarea acordului, în special impactul său asupra situației drepturilor omului și a statului de drept în America Centrală;

83.  salută faptul că acordul comercial dintre Uniunea Europeană și Columbia și Peru va fi semnat în scurt timp și va face obiectul procedurii de aprobare în Parlamentul European; amintește că acest acord nu poate fi considerat ca un cadru definitiv al relațiilor dintre UE și aceste țări, ci ca o evoluție către un acord global de asociere, care lasă deschisă ușa și altor țări din Comunitatea Andină;

84.  ia act, în consecință, de faptul că obiectivul UE este semnarea unui acord de asociere cu toți membrii Comunității Andine; consideră că Acordul de asociere cu MERCOSUR ar reprezenta un progres semnificativ în relația strategică cu America Latină, cu condiția ca acesta să se bazeze pe principiile comerțului liber și loial, pe securitatea juridică a investițiilor, pe reglementările internaționale, în ceea ce privește forța de muncă și mediul înconjurător și pe comportamentul fiabil al partenerilor; Amendamentul

85.  regretă faptul că propunerile Comisiei cu privire la regulamentul privind sistemul de preferințe tarifare generalizate și Instrumentul de Cooperare pentru Dezvoltare ignoră caracterul strategic al relațiilor cu America Latină, întrucât exclud un număr important de țări vulnerabile din regiune; reamintește faptul că unele țări din America Latină se numără printre cele mai neomogene din lume în ceea ce privește veniturile pe cap de locuitor, iar inegalitățile persistente au loc în contextul unei mobilități socioeconomice reduse; consideră că mesajul pe care îl transmite UE pentru regiune este unul foarte îngrijorător, dat fiind faptul că, practic, UE recunoaște că nu acordă acestei regiuni importanța pe care o merită, în pofida numeroaselor angajamente politice și comerciale asumate și a intereselor mondiale comune;

Africa

86.  observă că strategia comună Africa-UE şi cele opt sectoare ale sale s-a axat inițial pe Uniunea Africană (UA) și pe sprijinul tehnic acordat pentru consolidarea capacităților instituționale și a politicilor din sfera păcii și securității, drepturilor omului, promovării democrației, statului de drept și realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM); amintește că, deși o astfel de abordare cuprinzătoare rămâne valabilă, coerenţa şi eficacitatea strategiei au fost reduse de existența unor acorduri care se suprapun, cu mai mulţi parteneri, şi de lipsa unei linii bugetare speciale pentru implementarea acesteia; în plus, este necesar să se depășească de urgență problema consolidării capacităților instituționale la nivel continental pentru a trece la dezvoltarea unui parteneriat politic pentru pace, securitate și dezvoltare socioeconomică la nivel regional și subregional; solicită extinderea acestor parteneriate politice în vederea includerii comunităților economice regionale, nu numai ca strategie de consolidare a Uniunii Africane, ci și ca mijloc de aprofundare a parteneriatului UE-Africa la nivel regional și subregional, urmărind astfel interesele politice, economice și de securitate ale cetățenilor africani și europeni; deplânge regresele provocate de loviturile de stat, precum cele care au avut loc în Mali și Guineea-Bissau, în ceea ce privește realizarea obiectivelor și principiilor democratice ale UA, UE și ONU; solicită restabilirea urgentă a ordinii constituționale în aceste țări;

87.  ia act de strategiile UE pentru Cornul Africii și regiunea Sahel; consideră că trebuie abordate cauzele structurale ale conflictului din aceste regiuni pentru a deschide astfel calea unei rezolvări pașnice și viabile a problemelor și a oferi populației perspective mai bune, care presupun acces echitabil la resurse, asigurarea dezvoltării durabile a regiunilor și redistribuirea bogăției; solicită o evaluare a politicilor Uniunii acolo unde sunt mobilizate ajutor pentru dezvoltare și resurse diplomatice considerabile, care evaluează impactul asupra populației; solicită, de asemenea, o asociere mai strânsă între Parlamentul European, Parlamentul Panafrican și acordurile regionale parlamentare pentru a asigura o mai mare responsabilitate pentru deciziile politice și bugetare în raport cu cetățenii ambelor continente, și ca bază pentru măsurarea și evaluarea progreselor înregistrate în transpunerea în practică a politicilor; salută, în special, decizia Consiliului de a prelungi mandatele EUNAVFOR Atalanta (pentru acoperi și rezolvarea amenințărilor reprezentate de pirateria de la țărm) ca un mijloc de consolidare a abordării sale globale de soluționare a amenințării specifică a pirateriei, precum și de sprijinirea a dezvoltării pe termen lung din regiune;

88.  este profund îngrijorat de tensiunile dintre Sudan și Sudanul de Sud; invită ambele părți să dea dovadă de voință politică pentru a-și rezolva problemele restante post-secesiune pe baza foii de parcurs aprobată prin Rezoluția 2046 (2012) din 2 mai 2012 a Consiliului de Securitate al ONU; subliniază că stabilitatea pe termen lung din regiune necesită o nouă strategie internațională unitară și cuprinzătoare, în care UE să joace un rol alături de alți actori globali și regionali, și care să nu se concentreze doar pe problemele legate de relația Nord-Sud și situația din Kordofanul de Sud și Nilul Albastru, ci și pe procesul de reformă îndelung așteptat din Sudan și aprofundarea reformelor democratice în Sudanul de Sud;

89.  reamintește rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la situația din Sahara Occidentală; îndeamnă Marocul și Frontul Polisario să continue negocierile pentru găsirea unei soluții pașnice și de durată pentru conflictul din Sahara Occidentală și reafirmă dreptul populației sahrawi la autodeterminare, precum și dreptul său de a decide în privința statutului Saharei Occidentale printr-un referendum democratic, în conformitate cu rezoluțiile pertinente ale ONU;

Asia

90.  solicită o prezență mai însemnată și mai puternică a UE în regiunea Asia-Pacific, în special prin evidențierea realizărilor înregistrate în ceea ce privește tranziția democratică din Indonezia, cea mai mare națiune musulmană, și prin faptul că UE ar putea contribui cu experiența și expertiza sa la inițiativele multilaterale din și în jurul ASEAN și la apariția treptată a unor inițiative transpacifice; consideră că SEAE ar trebui să exploateze pe deplin potențialul de stimulare a cooperării între UE și Asia; consideră că planul de acțiune de la Bandar Seri Begawan de aprofundare a parteneriatului consolidat ASEAN-UE reprezintă un prim pas relevant în această direcție; își exprimă, de asemenea, aprecierea cu privire la avizarea Tratatului de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est, care constituie o oportunitate pentru aprofundarea cooperării, urmărind să treacă dincolo de perspectiva acordurilor comerciale dintre UE și țările asiatice; subliniază faptul că schimburile economice și culturale reciproce ar trebui să primească o prioritate mai mare, în special prin promovarea oportunităților de investiții directe și prin facilitarea și creșterea atractivității accesului pentru studenți și cercetători; observă că acest lucru presupune coordonarea strategică a eforturilor depuse de statele membre și UE, spre deosebire de politicile naționale paralele și concurente; constată că, în contextul de securitate regional Asia-Pacific, caracterizat și de dispute teritoriale în jurul Mării Chinei de Sud și de preocupările legate de Coreea de Nord, UE ar trebui, în calitate de partener neutru, să fie un susținător activ al unei soluții stabile și pașnice, bazate pe instituții multilaterale

91.  solicită inițierea rapidă a unor negocieri privind Acordul de parteneriat și cooperare UE-Japonia;

China

92.  salută progresele înregistrate în dezvoltarea parteneriatului strategic UE-China, inclusiv dezvoltarea unui al treilea pilon „Dialogul de la oameni la oameni”, care se adaugă dialogului economic și de securitate; subliniază adâncirea interdependenței dintre economia UE și cea a Chinei și amintește semnificația creșterii rapide a economiei și influenței chineze asupra sistemului internațional;

93.  remarcă faptul că schimbarea conducerii din China va constitui un test major pentru evoluția țării; își reiterează obiectivul de a dezvolta un parteneriat strategic cuprinzător cu China; solicită UE și statelor sale membre să adopte o atitudine mai coerentă și mai strategică în mesajele și politicile lor și să contribuie astfel în mod susținut la o evoluție pozitivă; subliniază faptul că acest lucru implică eliminarea discrepanțelor dintre prioritățile statelor membre și prioritățile UE cu privire la drepturile omului în China, un dialog privind drepturile omului și susținerea organizațiilor societății civile;

Japonia

94.  subliniază nevoia de a consolida relațiile Uniunii cu Japonia, un actor internațional major care împărtășește valorile democratice ale UE și este un partener natural pentru cooperarea în forurile multilaterale și în chestiuni de interes reciproc; așteaptă cu interes realizarea acordului-cadru cuprinzător și a Acordului de liber schimb;

Asia de Sud și de Est;

95.  solicită ca UE să fie mai activă în Asia de Sud și Asia de Sud-Est, în sprijinul evoluțiilor și reformelor democratice din domeniul guvernanței și al statului de drept; salută, prin urmare, angajamentul pentru un Pakistan democratic, laic, stabil și integrator din punct de vedere social; salută primul dialog strategic UE-Pakistan desfășurat în iunie 2012 și angajamentul pentru discuții constructive privind consolidarea cooperării bilaterale și a viziunilor comune asupra chestiunilor regionale și internaționale de interes reciproc, printre care o angajare mai proactivă în combaterea terorismului; cere UE și statelor membre să-și consolideze relațiile cu India, pe baza promovării democrației, integrării sociale, statului de drept și a drepturilor omului și invită UE și India să finalizeze rapid negocierile în curs privind un acord cuprinzător de liber schimb între UE și India, care ar stimula comerțul european și indian și creșterea economică; invită UE și statele sale membre să sprijine reconcilierea și reconstrucția post-război și dezvoltarea economică din Sri Lanka și, în acest sens, îndeamnă Consiliul să sprijine Sri Lanka în implementarea raportului elaborat de comisie privind de concluziile desprinse în urma conflictului și reconcilierea; salută sprijinul activ acordat de UE procesului de democratizare din Myanmar;

96. salută încheierea cu succes a alegerilor prezidențiale și parlamentare organizate în Taiwan la 14 ianuarie 2012; salută eforturile permanente depuse de Taiwan pentru menținerea păcii și a stabilității în regiunea Asia-Pacific; recunoaște progresul înregistrat în relațiile dintre părțile situate pe ambele laturi ale strâmtorii Taiwan, în special îmbunătățirea legăturilor economice, și remarcă faptul că legăturile economice mai strânse cu Taiwanul ar putea îmbunătăți accesul UE la piața chineză; solicită Comisiei și Consiliului ca, în conformitate cu Rezoluția referitoare la PESC, adoptată de Parlament în mai 2011, să ia măsuri concrete pentru a consolida relațiile economice dintre UE și Taiwan și pentru a facilita negocierea unui acord de cooperare economică între UE și Taiwan; își reiterează sprijinul ferm pentru participarea semnificativă a Taiwanului în organizații și activități internaționale relevante, printre care și Organizația Mondială a Sănătății; recunoaște că programul UE de eliminare a obligativității vizelor pentru cetățenii taiwanezi, intrat în vigoare în ianuarie 2011, s-a dovedit a fi reciproc avantajos; încurajează o cooperare mai strânsă între UE și Taiwan în domenii cum sunt comerțul, cercetarea, cultura, educația și protecția mediului;

97.  invită UE să atragă atenția asupra gravelor încălcări ale drepturilor omului, asupra crimelor în masă și tratamentului inuman din lagărele de muncă forțată și închisorile politice din Coreea de Nord și să ofere sprijin victimelor unor astfel de încălcări;

Parteneri multilaterali
Grupurile G-7, G-8 și G-20

98.  consideră că, având în vedere însemnătatea tot mai mare a țărilor BRICS și a altor economii emergente și în lumina sistemului multipolar de guvernanță mondială care se prefigurează, Grupul G-20 s-ar putea dovedi un for util și deosebit de potrivit pentru a ajunge la un consens integrator, bazat pe parteneriat și capabil să promoveze convergența, inclusiv în materie de reglementare; consideră, cu toate acestea, că grupul G-20 trebuie să își dovedească mai întâi valoarea prin transformarea concluziilor summitului în politici sustenabile, care să răspundă la principalele provocări actuale, nu în ultimul rând la problema controlului paradisurilor fiscale și la alte provocări și amenințări generate de criza financiară și economică mondială; observă, în această privință, potențialul grupului G-8 de a juca un rol în ajungerea la un consens înainte de reuniunile G-20; consideră că existența grupului G-8 ar trebui să fie valorificată la rândul său, pentru a încerca o apropiere față de Rusia, pentru a face față provocărilor comune în mod coordonat și eficient;

ONU

99.  cere UE ca, afirmând că multilateralismul efectiv reprezintă o piatră de unghiulară a politicii externe a UE, să își asume un rol conducător în ceea ce privește cooperarea internațională și să promoveze acțiunea la nivel mondial a comunității internaționale; încurajează UE să promoveze în continuare sinergiile în cadrul sistemului ONU, să acționeze ca element de legătură la ONU și să se implice la nivel mondial alături de organizațiile regionale și partenerii strategici; își exprimă sprijinul pentru continuarea reformării ONU; solicită UE să contribuie la buna gestiune financiară și la disciplina bugetară în raport cu resursele ONU:

100.  solicită, în consecință, UE să insiste asupra necesității unei reforme cuprinzătoare a Consiliului de Securitate al ONU, menită să-i consolideze legitimitatea, reprezentarea regională și eficiența; subliniază că un astfel de proces de reformă poate fi lansat în mod ireversibil de statele membre ale UE dacă, în conformitate cu obiectivele Tratatului de la Lisabona privind consolidarea politicii externe și a rolului UE în ceea ce privește pacea mondială și securitatea, acestea solicită un loc permanent al UE într-un CSONU extins și reformat; solicită VP/ÎR să ia de urgență inițiativa de a determina statele membre să dezvolte o poziție comună în acest sens; îndeamnă statele membre ca, până la adoptarea unei astfel de poziții comune, să convină și să instituie, în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, un sistem prin rotație, astfel ca UE să-i fie asigurat un loc permanent în Consiliul de Securitate;

101.  consideră că este important ca Rezoluția Adunării Generale a ONU privind participarea UE la lucrările acestei adunări să fie pusă în aplicare integral și ca UE să acționeze și să obțină rezultate într-o manieră coordonată și promptă privind chestiunile de fond; solicită UE să îmbunătățească coordonarea pozițiilor și intereselor statelor membre ale UE în cadrul Consiliului de Securitate al ONU; salută stabilirea priorităților UE la ONU pe termen mediu și cere consultarea regulată a Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului European în ceea ce privește revizuirea anuală și implementarea acestora; insistă asupra faptului că este necesară o diplomație publică mai fermă în ceea ce privește chestiunile legate de ONU și că rolul UE în plan global trebuie să fie comunicat într-un mod mai eficient publicului european;

102.  crede cu fermitate în necesitatea de a construi parteneriate în domeniile prevenirii conflictelor, gestionării crizelor civile și militare și instaurării păcii și, în acest sens, de a mări caracterul operațional al Comitetului de coordonare UE-ONU în contextul gestionării crizelor; invită UE și statele sale membre să înregistreze în continuare progrese în ceea ce privește operaționalizarea principiului „responsabilitatea de a proteja” și să colaboreze cu partenerii ONU pentru a se asigura că acest concept devine o parte a acțiunilor de prevenire și reconstrucție post-conflict; solicită elaborarea la nivel interinstituțional a unui „Consens privind responsabilitatea de a proteja și o politică comună de prevenire a conflictelor”, în paralel cu „Consensul privind ajutorul umanitar” și „Consensul pentru dezvoltare” deja existente, care ar putea asigura o mai mare consecvență a UE în aceste domenii în cadrul forurilor ONU;

103.  amintește că abordarea cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, adoptate de Consiliul Uniunii Europene la 1 decembrie 2008, recunoaște legăturile profunde dintre pace, securitate, dezvoltare și egalitatea de gen și ar trebui să constituie o piatră de temelie a PESC; subliniază că UE a solicitat cu consecvență implementarea integrală a agendei privind femeile, pacea și securitatea, prevăzută în Rezoluțiile 1325 (2000) și 1820 (2008) ale Consiliului de Securitate al ONU și consolidate ulterior prin adoptarea Rezoluțiilor 1888 și 1889 (2009), precum și a Rezoluției 1960 (2010) ale Consiliului de Securitate al ONU, și în special necesitatea de a combate violența împotriva femeilor în situații de conflict și promovarea participării acestora la edificarea păcii; invită statele membre care nu au adoptat încă planuri naționale de acțiune cu privire la femei, pace și securitate să adopte astfel de planuri și subliniază că acestea ar trebui să se bazeze pe standarde uniforme minime europene în ceea ce privește obiectivele, implementarea și monitorizarea lor pe tot cuprinsul UE;

104.  subliniază necesitatea de a dezvolta orientări și capacități de mediere mai eficace, prin colaborare între capacitățile de mediere ale UE și ONU, pentru a furniza, la timp și în mod coordonat, resurse adecvate pentru mediere, inclusiv prin asigurarea participării femeilor la aceste procese; consideră că este esențial ca punerea în aplicare a politicii UE în domeniul drepturilor omului să dezvolte capacitatea Consiliului ONU pentru drepturile omului de a se ocupa de situațiile grave și urgente din acest domeniu, de a consolida procesul de monitorizare a punerii în aplicare a recomandărilor procedurilor speciale și de a aprofunda procesul raportului periodic universal; insistă asupra necesității ca UE să acorde în continuare sprijin Curții Penale Internaționale, cu obiectivul de a contribui la protecția efectivă a drepturilor omului și la combaterea impunității;

105.  invită VP/ÎR UE și Consiliul ca, în contextul negocierilor purtate la ONU în legătură cu Tratatul privind comerțul cu arme (ATT), să pledeze pentru cele mai înalte standarde de protejare a legislației internaționale în materia drepturilor omului și a drepturilor umanitare internaționale, prin stabilirea unor standarde care să le depășească pe cele convenite deja la nivelul UE și care să fie consacrate în poziția comună a UE privind exportul de arme; subliniază, așadar, că statele membre ale UE părți la negociere trebuie să se abțină de la acceptarea unor standarde inferioare care, fără îndoială, ar periclita succesul și eficiența ATT;

UE-NATO

106.  salută angajamentele asumate de UE și NATO de a-și consolida parteneriatul strategic, reconfirmate de Alianță în noul său concept strategic și la summitul de la Chicago și subliniază progresele înregistrate în ceea ce privește cooperarea practică din cadrul operațiunilor; observă că actuala criză economică mondială și europeană a stimulat eforturile de a depista mai multe capabilități operaționale eficiente și necesare de urgență în NATO și UE; prin urmare, solicită VP/ÎR să fie mai proactiv în promovarea altor propuneri concrete pentru îmbunătățirea cooperării de la organizație la organizație, inclusiv prin intermediul Agenției Europene de Apărare (având la bază principii directoare ca apărarea inteligentă, comasarea și utilizarea în comun a resurselor și o abordare cuprinzătoare, bazată pe complementaritatea inițiativelor); solicită o soluție politică urgentă pentru blocajul cooperării în cadrul acordului „Berlin Plus”, care blochează perspectivele de cooperare mai eficientă a celor două organizații;

Consiliul Europei

107.  îndeamnă statele membre să-și respecte obligația de a încheia rapid negocierile privind aderarea UE la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO); subliniază importanța standardelor, a procedurilor de monitorizare și a concluziilor Consiliului Europei ca o contribuție majoră la evaluarea progreselor înregistrate de țările vecine în realizarea reformelor democratice;

108.  subliniază faptul că aderarea UE la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) este o șansă istorică de a consfinți drepturile omului ca fiind deopotrivă o valoare centrală a UE și o bază comună pentru relațiile sale cu țările terțe și speră că acest proces va continua fără întârzieri inutile; reafirmă că aderarea UE la CEDO constituie o realizare semnificativă consolidarea în continuare a protecției drepturilor omului în Europa;

OSCE

109.  sprijină dialogul privind reforma Organizației pentru Securitate și cooperare în Europa (OSCE), cu condiția ca acesta să nu se realizeze cu prețul slăbirii instituțiilor și a mecanismelor existente sau cu prețul afectării independenței lor; subliniază necesitatea menținerii unui echilibru între cele trei dimensiuni ale OSCE, dezvoltându-le în mod coerent și în profunzime, pe baza a ceea ce s-a realizat deja; subliniază, de asemenea, faptul că amenințările și provocările legate de securitate trebuie instrumentate prin toate cele trei dimensiuni, dacă se dorește ca acțiunea să fie cu adevărat eficientă; solicită OSCE să își consolideze în continuare capacitatea de a asigura respectarea și implementarea principiilor și angajamentelor asumate de statele participante, pe toate cele trei dimensiuni, printre altele prin îmbunătățirea mecanismelor de monitorizare;

Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG)

110.  se așteaptă ca UE să dezvolte un parteneriat strategic real cu Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), inclusiv un dialog deschis, regulat și constructiv și o cooperare structurată în ceea ce privește drepturile omului și democrație, precum și procesul de tranziție și gestionarea crizelor din vecinătatea sudică; reiterează, în sprijinul acestui obiectiv, că SEAE ar trebui să dedice mai multe resurse umane regiunii și să deschidă delegații în principalele țări ale CCG; subliniază că, în politicile sale pentru această regiune, UE nu mai poate continua să ignore drepturile omului, drepturile femeilor, statul de drept și aspirațiile democratice ale popoarelor din țările CCG, din Bahrain până în Arabia Saudită;

Liga Arabă

111.  recunoaște rolul din ce în ce mai important pe care îl joacă organizațiile regionale, în special Liga Arabă, dar și Organizația Conferinței Islamice și Organizația pentru cooperare economică, și invită UE să consolideze cooperarea, în special în ceea ce privește chestiunile legate de procesele de tranziție și de gestionare a crizelor în vecinătatea sudică; salută eforturile UE de sprijinire a Ligii Arabe în procesul său de integrare;

Priorități tematice ale PESC
Politica de securitate și apărare comună

112.  subliniază că acțiunile PSAC ar trebui integrate într-o politică amplă care să vizeze țări și regiuni aflate în criză în cazurile în care valorile și interesele strategice ale UE sunt în joc și în care operațiunile PSAC ar aduce o valoare adăugată reală în termeni de promovare a păcii, a stabilității și a statului de drept; subliniază, de asemenea, necesitatea existenței unui proces de învățare din experiență, care să evalueze mai exact implementarea cu succes a fiecărei operațiuni și impactul acesteia pe termen lung la fața locului;

113.  reiterează solicitarea adresată VP/ÎR, Consiliului și statelor membre de a aborda numeroasele probleme care afectează cooperarea civilă și militară, de la lipsa de personal calificat, la lipsa de echipament și dezechilibre; cere, în special, personal în domeniile justiției, administrației civile, vămilor, dialogului, reconcilierii și medierii, astfel încât misiunilor PESAC să li se asigure un număr suficient de specialiști, corespunzător calificați; solicită ca VP/ÎR să prezinte propuneri specifice pentru remedierea acestei probleme a insuficienței personalului, în special în domeniul gestionării crizelor civile, al prevenirii conflictelor, al reconstrucției post-criză și în sectoarele descrise mai sus;

114.  salută solicitările privind punerea și utilizarea în comun în mai mare măsură a capabilităților militare importante, îmbunătățirea capacităților de planificare și desfășurare a misiunilor și operațiilor și integrarea misiunilor și operațiilor civile și militare; subliniază necesitatea îmbunătățirii continue a performanței misiunilor și operațiilor PSAC, inclusiv prin evaluarea rezultatelor, printr-o analiză comparativă, prin evaluarea impactului, prin identificarea și punerea în aplicare a învățămintelor desprinse și prin dezvoltarea de bune practici pentru o acțiune PSAC eficace și eficientă; regretă, însă, constrângerile politice în domeniul cooperării, care împiedică uneori aplicarea bunelor practici pentru crearea de sinergii;

Comerțul cu armament

115.  amintește că statele membre ale UE sunt răspunzătoare pentru mai mult de o treime dintre exporturile mondiale de arme; îndeamnă statele membre ale UE să respecte nu doar cele opt criterii ale poziției comune 2008/944/PESC (Codul de conduită al UE privind exportul de arme), ci și principiile UE în materie de politică de dezvoltare; solicită transferul către UE al competenței în ceea ce privește normele care reglementează exporturile de arme; amintește statelor membre că țările în curs de dezvoltare ar trebui să investească resursele financiare în primul rând în dezvoltare socială și economică durabilă, democrație, drepturile omului și statul de drept; îndeamnă VP/ÎR și statele membre să profite de actuala revizuire a poziției comune a UE 2008/944/PESC pentru a consolida implementarea și monitorizarea criteriilor UE aplicabile exportului de arme; regretă profund eșecul negocierilor ONU dedicate Tratatului privind comerțul cu arme (ATT) la nivel global; îndeamnă VP/ÎR și statele membre să facă presiuni urgente asupra acelor țări care se opun încheierii unui ATT solid la nivel mondial; solicită unATT mondial și să promoveze un ATT solid și robust, care să oblige statele semnatare să refuze orice export de arme și de muniție, dacă există un risc major ca armele să fie folosite pentru a comite sau a facilita încălcări grave ale legislației internaționale în materia drepturilor omului și a drepturilor umanitare internaționale, printre care genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război;

Prevenirea conflictelor și consolidarea păcii

116.  solicită ca VP/ÎR să prezinte propuneri pentru creșterea capacităților de prevenire a conflictelor și de edificare a păcii ale SEAE, cu trimitere specială la programul Gothenburg, și pentru continuarea extinderii capacității UE de prevenire a conflictelor și de a oferi instrumente de mediere, dialog şi reconciliere, alături de capacitatea sa de gestionare a crizelor care beneficiază de mai multe resurse; solicită în mod prioritar ca politicile UE în domeniul prevenirii conflictelor și consolidării păcii să fie evaluate pentru ca VP/ÎR să prezinte Parlamentului un raport privind propunerile de consolidare a capacității externe și de răspuns a Uniunii în acest domeniu; salută propunerea Comisiei și a SEAE de a introduce în bugetul SEAE pentru 2013 o linie bugetară finanțată cu 500 000 EUR pentru serviciile de prevenire a conflictelor și sprijin pentru mediere, ca urmare a finalizării cu succes la sfârșitul acestui an a unei acțiuni pregătitoare propusă de Parlament; invită VP/ÎR să consolideze participarea femeilor în mecanismele de prevenire a conflictelor, mediere, dialog și reconciliere, precum și construcție a păcii;

117.  consideră că propunerea de înființare a unui Institut european pentru pace autonom sau semi-autonom având legături strânse cu UE este o idee promițătoare, care ar putea contribui la consolidarea instrumentelor de prevenire a conflictelor și de mediere în Europa; solicită ca acest institut să funcționeze în baza unui mandat clar definit, care să evite suprapunerile cu organizațiile guvernamentale și non-guvernamentale existente și care să se axeze pe diplomația informală de mediere și transferul de cunoștințe dintre UE și actorii independenți de mediere; așteaptă cu interes rezultatele proiectului pilot legat de Institutul european pentru pace lansat în acest an; se așteaptă să fie implicat pe deplin în discuțiile vizând posibila înființare a unui astfel de institut;

Sancțiuni și măsuri restrictive

118.  consideră că UE ar trebui să dezvolte o politică mai coerentă în ceea ce privește impunerea și ridicarea sancțiunilor și măsurilor restrictive în relațiile cu regimurile autoritare;

Neproliferarea și dezarmarea

119.  solicită VP/ÎR să analizeze eficiența cu care UE a abordat amenințările reprezentate de armele chimice, biologice, radiologice și nucleare după un deceniu de la adoptarea Strategiei din 2003 împotriva proliferării armelor de distrugere în masă și având în vedere expirarea prelungirii termenului de punere în aplicare a noilor linii de acțiune din 2008, cu scopul de a raporta Parlamentului cu privire la propunerile de consolidare a capacității UE în acest domeniu de politică;

120.  solicită VP/ÎR să analizeze eficacitatea cu care Uniunea Europeană a abordat amenințările reprezentate de proliferarea armamentului ușor și a armelor de calibru mic (SALW), și a altor arme convenționale, precum și alte chestiuni legate de dezarmare într-un sens mai larg de la adoptarea Strategiei privind armamentul ușor și armele de calibru mic din 2005 și a altor cadre politice pertinente, inclusiv poziția comună a UE din 2003 privind brokerajul cu armament și embargourile UE asupra armelor, cu scopul de a raporta Parlamentului cu privire la propunerile de consolidare a capacității UE în acest domeniu de politică;

Agenția Europeană de Apărare

121.  reiterează solicitarea adresată statelor membre de a intensifica cooperarea europeană în domeniul apărării, care reprezintă singura modalitate fezabilă prin care forțele militare europene își pot menține credibilitatea și caracterul operațional în contextul diminuării bugetelor apărării; constată progresele înregistrate în coordonarea și utilizarea în comun a resurselor de către UE și în apărarea inteligentă a NATO și consideră că este esențial ca cele două organizații să realizeze sinergii suplimentare; subliniază necesitatea de a face progrese suplimentare în comasarea și utilizarea în comun a resurselor, precum și potențialul de sinergii în cercetarea, dezvoltarea și cooperarea industrială în domeniul apărării la nivelul Uniunii; salută inițiativele de cooperare consolidată în acest domeniu, precum inițiativa Weimar plus;

122.  reamintește, în acest context, rolul esențial al Agenției Europene de Apărare (AEA) în ceea ce privește elaborarea și implementarea unei politici UE în materie de capabilități și armament; solicită, prin urmare, Consiliului să consolideze caracterul instituțional al AEA și să îi permită să se dezvolte la întregul său potențial, în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) și cu articolul 45 din TUE;

123.  îndeamnă Consiliul și statele membre să furnizeze AEA finanțare adecvată pentru toată gama de misiuni și sarcini derulate de Agenție; consideră că metoda optimă pentru realizarea acestui lucru ar fi finanțarea cheltuielilor cu personalul și a cheltuielilor de funcționare ale Agenției din bugetul Uniunii Europene, începând cu cadrul financiar multianual viitor; invită, în acest scop, VP/ÎR să prezinte propunerile necesare;

Securitatea energetică

124.  observă că articolul 194 din Tratatul de la Lisabona specifică faptul că UE are dreptul de a lua măsuri la nivel european pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie; subliniază, în acest sens, că pentru a mări securitatea energetică și, în același timp, pentru a consolida credibilitatea și eficacitatea PESC, reducerea dependenței față de țări terțe care nu împărtășesc sau acționează împotriva valorilor UE este de maximă importanță; consideră că diversificarea surselor de aprovizionare și a rutelor de tranzit și utilizarea sporită a surselor regenerabile și curate de energie și a rutelor de tranzit este o chestiune urgentă și esențială pentru UE, care este foarte dependentă de sursele externe de energie; constată că direcțiile principale pentru diversificare sunt Arctica, bazinul mediteranean și Coridorul sudic din Irak către Asia Centrală și Orientul Mijlociu și invită Comisia să acorde prioritate acestui tip de proiecte; este îngrijorat de întârzierile înregistrate în ceea ce privește finalizarea Coridorului sudic; subliniază nevoia de a asigura securitatea energetică prin diversitate energetică și evidențiază potențialul unui coridor complementar de gaz natural lichefiat (GNL) în Mediterana de Est ca sursă flexibilă de energie și ca stimulent pentru intensificarea concurenței pe piața internă a UE; consideră că UE ar trebui să ia măsurile necesare pentru ca una dintre actualele surse principale a importurilor – Rusia – să respecte normele pieței interne, reglementările celui de al treilea pachet legislativ în domeniul energiei și Tratatul privind Carta energiei; constată potențialul major de dezvoltare și interdependență care l-ar putea oferi rețelele inteligente transcontinentale de energie regenerabilă care leagă Europa și Africa;

125.  observă că, în anul 2011, Comisia a propus crearea unui mecanism de schimb de informații privind acordurile interguvernamentale încheiate în domeniul energiei între statele membre și țările terțe; consideră că schimburile de bune practici și sprijinul politic al Comisiei ar consolida, de asemenea, puterea de negociere a statelor membre; solicită VP/ÎR și Comisiei să prezinte periodic Parlamentului rapoarte privind constituirea și punerea în aplicare a mecanismului; solicită Comisiei să includă „o clauză de securitate energetică” în acordurile comerciale, de asociere și de parteneriat și cooperare cu țările producătoare și de tranzit, și anume un cod de conduită în eventualitatea perturbării condițiilor de aprovizionare sau a modificării unilaterale a acestora ;

Noi amenințări și provocări

126.  subliniază că un loc important în cadrul PESC trebuie să îl ocupe măsurile de combatere a noilor provocări la adresa stabilității și securității internaționale, printre care se numără schimbările climatice, criminalitatea și terorismul internațional, atacurile cibernetice, proliferarea armelor nucleare și de distrugere în masă, statele eșuate, pirateria și pandemiile;

Dimensiunea externă a spațiului de libertate, securitate și justiție

127.  amintește că dimensiunea externă a spațiului de libertate, securitate și justiție trebuie să joace un rol important în cadrul PESC; subliniază necesitatea unei gestionări organizate a fluxului migratoriu, care să asigure cooperarea cu țările de origine și de tranzit;

Dialogul cultural și religios

128.  consideră că promovarea dialogului și a înțelegerii între religii și culturi diferite ar trebui să facă parte integrantă din angajamentele externe ale UE față de țările și societățile terțe și, în special, din sprijinul acordat pentru soluționarea conflictelor și promovarea unei societăți democratice, favorabile incluziunii și tolerante;

o
o   o

129.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării Parlamentare a NATO, Președintelui în exercițiu al OSCE, Președintelui Adunării Parlamentare a OSCE, Președintelui Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și Președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0227.
(3) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 51.
(4) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 454.
(5) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 470.
(6) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 472.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate