Parlamentul European

–  având în vedere articolele 9 și 35 din declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, declarație intitulată „Consensul european”(1),

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană și, în special, articolul 21 alineatul (2), care instituie principiile și obiectivele UE în cadrul relațiilor internaționale, precum și articolul 208 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția ONU privind diversitatea biologică din 1992 și Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți,

–  având în vedere articolul 12 din Acordul de parteneriat ACP-CE (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Raportul UE din 2011 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării” (SEC(2011)1627),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „UE – partener global pentru dezvoltare - Accelerarea progreselor către Obiectivele de dezvoltare ale mileniului” (SEC(2008)0434),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Programul de lucru 2010-2013 pentru coerența politicilor în favoarea dezvoltării” (SEC(2010)0421),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Coerența politicilor în favoarea dezvoltării – Stabilirea cadrului de politică în vederea unei abordări la nivelul întregii Uniuni” (COM(2009)0458),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării și conceptul de „asistență oficială pentru dezvoltare plus”(2),

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la coerența politicilor în favoarea dezvoltării, 14 mai 2012 (09317/2012),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind „Creșterea impactului politicii de dezvoltare a UE: o agendă a schimbării, 14 mai 2012, (09369/2012),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind abordarea UE în ceea ce privește comerțul, creșterea și dezvoltarea în următorul deceniu, 16 martie 2012 (07412/2012),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind abordarea globală în materie de migrație și mobilitate, 3 mai 2012 (09417/2012),

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la coerența politicilor în favoarea dezvoltării, 18 noiembrie 2009 (16079/2009),

–  având în vedere Evaluarea inter pares a CAD-OCDE referitoare la Uniunea Europeană din 2012,

–  având în vedere Raportul pentru 2012 privind responsabilitatea UE, referitor la revizuirea progreselor înregistrate de UE și de statele membre în materie de finanțare pentru dezvoltare, din 9 iulie 2012,

–  având în vedere studiul realizat de Fundația Evert Vermeer și intitulat „Politica UE privind materiile prime și activitatea de minerit din Rwanda – Coerența politicilor în favoarea dezvoltării în practică” din februarie 2012,

–  având în vedere Declarația A(2010)21584 din 28 septembrie 2010 a celei de a 21-a sesiuni a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru pescuit și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0302/2012),

A.  întrucât articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene stipulează că obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE este reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei, în conformitate cu definiția din Consensul european privind dezvoltarea și întrucât Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare;

B.  întrucât angajamentul Uniunii Europene de a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), în conformitate cu concluziile Consiliului European din 2005, a fost reafirmat recent în concluziile sale privind CPD;

C.  întrucât există neconcordanțe clare în politicile UE în materie de comerț, agricultură, pescuit, climă, drepturi de proprietate intelectuală, migrație, finanțe, arme și materii prime, care afectează obiectivele de dezvoltare; întrucât CPD poate contribui la reducerea sărăciei prin găsirea unor sinergii fundamentale între politicile UE;

D.  întrucât noul cadru al politicii pentru dezvoltare prezentat în Agenda schimbării vizează coerența politicilor nu numai în cadrul Uniunii, ci și în ceea ce privește Uniunea și statele sale membre, prin promovarea programării în comun și sublinierea rolului UE în calitate de coordonator, organizator și factor de decizie;

E.  întrucât un cadru internațional post-2015 destinat cooperării pentru dezvoltare are potențialul de a juca un rol catalizator în abordarea unor probleme importante de dezvoltare și a altor provocări globale și ar putea contribui la îndeplinirea drepturilor și nevoilor persoanelor;

F.  întrucât, în pofida îmbunătățirilor, cum ar fi cele realizate la nivelul UE, subvențiile directe sau indirecte pentru produsele agricole europene continuă să aibă un efect negativ asupra securității alimentare și a dezvoltării unui sector agricol viabil în țările în curs de dezvoltare;

G.  întrucât UE s-a angajat să atingă până în 2015 obiectivul ONU de 0,7 % din venitul național brut (VNB) ca asistența oficială pentru dezvoltare (AOD);

H.  întrucât hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din noiembrie 2008 statuează că operațiunile Băncii Europene de Investiții (BEI) în țările în curs de dezvoltare trebuie să acorde prioritate dezvoltării, înaintea oricărui alt obiectiv economic sau politic;

I.  întrucât numeroase studii au arătat că, anual, fluxuri financiare ilicite cu o valoare cuprinsă între 850 de miliarde USD și 1 000 de miliarde USD părăsesc țările în curs de dezvoltare, ceea ce subminează grav veniturile fiscale ale acestora și, în consecință, le subminează capacitățile proprii de dezvoltare;

J.  întrucât, în cadrul obiectivului său de a spori impactul asistenței UE în favoarea dezvoltării, Agenda schimbării (COM(2011)0637) reiterează că obiectivele vizând dezvoltarea, democrația, drepturile omului, buna guvernanță și securitatea sunt interconectate;

K.  întrucât achizițiile publice reprezintă 19 % din PIB-ul mondial, și anume de aproape 40 de ori suma furnizată de UE și statele membre în cadrul AOD; întrucât, prin urmare, acestea au un potențial enorm de a reprezenta un instrument de punere în aplicare a politicilor guvernamentale durabile, atât în UE, cât și în țările beneficiare ale AOD;

L.  regretă că malnutriția ucide în jur de 2,6 milioane de copii în fiecare an și că, dacă nu este ținută sub control, va afecta în mod permanent aproape o jumătate de miliard de copii în următorii 15 ani; întrucât aproximativ o treime din copiii de vârstă preșcolară din lume sunt, în prezent, subponderali (au o greutate prea mică pentru vârsta lor) sau subdezvoltați (au o înălțime prea mică pentru vârsta lor); întrucât malnutriția presupune pentru țări costuri de 2-4 % din PIB, iar pentru un individ costurile estimate se ridică la 11 % din veniturile sale de-a lungul vieții, în timp ce, totodată, există intervenții testate și eficiente din punctul de vedere al costurilor în nutriție și acestea ar reprezenta o investiție solidă;

M.  întrucât, până în 2030, se estimează că cererea pentru energie și apă va crește cu 40 %, iar cererea pentru alimente cu 50 % și întrucât creșterea populației, împreună cu o clasă de mijloc în creștere în țările emergente și în curs de dezvoltare, va pune o presiune imensă asupra resurselor naturale – îndeosebi apă, energie și terenuri – și asupra mediului înconjurător;

N.  întrucât conceptele de dezvoltare umană și securitate umană împărtășesc patru perspective fundamentale: sunt orientate asupra oamenilor, sunt multidimensionale, au vederi largi asupra îndeplinirii umane pe termen lung și abordează sărăcia cronică(3);

O.  întrucât dimensiunea externă a celor două noi fonduri ale DG Afaceri Interne și componenta migrație și azil a noului program tematic „Bunuri publice mondiale și provocări globale” al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) vizează, astfel cum s-a anticipat în prioritățile declarate, domenii tematice similare, deși din perspective diferite;

P.  întrucât studiile clinice care nu mai sunt acceptate de către comitetele de etică occidentale sunt aprobate de către comitetele de etică locale din țări precum India, China, Argentina și Rusia; întrucât, astfel cum se arată în Declarația de la Helsinki, îndeosebi principiile etice care sunt deosebit de importante pentru țările în curs de dezvoltare sunt ignorate de către întreprinderi și autoritățile de reglementare(4);

Q.  întrucât cultura este, în toate dimensiunile sale, o componentă fundamentală a dezvoltării durabile, fiind, prin patrimoniul său tangibil și intangibil, prin industriile creative și prin diversele forme de expresie artistică, un contribuitor solid la dezvoltarea economică, stabilitatea socială și protecția mediului;

R.  întrucât studiile arată că dacă femeile sunt educate și pot câștiga și controla venituri, acest lucru antrenează o serie de rezultate pozitive: scăderea mortalității materne și infantile, îmbunătățirea sănătății și a alimentației femeilor și a copiilor, creșterea productivității agricole, posibilitatea de atenuare a schimbărilor climatice, încetinirea creșterii populației, extinderea economiilor și ruperea ciclurilor de sărăcie(5);

S.  întrucât tehnologiile informației și comunicării (TIC) au potențialul de a contribui la atenuarea schimbărilor climatice nu doar prin reducerea cotei lor de emisii de gaze cu efect de seră, ci și prin utilizarea acestora pentru a reduce emisiile în alte sectoare și pentru a aborda schimbarea sistemică și efectele de recul, de exemplu, prin dematerializare și livrare online, substituirea transportului și a deplasării, aplicații de monitorizare și gestionare, o eficiență energetică sporită în producție și utilizare, precum și prin gestionarea și reciclarea produselor;

T.  întrucât Evaluarea inter pares din 2007 a Comunității Europene în cadrul Comitetului de asistență pentru dezvoltare (CAD) a subliniat că „este importantă buna înțelegere a pertinenței sprijinului bugetar în contextul local”;

U.  întrucât educația poate juca un rol esențial nu numai în durabilitatea mediului, sănătate, creșterea economică și realizarea ODM, în general, ci și în consolidarea păcii; întrucât, poate mai mult decât oricare alt sector, educația are capacitatea de a aduce repede beneficiile deosebit de vizibile ale păcii de care poate depinde supraviețuirea acordurilor de pace în cazul în care sistemele de educație sunt incluzive și orientate spre stimularea atitudinilor care să conducă la înțelegerea reciprocă, toleranță și respect, reducând astfel susceptibilitatea societăților la conflicte violente,

Operaționalizarea CPD

1.  salută eforturile UE pentru realizarea coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD); subliniază că CPD nu este doar o obligație de natură legislativă, ci, în schimb, elaborarea unor politici responsabile, transparente, bazate pe drepturile omului și favorabile incluziunii este o oportunitate care îi permite UE să instituie parteneriate echitabile și durabile cu țările în curs de dezvoltare, care nu se limitează la cooperarea pentru dezvoltare; subliniază, de asemenea, faptul că politicile aliniate CPD oferă guvernelor și societăților din țările în curs de dezvoltare posibilitatea și responsabilitatea de a înregistra succese pe cont propriu;

2.  consideră că coerența politicilor în favoarea dezvoltării trebuie să se bazeze pe recunoașterea dreptului unei țări sau regiuni de a-și defini în mod democratic propriile politici, priorități și strategii pentru a proteja mijloacele de subzistență ale populațiilor lor, în conformitate cu Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile economice, sociale și culturale;

3.  salută cele opt domenii de acțiune pentru perioada 2011-2014 alese de Comisie în propunerea sa pentru o nouă politică privind responsabilitatea socială a întreprinderilor; subliniază importanța cerințelor obligatorii de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) și a încurajării angajatorilor să aplice standarde sociale mai ambițioase decât dispozițiile statutare actuale, inclusiv posibilitatea de a dezvolta și obține o desemnare precum eticheta socială; solicită Comisiei să sprijine statele membre în monitorizarea atentă a punerii în aplicare și în asigurarea aplicării legale a acestor cerințe obligatorii și insistă ca viitoarea inițiativă privind RSI să reflecte obligațiile privind CPD și să urmărească adoptarea unor norme RSI obligatorii;

4.  subliniază că CPD nu este doar un aspect tehnic, ci reprezintă, în primul rând, o responsabilitate politică, iar Parlamentul, în calitate de colegislator și de instituție aleasă în mod democratic, are o responsabilitate esențială în ceea ce privește transpunerea angajamentelor în politici concrete;

5.  insistă asupra necesității de a menține Consensul european privind dezvoltarea, inclusiv definiția CPD prevăzută de acesta, drept cadru doctrinar al politicii de dezvoltare a UE, precum și ca orice tentativă de revizuire sau de înlocuire a acestuia în contextul „Agendei pentru schimbare” să asigure implicarea instituțiilor care au permis crearea sa;

6.  reamintește că orice nouă orientare politică în contextul celui de al 11-lea FED, rezultată din Agenda schimbării, trebuie să fie compatibilă cu spiritul și litera Acordului de la Cotonou;

7.  subliniază că transparența în toate domeniile este esențială în realizarea CPD, întrucât poate nu doar să prevină incoerența neintenționată, ci este și eficientă în cazul conflictelor de interes;

8.  solicită introducerea unor reuniuni anuale structurate între reprezentanți ai parlamentelor naționale ale statelor membre ale UE și ai Parlamentului European, pentru a asigura coerența cheltuielilor destinate ajutorului pentru dezvoltare;

9.  subliniază importanța dezvoltării cunoștințelor și a expertizei în ceea ce privește chestiunea complexă a CPD; prin urmare, solicită Comisiei să se asigure că sunt elaborate dispoziții pentru a orienta anumite programe ale DG Cercetare și Inovare asupra aspectelor relevante pentru CPD; recomandă, de asemenea, elaborarea și promovarea unei strategii de cercetare pentru dezvoltare, cu scopul de a angrena DG Cercetare și Inovare și alte DG-uri de cercetare, precum și alte organisme relevante externe Comisiei, cum ar fi OCDE sau Banca Mondială;

10.  insistă ca întrebările cu privire la impactul economic, de mediu și social al politicilor din cadrul și din afara UE, prevăzute în orientările privind evaluările de impact din 2009, să primească răspuns în evaluările de impact ale Comisiei, precum și în evaluările de impact efectuate de Parlamentul European; solicită, de asemenea, Comisiei să finalizeze evaluările de impact înainte de propunerea corespunzătoare de politici, pentru a se asigura că organizațiile societății civile (OSC) și alte părți interesate relevante pot participa la proces, prin urmare, creând, de asemenea, o valoare adăugată în termeni de capacitate;

11.  subliniază faptul că Comitetul pentru evaluări de impact din cadrul Comisiei și o instituție similară care urmează să fie înființată de Parlament necesită o expertiză adecvată în ceea ce privește politicile în favoarea dezvoltării, pentru a se conforma obligației de a verifica calitatea evaluărilor de impact în ceea ce privește CPD;

12.  sugerează includerea unei trimiteri la CPD în revizuirile și evaluările ex post ale politicilor UE, în cazul în care este adecvat; consideră că orice exercițiu de evaluare a programelor derulate în cadrul Fondului european de dezvoltare (FED) sau al ICD ar trebui să includă o evaluare a consecințelor pentru CPD;

13.  salută includerea unor angajamente CPD specifice în programul de lucru al Președinției daneze și solicită următoarelor președinții să urmeze acest exemplu;

14.  salută cel de-al treilea raport bienal al Comisiei privind CPD pentru 2011, dar este de acord cu Consiliul cu privire la necesitatea de a include în viitoarele rapoarte o evaluare independentă a progreselor, inclusiv a consecințelor calitative și cantitative și a costurilor incoerenței politicilor; sugerează că viitoarele rapoarte ar trebui să includă, de asemenea, o prezentare generală cuprinzătoare a rezultatelor legate de CPD în urma dialogurilor desfășurate la nivel de țară, pentru a face auzite vocile cetățenilor din țările în curs de dezvoltare;

15.  invită statele membre și parlamentele naționale ale acestora să promoveze CPD prin intermediul unui program de lucru specific cu calendare obligatorii, pentru a îmbunătăți programul european de lucru privind CPD;

16.  împărtășește opinia Comisiei, conform căreia, la elaborarea următorului program de lucru continuu privind CPD, este necesară o dezbatere mai amplă la care să participe Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), statele membre și toate părțile interesate relevante, cum ar fi ONG-urile și organizațiile societății civile; recunoaște că un număr mai restrâns de indicatori, însoțit de o monitorizare îmbunătățită și mai precisă poate permite crearea unui cadru operațional mai eficient și facilitarea monitorizării;

17.  solicită Înaltului Reprezentant și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să își confirme rolul lor important în concretizarea CPD;

18.  recomandă să se stabilească CPD drept o prioritate clară în cadrul SEAE și al delegațiilor, prin consolidarea suplimentară a dialogului politic al UE cu OSC, cu parlamentele locale și cu alte părți interesate, solicitându-le să colecteze dovezi legate de neconcordanțe sau de lipsă de coerență, prin îmbunătățirea referințelor privind CPD în documentele de programare și prin asigurarea funcționalității acestora, precum și prin elaborarea unui program de formare, în colaborare cu DG DEVCO, destinat tuturor noilor membri ai personalului SEAE, pentru a asigura capacitatea acestora de a înțelege și aplica CPD; subliniază că resursele adecvate pentru îndeplinirea acestei sarcini trebuie alocate delegațiilor și sediilor centrale;

19.  subliniază că delegațiile UE au un rol central în configurarea și gestionarea sprijinului bugetar, precum și că resursele acestora trebuie asigurate în mod corespunzător;

20.  reamintește importanța capitală a articolului 12 din Acordul de parteneriat ACP-CE și obligația Comisiei de a informa cu regularitate Secretariatul Grupului ACP cu privire la propunerile planificate care ar putea afecta interesele statelor ACP; solicită, de asemenea, Comisiei, să informeze Parlamentul European la momentul derulării unor astfel de proceduri;

21.  salută propunerea Comisiei de a aprofunda cooperarea cu Parlamentul European și cu parlamentele naționale cu privire la coerența politicilor în favoarea dezvoltării, prin implicarea în mai multe schimburi cu acestea pe această temă și prin asistarea acestora în dobândirea capacității analitice specifice pentru a contribui la promovarea CPD în UE; propune ca aceste schimburi între parlamentele naționale, Parlamentul European și Comisie să ia forma unor reuniuni anuale structurate care să includă obiective clare, alături de activități de monitorizare a sarcinilor, în vederea consolidării CPD în cadrul UE;

22.  consideră că achizițiile publice ar trebui să fie utilizate eficient în realizarea obiectivelor generale de dezvoltare durabilă ale UE și, prin urmare, viitoarele directive privind achizițiile publice ar trebui să permită integrarea criteriilor de sustenabilitate în cadrul procesului de achiziții publice;

Recomandări specifice pe baza celor cinci domenii de lucru
Comerțul

23.  salută faptul că Comisia, în comunicarea sa referitoare la „Comerț, creștere și dezvoltare: Adaptarea politicii comerciale și de investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin”, se angajează să susțină micii producători și să promoveze inițiativele comerciale echitabile, ecologice și etice; regretă, însă, lipsa de angajament față de integrarea principiilor de comerț echitabil în cadrul politicilor UE;

24.  regretă publicarea a două rapoarte separate de către Comisie, privind comerțul în general, respectiv privind comerțul și dezvoltarea, ceea ce a reprezentat o șansă pierdută din punctul de vedere al CPD;

25.  regretă că PIB-ul pe cap de locuitor este luat în considerare drept unic criteriu de eligibilitate pentru măsurile din cadrul SGP, deoarece acest lucru ar putea să contravină obiectivelor UE în domeniul dezvoltării; reamintește Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Dincolo de PIB: Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare”(6), care face trimitere la indicele de dezvoltare umană;

26.  reamintește inconsecvențele constatate în contextul acordurilor europene de parteneriat, mai precis: (a) faptul că anumite țări sunt încurajate să semneze un acord înainte ca termenii exacți ai acestuia să fie conveniți reciproc; (b) faptul că Comisia propune eliminarea a 18 țări din anexa I la Regulamentul privind accesul pe piață și (c) faptul că aspectele legate de drepturile omului nu sunt discutate suficient în timpul negocierilor;

27.  consideră că orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale ar trebui să devină norme obligatorii pentru mediul de afaceri și industrie în tratatele UE de investiții, asigurându-se faptul că tratatele de investiții includ clauze privind transparența și lupta împotriva fluxurilor ilicite de capital și că aceste tratate impun raportarea deplină de către întreprinderi cu privire la aspectele sociale și de mediu; subliniază faptul că tratatele de investiții ar trebui să îmbunătățească drepturile și obligațiile guvernelor de a reglementa activitățile economice în domenii sensibile, cum ar fi mediul, și de a promova munca decentă în interesul public mai larg și în interesul pe termen lung al viitoarelor generații;

Politica agricolă și în domeniul pescuitului

28.  deplânge faptul că ponderea ajutorului UE pentru comerț acordat țărilor cel mai puțin dezvoltate (LDC) a scăzut la 16 % în 2010 (1,7 miliarde EUR, față de 8,7 miliarde EUR pentru celelalte țări), comparativ cu 22 % în 2009(7); invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la ponderea anuală și/sau multianuală a fondurilor FED cheltuite ca ajutor pentru comerț;

29.  propune Comisiei să imprime un nou impuls achizițiilor publice durabile la nivel internațional și ca cadrul rezultat din revizuirea directivelor privind achizițiile publice să confere autorităților contractante spațiul politic necesar pentru a face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la achizițiile publice în favoarea dezvoltării;

30.  invită Comisia să promoveze în mod activ în cadrul OMC sugestia anumitor donatori de a restrânge sfera de aplicare a inițiativei privind ajutorul pentru comerț, astfel încât acesta să fie mai ușor de monitorizat, mai eficient și să se concentreze asupra unor elemente-cheie ale raportului comerț-dezvoltare pentru a deveni mai eficientă și, astfel, pentru a elimina suspiciunile și a asigura finanțarea din partea donatorilor;

31.  atrage atenția asupra publicării unei strategii DPI revizuite privind țările terțe, care ar trebui, din punctul de vedere al dezvoltării, să asigure accesul adecvat la medicamente și să ofere stimulente eficiente pentru cercetarea farmaceutică prin utilizarea flexibilității Acordului TRIPS, în cazurile adecvate, precum urgențele de sănătate, și prin asigurarea compatibilității acesteia cu agenda paralelă privind „accesul rezonabil la medicamente”; subliniază, de asemenea, faptul că legătura cu agenda privind securitatea alimentară este deosebit de importantă în acest context, de exemplu, pentru a asigura protecția soiurilor de plante și conștientizarea importanței diverselor sisteme agricole și a sistemelor tradiționale de aprovizionare cu semințe;

32.  propune punerea în aplicare a unor norme comerciale preferențiale care să sporească transferurile de tehnologie agricolă ecologică în cadrul OMC și în acordurile comerciale bilaterale cu țările în curs de dezvoltare;

33.  salută crearea, în 2010, în cadrul echipei de dezvoltare durabilă din Direcția Generală Comerț, a unui punct focal pentru a coordona activitățile legate de comerțul echitabil, care constituie un exemplu important al modului în care comerțul UE și politicile în favoarea dezvoltării pot să devină mai coerente și să se sprijine reciproc;

34.  atrage atenția asupra faptului că comerțul echitabil dintre UE și țările în curs de dezvoltare presupune plata unui preț echitabil pentru resursele și produsele agricole ale țărilor în curs de dezvoltare, și anume un preț care să reflecte costurile interne și externe, garantând, în același timp, standardele fundamentale ale OIM privind condițiile de muncă, precum și standardele internaționale privind protecția mediului;

35.  reiterează apelul său pentru a aborda în mod eficient problema mineralelor de conflict și a altor resurse legate de conflict din țările în curs de dezvoltare, care au dus la decesul și strămutarea a milioane de persoane;

36.  consideră că țările în curs de dezvoltare ar trebui să își protejeze economia și să recurgă la deschideri de piață selective, la fel ca în cazul Europei;

37.  solicită Comisiei să integreze în continuare standardele de muncă și de mediu convenite la nivel internațional în instrumente precum APE și ALS;

38.  salută faptul că UE recunoaște relevanța micilor exploatații agricole pentru combaterea foametei și că măsurile de adaptare sunt priorități în agenda de securitate alimentară; subliniază că sprijinul pentru femeile care dețin mici exploatații agricole este deosebit de important;

39.  reiterează faptul că preocupările legate de dezvoltare ar trebui să fie integrate în întregul proces decizional privind politica agricolă a UE și solicită, în caz de necesitate, instituirea de măsuri adiacente similare cu măsurile adiacente la protocolul privind zahărul (SPAM);

40.  reiterează apelul său pentru aprecieri și evaluări periodice și independente ale politicii agricole și ale politicii comerciale ale UE, acordând o atenție deosebită impactului asupra producătorilor locali și a micilor agricultori și având ca fundament dovezile prezentate de guverne, de organizațiile de agricultori, de organizațiile societății civile și de alte părți interesate din țările în curs de dezvoltare care sunt parteneri comerciali ai UE;

41.  îndeamnă UE să consolideze lanțurile de aprovizionare UE-ACP și să sprijine consolidarea lanțurilor de aprovizionare din țările ACP, deoarece ambele piețe s-au dezvoltat în condiții de dependență reciprocă; sugerează să se promoveze utilizarea unor instrumente moderne de gestionare a pieței în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi dispoziții referitoare la transparență, dezvoltarea capacităților, reglementările tehnice sau asistența cu privire la negocierea contractelor, spre exemplu în contextul Strategiei comune UE-Africa;

42.  propune crearea de parteneriate transnaționale de înfrățire între zonele Natura 2000 și alte zone similare de gestionare ecologică a agriculturii din țările în curs de dezvoltare, cu scopul de: (a) a face schimb de know-how cu privire la gestionarea acestor zone de către autoritățile locale, liderii locali și comunitățile agricole locale, pentru a se asigura că gestionarea viitoare este durabilă, atât din punct de vedere ecologic, cât și economic, precum și posibilă; (b) a consolida capacitățile prin intermediul înfrățirii viabilității economice a lanțurilor de afaceri din aceste zone, pentru a contribui la securitatea alimentară durabilă în zonele respective; (c) a implementa activități de cercetare pentru a contribui la protejarea diversității agricole și a biodiversității, pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung a speciilor valoroase și amenințate și a habitatelor; propune, de asemenea, înființarea unui centru transnațional de înfrățire pentru învățare și dezvoltarea know-how-ului între zonele Natura 2000 și zone similare din țările terțe;

43.  subliniază faptul că informațiile în timp util cu privire la schimbările survenite în standardele aplicate produselor agricole sau aplicarea de standarde alternative echivalente la importuri de către UE este esențială pentru țările în curs de dezvoltare, pentru a facilita planificarea pe termen lung și competitivitatea pe baza calității;

44.  invită Comisia să dezvolte o abordare integrată a alimentației și să înființeze un fond fiduciar dedicat pentru a aborda problema malnutriției în țările în curs de dezvoltare și pentru a mobiliza resursele necesare pentru a efectua intervențiile de bază care ar putea împiedica marea majoritate a cazurilor de malnutriție, îndeosebi în perioada critică de 1 000 de zile de la concepere până la vârsta de 2 ani, care să includă încurajarea practicilor de alimentație și îngrijire optimă, cum ar fi alăptarea pentru a evita apa contaminată, introducerea corectă a alimentelor variate pentru sugari, fortificarea alimentelor de bază și suplimentele de vitamine; consideră că un astfel de fond fiduciar ar permite atragerea și gruparea de resurse provenind de la Comisie și din statele membre, și poate și din partea altor donatori, și ar permite creșterea vizibilității măsurilor luate de UE pentru a salva vieți;

45.  regretă că doar aproximativ 418 milioane EUR sau cca 3,4 % din bugetul total al Comisiei destinat asistenței pentru dezvoltare, în valoare de 12 miliarde EUR anual, este alocat în prezent pentru intervenții directe legate de alimentație; consideră că eforturile de combatere a malnutriției trebuie să fie multidisciplinare și să implice o multitudine de părți interesate, în conformitate cu prioritățile naționale ale țărilor afectate;

46.  consideră că dimensiunea pieței de produse piscicole a UE și anvergura geografică a activităților desfășurate de vase sub pavilionul UE sau în proprietatea UE impun Uniunii un nivel ridicat de responsabilitate în ceea ce privește asigurarea faptului că aceste activități se bazează pe aceleași standarde în ceea ce privește sustenabilitatea ecologică și socială și transparența atât în interiorul, cât și în afara apelor teritoriale ale Uniunii; observă că o astfel de coerență necesită coordonarea atât în cadrul Comisiei, cât și între Comisie și guvernele statelor membre individuale;

47.  reiterează că, în vederea îmbunătățirii CPD, negocierile acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului (APP) trebuie să se bazeze pe prioritățile țării contractante în ceea ce privește dezvoltarea durabilă a sectorului pescuitului; subliniază necesitatea ca plățile din cadrul APP să fie compatibile cu obiectivele de dezvoltare și ca impactul APP să fie monitorizat îndeaproape de către UE;

48.  consideră că CPD ar trebui să fie consolidată prin (a) acordarea unei responsabilități comune DG MARE și DG Dezvoltare pentru APP; (b) aplicarea principiilor relevante enunțate în Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al FAO, a angajamentelor UE față de politica în favoarea dezvoltării și a Acordului UE-ACP de la Cotonou; (c) integrarea drepturilor omului, a obligațiilor de combatere a corupției și de responsabilitate în toate APP; și (d) asigurarea concordanței cu sau a contribuției APP la reducerea sărăciei și la obiectivele de dezvoltare umană identificate în documentele de strategie națională și regională ale UE;

49.  subliniază că orice acces la resursele piscicole din apele țărilor terțe trebuie să respecte nu doar articolul 62 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (CNUDM), referitor la stocurile excedentare, ci și articolele 69 și 70, referitoare la drepturile statelor fără ieșire la mare și ale celor defavorizate din punct de vedere geografic din regiunile în cauză, ținând seama de necesitățile alimentare și socioeconomice ale populațiilor locale;

50.  propune ca, în conformitate cu Rezoluția Adunării generale a ONU din 2006 privind organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGM), Comisiei să i se acorde un mandat de negociere fără echivoc pentru toate ORGM, pentru promovarea conservării marine și a pescuitului durabil;

51.  consideră că orice sistem de atribuire a posibilităților de pescuit țărilor din cadrul organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGM) trebuie să includă drepturile și aspirațiile legitime ale statelor în curs de dezvoltare de a-și dezvolta propriul pescuit; insistă ca UE să se opună introducerii sistemelor de concesiuni de pescuit transferabile în ORGM, întrucât acestea ar pune în pericol atât supraviețuirea, cât și bunăstarea comunităților dependente ale țărilor în curs de dezvoltare;

52.  consideră că politica pentru dezvoltare a Uniunii ar trebui să se desfășoare în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul ONU și al altor organizații internaționale competente iar contribuția sectorului pescuitului la politica de dezvoltare trebuie să se situeze în cadrul principiilor și obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, contribuind la obiectivul principal al politicii de dezvoltare a Uniunii, și anume, reducerea și, pe termen lung, eradicarea sărăciei în țările în curs de dezvoltare;

53.  consideră că Uniunea trebuie să contribuie la dezvoltarea în domeniul pescuitului, sprijinind principiul stocurilor excedentare și celelalte norme prevăzute în CNUDM, precum și aplicarea Codului de conduită privind pescuitul responsabil elaborat de FAO și a Acordului privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole la nivel mondial adoptat de FAO;

54.  subliniază că obiectivele politicii în domeniul pescuitului trebuie realizate în mod transparent și în conformitate cu celelalte obiective ale Uniunii, iar impactul lor asupra dezvoltării trebuie să fie calculat, analizat, evaluat și să facă obiectul controlului democratic în mod regulat și sistematic;

55.  dorește să afirme ferm că acordurile de cooperare în domeniul pescuitului, precum și aspectele legate de pescuit din cadrul acordurilor de cooperare pentru dezvoltare și al acordurilor comerciale ale UE, trebuie să contribuie la transformarea pescuitului într-o activitate sustenabilă din punct de vedere social, economic și ecologic pentru UE și partenerii săi;

56.  regretă faptul că multe dintre obiectivele APP nu au fost atinse; regretă, în mod deosebit, rezultatele slabe obținute în domeniul cooperării științifice și tehnice și al sprijinului pentru dezvoltarea sustenabilă a sectorului pescuitului (și a industriilor conexe) din țările în curs de dezvoltare; consideră că aceste aspecte pot fi îmbunătățite prin politici coerente și prin administrarea pescuitului la nivel internațional;

57.  subliniază faptul că UE trebuie să ia măsuri pentru ca actuala reformă a politicii comune în domeniul pescuitului să fie armonizată cu angajamentele față de țările în curs de dezvoltare, pentru a sprijini realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum și dreptul fundamental la alimentație, astfel cum este recunoscut în Declarația Universală a Drepturilor Omului;

58.  solicită Comisiei ca acțiunile sale externe, în general, și APP, în particular, să consolideze buna guvernare și transparența și să creeze condiții prin care țările terțe în curs de dezvoltare să își poată baza politicile în domeniul pescuitului pe aceleași orientări și standarde în materie de sustenabilitate ca și cele din politica comună în domeniul pescuitului, cum ar fi: adoptarea de decizii pe baza rapoartelor științifice și a studiilor de impact și elaborarea de planuri multianuale pentru realizarea unor progrese constante și pentru a obține o producție care asigură o sustenabilitate maximă a resurselor; acordarea unui sprijin deosebit activităților de pescuit și acvacultură la scară mică, precum și populațiilor care depind într-o foarte mare măsură de ele; promovarea pescuitului selectiv, adaptarea capacității flotelor în funcție de resursele disponibile și practicile de pescuit mai responsabile; reducerea progresivă, în vederea eliminării, a capturilor aruncate înapoi în mare, eforturi de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat; îmbunătățirea condițiilor de securitate și bunăstare la locul de muncă; protecția mediului și a biodiversității și combaterea schimbărilor climatice; calitatea produselor și îmbunătățirea comercializării lor; și promovarea cercetării și inovării pentru a asigura durabilitatea activităților în domeniul pescuitului, acvaculturii și al industriilor conexe;

59.  subliniază că acordurile și industriile dezvoltate în jurul acestora contribuie la dezvoltarea țărilor terțe, creând condițiile necesare ca, în viitor, acestea să-și exploateze propriile resurse;

60.  subliniază că, în cadrul relațiilor lor cu țările terțe și al participării la organizațiile internaționale, Uniunea și statele sale membre trebuie să contribuie la promovarea capacității societăților și guvernelor din statele în curs de dezvoltare de a formula, implementa și controla politici sustenabile în domeniul pescuitului, care să consolideze securitatea alimentară și să contribuie la dezvoltarea ei;

61.  sprijină elaborarea în comun a unor modele de obiective, acțiuni și indicatori, în vederea unei mai bune monitorizări a utilizării fondurilor, în spiritul parteneriatului; subliniază că această monitorizare trebuie să includă adoptarea unor proceduri corective, convenite împreună cu țara terță, atunci când se constată o îndepărtare de la obiectivele prevăzute în cazul unora dintre aspecte;

62.  salută exemplul de transparență pe care UE l-a stabilit într-un context global prin publicarea condițiilor pe care le aplică în cadrul APP; îndeamnă Comisia să-și mențină atitudinea deschisă, asigurându-se că și evaluările acestor acorduri sunt disponibile publicului, cu respectarea Convenției de la Aarhus, pentru ca parlamentele locale, societatea civilă și alte părți interesate să poată supraveghea în mod eficient punerea în aplicare și consecințele acordurilor;

63.  atrage atenția asupra importanței existenței unor date științifice actualizate și transparente privind stocurile de pește, privind toate acordurile de pescuit, altele decât cele cu UE, și privind efortul global de pescuit în apele fiecărei țări; consideră că evaluarea științifică trebuie să aibă loc înainte de semnarea acordurilor sau, cel puțin, că acestea trebuie să contribuie la analiza datelor;

64.  atrage atenția asupra problemei pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN); amintește faptul că multe nave nu-și raportează în mod corespunzător capturile și nu fac obiectul inspecțiilor, că datele furnizate de nave nu sunt verificate și nu are loc o identificare clară a speciilor capturate; consideră că UE poate și trebuie să contribuie mai mult la depășirea acestor probleme; îndeamnă Comisia ca, în cadrul tuturor relațiilor sale internaționale, să sprijine principiul responsabilității statului de pavilion care stă la baza dreptului internațional, principiu esențial pentru o implementare corectă a Regulamentului privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat;

65.  susține crearea unei legături mai strânse a APP cu instrumentele existente în domeniul politicii de dezvoltare, în special cu FED, dar și cu condițiile de acces pe piețele UE pentru țările în curs de dezvoltare;

66.  subliniază că cooperarea în domeniul pescuitului poate aduce beneficii directe celor 150 de milioane de persoane de pe glob care depind de pescuit și de activitățile legate de acesta pentru a supraviețui;

Schimbările climatice și energia

67.  reiterează faptul că trebuie acordată mai multă atenție maximizării sinergiilor dintre politicile UE privind schimbările climatice și obiectivele de dezvoltare ale UE, mai ales în ceea ce privește instrumentele și tehnicile utilizate, dezvoltarea colaterală și/sau beneficiile de adaptare la schimbările climatice;

68.  subliniază că investițiile în educația pentru o dezvoltare durabilă, inclusiv combaterea schimbărilor climatice, constituie un domeniu în care ajutorul pentru dezvoltare poate atinge concomitent mai multe obiective, mai ales atunci când se vizează situația femeilor;

69.  consideră că provocarea reprezentată de schimbările climatice trebuie abordată prin reforme structurale și solicită o evaluare sistematică a riscurilor prezentate de schimbările climatice în toate aspectele legate de planificarea politicilor și procesul decizional al UE, inclusiv comerțul, agricultura, securitatea alimentară etc.; solicită ca rezultatul acestei evaluări să fie utilizat pentru a elabora documente de strategie națională și regională clare și coerente, precum și programe și proiecte de dezvoltare;

70.  solicită acordarea unei atenții deosebite nevoilor speciale ale micilor agricultori și ale crescătorilor de animale care se confruntă cu consecințele schimbărilor climatice în toate politicile și acordurile care implică reducerea posibilă sau constrângeri ale accesului la resurse pentru producția de alimente, cum ar fi, printre altele, terenul, apa, mobilitatea;

71.  reiterează apelul său adresat Comisiei și statelor membre de a colecta date specifice fiecărei țări defalcate pe sexe la planificarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor, programelor și proiectelor în domeniul schimbărilor climatice, pentru a evalua și a aborda eficient efectele diferite ale schimbărilor climatice asupra fiecărui gen și pentru a elabora un ghid privind adaptarea la schimbările climatice, subliniind politicile care pot proteja și împuternici femeile să facă față efectelor schimbărilor climatice;

72.  salută propunerile prezentate în Raportul european 2011/2012 privind dezvoltarea, referitoare la o gestionare integrată și bazată pe ecosisteme a apei, a energiei și a terenurilor, aceste trei resurse fiind esențiale pentru dezvoltare; solicită Comisiei să urmărească punerea în aplicare a propunerilor prezentate în raport; în special, indică existența unor lacune semnificative în guvernanța UE și globală și subliniază mai ales necesitatea unei schimbări spre o durabilitate sporită în modelele de consum și producție din cadrul Uniunii;

73.  sugerează că UE ar trebui să acționeze în țările în curs de dezvoltare pentru a promova investițiile, abordările inovatoare și standardele înalte de practici corporative în utilizarea incluzivă și durabilă a apei, energiei și terenurilor; de asemenea, sugerează că accentul pus pe energia și agricultura durabile în „Agenda schimbării” ar trebui să fie completat cu intervenții în domeniul apei;

74.  solicită Comisiei să raporteze cu privire la sustenabilitatea socială a biocombustibililor până la sfârșitul anului 2012 și să se consulte în prealabil cu comunitățile afectate și cu ONG-urile locale; subliniază că aceasta este o oportunitate de a propune o metodologie adecvată și de a avea în vedere totalitatea efectelor pe care obiectivele europene privind biocombustibilii le au asupra securității alimentare, asupra drepturilor funciare și asupra altor aspecte legate de dezvoltare; reamintește faptul că monitorizarea și raportarea de către Comisie prevăzute în directiva propusă oferă posibilitatea, dacă este cazul, de a propune acțiuni corective bazate pe experiența acumulată;

75.  subliniază importanța de a garanta că bioenergia importată este produsă pe baza unui mediu de lucru și a unor standarde de muncă acceptabile și respectând comunitățile locale;

76.  încurajează dezvoltarea în continuare a bioenergiei de a doua și a treia generație din produse secundare din biomasă, deșeuri și reziduuri;

77.  solicită Comisiei să reconsidere obiectivul de 10 % pentru biocombustibilii obținuți din surse regenerabile până în 2020, care este prevăzut de Directiva privind energiile regenerabile, cu excepția cazului în care se aplică criterii stricte de durabilitate;

78.  îndeamnă statele membre să aloce, începând din 2013, o parte semnificativă din veniturile provenite din licitațiile din cadrul schemei europene de comercializare a certificatelor de emisii în favoarea activităților legate de schimbările climatice din țările în curs de dezvoltare;

79.  solicită Comisiei să propună o metodologie adecvată și în concordanță cu CPD pentru a calcula modificarea indirectă a utilizării terenurilor, reamintind Comisiei că o astfel de metodologie trebuia prezentată până la sfârșitul anului 2010;

Securitatea

80.  subliniază că revizuirea exporturilor de arme ale UE planificată în 2012 trebuie să se bazeze pe informații cuprinzătoare, pentru a respecta obiectivele în domeniul dezvoltării; subliniază că publicarea celui de al 13-lea raport anual al Consiliului privind controlul exporturilor de tehnologie și de echipamente militare a ridicat semne de întrebare în legătură cu fiabilitatea și posibilitatea utilizării efective a datelor furnizate;

81.  atrage atenția asupra angajamentelor UE față de democrație și drepturile omului și asupra condiționalităților precum cele consacrate în abordarea „mai mult pentru mai mult” privind politica UE de vecinătate imediată; subliniază că relevanța acestora poate fi asigurată numai atunci când niciun alt domeniu de politici sau interacțiunile cu țările partenere nu contracarează inițiativele întreprinse pentru a consolida drepturile omului, securitatea umană și democrația în țările partenere;

82.  reamintește că exporturile de arme reprezintă o chestiune interguvernamentală, iar CPD ar trebui luată în considerare în acest context; conchide că decizia de a aproba exporturile de arme către țările în curs de dezvoltare în legătură cu criteriul „dezvoltării durabile”, și anume criteriul 8 din Criteriile UE și naționale consolidate de acordare a licențelor pentru exportul de arme, poate fi dificilă, având în vedere că alte considerații politice pot avea întâietate față de aplicarea acesteia; recomandă ca statele membre să ofere o declarație deplină cu privire la metodologia utilizată în raport cu acest criteriu;

83.  recunoaște interdependența dezvoltării, democrației, drepturilor omului, bunei guvernanțe și a securității, care trebuie luată în considerare în cadrul oricărei discuții cu privire la CPD;

84.  consideră că conceptele de securitate umană și de dezvoltare ar trebui, prin urmare, să fie considerate esențiale în relația securitate-dezvoltare, întrucât sunt orientate asupra individului;

85.  subliniază că ar trebui să se îmbunătățească coordonarea între măsurile de instaurare a păcii, ajutorul umanitar și activitățile care vizează dezvoltarea în situațiile postconflict, în conformitate cu cadrul strategic de „creare a unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare” (LRRD), pentru a respecta principiile CPD și securitatea umană, aceasta din urmă fiind în continuare subestimată; reamintește Comisiei că Consiliul a invitat-o să elaboreze un plan de acțiune al UE privind situațiile de conflict și de fragilitate în 2009 și că UE a susținut modelul „New Deal” pentru implicarea în statele fragile, adoptat în cadrul Forumului la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan;

86.  subliniază faptul că, întrucât Grupul de lucru al Consiliului pentru exportul de arme convenționale reprezintă principala comisie responsabilă pentru Codul de conduită al UE privind exporturile de arme, este imperativ ca obiectivele de dezvoltare să fie luate în considerare în cadrul acestui forum; solicită Consiliului să confere Codului de conduită al UE privind exporturile de arme un statut juridic de obligativitate;

Migrația

87.  subliniază că „exportul de inteligență” poate cauza probleme grave în țările în curs de dezvoltare, în special în sectorul sănătății; recunoaște că exportul de inteligență care afectează țările în curs de dezvoltare este rezultatul unei combinații de cauze structurale și factori care determină mobilitatea; prin urmare, solicită Comisiei să monitorizeze efectele sistemului de cărți albastre asupra țărilor în curs de dezvoltare și să adopte măsuri corective dacă este necesar; solicită, de asemenea, Comisiei să promoveze aplicarea codului de practici al OMS în ceea ce privește recrutarea internațională de personal în domeniul sănătății, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

88.  subliniază că trebuie garantat că parteneriatele pentru mobilitate sunt în concordanță cu cadrul juridic internațional privind drepturile omului; solicită UE să prevină condiționarea ajutorului pentru dezvoltare de reducerea migrației, atât în negocierile bilaterale, cât și în negocierile multilaterale ale UE și ale statelor membre;

89.  insistă asupra coerenței depline a componentei dimensiunii externe a Fondului pentru azil și migrație cu instrumentele de ajutor extern și cu obiectivele UE în materie de dezvoltare; propune instituirea unor măsuri de protecție pentru a preveni statele membre să utilizeze această componentă de finanțare numai pentru a limita migrația din țările în curs de dezvoltare;

90.  sprijină o abordare orientată spre migranți și bazată pe drepturile omului în cadrul politicii UE în materie de migrație, cu scopul de a permite statelor membre ale UE și țărilor partenere să respecte, să protejeze și să ducă la îndeplinire drepturile omului ale tuturor migranților și să permită migranților să își revendice drepturile pe parcursul perioadei de migrație; subliniază că abordările bazate pe drepturile omului și orientate spre migranți vor contribui la o analiză adecvată a cauzelor fundamentale ale migrației forțate, îndeosebi conflictele, schimbările climatice, șomajul și sărăcia și vor asigura un răspuns adecvat al UE în acest sens, în conformitate cu CPD;

91.  subliniază că este oportun să se asigure implicarea diasporei și a persoanelor repatriate în calitate de agenți de dezvoltare, acestea din urmă având un rol deosebit de relevant în contextul crizei financiare europene;

92.  subliniază că este necesar să se furnizeze explicații suplimentare privind parametrii de complementaritate și să se instituie un dialog instituțional coerent și integrat pentru a planifica și a gestiona fondurile de proveniență internă și externă, abordând aspectele legate de migrare dintr-o perspectivă fondată pe CPD și pe drepturile omului;

93.  invită Comisia și țările ACP să includă, în revizuirea în curs a Acordului ACP-UE, la articolul 13, principiile de migrație circulară și facilitarea acesteia prin acordarea vizelor circulare; subliniază că articolul respectiv scoate în evidență respectul pentru drepturile omului și tratamentul echitabil al resortisanților țărilor ACP, dar că sfera de aplicare a acestor principii este grav compromisă de acordurile bilaterale de readmisie cu țările de tranzit care, dacă sunt cumulate, reprezintă echivalentul unei externalizări de către Europa a gestionării migrației, care nu garantează respectarea drepturilor migranților și care poate avea ca rezultat readmisii „în lanț”, punând în pericol siguranța și viața acestora;

94.  reafirmă importanța cofinanțării ONG-urilor ca principiu care motivează beneficiarii de subvenții să contribuie la o mai mare responsabilitate și la eficiența dezvoltării și care îmbunătățește cooperarea tuturor părților interesate, astfel cum recomandă principiile de la Istanbul(8);

Alte aspecte

95.  solicită să se acorde atenție evidențierii cadrului general de bună guvernanță și de respectare a drepturilor omului, precum și a rolului său catalizator pentru dezvoltare în țările partenere în toate dialogurile politice, indiferent de cele cinci probleme de bază identificate în scopul evaluării CPD;

96.  propune ca noțiunea de „eficacitate a ajutorului” să fie completată cu noțiunea de „eficacitate a dezvoltării”, întrucât aceasta din urmă este mai potrivită pentru a măsura CPD și mai convenabilă pentru aprofundarea dialogului cu țările BRIC în domeniul politicilor în favoarea dezvoltării;

97.  atrage atenția asupra caracterului transversal al programelor de bună guvernanță în țările în curs de dezvoltare și încurajează continuarea eforturilor Comisiei în acest sens; atrage atenția, totodată, în perioada actuală de crize multiple, asupra necesității unei mai bune guvernanțe globale, care este esențială pentru a realiza dezvoltarea globală; regretă faptul că documentul final al Conferinței ONU Rio+20 nu conține angajamentul față de conservarea resurselor, adaptarea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice și sustenabilitatea economică, solicitat de UE; îndeamnă totuși UE să se implice în continuare îndeaproape în definirea obiectivelor de dezvoltare durabilă și să asigure funcționalitatea acestora până în 2015;

98.  sprijină propunerea Comisiei de a realiza o imagine de ansamblu a costurilor politicilor care nu sunt aliniate cu CPD, precum și a beneficiilor sau a situațiilor de câștig reciproc create de politicile CPD aliniate care pot fi utilizate pentru sensibilizarea și formarea suplimentară și ca bază de discuții cu cetățenii europeni și cu alte părți interesate afectate, cu scopul de a depăși concepțiile greșite care sunt încă răspândite cu privire la costurile și beneficiile CPD; o astfel de analiză ar fi deosebit de utilă în domeniul migrației, în care UE ar trebui să evidențieze legăturile dintre politica în domeniul migrației și politica de dezvoltare și să furnizeze în mod constant cetățenilor săi informații cu privire la beneficiile acestor legături, precum și în domeniul energiei durabile;

99.  solicită Comisiei și Consiliului să dezvolte o strategie europeană pe termen lung, trans-sectorială, în materie de educație pentru dezvoltare, sensibilizare și cetățenie mondială activă;

100.  solicită statelor membre să elaboreze sau să consolideze strategii naționale în materie de educație pentru dezvoltare și programe educaționale în materie de dezvoltare durabilă și să integreze CPD în programele de curs respective;

101.  subliniază că inițiativa în curs referitoare la Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) poate aduce o contribuție valoroasă la îndeplinirea obiectivelor globale ale cooperării pentru dezvoltare a Uniunii, prin includerea de limite stricte de poziție, o limitare strictă a exceptărilor de la MiFID și prin consolidarea competențelor autorităților de reglementare de a interveni în cazul unor produse și activități specifice;

102.  reiterează faptul că, în interesul transparenței și al responsabilității, SEAE și DEVCO ar trebui să monitorizeze modul în care repartizarea responsabilităților convenită între Comisiei și SEAE funcționează în practică și să o îmbunătățească astfel încât să se evite suprapunerile și să se asigure sinergii;

103.  reamintește faptul că SEAE a propus conceptul de „rol de actor al UE” (EU actorness) pentru a spori vizibilitatea acțiunilor UE; consideră că, astfel, CPD devine și mai importantă, întrucât fiecare impact negativ va fi asociat tot mai mult cu UE; îndeamnă, de asemenea, Comisia să se asigure că acest concept nu este în contradicție cu alte obiective ale politicii pentru dezvoltare, astfel cum au fost formulate de UE, îndeosebi obiectivele de asumare a responsabilității și de spațiu de politici pentru țările în curs de dezvoltare;

104.  sugerează ca, în conformitate cu Acordul de la Cotonou și cu documentul de referință intitulat „Engaging Non-State Actors in New Aid Modalities(9)”(„Implicarea actorilor nestatali în noi modalități de asistență”), delegațiile UE ar trebui să efectueze o inventariere cuprinzătoare a ONG-urilor, a OSC și a autorităților locale relevante pentru activitatea lor în țara respectivă, îndeosebi a organizațiilor locale și de la nivelul comunităților;

105.  reiterează faptul că crearea unui raportor permanent pentru CPD din țările ACP în cadrul Adunării Parlamentare Paritare ar facilita coordonarea cu și activitatea raportorului permanent al PE privind CPD și a departamentului relevant al Comisiei și Consiliului, contribuind la eliminarea obstacolelor în calea PCD în cadrul țărilor în curs de dezvoltare;

106.  reamintește că, în comunicarea sa din iunie 2011 privind cadrul financiar multianual, Comisia a propus extinderea atribuțiilor de control ale FED către Parlament; regretă că această propunere nu figurează în propunerea legislativă pentru cel de al 11-lea FED;

107.  subliniază că un cadru internațional post-2015 destinat cooperării pentru dezvoltare ar trebui, pentru a asigura o abordare mai cuprinzătoare a eradicării sărăciei și a dezvoltării durabile, să meargă dincolo de o interpretare tradițională a cooperării pentru dezvoltare, mobilizând coerența politicilor în favoarea dezvoltării ca un mecanism important și promovând abordările pe bază de drepturi; subliniază că un astfel de cadru ar trebui să meargă dincolo de conceptul actual de acțiune publică și ajutor și ar trebui să implice toate țările (dezvoltate, în curs de dezvoltare, emergente) și toți actorii (donatori tradiționali și noi, guverne și autorități locale ale țărilor în curs de dezvoltare și dezvoltate, sectorul privat, ONG-uri, parteneri sociali etc.) într-un proces coerent și cuprinzător;

108.  salută faptul că respectiva clauză socială enunțată la articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) se aplică atât în interiorul, cât și în afara frontierelor UE;

109.  subliniază necesitatea asigurării punerii în aplicare și a monitorizării adecvate a dispozițiilor sociale consacrate în acordurile comerciale ale UE; consideră că este necesar să se garanteze disponibilitatea mecanismelor de revizuire și de executare;

110.  solicită Comisiei să includă dispoziții în ceea ce privește standardele sociale și obiectivele privind ocuparea integrală și productivă a forței de muncă, luând în considerare egalitatea de gen și tineretul, munca decentă, respectarea drepturilor lucrătorilor, inclusiv pentru lucrătorii migranți, și egalitatea de gen în cadrul oricărui acord comercial al UE;

111.  subliniază necesitatea de a sprijini și promova negocierea colectivă ca instrument de reducere a inegalităților pe piața muncii, asigurând condiții de muncă și salarii decente, prevenind practicile de dumping social și muncă la negru și asigurând o concurență echitabilă;

112.  subliniază necesitatea de a respecta condițiile contractelor de muncă, subliniind faptul că munca realizată de tineri și femei nu ar trebui să implice nici un fel de exploatare, incluzând aici exploatarea sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practici similare sclaviei;

113.  subliniază importanța cerințelor obligatorii de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) și a încurajării angajatorilor să aplice standarde sociale mai ambițioase decât dispozițiile statutare actuale, inclusiv posibilitatea de a dezvolta și obține o desemnare precum eticheta socială; solicită Comisiei să sprijine statele membre în monitorizarea atentă a punerii în aplicare și în asigurarea aplicării legale a acestor cerințe obligatorii;

114.  subliniază importanța instituirii unor puncte de contact pentru CPD și în țările în curs de dezvoltare, pentru a îmbunătăți schimbul de informații, printre altele, în ceea ce privește chestiuni care depășesc competențele UE, cum ar fi utilizarea, în scopul incluziunii sociale, a impozitării sau a taxelor pe resursele luate în arendă și impactul așa-numitului fenomen de „export de inteligență”asupra țărilor de origine; solicită Comisiei să integreze politica socială în activitățile SEAE; consideră că este esențial și pentru țările cu venituri medii să aloce o mai mare parte din veniturile lor scopurilor sociale, mai ales prin dezvoltarea sistemelor de impozitare și a protecției sociale;

115.  îndeamnă Comisia și statele membre să acorde o mai mare atenție participării și integrării migranților, îndeosebi femei și copii, în țările de adopție și transferabilității drepturilor sociale;

116.  invită Comisia să se angajeze într-un dialog social cu organizații muncitorești și sindicate din afara UE, privind aplicarea standardelor sociale în țările lor respective și să asigure o asistență tehnică mai adecvată în vederea implementării politicilor sociale și fiscale;

117.  solicită Comisiei să ia în considerare consolidarea sprijinului său pentru programele legate de cultură sau pentru proiectele de cooperare cu partenerii din țările în curs de dezvoltare, dat fiind caracterul lor transversal în ceea ce privește obiectivele de dezvoltare ale UE;

118.  subliniază că planificarea pentru furnizarea de servicii de bază precum învățământul primar trebuie să se concentreze cu mai multă fermitate asupra caracteristicilor specifice ale grupurilor deosebit de marginalizate, care îngreunează furnizarea acestor servicii și limitează capacitatea grupurilor de a profita de ceea ce este disponibil;

119.  subliniază necesitatea urgentă de a schimba mentalitatea umanitară și de a recunoaște rolul esențial al educației, îndeosebi al educației în timpul situațiilor de urgență legate de conflicte și în urma conflictelor; regretă faptul că educația este în continuare unul dintre domeniile cel mai slab finanțate ale ajutorului umanitar;

120.  solicită Comisiei să aibă în vedere caracterul transversal al TIC în cadrul politicilor în favoarea dezvoltării, îndeosebi influența pozitivă pe care o pot avea asupra sistemului educațional, subliniind că drepturile de proprietate intelectuală, transferul de tehnologie și dezvoltarea capacităților la nivel local necesită o atenție deosebită în acest context;

121.  subliniază că tranzacțiile bancare reale bazate pe tehnologia telefoanelor mobile (m-banking) ar trebui să fie deosebite de transferurile de bani de bază care folosesc această tehnologie (m-payments) și subliniază că necesitatea de a reglementa tranzacțiile internaționale de bani (de exemplu, pentru a preveni spălarea banilor sau finanțarea terorismului) trebuie reconciliată cu necesitatea de a promova accesul rezonabil la bani al persoanelor sărace prin intermediul telefoanelor mobile; sugerează că colectarea celor mai bune practici existente ar fi o metodă utilă de a împărtăși cunoștințe și de a aborda aceste provocări;

122.  regretă faptul că măsurile de sprijin bugetar sunt caracterizate în continuare de o lipsă de supraveghere cetățenească și parlamentară a acordurilor, a punerii în aplicare și a monitorizării acestora;

123.  reiterează faptul că deși sprijinul bugetar ar trebui să fie în concordanță cu promovarea guvernanței democratice, consolidarea resurselor economice proprii ale țărilor în curs de dezvoltare, combaterea corupției și promovarea responsabilității în ceea ce privește cheltuielile publice, acesta ar trebui să se concentreze, în mod special, asupra reducerii sărăciei;

124.  reiterează că eforturile UE de a garanta accesul la materiile prime din țările în curs de dezvoltare nu trebuie să submineze dezvoltarea locală și eradicarea sărăciei, ci să sprijine țările în curs de dezvoltare în transformarea bunăstării lor minerale într-o dezvoltare reală; subliniază, de asemenea, faptul că UE ar trebui să sprijine buna guvernanță, procesele de valoare adăugată și transparența financiară a guvernelor și a întreprinderilor comerciale, astfel încât sectoarele miniere locale să poată acționa ca un catalizator pentru dezvoltare;

125.  subliniază că transparența financiară este esențială pentru sprijinirea mobilizării veniturilor și combaterea evaziunii fiscale; insistă asupra faptului că actuala reformă a directivelor UE privind contabilitatea și transparența ar trebui să includă obligația pentru întreprinderile private mari și listate la bursă din sectorul extractiv și al cherestelei de a dezvălui plățile făcute guvernelor pentru fiecare proiect în parte, cu praguri de raportare care să reflecte valoarea plăților din perspectiva comunităților sărace;

126.  consideră că, deși există o limită legată de ceea ce ajutorul unui donator poate realiza în termeni de consolidare a responsabilității interne, unele forme de ajutor pot face o diferență, de la „a nu face rău” la consolidarea efectivă a sistemelor interne existente de responsabilizare, de exemplu, prin implicarea organizațiilor locale ale societății civile și a parlamentelor din țările în curs de dezvoltare în contextul abordărilor sectoriale (SWAp);

127.  regretă faptul că finanțarea globală a sănătății și intervențiile în acest domeniu sunt orientate spre evenimentele de mare vizibilitate, cum ar fi tsunamiul asiatic, precum și spre câteva boli infecțioase cu o mare mediatizare (precum HIV/SIDA), neglijând faptul că bolile netransmisibile reprezintă 63 % din totalul deceselor la nivel mondial, iar leziunile reprezintă 17 % din morbiditatea la nivel mondial, și în timp ce femeile și copiii mor din cauza incapacității de a oferi servicii de îngrijire de bază în timpul sarcinii, al nașterii și al copilăriei;

128.  subliniază faptul că Parlamentul poate, în conformitate cu responsabilitatea sa de a proteja drepturile subiecților testelor clinice în țările în curs de dezvoltare și de a proteja sănătatea cetățenilor UE, să utilizeze dreptul său de a iniția anchete; propune ca acțiunile Agenției Europene pentru Medicamente (EMEA) cu privire la anumite chestiuni, cum ar fi acțiunile sale de a clarifica aplicarea practică a standardelor etice ale testelor clinice, să fie monitorizate, pentru a se asigura că EMEA depune eforturi pentru armonizarea aplicării standardelor etice de către autoritățile responsabile;

129.  invită Comisia să sprijine grupurile societății civile locale, îndeosebi grupurile de femei și pe cele care au o agendă orientată spre aspectele de gen, prin intermediul finanțării accesibile și al consolidării capacităților, astfel încât să fie capabile să își îndeplinească rolul ca actori efectivi de dezvoltare și custozi ai păcii și ai bunei guvernanțe, îndeosebi în situațiile de fragilitate și de conflict;

130.  salută Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor în contextul dezvoltării și încurajează monitorizarea și punerea în aplicare a integrării dimensiunii de gen în proiectele finanțate de UE la nivel de țară; invită Înaltul Reprezentant al UE să ia toate măsurile necesare pentru a oferi o formare adecvată și eficientă membrilor delegațiilor UE cu privire la o abordare sensibilă la gen pentru menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea păcii;

131.  salută activitatea intensă a Comisiei Europene atât la nivel de politici, cât și prin intermediul diverselor sale instrumente de finanțare și mecanisme de sprijin bugetar, menite să intensifice angajamentele luate de promovare a autonomiei femeilor, îndeosebi prin încercarea de a integra prioritățile și necesitățile acestora în toate domeniile esențiale ale CPD;

132.  subliniază că trebuie să se înregistreze date statistice fiabile, precum și cauzele mortalității materne, în conformitate cu standardele de codificare elaborate de OMS în Clasificarea Internațională a Bolilor, care pot servi îndrumar statelor respective și le pot ajuta să-și îmbunătățească depistarea și estimarea cauzelor mortalității materne;

133.  reiterează declarația sa A(2010)21584 a Adunării Parlamentare ACP-UE;

134.  solicită ca CPD să permită o abordare de gen participativă, vizând autonomia și autodeterminarea populațiilor, mai ales a femeilor;

135.  reafirmă importanța analizării situației femeilor, nu doar considerându-le o categorie vulnerabilă, ci și un segment de populație care promovează activ politicile de dezvoltare; reamintește, în acest sens, că femeile reprezintă 80% din forța de muncă ocupată în agricultură în Africa, chiar dacă au un acces foarte redus la proprietatea terenurilor pe care le cultivă; solicită, așadar, ca politicile agricole și în domeniul pescuitului să fie integrate în CPD, dat fiind impactul lor asupra dezvoltării, precum și evaluarea acestora în funcție de impactul lor diferențiat asupra femeilor și bărbaților;

136.  accentuează importanța considerării grupurilor celor mai defavorizate și vulnerabile, mai ales femeile și fetele, acordându-li-se o atenție specială pentru a evita accentuarea inegalităților; subliniază că, așa cum demonstrează experiența, acțiunile cu efect „neutru” consolidează situațiile de avantaj dobândit și că sunt necesare acțiuni pozitive, conștiente, sistematice pentru a îmbunătăți situația femeilor, astfel încât beneficiile acestor acțiuni să se facă simțite în rândul celor mai defavorizați;

137.  subliniază că politica de promovare a egalității de gen trebuie să facă obiectul unei linii bugetare alocate special în cadrul politicilor de dezvoltare și, totodată, să fie tratată ca un aspect transversal, întrucât orice politică cu impact social are un impact diferențiat asupra femeilor și bărbaților, având în vedere persistența rolurilor de gen în societate; subliniază faptul că CPD constituie un instrument concret de prevenire a externalităților negative asupra egalității între femei și bărbați;

138.  subliniază că CPD trebuie încorporată într-o abordare globală, care să depășească cadrul familial și microsocial și să țină cont de relațiile de gen; este convins că această abordare transversală de gen trebuie să fie încorporată în toate proiectele de dezvoltare și toate analizele aplicate unei societăți; insistă că această abordare trebuie să se aplice nu doar în ceea ce privește sectoarele, ci și domeniile politice, economice, sociale, de mediu, culturale etc.; relevă că această abordare transversală, care ține cont în mod sistematic de situația și de rolul femeilor, precum și de relațiile de gen într-o societate, este una mai globală, mai umanistă și mai democratică decât cea care izolează femeile, în special deoarece permite evitarea marginalizării femeilor în „proiecte pentru femei” sau în proiectele care cresc volumul de muncă al femeilor sau responsabilitățile acestora, fără însă a mări și atribuțiile sau controlul lor asupra beneficiilor ce ar putea decurge din proiecte;

139.  afirmă că succesul politicilor de dezvoltare și, prin urmare, al CPD nu poate fi evaluat doar prin indicatori generali care și-au demonstrat limitele, precum evoluția PIB-ului pe cap de locuitor, ci prin intermediul unor alți indicatori care să permită conturarea unei imagini mai complete a efectelor politicilor de dezvoltare în ansamblu, precum indicatori privind egalitatea între femei și bărbați; subliniază că evaluarea și îmbunătățirea efectelor CPD presupune, așadar, colectarea la fața locului de date dezagregate pe sex;

140.  insistă asupra rolului femeilor în promovarea politicilor de dezvoltare prin participarea acestora la elaborarea și implementarea politicilor de dezvoltare, asigurându-se astfel că, în cadrul negocierilor politice și economice, sunt luate în considerare interesele femeilor, creând uni cerc virtuos de dezvoltare, în care femeile sunt motoarele politicii de dezvoltare care, la rândul lor, asigură instituirea instrumentelor necesare pentru a garanta autonomizarea femeilor; subliniază importanța sprijinului acordat organizațiilor și grupurilor din societatea civilă care se ocupă de promovarea egalității de gen și autonomizarea femeilor;

141.  constată că rolul femeilor în dezvoltare este esențial întrucât, prin rolul lor de mame și de responsabile de îngrijirea copiilor și a altor membri dependenți ai familiei, ele își asumă responsabilitatea pentru binele general; subliniază că, de exemplu, în materie de nutriție și de securitate alimentară rolul femeilor este esențial, mai ales în ceea ce privește agricultura de subzistență;

142.  subliniază că situația femeilor se degradează adeseori mai mult decât cea a bărbaților, atât în valoare relativă, cât și absolută; constată cu îngrijorare că, de circa douăzeci de ani, se constată o creștere a sărăciei, îndeosebi în rândul femeilor;

143.  subliniază că, deși importanța rolului femeilor în politicile de dezvoltare și în cooperarea pentru dezvoltare este larg recunoscută, statisticile și datele cantitative specifice sunt în continuare neadecvate și nu îndeplinesc obiectivul de a reda situația femeilor în țările în curs de dezvoltare, mai ales în ceea ce privește domenii precum sănătatea, educația, profilaxia și satisfacerea nevoilor de bază; subliniază, din acest motiv, că trebuie să se depună eforturi pentru a asigura că toate obiectivele, analizele, documentele și evaluările pe care le implică CPD, precum și datele cantitative sunt defalcate pe sex și să se asigure inclusiv indicatori în funcție de sex pentru a reda condițiile de viață reală a femeilor;

144.  consideră că orice copil, indiferent de sex, are dreptul la viață, la supraviețuire și la dezvoltare și reafirmă că și fetele de vârstă fragedă au un statut egal în temeiul Convenției ONU privind drepturile copilului; invită delegațiile UE în țările în curs de dezvoltare să colaboreze cu guvernele acestor țări pentru a se asigura că fetele beneficiază de drepturile lor fără discriminare, printre altele, solicitând ca toți copiii să fie înregistrați imediat după naștere, acordând drepturi egale la educație și școlarizare fetelor și băieților, eliminând stereotipurile și punând capăt practicilor discriminatorii și, cum ar fi selectarea prenatală a copiilor în funcție de sex, avortul fetușilor de sex feminin, infanticidul feminin, căsătoriile forțate timpurii, mutilarea genitală a femeilor, prostituția infantilă și turismul sexual; reafirmă rezoluția sa din 5 iulie 2012 referitoare la scandalul privind cazul de avort forțat din China(10);

145.  subliniază necesitatea de a garanta respectarea dreptului fetelor de a-și exprima opiniile și de a-și face auzită vocea cu privire la aspectele ce le afectează sănătatea și demnitatea umană, atrăgând, totodată, atenția că interesul copilului în cauză trebuie să fie preocuparea principală; subliniază importanța creșterii tuturor copiilor și mai ales a fetelor, într-un mediu familial caracterizat de liniște, demnitate, toleranță, libertate, nediscriminare, egalitate de gen și solidaritate; solicită implementarea riguroasă a Declarației de la Geneva privind copiii și a Declarației de la Beijing privind femeile;

146.  reamintește că, atunci când intervin chestiuni legate de drepturile copiilor în cadrul asistenței pentru dezvoltare, UE și statele sale membre trebuie să țină cont de drepturile și de îndatoririle părinților, ale tutorilor legali sau ale altor persoane responsabile din punct de vedere juridic pentru copii; solicită ca relațiile dintre părinți și copii să beneficieze de o atenție deosebită din partea instituțiilor competente, de exemplu prin programe care să conțină măsuri concrete, adaptate necesităților naționale, prin care să se ofere cel mai bun sprijin posibil pentru îndeplinirea obligațiilor părintești de către părinți sau tutori legali, pentru a evita destrămarea familiilor, abuzarea copiilor și instituționalizarea acestora, ca urmare a nivelului ridicat de sărăcie, sau să se asigure că astfel de măsuri nu sunt luate decât în ultimă instanță;

147.  afirmă că, atunci când sunt puse în aplicare clauzele specifice privind interdicția care vizează constrângerea sau obligarea în materie de sănătate sexuală și reproductivă care au fost convenite la Conferința Internațională privind Populația și Dezvoltarea (CIPD) de la Cairo, precum și instrumentele internaționale obligatorii din punct de vedere juridic în materie de drepturile omului, acquis-ul comunitar și competențele politice ale Uniunii în acest domeniu, nu ar trebui să se acorde asistență din partea Uniunii autorităților, organizațiilor sau programelor care promovează, sprijină sau participă la gestionarea unei acțiuni care implică încălcări ale drepturilor omului, cum ar fi avortul forțat, sterilizarea forțată a femeilor și a bărbaților, determinarea sexului fătului ce conduce la selectarea prenatală în funcție de sex, sau infanticidul, mai ales în cazurile în care astfel de acțiuni reprezintă consecința unor presiuni psihologice, sociale, economice sau juridice; invită Comisia să prezinte un raport privind implementarea asistenței externe a UE care include acest program;

148.  își exprimă îngrijorarea profundă privind faptul că violența de gen, în special violența sexuală, exploatarea și uciderea femeilor sunt foarte răspândite în multe țări din lume și, mai ales, în țările în curs de dezvoltare; subliniază că apărarea drepturilor femeilor, inclusiv a drepturilor sexuale și reproductive, și respectarea demnității lor umane este esențială, prin prevenirea și combaterea violenței de gen, asigurarea protecției și furnizarea de consiliere adecvată pentru victime și prin pedepsirea celor care comit abuzuri; invită Comisia să acorde combaterii impunității în cazul autorilor acestor acte de violență un rol prioritar în cadrul politicilor sale de asistență pentru dezvoltare;

149.  subliniază că femeile sunt adeseori discriminate în ceea ce privește recunoașterea luptei lor pentru pace și că acestea se confruntă cu o suferință extremă în țările aflate în stare de război; subliniază că astfel de consecințe, respectiv violarea fetelor de către soldați, prostituția forțată, inseminarea forțată a femeilor, sclavia sexuală, violurile și hărțuirea sexuală și răpirea consensuală (prin seducție) sunt infracțiuni ce nu pot fi ignorate; afirmă că UE trebuie să le trateze ca probleme fundamentale, care trebuie luate în considerare;

150.  consideră că trebuie acordată o atenție deosebită educației pe probleme de gen pentru ambele sexe, începând din clasele mici, pentru a modifica gradual atitudinile și stereotipurile din societate cu privire la egalitatea dintre femei și bărbați;

151.  subliniază că măsurile de asistență trebuie să țină seama de caracteristicile specifice situațiilor de criză sau situațiilor urgente și de țările sau cazurile în care există o lipsă gravă de libertăți fundamentale, în care siguranța persoanelor este puternic amenințată, iar organizațiile de apărare a drepturilor omului și apărătorii acestor drepturi își desfășoară activitatea în condiții extrem de dificile; subliniază că ar trebui acordată o atenție deosebită situațiilor în care femeile sunt expuse violenței fizice sau psihologice;

152.  subliniază importanța promovării drepturilor omului în cazul femeilor și a integrării egalității de gen în sfera civilă, politică, socială, economică și culturală, precum și în legislația națională;

153.  subliniază importanța consolidării rolului femeilor în promovarea drepturilor omului și a reformei democratice, în sprijinirea prevenirii conflictelor și în îmbunătățirea participării și reprezentării politice;

o
o   o

154.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (2) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 47. (3) Sen, Amartya: „Why Human Security?”, text prezentat în cadrul „Simpozionului Internațional privind Securitatea Umană”, Tokyo, 28 iulie 2000. (4) „Studiile clinice în țările în curs de dezvoltare: cum se poate realiza o protecție împotriva practicilor neetice?” Parlamentul European, Direcția Generală Politici Externe ale Uniunii, studiu. (5) Isobel Coleman: „The Global Glass Ceiling: Why Empowering Women Is Good for Business”, în: Foreign Affairs, vol. 89, mai-iunie 2010, pp. 13-20; UNFPA: State of World Population 2009, „Facing a changing world: women, population and climate”. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0264. (7) Comisia Europeană, „Raportul pentru 2012 privind răspunderea UE în materie de finanțare pentru dezvoltare”, 9 iulie 2012. (8) Principiile de la Istanbul, astfel cum au fost convenite în cadrul Adunării mondiale a forumului deschis de la Istanbul, din 28-30 septembrie 2010. (9) Seria de instrumente și metode – document de referință nr. 12: ”Engaging Non-State Actors in New Aid Modalities for Better Development Outcomes and Governance„ (”Implicarea actorilor nestatali în noi modalități de asistență pentru o mai bună dezvoltare și guvernanță„). (10) Texte adoptate, P7_TA(2012)0301.