Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (COM(2010)0794 – C7-0005/2011 – 2010/0380(COD))

P7_TA(2012)0121 A7-0043/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0794),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0005/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 7 martie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0043/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 aprilie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 465/2012.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est (07434/2012 – C7-0085/2012 – 2012/0028(NLE))

P7_TA(2012)0122 A7-0139/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07434/2012),

–  având în vedere Tratatul de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est și proiectul celui de al treilea protocol la acesta,

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 209, articolul 212, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0085/2012),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe (A7–0139/2012),

1.  aprobă aderarea Uniunii la Tratat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor semnatare ale Tratatului de prietenie și cooperare în Asia de Sud-Est.

Decizia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la propunerea Consiliului European de a nu convoca o convenție pentru adăugarea la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a unui protocol privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona (00092/2011 – C7-0388/2011 – 2011/0816(NLE))

P7_TA(2012)0123 A7-0065/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia din 19 iunie 2009 a șefilor de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre, reuniți în cadrul Consiliului European, privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona (Anexa 1 la concluziile Președinției),

–  având în vedere scrisoarea din partea guvernului irlandez adresată Consiliului la data de 20 iulie 2011, trimisă în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, referitoare la o propunere pentru adăugarea unui proiect de protocol privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona („proiectul de protocol”) la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere prezentarea de către Consiliu, la data de 11 octombrie 2011, a propunerii în cauză către Consiliul European, în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere scrisoarea Președintelui Consiliului European adresată Președintelui Parlamentului European la data de 25 octombrie 2011, privind proiectul de protocol,

–  având în vedere solicitarea de aprobare a neconvocării unei convenții prezentată de Consiliul European în conformitate cu al doilea paragraf al articolului 48 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (C7-0388/2011),

–  având în vedere articolul 74a și articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0065/2012),

A.  întrucât, cu ocazia Consiliului European din 19 iunie 2009, șefii de stat sau de guvern au decis să adopte o decizie pentru a oferi garanții și a răspunde preocupărilor poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona în ceea ce privește dreptul la viață, familie și educație, impozitare, securitate și apărare;

B.  întrucât șefii de stat sau de guvern au declarat, de asemenea, că decizia are caracter obligatoriu și va avea efect la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

C.  întrucât aceștia au declarat, de asemenea, că la momentul încheierii următorului tratat de aderare și în conformitate cu normele constituționale corespunzătoare, vor stabili dispozițiile deciziei într-un protocol care va fi anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene;

D.  întrucât, de fapt, șefii de stat sau de guvern din cadrul Consiliului European din 19 iunie 2009 hotărâseră deja în privința conținutului dispozițiilor propuse în proiectul de protocol, astfel încât chestiunea a fost deja rezolvată din punct de vedere politic și nu pare să justifice convocarea unei convenții;

1.  aprobă propunerea Consiliului European de a nu convoca o convenție;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului European, Consiliului și Comisiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la proiectul de protocol privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona [articolul 48 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană) (00092/2011 – C7-0387/2011 – 2011/0815(NLE))

P7_TA(2012)0124 A7-0064/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia din 19 iunie 2009 a șefilor de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre, reuniți în cadrul Consiliului European, privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona (Anexa 1 la concluziile Președinției),

–  având în vedere scrisoarea din partea guvernului irlandez adresată Consiliului la data de 20 iulie 2011, trimisă în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, referitoare la o propunere pentru adăugarea unui proiect de protocol privind preocupările poporului irlandez referitoare la Tratatul de la Lisabona („proiectul de protocol”) la Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere prezentarea de către Consiliu, la data de 11 octombrie 2011, a propunerii în cauză către Consiliul European, în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere primul paragraf al articolului 48 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în temeiul căruia Consiliul European a consultat Parlamentul (C7-0387/2011),

–  având în vedere articolul 74a din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0064/2012),

A.  întrucât în 2008 guvernul irlandez a decis organizarea unui referendum privind ratificarea Tratatului de la Lisabona;

B.  întrucât, din cauza rezultatului negativ al referendumului din 12 iunie 2008, Irlanda nu a putut ratifica Tratatul de la Lisabona;

C.  întrucât Consiliul European, în cadrul reuniunii sale din 11-12 decembrie 2008, la solicitarea guvernului irlandez a hotărât luarea unei decizii astfel încât Comisia să continue să includă un membru din fiecare stat membru după 2014;

D.  întrucât, dată fiind necesitatea unanimității pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, se aștepta ca guvernul irlandez să găsească o soluție la situația creată prin decizia de a organiza un referendum și respingerea ulterioară a acestuia;

E.  întrucât, cu ocazia Consiliului European din 19 iunie 2009, șefii de stat sau de guvern au decis să adopte o decizie pentru a oferi garanțiile necesare juridice care să răspundă preocupărilor poporului irlandez în ceea ce privește dreptul la viață, familie și educație, impozitare, securitate și apărare, și au hotărât că la momentul încheierii următorului tratat de aderare și în conformitate cu normele constituționale corespunzătoare, vor stabili dispozițiile deciziei într-un protocol care va fi anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene drept clarificări la dispozițiile Tratatului de la Lisabona referitoare la preocupările poporului irlandez;

F.  întrucât articolul 1 din proiectul de protocol, atunci când stipulează că nicio dispoziție din Tratatul de la Lisabona nu afectează sfera de aplicare și aplicabilitatea protecției dreptului la viață, protecției familiei și protecției drepturilor în ceea ce privește educația oferită prin Constituția Irlandei, se referă la domenii care nu sunt de competența Uniunii în conformitate cu articolele 4 și 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolele 2-6 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, sau la domenii pentru care Uniunea are doar un rol complementar (articolul 6 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene);

G.  întrucât articolul 2 din proiectul de protocol, în ceea ce privește impozitarea, prevede că „niciuna dintre dispozițiile Tratatului de la Lisabona nu aduce niciun fel de modificare, pentru niciun stat membru, sferei de cuprindere sau exercitării competenței Uniunii Europene” și nu împiedică realizarea în continuare de progrese în direcția consolidării coordonării economice a Uniunii;

H.  întrucât articolul 3 din proiectul de protocol încearcă să explice dispozițiile din Tratatul de la Lisabona privind securitatea și apărarea (articolele 42-46 din Tratatul privind Uniunea Europeană), precizând în mod clar că politica de securitate și apărare comună a Uniunii nu aduce atingere politicii de securitate și apărare a statului irlandez sau obligațiilor sale și că include obligația de a asista și a apăra și a conlucra în spiritul solidarității dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, în sensul articolului 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană și al articolului 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

I.  întrucât este necesar să se respecte înțelegerile politice anterioare dintre guverne, și întrucât conținutul proiectului de protocol se referă doar la situația Irlandei;

1.  este de acord cu decizia Consiliului European în favoarea examinării amendamentelor propuse la tratate;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la rolul politicii de coeziune în regiunile ultraperiferice din Uniunea Europeană în contextul Strategiei „Europa 2020” (2011/2195(INI))

P7_TA(2012)0125 A7-0084/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere dispozițiile coroborate ale articolelor 355 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care recunoaște un statut special al regiunilor ultraperiferice, și articolul 107 alineatul (3) litera (a) din TFUE privind sistemul de ajutor de stat în aceste regiuni,

–  având în vedere articolul 174 și articolele următoare din TFUE, care stabilesc drept obiectiv coeziunea economică, socială și teritorială și definesc instrumentele financiare structurale necesare pentru a atinge acest obiectiv,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 mai 2004, intitulată „Un parteneriat mai puternic pentru regiunile ultraperiferice” (COM(2004)0343),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 septembrie 2005 referitoare la un parteneriat consolidat pentru regiunile ultraperiferice(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2007 intitulată ,, Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective' (COM(2007)0507) și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 12 septembrie 2007 anexat acestei comunicări, intitulat ,,Strategie pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective' (SEC(2007)1112),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2008 referitoare la Strategia pentru regiunile ultraperiferice: realizări și perspective(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008 intitulată ,,Regiunile ultraperiferice: un atu pentru Europa' (COM(2008)0642),

–  având în vedere memorandumul comun al regiunilor ultraperiferice din 14 octombrie 2009 privind ,,Regiunile ultraperiferice în perspectiva anului 2020„,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere memorandumul comun semnat de Spania, Franța, Portugalia și regiunile ultraperiferice din 7 mai 2010, intitulat ,,O viziune reînnoită asupra strategiei europene pentru regiunile ultraperiferice„,

–  având în vedere concluziile celei de a 3022-a reuniuni a Consiliului Afaceri Generale din 14 iunie 2010(3),

–  având în vedere Primul raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 24 septembrie 2010 privind impactul reformei POSEI din 2006 (COM(2010)0501),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2010 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (COM(2010)0498),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 intitulată ,,Un buget pentru Europa 2020' (COM(2011)0500 – părțile 1 și 2),

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului din 29 iunie 2011 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398),

–  având în vedere raportul intitulat ,,Regiunile ultraperiferice din UE și piața unică: influența UE în lume„, din 12 octombrie 2011, adresat dlui Michel Barnier, membru al Comisiei Europene, prezentat de către dl Pedro Solbes Mira,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European din 18 octombrie 2010 intitulată ,,Aviz al Comisiei în conformitate cu articolul 355 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene privind inițiativa guvernului francez de a modifica statutul insulei Saint-Barthélemy în raport cu Uniunea' (COM(2010)0559) și Decizia 2010/718/UE a Consiliului European din 29 octombrie 2010 de modificare a statutului în raport cu Uniunea Europeană al Insulei Saint-Barthélemy(4),

–  având în vedere declarația finală a celei de-a XVII-a Conferințe a președinților regiunilor ultraperiferice ale Uniunii Europene din 3 și 4 noiembrie 2011,

–  având în vedere contribuția regiunilor ultraperiferice din 15 ianuarie 2010 la consultarea publică referitoare la documentul de lucru al Comisiei - Consultare privind viitoarea strategie „UE 2020” (COM(2009)0647),

–  având în vedere contribuția comună a regiunilor ultraperiferice din 28 ianuarie 2011 la cel de-al Cincilea raport referitor la coeziunea economică, socială și teritorială,

–  având în vedere contribuția regiunilor ultraperiferice ale UE din 28 februarie 2011, intitulată „Către un Act privind piața unică” (COM(2010)0608, din 27 octombrie 2010),

–  având în vedere platforma comună din 6 iulie 2010 adresată Președintelui Comisiei Europene, José Manuel Durăo Barroso, de către Conferința deputaților în Parlamentul European din regiunile ultraperiferice,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0084/2012),

A.  întrucât tratatul prevede, la articolul 349, un temei juridic propriu, fondat pe dreptul primar, care a permis consolidarea unui statut juridic specific și a politicilor comune în beneficiul regiunilor ultraperiferice;

B.  întrucât politica de coeziune trebuie să se alinieze cu Strategia UE 2020, care prevede organizarea inițiativelor politice în jurul unei creșteri inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii, să integreze elementele strategiei, încurajând o economie cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă, ce favorizează coeziunea socială și teritorială, și trebuie să abordeze într-un mod adecvat dimensiunea ultraperiferică; întrucât, în cazul unei regiuni ultraperiferice (RUP), condițiile de pornire pentru a atinge aceste obiective sunt mai dificile decât în alte regiuni, iar regiunile ultraperiferice își asumă angajamentul de a coopera în vederea atingerii, până în 2020, a celor cinci obiective în materie de ocupare a forței de muncă, inovare, educație, incluziune socială, climă și energie; întrucât necesitatea de a orienta obiectivele Strategiei Europa 2020 către exploatarea potențialului lor și către creșterea domeniilor de excelență nu permite totuși ignorarea obstacolelor structurale cu care se confruntă aceste regiuni și nici a rolului fundamental de dezvoltare jucat de sectoarele tradiționale;

C.  întrucât, deși politica de coeziune trebuie să rămână unul dintre principalele instrumente de acțiune europeană pentru reducerea disparităților din regiunile europene, în general, și din RUP, în particular, urmărind integrarea acestor regiuni pe piața internă și afirmarea lor în spațiul geografic respectiv, promovarea dezvoltării și a convergenței economice a acestor regiuni cu UE continentală, precum și îndeplinirea obiectivelor Strategiei „Europa 2020”, fondurile europene constituind instrumente primordiale în acest sens, această politică europeană nu poate soluționa singură toate dificultățile cu care se confruntă RUP;

D.  întrucât marea provocare pentru economiile ultraperiferice constă în a transforma propriile constrângeri în potențial și oportunități de creștere, utilizând instrumente care permit reducerea disparităților în materie de liberă circulație a persoanelor și a mărfurilor, a capitalurilor și a serviciilor, iar provocări precum globalizarea, schimbările climatice, aprovizionarea cu energie, dezvoltarea energiilor regenerabile, gestionarea durabilă a resurselor naturale, marine și agricole și presiunile demografice necesită coordonarea tuturor politicilor și instrumentelor Uniunii;

E.  întrucât deteriorarea situației economice provocate de criza economică și financiară este mult mai acută în RUP decât în restul regiunilor europene, evidențiind deficiențele structurale ale economiilor lor și dependența de exterior a acestor regiuni;

F.  întrucât investițiile europene în regiunile ultraperiferice nu constituie numai o politică de recuperare a decalajelor și de compensare a dezavantajelor, ci sunt, de asemenea, investiții realizate în beneficiul și avantajul întregii Uniuni Europene,

Un tratament diferențiat și de ansamblu pentru RUP

1.  insistă ca, în conformitate cu TFUE, regiunile ultraperiferice să aibă dreptul la un tratament diferențiat și de ansamblu, care să le permită să beneficieze de un număr maxim de ajutoare, indiferent de nivelul de dezvoltare al acestora, astfel încât particularitățile lor să fie luate în considerare și protejate în mod corespunzător;

2.  subliniază necesitatea, în conformitate cu concluziile celui de-al Cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, de a spori flexibilitatea instrumentelor politicii de coeziune astfel încât să permită investiții capabile să asigure un nivel de creștere și de dezvoltare în linie cu obiectivele strategiei UE 2020, chiar în prezența unor condiții geografice și demografice speciale;

3.  împărtășește ideea potrivit căreia RUP trebuie să urmărească obiectivele principale definite în Strategia Europa 2020, dar subliniază necesitatea de a le modula în funcție de propriile lor contexte, ținând seama de diversitatea lor regională, de situația lor structurală și de avantajele lor potențiale; susține totodată că articolul 349 din TFUE, care prevede adoptarea de măsuri specifice pentru a atenua impactul caracteristicilor regiunilor ultraperiferice, ar trebui utilizat într-o măsură mai mare și ar trebui să i se acorde influența juridică, instituțională și politică de care are nevoie pentru a asigura o integrare echitabilă a RUP și a permite dezvoltarea economică și socială a acestora în cadrul pieței interne și, la scară mai mare, în cadrul Uniunii, precum și participarea lor deplină, în aceleași condiții cu celelalte regiuni, la toate programele relevante ale Uniunii;

4.  consideră că este necesară flexibilitatea față de regiunile ultraperiferice în ceea ce privește accentul asupra celor trei obiective tematice principale, stabilite în noile propuneri de regulamente începând cu 2014, ceea ce ar evita restrângerea, în mod disproporționat, a posibilităților de diversificare și de dezvoltare a potențialului existent, precum și a posibilităților de utilizare a avantajelor lor comparative și competitive;

5.  susține utilizarea altor criterii pentru determinarea eligibilității regiunilor ultraperiferice în vederea alocării fondurilor structurale, întrucât criteriul PIB „pe cap de locuitor” nu reflectă realitățile specifice și contravine spiritului statutului de regiune ultraperiferică și tratatului în sine; solicită, în acest sens, punerea în aplicare a unui criteriu specific, care să includă regiunile ultraperiferice printre regiunile cel mai puțin dezvoltate, indiferent de nivelul PIB-ului lor, această abordare fiind cel mai bine adaptată condițiilor specifice ale acestora; insistă, de asemenea, ca ratele de cofinanțare pentru regiunile ultraperiferice să fie de 85 % pentru toate instrumentele de sprijin acordate acestor regiuni; pentru o mai bună executare, solicită prelungirea termenului de executare a fondurilor în regiunile ultraperiferice;

6.  regretă, în cadrul suplimentării alocării FEDER, propunerea de reducere drastică a sumelor alocate RUP și regiunilor cu o densitate scăzută a populației aferente perioadei financiare 2014–2020 și își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această alocare, inițial concepută pentru a compensa efectele deficiențelor structurale ale regiunilor ultraperiferice și ale celor cu o densitate scăzută a populației, poate fi denaturată de direcționarea creditelor, în proporție de 50 %, către alte obiective; solicită ca această alocare să fie ridicată la un nivel de cofinanțare de 85 %, după modelul principalelor credite din cadrul FEDER; solicită, în acest sens, ca efortul financiar necesar pentru a pune în aplicare Strategia Europa 2020 să presupună accesul la ajutoare europene cel puțin identice în termeni reali cu cele din actualul cadru financiar, pentru a permite punerea în aplicare în mod coerent și eficace a Strategiei Europa 2020;

7.  regretă că, pentru următoarea perioadă de programare, au fost efectuate reduceri în alte domenii care țin de coeziune – mai exact, Comisia propune o reducere generală cu 5,1 % în prețuri constante din 2011 a finanțării destinate coeziunii economice, sociale și teritoriale, procentaj care include o reducere cu 20,2 % a finanțării destinate regiunilor de convergență (excluzând regiunile de tranziție), o reducere cu 5,6 % a finanțării destinate regiunilor de competitivitate și o reducere cu 2,9 % a sumelor alocate din Fondul de coeziune;

8.  salută planul Comisiei de a include în CFM 2014 – 2020 o linie bugetară pentru „Regiunile ultraperiferice și regiunile foarte slab populate”, întrucât astfel se va crea o legătură mai clară între fondurile alocate acestor regiuni și obiectivele acestora;

9.  atrage atenția asupra faptului că, în propunerea de regulament privind următorul FSE, nu trebuie să se omită din nou menționarea situației regiunilor ultraperiferice, ținându-se seama nu doar de caracteristicile structurale menționate la articolul 349 din TFUE, ci și de situația lor economică specială, care le plasează printre regiunile cu cele mai ridicate rate ale șomajului din UE;

10.  subliniază necesitatea de a adapta politicile fiscale și vamale europene pentru a consolida competitivitatea economiilor ultraperiferice; subliniază, de asemenea, că existența dispozitivelor fiscale și vamale corespunzătoare are o importanță capitală în diversificarea activității economice și în crearea de locuri de muncă durabile în regiunile ultraperiferice;

11.  susține necesitatea ca cetățenii din RUP să beneficieze de avantajele pieței interne în aceleași condiții cu ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene și solicită adoptarea de măsuri în conformitate cu recomandările raportului „Solbes”; solicită să se ia în considerare posibilitatea de a se elabora un cadru specific privind ajutoarele de stat acordate regiunilor ultraperiferice și se pronunță în favoarea menținerii nivelurilor actuale de intensitate a ajutoarelor pentru investiții acordate întreprinderilor mari, mijlocii și mici și posibilitatea de a se acorda ajutoare de funcționare care să nu fie degresive și nici limitate în timp, într-un cadru normativ flexibil, având în vedere că aceste ajutoare au dovedit că nu dăunează concurenței și că sprijină RUP în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, îndeosebi în ceea ce privește inovarea, cercetarea și mediul; subliniază, în acest context, importanța serviciilor publice pentru coeziunea economică, socială și teritorială a regiunilor ultraperiferice, în special în domeniul transportului aerian și maritim, al serviciilor poștale, al energiei și al comunicațiilor;

12.  subliniază importanța susținerii întreprinderilor mici și mijlocii prin alocarea de fonduri de către Uniune, în vederea dezvoltării structurilor de producție din RUP, precum și ca mijloc de promovare a competențelor lucrătorilor, îmbunătățindu-se astfel produsele specifice regiunii și economia locală;

13.  consideră că intervențiile Uniunii trebuie să urmărească obiectivul de a juca un rol-cheie și de a dinamiza spiritului de inițiativă, pentru a edifica, utilizând RUP ca punct de plecare, poli de excelență pe baza sectoarelor care valorifică atuurile și competențele, cum ar fi gestionarea deșeurilor, sursele de energie regenerabilă, autosuficiența energetică, biodiversitatea, mobilitatea studențească, cercetarea în domeniul climei sau, de asemenea, gestionarea crizelor; consideră că, dacă măsurile adoptate la nivelul și pe baza caracteristicilor generale ale continentului european nu sunt întotdeauna eficace în regiunile ultraperiferice, dispozitivele experimentale autorizate de articolul 349 din tratat, care cunosc un veritabil succes, pot fi extinse la restul Uniunii; îndeamnă Comisia să extindă la nivelul maxim desfășurarea de experimente în cadrul acestor regiuni, în scopul unei creșteri novatoare, solidare și durabile;

Un cadru corespunzător și specific pentru politicile europene în regiunile ultraperiferice

14.  solicită consolidarea măsurilor de sprijin pentru agricultură în cadrul POSEI, pentru a face față concurenței producătorilor care beneficiază de costuri de producție mai mici și sprijină menținerea dispozitivelor specifice dedicate regiunilor ultraperiferice în cadrul PAC;

15.  apără necesitatea de a realiza o analiză prealabilă a impactului proiectelor de reglementare europeană la nivelul economiilor regiunilor ultraperiferice;

16.  subliniază necesitatea de a menține măsurile de gestionare durabilă și de protejare a resurselor marine, de a restricționa progresiv accesul la zonele maritime identificate ca fiind sensibile din punct de vedere biogeografic numai la flotele locale și care utilizează unelte de pescuit ecologice, de a valoriza acvacultura, de a reintroduce posibilitatea de a acorda ajutoare pentru reînnoirea flotei în vederea îmbunătățirii condițiilor de securitate și de igienă și a punerii în aplicare a bunelor practici, și solicită o consolidare a compensării costurilor suplimentare din cadrul POSEI în domeniul pescuitului; subliniază necesitatea de a dispune de o abordare mai bine adaptată la realitățile fiecărei regiuni, pe baza modelelor de dezvoltare a filierei elaborate de către actorii locali;

17.  regretă faptul că propunerea de reformă a politicii comune a pescuitului nu ține seama, în mod suficient, de situația și de condițiile regiunilor ultraperiferice; subliniază dimensiunea maritimă a regiunilor ultraperiferice și importanța activității de pescuit în amenajarea teritoriului și pentru ocuparea populațiilor locale, având în vedere zona economică exclusivă a acestora, al cărei potențial trebuie să ia forma unor măsuri concrete pentru o adevărată economie maritimă și să fie luat în considerare în mod corespunzător în programul de politică maritimă europeană integrată; reamintește interesul economic în creștere de care se bucură imensa bogăție biogenetică și minerală a fundului mării din RUP, precum și importanța de a ține seama de acestea în cadrul „noii strategii europene pentru RUP”, cu scopul de a asigura dezvoltarea unei economii a cunoașterii bazate pe mare; susține, în acest context, că RUP trebuie să ocupe un loc central în cadrul politicii maritime a Uniunii, subliniind rolul pe care acestea îl pot juca în ceea ce privește exploatarea durabilă a mărilor și a zonelor de coastă, precum și în ceea ce privește guvernanța maritimă internațională, și că RUP din Oceanul Atlantic sunt destinate să facă parte din strategia pentru Oceanul Atlantic în curs de elaborare;

18.  reamintește importanța sectorului turistic și invită Comisia să accelereze punerea în aplicare a planului de acțiune european și să garanteze o mai bună coordonare a liniilor de finanțare existente, acordând o atenție specială regiunilor ultraperiferice;

19.  subliniază faptul că regiunile ultraperiferice intenționează să mizeze pe o strategie pentru cercetare și inovare, precum și pe o creștere a mediului de afaceri; mai ales prin încurajarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor, cu precădere pentru dezvoltarea de IMM-uri și evitarea șomajului în rândul tinerilor; susține crearea de infrastructuri tehnologice și de centre de inovare de anvergură europeană, dezvoltarea de proiecte și parteneriate cu entități din sistemul științific și tehnologic, schimbul de idei și de bune practici prin intermediul rețelelor europene pentru susținerea inovării și al strategiilor de specializare inteligentă, precum platforma S3, precum și al investițiilor pe termen lung destinate RUP în cadrul finanțării coeziunii și pentru a garanta o participare activă la proiectele emblematice ale Strategiei UE 2020; solicită continuarea eforturilor depuse până în prezent în ceea ce privește RUP, pentru a intensifica activitatea de înființare a structurilor locale pentru cercetare la nivelul potențialului lor, pe de o parte, și pentru a încuraja și a sprijini dezvoltarea unor universități atractive, performante, dotate cu mijloace reale și care să se ridice la standardele universităților prezente în restul teritoriului Uniunii, pe de altă parte;

20.  subliniază necesitatea de a se facilita sinergia între fondurile politicii de coeziune și Programul-cadru de cercetare și dezvoltare, în scopul accelerării dezvoltării regiunilor ultraperiferice și al stopării subutilizării fondurilor pentru cercetare;

21.  subliniază faptul că un spațiu unic european al transporturilor trebuie să contribuie la o creștere favorabilă incluziunii a regiunilor ultraperiferice, să reducă deficitul acestora de accesibilitate și să lupte împotriva schimbărilor climatice; solicită crearea unui cadru specific pentru susținerea sectorului transporturilor în RUP, îndeosebi în favoarea transporturilor în comun și pentru dezvoltarea transportului maritim între insule; solicită, de asemenea, crearea unor platforme logistice și pledează în favoarea punerii în aplicare a unor proiecte de tipul autostrăzilor maritime; subliniază potențialul programului Marco Polo pentru RUP; solicită Comisiei o mai mare flexibilitate a acestuia și prelungirea sa până după 2013, precum și ca „mecanismul de conectare a Europei” să conțină referiri specifice la RUP; insistă asupra integrării regiunilor ultraperiferice în rețeaua TEN-T și în noul instrument care vizează facilitarea interconexiunilor în Europa;

22.  reamintește că dependența regiunilor ultraperiferice de combustibilii fosili importați duc la costuri suplimentare ridicate; ia act de faptul că investițiile politicii regionale în regiunile ultraperiferice pentru combaterea schimbărilor climatice sunt relativ scăzute; propune consolidarea sectorului energiilor regenerabile și a eficienței energetice, prin inițiative precum „Pactul insulelor”, care are ca scop elaborarea de planuri locale de acțiune pentru energiile regenerabile și de proiecte profitabile, pentru a se obține o reducere a emisiilor de CO2 cu cel puțin 20 % până în 2020, prin crearea unui program propriu, destinat proiectelor de cercetare în domeniul energiilor regenerabile și al diversificării bazei energetice regionale și, în special, în domeniul energiei geotermale, maremotrice și pe bază de hidrogen, precum și crearea unui program specific în domeniul energetic pentru reducerea costurilor aferente distanței, infrastructurilor și serviciilor prestate, cu scopul de a încuraja politicile ambițioase asumate de RUP în materie de dezvoltare a energiilor regenerabile;

23.  constată cu îngrijorare efectele schimbărilor climatice în RUP, în special creșterea nivelului apelor; invită Uniunea să abordeze aceste probleme în cadrul strategiei sale de prevenire a schimbărilor climatice și de răspuns la acestea; recomandă utilizarea corespunzătoare a resurselor energetice și dezvoltarea potențialului energiei din surse regenerabile;

24.  îndeamnă Comisia să creeze un program specific în domeniul energiei, al transporturilor și al tehnologiei informației și comunicării, pe baza POSEI, cu cel mai ridicat grad posibil de sinergii cu celelalte elemente ale acțiunii Uniunii în aceste domenii;

25.  consideră că este necesar ca statele membre să fie ajutate să se asigure că locuitorii acestor regiuni au acces deplin la sursele de informare și la mijloacele de comunicare oferite de noile tehnologii, de exemplu la tehnologiile de bandă largă și tehnologiile wireless, inclusiv prin satelit, și, în special, la infrastructura în bandă largă, astfel încât să se promoveze creșterea economică și o mai bună administrare prin intermediul digitalizării serviciilor; invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru ca toți locuitorii din regiunile ultraperiferice să aibă acces la internet în bandă largă până în 2013;

26.  având în vedere faptul că economia digitală este, fără îndoială, un factor motrice al dezvoltării economice în Uniunea Europeană, recunoaște efectele problemei tot mai acute pe care o reprezintă excluderea digitală, care poate deveni un obstacol considerabil în calea dezvoltării;

27.  consideră că finanțările novatoare destinate politicii de coeziune ar putea răspunde parțial la lipsa cronică de investiții cu care se confruntă microîntreprinderile/IMM-urile din RUP și . subliniază necesitatea îmbunătățirii accesului la finanțări pentru întreprinderile din RUP, îndeosebi prin stabilirea unui dialog cu „Grupul BEI” și prin sprijinirea atât a creării de fonduri de investiții de proximitate în fiecare RUP, cât și a dezvoltării piețelor de capital de risc regionale, în conformitate cu propunerea din raportul elaborat de Pedro Solbes Mira, referitor la regiunile ultraperiferice europene în cadrul pieței unice, menționat mai sus; solicită Comisiei să propună Parlamentului și Consiliului un act legislativ în acest sens;

28.  solicită ca, în domenii limitate, să fie puse în aplicare dispozitive experimentale în aceste regiuni în ceea ce privește atribuirea contractelor de achiziții publice, cu scopul de a balansa procedurile de alocare prin luarea în considerare a teritorialității actorilor-concurenți;

O mai bună guvernanță și integrare a regiunilor ultraperiferice în UE și în spațiul geografic al acesteia

29.  susține o mai mare participare din partea autorităților regionale ale RUP la pregătirea și executarea programelor Uniunii, în conformitate cu principiile flexibilității, adaptabilității și modularității, ca parte a subsidiarității și a unei guvernanțe pe mai multe niveluri și în parteneriat cu sectorul privat și societatea civilă, cu scopul de a garanta că necesitățile lor specifice sunt luate în considerare la toate nivelurile procesului decizional, precum și o mai mare vizibilitate a acestor regiuni în cadrul instituțiilor europene;

30.  consideră că unul dintre principalele puncte slabe ale RUP îl constituie gestionarea resurselor lor; consideră că este necesară dotarea acestora cu elemente suficiente care să le permită gestionarea propriilor investiții, în special în ceea ce privește infrastructurile, nu doar transporturile, ci și apa, energia și gestionarea deșeurilor;

31.  reamintește că raportul elaborat Pedro Solbes Mera referitor la regiunile ultraperiferice europene în cadrul pieței unice, menționat anterior, a evidențiat faptul că economiile RUP sunt constrânse aproape sub toate aspectele de costurile suplimentare; de asemenea, atrage atenția Comisiei asupra situațiilor de monopol, abuzuri de poziție dominantă și carteluri, care au drept consecință inechitabilă accentuarea costului ridicat de trai; solicită Comisiei să realizeze un studiu detaliat cu privire la formarea prețurilor în regiunile ultraperiferice, pentru a stabili pârghiile de acțiune adecvate pentru a spori eficiența pieței comune în aceste teritorii;

32.  constată rolul regiunilor ultraperiferice în calitate de frontiere ale UE cu restul lumii și pledează pentru o abordare, îndeosebi continuând ideile anunțate de către Comisie în parteneriat cu regiunile ultraperiferice, care să recunoască vecinătatea UE cu țările terțe, inclusiv cu țările în cazul cărora există relații istorico-culturale privilegiate; atrage atenția asupra dificultăților de integrare din respectivele zone geografice și a necesității de a găsi formule inovatoare specifice care să încurajeze o integrare regională reală prin programe și proiecte comune între regiunile ultraperiferice și țările terțe învecinate, precum și de a contribui la stabilirea unei conectivități corespunzătoare în zonele geografice respective; subliniază importanța impactului dimensiunii externe a anumitor politici europene asupra RUP și necesitatea de a se realiza studii pentru a se măsura impactul acordurilor internaționale în materie de schimburi comerciale și de pescuit și efectele acestora asupra RUP și a producțiilor locale ale acestor regiuni, stabilindu-se, de asemenea, măsuri compensatorii care să permită remedierea prejudiciile cauzate de încheierea acestor acorduri;

33.  regretă reticența inițială de care a dat dovadă DG Comerț în a lua în considerare caracteristicile ultraperiferice în timpul negocierii acordurilor de parteneriat economic (APE), și îndeamnă Comisia să continue să caute compromisuri care respectă interesele regiunilor periferice în cauză în cadrul acordurilor definitive care urmează să fie încheiate cu țările ACP;

34.  reamintește încă o dată necesitatea unei sinergii mai bune între fondurile politicii de coeziune și Fondul european de dezvoltare, pentru a îmbunătăți proiectele de interes comun și integrarea regională a regiunilor ultraperiferice; reamintește, în acest sens, poziția repetată a Parlamentului European față de un buget FED;

35.  subliniază importanța cooperării teritoriale pentru RUP și solicită continuarea programelor de cooperare teritorială în aceste regiuni; pledează, în acest context, în favoarea unei flexibilități normative, în vederea unei mai bune utilizări a creditelor bugetare disponibile și a concretizării proiectelor de cooperare, precum și în favoarea unei majorări la 85 % a ratei de cofinanțare FEDER, astfel încât să se acorde o importanță sporită cooperării transnaționale și, în ceea ce privește RUP, să se elimine criteriul privind cei 150 km de frontieră maritimă în cooperarea transfrontalieră; subliniază, de asemenea, faptul că situarea geografică privilegiată și importanța rolului geostrategic al RUP constituie o valoare adăugată importantă pentru Uniune în cadrul relațiilor sale cu țările din Africa, America Centrală și cu Statele Unite ale Americii;

36.  consideră că dezvoltarea serviciilor transfrontaliere de guvernare electronică va contribui la integrarea RUP pe piața internă a Uniunii.

37.  reamintește faptul că țările și teritoriile daneze, franceze și olandeze de peste mări, vizate la articolul 355 alineatul 1 și alineatul 2 din TFUE pot opta să devină regiuni ultraperiferice, prin alegerea statutului adecvat, și atrage atenția asupra rolului decisiv pe care actualele regiuni ultraperiferice îl pot avea în promovarea și consolidarea statutului lor;

38.  semnalează iminenta acordare a statutului de regiune ultraperiferică pentru Mayotte și îndeamnă Comisia să consolideze sprijinul, în special, administrativ și tehnic, esențial pentru o absorbție adecvată a fondurilor; reamintește, în această privință, linia bugetară disponibilă pentru acțiunea pregătitoare de sprijinire a regiunii Mayotte și necesitatea de a prevedea, în următorul cadru financiar multianual, dispozitive specifice pentru această regiune sau pentru oricare alt teritoriu care ar putea fi afectat, în procesul de tranziție la statutul de regiune ultraperiferică, pentru a veni în ajutorul teritoriilor în timpul procesului de transformare în RUP;

o
o   o

39.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 512. (2) JO C 279 E,19.11.2009, p. 12. (3) Documentul nr. 11021/2010 al Consiliului. (4) JO L 325, 9.12.10, p. 4.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului (2011/2185(INI))

P7_TA(2012)0126 A7-0086/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual 2010 privind drepturile omului și democrația în lume al UE (11501/2/2011) publicat de Serviciul European de Acțiune Externă la 26 septembrie 2011,

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, referitoare la drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă (COM(2011)0886),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau credință, adoptate la cea de a 3069-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe de la Bruxelles, la 21 februarie 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 referitoare la clauza privind drepturile omului și democrația în acordurile încheiate de Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la cea de a treisprezecea sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2010 referitoare la Conferința de revizuire a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, din Kampala, Uganda(3), rezoluțiile și declarațiile adoptate de Conferința de revizuire din Kampala, Uganda, 31 mai-11 iunie 2011 și angajamentele semnate de UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(4),

–  având în vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională(5) și planul de acțiune revizuit,

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului, activitățile reprezentanților speciali ai Secretarului General al ONU care se ocupă de situația apărătorilor drepturilor omului, orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului, precum și Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(7),

–  având în vedere liniile directoare ale UE privind promovarea și protecția drepturilor copilului și liniile directoare privind copiii și conflictele armate, precum și numeroasele rezoluții anterioare ale Parlamentului European cu privire la aceste aspecte,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la dimensiunea externă a politicii sociale, promovarea standardelor de muncă și sociale și responsabilitatea socială a întreprinderilor europene(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(10),

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, precum și revizuirile sale ulterioare din februarie 2005 și iunie 2010,

–  având în vedere toate rezoluțiile sale referitoare la cazurile urgente de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și discriminare pe bază de religie și credință,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 66/167 privind combaterea intoleranței, a stereotipurilor negative, a stigmatizării, a discriminării, a incitării la violență și a violenței împotriva persoanelor pe bază de religie sau credință,

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 20 iunie 2011 privind politica europeană de vecinătate, adoptate în cadrul celei de a 3101-a reuniuni a sa,

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și a călugărilor(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la delegarea puterii legislative(12),

–  având în vedere Declarația Parlamentului European și a Consiliului cu privire la utilizarea actelor delegate în viitorul cadru financiar multianual (CFM) 2014-2020, anexată Rezoluției sale legislative din 1 decembrie 2011 referitoare la proiectul comun, aprobat de Comitetul de conciliere, de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1934/2006 privind stabilirea unui instrument financiar pentru cooperarea cu țările industrializate și celelalte țări și teritorii cu venituri ridicate(13),

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Fondul european pentru democrație, adoptate la 1 decembrie 2011, în cadrul celei de a 3130-a reuniuni a sa și Declarația privind crearea unui Fond european pentru democrație, convenită de COREPER la 15 decembrie 2011,

–  având în vedere articolele 3 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere orientările Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Raportul anual 2009 privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință(16),

–  având în vedere adoptarea de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, la 7 aprilie 2011, a Convenției privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie,

–  având în vedere Rezoluția nr. 65/208 a Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 referitoare la execuțiile extrajudiciare, sumare și arbitrare,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a Națiunilor Unite 46/121, 47/134 și 49/179, referitoare la drepturile omului și sărăcia extremă, 47/196, referitoare la instituirea unei Zile internaționale pentru eradicarea sărăciei și 50/107, referitoare la celebrarea Anului internațional pentru eradicarea sărăciei și proclamarea primului deceniu al Organizației Națiunilor Unite pentru eradicarea sărăciei,

–  având în vedere documentele Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite E/CN.4/Sub.2/1996/13, E/CN4/1987/NGO/2, E/CN4/1987/SR.29 și E/CN.4/1990/15, privind drepturile omului și sărăcia extremă, E/CN.4/1996/25, privind dreptul la dezvoltare și Rezoluția 1996/25 privind exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale a Subcomisiei ONU pentru prevenirea discriminării și protecția minorităților,

–  având în vedere Raportul raportorului special al Organizației Națiunilor Unite referitor la sărăcia extremă și drepturile omului (A/66/265), care analizează legile, regulamentele și practicile care impun restricții comportamentului în spațiul public al persoanelor care trăiesc în sărăcie,

–  având în vedere Rezoluția 17 (13) a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 17 iunie 2011 privind sărăcia extremă și drepturile omului și toate celelalte rezoluții pertinente ale Consiliului pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 13 octombrie 2011, intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere Rezoluțiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889 și 1960 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Rezoluția nr. 65/276 a Adunării Generale a ONU din 3 mai 2011 referitoare la participarea Uniunii Europene la activitățile Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 decembrie 2011 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru acțiuni externe (COM(2011)0842),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 7 decembrie 2011 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și a drepturilor omului la scară mondială (COM(2011)0844),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(17),

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 martie 2011, intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 „O strategie reînnoită a Uniunii Europene 2011-2014 pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681) și „Studiul cadrului legal privind drepturile omului și mediul înconjurător aplicabil întreprinderilor europene care își desfășoară activitatea în afara teritoriului Uniunii Europene” realizat de Universitatea din Edinburgh în octombrie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(18),

–  având în vedere recomandarea sa din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE(19),

–  având în vedere Raportul din 16 mai 2011 al raportorului special al ONU (A/HRC/17/27) privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, care subliniază aplicabilitatea normelor și standardelor internaționale privind dreptul la libertatea de opinie și de exprimare în cazul internetului, ca mijloc de comunicare,

–  având în vedere Raportul anual din 13 ianuarie 2012 al reprezentantului special al Secretarului General al ONU referitor la violența împotriva copiilor, care reafirmă că protejarea copiilor împotriva violenței are ca fundament normativ drepturile omului și solicită ratificarea universală a protocoalelor opționale la Convenția privind drepturile copilului, precum și adoptarea unor legi naționale care să interzică toate formele de violență împotriva copiilor,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la dezvoltarea politicii de securitate și apărare comune în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona(20),

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate instrumentele internaționale relevante privind drepturile omului,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere toate convențiile Organizației Națiunilor Unite privind drepturile omului și protocoalele lor facultative(21),

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și negocierile în curs de desfășurare referitoare la aderarea UE la Convenție,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0086/2012),

A.  întrucât tratatele fondatoare angajează Uniunea pe o cale care să îi permită orientarea acțiunilor sale externe după principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, după respectul pentru demnitatea umană și drepturile minorităților, după principiile egalității și solidarității, după respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și după dreptul internațional;

B.  întrucât justiția și statul de drept sunt pilonii pe care se sprijină o pace sustenabilă, garantând drepturile omului și libertățile fundamentale; întrucât Statutul de la Roma al CPI aduce o contribuție decisivă la respectarea drepturilor omului, la dreptul internațional și la combaterea impunității;

C.  întrucât democrația, statul de drept, justiția și responsabilitatea reprezintă cele mai bune modalități de protejare a drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a toleranței și a egalității;

D.  întrucât libertatea de gândire, de conștiință și de religie stă la baza Uniunii Europene și acest lucru ar trebui să se reflecte în mod constant în acțiunile sale externe;

E.  întrucât există o legătură între drepturile omului și dezvoltare; întrucât drepturile omului sunt esențiale în atingerea și susținerea ODM;

F.  întrucât libertatea de conștiință, de religie, de opinie și de exprimare fără riscul unei pedepse din partea statului reprezintă drepturi universale fundamentale;

G.  întrucât apărătorii drepturilor omului sunt actori esențiali în protejarea și promovarea drepturilor omului și în consolidarea democrației;

H.  întrucât organizațiile neguvernamentale sunt esențiale pentru dezvoltarea și succesul societăților democratice și pentru promovarea înțelegerii și toleranței reciproce;

I.  întrucât libertatea de religie sau de credință continuă să se afle sub o amenințare crescândă, în multe părți ale lumii, din cauza restricțiilor guvernamentale și ale societății, conducând la discriminare, intoleranță și violență împotriva persoanelor și comunităților religioase, inclusiv împotriva reprezentanților minorităților religioase;

J.  întrucât trebuie să se desprindă învățături din eșecurile anterioare ale Uniunii Europene în remodelarea acțiunilor sale externe, consacrând, în același timp, drepturile omului și democrația în centrul politicilor sale și promovând tranziția în țările cu regimuri autoritare și un sprijin de facto pentru aceste regimuri, în special unde preocupările legate de stabilitate și securitate au compromis politica principială de promovare a democrației și a drepturilor omului; întrucât aceste eșecuri au arătat nevoia redefinirii actualelor instrumente ale UE cu privire la acest domeniu și instituirii unor instrumente noi, precum Fondul european pentru democrație – un instrument specializat, proactiv, flexibil și, prin urmare, eficient din perspectiva costurilor, deciziilor și răspunsurilor, aflat la îndemâna UE, în măsură să utilizeze cunoștințe aprofundate și perspective asupra situației locale din țările de impact, prin intermediul cooperării directe cu partenerii locali și al programelor de înfrățire între partenerii europeni și locali și care utilizează, de asemenea, în mod direct sau prin intermediul refinanțării, resurse din partea UE, a statelor membre și din alte surse, pentru a susține capacitatea societății civile pentru opoziție democratică și actorii politici care luptă pentru schimbări democratice în țări nedemocratice și în țări în tranziție, în condiții de siguranță reciprocă și într-un mod care poate fi negat, dacă este necesar;

K.  întrucât alegerile libere și corecte reprezintă doar un prim pas spre democrație, care este un proces pe termen lung, bazat pe respectarea drepturilor omului, pe statul de drept și pe buna guvernanță;

L.  întrucât aplicarea clauzelor privind drepturile omului și a condiționalității legate de drepturile omului în acordurile de parteneriat dintre UE și țările terțe care implică ajutorul pentru dezvoltare al UE, rămâne nesatisfăcătoare;

M.  întrucât anul 2010 a marcat cea de a zecea aniversare a Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU) 1325 (2000) privind femeile, pacea și securitatea; întrucât, cu toate acestea, sunt necesare eforturi suplimentare pentru punerea sa in aplicare în UE și în lume;

N.  întrucât diferite state membre au experiențe unice de oferit în ceea ce privește înfrângerea regimurilor autoritare din propriul lor trecut și întrucât experiența lor în materie de tranziție ar trebui să fie utilizată mai bine în relațiile Uniunii cu țările partenere pentru consolidarea democrației și a drepturilor omului;

O.  întrucât Raportul anual pe 2010 al UE privind drepturile omului și democrația în lume oferă o prezentare generală a politicii UE în domeniu;

P.  întrucât prezenta rezoluție urmărește să analizeze, să evalueze și, dacă este necesar, să formuleze critici constructive privind activitățile în domeniul drepturilor omului întreprinse de Comisie, de Consiliu, de Înaltul Reprezentant și de Serviciul European de Acțiune Externă, precum și activitățile generale ale Parlamentului, cu scopul de a verifica acțiunile UE și de a contribui la revizuirea politicii UE în acest domeniu,

Aspecte generale

1.  subliniază faptul că, pentru ca Uniunea Europeană (UE) să fie un actor credibil în relațiile externe, trebuie să acționeze în mod coerent, în conformitate cu dispozițiile tratatului și cu obligațiile prevăzute în acquis și să evite coexistența a două regimuri de norme între politica sa privind drepturile omului și alte politici externe, sau între politicile interne și cele externe, precum și în cadrul relațiilor sale cu țările terțe, combinând această abordare cu provocarea de a elabora documente de strategie națională referitoare la drepturile omului și de a implementa planuri de acțiune care să acopere, de asemenea, democratizarea, reflectând particularitatea fiecărei țări în ceea ce privește impactul și utilizând pe deplin instrumentele pertinente ale UE;

2.  subliniază că trebuie luate măsurile necesare pentru a asigura faptul că drepturile omului și libertățile fundamentale nu vor fi compromise sau reduse în perioadele de criză economică;

3.  subliniază, de asemenea, că politicile Uniunii ar trebui să fie consecvente și exemplare în UE, precum și coerente și în conformitate cu valorile și principiile fundamentale pentru a spori la maximum credibilitatea UE la nivel global și eficacitatea politicilor în domeniul drepturilor omului; insistă asupra faptului că trebuie incluse indicații clare de punere în aplicare a recomandărilor prezentate în raportul Fava din anul 2007 privind transportarea și deținerea ilegală de prizonieri și salută inițiativa de a redacta un raport parlamentar privind urmărirea acestei situații; consideră că este regretabil faptul că, în ciuda apelului explicit lansat de Parlamentul European în raportul Fava din anul 2007, un număr de state membre ale UE nu au reușit să abordeze pe deplin și în mod deschis problema complicității lor la încălcările drepturilor omului la nivel mondial, care au avut loc în contextul programului SUA de extrădare și detenție secretă, precum și la încălcările concomitente ale drepturilor omului pe plan intern; consideră că această situație este un obstacol grav în calea promovării de către UE a drepturilor omului în lume și a pretențiilor sale de autoritate morală; invită instituțiile UE să mențină presiunea asupra statelor membre în vederea efectuării unor investigații complete și deschise; subliniază importanța continuării demersurilor în privința responsabilității în cazul detenției secrete în contextul luptei împotriva terorismului;

4.  reamintește că drepturile economice și sociale fac parte integrantă din drepturile omului de la adoptarea Declarației universale a drepturilor omului (DUDO) în anul 1948; consideră, prin urmare, că este esențial pentru UE să contribuie la punerea în aplicare a acestor drepturi în țările cel mai puțin dezvoltate și în țările în curs de dezvoltare cu care semnează acorduri internaționale, inclusiv acorduri comerciale;

5.  consideră că reformarea directivelor privind acordarea azilului ar trebui să pună capăt preocupărilor constante referitoare la încălcarea drepturilor omului, precum și acuzațiilor cu privire la coexistența a două regimuri de norme ale statelor membre în acest domeniu; susține că statele membre ar trebui să asigure tabele de corelație pentru dispozițiile pertinente ale directivelor, pentru a permite controlul corespunzător al implementării acestora; subliniază că exercițiul dificil de dezvoltare a unei politici comune constituie o posibilitate de creare a unor practici optime; subliniază rolul pe care trebuie să îl aibă Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO); insistă ca statele membre să aibă un rol în reinstalarea refugiaților și își reînnoiește solicitările vizând crearea unui veritabil program comun al UE de reinstalare a refugiaților;

6.  solicită Statelor Unite să își onoreze angajamentul de a închide centrul de detenție de la Guantánamo Bay; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile pentru a reinstala deținuții din afara Europei eliberați de la Guantánamo care nu pot fi repatriați în statele lor de origine, întrucât sunt în pericol de moarte, tortură sau tratamente crude și inumane;

7.  solicită UE, statelor membre și Comisiei să adopte imediat măsurile necesare în vederea asigurării salvării pe mare a migranților care încearcă să intre în Uniune și să asigure coordonarea și cooperarea între statele membre și autoritățile competente în vederea evitării înecării și morții pe mare a sute de femei, copii și bărbați;

8.  încurajează negocierile cu privire la aderarea UE la Convenția Europeană a Drepturilor Omului;

9.  salută elaborarea de documente de strategie de țară privind drepturile omului și subliniază faptul că acestea ar trebui să acopere și procesul de democratizare; solicită punerea promptă în aplicare a acestor strategii, prin planuri de acțiune vizând completarea acestora, pe baza unor ample consultări cu organizațiile civile internaționale și locale și a analizelor privind situația și nevoile specifice din fiecare țară, cu utilizarea deplină a instrumentelor pertinente ale UE; insistă asupra necesității de a utiliza aceste documente de strategie de țară ca documente de referință care să fie integrate în toate politicile și instrumentele de finanțare externă pertinente; își reiterează solicitarea ca documentele de strategie de țară să fie puse la dispoziția Parlamentului; subliniază nevoia de consistență și de evitare a standardelor duble;

10.  accentuează rolul esențial jucat de societatea civilă în protejarea și promovarea democrației și a drepturilor omului; solicită încheierea desemnării persoanelor de contact pentru societatea civilă și apărătorii drepturilor omului în delegațiile UE; subliniază faptul că la baza organizării contactelor UE cu societatea civilă ar trebui să stea un parteneriat autentic, inclusiv un dialog sistematic, oportun și periodic desfășurat în condiții de egalitate, ceea ce trebuie să garanteze participarea activă a actorilor societății civile în cadrul procesului de bună guvernare; subliniază că informațiile colectate în acest cadru trebuie valorizate, dar și protejate în cadrul politicilor Uniunii Europene, în special prin intermediul clauzelor privind democrația și drepturile omului; insistă asupra necesității îmbunătățirii schimbului de informații între diferiții actori implicați în procesul de apărare a drepturilor omului din lume, pentru a le permite să cunoască mai bine activitățile și acțiunile întreprinse, în special în ceea ce privește cazurile particulare și greutățile întâmpinate; în acest sens, subliniază faptul că ar trebui creat un mecanism de monitorizare a societății civile pentru a asigura implicarea sa sistematică în punerea în aplicare a acordurilor și a programelor; totodată, salută inițiativele precum Forumul societății civile al Parteneriatului estic și încurajează instituțiile UE să adopte mai multe recomandări și declarații elaborate în cadrul PE-FSC din 2009 de la Bruxelles, din 2010 de la Berlin și din 2011 de la Poznań;

11.  regretă faptul că unele țări partenere ale UE inițiază procese politizate și trucate împotriva unor persoane, încălcând astfel drepturile omului și normele fundamentale ale statului de drept; este extrem de îngrijorat din cauza faptului că, în ciuda apelurilor internaționale, în aceste țări terțe nu se adoptă nicio măsură pentru a garanta și a respecta drepturile persoanelor condamnate în cauze cu miză politică;

12.  subliniază faptul că facilitarea participării directe a cetățenilor la viața publică prin apartenența lor directă la partide politice la nivel național și european constituie un drept esențial la exprimare și democrație;

13.  îndeamnă UE să depună eforturi suplimentare, să integreze într-un mod mai eficient drepturile omului și democrația în cadrul cooperării pentru dezvoltare și să asigure că programele de dezvoltare ale UE contribuie la îndeplinirea obligațiilor internaționale privind drepturile omului de către țările partenere; solicită ca drepturile omului și democrația să fie integrate în programele de legătură dintre ajutorul de urgență, reconstrucția și dezvoltarea (LRRD), datorită importanței vitale a acestora în procesul de tranziție de la urgența umanitară la dezvoltare;

14.  salută importanța deosebită acordată drepturilor omului, democrației și statului de drept în cadrul Comunicării privind creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării (COM(2011)0637), și subliniază faptul că democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, buna guvernare, pacea și securitatea reprezintă condiții prealabile pentru dezvoltare, având o relație de cooperare și de consolidare reciprocă cu, reducerea sărăciei și realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; reafirmă importanța politicii de dezvoltare centrate pe drepturile omului și solicită UE să stabilească obiective specifice, măsurabile, realizabile și limitate în timp privind drepturile omului și democrația în cadrul programelor sale de dezvoltare; solicită UE să concentreze asistența pentru dezvoltare pe îmbunătățirea construcției instituționale și pe dezvoltarea societății civile din țările beneficiare, întrucât aceste elemente sunt de o importanță crucială pentru o bună guvernanță și pentru a asigura responsabilitatea și asumarea responsabilității în cadrul proceselor de dezvoltare; solicită consolidarea clauzelor referitoare la drepturile omului și condiționalitate din programele sprijinite de UE; invită Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia să identifice noi modalități de a asigura legături mai bune între dialogurile privind drepturile omului cu țările partenere și cooperarea pentru dezvoltare;

15.  subliniază faptul că UE ar trebui să se asigure că există o consolidare reciprocă între acțiunile sale din domeniul politicii de dezvoltare, al consolidării păcii, al prevenirii conflictelor și al securității internaționale; subliniază, în acest context, necesitatea de a elabora strategii corespunzătoare pentru țările aflate în situații instabile;

16.  subliniază interdependența dintre sărăcia extremă și absența drepturilor omului, precum și necesitatea dezvoltării unui set de principii privind aplicarea unor standarde și criterii referitoare la drepturile omului în lupta împotriva sărăciei extreme;

17.  reiterează faptul că 70 % din populația săracă a planetei trăiește în zone rurale și că supraviețuirea și bunăstarea acestor persoane depinde direct de resursele naturale, iar locuitorii săraci din zonele urbane sunt, de asemenea, dependenți de aceste resurse; solicită UE să apere accesul populației la resursele naturale și esențiale ale țărilor lor, accesul la terenuri și securitatea alimentară ca un drept fundamental; regretă faptul că un număr considerabil de oameni nu dispun de bunuri de bază, cum ar fi apa; atrage atenția asupra drepturilor prevăzute de Pactul ONU privind responsabilitatea socială, precum dreptul la alimentație adecvată, la standarde sociale minime, la educație, la îngrijiri medicale, la condiții de muncă echitabile și favorabile și dreptul de a participa la viața culturală, care ar trebui tratate în mod egal.

Raportul anual al UE pentru 2010

18.  subliniază importanța Raportului anual al UE privind drepturile omului și democrația în cadrul analizei și al evaluării politicii UE în domeniu; constată cu regret faptul că, anul acesta, Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele Comisiei (ÎR/VP) și/sau Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), pentru prima dată de la prezentarea Rapoartelor anuale privind drepturile omului în lume, nu au prezentat raportul plenului și încurajează cu fermitate ÎR/VP ca, pe viitor, să prezinte Parlamentului fără întârziere rapoartele viitoare de acest tip;

19.  regretă caracterul în general descriptiv al Raportului anual și atenția excesivă acordată acțiunilor punctuale; reiterează solicitarea sa privind asigurarea unei abordări mai sistematice, inclusiv utilizarea de indici și de repere pentru țările individuale și analizarea, în raportul anual, a performanței în raport cu aceste obiective, pentru a facilita o evaluare fundamentată a performanței;

20.  salută secțiunea cuprinzătoare privind violența împotriva femeilor și drepturile copilului din cadrul raportului anual din acest an; atrage atenția, în acest context, asupra flagelurilor precum avorturile forțate și în funcție de sex, sterilizarea forțată și mutilarea genitală a femeilor; recunoaște prioritatea acordată susținerii eforturilor de abolire la nivel mondial a pedepsei cu moartea și problemelor legate de reforma judiciară; susține accentul practic pus de ÎR/VP pe acțiunile UE în cadrul forumurilor internaționale;

21.  menționează faptul că raportul anual nu include o secțiune specifică referitoare la dezvoltare; subliniază faptul că în cadrul raportului anual, o secțiune tematică ar trebui să fie dedicată „drepturilor omului și dezvoltării”, în special după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și având în vedere actuala strategie integrată referitoare la drepturile omului;

22.  îndeamnă ÎR/VP ca la elaborarea viitoarelor rapoarte anuale să se consulte în mod activ, sistematic și transparent cu Parlamentul, în timp util și în mod cuprinzător cu ONG-urile pentru apărarea drepturilor omului, cu invitarea publică a tuturor organizațiilor interesate să-și ofere contribuția, consolidând utilizarea rețelelor de socializare și a mijloacelor media pentru a consulta cât mai multe organizații; de asemenea, invită ÎR/VP să se consulte în mod sistematic cu Parlamentul și să raporteze cu privire la modul în care rezoluțiile Parlamentului au fost luate în considerare; solicită ÎR/VP să furnizeze în mod mai regulat informații cu privire la stadiul de pregătire a viitoarelor rapoarte anuale oricând Parlamentul o solicită;

Integrare

23.  ia act de declarația ÎR/VP de la 13 decembrie 2011 care a răspuns solicitării îndelungate a Parlamentului privind numirea unui reprezentant special al UE pentru drepturile omului; solicită ca, în cazul în care un astfel de post este creat, reprezentantul special al Uniunii Europene să dispună de competențe transsectoriale, care să permită punerea în aplicare a unei politici coerente de integrare a drepturilor omului în totalitatea politicilor Uniunii Europene; avertizează, totuși, cu privire la orice încercare de a izola politica în materie de drepturile omului de strategiile generale de politică externă prin crearea unui astfel de reprezentant special;

24.  consideră că este vital ca acordurile internaționale, în special cu privire la comerț, energie, readmisie, securitate și cooperare tehnică, să nu fie în contradicție cu principiile fondatoare ale UE consacrate în articolul 21 din TUE; propune ca evaluările de impact asupra drepturilor omului cu obiective de referință să fie efectuate înainte de inițierea negocierilor cu privire la aceste acorduri, precum și pe durata etapei de negociere și să fie monitorizate prin rapoarte regulate privind progresul, conținând evaluările realizate de instituțiile și serviciile UE responsabile cu implementarea și evaluările furnizate de organizațiile locale și internaționale ale societății civile ca parte a mecanismelor de monitorizare instituționalizate ale societății civile; insistă asupra utilizării depline în această privință a articolului 218 din TUE în conformitate cu care Comisia este obligată să informeze Parlamentul și Consiliul în cadrul tuturor etapelor negocierilor acordurilor internaționale cu țările terțe; consideră că este extrem de important, în acest sens, să furnizeze instituțiilor UE cunoștințe independente și de înaltă specializare cu privire la situațiile individuale ale țărilor legate de drepturile omului și democrație;

25.  recomandă ca, pentru a merge mai departe față de ideile generale de integrare a drepturilor omului, să se elaboreze o serie de măsuri practice care trebuie să fie obligatorii pentru toți funcționarii UE care lucrează în exterior, precum și pentru tot personalul statelor membre care participă la acțiuni operaționale ale agențiilor UE, inclusiv FRONTEX, și pentru experții care lucrează în numele Uniunii Europene, care sunt finanțați cu mijloace ale UE și care ar trebui să respecte normele și standardele acceptate la nivel internațional; subliniază faptul că instruirea cu privire la drepturile omului trebuie să fie obligatorie pentru întregul SEAE și pentru departamentele competente ale Comisiei; recomandă ca sarcinile privind integrarea să fie incluse în fișele de post ale funcționarilor, ca parte a evaluării anuale a personalului;

26.  de asemenea, recomandă ca, de fiecare dată când se încalcă grav drepturile omului de către o țară parteneră cu care a fost încheiat un acord internațional precum acordul de parteneriat și cooperare, UE să ia măsuri mai îndrăznețe în aplicarea sancțiunilor corespunzătoare prevăzute în clauzele privind drepturile omului din acordul respectiv, inclusiv o eventuală suspendare temporară a acordului;

27.  subliniază importanța elaborării de programe de monitorizare adecvate pentru rapoartele privind misiunile UE de observare a alegerilor în cooperare strânsă cu Parlamentul European, asigurând, de asemenea, conectarea acestor programe de monitorizare cu programele de dezvoltare;

28.  subliniază faptul că, în integrarea aspectelor privind justiția internațională, trebuie să se ia în considerare în mod sistematic lupta împotriva impunității și principiul complementarității în contextul mai amplu al schimburilor comerciale, al dezvoltării și al asistenței acordate în domeniul statului de drept; subliniază că reabilitarea și reintegrarea în societate a victimelor, precum și a comunităților afectate, trebuie să constituie preocuparea principală, cu un accent special pe grupurile vulnerabile, inclusiv femei, copii, tineri și persoane cu handicap; subliniază importanța stabilirii de structuri constituționale, inclusiv un sistem judiciar eficient, separarea puterilor și un sistem judiciar recunoscut și independent pentru a consolida promovarea drepturilor omului în orice țară; recomandă adăugarea Statutului de la Roma al CPI la pachetul de tratate internaționale privind buna guvernanță și statul de drept care trebuie să fie ratificat de țările terțe admise în Sistemul Generalizat de Preferințe Plus (SGP+); recomandă includerea în mod consecvent a clauzelor CPI în clauzele privind drepturile omului și democrația din acordurile UE cu țările terțe, având în vedere că aceste clauze urmează a fi considerate elemente esențiale ale acordurilor, acordându-se o atenție specială parteneriatelor strategice, precum și țărilor din cadrul politicii de vecinătate;

Acțiunea UE în contextul Organizației Națiunilor Unite

29.  salută adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Rezoluției nr. 65/276 referitoare la participarea UE la activitățile ONU ca un punct de pornire modest al unui demers mai amplu de îmbunătățire a rolului UE în cadrul organizației; subliniază că adoptarea unei viziuni unitare nu ar trebui să dezavantajeze preocupările cu privire la drepturile omului, din contră, consideră că, acum, UE trebuie să insiste cu putere asupra exercitării drepturilor sale și să își utilizeze statutul său consolidat pentru a continua o strategie ambițioasă de promovare a drepturilor omului și a democrației;

30.  reiterează solicitarea sa adresată Consiliului de a autoriza ÎR/VP să redacteze linii directoare pentru consultările periodice între ambasadorii statelor membre și ambasadorii UE, în special între cei care lucrează la un nivel multilateral la Geneva și New York, astfel încât UE să își poată urmări cu succes agenda cu privire la ONU și să acționeze pentru promovarea și apărarea drepturilor omului;

31.  salută rolul constructiv jucat de UE în reformarea Consiliului pentru Drepturile Omului (HCR), în special sprijinul total al acesteia pentru independența Biroului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, apărarea rolului procedurilor speciale și a mandatelor specifice pentru diferite țări, precum și poziția sa de principiu privind indivizibilitatea tuturor drepturilor omului; recomandă UE și statelor sale membre să își declare opoziția categorică față de practica anumitor grupuri regionale care susțin conceptul de „clean slates” (practică potrivit căreia fiecare regiune propune un număr de candidați egal cu numărul de locuri) în cadrul alegerilor pentru HRC; salută realizarea primului ciclu complet al revizuirii periodice universale (UPR) și recomandă statelor membre ale UE să dea un bun exemplu, pornind de la informațiile obținute în prima rundă ulterior consultărilor de la nivel național; susține includerea monitorizării UPR în agenda UE a dialogurilor privind drepturile omului cu țări terțe și în documentele de strategie de țară;

32.  subliniază faptul că, pentru a atrage un consens cu privire la cât mai multe dintre propunerile sale în cadrul HCR, capacitatea de sensibilizare a UE trebuie urgent îmbunătățită, inclusiv prin mobilizarea sprijinului ÎR/VP pentru a convinge capitalele țărilor terțe să susțină pozițiile UE; salută abordarea pe termen mediu mai strategică privind pregătirea sesiunilor HCR existentă în cadrul Grupului de lucru pentru drepturile omului (COHOM) al Consiliului;

Politica UE privind Curtea Penală Internațională (CPI) și combaterea impunității

33.  salută actualizarea politicii UE privind CPI la 12 iulie 2011; remarcă faptul că Statutul de la Roma al CPI stabilește un mecanism de „ultimă instanță” pentru a aduce în fața justiției persoanele responsabile de crime împotriva umanității, genocid, crime de război și crima de agresiune, astfel cum este prevăzut de principiul complementarității consacrat în Statutul de la Roma; recunoaște eforturile Comisiei de a stabili un „Set de instrumente de complementaritate al UE” care vizează sprijinirea dezvoltării capacităților naționale și generarea voinței politice de a ancheta și urmări penal presupusele infracțiuni internaționale și subliniază importanța consultărilor detaliate cu statele membre, Parlamentul European și organizațiile societății civile pentru a finaliza setul de instrumente; salută eforturile societății civile din statele membre de a sprijini eforturile de complementaritate în țări unde au avut loc crime în temeiul dreptului internațional și încălcări masive ale drepturilor omului și încurajează continuarea acestor eforturi; încurajează UE și statele sale membre să adopte o serie de orientări interne care să stabilească un cod de conduită în cazul contactelor cu persoanele căutate de CPI; solicită tuturor statelor membre (în special Republicii Cipru, Republicii Cehe, Ungariei, Italiei, Luxemburgului și Portugaliei) să adopte acte legislative naționale cu privire la cooperarea cu Curtea și să încheie acorduri-cadru cu CPI pentru a facilita cooperarea, în special pentru a asigura executarea mandatelor de arestare și a altor cereri ale Curții;

34.  salută adoptarea în cadrul Conferinței de revizuire de la Kampala a amendamentelor la Statutul de la Roma cu privire la infracțiunea de agresiune și la anumite crime de război și solicită tuturor statelor membre să ratifice imediat aceste amendamente fundamentale și să le pună în aplicare în cadrul sistemelor penale naționale proprii; solicită, în acest context, Consiliului și Comisiei să își investească propria autoritate internațională în interesul asigurării și consolidării universalității Statutului de la Roma, în vederea stabilirii unei definiții acceptate la nivel internațional a actelor de agresiune ce contravin dreptului internațional; salută angajamentele asumate de UE, în special în ceea ce privește combaterea impunității, ca o valoare fundamentală pe care trebuie să o împărtășească cu partenerii săi la semnarea de acorduri și solicită punerea în aplicare coerentă a acestor angajamente;

35.  recomandă UE să includă în mod sistematic clauzele CPI în acordurile cu țări terțe și să promoveze respectul față de CPI, cooperarea cu aceasta și asistența acordată acesteia în cadrul Acordului de la Cotonou și al dialogurilor dintre UE și organizațiile regionale, precum Uniunea Africană, Liga Arabă, Organizația Statelor Americane și OSCE, și țările terțe;

36.  salută sprijinul logistic și financiar acordat CPI de către UE și de către statele sale membre și recomandă continuarea acestuia; își exprimă profunda preocupare în ceea ce privește rezultatul discuțiilor privind bugetul din cadrul sesiunii din decembrie 2011 a Adunării Statelor Părți, care amenință că nu va finanța Curtea în mod suficient, subminându-i astfel capacitatea de a face dreptate și de a răspunde situațiilor noi; solicită UE și statelor sale membre să arate un sprijin adecvat pentru funcționarea Curții, inclusiv prin adoptarea unui rol proactiv în predarea inculpaților;

Politicile UE în susținerea democratizării

37.  insistă asupra faptului că obiectivele privind dezvoltarea, democrația, drepturile omului, buna guvernanță și securitatea sunt interconectate; își reiterează convingerea că toate acțiunile externe ale UE trebuie să combine o dimensiune politică ce susține pluralismul, democrația și respectul pentru drepturile omului, libertățile fundamentale și statul de drept, precum și o dimensiune a dezvoltării care pune accentul pe progresul socioeconomic, inclusiv eradicarea sărăciei, lupta împotriva inegalității și nevoia fundamentală de alimente, pe baza dezvoltării durabile; adaugă, în acest context, că programele de ajutor pentru dezvoltare ale UE ar trebui să includă reforme concrete și substanțiale pentru a asigura respectul pentru drepturile omului, transparența, egalitatea de gen și lupta împotriva corupției în țările beneficiare; remarcă, în plus, că o condiționalitate mai strictă și suspendarea ajutorului ar trebui aplicate în țările beneficiare care nu țin seama în mod evident de drepturile omului și libertățile fundamentale și care nu adoptă o legislație care respectă obligațiile internaționale;

38.  consideră că abordarea bazată pe performanță „mai mult pentru mai mult” ar trebui să conducă relațiile UE cu toate țările terțe și că UE ar trebui să acorde numai țărilor partenere un statut avansat dacă sunt îndeplinite cerințele clare privind drepturile omului și democrația și că nu ar trebui să ezite să-l înghețe dacă aceste cerințe nu mai sunt respectate; este de părere că acest lucru ar trebui să fie luat în considerare în mod serios în cadrul viitoarelor negocieri cu Rusia cu privire la noul acord de parteneriat avansat;

39.  solicită un sprijin sistematic pentru parlamentele nou-alese în mod liber și corect, mai ales în țările în tranziție sau în care a activat o misiune a UE de observare a alegerilor; consideră că un astfel de sprijin ar trebui finanțat de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și instrumentele geografice;

40.  salută planurile de instituire a unui Fond european pentru democrație (FED), astfel cum s-a stabilit în Comunicarea comună a ÎR/VP și a Comisiei, Concluziile Consiliului ale celei de a 3101-a și 3130-a reuniuni, care au dus la Declarația cu privire la Fondul european pentru democrație, convenită în cadrul COREPER la 15 decembrie 2011, împreună cu eforturile grupului de lucru pentru Fondul european pentru democrație creat în cadrul SEAE, în cooperare cu statele membre și instituțiile UE; subliniază funcția potențială a fondului, sub supravegherea Parlamentului, ca instrument flexibil și specializat de susținere a actorilor care luptă pentru o schimbare democratică în țări nedemocratice și în țări în tranziție; îndeamnă Consiliul să asigure că, printre alte acțiuni ale sale, orice astfel de instrument completează activitățile instrumentelor existente, în special IEDDO, fără a înființa structuri birocratice inutile; subliniază faptul că orice contribuție a UE la bugetul Fundații europene pentru democrație trebuie să fie cu adevărat suplimentară și trebuie să fie furnizată în deplină conformitate cu regulile financiare, respectând dreptul de monitorizare și de examinare al autorității bugetare;

Sprijinirea alegerilor

41.  subliniază importanța unui proces politic de susținere, care nu se concentrează doar pe perioada imediat anterioară și ulterioară alegerilor, ci se bazează pe continuitate; salută atenția acordată de ÎR/VP „democrației profunde”, în care procesele democratice sunt corelate cu drepturile omului, libertatea de exprimare și de asociere, libertatea religioasă și de credință, statul de drept și buna guvernanță; subliniază faptul că, în acest context, dreptului la libertate religioasă ar trebui să i se acorde, de asemenea, rolul proeminent care i se cuvine; subliniază că acest drept este de fapt recunoscut în general ca fiind unul din cele mai fundamentale dintre toate drepturile omului;

42.  subliniază încă o dată că este important să se aleagă țări prioritare pentru misiunile de observare a alegerilor pe baza impactului pe care o misiune îl poate avea în favorizarea unui proces de democratizare real și pe termen lung;

43.  solicită Consiliului, Comisiei și SEAE să elaboreze o strategie politică în legătură cu fiecare misiune a UE de observare a alegerilor, urmată de o evaluare a progresului democratic, care să fie realizată la doi ani de la desfășurarea misiunii și prezentată în timpul dezbaterii privind drepturile omului, derulată anual între Parlament și ÎR/VP; salută angajamentul ÎR/VP de a se axa în cadrul observării alegerilor pe participarea femeilor și a minorităților naționale, precum și a persoanelor cu handicap, în calitate de candidați, dar și de votanți(22);

44.  subliniază că este important ca la finalul fiecărei misiuni de observare a alegerilor să se redacteze, după caz, recomandări realistice și realizabile în cooperare cu alți actori internaționali, aceste recomandări urmând să fie diseminate și monitorizate de către delegațiile UE; consideră că delegațiile permanente ale Parlamentului și adunările parlamentare mixte ar trebui să joace un rol pregnant în monitorizarea acestor recomandări și în analizarea progreselor înregistrate în domeniul drepturilor omului și al democrației; sprijină, prin urmare, promovarea unui dialog periodic și durabil cu aceste parlamente ale țărilor terțe; subliniază necesitatea de a îmbunătăți metodologia de lucru a delegațiilor de observare a alegerilor ale Parlamentului European și de a crește competențele personalului și deputaților participanți ai Parlamentului European;

Dialogurile și consultările cu țările terțe pe teme privind drepturile omului

45.  subliniază că participarea la un dialog structurat cu privire la drepturile omului, deși este binevenită, este utilizată prea des ca pretext pentru a evita discutarea acestor chestiuni la niveluri politice înalte, inclusiv la summiturile cu partenerii; solicită tuturor instituțiilor UE, statelor membre și ambasadelor lor să depună eforturi mai mari pentru a integra aceste dialoguri în toate acțiunile externe ale țărilor din UE; subliniază nevoia de transparență și de o consultare anterioară autentică a organizațiilor societății civile, precum și de o dezbatere în urma dialogurilor, pentru a prezenta un raport cu privire la rezultate;

46.  își exprimă, prin urmare, dezamăgirea cu privire la lipsa progresului într-o serie de dialoguri cu privire la drepturile omului (care în prezent sunt peste patruzeci) și ia act de opinia exprimată în anumite sectoare, și anume aceea că, în anumite cazuri, consultările UE cu privire la drepturile omului sunt instrumentalizate și au devenit mai curând un proces, și nu un mijloc de a obține rezultate măsurabile, tangibile;

47.  regretă că evaluările realizate ulterior consultărilor/dialogurilor nu au dus la dezvoltarea unor indicatori sau a unor repere de performanță clare; recomandă cu tărie stabilirea unor obiective înaintea fiecărui dialog sau a fiecărei consultări și evaluarea acestora imediat după încheierea dialogului sau a consultării respective, în mod transparent și cu implicarea cât mai multor părți interesate posibil; subliniază necesitatea introducerii concluziilor acestor evaluări în cadrul ședințelor summiturilor și al altor legături dintre UE și partenerii săi, servind drept suport documentar și pentru acțiunile bilaterale și multilaterale ale UE și ale statelor sale membre; consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită acestor indicatori pentru a asigura eficacitatea clauzelor privind democrația și drepturile omului în toate acordurile Uniunii Europene, indiferent de natura lor;

48.  subliniază importanța și urgența îmbunătățirii modalităților și fondului acestor dialoguri, cu consultarea societății civile; reiterează faptul că dialogurile pot fi constructive și pot avea un impact real pe teren numai dacă sunt monitorizate prin acțiuni concrete, luând în considerare obiectivele și liniile directoare ale UE cu privire la dialogurile pe tema drepturilor omului cu țările terțe, precum și dacă sunt implementate măsuri corective;

49.  reamintește faptul că UE ar trebui să utilizeze aceste dialoguri ca un instrument de semnalare a cazurilor individuale de încălcări ale drepturilor omului în țările terțe, precum cazurile prizonierilor politici și ale deținuților, de exemplu din Vietnam și China, încarcerați pentru exercitarea pașnică a drepturilor fundamentale, precum libertatea de exprimare, de întrunire, de asociere și de religie; în plus, solicită UE să utilizeze în mod periodic această oportunitate și să monitorizeze răspunsurile la cazurile individuale pe care le-a semnalat, să monitorizeze aceste cazuri și să le coordoneze îndeaproape cu organizațiile din domeniul drepturilor omului implicate, precum și cu alte țări care poartă dialoguri pe tema drepturilor omului cu țara în cauză;

50.  este dezamăgit să observe că doar un număr limitat de evaluări a fost realizat și în mod neregulat, în pofida prevederii liniilor directoare conform căreia dialogurile „trebuie evaluate de preferat o dată la doi ani”; regretă cu tărie că nu a existat o implicare sistematică a Parlamentului European în evaluările la zi, inclusiv pentru Rusia și China; solicită formalizarea accesului Parlamentului European la aceste evaluări și o garanție că acest lucru va fi realizat în cel mai accesibil și transparent mod posibil; amintește că liniile directoare prevăd că „societatea civilă va fi implicată în acest exercițiu de evaluare” și consideră că implementarea acestui angajament impune stabilirea unui mecanism concret în acest sens;

51.  se declară deosebit de preocupat de situația din Mali din urma loviturii de stat din 22 martie 2012 și de faptul că această țară se confruntă cu „cea mai gravă criză umanitară din ultimii săi douăzeci de ani” din cauza nesiguranței alimentare de care sunt afectate trei milioane de persoane și a strămutărilor provocate de conflictele din nord; solicită deblocarea de către Uniunea Europeană a unui ajutor umanitar suplimentar pentru a face față acestei situații; consideră, de asemenea, că este necesar ca Uniunea Europeană și statele sale membre să promoveze o ieșire pașnică din conflict, bazată pe protecția populațiilor, fără amestecul extern în afacerile politice ale țării;

52.  reafirmă faptul că drepturile femeii ar trebui să reprezinte o parte importantă a dialogurilor privind drepturile omului desfășurate de către UE și a dialogului politic al UE cu țările terțe cu care au fost semnate acorduri de cooperare sau de asociere, în conformitate cu clauzele privind drepturile omului din aceste acorduri și subliniază încă o dată că ar trebui extinsă participarea femeilor în procesele de tranziție pașnică, atât la masa negocierilor, cât și în roluri active; invită Comisia și Consiliul să adopte toate măsurile adecvate în cazul în care se încalcă aceste dispoziții;

53.  regretă că, în ciuda tuturor apelurilor Parlamentului sau ale altor instituții internaționale, Mihail Hodorkovski a fost condamnat în cadrul celui de-al doilea proces al său, politizat și motivat din punct de vedere administrativ, care nu a respectat principiile unui sistem judiciar corect și independent, încălcând astfel în mod grav drepturile omului;

Clauzele privind drepturile omului și democrația

54.  solicită ca toate relațiile contractuale cu țările terțe, atât cele industrializate, cât și cele în curs de dezvoltare, și, inclusiv, acordurile sectoriale, comerciale și acordurile de asistență tehnică sau financiare să includă clauze clar formulate obligatorii referitoare la drepturile omului și la democrație, fără excepție; solicită Comisiei să asigure o aplicare mai strictă a acestor clauze; reiterează nevoia elaborării unui repertoriu unic al obiectivelor de referință în materie de drepturile omului și democrație, recunoscut de toate instituțiile UE, care să fie utilizat în scopuri descriptive și de evaluare; sugerează că punerea în aplicare a Convenției Europene a drepturilor omului și a altor convenții internaționale fundamentale privind drepturile omului ar putea reprezenta un element esențial al unui astfel de obiectiv de referință în materie de drepturile omului și democrație;

55.  solicită Comisiei să nu fie reticentă în a utiliza mecanismul de suspendare pentru convenții permanente ori de câte ori clauzele standard privind drepturile omului sunt încălcate în mod repetat;

56.  subliniază că aplicarea clauzei actuale în acordurile de liber schimb (ALS), care trebuie să fie prezentate curând în fața Parlamentului, oferă Parlamentului o șansă de a explora posibilitatea stabilirii unor repere privind drepturile omului, înainte de ratificare, pentru a obține un progres concret și verificabil în ceea ce privește drepturile omului; solicită încă o dată Comisiei să redacteze o nouă „clauză-model” care să menționeze obligațiile internaționale ale părților și care să includă o procedură de consultare și să precizeze mecanismele politice și juridice care trebuie utilizate în cazul suspendării unei cereri de cooperare pe motive de încălcare repetată sau sistemică a drepturilor omului, ce contravine dreptului internațional; consideră că mecanismul de aplicare a clauzei privind drepturile omului și democrația, astfel cum este solicitat de Parlament, este singura modalitate de a asigura punerea în aplicare autentică a acestor clauze și ar trebui considerat drept un mecanism de prevenire și alertare ce stabilește un dialog între UE și țara parteneră, care să fie urmat de un mecanism de monitorizare; recomandă dezvoltarea unui sistem clar și progresiv de sancțiuni fără a aduce atingere unei eventuale suspendări finale; insistă cu tărie asupra nevoii ca Parlamentul să ia parte la procesul decizional alături de Comisie și de Consiliu în această privință;

57.  subliniază nevoia de a asigura o monitorizare eficientă a aplicării angajamentelor asumate în privința respectării și a promovării drepturilor omului și principiilor democratice; solicită utilizarea studiilor de impact privind drepturile omului și democrația, pe lângă cele existente privind dezvoltarea durabilă, luarea în considerare la negocieri a evaluărilor și a concluziilor conținute în studii și reflectarea lor în acordurile finale;

58.  propune utilizarea unor indicatori și a unor criterii obiective în studiile de impact asupra drepturilor omului și în evaluarea acestora;

Comerțul și drepturile omului

59.  așteaptă elaborarea pe viitor a unui capitol cuprinzător referitor la drepturile omului, pe lângă cele referitoare la societate și mediul înconjurător, în acordurile de liber schimb și, în contextul negocierilor în curs de desfășurare în prezent, regretă obiecțiile la acest principiu exprimate de o parte dintre parteneri, precum India și Canada; solicită consolidarea capitolului privind dezvoltarea durabilă din acorduri prin includerea unei proceduri de reclamații deschise partenerilor sociali și societății civile, prin stabilirea unui organism independent pentru a soluționa litigiile pertinente și prin posibilitatea de recurs la un mecanism de soluționare a litigiilor, cu dispoziții privind aplicarea de amenzi și suspendarea beneficiilor comerciale în cazul unei încălcări grave a standardelor de mediu și de muncă implicate, echivalent cu mecanismele pentru dispozițiile privind accesul pe piață; subliniază că mecanismele de monitorizare și de aplicare a sistemului SPG+ ar trebui consolidate în continuare; solicită ca obiectivele privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) aplicabile întreprinderilor europene care activează în țări cu deficiențe instituționale să dobândească un caracter obligatoriu;

Politica europeană de vecinătate (PEV)

60.  consideră că „Primăvara arabă” a demonstrat lacunele politicilor de până acum ale UE în susținerea eficientă a dorinței puternice a populației de a beneficia de democrație, de respectarea libertăților fundamentale și de justiție și de a avea un guvern responsabil și reprezentativ în țările în care acest lucru este negat; salută, prin urmare, comunicările comune ale Comisiei și ale ÎR/VP intitulate „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, care exprimă, printre alte aspecte, nevoia de a înființa un Fond european pentru democrație, și „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, precum și abordarea adoptată vizând angajamente comune și răspundere reciprocă în ceea ce privește valorile universale ale drepturilor omului, ale democrației și ale statului de drept, de sporire a condiționalității pe bază de stimulente, de diferențiere a politicilor, de promovare a cooperării multilaterale și subregionale, alături de principiul unei implicări intensificate a societății civile; subliniază faptul că „Primăvara arabă” ar deveni un paradox dacă ar evolua într-o direcție care neagă drepturile fundamentale ale femeilor, ale apărătorilor drepturilor omului, ale minorităților religioase și ale altor categorii sociale din așa-numitele țări ale Primăverii arabe;

61.  consideră că, de la începutul „Primăverii arabe”, ONG-urile naționale și cetățenii organizați joacă un rol esențial în mobilizarea populației și în promovarea participării acesteia la viața publică, în vederea informării populației despre drepturile sale și oferirea posibilității de a înțelege și îmbrățișa democrația; subliniază faptul că prioritățile politice în ceea ce privește viitoarele reforme trebuie să fie stabilite în urma consultărilor participative cu ONG-urile naționale și cu apărătorii drepturilor civile;

62.  subliniază nevoia de a sprijini, mișcările democratice din țările vecine din est; și salută noua abordare privind PEV, care are ca scop sporirea susținerii acordate partenerilor implicați în crearea unei democrații profunde și durabile și susținerea dezvoltării economice favorabile incluziunii, precum și consolidarea celor două dimensiuni regionale ale politicii europene de vecinătate;

63.  susține o abordare „mai mult pentru mai mult” bazată pe performanță și conformă noii viziuni a PEV; insistă asupra faptului că diferențierea ar trebui să se bazeze pe criterii clar definite și pe standarde supuse unei monitorizări periodice și propune ca standardele prevăzute în comunicări să fie considerate drept obiective și să fie completate prin standarde mai specifice, măsurabile, fezabile și definite în timp; solicită SEAE și Comisiei să asigure o metodologie clară și adecvată de evaluare a respectării și promovării democrației și drepturilor omului de către țările PEV, să prezinte rapoarte periodice care să reprezinte baza alocării fondurilor în temeiul abordării „mai mult pentru mai mult” și să includă aceste evaluări în rapoartele de activitate anuale; subliniază faptul că fondurile care nu pot fi alocate sau transferate din cauza unei evaluări negative ar trebui redistribuite către alte proiecte întreprinse în țări partenere vecine cu Uniunea Europeană, atât din sud, cât și din est;

64.  reliefează însemnătatea crucială a participării și a contribuției active ale societății civile la procesele de guvernanță și la transformarea societății, recunoscând nevoia de a include în astfel de procese reprezentante ale femeilor și reprezentanți ai grupurilor de minorități; susține cu putere o implicare mai mare alături de societatea civilă în aceste procese, atât în ceea ce privește un domeniu de acțiune din ce în ce mai extins, cât și o atenție mai mare acordată includerii opiniilor societății civile în procesul de elaborare de politici; în acest sens, salută toate programele UE care au ca scop formarea tinerilor profesioniști și simplificarea programelor de schimb de studenți pentru resortisanții țărilor terțe, deoarece acestea contribuie efectiv la dezvoltarea societății civile; subliniază nevoia unui sprijin structural și financiar independent pentru societatea civilă; consideră că, după exemplul procesului de evaluare periodică universală al Consiliului ONU pentru drepturile omului, actorii societăților civile locale și internaționale ar trebui să se implice în rapoartele Comisiei privind progresele înregistrate în domeniul PEV, prin prezentarea separată a propriilor evaluări care urmează să fie adăugate respectivelor rapoarte; salută acțiunile întreprinse în direcția înființării Facilității pentru societatea civilă, precum și a Fondului european pentru democrație și solicită o finanțare substanțială pentru acestea prin viitorul cadru financiar multianual; și insistă că, pe viitor, societatea civilă trebuie să fie implicată astfel încât să contribuie direct, printr-un „mecanism de monitorizare instituționalizat al societății civile”;

65.  este profund preocupat de faptul că patru dintre țările partenere europene învecinate nu au semnat Protocolul opțional la Convenția ONU împotriva torturii, că unsprezece țări nu l-au ratificat și că altele paisprezece nu au stabilit măsurile preventive naționale necesare; solicită UE să ia măsuri urgente în vederea abordării acestei deficiențe;

66.  consideră că promovarea și susținerea nonviolenței reflectă o valoare internațională care constituie o modalitate adecvată de a apăra și promova drepturile omului din interior, în special luând în considerare faptul că metodologia neviolentă oferă rezultate eficiente în ceea ce privește prevenirea conflictelor și sprijinul pentru democrație, statul de drept și societatea civilă la nivel mondial; propune să se acorde nonviolenței un rol relevant și cu greutate politică, în cadrul politicilor interne și externe ale Uniunii Europene, prin sprijinirea acelor inițiative care pot susține și dezvolta un activism neviolent și pașnic la nivel mondial prin diseminarea de asistență practică în vederea susținerii activiștilor neviolenți și a apărătorilor drepturilor omului;

67.  invită din nou VP/ÎR și statele membre să acționeze în favoarea unei poziții comune solide a UE privind consecințele misiunii de informare referitoare la conflictul din Gaza, solicitând în mod public aplicarea recomandărilor acesteia și responsabilitatea pentru toate încălcările legislației internaționale, indiferent de autorul prezumtiv, prin derularea unor investigații independente, imparțiale, transparente și eficiente; consideră că fără responsabilitate și dreptate, nu poate exista un proces de pace eficient în Orientul Mijlociu;

Instrumentele financiare externe, în special IEDDO

68.  constată că, deși au existat declarații politice solide ale UE în favoarea drepturilor omului, s-a observat o atenuare spre finalul ciclului de programare și, ca urmare, angajamentele privind drepturile omului dispar din instrumentele specifice și din alocările sectoriale la nivel de țară; remarcă faptul că, din nefericire, drepturile omului și democrația au fost, uneori, „marginalizate” în cadrul IEDDO, afectând integrarea acestor aspecte în toate instrumentele;

69.  salută Comunicarea Comisiei referitoare la „O agendă a schimbării” și atenția deosebită pe care aceasta o acordă interdependenței obiectivelor privind dezvoltarea, democrația, drepturile omului, buna guvernanță și securitatea; salută preocuparea sporită față de angajamentele țărilor partenere în stabilirea gamei de instrumente și de modalități la nivel de țară; în același timp, subliniază necesitatea eliminării actualelor standarde duble și a evitării lor pe viitor; salută transpunerea acestei politici în Comunicarea Comisiei referitoare la „Abordarea viitoare a sprijinului bugetar destinat țărilor terțe”, care prevede că sprijinul bugetar general va fi furnizat numai atunci când țările partenere se angajează să îndeplinească standardele internaționale în domeniul drepturilor omului și al democrației; solicită Comisiei și SEAE să transpună acest cadru politic în activități concrete, operaționale, măsurabile și definite în timp, integrate în diverse domenii de cooperare și însoțite de consolidarea necesară a cadrelor instituționale și a capacităților administrative;

70.  recomandă insistent ca în cadrul viitoarelor instrumente de dezvoltare să se pună accentul mai ales pe programe tematice, întrucât acestea abordează în special chestiuni legate de drepturile omului pentru a promova consolidarea reciprocă a legăturilor dintre dezvoltare și drepturile omului;

71.  constată că, pentru sporirea la maximum a coerenței și a eficienței, este necesară o abordare strategică de combinare a diferitelor instrumente geografice și tematice în vederea protejării și promovării drepturilor omului, pe baza unei analize solide a contextului local care să elimine actualele standarde duble și să le evite pe viitor; salută, în acest sens, angajamentul exprimat în Comunicarea comună din 12 decembrie 2011 referitoare la drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene: către o abordare mai eficientă de a lua în considerare strategiile de țară privind drepturile omului în cadrul ciclurilor de programare și de aplicare a asistenței din partea UE și invită ÎR/VP să elaboreze o metodologie mai detaliată pentru punerea în aplicare a acestui angajament;

72.  salută propunerile Comisiei privind instrumentele de acțiune externă de după 2014, în special atenția acordată nevoii de a introduce proceduri decizionale simplificate și flexibile, care să permită adoptarea mai rapidă a măsurilor de punere în aplicare a programelor de acțiune anuale și, astfel, acordarea asistenței; apreciază amplele consultări realizate în cadrul societății civile și are încredere că documentele finale vor reflecta preocupările semnalate de toate părțile interesate;

73.  salută definiția mai clară a obiectivelor IEDDO și a domeniului său de aplicare actualizat, ceea ce reflectă o axare mai puternică pe drepturile economice, sociale și culturale, pe libertatea de gândire, de conștiință și religioasă sau în materie de convingeri și pe sprijinirea democrației; salută noua posibilitate de a acorda direct subvenții pentru finanțarea acțiunilor în cele mai dificile condiții sau situații sau de a consolida sprijinul acordat apărătorilor drepturilor omului și organizațiilor neînregistrate;

74.  subliniază faptul că în programarea IEDDO și a celorlalte instrumente trebuie să se țină seama de prerogativele Parlamentului, acordând o atenție specială drepturilor omului și democrației; în consecință, susține în mod ferm că documentele de strategie pentru aceste instrumente nu pot fi considerate drept acte de implementare și trebuie adoptate în conformitate cu procedura stabilită la articolul 290 din TFUE privind actele delegate;

Pedeapsa cu moartea

75.  salută rezultatul încununat de succes al Rezoluției nr. 65/206 a Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, care dovedește consolidarea susținerii mondiale pentru abolirea acestei pedepse și intensificarea sensibilizării activiștilor, a judecătorilor, a politicienilor și a populației în general; de asemenea, salută rolul important pe care l-a jucat UE în garantarea acestei victorii; speră la un parteneriat puternic cu statele membre și SEAE în ceea ce privește Rezoluția Adunării Generale din 2012;

76.  reiterează faptul că Uniunea este împotriva pedepsei cu moartea în orice circumstanță și solicită UE să continue să utilizeze, în scopul abolirii pedepsei cu moartea, cooperarea și diplomația în toate forurile de la nivel mondial, în conformitate cu Orientările UE privind pedeapsa cu moartea și, de asemenea, să asigure că dreptul la un proces echitabil este pe deplin respectat pentru fiecare persoană condamnată la execuție, fără utilizarea torturii și a altor maltratări care au ca scop forțarea confesiunii; în țările unde, în ciuda eforturilor UE și ale altor părți, se utilizează încă pedeapsa cu moartea, solicită respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor condamnate, inclusiv accesul deplin la informații privind situația lor, cel puțin pentru familie și rudele apropiate, respectarea trupului neînsuflețit și dreptul la o înmormântare decentă; condamnă execuția lui Dźmitryj Kanawałau și a lui Uładzisłaua Kawaliou, care au avut loc recent în Belarus; subliniază faptul că nu s-au respectat drepturile fundamentale, deoarece execuțiile s-au derulat în secret, fără a înștiința familiile și fără posibilitatea de a recupera trupurile condamnaților pentru a le înmormânta cu respect; reamintește faptul că Uniunea Europeană este principalul donator de asistență organizațiilor societății civile care luptă împotriva pedepsei cu moartea; solicită Comisiei să mențină lupta împotriva acestei pedepse crude și inumane printre prioritățile tematice în cadrul IEDDO;

77.  subliniază importanța continuării de către UE a monitorizării condițiilor în care se desfășoară execuțiile în țările care încă mențin pedeapsa cu moartea, precum și importanța susținerii reformei juridice și constituționale în vederea abolirii complete și totale a acestei pedepse;

78.  solicită ÎR/VP, SEAE și Comisiei să asigure îndrumare cu privire la o politică exhaustivă în ceea ce privește cetățenii UE care sunt condamnați la execuție în țări terțe, incluzând mecanisme puternice privind identificarea, acordarea de asistență juridică și intervenția juridică din partea UE;

79.  salută decizia Comisiei din 20 decembrie 2011 de a modifica Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 și, ca urmare, de a înăspri controalele asupra exporturilor de anumite medicamente care pot fi utilizate pentru execuții și de anumite echipamente care pot fi utilizate pentru tortură; solicită Comisiei să abordeze omisiunile rămase în regulament prin introducerea unei clauze generale privind utilizarea finală, care ar interzice exportul oricărui medicament care ar putea fi utilizat pentru tortură sau execuții;

Controlul armelor

80.  constată că 60 % dintre cazurile individuale de încălcări și de abuzuri asupra drepturilor omului, atât în cadrul, cât și în afara conflictelor armate documentate de Amnesty International, au implicat în mod direct utilizarea de arme de calibru mic și de armament ușor; recunoaște impactul foarte serios al armelor de calibru mic și al armamentului ușor asupra exercitării drepturilor copiilor și asupra protejării copiilor împotriva violențelor; laudă spiritul de conducere de la nivel global arătat de UE în adoptarea unei poziții comune obligatorii din punctul de vedere juridic privind exportul de arme în 2008, însă remarcă necesitatea monitorizării suplimentare a implementării sale la nivelul UE; solicită UE să dea dovadă de spirit de lider în procesul de realizare a unui tratat internațional privind comerțul cu arme la Conferința ONU din acest an și să asigure aprobarea unui tratat solid, obligatoriu din punct de vedere juridic;

81.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recrutarea copiilor ca soldați; solicită ca UE să întreprindă acțiuni imediate pentru ca dezarmarea, reabilitarea și reintegrarea acestora să fie elemente centrale ale politicilor UE care au ca scop consolidarea drepturilor omului, protecția copiilor și înlocuirea violenței cu mecanisme politice de rezolvare a conflictelor;

Tortura și alte tratamente sau pedepse cu cruzime, inumane sau degradante

82.  solicită tuturor statelor membre care încă nu au ratificat Protocolul opțional la Convenția ONU împotriva torturii să îl ratifice, astfel încât să se consolideze coerența politicilor interne și externe;

83.  solicită tuturor statelor membre, ÎR/VP și SEAE să intervină în mod activ în problema drepturilor omului în privința deținuților și să abordeze problema supraaglomerării închisorilor din interiorul și din afara Uniunii Europene;

84.  subliniază importanța recunoașterii formelor de tortură și a tratamentelor degradante în funcție de gen (de exemplu, mutilarea genitală a femeilor (MGF) și violul) și insistă ca eforturile coordonate ale UE care au ca scop combaterea torturii să abordeze în mod corespunzător dimensiunea de gen în cazul torturii;

85.  solicită Comisiei să introducă în Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante o clauză privind „utilizarea finală a torturii”, care să permită statelor membre, pe baza unor informații prealabile, să autorizeze și, astfel, să refuze exportul oricărui articol care constituie un risc semnificativ de a fi utilizat în aceste scopuri de către utilizatorii finali propuși;

86.  reamintește cazul tragic al lui Serghei Magnițki, care a luptat împotriva corupției la nivel înalt și care a fost torturat până la moarte de către funcționari; regretă faptul că acest caz nu este încă soluționat și că cei care sunt responsabili de moartea lui Serghei Magnițki nu au fost pedepsiți; îndeamnă autoritățile judiciare din Rusia să reînceapă ancheta și să indice și să pedepsească vinovații;

Apărătorii drepturilor omului

87.  salută angajamentul politic al UE de a sprijini apărătorii drepturilor omului, ca o componentă permanentă a politicii UE privind relațiile externe în domeniul drepturilor omului, și numeroasele exemple pozitive de demersuri, observările proceselor, vizitele la închisoare și celelalte măsuri concrete realizate de misiunile și delegațiile UE, cum ar fi reuniunile periodice, instituționalizate cu apărătorii drepturilor omului, însă este preocupat de lipsa implementării liniilor directoare ale UE privind apărătorii drepturilor omului în anumite țări terțe; consideră că ÎR/VP ar trebui să formuleze recomandări pentru o acțiune consolidată, adresate acelor misiuni în care aplicarea a fost în mod evident moderată;

88.  îndeamnă UE și statele sale membre să încurajeze misiunile și delegațiile UE să își demonstreze sprijinul și solidaritatea pentru activitățile întreprinse de către apărătorii drepturilor omului și de către organizațiile acestora, prin întruniri periodice, prin implicarea proactivă în activitățile acestora și prin includerea contribuțiilor acestora în procesul de elaborare de strategii de țară privind drepturile omului și democrația, precum și prin implicarea în activitățile Parlamentului European;

89.  își reiterează solicitarea adresată UE de a aduce sistematic în atenție cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului în cadrul dialogurilor privind drepturile omului pe care le are cu țările terțe unde apărătorii drepturilor omului continuă să sufere hărțuiri și atacuri;

90.  subliniază importanța unei monitorizări sistematice a contactelor cu societatea civilă independentă, precum și a unui acces mai direct și mai facil la delegațiile UE pentru apărătorii drepturilor omului în țări terțe; salută numirea, în cadrul delegațiilor și/sau al ambasadelor statelor membre, a unor ofițeri de legătură pentru apărătorii drepturilor omului și subliniază că aceștia ar trebui să fie funcționari experimentați și formați în mod corespunzător ale căror funcții sunt bine cunoscute atât intern, cât și extern; salută foarte mult faptul că ÎR/VP a indicat că se va întâlni întotdeauna cu apărătorii drepturilor omului pe parcursul vizitelor în țări terțe și solicită ca această practică să fie urmată de toți comisarii cu atribuții în domeniul relațiilor externe și ca rapoarte privind aceste contacte să fie puse la dispoziția Parlamentului;

91.  reamintește rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 cu privire la situația din Sahara Occidentală; denunță reprimarea populației sahraoui din teritoriile ocupate și solicită respectarea drepturilor sale fundamentale, în special în materie de libertate de asociere, de exprimare și de organizarea manifestațiilor; solicită eliberarea celor 80 de prizonieri politici sahraoui, cu prioritate a celor 23 de persoane deținute din noiembrie 2010 fără proces în închisoarea din Salé, în urma desființării taberei din Gdeim Izik; își reînnoiește cererea de aplicare a unui mecanism internațional pentru supravegherea drepturilor omului în Sahara Occidentală și de identificare a unei soluții juste și durabile pentru conflictul bazat pe dreptul la autodeterminare a poporului sahraoui, în conformitate cu rezoluțiile Organizației Națiunilor Unite;

92.  își reiterează solicitarea privind cooperarea la nivel interinstituțional cu privire la apărătorii drepturilor omului; consideră că aptitudinea UE de a interveni și coerența dintre acțiunile diferitelor instituții privind crizele urgente în favoarea apărătorilor drepturilor omului vor fi deservite în mod corespunzător de către un sistem de alertă partajat bazat pe puncte focale și încurajează SEAE și Comisia să exploreze această posibilitate în continuare, împreună cu Parlamentul European;

93.  salută angajamentul luat de către Parlamentul European de a intensifica rolul Premiului Saharov și de a consolida rețeaua Saharov și subliniază rolul important al acestei rețele, printre altele, în animarea cooperării interinstituționale în sprijinul apărătorilor drepturilor omului la nivel mondial; solicită tuturor instituțiilor UE să fie mai implicate și mai cooperante și, în acest context, salută trimiterea pe care Raportul anual privind drepturile omului o face la Premiul Saharov; cu toate acestea, solicită din nou Consiliului și Comisiei să țină legătura cu candidații și laureații Premiului Saharov pentru a asigura un dialog continuu și o monitorizare a situației drepturilor omului în țările respective, pentru a oferi protecție celor care sunt persecutați în mod activ și pentru a raporta acest lucru Parlamentului European;

94.  se angajează să includă mai sistematic drepturile femeilor în propriile dezbateri și rezoluții privind drepturile omului și să utilizeze rețeaua Premiului Saharov și, în special, femeile care au câștigat premiul pentru a pleda pentru drepturile femeilor în lume;

Femeile și drepturile omului

95.  subliniază rolurile, experiențele și contribuțiile distincte ale femeilor în contextul păcii și securității; condamnă utilizarea violenței sexuale în țări precum Republica Democratică Congo (RDC) și solicită toleranță zero față de făptuitori, în special în rândul forțelor militare și polițienești implicate în misiuni și operațiuni mandatate de UE; subliniază cât de important este să se asigure victimelor accesul la servicii de reabilitare multidisciplinare și holistice care includ configurațiile necesare de servicii de asistență medicală și psihologică, precum și servicii juridice, sociale, comunale, profesionale și educaționale, alături de un sprijin economic intermediar;

96.  salută faptul că UE este un lider în aplicarea Rezoluției nr. 1325 a CSONU și a rezoluțiilor însoțitoare; solicită Consiliului, Comisiei și SEAE să își intensifice eforturile pentru a reduce discrepanța dintre politică și practică și solicită statelor membre care nu au adoptat încă planuri naționale de acțiune să facă acest lucru de urgență;

97.  salută crearea ONU Femei și invită UE să coopereze îndeaproape cu această instituție la nivel internațional, regional și național pentru a asigura punerea în aplicare a drepturilor femeilor; solicită Comisiei și Consiliului să se asigure că femeile aflate în situații conflictuale beneficiază de un acces echitabil la sistemele publice de sănătate, la îngrijiri obstetrice și ginecologice adecvate, conform prevederilor Organizației Mondiale a Sănătății; subliniază, în special, necesitatea promovării educației în domeniul sănătății și a unor programe adecvate privind sănătatea sexuală și a reproducerii, care dețin o importanță primordială în politica privind dezvoltarea și drepturile omului condusă de UE în relație cu țările terțe;

98.  salută Carta femeilor adoptată de Comisie, care promovează egalitatea de gen, atât la nivelul UE, cât și la nivelul internațional, precum și planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și afirmarea rolului femeilor în dezvoltare pentru perioada 2010-2015 și solicită intensificarea eforturilor de îndeplinire a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului privind egalitatea de gen și sănătatea maternă;

99.  este preocupat de faptul că, în Egipt, Consiliul Suprem al Forțelor Armate (SCAF) nu a anchetat rapoartele privind abuzurile sexuale împotriva protestatarelor, inclusiv așa-numitele „testări ale virginității” și amenințările cu moartea împotriva protestatarelor;

100.  salută atenția acordată de ÎR/VP autonomizării femeilor și solicită acestuia să instituționalizeze Grupul operativ neoficial interinstituțional al UE privind femeile, pacea și securitatea (FPS), asigurându-i un președinte permanent, care va reprezenta și autoritatea centrală în domeniul egalității de gen din cadrul SEAE, ca parte a alocării de resurse umane și financiare adecvate sarcinii sale;

101.  solicită ÎR/VP să promoveze egalitatea de șanse cu o distribuție echilibrată geografic și din punct de vedere al genului în cadrul SEAE, astfel cum prevede Statutul funcționarilor; îndeamnă ÎR/VP și statele membre să propună candidați femei de nivel superior pentru funcții de conducere în SEAE și în cadrul misiunilor politicii de securitate și apărare comune (PSAC); salută progresele înregistrate, în contextul misiunilor PSAC, în numirea de consilieri în materie de gen în aproximativ toate misiunile, precum și în asigurarea de formare în cadrul misiunilor; solicită Consiliului să includă o trimitere la Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU în deciziile Consiliului de stabilire a mandatelor misiunilor; recomandă ca statele membre să ofere întregului personal militar, precum și personalului civil detașat module standardizate de formare în materie de gen, anterior misiunilor;

102.  salută adoptarea Convenției de referință a Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, creând un cadru cuprinzător pentru a preveni violența, pentru a proteja victimele și pentru a pune capăt impunității, și, de asemenea, solicită UE și tuturor statelor membre să semneze și să ratifice urgent această Convenție;

103.  condamnă cu tărie mutilarea genitală a femeii (MGF) ca o practică anacronică și o încălcare barbară a integrității corporale a femeilor și a fetelor, încălcare ce trebuie combătută prin adoptarea unei legislații care să interzică această practică; respinge cu fermitate orice trimitere la practica tradițională, culturală sau religioasă ca un factor atenuant; solicită Comisiei să acorde o atenție specifică acestor practici tradiționale dăunătoare în strategia sa de a combate violența împotriva femeilor; solicită SEAE să dezvolte un set de instrumente specifice privind această chestiune ca parte a procesului de implementare a strategiei din liniile directoare ale UE privind drepturile copiilor și violența împotriva femeilor; felicită șefii de stat africani pentru adoptarea, în cadrul Summitului Uniunii Africane din iulie 2011, a unei decizii care susține o rezoluție a Adunării Generale a ONU de interzicere la nivel mondial a mutilării genitale a femeii (MGF); de asemenea, condamnă tratamentele crude, inumane și degradante, precum avorturile și sterilizarea forțate și solicită măsuri specifice de combatere a acestora;

104.  condamnă cu tărie căsătoriile forțate, care constituie o încălcare a drepturilor omului, astfel cum prevede articolul 16 din Declarația universală a drepturilor omului; solicită Consiliului să includă problemele „căsătoriilor forțate” și a „avorturilor în funcție de sexul copilului” în liniile directoare ale UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor; încurajează Comisia și Consiliul să dezvolte indicatori și metode de colectare a datelor cu privire la aceste fenomene și încurajează SEAE să includă aceste probleme în dezvoltarea și implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului; în ceea ce privește „căsătoriile forțate”, solicită statelor membre să adopte și să pună în aplicare o legislație de interzicere a acestor căsătorii și să elaboreze o definiție comună, să stabilească planuri naționale de acțiune și să intensifice schimbul de bune practici;

105.  amintește că Rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului privind mortalitatea și morbiditatea materne care pot fi prevenite și Obiectivele de dezvoltare ale mileniului reafirmă că accesul la informații, la educație și la îngrijire medicală reprezintă drepturi de bază ale omului; subliniază că UE ar trebui, prin urmare, să joace un rol important în prevenirea decesului femeilor însărcinate; solicită ca Programul de acțiune de la Cairo să fie implementat în aspectele legate de politica privind drepturile omului și dezvoltare, pentru a promova egalitatea de gen și drepturile femeilor și ale copiilor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile în acest domeniu;

Drepturile omului, libertatea religioasă și persecutarea creștinilor în lume

106.  condamnă cu asprime orice persecuție pe motiv de religie sau credință; este angajat în continuare în realizarea libertății religioase peste tot în lume, ca parte a eforturilor consolidate ale UE din cadrul acțiunilor sale bilaterale și multilaterale; își reiterează preocuparea privind respectarea deplină și efectivă a dreptului la libertatea religioasă pentru toate minoritățile religioase din mai multe țări terțe; solicită din nou Consiliului și Comisiei dezvoltarea imediată a unui set de instrumente privind promovarea dreptului la libertatea religioasă sau a credinței în cadrul politicii externe a UE, inclusiv a unor mecanisme de identificare a încălcărilor și a acțiunilor pe care UE ar trebui să le desfășoare în aceste cazuri, și implicarea Parlamentului, a organizațiilor societății civile și a academicienilor în pregătirea acestuia; salută acțiunile derulate de UE în diferite forumuri ale ONU împotriva intoleranței și a discriminării pe motiv de religie sau credință și atitudinea sa fermă și principială față de rezoluțiile privind combaterea defăimării religiilor; susține că libertatea de întrunire este un aspect vital al dreptului la libertatea religioasă sau de credință și subliniază că înregistrarea grupurilor religioase nu ar trebui să constituie o condiție esențială pentru practicarea credinței; solicită Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să furnizeze Parlamentului European date exacte și fiabile privind încălcările libertății religioase sau de credință în Uniunea Europeană și să acorde consultanță privind modul în care acestea ar putea fi abordate;

107.  subliniază în special importanța angajării într-un dialog constructiv cu Organizația Conferinței Islamice (OCI) cu privire la acest aspect; solicită Consiliului și Comisiei să acorde o atenție specială implementării dreptului la libertatea religioasă sau a credinței în țările candidate și în țările PEV, în special în lumina Primăverii arabe; își exprimă profunda îngrijorare în ceea ce privește numărul în creștere al actelor de intoleranță și de discriminare pe motive religioase din diverse țări; condamnă cu fermitate toate actele de violență îndreptate împotriva creștinilor, evreilor, musulmanilor sau a altor comunități religioase, precum și toate formele de discriminare și intoleranță, bazate pe criterii ce țin de religie sau de credință, îndreptate împotriva persoanelor credincioase, a apostaților sau a necredincioșilor; subliniază încă o dată că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului(23); recunoaște că în mai multe țări există necesitatea tot mai stringentă a depunerii unor eforturi pentru soluționarea conflictelor și pentru reconciliere, inclusiv pentru dialogul dintre credințe la diferite niveluri, și îndeamnă UE și ÎR/VP Ashton să abordeze, în dialogurile lor cu țările terțe, conținuturile discriminatorii și provocatoare, de exemplu conținuturile din mass-media, precum și obstacolele din calea liberei exercitări a credinței, în contextul inițiativelor UE privind drepturile omului; consideră că în țările terțe unde minoritățile religioase se confruntă cu încălcări ale drepturilor lor, astfel de probleme nu pot fi soluționate prin protejarea și izolarea acestor minorități „de” societățile din jur și, astfel, prin crearea unor „societăți paralele”; în lumina evenimentelor recente din țări precum Nigeria, Egipt și Indonezia, îndeamnă SEAE și statele membre ale UE să implementeze acțiuni concrete pentru a contribui la prevenirea apariției unui ciclu de violențe;

108.  îndeamnă SEAE să doteze Direcția Generală pentru Afaceri Globale și Multilaterale cu mijloace permanente pentru a integra chestiunea libertății religioase sau de credință în direcțiile și unitățile geografice, corelând-o, de asemenea, cu promovarea drepturilor generale ale omului în cadrul aceleiași DG și prezentând-o în cadrul organizațiilor internaționale și multilaterale; încurajează SEAE să raporteze anual cu privire la evoluția libertății religioase sau de credință în lume;

109.  invită SEAE și alte instituții ale UE să combată practicile inacceptabile, precum convertirea forțată și incriminarea/pedepsirea cazurilor de așa-zisă „apostazie”, exercitând presiune asupra țărilor terțe, precum Pakistan, Iran și Arabia Saudită, care încă mai au astfel de practici, astfel încât acestea să fie eliminate; solicită o poziție la fel de fermă împotriva instrumentalizării legislației în materie de blasfemie cu scopul de a persecuta membrii minorităților religioase;

110.  invită instituțiile competente să coopereze îndeaproape cu Comisia SUA pentru libertatea religioasă internațională în cadrul forurilor bilaterale și multilaterale, de exemplu Consiliul ONU pentru drepturile omului;

Discriminarea

111.  condamnă toate formele de încălcare a drepturilor omului, comise împotriva persoanelor discriminate pe criterii de ocupație și descendență, precum și accesul limitat la justiție pentru victime; solicită UE și statelor membre ale acesteia să susțină proiectul ONU privind Principiile și orientările pentru eliminarea eficientă a discriminării pe criterii de ocupație și descendență;

112.  salută semnarea de către UE a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și adoptarea Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, în special domeniul de acțiune nr. 8; condamnă toate formele de discriminare pe motiv de handicap și solicită tuturor statelor să ratifice și să pună în aplicare UNCRPD; subliniază că este nevoie ca și UE să monitorizeze punerea în aplicare a UNCRPD pe propriul teritoriu; regretă lipsa de acțiune a UE cu privire la drepturile omului pentru persoanele cu handicap în cadrul strategiei UE-Africa;

113.  salută angajamentul Consiliului, al SEAE, al ÎR/VP, al Comisiei și al statelor membre în favoarea drepturilor omului pentru persoanele LGBT în cadrul relațiilor bilaterale cu țările terțe, în cadrul forurilor multilaterale și prin IEDDO; salută reintroducerea de către Adunarea Generală a ONU a orientării sexuale ca un argument pentru protecția față de execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare și salută eforturile UE în acest sens; solicită Comisiei să susțină retragerea identității sexuale din lista de tulburări mintale și de comportament la negocierile celei de a unsprezecea versiuni a Clasificării internaționale a bolilor (ICD-11) și să caute o reclasificare nepatologică; reafirmă că principiul nediscriminării, inclusiv pe criterii de sex și de orientare sexuală, nu trebuie să fie compromis în cadrul parteneriatului ACP-UE; își reiterează solicitarea realizării de către Comisie a unei foi de parcurs detaliate și cuprinzătoare împotriva homofobiei, transfobiei și discriminării pe motive de orientare sexuală și de identitate sexuală, abordând, de asemenea, încălcările drepturilor omului din aceste motive în lume; solicită statelor membre să acorde azil persoanelor care fug de persecuție din țările unde persoanele LGBT sunt incriminate, având în vedere teama bine întemeiată față de persecuție a solicitanților și bazându-se pe autoidentificarea lor ca lesbiene, gay, bisexuali și transsexuali;

114.  salută setul de instrumente adoptat în 2010 de Grupul de lucru pentru drepturile omului din cadrul Consiliului, cu scopul de a ajuta instituțiile UE, statele membre, delegațiile și alte organisme să reacționeze rapid în cazurile în care sunt încălcate drepturile omului în cazul persoanelor LGBT; invită Comisia să abordeze cauzele structurale ale acestor încălcări și invită Consiliul să acționeze în favoarea introducerii unor orientări obligatorii în acest domeniu;

115.  subliniază faptul că nevoile comunităților tradiționale ale minorităților naționale sunt specifice și diferite de cele ale altor grupuri minoritare și că este necesar să se asigure un tratament egal pentru aceste minorități în ceea ce privește educația, serviciile medicale, serviciile sociale și alte servicii publice; de asemenea, subliniază necesitatea promovării, în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale, a unei egalități depline și efective între persoanele care aparțin unei minorități naționale și cele care aparțin majorității;

116.  solicită UE să încurajeze guvernele țărilor în curs de dezvoltare să organizeze o reformă funciară pentru a garanta titlurile de proprietate ale persoanelor indigene, ale populațiilor nomade și ale agricultorilor mici și mijlocii, în special ale femeilor, și pentru a preveni practicile de acaparare a terenurilor de către corporații; solicită UE să impună dreptul de acces la resurse naturale, în special pentru persoanele originare și indigene, în cadrul negocierilor acordurilor comerciale; încurajează toate statele membre să urmeze exemplul Danemarcei, al Țărilor de Jos și al Spaniei și să ratifice Convenția OIM 169 privind populațiile indigene și tribale, pentru a-și demonstra hotărârea de a le oferi acestora o protecție reală; susține campaniile actuale pentru ratificarea și implementarea Convenției OIM 169 de către statele nesemnatare, ca mijloc de demonstrare, printre altele, a angajamentului UE față de cooperarea multilaterală și de ONU;

117.  recomandă inițiative pentru o legislație a UE care să asigure că se acordă atenție politicilor UE privind drepturile omului și instrumentelor de cooperare pentru a elimina discriminarea pe motiv de castă, precum și acțiuni în țările care au sisteme de caste, inclusiv Nepal, India, Bangladesh, Pakistan, Sri Lanka și Yemen;

118.  consideră că ar trebui să se majoreze bugetul pentru noile și actualele linii de finanțare destinate susținerii societății civile și a apărătorilor drepturilor omului, în special a celor proveniți din rândul comunităților indigene; consideră că aceste linii ar trebui, de asemenea, să își demonstreze capacitatea de a răspunde în mod flexibil și rapid crizelor și situațiilor în curs de desfășurare de oriunde și să își optimizeze raportul calitate-preț și impactul; salută faptul că UE a contribuit foarte mult la activităţile de consolidare a capacităţii pentru pentru populaţiile indigene în cadrul ONU; subliniază că este esenţială creşterea eficienţei reprezentanţilor populaţiilor indigene în timpul evenimentelor organizate de ONU asigurând logistica, documentaţia şi informaţiile adecvate; solicită UE să continue această contribuţie;

Drepturile copiilor

119.  reamintește Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și necesitatea de a asigura protecția deplină a drepturilor prevăzute în convenție și de a preveni erodarea acestor drepturi; salută adoptarea de către Adunarea Generală a ONU la 19 decembrie 2011 a Protocolului opțional la Convenția cu privire la drepturile copilului referitor la o procedură de comunicare și solicită Consiliului și Comisiei să își intensifice eforturile pentru a obține o ratificare universală a Convenției cu privire la drepturile copilului și a protocoalelor opționale la aceasta și să promoveze punerea efectivă în aplicare a acestora; de asemenea, solicită eforturi decisive pentru progresul punerii în aplicare a Orientărilor UE privind promovarea și protejarea drepturilor copilului și a strategiei UE în vederea combaterii tuturor formelor de violență împotriva copiilor; solicită ÎR/VP și Serviciului European de Acțiune Externă să includă în rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului o secțiune privind drepturile copilului;

120.  atrage atenția asupra problemei grave existente în mai multe țări din Africa Subsahariană a copiilor acuzați de vrăjitorie, care are consecințe grave care variază de la excluziunea socială la infanticid și la uciderea rituală a copiilor ca sacrificiu; constată că statul are răspunderea de a proteja copiii de toate formele de violență și de abuz și, în consecință, solicită SEAE să acorde o atenție specială protejării copiilor împotriva tuturor formelor de violență și sorții acestor copii în dialogurile referitoare la drepturile omului cu guvernele țărilor în cauză și în programarea instrumentelor financiare externe;

Libertatea de exprimare și mass-media (socială)

121.  subliniază faptul că libertatea de exprimare și independența și pluralismul mass-mediei sunt elemente esențiale pentru o democrație durabilă, sporind la maximum implicarea societății civile și autonomizând cetățenii; prin urmare, solicită un sprijin sporit în domeniul promovării libertății mass-mediei, al protejării jurnaliștilor independenți, al reducerii decalajul digital și al facilitării accesului la internet;

122.  îndeamnă Consiliul și Comisia să includă în negocierile de aderare, în dialogurile privind drepturile omului și în orice contract privind drepturile omului, solicitarea de a pune capăt oricărui discurs de incitare la ură din mass-media;

123.  constată că internetul, precum și mass-media socială offline și online, a devenit unul dintre cele mai importante mijloace prin care persoanele își exercită dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, precum și că internetul și mass-media socială au jucat un rol important în promovarea drepturilor omului, a participării democratice, a responsabilizării, a transparenței, a dezvoltării economice și a unor noi forme de acces public; totodată, subliniază faptul că, având în vedere că nu toate grupurile societății, în special populația vârstnică și cea rurală, au acces la internet, nu trebuie să se atenteze la demnitatea umană și condamnă toate formele de discriminare din rețelele de socializare; susține elaborarea de norme concrete ale UE și de acorduri cu țările terțe care limitează accesul la comunicare și informație prin intermediul cenzurii, al blocărilor de rețea sau al subordonării libertății de informare intereselor economice; salută potențialul pe care internetul și rețelele sociale l-au demonstrat în desfășurarea Primăverii arabe; solicită o monitorizare mai bună a utilizării internetului și a noilor tehnologii în regimurile autocratice care caută să le limiteze; solicită un sprijin sporit în domeniul promovării libertății mass-mediei, al protejării jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, al reducerii decalajului digital și al facilitării accesului nerestricționat la informații și comunicare și a accesului necenzurat la internet (libertatea digitală);

124.  ia act de potențialul demonstrat de internet în promovarea și sprijinirea revoluțiilor „Primăverii arabe”; constată, totuși, că TIC pot fi, de asemenea, utilizate în mod neadecvat pentru a încălca drepturile omului și libertățile fundamentale și solicită, prin urmare, o monitorizare mai bună a utilizării internetului și a noilor tehnologii în regimurile autocratice care caută să le limiteze; salută inițiativa Comisiei referitoare la strategia „No Disconnection”; invită Comisia să depună, în cursul anului 2013 cel târziu, propuneri inteligente de reglementare, inclusiv îmbunătățirea transparenței și a răspunderii companiilor cu sediul în UE, în vederea îmbunătățirii monitorizării exportului de produse și de servicii care au ca scop blocarea site-urilor, supravegherea în masă, monitorizarea întregului trafic de pe internet și a comunicațiilor (mobile), ascultarea conversațiilor private și transcrierea acestora, filtrarea rezultatelor căutărilor și intimidarea utilizatorilor de internet, inclusiv a apărătorilor drepturilor omului; consideră că furnizorii de servicii de telecomunicații și internet trebuie să învețe din greșelile trecute, precum decizia companiei Vodafone de a ceda în fața solicitărilor din partea autorităților egiptene în ultimele săptămâni de regim Mubarak de a suspenda serviciile, de a disemina propagandă proguvernamentală și de a monitoriza adversarii și publicul în general, precum și companiile din alte state membre care au vândut tehnologii de telecomunicații și tehnologii ale informațiilor altor state terțe, cum ar fi Libia, Tunisia etc.; consideră că furnizorii de servicii de telecomunicații și internet și producătorii de software trebuie să învețe din greșelile trecute și ar trebui să se implice alături de factorii de decizie politică, de ONG-uri și de activiști într-un dialog deschis în vederea stabilirii de standarde minime comune pentru evaluarea impactului asupra drepturilor omului și pentru îmbunătățirea transparenței;

125.  salută includerea unei interdicții asupra exporturilor de tehnologii și de servicii în măsurile restrictive ale UE aplicate împotriva autorităților de la guvernare din Siria; constată că această interdicție ar trebui să constituie un precedent pentru viitoarele măsuri restrictive aplicate împotriva altor regimuri represive, în special față de Iran; constată totuși că politicile UE ar trebui să fie precise pentru a fi eficace și pentru a nu-i afecta pe apărătorii drepturilor omului;

126.  constată că noile tehnologii permit, de asemenea, martorilor și apărătorilor drepturilor omului să colecteze informații și să partajeze documente privind abuzurile împotriva drepturilor omului care mai târziu ar putea fi folosite pentru a garanta justiția victimelor; salută inițiativele și codurile de conduită ale mai multor părți interesate, precum Global Network Initiative; observă totuși că supravegherea democratică, apărarea și promovarea drepturilor fundamentale sunt atribuții principale ale guvernului; solicită Comisiei să susțină dezvoltarea și răspândirea tehnologiilor de securitate digitală în vederea împuternicirii apărătorilor drepturilor omului prin mecanisme sigure de colectare, de codificare și de stocare pentru astfel de înregistrări sensibile, precum și utilizarea tehnologiei dematerializate („cloud”) pentru a se asigura faptul că astfel de materiale nu pot fi descoperite și șterse;

Activitatea economică și drepturile omului

127.  reamintește faptul că UE însăși a stabilit obiectivul de promovare a responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) în cadrul politicilor externe și salută apelul către o aliniere mai bună a abordărilor europene și globale la RSI;

128.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că întreprinderile care intră sub incidența legislației naționale sau comunitare nu sunt scutite de respectarea drepturilor omului și a normelor sociale, de sănătate și de mediu care li se impun în momentul în care își stabilesc sediul sau își desfășoară activitățile într-o țară terță;

129.  în plus, amintește că susținerea drepturilor omului și a democrației este strâns legată de promovarea transparenței și a bunei guvernanțe; în acest sens, este de părere că paradisurile fiscale și jurisdicțiile offshore sunt în detrimentul luptei anticorupție și răspunderii politice din țările în curs de dezvoltare; solicită ca UE să promoveze ratificarea și implementarea Convenției ONU împotriva corupției la nivelul UE și la nivel mondial în cadrul susținerii acordate de UE programelor privind buna guvernanță în țările terțe;

130.  laudă UE pentru sprijinul său în vederea dezvoltării principiilor de îndrumare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului și adoptarea lor unanimă în Consiliul pentru drepturile omului; salută ședința de inaugurare a Grupului de lucru pentru întreprinderi și drepturile omului organizată în perioada 16-20 ianuarie 2012 și solicită UE să susțină și să contribuie în continuare la mandatul acestui organism; subliniază rolul esențial pe care îl joacă instituțiile naționale pentru drepturile omului și cooperarea respectivelor organisme din UE și din țările învecinate în evoluția implementării Principiilor de îndrumare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului, astfel cum sunt recunoscute, printre altele, în Rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului nr. 17/4; salută inițiativele care au ca scop transferul de bune practici, coordonarea și animarea cooperării dintre instituțiile naționale pentru drepturile omului din UE și din țările învecinate, precum programul 2009-2013 de cooperare dintre mediatorii din țările membre ale Parteneriatului estic care a fost creat în comun de către mediatorul polonez și mediatorul francez în vederea consolidării capacității funcției mediatorilor, a organismelor guvernamentale și a organizațiilor neguvernamentale din țările membre ale Parteneriatului estic, pentru protejarea drepturilor individuale și pentru construirea statelor democratice bazate pe supremația legii; subliniază nevoia ca astfel de acțiuni să fie coordonate în cadrul instituțiilor UE și ca instituțiile UE să se bazeze pe experiența dobândită în acest domeniu;

131.  salută angajamentul UE de a lucra cu întreprinderile și părțile interesate în 2012 în vederea dezvoltării îndrumării cu privire la drepturile omului pentru sectoarele industriale și IMM-uri, pe baza Principiilor de îndrumare ale ONU; solicită Comisiei să aducă în discuție angajamentul său de a publica, până la sfârșitul anului 2012, un raport privind prioritățile UE în implementarea Principiilor și, prin urmare, să emită rapoarte periodice privind progresul; insistă ca toate întreprinderile europene să își îndeplinească obligația de a respecta drepturile omului, în conformitate cu Principiile de îndrumare ale ONU; solicită statelor membre ale UE să dezvolte, până la sfârșitul anului 2012, planuri naționale pentru implementarea acestora;

132.  consideră că dezvăluirea de către companiile mari a informațiilor sociale și de mediu, inclusiv a impactului asupra drepturilor omului, este vitală pentru transparența și eficiența acestora; salută scopul Consiliului internațional pentru raportare integrată (IIRC) de a dezvolta un cadru general acceptat de raportare integrată;

133.  salută studiul „Edinburgh” delegat de DG Întreprinderi privind deficiențele de guvernanță în UE cu privire la întreprinderi și drepturile omului și solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative ca răspuns; solicită în special UE să asigure că victimele abuzurilor corporatiste din țări terțe aduse de către companii din UE au acces la sistemele de reclamații și la mecanismele justiției din statele membre ale UE, precum în cazul recent Trafigura;

134.  constată că întreprinderile transnaționale se bazează tot mai mult pe societățile private din domeniul militar și de securitate (PMSC), ceea ce uneori a dus la încălcarea drepturilor omului de către angajații PMSC; consideră că este necesară adoptarea de măsuri de reglementare ale UE, inclusiv a unui sistem normativ cuprinzător privind înființarea, înregistrarea, autorizarea, monitorizarea și raportarea de către aceste societăți; solicită Comisiei să propună o recomandare care să constituie punctul de plecare al unei directive destinate să armonizeze măsurile naționale care reglementează serviciile PMSC, inclusiv furnizorii de servicii și achizițiile de servicii, și elaborarea unui cod de conduită care să constituie baza unei decizii de reglementare a exportului de servicii PMSC în țări terțe; solicită ÎR/VP să pună la dispoziția Parlamentului informații detaliate privind angajarea de servicii PMSC în cadrul misiunilor PSAC și de politică externă și de securitate comună (PESC), precizând cerințele profesionale și standardele corporative pe care contractanții trebuie să le îndeplinească, regulamentele aplicabile, responsabilitățile și obligațiile juridice impuse acestora și mecanismele de monitorizare;

135.  sprijină participarea unui număr tot mai mare de femei în consiliile administrative ale întreprinderilor la nivel național, european și internațional;

Intensificarea acțiunilor Parlamentului European în domeniul drepturilor omului

136.  își reiterează apelul adresat Consiliului și Comisiei de a prelua sistematic rezoluțiile și alte comunicări ale Parlamentului pentru a răspunde în mod fundamentat; propune ca Parlamentul să aibă în vedere crearea unui mecanism sistematic care să asigure o monitorizare mai eficace și mai tangibilă a deciziilor sale;

137.  recunoaște nevoia integrării preocupărilor privind drepturile omului în activitatea tuturor comisiilor și a delegațiilor parlamentare din domeniul relațiilor externe, inclusiv aplicând recomandările provenite din rapoartele elaborate de grupuri de lucru ad hoc ale Parlamentului European; recomandă ca deputații Parlamentului European să se întâlnească sistematic cu apărătorii drepturilor omului în cadrul misiunilor lor oficiale în țările terțe, inclusiv cu activiștii deținuți, când este posibil, pentru a le asigura acestora o vizibilitate mai mare; salută decizia privind sporirea resurselor de care dispune Subcomisia pentru drepturile omului, în contextul schimbărilor generate de Tratatul de la Lisabona;

138.  salută decizia luată de Biroul său la 12 decembrie 2011 de a institui o direcție pentru susținerea democrației în cadrul DG Politici Externe pentru a organiza și a conferi coerență activității Parlamentului în ceea ce privește promovarea democrației;

Politica strategică a Uniunii Europene privind drepturile omului
Contextul general

139.  salută călduros revizuirea politicii UE privind drepturile omului și democratizarea, descrisă în Comunicarea comună din 12 decembrie 2011, ca o perspectivă pozitivă a potențialului UE; solicită statelor membre ale UE să se angajeze pe deplin în proces și să aplice rezultatul său în acțiunile lor naționale, precum și la nivel european;

140.  susține faptul că această comunicare este ancorată în conceptul de universalitate și de indivizibilitate a drepturilor omului și că această comunicare axează acțiunea UE pe promovarea aderării la angajamentele și obligațiile existente ale țărilor terțe conform dreptului internațional al omului și dreptului umanitar și încearcă să consolideze sistemul internațional de justiție;

141.  confirmă, ca urmare a Primăverii arabe, concentrarea pe abordările personalizate „ascendente” și necesitatea de a muta respectul pentru drepturile omului în centrul politicii externe a UE; prin urmare, subliniază faptul că UE trebuie să susțină și să implice guvernele, parlamentele și societatea civilă în procesul de respectare și de monitorizare a drepturilor omului; consideră că UE trebuie să învețe din greșelile anterioare rezumate prin faptul că, până la izbucnirea războiului civil în Libia, se desfășurau negocieri privind un acord-cadru și un acord de readmisie cu Libia, despre care Parlamentul European nu a fost informat în mod adecvat, în pofida dovezii uciderii a 1 200 de prizonieri cu un deceniu în urmă, a lungii liste de torturi, a disparițiilor forțate și a execuțiilor extrajudiciare; în același timp, reafirmă faptul că parteneriatul UE privind procesul de democratizare și prosperitatea economică din sud trebuie să se desfășoare în paralel cu angajamentele sale din țările vecine din est; subliniază faptul că fondurile care nu pot fi alocate sau transferate statelor vecine cu Uniunea Europeană din cauza unei evaluări negative ar trebui să fie redistribuite către alte proiecte realizate în state partenere vecine cu Uniunea Europeană, atât din sud, cât și din est;

Proces

142.  solicită acum un progres rapid, transparent și favorabil incluziunii, care trebuie făcut spre o strategie a UE comună, finală și ambițioasă, cu acțiuni, calendare și responsabilități clare și dezvoltată prin contribuția deplină a părților interesate pentru a pune „firul de argint” în acțiune; se angajează să contribuie în mod pozitiv împreună cu Consiliul la acest proces interinstituțional, inițial prin prezenta rezoluție și, apoi, printr-o rezoluție parlamentară ulterioară; consideră că acest proces ar trebui să se încheie cu instituțiile care vin împreună să adopte o strategie comună care stabilește în mod clar rolul și responsabilitățile fiecărei instituții și care evaluează în permanență implementarea, inclusiv în legătură cu liniile directoare;

143.  consideră că anumite măsuri prezentate în cadrul comunicării ar trebui avansate în paralel cu progresul spre o strategie generală, și anume numirea unui reprezentant special al UE pentru drepturile omului cu un profil public înalt și cu experiență internațională în promovarea drepturilor internaționale ale omului și stabilirea unui COHOM cu sediul permanent la Bruxelles care ar trebui să aprobe în mod obișnuit concluziile cu privire la situația drepturilor omului în anumite țări ca urmare a dialogurilor privind drepturile omului și stabilirea unui calendar pentru completarea punctelor focale ale delegațiilor UE pentru drepturile omului și pentru identificarea ofițerilor de legătură pentru apărătorii drepturilor omului în toate țările terțe;

Conținutul

144.  salută importanța acordată în Comunicare strategiilor de țară privind drepturile omului; consideră că ar trebui să existe un model inițial comun pentru a asigura un nivel de consistență și că, în toate cazurile, consultarea este necesară; subliniază că valoarea potențială a strategiilor va fi îndeplinită doar dacă importanța acestora este recunoscută de-a lungul relațiilor bilaterale cu țările individuale și dacă acestea sunt suficient de flexibile pentru a reacționa în mod consistent la evoluția situațiilor privind drepturile omului;

145.  susține propunerea personală a ÎR/VP pentru trei teme privind acțiunea colectivă specifică a instituțiilor pentru următorii trei ani; caută criterii clare pentru procesul actual și viitor prin care sunt alese aceste teme; caută o clarificare cu privire la modul în care aceste campanii ar permite progresul în domenii specifice fără a aduce prejudicii angajamentului cuprinzător al UE privind toate obligațiile în materie de drepturi ale omului;

146.  subliniază importanța acordată în cadrul revizuirii societății civile ca un partener real în implementarea strategiei UE privind drepturile omului, și nu numai în realizarea proiectelor; recunoaște importanța specială a apărătorilor drepturilor omului în acest proces; solicită UE să recunoască potențialul deplin al gamei de actori locali pentru a aduce schimbări în ceea ce privește drepturile omului în interiorul unei țări și să asigure o bază largă de sprijin pentru activitatea acestora;

147.  este preocupat în special de degradarea situației în Turcia și de creșterea represiunii împotriva apărătorilor drepturilor omului, împotriva opozanților guvernului, inclusiv a politicienilor, sindicaliștilor, jurnaliștilor, artiștilor și, în special, împotriva comunității kurde;

148.  susține conceptul UE de „democrație profundă” dezvoltat de Înaltul Reprezentant; regretă că nediscriminarea și criteriile de egalitate de gen nu au fost incluse în acest concept; solicită ca SEAE să integreze pe deplin măsuri și repere antidiscriminare pentru a asigura că există o concentrare clară asupra subiectului privind drepturile femeilor și ale minorităților, drepturile cetățenești egale și participarea egală în politică;

149.  indică faptul că provocări majore persistă în ceea ce privește inadecvarea dialogurilor existente privind drepturile omului și monitorizarea și punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului; reafirmă că aceste clauze trebuie incluse, de asemenea, în toate acordurile comerciale și sectoriale;

150.  împărtășește părerea că „diplomația digitală” este un instrument nou și vivace; solicită SEAE să dezvolte linii directoare clare pentru delegațiile sale cu privire la utilizarea optimă a mijloacelor sociale și pentru dezvoltarea unui director de mijloace sociale actualizat în mod regulat pentru actorii UE;

151.  remarcă faptul că la acest moment aproape jumătate dintre cei mai mari 100 de actori economici din lume sunt companii private; felicită Comisia în ceea ce privește Comunicarea sa ambițioasă și de perspectivă privind RSI din 2011 și susținerea sa clară pentru elaborarea principiilor de îndrumare ale ONU cu privire la întreprinderi și drepturile omului, ambele trebuind să stea la baza noii strategii;

152.  recunoaște că această Comunicare acceptă necesitatea ca toate activitățile de combatere a terorismului să fie realizate în deplină conformitate cu drepturile internaționale ale omului, cu dreptul umanitar și cu cel privind refugiații; subliniază că acest principiu trebuie să facă parte din discuțiile cu privire la toate măsurile noi de combatere a terorismului din cadrul UE și cu partenerii din țări terțe; consideră că UE trebuie să aducă în mod sistematic la cunoștința partenerilor strategici toate cazurile de măsuri neconforme de combatere a terorismului și să caute responsabilii pentru comiterea acestor încălcări atât în interiorul, cât și în afara UE; reafirmă că politica UE privind combaterea terorismului ar trebui să facă referire în mod special la interzicerea absolută a torturii în contextul combaterii terorismului, astfel cum este recunoscut în concluziile Consiliului din 29 aprilie 2008;

153.  aplaudă recunoașterea necesității de a aborda încălcările drepturilor omului în cadrul statelor membre și de a asigura conformitatea UE cu obligațiile sale internaționale pentru a consolida credibilitatea UE; solicită ca Grupului de lucru pentru drepturile fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP) să i se acorde un mandat complet pentru a analiza unde există încălcări și pentru a căuta soluții;

154.  consideră combaterea impunității ca fiind un domeniu pentru acțiunea UE prioritară; consideră actualizarea instrumentelor UE privind CPI din 2011 ca fiind un progres considerabil care trebuie reflectat într-o strategie de perspectivă a UE privind drepturile omului;

155.  consideră parte a creării unei culturi reale a drepturilor umane și a democrației, în special prin intermediul educației pentru cetățenia democratică și drepturile omului, faptul că trebuie să existe, de asemenea, o revizuire clară a rolului pe care îl joacă funcționarii geografici de birou și grupurile de lucru ale Consiliului și că această strategie este importantă pentru activitatea zilnică a acestora;

156.  solicită un rol însemnat pentru Parlamentul European în promovarea transparenței și a răspunderii pentru implementarea strategiei UE privind drepturile omului; reiterează faptul că raportul anual realizat de Consiliu nu este echivalent în sine cu un mecanism de răspundere; reiterează recomandările privind integrarea formulate de Parlament în rapoartele sale anuale anterioare și în Documentul Comitetului politic și de securitate (CPS) din 1 iunie 2006 privind integrarea drepturilor omului în PESC și în alte politici ale UE, care încă nu au fost aplicate complet;

o
o   o

157.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale statelor candidate, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, precum și guvernelor țărilor și teritoriilor menționate în prezenta rezoluție.

(1) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107. (2) JO C 348 E, 21.12.2010, p. 6. (3) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 78. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0507. (5) JO L 76, 22.3.2011, p. 56. (6) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69. (7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0127. (8) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (9) Texte adoptate, P7_TA(2011)0260. (10) Texte adoptate, P7_TA(2011)0334. (11) Texte adoptate, P7_TA(2011)0474. (12) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 6. (13) Texte adoptate, P7_TA(2011)0533. (14) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 107. (15) JO C 371 E, 20.12.2011, p. 5. (16) Texte adoptate, P7_TA(2010)0489. (17) Texte adoptate, P7_TA(2011)0576. (18) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31. (19) Texte adoptate, P7_TA(2012)0018. (20) Texte adoptate, P7_TA(2011)0228. (21) Convenția ONU împotriva torturii; Convenția ONU privind drepturile copilului; Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor; Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate. (22) Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale UE - către o abordare mai eficientă, Comunicarea comună, 12 decembrie 2011. (23) Texte adoptate, P7_TA(2010)0489.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile în curs dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan în vederea încheierii unui acord de asociere (2011/2316(INI))

P7_TA(2012)0127 A7-0071/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere negocierile în curs dintre UE și Republica Azerbaidjan în vederea încheierii unui acord de asociere,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2010 privind Republica Azerbaidjan, prin care au fost adoptate directivele privind negocierile,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Republica Azerbaidjan și Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999,

–  având în vedere planul de acțiune pentru politica europeană de vecinătate (PEV), adoptat la 14 noiembrie 2006,

–  având în vedere Declarația semnată de președinții Republicii Armenia, Republicii Azerbaidjan și Federației Ruse la 2 noiembrie 2008 la Moscova,

–  având în vedere declarația comună semnată de președinții Armeniei, Azerbaidjanului și Federației Ruse la 23 ianuarie 2012 la Sochi,

–  având în vedere Declarația comună adoptată în cadrul Summitului Parteneriatului estic, desfășurat la Praga la 7 mai 2009,

–  având în vedere Concluziile din 25 octombrie 2010 ale Consiliului Afaceri Externe referitoare la Parteneriatul estic,

–  având în vedere Declarația comună privind coridorul sudic al gazelor, semnată de președintele Republicii Azerbaidjan și de președintele Comisiei la 13 ianuarie 2011,

–  având în vedere Declarația comună adoptată în cadrul Summitului Parteneriatului estic, desfășurat la Varșovia la 29-30 septembrie 2011,

–  având în vedere Actul constitutiv al Adunării Parlamentare UE-Vecinătatea de est (EURONEST) din 3 mai 2011,

–  având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant Catherine Ashton cu privire la situația drepturilor omului în Azerbaidjan, din 20 mai, 27 mai și 12 octombrie 2011,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la Republica Azerbaidjan, în special cea din 12 mai 2011(1),

–  având în vedere raportul final OSCE/ODIHR din 7 noiembrie 2010 cu privire la alegerile parlamentare,

–  având în vedere avizul privind compatibilitatea legislației Republicii Azerbaidjan de reglementare a organizațiilor neguvernamentale cu normele în materie de drepturi ale omului, adoptat de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei în perioada 14-15 octombrie 2011,

–  având în vedere avizul referitor la proiectul de lege privind modificările la legea privind partidele politice ale Republicii Azerbaidjan, adoptat de Comisia de la Veneția a Consiliului Europei în perioada 16-17 decembrie 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la necesitatea unei strategii UE pentru Caucazul de Sud(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră(3) și din 17 ianuarie 2008 referitoare la o abordare(4) a politicii regionale din zona Mării Negre,

–  având în vedere comunicarea comună din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate, adoptate la 7 aprilie 2011(5) (dimensiunea estică) și la 14 decembrie 2011(6),

–  având în vedere raportul de evaluare privind Republica Azerbaidjan al Comisiei Europene, adoptat la 25 mai 2011,

–  având în vedere Decizia 2011/518/PESC a Consiliului din 25 august 2011 de numire a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru Caucazul de Sud și criza din Georgia(7),

–  având în vedere Raportul special nr. 13/2010 al Curții de Conturi Europene referitor la rezultatele Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP) în Caucazul de Sud,

–  având în vedere un nou program național de acțiune privind creșterea eficacității protejării drepturilor omului și a libertăților în Republica Azerbaidjan, aprobat de președintele țării la 27 decembrie 2011,

–  având în vedere Decretul de grațiere semnat de președintele Azerbaidjanului la 26 decembrie 2011,

–  având în vedere articolul 90 alineatul (4) și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0071/2012),

A.  întrucât Republica Azerbaidjan joacă un rol important în contextul Parteneriatului estic al Uniunii Europene și întrucât, în ultimii câțiva ani, Republica Azerbaidjan a înregistrat un nivel de creștere economică remarcabil;

B.  întrucât Parteneriatul estic consolidează relațiile multilaterale dintre țările implicate, contribuie la schimbul de informații și experiență cu privire la aspecte precum transformarea, reforma și modernizarea și oferă Uniunii Europene instrumente suplimentare pentru a sprijini aceste procese;

C.  întrucât Parteneriatul estic oferă cadrul politic necesar pentru consolidarea relațiilor bilaterale prin intermediul unor noi acorduri de asociere, ținând seama de situația specifică, de avantajele reciproce și de ambițiile Uniunii Europene și ale statelor partenere și de interesul strategic al UE față de stabilitatea și dezvoltarea democratică a regiunii;

D.  întrucât cooperarea parlamentară, atât în cadrul Parteneriatului estic european, cât și la nivel bilateral, este un element esențial pentru dezvoltarea unei cooperări politice avansate între UE și Azerbaidjan;

E.  întrucât Republica Azerbaidjan a devenit un furnizor de energie important pentru UE, precum și o țară de tranzit importantă pentru resursele energetice din Asia Centrală în special, iar UE constituie o piață energetică majoră pentru Republica Azerbaidjan; întrucât a existat un progres favorabil în domeniul cooperării energetice, care include sprijinul Azerbaidjanului pentru coridorul sudic al gazelor;

F.  întrucât Azerbaidjanul joacă un rol pozitiv în cadrul PEV și contribuie la soluționarea problemelor de securitate energetică ale UE;

G.  întrucât acordurile de asociere constituie cadrul adecvat pentru aprofundarea relațiilor, prin consolidarea asocierii politice, a integrării economice și a armonizării legislative cu UE și prin dezvoltarea relațiilor culturale, având astfel un impact important asupra procesului de democratizare;

H.  întrucât, în această privință, dimensiunea multilaterală a Parteneriatului estic este complementară și inseparabilă de dimensiunea sa bilaterală și ar trebui să se dezvolte simultan cu negocierea în curs pentru acordurile de asociere, astfel încât să deschidă calea pentru implementarea lor deplină și să pună bazele unei cooperări regionale reale, astfel cum prevăd principiile pe întemeiază politica europeană de vecinătate;

I.  întrucât acordul de asociere ar trebui să aducă avantaje și oportunități concrete poporului azer și Uniunii Europene;

J.  întrucât Uniunea Europeană a făcut din drepturile omului, democrație și statul de drept un aspect central al PEV;

K.  întrucât angajamentul activ al Republicii Azerbaidjan față de valorile și principiile comune, printre care se numără democrația, statul de drept, buna guvernanță și respectul față de drepturile omului, este esențial pentru continuarea procesului și pentru sporirea importanței negocierilor și a aplicării ulterioare a acordului de asociere însă, întrucât în prezent, există preocupări în ceea ce privește statul de drept și libertatea de exprimare a oponenților politici ai administrației actuale;

L.  întrucât Azerbaidjanul a progresat rapid în domeniul TIC, în special în ceea ce privește e-guvernarea, fapt ce sporește transparența administrației publice și ajută la combaterea corupției, accesul facil la serviciile și informațiile publice dă un imbold suplimentar procesului de democratizare a Azerbaidjanului;

M.  întrucât Adunarea Parlamentară Euronest își va desfășura a doua sesiune plenară în Baku, în aprilie 2012, punând la dispoziție un forum important pentru discutarea întrebărilor legate de democrație, politică, energie, securitate și afaceri sociale;

N.  întrucât, în cadrul relațiilor sale cu Armenia și Azerbaidjan, UE respectă principiile suveranității și integrității teritoriale, iar în cadrul abordării sale pentru soluționarea conflictelor regionale aceasta susține principiile de bază ale Actului final de la Helsinki; întrucât conflictul nesoluționat Nagorno-Karabah subminează stabilitatea și dezvoltarea regiunii Caucazului de Sud și împiedică dezvoltarea deplină a politicii europene de vecinătate; întrucât în Comunicarea comună intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, UE și-a confirmat ambiția de a se angaja într-un mod mai proactiv în soluționarea conflictelor din Caucazul de Sud și de a-și intensifica sprijinul în consolidarea încrederii și disponibilitatea sa de a se implica în structuri în care nu este încă reprezentată, de exemplu, în Grupul de la Minsk din cadrul OSCE;

O.  întrucât RSUE pentru Caucazul de Sud are un rol important în contribuirea la soluționarea pașnică a conflictului din regiune;

P.  întrucât Republica Azerbaidjan manifestă un angajament puternic față de cooperarea parlamentară multilaterală în cadrul Adunării Parlamentare Euronest și este prima țară din Parteneriatul estic care găzduiește o sesiune plenară a Adunării (în Baku, în perioada 2-4 aprilie 2012);

Q.  întrucât alegerea Republicii Azerbaidjan ca membru al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite pentru perioada 2012-2013 constituie o oportunitate importantă în vederea mai multor consultări și a unei armonizări sporite a politicilor statului cu declarațiile UE privind politica externă și de securitate comună (PESC) în vederea promovării în continuare a păcii și stabilității internaționale;

1.  adresează următoarele recomandări Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă: acestea ar trebui

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, SEAE, precum și, Republicii Azerbaidjan, prezenta rezoluție referitoare la recomandările Parlamentului European.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0243. (2) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 136. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0025. (4) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0153. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0576. (7) JO L 221, 27.8.2011, p. 5.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 referitoare la recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile în curs dintre Uniunea Europeană și Republica Armenia în vederea încheierii unui acord de asociere (2011/2315(INI))

P7_TA(2012)0128 A7-0079/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere negocierile în curs dintre UE și Republica Armenia în vederea încheierii unui acord de asociere,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 mai 2010 privind Republica Armenia, prin care au fost adoptate directivele privind negocierile,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Republica Armenia și Uniunea Europeană, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999,

–  având în vedere Declarația comună privind parteneriatul de mobilitate dintre UE și Republica Armenia adoptată la 27 octombrie 2011,

–  având în vedere planul de acțiune pentru politica europeană de vecinătate (PEV) adoptat la 14 noiembrie 2006 și Comunicarea comună din 25 mai 2011 intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,

–  având în vedere Declarația comună adoptată în cadrul Summitului Parteneriatului estic, desfășurat la Praga la 7 mai 2009,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Parteneriatul estic din 25 octombrie 2010,

–  având în vedere Declarația comună adoptată în cadrul Summitului Parteneriatului estic, desfășurat la Varșovia la 29-30 septembrie 2011,

–  având în vedere Actul constitutiv al Adunării Parlamentare UE Parteneriatul estic (EURONEST) din 3 mai 2011,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Caucazul de Sud din 27 februarie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2008 referitoare la SOLVIT(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la necesitatea unei strategii UE pentru Caucazul de Sud(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 20 ianuarie 2011 referitoare la o strategie UE pentru Marea Neagră(3) și din 17 ianuarie 2008 referitoare la o abordare a politicii regionale din zona Mării Negre(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate – dimensiunea estică(5) și Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(6),

–  având în vedere Decizia 2011/518/PESC a Consiliului din 25 august 2011 de numire a Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru Caucazul de Sud și criza din Georgia(7),

–  având în vedere Raportul de evaluare privind Republica Armenia al Comisiei Europene, adoptat la 25 mai 2011,

–  având în vedere cea de-a treia rundă a dialogului UE-Republica Armenia privind drepturile omului, care a avut loc la 6 decembrie 2011,

–  având în vedere amnistia generală adoptată de Parlamentul Republicii Armenia la 26 mai 2011 la propunerea președintelui Sargsyan,

–  având în vedere declarația semnată de președinții Republicii Armenia, Republicii Azerbaidjan și Federației Ruse la 2 noiembrie 2008 la Moscova,

–  având în vedere declarația comună a președinților Armeniei, Azerbaidjanului și Federației Ruse din 23 ianuarie 2012 de la Soci,

–  având în vedere articolul 90 alineatul (4) și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0079/2012),

A.  întrucât Parteneriatul estic oferă cadrul politic necesar pentru consolidarea relațiilor bilaterale prin intermediul unor noi acorduri de asociere, ținând seama de situația specifică și de ambițiile țării partenere și de interesul strategic al UE față de stabilitatea și dezvoltarea democratică a regiunii;

B.  întrucât acordurile de asociere constituie cadrul adecvat pentru aprofundarea relațiilor, prin consolidarea asocierii politice, a integrării socioeconomice și a armonizării legislative cu UE și pentru dezvoltarea relațiilor culturale;

C.  întrucât, în această privință, dimensiunea multilaterală a Parteneriatului estic este complementară și inseparabilă de cea bilaterală și ar trebui să se dezvolte simultan cu negocierile în curs pentru acordurile de asociere pentru a deschide calea implementării lor depline și a stabili baza pentru o cooperare regională autentică, astfel cum prevăd principiile care stau la baza politicii europene de vecinătate;

D.  întrucât angajamentul activ al Republicii Armenia față de valorile și principiile comune, printre care se numără democrația, statul de drept, buna guvernanță și respectul față de drepturile omului, este esențial pentru continuarea procesului și pentru succesul negocierilor și al aplicării ulterioare a acordului de asociere;

E.  întrucât autoritățile armene și-au afirmat în mod repetat dorința de a adera la aceste valori și au invocat ambițiile europene ale Republicii Armenia; întrucât retorica nu a corespuns întotdeauna cu realitatea în ceea ce privește ritmul reformelor; întrucât participarea activă a Armeniei la cooperarea parlamentară unilaterală în cadrul Euronest, care acoperă cele patru platforme tematice ale Parteneriatului estic, oferă un bun exemplu de angajament față de valorile și principiile europene, importanță care este confirmată printr-un consens public larg în societatea armeană;

F.  întrucât conflictul nesoluționat Nagorno-Karabah subminează stabilitatea și dezvoltarea Republicii Armenia și a Caucazului de Sud; întrucât în Comunicarea comună intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”, UE și-a confirmat ambiția de a se angaja într-un mod mai proactiv în soluționarea conflictelor din Caucazul de Sud și de a-și intensifica implicarea să atât prin susținerea structurilor existente de negociere, cât și prin propunerea de noi inițiative; întrucât Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru Caucazul de Sud are un rol important în contribuirea la soluționarea pașnică a conflictului din regiune;

G.  întrucât ocuparea teritoriilor care aparțin unei țări terțe este o încălcare a dreptului internațional și contravine principiilor fundamentale ale politicii europene de vecinătate, prin urmare, pune în pericol întregul proiect privind Parteneriatul estic;

H.  întrucât există rapoarte profund îngrijorătoare cu privire la activități ilegale exercitate de trupele armene în teritoriile azere ocupate, și anume, manevre militare periodice, reînnoirea echipamentelor militare și a personalului și întărirea eșaloanelor defensive;

I.  întrucât buna desfășurare, în conformitate cu standardele internaționale și europene, a alegerilor parlamentare viitoare, care urmează să aibă loc la 6 mai 2012, va fi de o importanță majoră pentru dezvoltarea relațiilor dintre UE și Republica Armenia și întrucât alegerile se vor desfășura în conformitate cu noul cod electoral al Republicii Armenia;

J.  întrucât negocierile privind Acordul de asociere UE-Republica Armenia au progresat într-un ritm satisfăcător și au stimulat reforma internă;

1.  adresează următoarele recomandări Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă: acestea ar trebui

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, SEAE, precum și, Republicii Armenia, prezenta rezoluție, cuprinzând recomandările Parlamentului European.

(1) JO C 66 E, 20.3.2009, p. 67. (2) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 136. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0025. (4) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 64. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0153. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0576. (7) JO L 221, 27.8.2011, p. 5.

Declarația Parlamentului European din 18 aprilie 2012 privind peștele, un bun comun

P7_TA(2012)0129 P7_DCL(2011)0047

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 117 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, conform căruia „Toate statele sunt obligate să adopte măsuri [...], care pot să fie necesare pentru conservarea resurselor biologice ale mării libere, sau să coopereze cu alte state pentru adoptarea unor asemenea măsuri.”,

–  având în vedere Acordul din 1993 privind promovarea respectării măsurilor internaționale de conservare și gestionare de către navele de pescuit în marea liberă și Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al FAO din 1995,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât media consumului de pește la nivel mondial a ajuns la cantitatea record de 17 kg pe persoană pe an și întrucât peștele reprezintă 15 % din aportul de proteine a peste 3 miliarde de persoane;

B.  întrucât sustenabilitatea la scară mondială a pescuitului este o cerință obligatorie pentru conservarea stocurilor de pește și pentru accesul generațiilor viitoare la această resursă marină neprețuită; întrucât concentrarea drepturilor de proprietate privind pescuitul în mediul privat are efecte negative grave;

C.  întrucât este necesar să se ia măsuri la nivel mondial pentru a proteja această resursă și pentru a garanta faptul că este percepută ca un bun comun, asigurând, în același timp, distribuția echitabilă a beneficiilor colective legate de aceasta;

1.  invită Comisia să promoveze măsuri legislative la nivelul UE și al statelor membre legate de importanța peștelui ca un bun mondial comun, să pună în aplicare măsurile necesare pentru a proteja resursele marine, să asigure accesul la aceste resurse și utilizarea lor sustenabilă, prin coordonare la nivel internațional, și să realizeze o campanie de informare pentru cetățenii UE;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 1 la procesul-verbal din 18 aprilie 2012 (P7_PV(2012)04-18(ANN1)).

Declaraţia Parlamentului European din 18 aprilie 2012 privind copiii care suferă de sindromul Down

P7_TA(2012)0130 P7_DCL(2011)0052

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul de procedură,

A.  întrucât se estimează ca incidența cazurilor de copii care se nasc cu sindromul Down este de 1 la 600-1000,

B.  întrucât sindromul Down reprezintă cea mai frecventă cauză genetică pentru tulburările de învățare;

C.  întrucât anomaliile congenitale reprezintă una dintre cauzele principale pentru mortalitatea infantilă și pentru dizabilitatea pe termen lung, iar copiii afectați de sindromul Down pot suferi numeroase malformații congenitale, cele mai frecvente fiind bolile de inimă;

D.  întrucât articolul 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că „Uniunea recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității”;

E.  întrucât Uniunea Europeană a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, prin care sunt convenite standarde universale minime pentru protejarea și garantarea unei palete de drepturi civile, politice, sociale și economice,

1.  solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre:

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei, Consiliului și autorităților naționale interesate.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 2 la procesul-verbal din 18 aprilie 2012 (P7_PV(2012)04-18(ANN2)).