Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2012/2027(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0270/2012

Texte depuse :

A7-0270/2012

Dezbateri :

PV 25/10/2012 - 21
CRE 25/10/2012 - 21

Voturi :

PV 26/10/2012 - 6.5
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0404

Texte adoptate
PDF 393kWORD 103k
Vineri, 26 octombrie 2012 - Strasbourg Ediţie definitivă
Instrumente financiare inovatoare în contextul următorului cadru financiar multianual
P7_TA(2012)0404A7-0270/2012

Rezoluţia Parlamentului European din 26 octombrie 2012 referitoare la instrumentele financiare inovatoare în contextul următorului cadru financiar multianual (2012/2027(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicările Comisiei intitulate „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500), „Un cadru pentru noua generație de instrumente financiare inovatoare – platformele de capital propriu și platformele de datorie ale UE” (COM(2011)0662) („Comunicarea privind instrumentele financiare”), „Un pachet pentru creștere destinat infrastructurilor europene integrate” (COM(2011)0676), „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870), precum și Comunicarea intitulată „O etapă pilot pentru inițiativa Europa 2020 de emitere de obligațiuni pentru finanțare de proiecte” (COM(2011)0660),

–  având în vedere propunerile Comisiei, în special propunerea de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii (COM(2010)0815), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice și a Deciziei nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) (COM(2011)0659), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (COM(2011)0809), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020) (COM(2011)0834), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea programului „Europa creativă” (COM(2011)0785), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a acțiunii „ERASMUS PENTRU TOȚI” - Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport (COM(2011)0788), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609), propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615/2),

–  având în vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei intitulate „Financial Instruments in Cohesion Policy” (Instrumente financiare în politica de coeziune) (SWD(2012)0036) și „Elements for a Common Strategic Framework 2014 to 2020 – the European Regional Development Fund, the Cohesion Fund, the European Agricultural Fund for Rural Development and the European Maritime and Fisheries Fund” (denumit în continuare „Cadrul strategic comun pentru fondurile structurale și fondurile de coeziune”) (SWD(2012)0061),

–  având în vedere Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene nr. 4/2011 privind auditul Fondului de garantare pentru IMM-uri și nr. 2/2012 privind instrumentele financiare cofinanțate de Fondul european de dezvoltare regională în vederea sprijinirii IMM-urilor, precum și Avizul nr. 7/2011 al Curții de Conturi referitor la propunerea de regulament privind fondurile structurale și fondurile de coeziune,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii”(1) și Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru control bugetar, cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0270/2012),

A.  întrucât, de la începutul anilor 2000, instituțiile UE au dezvoltat o serie de instrumente financiare inovatoare (IFI), bazate pe mecanisme care combină subvenții acordate de la bugetul UE și finanțări publice și / sau private în scopul creșterii volumul investițiilor disponibile pentru atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii;

B.  întrucât, conform punctului 49 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară, „Instituțiile convin că introducerea unor mecanisme de cofinanțare este necesară pentru amplificarea efectului de levier al bugetului Uniunii Europene prin creșterea stimulentelor de finanțare. Acestea convin să încurajeze dezvoltarea unor instrumente financiare multianuale adecvate care să aibă efect de catalizatori pentru investitorii publici și privați”;

C.  întrucât se estimează că, în prezent, aproximativ 1,3 % din bugetul Uniunii este alocat IFI, dat fiind faptul că, pe baza cadrului financiar multianual (CFM) 2007-2013, Uniunea a creat 14 instrumente financiare în domeniul politicilor interne (3 miliarde EUR la subrubrica 1a, respectiv 3,4 % din bugetul disponibil, și aproximativ 5,9 miliarde EUR pentru politica regională și de coeziune) și 11 instrumente financiare în domeniul politicilor externe (1,2 miliarde EUR, respectiv 2,2 %, în cadrul rubricii 4 din buget, fără a se lua în considerare IFI-urile create în legătură cu Fondul european de dezvoltare);

D.  întrucât Uniunea are deja experiență în gestionarea IFI și întrucât, până în prezent, au fost publicate numeroase evaluări pertinente și studii de impact comparate;

E.  întrucât, în conformitate cu Rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii, cadrul de punere în aplicare a instrumentelor financiare inovatoare ar trebui hotărât prin intermediul procedurii legislative ordinare, pentru a se asigura un flux continuu de informații și participarea autorității bugetare în ceea ce privește utilizarea acestor instrumente pe teritoriul Uniunii, permițând Parlamentului să verifice dacă prioritățile sale politice sunt îndeplinite, precum și un control mai strict al acestor instrumente din partea Curții de Conturi Europene,

Instrumentele financiare inovatoare - istoric

1.  reamintește că utilizarea IFI la nivel european a fost considerată drept un mijloc de stimulare de către UE a volumului investițiilor în economia europeană reală, în conformitate cu obiectivele Uniunii, în contextul reducerii constante a resurselor alocate bugetului acesteia și al creșterii continue a ambițiilor sale politice și, astfel, al necesităților acesteia;

2.  subliniază că scopul final al IFI și raționamentul pe care acestea se bazează le conferă un rol de catalizator pentru situațiile în care se manifestă imperfecțiunile pieței sau în care investițiile scad sub nivelul optim, devenind astfel posibilă, pe baza unei contribuții din bugetul UE, mobilizarea de fonduri – publice și/sau private – pentru proiecte care nu sunt în măsură să își asigure sprijinul pieței sau, chiar dacă și-l asigură, acest sprijin nu este adecvat; subliniază că intervenția sectorului public permite reducerea costurilor asociate expunerii la riscuri prin asumarea parțială a acestora, facilitând astfel punerea în aplicare a proiectelor în cauză;

3.  subliniază că IFI-urile dezvoltate până în prezent au fost utilizate pentru intervenții foarte diverse, de la participarea la fonduri de investiții în capital propriu/capital de risc și până la acordarea de garanții/contragaranții intermediarilor financiari (în special băncilor) prin crearea, în asociere cu instituțiile financiare, de instrumente de partajare a riscurilor în vederea stimulării investițiilor, a inovării și a cercetării;

4.  constată că această diversitate este justificată de varietatea domeniilor vizate (sprijin pentru IMM-uri, energie, schimbări climatice, ocuparea forței de muncă și microcreditarea, cercetare și inovare, infrastructuri de transport, tehnologii ale informației);

5.  subliniază că utilizarea IFI este strict reglementată la nivel legislativ (este necesar acordul autorității legislative) și bugetar; observă că utilizarea IFI nu generează costuri neprevăzute pentru bugetul UE, în măsura în care suma contribuției de la bugetul UE este limitată la alocările bugetare destinate IFI în cauză în baza creditelor bugetare anuale, aprobate de autoritatea bugetară, și nu dă naștere la obligații neașteptate pentru bugetul Uniunii; menționează că, dimpotrivă, IFI contribuie la soliditatea și eficiența gestiunii financiare a fondurilor publice, în măsura în care contribuția bugetară plătită poate genera venituri care pot fi reinvestite (reflows) în IFI în cauză, consolidându-i astfel capacitatea de a sprijini și de a spori eficiența măsurilor întreprinse de sectorul public; prin urmare, subliniază necesitatea efectuării de către Curtea de Conturi Europeană a unui audit adecvat al operațiunilor finanțate prin IFI și necesitatea informării complete a colegislatorilor cu privire la constatări;

6.  subliniază că există trei tipuri de situații de investiții: 1) optimă, în care este cert că investiția va fi rentabilă și care permite finanțarea pe piață; 2) sub nivelul optim, în care se asigură un nivel de rentabilitate, însă acesta este insuficient pentru a asigura finanțarea pe piață și justifică utilizarea unui IFI; și 3) investiție caracterizată printr-o rentabilitate scăzută sau o lipsă a rentabilității, ceea ce impune intervenția Uniunii sub formă de subvenții, care pot fi combinate cu IFI dacă proiectul permite acest lucru;

7.  reiterează faptul că utilizarea tot mai frecventă a IFI nu trebuie să devină o strategie de reducere a bugetului UE, ci trebuie să contribuie la optimizarea utilizării acestuia și salută faptul că, în comunicarea sa privind IFI menționată mai sus, Comisia recunoaște că „intenția unei utilizări sporite a instrumentelor financiare inovatoare nu este însă de a înlocui finanțarea prin subvenții cu instrumente financiare”;

8.  subliniază că experiența dobândită până în prezent în ceea ce privește utilizarea IFI este, în general, satisfăcătoare, chiar dacă efectul multiplicator al acestora variază în mod considerabil în funcție de domeniile lor de intervenție, de obiectivele sectoriale care trebuie atinse cu ajutorul IFI, de tipul de IFI propus și de mecanismele de implementare a IFI în cauză;

9.  constată că, în domeniul politicilor interne ale UE, IFI sunt implementate fie la nivel european (gestionate chiar de către Comisie sau pe baza competențelor necesare delegate de către aceasta), fie la nivel național în cadrul politicii regionale și de coeziune (gestiune partajată cu statele membre);

10.  subliniază că implementarea IFI se bazează, așadar, pe implicarea unui lanț de actori, care cuprinde Comisia, în calitate de organism responsabil cu plata fondurilor de la bugetul UE, Grupul BEI (Banca Europeană de Investiții și Fondul european de investiții), care acționează prin intermediul băncilor naționale sau locale, al băncilor comerciale sau al celor specializate în investiții sau dezvoltare și investitorii publici și privați; subliniază că, în general, rezultatele IFI depind de mobilizarea intermediarilor financiari publici, cvasipublici și privați ale căror obiective diferă în funcție de domeniile de intervenție (instituții de microcreditare, fonduri de garantare pentru IMM-uri, organizații pentru dezvoltare regională, fonduri de sprijinire a cercetării etc.);

11.  ia act, în special, de existența unor diferențe semnificative între IFI-urile gestionate în mod centralizat la nivelul Uniunii și cele implementate în cadrul gestiunii partajate în domeniile acoperite de politica regională și de coeziune sau în domeniul relațiilor externe;

12.  remarcă faptul că, în ceea ce privește politica de coeziune, IFI au avut rezultate diferite de la un stat membru la altul și de la un tip de IFI la altul; recunoaște faptul că, în ceea ce privește politica de coeziune, IFI au suferit din cauza unui cadru legislativ deficitar, ceea ce a dus la întârzieri de implementare, la dificultăți în atingerea unei mase critice și a unui efect multiplicator substanțial, precum și la lipsa de supraveghere și de coordonare; în acest sens, salută propunerea Comisiei de a consolida cadrul legislativ și de a intensifica astfel utilizarea IFI în cadrul politicii de coeziune în următoarea perioadă de programare (2014-2020);

13.  ia act de faptul că, în ceea ce privește utilizarea IFI în domeniul politicii externe, numărul instituțiilor financiare internaționale implicate este foarte ridicat, iar efectul multiplicator al contribuției Uniunii este semnificativ, însă gama de instrumente este prea largă, numărul acestora crescând mai ales în ultimii ani, ajungând, în prezent, la 13;

14.  constată că aceste IFI sunt implementate pe baza unor acorduri mult mai complexe decât cele din domeniul politicii interne, care implică, în vederea gestionării, o serie de proceduri diferite și actori diferiți (BERD, organizații internaționale);

15.  constată că, în aceste condiții, efectul acțiunilor bugetare ale UE asupra agenților economici și cetățenilor nu beneficiază, uneori, de o vizibilitate suficientă;

16.  remarcă faptul că, în cazul politicii externe, majoritatea IFI generează venituri ce pot fi reinvestite, în timp ce în domeniul politicii interne situația este inversă;

17.  observă că, în funcție de necesități, IFI se dezvoltă în baza unor obiective și resurse strategice diferite și nu întotdeauna în mod coordonat, ceea ce creează probleme de suprapunere;

18.  constată că implementarea IFI necesită timp și mobilizarea unor competențe specifice în materie de investiții, o pregătire atentă a proiectelor și o înțelegere aprofundată a mecanismelor de piață, dar constată că aceste instrumente ar putea îmbunătăți gestionarea și eficacitatea proiectelor sprijinite, combinând competențe și cunoștințe practice specifice actorilor în cauză; subliniază că IFI încurajează punerea în comun a resurselor financiare și umane în vederea realizării obiectivelor europene strategice comune;

Propunerile Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual (2014-2020)

19.  constată că, pentru perioada 2014-2020, Comisia propune pentru politica internă un număr de IFI mai redus, dar cu o anvergură mai largă; salută această evoluție care ar trebui să îmbunătățească vizibilitatea acestor instrumente pentru actori, să contribuie la atingerea de către ele a masei critice și să îmbunătățească repartizarea și diversificarea riscurilor legate de aceste instrumente, pe baza unei abordări ce se sprijină pe portofolii;

20.  salută propunerea Comisiei de a crea platforme pentru instrumentele bazate pe capital propriu și pe datorie; observă că aceste platforme urmăresc simplificarea, standardizarea și sporirea coerenței globale a IFI-urilor implementate în cadrul bugetului UE; subliniază faptul că, pentru ca platformele să fie operaționale și să fie puse în aplicare cu succes, cadrul pentru aplicare și alte detalii tehnice ar trebui prezentate la timp și, în orice caz, înainte de începerea noii perioade de programare 2014-2020;

21.  în acest sens, atrage atenția asupra creării iminente a unei platforme a UE pentru cooperare și dezvoltare externă în vederea îmbunătățirii calității și a eficacității mecanismelor combinate, care includ subvenții și împrumuturi, utilizate în cadrul acestor politici, ținând totodată seama în mod corespunzător de cadrele regionale de reglementare a relațiilor Uniunii cu diferite țări partenere; constată că platforma are rolul de a contribui atât la evaluarea instrumentelor de politică externă existente, cât și la elaborarea unor instrumente noi pentru perioada 2014-2020;

22.  salută faptul că utilizarea instrumentelor financiare se extinde în cadrul politicii de coeziune la toate obiectivele tematice și la toate fondurile din cadrul strategic comun, precum și la proiectele, grupurile de proiect sau părțile de programe care vor genera venituri și profit și care sunt, astfel, adecvate pentru instrumentele financiare în următoarea perioadă de programare; subliniază, totuși, că este necesară o analiză de ansamblu mai bună a instrumentelor financiare pentru a reduce riscul unei coordonări deficitare și riscul de suprapunere a diverselor sisteme;

23.  observă faptul că vor fi puse la dispoziția autorităților naționale de gestionare instrumente-tip unitare („instrumente gata de utilizat”); consideră că reușita lor va depinde de introducerea la timp a detaliilor tehnice și de schimbul mai intens de informații în amonte între Comisie și autoritățile locale;

24.  salută faptul că Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 este de acum încolo cadrul legislativ de referință pentru definirea, conceperea și utilizarea IFI, asigurând astfel conformitatea cu obiectivele și interesele Uniunii;

25.  consideră că instituirea platformelor menționate mai sus ar putea fi însoțită de o coordonare centralizată și permanentă a IFI de către Comisie; constată că a fost creat un grup de experți interdepartamental în domeniul instrumentelor financiare (FIEG) și că acesta ar trebui să aibă sarcina de a consolida capacitatea instituțională a Comisiei de a monitoriza instrumentele financiare;

26.  consideră că instituirea unor IFI sub egida Uniunii va contribui la utilizarea finanțării în favoarea economiei reale pentru proiectele cu valoare adăugată europeană;

Conceperea noilor IFI

27.  subliniază că, de la jumătatea anilor 1990, investițiile publice sunt în continuă scădere în UE și că izbucnirea crizei financiare în 2008 a înrăutățit această situație; în plus, constată că inițiatorii de proiecte se confruntă cu o înăsprire a condițiilor de creditare și cu dificultăți crescute în ceea ce privește obținerea de împrumuturi pe piețele de capital; prin urmare, este convins de faptul că dezvoltarea în continuare a IFI la nivel național și la nivelul UE ar putea deveni un factor care să contribuie la revenirea coordonată a Uniunii pe calea creșterii economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii;

28.  subliniază că pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale celor șapte inițiative emblematice ale acesteia este necesar, conform estimărilor Comisiei, un volum total de investiții de 1 600 de miliarde EUR până în 2020 pentru întreg teritoriul Uniunii Europene; constată că aceste investiții vor contribui la îndeplinirea de obiective care variază de la realizarea unor proiecte majore de infrastructură la acordarea de sprijin pentru proiecte mai mici, care au un potențial puternic de creștere economică la nivel local și regional, inclusiv acțiuni de promovare a coeziunii sociale;

29.  reiterează faptul că IFI vizează facilitarea sau favorizarea unor proiecte considerate a fi esențiale pentru atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii și că, în consecință, acestea trebuie să țină mai bine seama de durata programelor și să se integreze în calendarul lor;

30.  are convingerea fermă că IFI trebuie să abordeze unul sau mai multe obiective specifice de politică ale Uniunii, în special cele conturate de Strategia Europa 2020, trebuie să funcționeze în mod nediscriminatoriu, să aibă o dată-limită clară, să respecte principiile bunei gestiuni financiare și să fie complementare instrumentelor tradiționale cum ar fi subvențiile, îmbunătățind astfel calitatea cheltuielilor și contribuind la principiile directoare ale asigurării unei utilizări optime a resurselor financiare;

31.  consideră că instrumentele financiare inovatoare pot facilita implementarea unor parteneriate de tip public-privat, atrăgând mai mult capitalul privat pentru proiectele publice de infrastructură;

32.  subliniază importanța unei evaluări ex ante pentru identificarea situațiilor de disfuncționalitate a pieței sau a condițiilor care nu sunt optime pentru investiții, a necesităților investiționale, a posibilităților de participare a sectorului privat, a posibilităților de realizare a economiilor de scară și a aspectelor legate de masa critică, precum și pentru a verifica dacă instrumentul denaturează sau nu concurența pe piața internă și dacă încalcă sau nu normele privind ajutoarele de stat; invită Comisia să propună criterii obiective, politematice și pertinente pentru reglementarea rolului și a modului de aplicare a evaluărilor ex ante; crede cu fermitate în principiul unui proces de formulare a politicilor bazat pe dovezi și consideră că o astfel de evaluare va contribui la funcționarea eficientă și eficace a IFI;

33.  consideră că pentru o abordare axată pe rezultate este esențial să se includă în evaluările ex ante și ex post ale tuturor IFI un număr rezonabil de indicatori calitativi și/sau cantitativi simpli, atât în ceea ce privește performanțele financiare ale instrumentului, cât și contribuția acestuia la atingerea obiectivelor Uniunii; consideră că această cerință nu trebuie să ducă la impunerea unei sarcini administrative excesive administratorilor de proiecte; în acest sens, subliniază funcționarea discontinuă a unui IFI, care poate fi rezultatul evaluării ex post obligatorii a acestuia;

34.  cu toate acestea, ia act de faptul că o creștere a numărului de IFI prezintă numeroase provocări în materie de reglementare, de guvernanță și de monitorizare a eficacității acestora și că este necesar să se stabilească un echilibru între necesitatea transparenței și a monitorizării, pe de o parte, și un nivel suficient de eficacitate și de promptitudine în punerea în aplicare, pe de altă parte; este de părere că reducerea numărului de instrumente financiare ar putea minimiza disparitățile și ar putea asigura o masă critică suficientă;

35.  subliniază, prin urmare, importanța unui cadru juridic care să fie cât mai simplu, cât mai clar și cât mai transparent posibil, care să nu sporească sarcina administrativă a intermediarilor și a beneficiarilor și care să asigure atractivitatea IFI pentru investitorii publici și privați;

36.  în special, consideră că normele de raportare ar trebui îmbunătățite pentru a fi clare și, în măsura posibilului, uniforme pentru a permite stabilirea unui echilibru rezonabil între fiabilitatea informațiilor și atractivitatea IFI-urilor; solicită Comisiei să instituie sistemele de control și gestionare corespunzătoare care vor asigura aplicarea normelor de audit în vigoare;

37.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport anual rezumativ separat și unic privind IFI, care să prezinte scopurile în care acestea sunt utilizate și performanțele lor în funcție de tipurile de fonduri, de obiectivele tematice de statele membre;

38.  având în vedere lipsa inerentă de vizibilitate a acestor instrumente financiare, invită Comisia să adopte măsuri care să asigure o comunicare corespunzătoare cu privire la acest tip de intervenție cu implicarea bugetului european, adresată nu numai investitorilor potențiali, ci și cetățenilor europeni; subliniază importanța unei ample campanii de informare la nivelul Uniunii privind noile instrumente financiare, pentru a permite accesul tuturor investitorilor, indiferent de mărimea instituției pe care o reprezintă;

39.  subliniază faptul că efectul de levier și efectul multiplicator diferă în mod considerabil de la un domeniu de intervenție la altul; consideră că legislatorul european nu trebuie să stabilească obiective prea uniforme în acest domeniu, deoarece aceste efecte, prin natura lor, depind foarte mult de condițiile economice și de caracterul sectoarelor vizate;

40.  subliniază că domeniul de aplicare a IFI este încă în mare măsură nedefinit și că acesta poate suferi modificări rapide; prin urmare, constată că trebuie să se maximizeze capacitatea de creare sau de flexibilitate și de adaptare la contextul local; în consecință, propune ca suma anuală alocată fiecărui instrument să poată fi adaptată de către autoritatea bugetară în cazul în care acest lucru se dovedește a fi util pentru realizarea scopurilor pentru care a fost creat instrumentul;

41.  reiterează faptul că reinvestirea dobânzilor și a altor venituri generate de un instrument în instrumentul în cauză (reflows) trebuie să constituie elementul fundamental al tuturor IFI și că orice excepție trebuie să fie justificată în mod corespunzător; salută progresul înregistrat în acest sens de noul Regulament financiar, care va intra în vigoare în anul următor;

42.  consideră că este imperios necesar să se consolideze abilitatea și capacitatea tehnică ale autorităților de gestionare, ale intermediarilor financiari, ale băncilor și ale administrațiilor locale în ceea ce privește utilizarea și gestionarea IFI-urilor; recomandă un schimb de competențe susținut între toți acești actori, în special cu actorii care cunosc bine piața națională respectivă, înainte de adoptarea de către Comisie a actului de punere în aplicare ce definește instrumentele standardizate puse la dispoziția statelor membre; consideră că este esențial ca aceste schimburi să aibă loc la timp pentru depășirea barierelor culturale, pentru asigurarea integrării IFI și pentru maximizarea șanselor de succes ale acestora;

43.  consideră că este necesară recunoașterea rolului diferitelor instituții bancare naționale și regionale, având în vedere experiența și competențele acestora necesare pentru abordarea specificităților locale și regionale relevante pentru dezvoltarea și implementarea instrumentelor financiare;

44.  consideră că natura inovatoare a IFI impune instituirea unui cadru de coordonare a instituțiilor financiare publice cărora le va fi delegată execuția bugetară a IFI, la care se vor adăuga reprezentanți ai Comisiei, ai Consiliului și ai Parlamentului;

45.  salută acordul prompt la care au ajuns Parlamentul și Consiliul cu privire la implementarea unei etape-pilot (2012-2013) de emitere de obligațiuni pentru finanțare de proiecte (în domeniile transportului, energiei și tehnologiilor informației)(3); își exprimă disponibilitatea, pe baza evaluării independente integrale a acestei etape-pilot, de a evalua viitoarele măsuri care urmează să fie adoptate cu scopul de a spori eficiența cheltuielilor Uniunii, precum și cu scopul de a crește volumele de investiții în proiectele prioritare;

46.  de aceea, solicită să se pună în aplicare în mod urgent inițiativa privind obligațiunile pentru finanțarea proiectelor și să se evalueze minuțios oportunitatea unei noi inițiative separate pentru emiterea unor obligațiuni europene destinate infrastructurii, cu participarea directă a capitalului UE la proiectele de infrastructură de interes comun cu o mare valoare adăugată europeană prin intermediul emiterii publice de către UE de obligațiuni pentru finanțarea proiectelor;

47.  consideră că, prin participarea directă la capitalizarea proiectelor de infrastructură (caracterizate printr-o rentabilitate a investițiilor pe termen lung), în mod individual sau împreună cu statele membre, Uniunea Europeană ar transmite un semnal puternic investitorilor publici și privați, precum și piețelor financiare; consideră că această participare a UE cu titlu de investitor ar trebui să asigure consecvența cu obiectivele pe termen lung ale politicilor Uniunii și ar constitui o garanție a realizării proiectelor, cu un puternic efect de catalizator și de levier;

48.  salută, de asemenea, acordul la care a ajuns Consiliul European din 28 și 29 iunie 2012 cu privire la creșterea capitalului BEI cu 10 miliarde EUR, ceea ce va permite Grupului BEI să își consolideze capacitatea de creditare în cadrul Uniunii în următorii ani cu aproximativ 60 de miliarde EUR și să joace astfel un rol contraciclic oportun, în cadrul unui efort comun de relansare a economiei europene; subliniază că este general acceptat faptul că împrumuturile BEI au un efect de multiplicare triplă; prin urmare, subliniază ca acest nou angajament nu trebuie să submineze eforturile concomitente de consolidare și de îmbunătățire a instrumentelor comune BEI-bugetul UE care servesc la partajarea riscurilor sau la participarea la capital propriu, deoarece acestea sunt utilizate pentru sprijinirea altor tipuri de proiecte și de măsuri decât cele acoperite de împrumuturile acordate de BEI și au un efect multiplicator mai mare decât cel al împrumuturilor acordate de BEI;

49.  atrage atenția asupra faptului că, indiferent de măsura în care IFI își realizează scopul pentru care au fost concepute, ele nu își vor putea realiza potențialul maxim decât în cazul în care cadrul juridic și normativ general este favorabil dezvoltării acestora, de exemplu, în ceea ce privește tratamentul aplicat investițiilor pe termen lung în conformitate cu normele prudențiale aflate în prezent în curs de reformare (Basel III, Solvency II);

50.  este convins că utilizarea sporită a IFI va avea un impact mai mult decât pozitiv asupra economiei europene, însă este îngrijorat că aceasta se va limita în practică la proiecte cu rentabilitate pe termen scurt și mediu; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că nu vor putea fi realizate investiții în proiecte la fel de necesare pentru realizarea obiectivelor Strategiei Uniunii pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii pentru că acestea sunt considerate prea riscante pentru investitori, precum și din cauza lipsei de fonduri publice; prin urmare, solicită Comisiei să prezinte într-un timp cât mai scurt propuneri care să faciliteze mobilizarea economiilor, al căror potențial este insuficient exploatat în prezent, pentru proiecte pe termen mediu și lung care generează o creștere durabilă în UE;

51.  consideră că, în cazul în care un anumit IFI atinge o masă critică suficientă, acest lucru ar putea atrage piața de capital privat datorită diminuării riscului induse de volumul semnificativ al portofoliului de proiecte și datorită eventualei fluidități a schimburilor comerciale de pe piețe;

52.  subliniază necesitatea de a se garanta că eventuala apariție a unei „economii financiare mixte” nu duce la transformarea IFI în produse derivate complexe ce pot fi securitizate sau deturnate de la scopul lor inițial;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0266.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0331.
(3) Texte adoptate la 5.7.2012, P7_TA(2012)0296.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate