Parlamentul European,

–  având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2011,

–  având în vedere articolul 24 al treilea paragraf, articolul 228 și articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 41 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluția sa din 18 iunie 2008(1) privind adoptarea unei decizii a Parlamentului European de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994, privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului(2),

–  având în vedere Acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlamentul European și Ombudsman la 15 martie 2006, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,

–  având în vedere normele de aplicare a statutului Ombudsmanului de la 1 ianuarie 2009(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale precedente privind activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 205 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0297/2012),

A.  întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2011 a fost prezentat în mod oficial Președintelui Parlamentului European la 22 mai 2012 și întrucât Ombudsmanul, dl Nikiforos Diamandouros, și-a prezentat raportul Comisiei pentru petiții la 19 iunie 2012 la Bruxelles;

B.  întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”;

C.  întrucât în temeiul articolului 228 din TFUE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia;

D.  întrucât în temeiul articolului 298 din TFUE, instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE „sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă” și întrucât același articol prevede, în acest scop, adoptarea unei legislații secundare specifice, sub forma regulamentelor, aplicabile tuturor domeniilor administrației UE;

E.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”;

F.  întrucât administrarea defectuoasă nu survine numai atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau cu un principiu pe care este obligat să le respecte și întrucât principiile bunei administrări impun instituțiilor UE să fie în serviciul cetățenilor și să se asigure că membrii populației sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor;

G.  întrucât această definiție nu limitează administrarea defectuoasă la cazurile în care norma sau principiul încălcat are caracter juridic obligatoriu; întrucât principiile bunei administrări depășesc dispozițiile legislative, impunând instituțiilor UE nu doar să respecte obligațiile lor juridice, ci, de asemenea, să fie în serviciul cetățenilor și să se asigure că cetățenii sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor;

H.  întrucât în 2011, Ombudsmanul a primit 2 510 de plângeri (2 667 în 2010), a deschis 396 de anchete (335 în 2010) și a încheiat 318 anchete (326 în 2010); întrucât din cele 2 544 de plângeri tratate de Ombudsman în 2011, 698 (27 %) au intrat în sfera sa de competență (744 în 2010);

I.  întrucât 1 321 de plângeri primite au intrat în sfera de competență a unui membru al Rețelei Europene a Ombudsmanilor; întrucât această rețea este alcătuită din ombudsmani naționali și regionali; întrucât Comisia pentru petiții a Parlamentului este membru cu drepturi depline al Rețelei Europene a Ombudsmanilor;

J.  întrucât în 2011, Ombudsmanul a transferat 59 de plângeri Comisiei pentru petiții; întrucât 147 de reclamanți au fost îndrumați să se adreseze Comisiei și 591 altor instituții și organisme, inclusiv serviciilor SOLVIT și „Europa ta – Consiliere”, precum și unor ombudsmani specializați sau altor organisme de soluționare a plângerilor din statele membre;

K.  întrucât aproximativ 61 % dintre plângerile primite în 2011 au fost depuse prin intermediul internetului; întrucât peste jumătate dintre plângerile transmise prin intermediul internetului (53 %) au fost primite prin formularul electronic de depunere a plângerilor de pe site-ul internet al Ombudsmanului;

L.  întrucât numărul semnificativ redus de solicitări de informații din ultimii ani demonstrează succesul ghidului interactiv al Ombudsmanului, disponibil pe site-ul internet al acestuia, începând din ianuarie 2009;

M.  întrucât în 2011, numărul de plângeri care nu țin de competența Ombudsmanului a scăzut la 1 846, cel mai scăzut nivel înregistrat din 2003;

N.  întrucât, în mod tradițional, cel mai mare număr de plângeri a fost prezentat de reclamanți germani și spanioli; întrucât, în 2011, Spania s-a mutat pe primul loc, urmată de Germania, Polonia și Belgia; întrucât, în raport cu dimensiunea populației lor, cele mai multe plângeri au provenit din Luxemburg, Cipru, Belgia, Malta și Slovenia;

O.  întrucât Ombudsmanul a deschis un total de 396 de anchete, din care 382 s-au bazat pe plângeri și 14 au fost deschise din proprie inițiativă; întrucât numărul de anchete deschise în 2011 a fost cel mai mare de până acum;

P.  întrucât majoritatea anchetelor au privit Comisia (231), urmată de EPSO (42); întrucât numărul anchetelor deschise cu privire la Parlament a scăzut cu peste jumătate față de 2010; întrucât numărul de anchete privind Consiliul a crescut cu o treime;

Q.  întrucât în 2011, Ombudsmanul a închis 318 anchete; întrucât cele mai multe dintre aceste anchete (66 %) au fost închise în termen de un an, o treime fiind închise în termen de trei luni; întrucât durata medie a anchetelor a fost de 10 luni;

R.  întrucât în 64 de cazuri, Ombudsmanul nu a constatat o administrare defectuoasă; întrucât lipsa constatării unei administrări defectuoase nu reprezintă un rezultat negativ, deoarece reclamantul poate beneficia de o explicație completă din partea instituției în cauză, iar rezultatul servește ca dovadă că instituția a acționat în conformitate cu principiile bunei administrări;

S.  întrucât în 84 dintre cazurile închise, a fost atins un rezultat pozitiv cu instituția în cauză, care a acceptat o soluție amiabilă sau a soluționat chestiunea; întrucât Ombudsmanul depune toate eforturile pentru a obține o soluție amiabilă ori de câte ori este posibil; întrucât cooperarea instituțiilor UE este esențială pentru obținerea unei soluții amiabile;

T.  întrucât în 47 de cazuri, Ombudsmanul a constatat o administrare defectuoasă, iar în 13 cazuri în care s-a constatat o administrare defectuoasă, instituția în cauză a acceptat, fie integral, fie parțial, un proiect de recomandare;

U.  întrucât 35 de cazuri au fost închise cu un comentariu critic, iar 39 au fost închise cu observații suplimentare, destinate să ajute instituțiile în cauză să îmbunătățească calitatea administrării;

V.  întrucât Ombudsmanul publică anual constatările sale cu privire la cursul dat de instituții comentariilor critice și observațiilor suplimentare;

W.  întrucât în 2010, rata globală a măsurilor satisfăcătoare adoptate în urma comentariilor critice și observațiilor suplimentare a fost de 78 %; întrucât măsurile adoptate în urma observațiilor suplimentare au fost satisfăcătoare în 95 % dintre cazuri, în timp ce măsurile adoptate în urma comentariilor critice au fost satisfăcătoare într-o măsură semnificativ mai mică, în proporție de 68 %;

X.  întrucât în 2011, Ombudsmanul a elaborat 25 de proiecte de recomandare și a închis 13 cazuri atunci când instituția în cauză a acceptat un proiect de recomandare, fie integral, fie parțial;

Y.  întrucât în 2011, Ombudsmanul nu a transmis niciun raport special Parlamentului;

Z.  întrucât bugetul Ombudsmanului este o secțiune independentă a bugetului Uniunii Europene, împărțită în trei titluri: titlul 1 privind salariile, indemnizațiile și alte cheltuieli cu personalul; titlul 2 privind clădirile, mobilierul, echipamentele și cheltuieli de funcționare diverse; titlul 3 privind cheltuielile care rezultă din funcțiile generale exercitate de instituție,

1.  aprobă raportul anual pentru anul 2011 prezentat de Ombudsmanul European;

2.  ia act de faptul că, în 2011, Ombudsmanul a ajutat mai mult de 22 000 de cetățeni, dintre care 2 510 au prezentat plângeri, 1 284 au solicitat informații și 18 274 au obținut consiliere prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul internet al Ombudsmanului;

3.  ia act de faptul că, în ultimii ani, numărul total de plângeri prezentate Ombudsmanului a scăzut treptat, în special numărul de plângeri care nu intră în sfera sa de competență; urmărește cu interes acest fenomen pentru a evalua dacă există o legătură directă între această scădere și introducerea ghidului interactiv;

4.  ia act de faptul că, în peste 65 % dintre plângerile tratate de Ombudsman, acesta a fost în măsură fie să deschidă o anchetă, fie să îndrume reclamantul să se adreseze unui organism competent, de exemplu, unui membru al Rețelei Europene a Ombudsmanilor, din care face parte și Comisia pentru petiții a Parlamentului, Comisiei sau unui alt organism de soluționare a plângerilor (de ex. SOLVIT); constată că, în 2011, Comisia pentru petiții a primit 59 de plângeri de la Ombudsman;

5.  ia act de faptul că principalele tipuri de presupusă administrare defectuoasă investigate de Ombudsman în 2011 s-au referit la aspecte legate de legalitate (28 % dintre anchete), solicitări de informații (16,2 %), echitate (13,6 %), motivarea unor decizii și posibilitățile de recurs (8,1 %), termene rezonabile pentru luarea deciziilor (7,3 %), solicitări privind accesul public la documente (7,1 %), lipsa discriminării (6,8 %) și obligația de a răspunde la scrisori în limba cetățenilor și de a indica funcționarul competent (5,8 %);

6.  ia act de faptul că cele mai multe anchete deschise de Ombudsman în 2011 s-au referit la Comisie (231), EPSO ocupând a doua poziție (42); consideră că, întrucât Comisia este instituția ale cărei decizii au impact direct asupra cetățenilor, este logic ca aceasta să fie principalul obiect al plângerilor;

7.  constată cu satisfacție că numărul anchetelor deschise de Ombudsman cu privire la Parlament a scăzut cu peste jumătate față de 2010; ia act de faptul că numărul anchetelor deschise de Ombudsman cu privire la Consiliul UE a crescut cu o treime;

8.  ia act de faptul că, în 2011, Ombudsmanul a modificat procedurile sale pentru a le face mai accesibile cetățenilor, și că a introdus un nou tip de anchetă, o „anchetă de clarificare”, care permite reclamanților să clarifice plângerea lor în cazul în care, la prima vedere, Ombudsmanul nu este convins că există motive pentru a solicita avizul unei instituții cu privire la un caz;

9.  subliniază faptul că, în prezent, Ombudsmanul invită în mod activ reclamanții să formuleze observații atunci când nu sunt mulțumiți de răspunsul unei instituții, în timp ce, anterior, reclamanții trebuiau să formuleze o nouă plângere în cazul în care nu erau satisfăcuți de conținutul unui răspuns;

10.  este mulțumit că această nouă abordare a dus la închiderea a mai puține cazuri de către Ombudsman ca „soluționate de instituție” și închiderea unui număr mai mare de cazuri cu o constatare privind „inexistența administrării defectuoase” sau conform căreia „continuarea anchetei nu este justificată”;

11.  ia act de faptul că Ombudsmanul a examinat, de asemenea, modul în care sunt tratate plângerile care nu intră în sfera sa de competență, de care se ocupă în prezent Registratura Ombudsmanului, care se asigură că reclamanții sunt informați cât mai rapid posibil în legătură cu faptul că Ombudsmanul nu poate trata plângerile lor și îi consiliază cu privire la instanța căreia trebuie să i se adreseze;

12.  subliniază faptul că un Eurobarometru 2011 special privind drepturile cetățenilor și performanța administrației UE(4) a arătat că cetățenii acordă o mare valoare dreptului lor de a adresa plângeri Ombudsmanului European și că numai dreptul lor la liberă circulație și ședere în cadrul Uniunii, precum și dreptul la o bună administrare, sunt mai importante în opinia acestora;

13.  felicită Ombudsmanul pentru publicarea broșurii intitulate „Probleme cu UE? Cine vă poate ajuta”, care conține informații cuprinzătoare cu privire la mecanismele de soluționare pentru cetățenii care se confruntă cu probleme legate de UE, precum și pentru punerea la dispoziție a acestei publicații în format audio și într-un format cu caractere mărite;

14.  subliniază faptul că, în ciuda anumitor progrese din ultimii ani, proporția plângerilor tratate care a intrat într-adevăr în sfera de competență a Ombudsmanului a fost încă o dată relativ scăzută în 2011 (aproximativ 27%) și că, prin urmare, ar trebui să se acorde atenție unei sensibilizări mai largi și mai active a opiniei publice cu privire la sfera de responsabilitate a Ombudsmanului, în special în cooperare strânsă cu ombudsmanii naționali și regionali, Parlamentul și Comisia;

15.  este de acord cu opinia Ombudsmanului, conform căreia o declarație simplă și concisă privind valorile fundamentale, pe care comportamentul funcționarilor publici ai UE ar trebui să le reflecte, poate promova în mod eficient încrederea cetățenilor în serviciul public european și în instituțiile UE pe care acesta le servește;

16.  susține punctul de vedere al Ombudsmanului potrivit căruia o instituție în care este încorporată o cultură a serviciului nu consideră plângerile drept o amenințare, ci drept o oportunitate de a comunica mai eficient și, în cazul în care a fost comisă o greșeală, de a soluționa problema și de a desprinde învățăminte pentru viitor;

17.  reamintește faptul că, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale (articolul 41), dreptul la bună administrare este un drept fundamental al cetățeniei europene;

18.  invită toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii Europene să acționeze în conformitate cu Codul european al bunei conduite administrative, adoptat de Parlament în rezoluția sa din 6 septembrie 2001(5);

19.  salută eforturile permanente și constructive ale Ombudsmanului de a facilita, de exemplu prin producerea unor publicații pertinente, elaborarea unui regulament privind procedurile administrative generale ale Uniunii Europene; subliniază faptul că acest act legislativ, care ar trebui să conțină standarde minime de calitate, obligatorii din punct de vedere juridic și garanții procedurale în toate sferele administrației directe a UE, s-ar putea întemeia pe articolul 298 din TFUE, precum și faptul că, la redactarea efectivă a acestuia, ar fi necesară o consultare strânsă cu Ombudsmanul;

20.  susține punctul de vedere al Ombudsmanului potrivit căruia principiile bunei administrări depășesc dispozițiile legislative și solicită instituțiilor, organismelor, oficiilor și agențiilor UE nu doar să respecte obligațiile lor juridice, ci, de asemenea, să fie orientate către prestarea de servicii în slujba cetățenilor și să se asigure că aceștia sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor;

21.  felicită Ombudsmanul pentru publicarea și distribuirea broșurii „Ghidul privind plângerile depuse la Ombudsmanul European” în rândul membrilor personalului din toate instituțiile, organismele, oficiile și agențiile UE, cu scopul de a încuraja administrația UE să își îmbunătățească performanța, prin aprofundarea angajamentului său față de principiile unei culturi a serviciului în folosul cetățenilor;

22.  salută cooperarea Ombudsmanului cu Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor și solicită ca această cooperare să integreze măsuri mai active pentru popularizarea inițiativei cetățenești europene, ca nou instrument de participare directă a cetățenilor la elaborarea legislației UE, precum și ca acest instrument să nu fie prea greoi pentru cetățeni din perspectiva cerințelor tehnice;

23.  reamintește faptul că al optulea Seminar național al Rețelei Europene a Ombudsmanilor a avut loc la Copenhaga în octombrie 2011; reamintește faptul că, în cadrul acestei rețele, Comisia pentru petiții este membru cu drepturi depline și că a fost reprezentată la seminar; reamintește faptul că, la acest seminar, membrii rețelei au convenit să identifice modalități mai bune de a informa cetățenii din Europa cu privire la drepturile lor;

24.  reamintește faptul că, în cadrul acestui seminar, Ombudsmanul a prezentat un proiect de document referitor la principiile serviciului public pentru funcționarii publici ai UE, în care a identificat cinci astfel de principii, și anume angajamentul față de UE și cetățenii săi, integritatea, obiectivitatea, respectul pentru ceilalți și transparența; ia act de faptul că Ombudsmanul a organizat o consultare publică cu privire la aceste principii și că versiunea finală a documentului a fost publicată la 19 iunie 2012;

25.  ia act cu satisfacție de faptul că, în perioada de raportare, Ombudsmanul și-a exercitat competențele într-un mod activ, echilibrat și bazat pe consens și pe cooperarea strânsă cu celelalte instituții ale UE;

26.  insistă ca Ombudsmanul să continue să asigure utilizarea optimă a resurselor, evitând suprapunerea inutilă de personal și cooperând cu alte instituții actuale ale UE, cu scopul de a asigura economii în bugetul UE, prin sporirea eficienței;

27.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și ombudsmanilor naționali sau organismelor competente similare.

(1) JO C 286 E, 27.11.2009, p. 172. (2) JO L 113, 4.5.1994, p. 15. (3) Adoptate la 8 iulie 2002 şi modificate prin Deciziile Ombudsmanului din 5 aprilie 2004 şi din 3 decembrie 2008. (4) http://www.ombudsman.europa.eu/en/press/statistics.faces (5) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 331.