Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale (denumită în continuare „directiva”)(1),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: raport privind punerea în aplicare și efectele directivei privind dreptul de suită (2001/84/CE) (COM(2011)0878),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A7–0326/2012),

A.  întrucât dreptul de suită este un drept de autor prevăzut la articolul 14b al Convenției de la Berna pentru protejarea operelor literare și artistice;

B.  directiva a favorizat armonizarea condițiilor indispensabile pentru aplicarea dreptului de suită, astfel încât să înlăture obstacolele potențiale pentru realizarea pieței interne;

C.  întrucât adoptarea directivei a fost importantă pentru artiști, nu numai în ceea ce privește inițiativele lor care au ca scop obținerea recunoașterii și tratamentul echitabil în calitate de persoane creative, dar și pentru rolul lor de contribuitori la valorile culturale; întrucât persistă totuși îngrijorări cu privire la efectele asupra piețelor obiectelor de artă din Europa și, în special, asupra caselor de licitații și comercianților numeroși de mici dimensiuni și specializați din UE;

D.  întrucât directiva nu a fost pusă pe deplin în aplicare în toate statele membre decât la 1 ianuarie 2012;

E.  întrucât în ultimii ani cota globală a UE pe piața operelor artiștilor în viață a scăzut semnificativ;

F.  întrucât creația artistică contribuie la dezvoltarea continuă a vieții culturale și a patrimoniului UE;

G.  întrucât piața operelor de artă și a antichităților aduce o contribuție semnificativă la economia globală, inclusiv la întreprinderile pe care le sprijină, în special cele din industriile creative;

H.  întrucât directiva impune o sarcină administrativă comercianților și îi pune într-o situație dezavantajoasă pe comercianții din UE față de cei din țări terțe,

Tendințe ale pieței europene și ale pieței mondiale a operelor de artă

1.  constată că piața operelor de artă a cunoscut un nivel record în 2011 și că venitul vânzărilor anuale a atins pragul de 11,57 miliarde USD, ceea ce corespunde unei creșteri de peste 2 miliarde de USD față de 2010(2); subliniază că piața operelor de artă și a antichităților își aduce o contribuție semnificativă la economia mondială, inclusiv în ceea ce privește întreprinderile pe care le sprijină, în special cele din industriile creative;

2.  atrage atenția asupra faptului că, în 2011, piața europeană a operelor de artă a cunoscut o creștere accentuată; Regatul Unit deține o cotă de piață de 19,4 % din piața mondială, cu o creștere de 24 % a volumului de vânzări; Franța deține o cotă de piață de 4,5 %, cu o cifră de afaceri în creștere cu 9 %; în sfârșit, Germania, cu o cotă de piață de 1,8 %(3), a cunoscut o creștere a vânzărilor cu 23 %;

3.  constată că piața chineză a deținut 41,4 % din piața mondială în 2011, devansând Statele Unite ale Americii, care au înregistrat o scădere cu 3 % a cifrei de afaceri și cu 6 % din cota de piață, trecând de la 29,5 % în 2010 la 23,5 % în 2011(4);

4.  subliniază creșterea impresionantă înregistrată de China; remarcă totuși că această piață a operelor de artă este limitată în prezent doar la artiștii din această țară;

5.  constată că tendința generală de deplasare a centrului gravității pieței operelor de artă înspre țările emergente este legată de globalizare, de dezvoltarea Asiei și de apariția de noi colecționari în aceste țări;

6.  constată cu satisfacție că unele state terțe intenționează să introducă dreptul de suită în legislația lor națională; constată în special că, în Statele Unite ale Americii, a fost depusă, la 12 decembrie 2011, o propunere legislativă care vizează impunerea unei taxe aferente dreptului de suită de 7 % asupra revânzării operelor de artă contemporană; constată că, și în China, actualul proiect de lege privind dreptul de autor prevede introducerea unui drept de suită [articolul 11 alineatul (13)];

Punerea în aplicare a directivei

7.  constată că valorile drepturilor de reproducere și de reprezentare sunt relativ nesemnificative în cazul artelor grafice și plastice, pentru care veniturile provin din vânzarea sau revânzarea operelor de artă;

8.  insistă asupra faptului că dreptul de suită garantează o continuitate a remunerației pentru artiști, care, adesea, la începutul carierei, își vând operele la un preț scăzut;

9.  constată că nici raportul Comisiei privind punerea în aplicare și efectele directivei, nici statisticile din domeniu nu sugerează că dreptul de suită a avut un efect negativ asupra pieței operelor de artă din Europa;

10.  invită Comisia să efectueze o evaluare a impactului funcționării pieței operelor de artă în general, care să includă dificultățile administrative cu care se confruntă casele de licitații și comercianții de artă mai mici și de specialitate;

11.  reamintește că mai multe dintre dispozițiile directivei asigură o aplicare echilibrată a dreptului de suită, luând în considerare interesele tuturor părților interesate, în special diminuarea treptată a ratelor aplicabile, plafonarea dreptului la 12 500  EUR, excluderea vânzărilor de mică valoare și acordarea de derogări în cazul revânzărilor pentru primul cumpărător; subliniază totuși că directiva impune o povară administrativă comercianților;

12.  observă că dreptul de suită în beneficiul autorului în viață al unei opere de artă originale poate constitui un instrument util pentru a împiedica discriminarea artiștilor;

Concluzii

13.  reamintește că piața operelor de artă a fost evaluată la 10 miliarde USD în 2010 și la aproape 12 miliarde USD în 2012, iar dreptul de suită nu reprezintă decât 0,03 % din aceste sume; consideră că aceasta este o piață importantă, din partea căreia artiștii și moștenitorii lor trebuie să beneficieze de o remunerare echitabilă;

14.  constată că studiile și statisticile referitoare la piața operelor de artă nu sugerează că dreptul de suită are un impact negativ asupra localizării pieței operelor de artă și nici asupra nivelului cifrelor de afaceri;

15.  reamintește că directiva nu a fost pusă în aplicare în totalitate în toate statele membre decât la 1 ianuarie 2012, deși dreptul de suită este deja recunoscut în numeroase state membre de câteva zeci de ani;

16.  subliniază că este important să se acorde sprijin proactiv artiștilor locali, inclusiv celor tineri;

17.  consideră că este prematur să se efectueze o nouă analiză a directivei încă din 2014, potrivit propunerii Comisiei, și sugerează realizarea analizei respective în 2015 (și anume la 4 ani de la evaluarea efectuată în 2011);

18.  invită Comisia să reexamineze, în următorul său raport de evaluare, pertinența ratelor aplicabile, pragurile aferente și pertinența categoriilor de beneficiari ai directivei;

19.  solicită Comisiei să colaboreze îndeaproape cu părțile interesate pentru a consolida poziția pieței europene a operelor de artă și a soluționa anumite chestiuni precum „efectul de cascadă” și dificultățile administrative cu care se confruntă casele de licitații și comercianții de mici dimensiuni și specializați;

20.  salută inițiativele întreprinse de unele țări terțe în direcția instituirii dreptului de suită și invită Comisia să depună în continuare eforturi în forurile multilaterale pentru a consolida poziția pieței europene de artă la nivel mondial;

o
o   o

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 272, 13.10.2001, p. 32. (2) Artprice, Art Market Trends 2011 (Tendințele pieței operelor de artă în 2011), http://imgpublic.artprice.com/pdf/trends2011_en.pdf (3) Idem. (4) Idem.