Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2275(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0330/2012

Texte depuse :

A7-0330/2012

Dezbateri :

PV 20/11/2012 - 17
CRE 20/11/2012 - 17

Voturi :

PV 21/11/2012 - 5.11
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0442

Texte adoptate
PDF 223kWORD 78k
Miercuri, 21 noiembrie 2012 - Strasbourg
Monitorizarea aplicării dreptului UE (2010)
P7_TA(2012)0442A7-0330/2012

Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la cel de al 28-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2010) (2011/2275(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de-al 28-lea Raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2010) (COM(2011)0588),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare privind proiectul ”EU Pilot„” (COM(2010)0070),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de evaluare privind proiectul ”EU Pilot„” (COM(2011)0930),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 septembrie 2007, intitulată „Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare” (COM(2007)0502),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu petiționarii în cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 intitulată „Actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii” (COM(2012)0154),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la cel de-al 27-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2009)(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la cel de-al 26-lea raport anual privind monitorizarea aplicării legislației Uniunii Europene (2008)(2),

–  având în vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (SEC(2011)0193, SEC(2011)0194 și (SEC(2011)1626),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 privind activitățile Comisiei pentru petiții din cursul anului 2010(3),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale și al Comisiei pentru petiții (A7-0330/2012),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus o serie de noi temeiuri juridice menite să faciliteze punerea în practică, aplicarea și controlul respectării legislației UE;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 298 din TFUE, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;

C.  întrucât mediul, piața internă și impozitarea sunt domeniile de politică care prezintă riscul cel mai mare de neîndeplinire a obligațiilor și reprezintă 52 % din toate cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor,

1.  reamintește că articolul 17 din TUE definește rolul fundamental al Comisiei de „gardian al tratatelor”; în acest context, ia act de faptul că puterea și obligația Comisiei de a declanșa o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva unui stat membru care nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul tratatelor(4) reprezintă un element esențial al ordinii juridice a UE, fiind astfel în conformitate cu conceptul unei Uniuni care are la bază statul de drept;

2.  subliniază importanța fundamentală a statului de drept ca o condiție pentru legitimitatea oricărei forme de guvernare democratice și pentru a garanta pe deplin cetățenilor că se vor bucura de drepturile lor, prevăzute de lege;

3.  susține abordarea de „reglementare inteligentă” a Comisiei, care se axează pe integrarea procesului de monitorizare a aplicării legislației UE în ciclul mai extins al politicilor, aspect pe care Comisia pentru petiții îl consideră ca fiind o măsură preventivă esențială;

4.  ia act de faptul că procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor are două faze: faza administrativă (de investigare) și faza judiciară, în fața Curții de Justiție; consideră că rolul cetățenilor ca petiționari este vital în faza administrativă, asigurând respectarea dreptului Uniunii pe teren;

5.  salută utilizarea de către Comisie a unui mare număr de instrumente în vederea facilitării procesului de transpunere (liste de verificare a transpunerii, manuale sau buletine informative ) și încurajează Comisia să urmărească și mai îndeaproape transpunerea directivelor înaintea termenului de transpunere, în special în ceea ce privește statele membre care au o „reputație proastă”, pentru a face posibilă intervenția rapidă;

6.  atrage atenția asupra aplicabilității directe a dispozițiilor directivelor în cazul în care acestea sunt suficient de precise și necondiționate („efect direct”), în conformitate cu jurisprudența consolidată a Curții de Justiție;

7.  solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în comun și în mod consecvent în abordarea problemei „suprareglementării”.

8.  ia act de faptul că, recent, Comisia a publicat o nouă comunicare privind gestionarea relațiilor cu reclamanții în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii (COM(2012)0154), în care aceasta a revizuit condițiile în care se înregistrează o plângere și a afectat astfel întreaga procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; îndeamnă Comisia să nu folosească instrumente juridice neobligatorii atunci când este vorba de procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, ci să propună un regulament(5), astfel încât Parlamentul să fie pe deplin implicat, în calitate de colegislator, în acest element esențial al ordinii juridice a UE;

9.  consideră regretabil totuși numărul enorm de cazuri de omisiune a notificării (470 nefinalizate în 2010);

10.  regretă faptul că, în noua comunicare menționată mai sus, nu se face nicio trimitere la proiectul „EU pilot”, care este, astfel cum îl definește Comisia, „o metodă de lucru bine consolidată”(6), pe care o folosește pentru a se ocupa de plângeri, ca primă etapă în procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, ori de câte ori este necesar să se recurgă la această procedură(7); ia act de faptul că proiectul „EU Pilot” nu este nici măcar menționat în comunicare și că nu se face trimitere la niciun drept sau protecție acordate petiționarului în cadrul proiectului „EU Pilot”; concluzionează, prin urmare, că deciziile adoptate de Comisie care preced sau exclud procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu respectă în aceste cazuri normele privind transparența și responsabilitatea și sunt adoptate exclusiv la discreția totală a Comisiei;

11.  invită Comisia să clarifice statutul sistemului „EU pilot” și să definească în mod clar cadrul și normele de aplicare ale acestuia astfel încât să fie înțelese de cetățeni;

12.  subliniază numărul de state membre care participă la proiectul EU Pilot (18 până la sfârșitul anului 2010) și numărul mare de cazuri închise după ce răspunsul statului membru a fost evaluat ca fiind acceptabil (81 % din cazuri); subliniază importanța calității acestor evaluări, atât din punctul de vedere al informațiilor valabile și verificate, cât și din perspectiva respectării principiilor generale ale legii administrative recunoscute de Curtea de Justiție;

13.  reafirmă opinia sa că puterea discreționară conferită de tratate Comisiei în ceea ce privește procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor trebuie să respecte statul de drept, principiul clarității juridice, cerințele privind transparența și deschiderea și principiul proporționalității, precum și că nimic nu trebuie să pună în pericol, în niciun caz, obiectivul fundamental al acestei puteri, care este garantarea aplicării corecte și la timp a dreptului Uniunii(8);

14.  ia act de cifrele încurajatoare care indică faptul că 88 % din cazurile de încălcare finalizate în 2010 „nu au ajuns în fața Curții de Justiție, întrucât statele membre au remediat problemele juridice ridicate de Comisie înainte de inițierea etapei următoare a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar”; cu toate acestea, este de părere că este esențial să se continue monitorizarea cu atenție a acțiunilor statelor membre, deoarece unele petiții fac referire la probleme care persistă chiar și după ce o cauză a fost închisă (a se vedea, de exemplu, petițiile 0808/2006, 1322/2007, 0492/2010, 1060/2010 și 0947/2011);

15.  în general, subliniază că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți transparența și reciprocitatea în comunicarea dintre Parlament și Comisie; ia act, de exemplu, de faptul că s-ar putea oferi un acces mai mare la informațiile referitoare la plângeri, la dosarele de încălcare a legislației Uniunii și la alte mecanisme de asigurare a respectării legislației, fără a fi afectat scopul investigației și, de asemenea, că în acordarea accesului la aceste informații ar putea fi invocat interesul public major, în special în cazurile care pot viza sănătatea umană și deteriorarea ireversibilă a mediului;

16.  ia act de faptul că, pentru a asigura funcționarea proiectului „EU Pilot”, Comisia a creat o „bază electronică de date confidențială”, care permite comunicarea dintre serviciile sale și autoritățile din statele membre; atrage atenția din nou asupra lipsei de transparență în ceea ce privește petiționarii în cadrul proiectului „EU Pilot” și solicită din nou accesul la baza de date care centralizează toate plângerile, pentru a-i permite să-și exercite funcția sa de controlare a modului în care Comisia își îndeplinește rolul de gardian al tratatelor;

17.  regretă faptul că nu s-a dat niciun curs rezoluției susmenționate a Parlamentului privind cel de-al 27-lea raport anual și, în special, solicitării sale privind adoptarea unei legi procedurale, sub forma unui regulament, în conformitate cu articolul 298 din TFUE, care să prevadă diversele aspecte ale procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și ale procedurii anterioare constatării neîndeplinirii obligațiilor, inclusiv notificările, termenele obligatorii, dreptul de a fi audiat, obligația de a menționa motivele, precum și dreptul fiecărei persoane de a avea acces la propriul dosar în vederea consolidării drepturilor cetățenilor și garantării transparenței;

18.  invită, prin urmare, încă o dată Comisia să propună o „lege procedurală”, sub forma unui regulament, în conformitate cu noul temei juridic furnizat de articolului 298 din TFUE;

19.  ia act, în acest context, de răspunsul Comisiei la solicitarea Parlamentului privind adoptarea unei legi procedurale, în care Comisia își exprimă dubiile în legătură cu posibilitatea de adoptare a unei reglementări viitoare pe baza articolului 298 din TFUE, datorită puterii discreționare conferită prin tratate Comisiei de „a organiza modul în care gestionează procedurile pentru încălcarea dreptului comunitar și activitățile conexe astfel încât să asigure aplicarea corectă a legislației UE”; este convins că această lege procedurală nu ar limita în niciun caz puterea discreționară a Comisiei, ci ar garanta doar că, în exercitarea atribuțiilor sale, Comisia ar respecta principiile „unei administrații europene transparente, eficiente și independente”, astfel cum se afirmă la articolul 298 din TFUE, precum și dreptul la buna administrare, menționat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

20.  subliniază importanța transparenței în procedurile privind încălcarea dreptului UE, având în vedere, nu în ultimul rând, posibilitatea Parlamentului de a monitoriza aplicarea dreptului Uniunii; reamintește, în acest sens, că în Acordul-cadru revizuit privind relațiile cu Parlamentul, Comisia se angajează să pună „la dispoziția Parlamentului informații rezumative cu privire la toate procedurile de încălcare a dreptului Uniunii încă din faza scrisorii oficiale de punere în întârziere, inclusiv, dacă Parlamentul solicită acest lucru, (...) cu privire la problemele la care se referă procedura privind încălcarea dreptului” și se așteaptă ca această clauză să fie aplicată cu bună-credință în practică;

21.  subliniază faptul că petiția este instrumentul adecvat pe care îl pot utiliza cetățenii, organizațiile societății civile și întreprinderile pentru a informa cu privire la nerespectarea legislației UE de către autoritățile statelor membre la diferite niveluri; invită Comisia, în acest context, să mențină transparența procedurilor în curs de constatare a neîndeplinirii obligațiunilor, prin informarea cetățenilor în timp util și în mod adecvat în legătură cu măsurile adoptate ca răspuns la solicitarea acestora;

22.  subliniază faptul că cetățenii și organizațiile societății civile continuă să utilizeze mecanismul de petiții mai ales pentru a raporta și pentru a adresa plângeri privind nerespectarea dreptului UE de către autoritățile statelor membre de la diferite niveluri; în acest context, subliniază rolul esențial al Comisiei pentru petiții de element de legătură eficace între cetățeni, Parlament și Comisie;

23.  salută secțiunea specială pentru petiții din cadrul celui de al 28-lea raport anual, astfel cum a fost solicitat de către Parlament, în care Comisia face o prezentare defalcată a noilor petiții primite; salută raportul Comisiei conform căruia „petițiile adresate Parlamentului European au condus la inițierea procedurilor de încălcare a dreptului Uniunii” într-o serie de domenii; subliniază faptul că, chiar dacă petițiile nu privesc încălcări, acestea furnizează Parlamentului și Comisiei informații semnificative privind îngrijorările cetățenilor;

24.  subliniază numărul important de petiții primite privind aspecte legate de legislația în domeniul mediului și, în special, privind dispozițiile de gestionare a deșeurilor; amintește punctele subliniate de președinte în cursul conferinței Comisiei privind punerea în aplicare a dreptului UE în domeniul mediului, desfășurată la 15 iunie 2011, care s-a referit la absența frecventă a unor evaluări ale impactului asupra mediului corespunzătoare, la neglijarea consultărilor publice și la diverse alte deficiențe în funcționarea sistemelor de gestionare a deșeurilor;

25.  reamintește că mandatul original pentru cartă era menit să codifice drepturile fundamentale de care beneficiau cetățenii UE și că șefii de stat și de guvern au declarat în mod repetat și solemn că această cartă stabilește drepturile cetățenilor UE; invită toate statele membre să reconsidere necesitatea articolului 51 din cartă și le încurajează să declare în mod unilateral că nu vor limita drepturile persoanelor din cadrul jurisdicției lor, în temeiul dispozițiilor din articolul respectiv;

26.  subliniază că cetățenii, atunci când adresează o petiție Parlamentului European, se așteaptă să fie protejați de dispozițiile cartei, indiferent în care stat membru își au reședința și dacă este pus sau nu în aplicare dreptul UE; în această privință, este în continuare îngrijorat că cetățenii se simt induși în eroare cu privire la domeniul de aplicare real al cartei; prin urmare, consideră că este esențial să se explice în mod corespunzător principiul subsidiarității și să se clarifice, pe baza articolului 51 din cartă, domeniul de aplicare al cartei din perspectiva Parlamentului;

27.  subliniază faptul că o mare parte a petițiilor referitoare la drepturile fundamentale privesc libera circulație a persoanelor și că – astfel cum reiese cu claritate din Raportul privind cetățenia UE în 2010 – drepturile care decurg din cetățenia UE constituie o condiție prealabilă importantă pentru ca cetățenii să poată utiliza pe deplin piața internă; subliniază faptul că această utilizare intensă din partea cetățenilor poate elibera potențialul de creștere considerabil al pieței interne și, prin urmare, având în vedere provocările economice actuale din Europa, repetă solicitarea sa către Comisie și statele membre de a depune eforturi sporite în vederea punerii în aplicare pe deplin și la timp a dreptului UE în acest domeniu;

28.  subliniază în continuare faptul că cetățenii se simt, de asemenea, induși în eroare cu privire la aplicabilitatea dreptului comunitar în cazurile de transpunere tardivă; menționează situația reală descurajantă a cetățenilor pentru care nu există un drept comunitar disponibil, deoarece acesta nu a fost transpus încă de statul membru în cauză și care se găsesc într-o situație în care nu pot apela la niciun mecanism de recurs;

29.  sprijină opinia Serviciului Juridic al Parlamentului European conform căreia, în ceea ce privește admisibilitatea petițiilor, domeniile de activitate ale Uniunii Europene sunt mai vaste decât competențele sale; subliniază că această noțiune ar trebui să servească drept bază pentru tratarea petițiilor de către Parlament și Comisie;

30.  reafirmă faptul că reclamațiile individuale ale întreprinderilor și ale cetățenilor rămân sursa principală pentru detectarea încălcărilor dreptului Uniunii Europene și, ulterior, pentru introducerea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; solicită, prin urmare, introducerea unor acte administrative mai eficace, obligatorii din punct de vedere juridic, care ar trebui să definească în mod sigur și fiabil, înainte, în cursul și ulterior procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, relația procedurală dintre Comisie și cetățeanul, respectiv întreprinderea, care a înaintat reclamația și să consolideze astfel, în special, poziția reclamantului individual;

31.  salută elementul nou din articolul 260 din TFUE, care permite Comisiei să solicite Curții de Justiție a Uniunii Europene să impună sancțiuni financiare unui stat membru pentru transpunerea tardivă a unei directive, în cazul în care sesizează Curtea de Justiție printr-o acțiune în temeiul articolului 258 din TFUE;

32.  salută angajamentul Comisiei de a utiliza instrumentul articolului 260 alineatul (3) din TFUE ca pe o chestiune de principiu în cazurile de neîndeplinire a obligației ce face obiectul acestei dispoziții, care se referă la transpunerea directivelor adoptate în conformitate cu o procedură legislativă;

33.  consideră că este extrem de important ca Comisia să utilizeze această posibilitate, împreună cu toate celelalte mijloace aflate la dispoziția sa pentru a garanta transpunerea legislației Uniunii de către statele membre în timp util și în mod corect; cele care au întârzieri și nu au pus în aplicare legile la timp ar trebui numite;

34.  atrage atenția asupra faptului că, din momentul transmiterii acestui raport, Parlamentul, Consiliul, Comisia și statele membre au ajuns la un acord cu privire la eliberarea de documente explicative care stabilesc relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere („tabele de corespondență”); constată că cele trei instituții și statele membre au căzut de acord cu privire la introducerea în directive a unui considerent care stabilește că statul membru în cauză ar trebui să depună un tabel de corespondență dacă, într-un anumit caz , acest lucru este necesar și proporționat;

35.  subliniază faptul că tabelele de corespondență reprezintă un instrument de o valoare inestimabilă, care permite Comisiei și Parlamentului European să supravegheze transpunerea corectă și aplicarea dreptului Uniunii de către statele membre, întrucât relația dintre o directivă și dispozițiile naționale corespunzătoare este, de multe ori, foarte complexă și, uneori, imposibil de urmărit;

36.  invită Comisia să transmită linii directoare clare Parlamentului European cu privire la instituirea, includerea și aplicarea tabelelor de corespondență în legea comunitară, precum și să efectueze o evaluare transparentă, care va contribui în mod semnificativ la evaluarea punerii în aplicare a acestei legi la nivelul statelor membre;

37.  menționează faptul că instanțele naționale dețin un rol fundamental în aplicarea legislației UE și sprijină pe deplin eforturile UE de a îmbunătăți și de a coordona pregătirea juridică a autorităților din domeniul juridic, judiciar și administrativ și a membrilor profesiunilor juridice, a reprezentanților oficiali și a funcționarilor din administrațiile naționale, precum și a autorităților regionale și locale la nivel european;

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Ombudsmanului European și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0377.
(2) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 46.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0382.
(4) Articolele 258 și 260 din TFUE definesc atribuțiile Comisiei în demararea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru. Mai exact, articolul 258 precizează că Comisia „emite un aviz motivat” dacă consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul tratatelor.
(5) Vezi punctul 7, unde se face apel la o „lege procedurală”.
(6) Al doilea raport de evaluare al Comisiei privind proiectul EU Pilot (SEC(2011)1626), p. 7.
(7) Vezi raportul menționat mai sus, p.3. Vezi rezoluția menționată mai sus din 25 noiembrie 2010.
(8) Parlamentul a declarat în rezoluția sa menționată mai sus din 25 noiembrie 2010, că „libertatea absolută de decizie corelată cu o lipsă totală de transparență contravin în mod fundamental principiilor statului de drept”.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate