Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 24, 227, 228, 258 și 260 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0240/2012),

A.  întrucât, sub rezerva protocolului 30 din tratat, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a căpătat forță juridică obligatorie prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; întrucât Tratatul de la Lisabona stabilește, de asemenea, temeiul juridic pentru aderarea UE la Convenția Europeană a drepturilor omului, precum și pentru inițiativa cetățenească europeană;

B.  întrucât Regulamentul privind inițiativa cetățenilor europeni(1) a intrat în vigoare la 1 aprilie 2012 și întrucât Parlamentul are răspunderea de a organiza audierile publice pentru inițiativele de succes care au adunat peste un milion de semnături din minimum șapte state membre;

C.  întrucât Comisia pentru petiții are obligația să revizuiască constant și, atunci când este posibil, să își consolideze rolul, în special în ceea ce privește dezvoltarea principiilor democratice, cum ar fi participarea crescută a cetățenilor la procesul decizional din UE și consolidarea transparenței și responsabilității; întrucât în cursul activității sale normale comisia conlucrează îndeaproape cu statele membre, cu Comisia, cu Ombudsmanul European și cu alte organisme pentru a garanta respectarea deplină a spiritului și literei legislației Uniunii;

D.  își exprimă satisfacția cu privire la crearea ghișeului unic destinat cetățenilor care doresc să obțină informații sau să depună o cerere sau plângere prin intermediul portalului „Drepturile dumneavoastră în Uniunea Europeană”;

E.  salută jurisprudența Curții Europene de Justiție privind interpretarea articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care în hotărârea ERT, subliniază faptul că instituțiile statelor membre sunt obligate să respecte drepturile fundamentale prioritare ale Uniunii, chiar și atunci când intenționează să utilizeze măsuri naționale pentru a restricționa libertățile fundamentale garantate de TFUE,

F.  întrucât cetățenii și rezidenții europeni au așteptări legitime să se găsească în cel mai scurt răstimp soluții în cadrul juridic al Uniunii Europene pentru problemele pe care le prezintă în fața Comisiei pentru petiții, având încredere că acest cadru va asigura respectarea drepturilor lor în calitate de cetățeni ai Uniunii, în special a celor legate de apărarea mediului lor natural, a sănătății, a libertății de circulație, a demnității și a drepturilor și libertăților fundamentale;

G.  întrucât instituțiile europene trebuie să furnizeze mai multe informații și să fie mai transparente în relația lor cu cetățenii europeni;

H.  întrucât au fost declarate admisibile 998 de petiții, dintre care 649 au fost transmise Comisiei pentru a se realiza anchete suplimentare, în conformitate cu articolele 258 și 260 din tratat, iar 416 de petiții au fost declarate inadmisibile.

I.  întrucât procedura de depunere a unei petiții poate veni în completarea altor instrumente europene puse la dispoziția cetățenilor, precum posibilitatea de a adresa plângeri Ombudsmanului European sau Comisiei Europene;

J.  întrucât numărul de petiții inadmisibile a continuat să fie semnificativ în 2011, indicând încă o dată faptul că Parlamentul ar trebui să-și intensifice eforturile de a informa cetățenii cu privire la limitele câmpului său de acțiune în domeniul dreptului de a adresa petiții; întrucât oamenii și comunitățile locale, precum și asociațiile de voluntariat, cele caritabile și cele profesionale, sunt bine poziționate pentru a evalua eficiența legislației europene aplicabile în cazul lor și pentru a semnala cetățenilor posibilele lacune care trebuie analizate pentru a asigura o punere în aplicare mai bună și comparabilă a legislației UE în toate statele membre;

K.  întrucât, în ceea ce privește analiza statistică cuprinsă în prezentul raport, cetățenii germani continuă să depună cel mai mare număr de petiții, deși proporția lor a scăzut, fiind urmați de petiționarii spanioli și italieni;

L.  întrucât domeniul de aplicare și modul de funcționare ale dreptului de a adresa petiții acordat tuturor cetățenilor și rezidenților UE în temeiul tratatului diferă de alte căi de atac aflate la dispoziția cetățenilor, cum ar fi, de exemplu, transmiterea de plângeri Comisiei sau Ombudsmanului, și întrucât statele membre, folosind criza drept pretext, aleg într-o măsură din ce în ce mai mare să neglijeze acest drept, lucru care preocupă în mare măsură cetățenii europeni;

M.  întrucât preocupările principale legate de tema generală a mediului sunt aplicarea insuficientă și adesea eronată de către statele membre și entitățile lor subnaționale a Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM)(2) și a Directivei-cadru privind deșeurile(3); întrucât petițiile care prezintă presupuse încălcări ale Directivelor „Păsări” și „Habitate” aduc adesea în discuție preocupări referitoare la pierderi grave în materie de biodiversitate ca urmare a planificării unor proiecte majore în siturile rețelei Natura 2000, iar petițiile privind gestionarea apei au dezvăluit cazuri grave de poluare și au suscitat preocupări cu privire la posibilul impact al proiectelor asupra durabilității și a calității resurselor acvatice;

N.  întrucât Directiva EIM este în prezent în curs de revizuire, iar raportul Comisiei pentru petiții privind problemele legate de deșeuri prezintă neajunsuri grave în mai multe state membre; întrucât directiva respectivă nu este pusă în aplicare în mod satisfăcător și întrucât soluția problemei nu constă într-o simplă revizuire, ci într-un control mai bun exercitat de Comisie;

O.  întrucât dreptul cetățenilor și al rezidenților europeni la proprietățile lor dobândite legal continuă să fie o problemă de importanță majoră pentru mii de persoane, fapt demonstrat de petițiile care încă sunt primite pe această temă, și întrucât fără soluționarea acestei probleme de către autoritățile competente nu se poate garanta securitatea juridică a asigurărilor date că piețele imobiliare transfrontaliere își vor reveni și nu se poate avea încredere în acestea, acest lucru având consecințe grave pentru perspectivele de redresare economică; întrucât, în special, în 2011 au existat 70 de petiții referitoare la „Ley de Costas”, Legea spaniolă a zonelor de coastă, 51 de petiții putând fi identificate ca provenind de la cetățeni spanioli sau grupuri de cetățeni spanioli, restul de 19 provenind de la cetățeni de alte naționalități;

P.  întrucât, în raportul său anual precedent, Comisia pentru petiții a apreciat în cea mai mare măsură cooperarea cu Comisia și cu Ombudsmanul European cu privire la tratarea petițiilor și plângerilor și întrucât Comisia pentru petiții a solicitat în repetate rânduri să fie informată de către Comisie cu privire la evoluția acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor aflate în derulare, subiect care la care se referă, de asemenea, petițiile;

Q.  întrucât numeroase petiții susțin că fonduri ale UE au fost utilizate abuziv sau sustrase, iar altele invocă disfuncționalități în administrația UE, inclusiv conflicte de interes în cadrul agențiilor influente, sau solicită modificarea politicilor UE;

R.  întrucât neajunsurile și problemele cu care se confruntă persoanele ca urmare a funcționării defectuoase a pieței interne, ilustrată în petiții, sunt confirmate prin Raportul privind cetățenia UE în 2010(4), în special în ceea ce privește libera circulație a cetățenilor UE și a membrilor familiilor lor (sub rezerva să fie legitimă), accesul la drepturile de securitate socială, recunoașterea reciprocă a calificărilor, obstacolele întâlnite de persoanele cu dizabilități, problemele privind dreptul familiei și expulzările în masă pe baza originii etnice sau naționale care afectează persoanele, cum ar fi cele de etnie romă, inclusiv problemele legate de dubla impunere;

S.  întrucât și în anul 2011 au fost prezentate numeroase petiții în care cetățenii subliniază faptul că este important să se prevină pierderea ireparabilă a biodiversității cu privire la siturile Natura 2000 și să se asigure protecția zonelor desemnate în conformitate cu Directiva „Habitate”;

T.  întrucât hotărârea Tribunalului de primă instanță al UE din 14 septembrie 2011 în cauza T-308/07 a sprijinit reclamația petiționarului împotriva deciziei comisiei de a declara petiția sa inadmisibilă și, astfel, a clarificat faptul că, în cazurile în care declară că o petiție este inadmisibilă, Parlamentul trebuie să justifice acestea în mod temeinic;

U.  întrucât eficiența activității Comisiei pentru petiții se bazează, în principal, pe rapiditate și meticulozitate, dar ar putea fi îmbunătățită în continuare, îndeosebi prin optimizarea termenelor de procesare a petițiilor și prin sistematizarea procedurilor de evaluare,

1.  observă că petițiile primite în 2011 au continuat să se refere la cazuri de posibile încălcări ale legislației UE în domeniile mediului, justiției și pieței interne, reflectând perspectivele cetățenilor referitoare la asigurarea rezultatelor preconizate și respectarea legislației UE de către legislația europeană transpusă și pusă în aplicare de statele membre;

2.  ia act de numărul tot mai mare de petiții și alte cereri adresate de cetățeni care solicită reparații juridice și financiare cu privire la aspecte care nu intră în domeniul de competență conferit UE în temeiul articolului 227 din tratat și al articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, cum ar fi, de exemplu, cereri de revizuire a metodei de calcul a pensiilor naționale și de anulare a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale, propuneri de a modifica frontierele Europei, de a constrânge o bancă să acorde un credit de nevoi personale etc.; sprijină pe deplin măsurile adoptate de direcțiile generale competente ale Parlamentului European în vederea identificării unei soluții pentru a se ocupa de aceste cereri din partea cetățenilor, luând în considerare obligațiile Parlamentului cu privire la comunicarea cu cetățenii;

3.  consideră că rolul și responsabilitățile Comisiei pentru petiții ar putea fi îndeplinite cel mai bine, iar vizibilitatea, eficiența, responsabilitatea și transparența ar crește în cea mai mare măsură dacă s-ar îmbunătăți modalitățile prin care să poată prezenta în plen chestiunile care prezintă importanță pentru cetățenii europeni și dacă ar fi consolidate competențele sale de a audia martori, de a conduce anchete și de a organiza audieri la fața locului;

4.  reamintește că, în ceea ce privește procedurile de organizare a unor audieri publice privind inițiativele cetățenești europene de succes, stabilite la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, Parlamentul a decis asocierea automată a Comisiei pentru petiții la toate audierile, împreună cu comisia competentă în fond care are competență legislativă cu privire la subiectul în cauză; consideră că acest lucru confirmă rolul său de organism care deține cea mai mare experiență în materie de contact cu cetățenii, asigurând aplicarea unei proceduri uniforme pentru toate inițiativele cetățenești de succes; solicită Conferinței președinților să aprobe o clarificare a competențelor comisiei în domeniu în anexa VII punctul XX din Regulamentul de procedură; subliniază, de asemenea, faptul că distincția între o petiție prezentată în temeiul articolului 227 din TFUE și o inițiativă cetățenească trebuie să fie explicată în mod clar publicului;

5.  salută decizia Parlamentului de a dezvolta un portal al petițiilor mai practic și mai vizibil pe site-ul său internet, lucru care va facilita, în limitele articolului 227 din tratat, ale articolului 202 din Regulamentul de procedură al Parlamentului și ale articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, accesul cetățenilor la procesul petițional, le va furniza informații și le va permite să prezinte petiții într-un mediu mai ușor de utilizat, care să permită semnarea electronică a petițiilor; consideră că acest portal ar trebui să furnizeze, de asemenea, legături practice către alte căi de atac care sunt disponibile la nivel european sau respectiv național și regional, precum și o perspectivă de ansamblu asupra competențelor Comisiei pentru petiții; de asemenea, acest portal ar trebui să stabilească, în același timp, un cadru de practici pentru organele administrației publice după modelul CURIA, portalul oficial unde sunt prezentate hotărârile CJUE;

6.  își reafirmă hotărârea de a continua să promoveze și să apere drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor utilizându-și influența politică în ceea ce privește cazurile admisibile care ar putea fi discutate în cadrul comisiei, în strânsă cooperare cu Comisia și cu autoritățile relevante din statele membre ale Uniunii;

7. invită Comisia pentru petiții să analizeze efectele jurisprudenței ERT asupra fiabilității petițiilor și să examineze chestiunea obstacolelor concrete cu care se confruntă cetățenii Uniunii pentru a obține, prin intermediul cererilor de hotărâri preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene, o interpretare fiabilă a aspectelor-cheie ale dreptului european în cazurile aflate în fața instanțelor naționale;

8.  consideră că este important să se consolideze cooperarea cu parlamentele și guvernele statelor membre, pe bază de reciprocitate, și, atunci când este necesar, să se încurajeze autoritățile statelor membre să transpună și să aplice legislația UE în condiții de transparență deplină;

9.  observă importanța colaborării între Comisie și statele membre, dar regretă neglijența anumitor state membre cu privire la transpunerea și punerea în aplicare a legislației europene în materie de mediu;

10.  consideră că procedura de depunere a petițiilor nu ar trebui exploatată și folosită pentru a atinge obiective aflate pe agenda politică a statelor membre, ci că, dimpotrivă, aceasta ar trebui să se desfășoare de o manieră obiectivă și să reflecte poziția Parlamentului European;

11.  salută cooperarea constructivă dintre Comisia pentru petiții și serviciile Ombudsmanului European și își reafirmă hotărârea de a sprijini Ombudsmanul în identificarea cazurilor de administrare defectuoasă de către instituțiile UE și respectiv împotriva acestora;

12.  solicită Comisiei să furnizeze Comisiei pentru petiții detalii și o analiză statistică a reclamațiilor cetățenilor europeni pe care le investighează , inclusiv rezultatele obținute și locul de origine al reclamației;

13.  consideră că, în ceea ce privește funcționarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolelor 258 și 260 din TFEU, Comisia ar trebui să asigure că petițiile adresate Parlamentului și reclamațiile adresate Comisiei sunt tratate cu aceeași considerație;

14.  consideră că elaborarea unor norme procedurale scrise mai clare cu privire la pregătirea, desfășurarea și evaluarea vizitelor delegațiilor în cadrul comisiei pot contribui la sporirea eficacității și coerenței activității Comisiei pentru petiții;

15.  consideră că punerea în aplicare corectă a Directivei-cadru privind deșeurile în toate statele membre este de importanță primordială și, prin urmare, solicită statelor membre care au probleme legate de gestionarea deșeurilor să acționeze cu hotărâre și cu promptitudine;

16.  își reiterează numeroasele solicitări adresate statelor membre de a respecta obligațiile care le revin în temeiul Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora; le reamintește statelor membre obligația pe care o au de a facilita intrarea și șederea pe teritoriul lor fără discriminare, inclusiv pentru cuplurile de același sex și copiii acestora, pentru romi și alte grupuri minoritare;

17.  sprijină fără rețineri obiectivul fundamental al Legii spaniole privind zonele de coastă, și anume ca mediul coastei spaniole să fie protejat împotriva dezvoltării excesive, astfel încât să fie protejat pentru animalele și plantele sălbatice și pentru generațiile următoare; cu toate acestea, observă cu îngrijorare faptul că această lege continuă să fie problematică pentru cetățenii europeni, în special pentru cetățenii spanioli; sprijină eforturile depuse de petiționari pentru a soluționa problemele legate de lege și de aplicarea acesteia, ținând seama, în special, de decizia Comisiei pentru petiții de a institui un grup de lucru care să analizeze chestiunea mai în detaliu;

18.  consideră că este în interesul economic al tuturor să se asigure soluționarea insecurității juridice care afectează proprietățile care ar putea fi afectate de Legea spaniolă privind zonele de coastă; salută anunțul guvernului spaniol că intenționează să revizuiască Legea privind zonele de coastă cu scopul de a concilia protecția viitoare a litoralului spaniol cu creșterea economică și de a oferi, astfel, o mai mare securitate juridică proprietarilor; îndeamnă guvernul spaniol să dea asigurări că se vor respecta interesele celor care au achiziționat proprietăți cu bună credință și ale comunităților care au beneficiat întotdeauna de o coexistență durabilă cu marea; îndeamnă guvernul, în special, să se aplece asupra chestiunii specifice a aplicării legii, astfel încât să nu încurajeze deciziile arbitrare, retrospective sau asimetrice, ci cele care asigură respectarea garanțiilor procedurale, dreptul la o cale de atac, o compensare corectă și accesul la informații;

19.  reamintește faptul că Parlamentul a susținut(5) că Legea spaniolă privind zonele de coastă are efecte disproporționate asupra proprietarilor particulari și, totodată, că are un impact insuficient asupra celor care distrug cu adevărat zonele de coastă și care au fost adesea responsabili de urbanizarea excesivă de-a lungul coastelor; îndeamnă guvernul spaniol să procedeze astfel încât cei ale căror acțiuni frauduloase au pus numeroși cetățeni din Uniune în situația intolerabilă de a-și pierde sau de a risca să-și piardă locuințele să fie urmăriți în justiție în mod corespunzător și să fie obligați să plătească pentru daunele provocate;

20.  invită Comisia să asigure că Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului este consolidată prin furnizarea unor parametri mai clari în ceea ce privește independența studiilor specializate, a unor praguri comune ale UE, a unui calendar maxim pentru proces, care să includă o consultare publică efectivă, cerința de a justifica deciziile, evaluarea obligatorie a alternativelor rezonabile și un mecanism de control al calității;

21.  invită Comisia, de asemenea, să asigure punerea în aplicare și executarea Directivelor „Habitate” și „Păsări” de către statele membre, precum și o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;

22.  reamintește numărul mare de petiționari care au adresat comisiei petiții individuale privind politica germană în materie de asistență socială pentru tineret și familii și îndeosebi serviciile germane de asistență socială pentru copii și subliniază angajamentul Comisiei pentru petiții de a aduce o contribuție constructivă, în cadrul competențelor sale și în cadrul competențelor Uniunii Europene, pentru anchetarea reclamațiilor între petiționari și autorități; insistă asupra faptului că în acest proces nu poate exista nicio interferență în procedurile interne autonome ale administrației statelor membre;

23.  este hotărât să aplice procedura de depunere a petițiilor într-un mod mai eficient, mai transparent și imparțial și care să ia în considerare drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât modalitatea de procesare a petițiilor să poată face față unui control judiciar, inclusiv la nivel procedural;

24.  subliniază necesitatea de a asigura, de asemenea, continuitatea procesării petițiilor chiar și în condițiile determinate de schimbarea legislaturii și, astfel, a personalului;

25.  consideră că participarea deputaților în Parlamentul European la misiuni de anchetă este nu numai un drept de participare parlamentară, ci și o obligație față de petiționari;

26.  solicită, ca element legat de îmbunătățirea activității comisiei, o procedură de monitorizare a misiunilor de anchetă, care, pe de o parte, să asigure dreptul fiecărui membru al misiunii de a prezenta faptele din punctul propriu de vedere, și, pe de altă parte, să garanteze pentru toți membrii comisiei posibilitatea de a participa la luarea deciziilor cu privire la concluziile care urmează să fie formulate de Comisia pentru petiții;

27.  subliniază faptul că, alături de alte organe și instituții, și anume comisiile de anchetă, inițiativa cetățenească europeană și Ombudsmanul European, Comisia pentru petiții are un rol autonom și clar definit de punct de contact pentru fiecare cetățean;

28.  solicită Conferinței președinților să analizeze măsura în care este necesară modificarea Regulamentului de procedură pentru punerea în aplicare a acestor cerințe formale privind procedura de depunere a petițiilor;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei și Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții aferente și mediatorilor naționali, precum și tuturor organelor competente similare.

(1) Regulamentul (UE) nr. 211/2011 (JO L 65, 11.3.2011, p. 1). (2) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1). (3) Directiva 2008/98/CE privind deșeurile (JO L 312, 22.11.2008, p. 3). (4) Raportul privind cetățenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE (COM(2010)0603). (5) A se vedea rezoluţia din 26 martie 2009, considerentul Q şi punctul 17 (JO C 117 E, 6.5.2010, p. 189).