Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 21 și 49 din acesta,

–  având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II) (COM(2011)0838),

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Copenhaga din 21-22 iunie 1993, a Consiliului European de la Madrid din 15-16 decembrie 1995, a Consiliului European de la Salonic din 19-20 iunie 2003 și a Consiliului European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 5 decembrie 2011 privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere,

–  având în vedere consensul reînnoit privind extinderea adoptat de Consiliu în 2006 și strategia de extindere consolidată pusă în aplicare ulterior de către Comisie,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2009 privind „Cinci ani de UE extinsă – Realizări și provocări economice” (COM(2009)0079),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 13 decembrie 2006 referitoare la Comunicarea Comisiei privind strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2006-2007(1), din 10 iulie 2008 referitoare la documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2007(2) și din 26 noiembrie 2009 referitoare la documentul de strategie privind extinderea, prezentat de Comisie în 2009, cu privire la țările din regiunea Balcanilor de Vest, Islanda și Turcia(3), precum și comunicările Comisiei privind strategia de extindere în perioadele 2009-2010, 2010-2011 și 2011-2012,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la țările din regiunea Balcanilor de Vest, Islanda și Turcia,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0274/2012),

A.  întrucât, în conformitate cu articolul 49 TUE, orice stat european care respectă și se angajează în continuare să promoveze valorile demnității umane, libertății, democrației, egalității, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, poate solicita să devină membru al Uniunii; întrucât aceste valori reprezintă fundamentul Uniunii Europene și orientează acțiunile Uniunii pe scena internațională, ele trebuind respectate și apărate de toate statele membre;

B.  întrucât extinderea face parte din agenda UE încă din anii 1960; întrucât, de la prima extindere din 1973, UE s-a mărit treptat, numărul membrilor crescând de la cei șase membri fondatori la 27 în prezent (în curând 28); întrucât o serie de țări încă aspiră să devină membre ai UE, ca o garanție pentru un viitor sigur, democratic și prosper;

C.  întrucât politica de integrare din ultimul deceniu a demonstrat că extinderea aduce beneficii întregii Uniuni și îi permite să fie mai bine pregătită pentru a face față provocărilor globale;

D.  întrucât extinderea este un proces reușit pentru UE și pentru întreaga Europă, ajutând la depășirea diviziunii impuse de Războiul Rece, contribuind la pacea, stabilitatea și prosperitatea întregii Europe, consolidând prevenirea conflictelor, stimulând reformele și consolidând libertatea, democrația, respectul pentru drepturile omului și libertățile fundamentale, statul de drept, precum și dezvoltarea economiei de piață și dezvoltarea sustenabilă din punct de vedere social și ecologic;

E.  întrucât, la aproape douăzeci de ani după Consiliul European de la Copenhaga din 1993, care a afirmat perspectivele de aderare ale țărilor din Europa Centrală și de Est și a stabilit criteriile de aderare, a sosit momentul unei reevaluări a procedurilor stabilite și a întregii politici de extindere, fără a aduce atingere negocierilor în curs de desfășurare;

F.  întrucât criteriile de la Copenhaga au trecut testul timpului și rămân în centrul politicii de extindere a UE; întrucât strategia de extindere consolidată și noua abordare concentrată pe justiție și afaceri interne, statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale sunt de așteptat să fie efective și eficiente;

G.  întrucât Parlamentul European, prin rezoluțiile sale anuale referitoare la țările candidate și cele potențial candidate, contribuie la îmbunătățirea transparenței și a răspunderii în ceea ce privește extinderea, reflectând opiniile cetățenilor europeni; întrucât, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rolul Parlamentului a crescut datorită recunoașterii sale ca putere colegislativă, inter alia, în ceea ce privește Instrumentul pentru Asistență de Preaderare (IPA);

H.  întrucât perspectiva aderării are un impact transformațional semnificativ asupra peisajului politic, socioeconomic și cultural al țărilor care doresc să adere și acționează ca un stimulent puternic pentru continuarea reformelor politice, economice și legislative necesare și pentru consolidarea păcii, stabilității, reconcilierii și a bunelor relații de vecinătate; întrucât, datorită acestei puteri transformatoare, extinderea reprezintă esența competenței necoercitive a UE și un element important a acțiunii sale externe;

I.  întrucât angajamentul, respectarea condițiilor stabilite și credibilitatea au constituit fundamentul procesului de aderare.

J.  întrucât este foarte important ca statele membre să respecte în continuare și să susțină pe deplin criteriile de aderare și drepturile fundamentale, pentru a consolida credibilitatea și coerența procesului de extindere și pentru a evita orice formă de discriminare față de potențiali noi membri;

K.  întrucât un angajament în materie de reforme politice, economice și legislative este, în primul rând, în interesul țărilor candidate și potențial candidate și al cetățenilor lor;

L.  întrucât fiecare țară care aspiră să devină membră a UE trebuie evaluată în funcție de propriile merite în ceea ce privește implementarea și respectarea aceluiași set de criterii; întrucât ritmul progresului înregistrat în procesul de aderare ar trebui determinat de măsura în care criteriile de aderare la UE sunt puse în aplicare efectiv și respectate, precum și de îndeplinirea priorităților Parteneriatului european pentru aderare și ale cadrului de negociere; întrucât gradul de respectare a cerințelor pentru calitatea de membru trebuie evaluat în cel mai corect și transparent mod;

M.  întrucât procesul de extindere are un impact semnificativ și asupra Uniunii Europene, servind drept o oportunitate de a defini mai bine identitatea, obiectivele, valorile și politicile sale și, de asemenea, ca moment oportun pentru a le comunica mai bine cetățenilor săi;

N.  întrucât, în conformitate cu consensul reînnoit privind extinderea din 2006, acest proces ar trebui să se bazeze pe consolidare, condiționalitate și comunicare, combinat cu capacitatea UE de a integra noi membri; întrucât capacitatea de integrare a UE este un argument major și o condiție pentru sustenabilitatea politicii de extindere și a procesului de integrare în ansamblu; întrucât acest argument a devenit un stimulent pozitiv pentru aprofundarea instituțională, după cum o demonstrează revizuirile consecutive ale tratatelor care au însoțit diferitele valuri de extindere, extinzându-se funcțiile și activitățile Uniunii;

O.  întrucât o reconciliere reală între națiuni și populații diferite, rezolvarea pașnică a conflictelor și stabilirea de bune relații de vecinătate între țările europene sunt esențiale pentru o pace și stabilitate sustenabile și contribuie în mod semnificativ la un proces de integrare europeană autentic având, prin urmare, o importanță maximă pentru procesul de extindere; întrucât anumite țări candidate și potențial candidate au în continuare probleme nerezolvate cu vecinii lor, prin urmare toate părțile afectate ar trebui să depună eforturi deschise în direcția soluționării tensiunilor bilaterale; întrucât aceste probleme ar trebui soluționate înainte de aderare;

Observații generale

1.  sprijină cu fermitate procesul de extindere și consideră că extinderea trebuie să rămână o politică credibilă, sprijinită de opinia publică, atât în UE cât și în țările candidate și potențial candidate; subliniază, prin urmare, importanța pentru UE și țările candidate și potențial candidate a îndeplinirii tuturor obligațiilor, a respectării tuturor angajamentelor și a creării de condiții pentru asigurarea reușitei unor viitoare extinderi, printre altele, prin acordarea de asistență țărilor în cauză în eforturile acestora de a îndeplini criteriile de aderare la UE;

2.  recunoaște beneficiile procesului de extindere și de aderare atât pentru cetățenii din țările candidate și potențial candidate la UE, cât și pentru cetățenii europeni;

3.  consideră că criteriile de la Copenhaga continuă să fie fundamentale și ar trebui să rămână elementul central al politicii de extindere; subliniază faptul că respectarea deplină și riguroasă a acestor criterii este imperativă, că ar trebui să se acorde atenție implicațiilor sociale pentru țările candidate și potențial candidate, precum și faptul că capacitatea de integrare a Uniunii trebuie să fie pe deplin luată în considerare;

4.  consideră că acest concept de capacitate de integrare cuprinde patru elemente:

5.  subliniază, cu toate acestea, că Uniunea este responsabilă pentru îmbunătățirea capacității sale de integrare atunci când ia în considerare aspirațiile europene legitime ale țărilor candidate, potențial candidate sau care ar putea solicita statutul de candidată;

6.  evidențiază că UE continuă să fie atractivă și datorită combinației sale unice de dinamism economic cu un model social și regretă că această dimensiune socială este neglijată în mare măsură de procesul de extindere; invită Comisia să abordeze această problemă, în special în cadrul capitolului 19 (Politica socială și ocuparea forței de muncă), pentru a promova transformarea socială pozitivă în viitoarele state membre ale UE și să acorde atenția cuvenită justiției sociale;

7.  reamintește că acquis-ul în domeniul social include standarde minime în domenii precum dreptul muncii, egalitatea de tratament între femei și bărbați, sănătatea și siguranța la locul de muncă și antidiscriminarea și că tratatele UE confirmă angajamentul față de Carta Socială Europeană din 1961 și Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989, în timp ce Carta drepturilor fundamentale a UE, de asemenea, conține o serie de drepturi sociale fundamentale; subliniază că nerespectarea standardelor sociale de bază comune ale UE constituie o formă de „dumping” social care este în detrimentul întreprinderilor europene și al lucrătorilor europeni și ar împiedica efectiv un stat candidat să participe la piața unică; subliniază că partenerii sociali și mai ales sindicatele au nevoie de asistență specifică UE în pentru a-și consolida capacitățile;

8.  consideră că setul de criterii de aderare ar trebui să fie transpus în mod corespunzător în obiective clare, specifice și măsurabile în cadrul IPA, pentru a demonstra în mod clar legătura dintre politicile finanțate de Uniune în țările candidate și progresele înregistrate în îndeplinirea criteriilor generale de aderare;

9.  recunoaște necesitatea ca economiile țărilor candidate să se dezvolte în aceeași direcție ca economiile statelor membre ale UE, pentru a facilita alinierea; încurajează prin urmare, țările candidate să stabilească obiective de țară specifice și realizabile pentru fiecare dintre obiectivele principale ale Strategiei UE 2020 pentru o economie inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii;

10.  atrage atenția asupra importanței criteriilor de la Madrid (definite de către Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995), care au subliniat capacitatea țărilor candidate de a aplica normele și procedurile UE; consideră, de asemenea, că principiul condiționalității stricte impune ca progresul înregistrat în adoptarea și implementarea reformelor de către o țară candidată sau potențial candidată, să fie evaluat în mod eficient pe baza unei set clar de criterii, în fiecare etapă a procesului și că țărilor care doresc să adere la UE ar trebui să li se permită să treacă de la o etapă la alta numai când au fost îndeplinite toate condițiile pentru fiecare etapă; subliniază că statele membre trebuie să respecte integral criteriile de la Copenhaga pentru a consolida credibilitatea și eficacitatea strategiei de extindere și pentru a evita ca țărilor candidate să le fie impuse respectarea unor standarde mai ridicate decât cele aplicate în unele state ale UE; subliniază importanța definirii mai clare a diferitelor etape, a stabilirii unor criterii de referință transparente și echitabile pe tot parcursul procesului, care să transpună criteriile generale pentru aderare în etape concrete ale procesului de aderare, precum și a măsurării îndeplinirii cerințelor necesare și a evitării fixării sau promiterii unei date pentru aderare dacă negocierile nu au fost încă finalizate; subliniază, de asemenea, că odată realizat un criteriu de referință, aceasta ar trebui să fie menținut, iar regresul în această privință ar trebui să determine o reacție adecvată din partea celor care stabilesc criteriile de referință;

11.  subliniază că obiectivul procesului de aderare este dobândirea calității de membru plin al UE;

12.  solicită Comisiei să mențină și să își intensifice și mai mult monitorizarea progreselor în cadrul procesului de aderare, precum și asistența sa pentru țările candidate și potențial candidate, astfel încât să se asigure că acestea sunt suficient de pregătite, fapt care va fi în beneficiul lor, dar și al UE;

13.  consideră că, pentru a menține credibilitatea procesului de extindere, capacitatea de integrare a UE ar trebui evaluată într-o primă etapă și ar trebui luată în considerare în mod corespunzător în „avizul” Comisiei pentru fiecare stat potențial candidat, în acest sens subliniind principalele preocupări și modalitățile posibile de a le soluționa; consideră că după această etapă ar trebui să urmeze o evaluare de impact globală; în acest context, subliniază faptul că un proces de extindere reușit impune ca UE să-și mențină capacitatea de a acționa, de a dezvolta, de a lua decizii în mod democratic și eficient, să dispună de resurse financiare pentru a sprijini coeziunea economică și socială, precum și să urmărească obiectivele sale politice;

Politicile de extindere

14.  salută noua abordare de negociere pentru viitoarele cadre de negociere care stabilește prioritatea problemelor legate de sistemul judiciar și drepturile fundamentale, precum și de justiție și afacerile interne; este de acord că acestea ar trebui abordate într-o fază incipientă a procesului de aderare, iar, ca regulă generală, capitolele 23 și 24 ar trebui deschise în mod corespunzător, pe baza planurilor de acțiune, întrucât necesită înregistrarea unor rezultate convingătoare; solicită Comisiei să raporteze periodic Parlamentului cu privire la progresul înregistrat în aceste domenii și ca rapoartele lunare de preaderare ale delegațiilor UE să fie puse la dispoziția membrilor Comisiei pentru afaceri externe, la cerere; observă, totuși, că atenția acordată domeniilor în cauză nu ar trebui să fie în detrimentul eforturilor și al progreselor înregistrate în alte domenii menționate în agendele de extindere individuale ale țărilor candidate și potențial candidate;

15.  consideră că este important ca în cadrul politicii de extindere să se acorde prioritate creării unui sistem judiciar eficient, independent și imparțial și a unui sistem politic democratic transparent, care poate consolida încrederea în statul de drept; subliniază, totodată, importanța tuturor formelor de libertate de exprimare și necesitatea de a asigura libertatea mass-mediei, atât legislativ, cât și practic, și de a combate în mod eficace corupția și crima organizată;

16.  subliniază că liberalizarea vizelor este un exemplu bun de condiționalitate a UE, care combină criteriile politice și tehnice cu un obiectiv adecvat și cu beneficii concrete; salută și sprijină, prin urmare, eforturile Comisiei și ale țărilor interesate în acest domeniu;

17.  invită Comisia să simplifice procedura administrativă și să reducă povara administrativă pentru finanțarea din IPA, pentru a crește accesibilitatea acesteia și pentru a consolida participarea organizațiilor mici și necentralizate din societatea civilă, a sindicatelor și a altor beneficiari;

18.  încurajează o mai mare participare a societății civile, a actorilor non-statali și a partenerilor sociali, atât din țările candidate, cât și din statele membre, în procesul de aderare; îndeamnă Comisia să mențină un dialog continuu cu aceștia; invită țările candidate și potențial candidate să asigure implicarea acestora în toate etapele; subliniază că societatea civilă poate acționa ca o forță motrice importantă a alinierii la UE și poate crea o presiune ascendentă pentru promovarea agendei europene și poate consolida sprijinul opiniei publice pentru aderare în țările candidate; subliniază importanța sprijinului financiar adecvat, asigurat printre altele prin facilitatea „Societatea Civilă”, pentru consolidarea capacităților societății civile de monitorizare a punerii în aplicare a acquis-ului; subliniază importanța cooperării între organizațiile societății civile europene și organizațiile similare din țările candidate și potențial candidate;

19.  subliniază ferm necesitatea de a consolida capacitățile administrative și resursele umane, pentru a le face capabile să transpună, implementeze și aplice acquis-ul, consideră că procesele din cadrul extinderii nu ar trebui să fie doar „tehnice” și subliniază necesitatea de a conecta mai mult procesul de monitorizare la realitățile de pe teren, invită prin urmare, Comisia să implice ONG-urile, sindicatele și principalele părți interesate, după caz​​, în acest demers;

20.  solicită, ca o recunoaștere a rolului important pe care îl joacă dialogul social în procesul decizional al UE, să se acorde o atenție mai mare consolidării capacităților partenerilor sociali și rolului dialogului social în cadrul procesului de extindere; solicită, în plus, acordarea unei mai mari atenții dezvoltării mecanismelor de aplicare, cum ar fi inspecția muncii, astfel încât să protejeze lucrătorii și să asigure respectarea drepturilor lor sociale și a standardelor de sănătate și siguranță, precum și combaterea exploatării, mai ales a lucrătorilor nedeclarați;

21.  solicită o mai mare implicare a Comitetului Economic și Social European (CESE) în procesul de extindere; subliniază rolul acestuia în transmiterea bunelor practici în țările candidate și potențial candidate, precum și în obținerea sprijinului din partea societății civile pentru procesul de integrare europeană în cadrul UE; sprijină consolidarea în continuare a dialogului dintre organizațiile societății civile din UE și din țările implicate în procesul de aderare și încurajează o mai bună cooperare între CESE, Comisie și Parlamentul European;

22.  reamintește că realizarea unei redresări economice sustenabile este o provocare semnificativă pentru majoritatea țărilor implicate în procesul de aderare și subliniază necesitatea de a promova creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în conformitate cu Strategia Europa 2020; solicită consolidarea sprijinului pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), care sunt esențiale pentru progresul socioeconomic din toate țările implicate în procesul de aderare și îndeamnă Comisia să insiste asupra reformelor prioritare, care creează un mediu favorabil de reglementare pentru IMM-urile inovatoare și cu potențial ridicat; în același timp, subliniază faptul că este necesar să se acorde în continuare atenție problemelor legate de sector informal din ce în ce mai mare, ratei ridicate a șomajului și integrării în societate a persoanelor celor mai vulnerabile;

23.  este ferm convins de necesitatea promovării unui mediu de toleranță și respect reciproc, de bune relații de vecinătate și de cooperare regională și transfrontalieră, condiții esențiale pentru stabilitate și mijloace care facilitează o reconciliere veritabilă și de durată; consideră că urmărirea penală a crimelor de război, coexistența pașnică a diferitelor comunități etnice, culturale și religioase, protecția minorităților și respectarea drepturilor omului, precum și reintegrarea și întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate, trebuie să rămână elemente esențiale ale procesului de aderare a UE în regiunile în care au existat conflicte; în acest sens, încurajează țările candidate și potențial candidate, care încă nu au ratificat Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale să facă acest lucru; sugerează prin urmare, că promovarea predării și a învățării reciproce a istoriei, a limbii și a patrimoniului cultural în cursul procesului de aderare și după aderare ar facilita înțelegerea reciprocă și ar contribui la reconcilierea istorică;

24.  consideră că în cadrul politicii de extindere ar trebui să se acorde în continuare prioritate egalității de gen și combaterii discriminării; subliniază că egalitatea între femei și bărbați este un drept fundamental, o valoare esențială a UE, precum și un principiu important în acțiunile sale externe, având un potențial ridicat pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și contribuind la creșterea economică și la ocuparea integrală a forței de muncă; încurajează, în consecință, participarea femeilor la procesul de aderare și subliniază importanța integrării politicilor privind egalitatea de gen între femei și bărbați; subliniază faptul că discriminarea din orice motive este interzisă și că evaluările UE ar trebui să includă drepturile comunității LGBT și integrarea minorităților în viața politică, socială și economică;

25.  invită Comisia să implice țările candidate în inițiativele sale care vizează incluziunea socială – cum ar fi Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor – pentru o mai bună mobilizare a IPA în acest scop, precum și să îndemne țările candidate, prin mecanismul din cadrul Procesului de stabilizare și de asociere (PSA), să atingă aceste obiective; solicită, de asemenea, țărilor candidate să participe activ la Deceniul pentru incluziunea romilor și să garanteze drepturile fundamentale ale romilor, să le îmbunătățească poziția lor socială și economică și să asigure accesul acestora la locuințe;

26.  consideră că orice stat care aderă la UE trebuie să își soluționeze problemele bilaterale și disputele majore, în special cele legate de chestiunile teritoriale, înainte de a putea adera la Uniune; recomandă cu fermitate ca aceste aspecte să fie abordate cât mai devreme posibil în procesul de aderare, într-un spirit constructiv și vecinătate și, de preferință, înainte de deschiderea negocierilor de aderare, astfel încât acestea din urmă să nu fie afectate în mod negativ; în acest sens, consideră că este esențial să se țină seama de interesele generale ale UE, valorile sale și obligația de a respecta în totalitate acquis-ul și principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

27.  solicită UE să susțină eforturile de rezolvare a litigiilor pendinte, inclusiv litigiile privind frontierele, înainte de aderare; în conformitate cu prevederile legislației internaționale, cu Carta ONU și rezoluțiile relevante ale ONU, precum și cu Actul Final de la Helsinki, încurajează toate părțile din litigiile a căror continuare poate afecta implementarea acquis-ului sau poate pune în pericol menținerea păcii și a securității internaționale, să se implice în mod constructiv în rezolvarea pașnică a acestora și, în cazul în care nu se poate încheia un acord bilateral, să înainteze problema în fața Curții Internaționale de Justiție sau să se angajeze într-un mecanism de arbitraj cu caracter obligatoriu, ales de aceștia sau să conlucreze constructiv cu o misiune de mediere intensivă; își reiterează solicitarea către Comisie și Consiliu de a începe elaborarea, în conformitate cu tratatele UE, a unui mecanism de arbitraj, care să aibă ca scop soluționarea litigiilor bilaterale și multilaterale;

28.  salută inițiative precum agenda pozitivă privind Turcia, dialogul de la nivel înalt privind aderarea cu fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și dialogul structurat privind statul de drept cu Kosovo(4); salută obiectivul de a crea o nouă dinamică în procesul de reformă, subliniind că aceste inițiative nu trebuie în niciun caz să înlocuiască procedurile oficiale de negociere, ci trebuie să fie în deplină conformitate cu cadrul de negociere;

29.  subliniază că țările candidate și potențial candidate trebuie să-și îmbunătățească democrația, drepturile omului și procesele de reconciliere, fiind indicat să se acorde în permanență prioritate acestor domenii în cadrul procesului de extindere, iar această prioritate să se reflecte la nivelul instrumentele financiare; reamintește, în acest sens, importanța asistenței financiare, luând în considerare necesitatea restaurării siturilor din patrimoniul cultural aflate în zonele de conflict, având în vedere rolul său în crearea unui climat de încredere și de incluziune a diferitelor comunități etnice și religioase.

30.  subliniază că politica de extindere a UE este un instrument de modernizare, democratizare și stabilizare și, de asemenea, are ca scop consolidarea UE atât pe plan intern, cât și ca actor global; solicită Comisiei să realizeze evaluări complete ale impactului de fiecare dată când examinează solicitări noi pentru aderarea la UE și, de asemenea, când recomandă deschiderea sau, în caz de situații fundamental schimbate, închiderea negocierilor de aderare;

31.  susține angajamentul Comisiei de a îmbunătăți calitatea procesului de aderare, făcându-l bazat pe merite, mai orientat către referințe și mai transparent; este de părere că aceasta va face procesul mai corect și mai obiectiv măsurabil, astfel consolidând în continuarea credibilitatea lui; în acest context, recomandă ca rapoartele de progres să fie mai clare în evaluările lor; subliniază că criteriile de referință nu ar trebui să instituie condiții suplimentare pentru țările candidate și potențial candidate, ci ar trebui să transpună criteriile generale de apartenență și obiectivele asistenței pentru preaderare din partea UE în demersuri și rezultate în vederea aderării, cu respectarea deplină a cadrului de negociere;

32.  subliniază importanța deosebită a combaterii cu succes a corupției și a criminalității organizate pentru succesul procesului de aderare; invită Comisia să adopte o nouă abordare în ceea ce privește acest aspect, atrăgând atenția autorităților din țările care aspiră să devină membre ale UE asupra cazurilor individuale de corupție sistemică; invită Comisia să coopereze îndeaproape cu Grupul de state împotriva corupției (GRECO) și cu organismele anticorupție din aceste țări; subliniază că noua abordare ar fi extrem de favorabilă pentru imaginea Uniunii în rândul cetățenilor din țările care aspiră să devină membre ale UE și ar putea facilita combaterea corupției;

33.  îndeamnă Comisia să planifice o menținere în termeni reali a finanțării globale pentru fiecare beneficiar; constată că acest calcul ar trebui făcut luând în considerare următoarele elemente: a) raportul dintre volumul total al asistenței programate în cadrul IPA și PIB-ul fiecărei țări nu ar trebui să descrească în termeni relativi chiar dacă, în termeni reali, numitorul (PIB-ul) corespunzător fiecărei țări beneficiare a înregistrat o creștere cumulativă în perioada 2007-2013; b)numărul țărilor care au acces la finanțările din cadrul viitorului instrument probabil va scădea odată cu aderarea Croației, fapt ce ar putea schimba redistribuția comparativă în interiorul rezervei de fonduri; c) având în vedere modificările propuse pentru noul instrument, menite să elimine diferențierea între țări pe baza statutului lor de candidat, mai multe țări vor putea accesa fonduri - inaccesibile până în prezent țărilor necandidate - destinate pentru domenii de politici se concentrează pe dezvoltarea socioeconomică; în acest context, recomandă ca niciunui beneficiar să nu fie privat de un acces suficient și echitabil la finanțare din cauza resurselor limitate ale UE, în special în ceea ce privește domeniul politic al consolidării instituționale;

34.  reamintește nevoia de a completa extinderea UE cu o politică de comunicare concertată, mai eficientă și mai transparentă, care să implice toate instituțiile UE, guvernele și parlamentele statelor membre și reprezentanții societății civile, în vederea inițierii unei dezbateri deschise și sincere privind consecințele extinderii, care să includă opinia publică atât din statele membre, cât și din țările candidate; subliniază că o politică de comunicare de acest tip ar trebui aplicată și în țările candidate, în cooperare cu toți actorii;

35.  consideră că, pentru a stimula sprijinul din partea cetățenilor UE pentru extinderi ulterioare și angajamentul cetățenilor din țările candidate și potențial candidate pentru continuarea reformelor, este esențial să se prezinte informații clare și complete despre beneficiile politice, socioeconomice și culturale ale extinderii; consideră că, în mod special, este esențial să se explice publicului modul în care aderarea a generat noi oportunități de investiții și de export și modul în care aceasta poate contribui la realizarea obiectivelor UE în ceea ce privește promovarea prevenirii conflictelor, consolidarea rezolvării pașnice a conflictelor, soluționarea crizei economice, crearea de locuri de muncă, facilitarea fluxului liber al forței de muncă, protejarea mediului și consolidarea securității și a siguranței, accelerând în același timp, agenda de reforme, facilitând accesul la resurse financiare și, ulterior, îmbunătățind condițiile de viață în țările implicate în procesul de aderare, în beneficiul tuturor cetățenilor europeni, precum și reducând dezechilibrele sociale și economice; subliniază necesitatea de a viza toate sectoarele societății, prin promovarea, printre altele, a includerii la nivel de învățământ secundar sau echivalent, a unui element de curricular specifică privind mediul, obiectivele și funcționarea Uniunii Europene, precum și procesele sale de extindere; subliniază, de asemenea, nevoia de a viza principalii formatori de opinie, cum ar fi jurnaliști, reprezentanți ai societății civile, precum și actori socioeconomici și sindicate; consideră că eforturile similare ale țărilor candidate și potențial candidate ar trebui încurajate și sprijinite;

Perspective și interese strategice ale UE

36.  este ferm convins că UE poate avea beneficii strategice prin politica de extindere; subliniază că apartenența la UE asigură stabilitate într-un mediu internațional care se schimbă rapid și că apartenența la Uniunea Europeană continuă să ofere perspectiva dezvoltării sociale și a prosperității; este de părere că extinderea este un interes strategic de lungă durată al UE, care nu poate fi neapărat măsurat prin bilanțuri pe termen scurt; consideră că este important să se ia act de valoarea considerabilă și de durată a acesteia, întrucât reprezintă o competență necoercitivă, dar nu în cele din urmă esențială a UE;

37.  rămâne total angajat în perspectiva de extindere și solicită statelor membre să mențină dinamica procesului de extindere; își subliniază convingerea că prin Tratatul de la Lisabona UE poate atât să își continue agenda de extindere, cât și să conserve forța dinamică a unei integrări mai aprofundate;

38.  reamintește că procesul nu se termină prin simpla transpunere a acquis-ului și subliniază importanța implementării și respectării efective atât a acquis-ului, cât și a criteriilor de la Copenhaga; consideră că, pentru a menține credibilitatea condițiilor de aderare, statele membre ale UE ar trebui, de asemenea, evaluate în ceea ce privește respectarea constantă a valorilor fundamentale ale UE și îndeplinirea angajamentelor lor privind funcționarea instituțiilor democratice și statul de drept; solicită Comisiei să elaboreze o propunere detaliată privind un mecanism de monitorizare, pe baza dispozițiilor de la articolul 7 din TUE și de la articolul 258 din TFUE;

39.  reamintește că o politică de extindere concentrată și orientată spre viitor ar putea fi un instrument strategic valoros pentru dezvoltarea economică a UE și a regiunii și ar trebui să urmărească crearea de sinergii bugetare și îmbunătățirea coordonării dintre diferitele măsuri și tipuri de asistență acordată de UE, de statele membre și instituțiile financiare internaționale (IFI), precum și cu instrumentele actuale, și anume IPA, prin evitarea oricăror eventuale suprapuneri, dublări sau diferențe majore în ceea ce privește finanțarea, în special într-un context marcat de constrângeri bugetare;

40.  constată că recenta criză financiară mondială și dificultățile cu care se confruntă în prezent zona euro au evidențiat interdependența economiilor naționale, atât în cadrul, cât și în afara granițelor UE; subliniază prin urmare, importanța consolidării stabilității economice și financiare și a promovării creșterii economice, inclusiv în țările candidate și potențial candidate; în această situație dificilă, subliniază nevoia de a furniza asistență financiară de preaderare adecvată și mai bine orientată țărilor candidate și potențial candidate; ia act de propunerea Comisiei pentru un nou IPA, inclusiv sprijinul financiar mai mare pentru perspectiva financiară 2014-2020; subliniază în acest sens, nevoia de a simplifica și accelera procedurile, precum și de a consolida capacitatea administrativă a țărilor beneficiare, pentru a asigura un nivel înalt de participare la programele UE și pentru a îmbunătăți capacitatea de absorbție; subliniază că poziția globală a Parlamentului European privind IPA va fi prezentată în cursul procedurii legislative ordinare; subliniază importanța stabilității fiscale naționale și atenția sporită acordată de UE pentru guvernanța economică; recomandă ca problema finanțelor publice corecte să fie tratată în mod corespunzător în procesul de aderare;

41.  subliniază faptul că obiectivele Europa 2020 sunt construite în jurul unor principii universale care au impulsionat puternic bunăstarea economică; recomandă prin urmare, ca progresele realizate de inițiativele emblematice să fie incluse în dialogul de preaderare și stimulate cu fonduri adiționale; consideră că modelul de creștere bazat pe emisii reduse de dioxid de carbon merită o atenție specială și ar trebui implementat activ în cadrul procesului de extindere;

42.  invită donatorii la un dialog continuu și, atunci când este cazul, solicită utilizarea unor structuri adecvate de coordonare și gestionare a asistenței; solicită în acest context examinarea mai atentă a utilizării unor instrumente financiare inovatoare, care necesită structuri de coordonare, cum ar fi Cadrul de investiții pentru Balcanii de Vest, care este complementar structurilor administrative ale IPA și urmărește să atragă, să pună în comun și să orienteze ajutoarele către domeniile prioritare; subliniază capacitatea de impulsionare din punct de vedere financiar și politic a proiectelor de finanțare care apelează la o combinație de fonduri, provenind de la UE, de la statele membre sau de la IFI, într-un mod care asigură atât o concordanță strictă cu cele mai bune practici în materie de gestiune financiară, cât și coordonarea principalilor actori;

o
o   o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Albaniei, Bosniei și Herțegovinei, Croației, fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Islandei, din Kosovo, Muntenegrului, Serbiei și Turciei.

(1) JO C 317 E, 23.12.2006, p. 480. (2) JO C 294 E, 3.12.2009, p. 60. (3) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 47. (4) Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999 și cu Avizul CIJ privind declarația de independență a Kosovo.