Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica de securitate și apărare comună și, îndeosebi, secțiunea acestuia referitoare la politica europeană de securitate și apărare comună (PSAC) (12562/2011),

–  având în vedere raportul către Consiliu al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședinte al Comisiei referitor la PSAC, din 23 iulie 2012,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 iulie 2012 referitoare la PSAC,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2011 referitoare la PSAC,

–  având în vedere Inițiativa de la Ghent privind capabilitățile militare, lansată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor apărării din UE în septembrie 2010,

–  având în vedere articolele 2, 3, 24 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere punctul 43 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1),

–  având în vedere Titlul V din TUE și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, astfel cum a fost sprijinită de Consiliu la 9 decembrie 2003,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și raportul privind punerea în aplicare a acesteia, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, aprobat de Consiliul European la 11-12 decembrie 2008,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a politicii de securitate și apărare comune(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2010 referitoare la cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la dezvoltarea politicii de securitate și apărare comune în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 15 octombrie 2012 referitoare la situația din Mali,

–  având în vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0357/2012),

A.  întrucât contextul geostrategic în care se înscriu politica externă și de securitate comună (PESC) și PSAC se confruntă cu schimbări importante în curs, îndeosebi ca urmare a tulburărilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (inclusiv revoluții, conflicte și/sau schimbări de regim în Libia, Tunisia, Egipt și Siria), a apariției unor noi actori cu ambiții regionale sau chiar mondiale pe scena internațională, precum și a reorientării priorităților politicii de apărare a Statelor Unite ale Americii către regiunea Asia-Pacific;

B.  întrucât, în paralel, amenințările și provocările la adresa securității mondiale cresc, fie din cauza incertitudinilor legate de atitudinea statelor și a actorilor nestatali (precum organizațiile teroriste) implicați în programe care contribuie în mod periculos la proliferarea armelor de distrugere în masă (inclusiv a armelor nucleare), la escaladarea crizelor locale din vecinătatea Uniunii Europene cu implicații regionale majore (precum actualul conflict sirian), la caracterul imprevizibil al proceselor de tranziție din țările arabe și dimensiunea lor de securitate (de exemplu, în Libia și Peninsula Sinai), la evoluția zonei pakistano-afgane în perspectiva viitoarei retrageri a forțelor militare NATO, la creșterea amenințărilor teroriste în Africa, îndeosebi în Sahel, Cornul Africii și Nigeria;

C.  întrucât se recunoaște pe scară largă faptul că schimbările climatice reprezintă un factor esențial și un factor de multiplicare a amenințărilor la adresa securității, a păcii și a stabilității la nivel mondial;

D.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să răspundă la aceste amenințări și provocări adoptând o poziție unitară, asigurând în acest mod coerența reacției sale, acționând într-un spirit de solidaritate între statele sale membre și apelând la toate mijloacele și instrumentele aflate la dispoziția sa, pentru a garanta pacea și siguranța cetățenilor săi;

E.  întrucât PSAC, care este parte integrantă a PESC, ale cărei obiective sunt definite la articolul 21 din TUE, conferă Uniunii o capacitate operațională, bazându-se pe mijloace civile și militare;

F.  întrucât PSAC trebuie să își consolideze contribuția la pace și stabilitate în lume prin intermediul misiunilor și operațiunilor sale care se înscriu în cadrul abordării globale pe care UE o pune în aplicare față de o țară sau regiune, precum și prin intermediul cooperării multilaterale în cadrul și cu organizațiile internaționale – îndeosebi Organizația Națiunilor Unite – și regionale, în conformitate cu Carta ONU;

G.  întrucât dezarmarea și neproliferarea sunt părți integrante ale PSAC, care trebuie consolidate în cadrul dialogului politic purtat de UE cu țări terțe și cu instituții internaționale și, de asemenea, reprezintă o obligație asumată de statele membre ale UE în baza acordurilor și convențiilor internaționale; întrucât acest angajament este perfect compatibil cu obiectivul PSAC de consolidare a capacităților civile și a capabilităților militare;

H.  întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus inovații importante care necesită o consolidare a PSAC, însă acestea sunt încă departe de a fi valorificate pe deplin;

I.  întrucât UE a lansat, începând cu 2003, 19 misiuni civile și 7 operațiuni militare în cadrul politicii europene de securitate și apărare și, ulterior, al PSAC și întrucât, în prezent, 11 misiuni civile și 3 operațiuni militare sunt în curs de desfășurare,

Un cadru strategic pentru PSAC
Noul cadru strategic

1.  subliniază faptul că Uniunea Europeană își propune să fie un actor politic global pe scena internațională, cu scopul de a promova pacea și securitatea internațională, de a proteja interesele sale în lume și de a garanta securitatea propriilor cetățeni; consideră că UE trebuie să fie în măsură să își asume responsabilitățile față de amenințările, crizele și conflictele internaționale, îndeosebi față de cele din vecinătatea sa; în acest sens, subliniază necesitatea ca UE să fie coerentă în politicile sale și să acționeze mai rapid și mai eficient în asumarea responsabilităților menționate;

2.  insistă, în acest sens, asupra necesității ca Uniunea să își afirme autonomia strategică printr-o politică externă, de securitate și de apărare puternică și eficace, care să îi permită să acționeze singură, în caz de necesitate; subliniază faptul că această autonomie strategică va rămâne iluzorie în lipsa unor capacități civile și a unor capabilități militare credibile; reamintește faptul că această autonomie strategică este edificată cu respectarea alianțelor existente, îndeosebi a NATO, și menținând o legătură transatlantică puternică, astfel cum se subliniază la articolul 42 din TUE și în conformitate cu multilateralismul efectiv și în sprijinul acestuia, drept principiu care orientează intervenția UE în gestiunea crizelor internaționale;

3.  este preocupat de perspectiva declinului strategic care amenință UE, nu numai din cauza tendinței de scădere a bugetelor apărării din cauza crizei financiare și economice mondiale și europene, dar și din cauza marginalizării relative și progresive a instrumentelor și capacităților sale de gestionare a crizelor, îndeosebi militare; ia act, de asemenea, de impactul negativ pe care-l are neasumarea, de către statelor membre, a unor angajamente în această privință;

4.  consideră că Uniunii îi revine un rol important în ceea ce privește asigurarea securității statelor membre și a cetățenilor săi; își exprimă convingerea că Uniunea ar trebui să vizeze consolidarea securității sale și a regiunilor învecinate, astfel încât să nu o delege altora; subliniază că UE trebuie să fie în măsură să contribuie în mod semnificativ la operațiunile de menținere a păcii la nivel mondial;

5.  constată că Strategia europeană de securitate, care a fost elaborată în 2003 și revizuită în 2008, deși cuprinde analize și formulează afirmații care continuă să fie valabile, începe să fie depășită de evenimente și nu mai este suficientă pentru a contribui la înțelegerea situației mondiale actuale;

6.  își reiterează, prin urmare, invitația adresată Consiliului European de a solicita IR/VP să elaboreze o carte albă privind securitatea și apărarea UE, care să definească interesele strategice ale UE într-un context marcat de evoluția continuă a amenințărilor, din perspectiva capabilităților de securitate ale statelor sale membre, a capacității instituțiilor UE de a acționa într-un mod eficient în ceea ce privește politica de securitate și apărare, a parteneriatelor UE, îndeosebi cu țările învecinate și cu NATO și care să ia în considerare caracterul schimbător al amenințărilor, precum și evoluția relațiilor cu aliații și partenerii noștri, dar și cu țările emergente;

7.  subliniază importanța unui astfel de cadru strategic, care va ghida acțiunea externă a Uniunii Europene și va formula priorități clare pentru politica sa de securitate;

8.  constată că, la baza Cărții albe, ar trebui să stea atât conceptele instituite prin strategiile europene de securitate din 2003 și 2008, cât și noile concepte în materie de securitate care au apărut în ultimii ani, precum „responsabilitatea de a proteja”, securitatea umană și multilateralismul eficace;

9.  subliniază importanța efectuării, în cadrul Agenției Europene de Apărare (AEA) și în cooperare cu NATO, a unei analize tehnice a punctelor forte și slabe la nivel militar ale statelor membre ale UE; consideră că această carte albă va sta la baza viitoarei abordări strategice a UE și va oferi orientări cu privire la planificarea strategică pe termen mediu și lung a capacităților civile și a capabilităților militare care să fie dezvoltate și dobândite din punctul de vedere al PSAC;

10.  salută concluziile Consiliului din 23 iulie 2012 referitoare la PSAC și anunțul organizării unui Consiliu European pe probleme de apărare în cursul anului 2013; încurajează statele membre și președintele Consiliului European să implice Parlamentul European în pregătirea respectivei reuniuni a Consiliului;

11.  salută raportul prezentat de către ÎR/VP cu privire la aspectele principale și opțiunile de bază ale PESC, care este consacrat parțial chestiunilor de securitate și apărare; insistă, cu toate acestea, asupra necesității unei viziuni mai ambițioase în ceea ce privește dezvoltarea PSAC; invită statele membre, cu sprijinul ÎR/VP, să utilizeze, la întregul său potențial, acest instrument consacrat în Tratatul de la Lisabona, într-un context în care persistă numeroase crize, inclusiv în vecinătatea Europei, și în care redefinirea angajamentelor asumate de SUA este tot mai evidentă;

12.  salută contribuția inițiativei de la Weimar, sprijinită de Spania și Italia, la revitalizarea calendarului PSAC, și impulsul pe care aceasta l-a dat în cele trei domenii esențiale, și anume instituțiile, operațiunile și capabilitățile; solicită acestor țări să-și onoreze angajamentul de a sprijini în continuare o viziune ambițioasă asupra PSAC și consideră că acțiunile lor constituie un model ce trebuie însușit și urmat de toate celelalte state membre;

PSAC în centrul unei abordări globale

13.  salută concluziile Consiliului din 23 iulie 2012 referitoare la PSAC și anunțul privind prezentarea de către Comisie și ÎR/VP a unei comunicări comune referitoare la abordarea cuprinzătoare; reamintește atât Comisiei, cât și ÎR/VP să se implice alături de Parlamentul European în aceste eforturi;

14.  subliniază faptul că puterea Uniunii Europene comparativ cu alte organizații rezidă în potențialul său unic de a mobiliza întreaga gamă de instrumente politice, economice, de dezvoltare și umanitare pentru a sprijini operațiunile sale civile și militare de gestionare a crizelor sub egida unei singure autorități politice, și anume ÎR/VP, și că această abordare globală îi conferă o flexibilitate, precum și o eficiență care sunt unice și se bucură de apreciere;

15.  consideră, cu toate acestea, că punerea în aplicare a abordării cuprinzătoare trebuie să garanteze că Uniunea va răspunde riscurilor specifice cu ajutorul mijloacelor civile și/sau militare corespunzătoare; subliniază că abordarea globală ar trebui să se bazeze în egală măsură pe PSAC și pe alte instrumente de acțiune externă;

16.  subliniază că, prin aceste operațiuni, PSAC constituie principalul instrument de gestionare a crizelor de care dispune UE, întrucât conferă credibilitate și vizibilitate politică acțiunii Uniunii, permițând totodată un control politic;

Punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona

17.  reamintește că Tratatul de la Lisabona a adus o serie de inovații importante în ceea ce privește PSAC, a căror punere în aplicare nu a fost realizată încă; consideră regretabil, în această privință, faptul că ÎR/VP a neglijat rezoluțiile parlamentare anterioare prin care se solicita un ritm mai activ și mai coerent în punerea în aplicare a noilor instrumente instituite în temeiul Tratatului de la Lisabona:

18.  îndeamnă ÎR/VP să dea impulsul necesar dezvoltării potențialului Tratatului de la Lisabona, astfel încât UE să dispună de gama completă de posibilități de acțiune pe scena internațională în cadrul abordării sale globale, fie prin intermediul puterii necoercitive („soft power”), fie prin acțiuni mai energice, dacă este necesar, și întotdeauna în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite;

19.  solicită statelor membre să colaboreze în mod activ cu ÎR/VP și cu Consiliul, în vederea adoptării dispozițiilor Tratatului de la Lisabona referitoare la PSAC în strategiile lor naționale de apărare;

20.  salută extinderea misiunilor care pot fi efectuate în cadrul PSAC comparativ cu misiunile anterioare numite „de la Petersburg”, astfel cum sunt indicate la articolul 43 din TUE; constată, cu toate acestea, că această ambiție nu este reflectată de deciziile luate de la crearea SEAE;

Operațiunile civile și militare

21.  subliniază că, până în prezent, PSAC a contribuit la gestionarea crizelor, menținerea păcii și la consolidarea securității internaționale; subliniază faptul că, în prezent, PSAC trebuie să aibă capacitatea de a interveni în toate tipurile de crize, inclusiv în contextul conflictelor de mare intensitate din propria vecinătate a Uniunii, și să-și asume o viziune suficient de ambițioasă pentru a avea un impact real pe teren;

22.  constată că, în prezent, sunt în curs de desfășurare 14 operațiuni, 11 civile și 3 militare; salută lansarea a trei noi operațiuni civile în vara anului 2012 în Cornul Africii (EUCAP Nestor), Niger (EUCAP Sahel Niger) și Sudanul de Sud (EUAVSEC Sudanul de Sud) și planificarea unei misiuni civile de sprijin la controlul frontierelor în Libia și o misiune de formare în Mali; consideră că aceste misiuni constituie un prim semnal de revitalizare a calendarului PSAC; subliniază importanța îmbunătățirii cadrului de valorificare a experiențelor dobândite în urma misiunilor și a operațiunilor;

23.  consideră totuși regretabil că UE nu valorifică integral instrumentele militare ale PSAC pe care le are la dispoziție, deși mai multe crize ar fi putut justifica o intervenție a PSAC, inclusiv crizele din Libia și Mali; subliniază necesitatea de a se avea în vedere acordarea de asistență în materie de reformă a sectorului securității din țările în care a avut loc Primăvara arabă, în special în Africa de Nord și Sahel; în acest context, încurajează intensificarea planificării în curs a unor posibile operațiuni militare și, totodată, solicită reevaluarea misiunilor în curs de desfășurare;

24.  solicită, de asemenea, statelor membre să își concretizeze declarațiile prin fapte și să utilizeze mijloacele, protocoalele și acordurile existente pentru a-și pune capabilitățile la dispoziția PSAC, de exemplu, sub forma grupărilor tactice sau a forțelor operative interarme;

Balcanii de Vest

25.  reamintește și salută importanța politică, strategică și simbolică a angajamentului Uniunii Europene în Balcanii de Vest, care a contribuit la pacea și securitatea din regiune; atrage totuși atenția cu privire la faptul că această regiune se confruntă în continuare cu o serie de provocări ce reprezintă un test de credibilitate pentru Uniune; solicită ÎR/VP și Consiliului să reevalueze contribuția UE la securitatea din Balcanii de Vest, axându-se în special pe consolidarea statului de drept, pe protecția comunităților minoritare și pe combaterea criminalității organizate și a corupției;

26.  salută rezultatele obținute de prima misiune civilă EUPM în Bosnia și Herțegovina, care s-a încheiat la 30 iunie 2012 și care a contribuit, în paralel cu operațiunea EUFOR Althea, la dialogul dintre entitățile constitutive ale țării, precum și la consolidarea statului de drept;

27.  constată că operațiunea EUFOR Althea din Bosnia și Herțegovina, lansată în 2004, s-a confruntat cu scăderea constantă a efectivelor sale; susține, așadar, încheierea acestei misiuni și pledează în favoarea acordării de către UE a unui nou tip de asistență în consolidarea capacităților și formarea forțelor armate ale Bosniei și Herțegovinei;

28.  sprijină rolul jucat de misiunea EULEX Kosovo, care operează într-un mediu politic delicat, și salută extinderea cu încă doi ani, până la 14 iunie 2014, a mandatului acestei misiuni;

29.  evidențiază rolul pozitiv al misiunii menționate mai sus în a ajuta Kosovo să combată criminalitatea organizată la toate nivelurile și să instituie statul de drept și un aparat judiciar, polițienesc și vamal liber de orice ingerințe politice, aliniat la bunele practici și la standarde europene și internaționale; ia act de reconfigurarea și reducerea amplorii misiunii, considerând că acest lucru demonstrează în mod clar progresele înregistrate până în prezent;

30.  subliniază, cu toate acestea, că trebuie depuse în continuare eforturi importante pentru ca EULEX să-și îndeplinească pe deplin misiunile care îi sunt atribuite și să se poată bucura de încrederea deplină a populației kosovare, îndeosebi a comunității sârbe; invită misiunea să-și consolideze activitățile din zona de nord a Kosovo și să se implice mai mult în cercetarea și urmărirea penală a cazurilor de corupție la nivel înalt;

31.  invită misiunea Grupul special de investigații al EULEX să-și continue, cu cea mai mare grijă și rigoare, cercetările cu privire la chestiunile abordate în cadrul raportului Consiliului Europei privind veridicitatea acuzațiilor de trafic de organe; solicită EULEX să pună în aplicare, cu sprijinul total din partea statelor participante, un program de protecție a martorilor, inclusiv, de exemplu, măsuri de transfer al martorilor, care să permită stabilirea faptelor în cadrul unei proceduri judiciare riguroase;

32.  constată că prezența KFOR rămâne esențială pentru a asigura securitatea în Kosovo și că coordonarea dintre misiunea militară a NATO și misiunea civilă a UE continuă să ridice numeroase semne de întrebare cu privire la eficacitatea și durabilitatea sa; invită, prin urmare, ÎR/VP să prezinte periodic rapoarte cu privire la evoluția misiunii EULEX, salutând prelungirea mandatului până la 14 iunie 2014, precum și cu privire la rezultatele obținute și la relațiile cu aparatul militar al NATO;

Cornul Africii

33.  salută noua strategie a Uniunii Europene pentru Cornul Africii, care pune în aplicare abordarea globală pentru a combate pirateria și cauzele acesteia, precum și rolul de lider exercitat de Uniune cu privire la chestiunile de securitate din această regiune, care sporesc vizibilitatea și credibilitatea UE în gestionarea crizelor; salută activarea, în mai 2012, a Centrului de operațiuni al UE destinat susținerii misiunilor din cadrul PSAC desfășurate în Cornul Africii;

34.  constată că, în prezent, trei operațiuni (EUNAVFOR Atalanta, EUTM Somalia și EUCAP Nestor) sunt mobilizate în sprijinul regiunii și subliniază necesitatea de a continua coordonarea intervenției UE cu eforturile depuse de comunitatea internațională, în primul rând de Uniunea Africană (UA), prin care se urmărește ca Somalia să dispună de un stat funcțional și democratic; consideră că un Centru de operațiuni al UE asigură o mai bună coordonare în cadrul Strategiei pentru Cornul Africii;

35.  având în vedere evoluțiile în materie de politică și securitate din Somalia, recomandă ca statele membre și ÎR/VP, în consultare cu autoritățile legitime din Somalia, cu UA și cu Agenția Interguvernamentală pentru Dezvoltare (IGAD), precum și cu Statele Unite ale Americii, să analizeze posibilitatea de a lansa un proces de reformă a sectorului securității (RSS);

36.  salută lansarea misiunii EUCAP Nestor și îndeamnă Tanzania să accepte această misiune, ce urmărește consolidarea capabilităților maritime de apărare ale Djibouti, Kenyei și Seychelles și susținerea statului de drept în Somalia (inițial în Puntland și Somaliland) prin dezvoltarea unei forțe responsabile de poliție de coastă, precum și a unui aparat judiciar care să respecte pe deplin statul de drept, transparența și drepturile omului;

37.  solicită ca misiunea EUCAP Nestor să fie coordonată cu alte inițiative legate de siguranța maritimă, precum MARSIC și MASE, finanțate, respectiv, de Instrumentul de stabilitate și Fondul European de Dezvoltare; recomandă extinderea misiunii EUCAP Nestor la alte țări, de îndată ce acestea îndeplinesc condițiile necesare;

38.  salută contribuția esențială a operațiunii EUNAVFOR Atalanta la combaterea pirateriei în Golful Aden și Oceanul Indian de Vest și contribuția umanitară a acesteia la asigurarea securității maritime, prin protecția acordată navelor din cadrul Programului Alimentar Mondial, precum și altor nave vulnerabile și aprobă prelungirea mandatului său până în decembrie 2014; aprobă, de asemenea, extinderea câmpului de acțiune al acestei misiuni la zona de coastă, precum și la apele teritoriale și apele interne ale Somaliei; invită statele membre să furnizeze resurse adecvate – navale și aeriene – acestei operațiuni, și încurajează navele comerciale să continue aplicarea celor mai bune practici de navigație, pentru a limita riscurile de atac; salută contribuția Țărilor de Jos la operațiunea Atalanta sub forma unei echipe de protecție îmbarcate al cărei rol este de a asigura securitatea convoaielor umanitare și încurajează celelalte state membre să furnizeze acest tip de contribuție;

39.  declară că pirateria este asimilabilă criminalității organizate și că este important, pentru libertatea comerțului și protecția unei căi maritime esențiale, să se elimine profitabilitatea economică a acestei activități și să se combată cauzele esențiale ale pirateriei, prin angajamente pe termen lung care să încurajeze buna guvernare și oportunități economice legitime și autonome pentru populație; invită Comisia și Consiliul să ia toate măsurile necesare pentru a asigura trasabilitatea fluxurilor financiare generate de această activitate și a facilita schimburile de informații între EUNAVFOR Atalanta și Europol;

40.  subliniază rolul pozitiv jucat de misiunea EUTM în Somalia, în strânsă cooperare cu Uganda, UA și SUA, în instruirea a peste 3 000 de soldați somalezi, din care aproximativ 2 500 au fost reintegrați deja în forțele de securitate somaleze, consolidând totodată statul de drept; consideră că misiunea a contribuit în mod semnificativ la îmbunătățirea situației de la Mogadiscio și din zonele limitrofe, consolidând forțele de securitate ale Somaliei și ale AMISOM; îndeamnă la concentrarea eforturilor misiunii în direcția creării unor structuri de comandă și control responsabile și transparente, a unui cadru financiar care să asigure plata regulată a salariilor, precum și a reducerii la minimum a numărului dezertărilor din rândul soldaților instruiți;

41.  aprobă prelungirea mandatului misiunii EUTM Somalia până în decembrie 2012 și importanța acordată capabilităților de comandă și control, capabilităților specializate și capabilităților de autoformare ale forțelor de securitate națională somaleze, în vederea transferului responsabilității legate de formare către actorii locali; constată că UE va fi obligată să depună în continuare eforturi de formare și după 2012 și, în acest context, invită SEAE să studieze posibilitatea de a transfera, de îndată ce situația securității permite acest demers, o parte sau întreaga formare către regiunile Somaliei care se află sub controlul autorităților, în vederea îmbunătățirii situației securității; recomandă ca EUTM Somalia să aibă posibilitatea de a se implica mai îndeaproape în procesul de recrutare și de integrare a personalului care a beneficiat de această instruire militară;

42.  subliniază că modelul operațiunii EUTM care, pentru o investiție financiară, materială și umană relativ modestă, oferă UE un rol regional major în Africa de Est, ar putea fi reprodus în alte zone, îndeosebi în regiunea Sahel;

Regiunea Sahel

43.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dezvoltarea unei zone de instabilitate în Sahel, caracterizată prin interconectarea activităților criminale, în special traficul de droguri, arme și persoane, cu operațiunile armate ale grupurilor teroriste radicale, care subminează integritatea teritorială a statelor din regiune și ale căror acțiuni ar putea conduce în special la crearea unei zone permanente situate în afara razei de acțiune a legii pe o parte din teritoriul statului Mali și la extinderea acesteia către țările învecinate, situație care riscă tot mai mult să pericliteze interesele europene în regiune și să pună în pericol resortisanții europeni, care au fost deja victime ale asasinatelor și ale răpirilor; subliniază, prin urmare, necesitatea susținerii unui guvern stabil în Mali, pentru a se evita dezintegrarea acestei țări și întreaga gamă de efecte secundare pe care le-ar putea avea aceasta din punctul de vedere al proliferării infracționalității și a conflictelor;

44.  subliniază amenințarea la adresa securității pe care această situație o prezintă pentru întreaga Europă; în acest context, invită ÎR/VP și Consiliul să pună în aplicare rapid și pe deplin Strategia UE pentru regiunea Sahel adoptată în martie 2011 și să depună eforturi adecvate în ceea ce privește securitatea, apelând, dacă este necesar, la misiunile PSAC, pentru a sprijini statele din regiune să își consolideze capabilitățile de combatere a criminalității organizate transfrontaliere și a grupurilor teroriste;

45.  salută lansarea misiunii EUCAP Sahel Niger, care are ca scop, în special, să ajute Nigerul să facă față acestor provocări de securitate; constată că această misiune se integrează perfect în cadrul strategiei globale pentru regiunea Sahel, însă regretă tocmai faptul că aceasta vizează o singură țară, în condițiile în care alte țări din regiune, mai precis Mali, se confruntă cu nevoi urgente și esențiale în ceea ce privește consolidarea capabilităților lor și pentru a răspunde amenințărilor la adresa integrității lor teritoriale;

46.  salută adoptarea în unanimitate de către Consiliul de securitate al ONU a rezoluției 2071 referitoare la Mali, la 12 octombrie 2012; ia act de faptul că aceasta invită direct organizațiile regionale și internaționale, inclusiv UE, să acorde „asistență coordonată, expertiză, formare și sprijin de consolidare a capacităților forțelor armate și de securitate ale statului Mali [...] pentru a restabili autoritatea statului Mali”; solicită, de asemenea, Consiliului de securitate al ONU să adopte o rezoluție suplimentară care să autorizeze în mod oficial desfășurarea unei noi misiuni africane, care să fie lansate cu sprijinul comunității internaționale, urmând același model ca în cazul sprijinului acordat AMISOM în Somalia;

47.  salută concluziile Consiliului din 15 octombrie 2012 referitoare la situația din Mali, prin care se solicită ca lucrările de planificare a unei eventuale misiuni militare în cadrul PSAC să continue de urgență, prin elaborarea îndeosebi a unui concept de gestionare a crizelor referitor la reorganizarea și la antrenarea forțelor de apărare din Mali;

48.  salută decizia adoptată la 11 noiembrie 2012 de șefii de stat și de guverne ai ECOWAS de a furniza o forță de stabilizare de cel puțin 3 200 de militari, cu un mandat de intervenție de un an;

49.  solicită planificarea ulterioară a unei operațiuni destinate să sprijine, în colaborare cu ECOWAS, restructurarea forțelor armate din Mali, cu scopul de a îmbunătăți eficacitatea forțelor sale de securitate și de a permite acestei țări să recapete controlul asupra teritoriului său;

Libia

50.  salută activitățile de ajutor umanitar și de protecție civilă desfășurate de Comisie și de statele membre până în prezent în Libia și în țările învecinate, în sprijinul organizațiilor ONU; consideră, cu toate acestea, că criza libiană ar fi putut fi o oportunitate pentru UE de a-și demonstra capacitatea de a acționa în cadrul unei abordări mai globale, inclusiv militară, dacă este necesar, în deplină conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU, în fața unei crize majore care se desfășoară în vecinătatea sa imediată și care afectează în mod direct stabilitatea mediului său; consideră regretabil faptul că lipsa voinței politice comune a statelor membre și reticența ideologică față de punerea în aplicare de către Uniune a propriilor capabilități au retrogradat Uniunea la un rol marginal; ia act de reticența unora dintre membrii Consiliului de Securitate al ONU în ceea ce privește autorizarea lansării operațiunii militare umanitare a UE în Libia;

51.  invită ÎR/VP să tragă toate învățămintele de pe urma crizei libiene, atât în ceea ce privește procesul decizional din cadrul UE, cât și intervenția militară a NATO, în ceea ce privește capabilitățile, precum și, în primul rând, în ceea ce privește coerența și solidaritatea politică dintre statele membre, precum și relația dintre Uniunea Europeană și propria sa PSAC, pe de o parte, și NATO, pe de altă parte;

52.  consideră că UE are un rol important de jucat în procesul de tranziție instituțională din Libia, în special în materie de demobilizare și de integrare a efectivelor brigăzilor revoluționare, în consolidarea forțelor armate și în asistența acordată la controlul frontierelor terestre și maritime; consideră regretabil faptul că contribuția UE la sectorul securității întârzie să se concretizeze și că dificultățile de planificare și de punere în aplicare a acestei contribuții lasă loc unor inițiative bilaterale cu o vizibilitate și coerență îndoielnice; sprijină accelerarea lucrărilor care vizează planificarea unei misiuni civile de sprijin pentru controlul frontierelor;

Sudanul de Sud

53.  ia act de lansarea misiunii EUAVSEC Sudanul de Sud, care are ca scop consolidarea securității aeroportului de la Juba; solicită totuși clarificări cu privire la temeinicia recurgerii la o misiune PSAC pentru a asigura securitatea portului, având în vedere faptul că o astfel de misiune ar fi putut fi realizată de Comisie prin intermediul Instrumentului său de stabilitate;

Republica Democratică Congo

54.  subliniază importanța Republicii Democratice Congo pentru pacea și stabilitatea din Africa și sprijină acțiunea întreprinsă de MONUSCO în ceea ce privește protecția populației civile din estul țării;

55.  salută eforturile depuse de UE în cadrul celor două misiuni ale sale, EUSEC RD Congo și EUPOL RD Congo, care urmăresc să consolideze statul de drept din această țară; constată, cu toate acestea, că aceste două misiuni sunt subdimensionate în comparație cu amploarea sarcinilor care le revin și că este necesară o colaborare activă din partea autorităților congoleze pentru a se obține rezultate tangibile;

Afghanistanul

56.  salută misiunea EUPOL Afghanistan, care are ca scop instituirea unei poliții civile și a unui sistem judiciar capabil să le permită afganilor să își asume responsabilitatea principală pentru aceste sarcini în perspectiva unei reconstrucții a statului afgan; subliniază că această misiune, care trebuie menținută până la 31 mai 2013 și ar putea fi prelungită până la 31 decembrie 2014, face parte din efortul global al comunității internaționale destinat să le permită afganilor să preia controlul asupra destinului lor, odată cu retragerea trupelor NATO în 2014; invită ÎR/VP și Consiliul să analizeze în profunzime și împreună cu Parlamentul European evoluția dispozitivului global al Uniunii și, în special, a misiunii EUPOL, în contextul post-2014 în Afghanistan;

Teritoriile palestiniene

57.  consideră că misiunea de formare a poliției civile palestiniene EUPOL COPPS, al cărei scop este de a asista Autoritatea palestiniană în consolidarea instituțiilor unui viitor stat palestinian în domeniul menținerii ordinii și al justiției penale, sub administrare palestiniană și în conformitate cu cele mai înalte standarde internaționale, este un succes; constată că această misiune face parte din eforturile depuse de UE în favoarea creării unui stat palestinian care să coexiste în pace cu Israelul;

58.  regretă faptul că misiunea EUBAM Rafah și-a suspendat activitatea după ce Hamas a preluat controlul Fâșiei Gaza, precum și reducerea efectivelor sale, subliniind totodată că menținerea sa în regiune demonstrează voința Uniunii Europene de a contribui la orice acțiune care ar facilita dialogul dintre israelieni și palestinieni; consideră regretabil faptul că guvernul israelian nu a l-autorizat pe șeful misiunii EUPOL COPPS să își asume în același timp rolul de șef al misiunii EUBAM Rafah și că cartierul general al acestei misiuni se află la Tel Aviv, și nu în Ierusalimul de Est;

Georgia

59.  subliniază rolul pozitiv jucat de misiunea de observare EUMM Georgia, în special în sprijinirea dialogului și a restabilirii măsurilor de creare a unui climat de încredere între părți, dar consideră drept regretabil faptul că această misiune nu este încă autorizată să se deplaseze în Abhazia și Osetia de Sud, care sunt teritorii ocupate în care Rusia a fost recunoscută ca forță de ocupație de către Parlamentul European, NATO, Consiliul Europei și unele state membre;

Irakul

60.  constată că misiunea EUJUST LEX-Irak, al cărei mandat a fost prelungit până la 31 decembrie 2013, a fost prima misiune integrată axată pe „stat de drept” a UE și care urmărește să contribuie la instituirea unui sistem de justiție penală profesionist în Irak, bazat pe statul de drept; constată, cu toate acestea, că Irakul este încă departe de a fi stabilizat, fapt evidențiat de atentatele periodice care au loc în această țară, în condițiile în care situația este agravată de un context regional tot mai nesigur;

Valorificarea experienței

61.  constată importanța valorificării experienței dobândite datorită misiunilor și operațiunilor desfășurate în cadrul PSAC și salută efortul depus în acest sens de Direcția de planificare și de gestionare a crizelor din cadrul SEAE și de către EUMS; solicită ÎR/VP să transmită rapoarte periodice Parlamentului cu privire la rezultatele acestei activități;

62.  consideră deosebit de relevantă experiența câștigată datorită misiunilor și operațiunilor civile; atrage atenția asupra faptului că UE activează de mult timp și a obținut rezultate admirabile în acest domeniu; consideră că această valoare adăugată a operațiunilor civile ale UE ar trebui luată în considerare în coordonarea eforturilor cu partenerii și aliații noștri în contextul gestionării crizelor internaționale;

Capabilități și structuri pentru desfășurarea operațiunilor

63.  ia act de faptul că operațiunile militare ale Uniunii suferă prea des de probleme de generare de forțe și că, în lipsa unor capabilităților credibile, este în joc credibilitatea PSAC; prin urmare, solicită statelor membre să rămână mobilizate pentru a furniza personal și echipamente de calitate;

64.  constată că structurile de gestionare a crizelor din cadrul SEAE duc în continuare lipsă de personal, atât pe plan civil, cât și militar, ceea ce afectează reactivitatea acestora și contribuie la o anumită marginalizare a PSAC; solicită ÎR/VP să remedieze cât mai rapid această situație; subliniază legătura directă care trebuie să existe între ÎR/VP și structurile PSAC de gestionare a crizei;

Capacitățile civile și personalul civil

65.  evidențiază dificultățile cu care se confruntă statele membre în ceea ce privește furnizarea de personal adecvat și suficient pentru misiunile civile desfășurate în cadrul PSAC; solicită Comisiei și SEAE să analizeze modalități de sprijinire a statelor membre în ceea ce privește creșterea numărului de polițiști, judecători și specialiști de înalt nivel în domeniul administrației publice care urmează să fie mobilizați în cadrul misiunilor civile ale PSAC;

66.  ia act de extinderea obiectivului global civil pentru 2010 dincolo de această dată și salută adoptarea unui program multianual de dezvoltare a capacităților civile; invită statele membre, și, în special, ministerele vizate să se mobilizeze pentru punerea în aplicare a acestui program;

67.  subliniază necesitatea dezvoltării unor orientări și capacități de mediere mai eficiente, în completarea capabilitățile menționate în contextul obiectivului global civil care se referă la polițiști, judecători și specialiști de înalt nivel în domeniul administrației, pentru a asigura resurse adecvate pentru mediere, la momentul oportun și într-un mod coordonat;

68.  constată cu îngrijorare faptul că, în unele state membre, activitățile de identificare, coordonare și mobilizare a personalului civil în vederea misiunilor PSAC sunt în continuare afectate de utilizarea unor practici și criterii naționale divergente; face apel la statele membre să-și coordoneze mai bine acțiunile în acest sens și să identifice cele mai bune practici în materie;

69.  regretă, în această privință, faptul că ÎR/VP și statele membre au neglijat rezoluțiile parlamentare anterioare prin care se solicita personal civil suficient și competent și capabilități substanțiale; reamintește, în acest sens, concluziile Consiliului din 21 martie 2011 privind prioritățile legate de capacitățile civile ale PSAC și consideră că acestea sunt în continuare relevante, și anume:

Capabilități militare și personal militar

70.  subliniază că UE se confruntă în prezent cu constrângeri financiare importante și că statele membre ale UE, atât din motive financiare, cât și bugetare și politice, indiferent dacă au sau nu legătură cu criza care afectează zona euro, se află într-o fază de reducere sau, în cel mai bun caz, de menținere a nivelului bugetelor lor de apărare; evidențiază posibilul impact negativ al acestor măsuri asupra capabilităților lor militare și, în consecință, asupra capacității UE de a-și asuma în mod eficace responsabilitățile în domeniile menținerii păcii, prevenirii conflictelor și consolidării securității internaționale;

71.  observă o creștere a capacității militare și de înarmare a Asiei și în special a Chinei; solicită o aprofundare a dialogului în regiune, punând accentul pe chestiunile de securitate și apărare;

72.  subliniază , printre altele, faptul că multiplicarea operațiunilor externe în ultimii ani, fie în Irak, fie în Afghanistan sau Africa, inclusiv Libia, a reprezentat și încă reprezintă o sarcină financiară importantă pentru statele care au participat sau participă în continuare la aceste operațiuni; constată că aceste costuri au un impact direct asupra deteriorării și a uzurii premature a echipamentelor, dar și asupra voinței statelor de a se angaja în operațiuni PSAC, având în vedere constrângerile lor bugetare și în materie de capabilități;

73.  subliniază că bugetele europene de apărare ale tuturor statelor membre combinate, în valoare absolută, permit comparația cu cheltuielile principalelor puteri emergente și că, prin urmare, problema este mai degrabă de ordin bugetar, decât politic, pornind de la definirea unei baze industriale și tehnologice europene până la punerea în comun a anumitor capabilități operaționale; semnalează că consorțiile, inițiativele comune și proiectele de fuziune a unor întreprinderi din întreaga UE ar putea contribui la dezvoltarea unei industrii europene a apărării;

74.  constată că acțiunea militară din Libia, inițiată de Franța și Regatul Unit cu sprijinul Statelor Unite și susținută ulterior de NATO, a reliefat capacitatea anumitor state europene de a se angaja în conflicte de intensitate mare, dar și dificultățile acestora în legătură cu desfășurarea unor astfel de acțiuni pe termen lung, îndeosebi din lipsă de capabilități de bază, precum realimentarea în zbor, colectarea de informații sau munițiile ghidate de precizie;

75.  reamintește Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale Uniunii Europene și subliniază faptul că aceste recomandări sunt relevante pentru dezvoltarea capabilităților militare ale statelor membre într-un spirit de grupare și de utilizare în comun a resurselor;

76.  salută acordurile bilaterale precum tratatul franco-britanic privind cooperarea militară și solicită celorlalte state membre să aibă în vedere astfel de acorduri bilaterale sau multilaterale de cooperare și integrare militară, ca instrumente importante de reducere a costurilor, care pot evita suprapunerea și pot constitui un punct de plecare pentru PSAC și pentru viitorul integrării UE în materie de securitate;

77.  salută progresele inițiale ale inițiativei de grupare și utilizare în comun a Uniunii Europene, precum și activitatea AEA, care a permis identificarea a 11 domenii de acțiune prioritare; subliniază îndeosebi progresele realizate în 4 domenii: realimentarea în zbor, supravegherea maritimă, sprijinul medical și formarea; solicită totuși ca această inițiativă să fie dotată cu un cadru strategic;

78.  regretă, cu toate acestea, faptul că inițiativa de grupare și utilizare în comun nu a eliminat până în prezent niciuna dintre lacunele identificate în obiectivul global 2010; ia act de reticența statelor membre de a-și asuma sarcina de națiune lider pentru unul dintre cele 300 de proiecte de grupare și utilizare în comun prezentate de EUMS în aprilie 2011;

79.  în perspectiva Consiliului European consacrat chestiunilor de apărare și programat anul viitor, solicită statelor membre să inventarieze capacitățile existente la nivelul Uniunii Europene și să se asigure, în ultimă instanță, de sustenabilitatea inițiativei, în vederea lansării unui proces european de planificare în domeniul apărării;

80.  salută propunerea AEA de a elabora un cod voluntar de conduită privind gruparea și utilizarea în comun cu scopul de a facilita cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește achiziționarea, utilizarea și gestionarea în comun a capabilităților militare;

81.  sprijină îndeosebi proiectul privind realimentarea în zbor, care cuprinde, de asemenea, o componentă privind achizițiile; își exprimă totuși dezamăgirea cu privire la estimările din care reiese că aceste eforturi nu vor avea decât un rezultat limitat, constând într-o simplă reînnoire a capabilităților existente în locul creării unor capabilități noi; insistă asupra faptului că statele membre ar trebui să mențină caracterul european al acestei inițiative și consideră că Organizația de Cooperare Comună în materie de Armament (OCCAR) ar fi în măsură să gestioneze componenta achizițiilor;

82.  salută acordul semnat la 27 iulie 2012 între Agenția Europeană de Apărare și OCCAR, care va permite instituționalizarea relațiilor dintre cele două agenții, stabilirea unei cooperări mai integrate cu privire la programele de dezvoltare a capabilităților militare și schimbul de informații clasificate;

83.  reamintește că războiul din Libia a evidențiat, de asemenea, lipsa de drone de recunoaștere în cadrul forțelor armate europene și constată că în Europa există în prezent două proiecte concurente în materie de drone MALE („altitudine medie rezistență îndelungată”); ia act, de asemenea, de cooperarea franco-britanică în materie de drone de luptă, care ar avea de câștigat dacă ar renunța la caracterul său exclusiv și ar fi deschisă și altor parteneri europeni;

84.  consideră că înființarea Comandamentului european de transport aerian (CETA) este un exemplu concret și reușit de grupare și utilizare în comun și subliniază faptul că crearea unei flote de A400M în cadrul acestei structuri ar consolida considerabil capacitățile de proiecție ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre; încurajează toate statele participante să contribuie la CETA cu toate mijloacele de transport disponibile; încurajează statele membre neparticipante să participe la CETA;

85.  invită Comisia, Consiliul, statele membre și AEA să ia în considerare punerea în aplicare a unor soluții novatoare pentru a crește capacitățile de proiecție ale Uniunii Europene, îndeosebi în cadrul unei abordări pe două niveluri: un parteneriat public-privat în domeniul transportului aerian, realizat în jurul unei flote mici de A400M, ar permite atât transportul ajutoarelor umanitare în caz de catastrofe, cât și a echipamentelor și a personalului în timpul misiunilor și al operațiunilor realizate în cadrul PSAC;

86.  insistă asupra faptului că, în urma consolidării capabilităților europene, are loc și o consolidare a bazei industriale și tehnologice a industriei apărării din Europa; reamintește, în acest sens, importanța unui principiu al preferinței pentru produse europene și pertinența unei legi privind achizițiile europene („European Buying Act”);

87.  constată că criza financiară și bugetară cu care se confruntă Uniunea Europeană și statele sale membre va conduce la pierderea de expertiză în cazul în care nu este lansat niciun program major la nivel european pe bază bilaterală sau multilaterală și că aceasta poate duce, de asemenea, la dispariția unui țesut industrial foarte specializat; atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că întreprinderile medii din industria apărării din Europa au fost, la rândul lor, afectate de criza economică și financiară și că acestea pot contribui la activitate economică și la crearea de locuri de muncă în anumite state membre;

88.  salută propunerea Comisiei privind programul Orizont 2020 pentru viitoarele cercetări și achiziții civile și militare finanțate de UE, în sprijinul misiunilor PSAC; ia act cu îngrijorare de reducerea creditelor pentru cercetare și tehnologie, care afectează pe termen lung capacitatea europenilor de a menține o capacitate de apărare credibilă bazată pe întreaga gamă de arme și echipamente militare; le reamintește statelor membre că și-au asumat angajamentul de a majora alocările pentru cercetarea și tehnologia din domeniul apărării la cel puțin 2 % din bugetul pentru apărare și că investițiile în cercetare și în tehnologiile de apărare au obținut rezultate importante la aplicarea în scopuri civile;

89.  salută inițiativele și proiectele recente referitoare la apărarea informatică; îndeamnă statele membre să colaboreze și mai îndeaproape cu AEA pentru dezvoltarea propriilor capabilități de apărare, în principal de ordin informatic, în special în scopul construirii încrederii, al grupării și al utilizării în comun; salută faptul că apărarea informatică va fi una dintre priorități AEA din domeniul cercetării și tehnologiei pentru apărare;

90.  salută eforturile depuse de AEA pentru a menține o bază industrială și tehnologică de apărare europeană, precum și inițiativa Barnier/Tajani de a crea în cadrul Comisiei Europene un grup operativ însărcinat cu menținerea și dezvoltarea acestui instrument strategic, a cărui funcție este de a asigura autonomia Uniunii Europene și a statelor sale membre în materie de apărare; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la activitatea actuală a grupului operativ și o invită să asocieze Parlamentul în viitor;

91.  solicită statelor membre să aplice pe deplin Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării (2009/81/CE(6)), cu scopul de a asigura o mai mare interoperabilitate a echipamentelor și a combate fragmentarea pieței care, adesea, este în avantajul țărilor terțe;

92.  salută Comunicarea din 10 octombrie 2012 a Comisiei privind o industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei, în cadrul căreia se recunoaște faptul că sectorul apărării are de suferit de pe urma unei dimensiuni naționale accentuate și se anunță elaborarea unei strategii globale de susținere a competititivății industriei apărării;

93.  reamintește relevanța planului de dezvoltare a capabilităților elaborat de AEA; invită statele membre să-l integreze mai bine în planificarea lor națională și să dea dovadă de o mai mare disponibilitate cu privire la implicarea în proiectele AEA;

94.  consideră că Consiliul și statele membre ar trebui să sprijine în continuare capabilitățile Uniunii care pot permite realizarea de economii prin intermediul grupării, îndeosebi AEA, Centrul Satelitar al UE și Colegiul European de Securitate și Apărare;

95.  îndeamnă Consiliul și statele membre să pună la dispoziția Agenției Europene de Apărare un buget și un personal adecvate, astfel încât agenția să fie în măsură să îndeplinească toate sarcinile care îi revin în temeiul Tratatului de la Lisabona; subliniază că acest lucru trebuie luat în considerare în cadrul viitorului cadru financiar multianual;

O politică spațială în sprijinul PSAC

96.  subliniază că este necesar ca UE, pentru a se bucura de autonomie decizională și operațională, să dispună de resurse satelitare adecvate în domeniul imaginilor spațiale, al colectării de informații, al comunicațiilor și al monitorizării spațiului; consideră că aceste domenii ar putea face obiectul unei grupări și utilizări în comun mai avansate în comparație cu acordurile existente, fie pe plan bilateral, fie împreună cu Centrul Satelitar al Uniunii Europene în ceea ce privește programele Helios, Cosmo-SkyMed și SAR-Lupe; speră ca programul MUSIS, care va înlocui generația actuală de sateliți de observație, să fie un exemplu de cooperare între țările europene, dar și cu SEAE și cu organele politico-militare ale Uniunii;

97.  în acest context, invită Consiliul și Comisia să analizeze posibilitatea unei contribuții financiare a Uniunii Europene la viitoarele programe satelitare de captare a imaginilor spațiale, pentru a permite organismelor politico-militare ale Uniunii Europene și SEAE să dea comenzi sateliților și să dispună, la cerere și în funcție de propriile nevoi, de imagini prin satelit ale regiunilor aflate în criză sau ale celor în care urmează să fie mobilizate misiuni PSAC;

98.  reiterează necesitatea unei finanțări din partea Uniunii pentru proiectul GMES, care trebuie să devină, după modelul programului GALILEO, o infrastructură critică a UE;

Consolidarea capacității de reacție rapidă

99.  constată că, în pofida modificărilor aduse mecanismului ATHENA, rezoluțiilor anterioare ale Parlamentului și doctrinei de utilizare a grupărilor tactice ale Uniunii Europene, astfel cum se prevede, de exemplu, în scrisoarea de la Weimar, nicio grupare tactică nu a fost mobilizată până în prezent, deși acestea pot constitui o forță de primă intrare, așteptând ca acțiunea să fie preluată de alte forțe echipate pentru o misiune de durată;

100.  consideră că această situație subminează credibilitatea instrumentului grupărilor tactice și a PSAC în general, deoarece ar fi putut fi deja mobilizate; încurajează statele membre să rămână mobilizate și să își îndeplinească angajamentele în favoarea acestui instrument, având în vedere faptul că, date fiind investițiile financiare și umane în grupările tactice, neutilizarea lor atunci când s-a ivit ocazia a devenit un handicap;

101.  reiterează faptul că mecanismul ATHENA ar trebui supus unor ajustări suplimentare pentru a crește procentul de costuri comune și a asigura, astfel, o distribuție mai corectă a sarcinilor în cadrul operațiunilor militare, astfel încât statele membre să nu se mai simtă descurajate și să își asume roluri de leadership în misiunile PSAC;

102.  sprijină procesul de revizuire a procedurilor de gestionare a crizei, care ar trebui să fie finalizat până la sfârșitul anului și să faciliteze mobilizarea mai rapidă a operațiunilor civile și militare ale PSAC; consideră că procedurile de gestionare a crizelor ar trebui să fie rezervate pentru operațiunile PSAC și să nu includă alte instrumente, care ar risca să îngreuneze procedurile respective; sprijină, de asemenea, revizuirea procedurilor de finanțare, pentru a se obține o mai mare flexibilitate și rapiditate în mobilizarea fondurilor;

Structuri și planificare

103.  consideră că rolul de coordonare a misiunilor în Cornul Africii încredințat Centrului de operații este un prim pas către crearea unei capacități europene de planificare și de desfășurare a operațiunilor, dotată cu personal și mijloace de comunicare și de control suficiente; consideră regretabil, cu toate acestea, faptul că Centrul nu este permanent și nu este punctul central de planificare și desfășurare a misiunilor militare și civile;

104.  își reiterează apelul în favoarea creării unui comandament general de operații (OHQ) al Uniunii Europene pentru planificarea operațională și desfășurarea operațiunilor civile și militare, care să funcționeze în cadrul SEAE, dacă este necesar, prin intermediul unei cooperări structurate permanente;

105. ia act de dorința exprimată de Consiliu în concluziile sale din decembrie 2011 de a consolida capacitățile de planificare anticipată; sprijină, în acest sens, extinderea competențelor EUMS; consideră că centrul de operații ar putea, de asemenea, să sprijine EUMS în această sarcină;

106.  ia act cu interes de divizarea Centrului de situații în două entități noi, pe de o parte, Celula de supraveghere, și, pe de altă parte, Centrul de informații sau INTCEN și salută faptul că acesta din urmă va trebui să se extindă dacă statele membre doresc să dezvolte PESC și PSAC;

107.  pledează în favoarea creării de posturi temporare sau permanente de experți în securitate în cele mai importante delegații ale Uniunii Europene pentru PSAC, pentru o mai bună transmitere a problematicii securității; solicită luarea în considerare a rolului pe care l-ar putea avea aceste posturi în ceea ce privește securitatea preventivă și alertarea timpurie;

Parteneriate
UE/NATO

108.  constată că UE și NATO, unite printr-un parteneriat strategic reafirmat cu ocazia summitului de la Chicago, sunt angajate pe mai multe teritorii comune, precum Kosovo, Afghanistanul și lupta împotriva pirateriei în Golful Aden și Oceanul Indian; reamintește, în acest context, importanța unei bune cooperări între UE și NATO;

109.  consideră că consolidarea capacităților civile și a capabilităților militare ale UE va fi, de asemenea, și în avantajul NATO și va contribui la crearea de sinergii între aceste două organizații;

110.  constată că blocajul legat de disputa turco-cipriotă nu împiedică cele două organizații să poarte, prin canalele adecvate, un dialog politic, să colaboreze prin contacte la nivel de personal („staff-to-staff”) și să-și coordoneze activitățile; solicită totuși soluționarea acestei dispute pentru a ameliora cooperarea între cele două organizații;

111.  salută cooperarea dintre UE și NATO în domeniul capabilităților militare, în special pentru a evita suprapunerea între inițiativa de grupare și utilizare în comun a capabilităților UE și ale inițiativei „Apărare inteligentă” (Smart Defense) a NATO;

112.  subliniază importanța unei cooperări practice în domeniul securității și apărării informatice, care să se sprijine pe complementaritatea existentă în ceea ce privește dezvoltarea capacității de apărare, și evidențiază necesitatea unei coordonări mai apropiate în această privință, în special în ceea ce privește planificarea, tehnologia, formarea și echipamentele;

113.  își exprimă dezamăgirea cu privire la dezvoltarea structurilor de gestionare a crizelor civile în cadrul NATO, subliniind suprapunerea inutilă a capacităților prezente deja și bine dezvoltate în cadrul Uniunii Europene;

UE/UA

114.  salută cooperarea dintre UE și UA având drept scop menținerea păcii și stabilității pe continentul african; constată că UE contribuie la punerea în aplicare a unei arhitecturi de pace și securitate și susține în Africa și, în acest scop, eforturile de pace depuse de UA și organizațiile regionale africane precum ECOWAS în ceea ce privește combaterea instabilității, a insecurității și a amenințărilor teroriste, din Cornul Africii până în regiunea Sahel;

115.  reamintește că UE este în continuare primul contribuabil la bugetul AMISOM și subliniază necesitatea unei viziuni strategice privind viitorul acestei operațiuni;

UE/ONU

116.  salută buna cooperare care s-a dezvoltat între SEAE și Departamentul ONU pentru operațiuni de menținere a păcii; ia act de faptul că UE, cu grupările sale tactice, ar putea furniza o forță de primă intrare pentru operațiuni urgente de menținere a păcii, până la preluarea acestora de către o forță a Națiunilor Unite;

UE/OSCE

117.  subliniază importanța cooperării dintre UE și OSCE în regiuni de interes comun și în domenii precum prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, reabilitarea post-conflict, dar și promovarea și consolidarea statului de drept; își exprimă satisfacția cu privire la faptul că sfera acestei cooperări s-a extins și s-a aprofundat în ultimii ani, însă solicită o mai bună coordonare și sinergie în abordarea crizelor și a conflictelor, în evitarea suprapunerii eforturilor și în dezvoltarea unor abordări eficiente sub raportul cost-eficacitate;

UE/țări terțe

118.  subliniază faptul că menținerea unor legături transatlantice puternice prezintă în continuare importanță și salută cooperarea dintre UE și SUA în ceea ce privește operațiunile de gestionare a crizelor, inclusiv EUTM Somalia, EUNAVFOR Atalanta, EULEX Kosovo și EUPOL Afghanistan;

119.  salută acordurile-cadru semnate până în prezent de UE cu douăsprezece țări terțe, pentru a permite participarea acestora la operațiuni civile și militare desfășurate în cadrul PSAC;

o
o   o

120.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședinte al Comisiei, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării Parlamentare a NATO, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Președintelui în exercițiu al OSCE și Președintelui Adunării Parlamentare a OSCE.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 63. (3) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 7. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0228. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0574. (6) JO L 216, 20.8.2009, p. 76.