Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2318(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0290/2012

Texte depuse :

A7-0290/2012

Dezbateri :

PV 21/11/2012 - 17
CRE 21/11/2012 - 17

Voturi :

PV 22/11/2012 - 13.16
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0461

Texte adoptate
PDF 333kWORD 44k
Joi, 22 noiembrie 2012 - Strasbourg
Dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului
P7_TA(2012)0461A7-0290/2012

Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului (2011/2318(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iulie 2011 privind dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului („Comunicarea”) (COM(2011)0424),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS),

–  având în vedere Acordul din 1995 de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 referitoare la conservarea și gestionarea stocurilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori;

–  având în vedere Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), adoptat în octombrie 1995 la Conferința FAO („Codul de conduită”),

–  având în vedere Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, adoptată în iunie 1998 la Aarhus,

–  având în vedere Planul de acțiune internațional al FAO pentru gestionarea capacității de pescuit, aprobat de Consiliul FAO în noiembrie 2000 (IPOA-Capacitate),

–  având în vedere raportul FAO privind situația pescuitului și acvaculturii mondiale în 2010,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat („Regulamentul INN”)(1) și Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare și accesul navelor țărilor terțe în apele comunitare, („Regulamentul privind autorizațiile de pescuit”)(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului („Regulamentul de bază”) (COM(2011)0425),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la combaterea pescuitului ilegal la nivel mondial – rolul UE(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la pregătirile pentru importul de produse pescărești și de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la Acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Mauritania(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la viitorul Protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc(7),

–  având în vedere concluziile adoptate în cadrul Consiliului pentru Agricultură și Pescuit din 19 și 20 martie 2012 privind dimensiunea externă a PCP,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru comerț internațional (A7-0290/2012),

A.  întrucât două treimi din oceanele din lume se află în afara jurisdicțiilor naționale, orice regim juridic cuprinzător și exhaustiv pentru gestionarea pescuitului trebuind să se bazeze pe Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 și pe instrumentele juridice relevante; întrucât gestionarea durabilă a pescuitului este de importanță strategică pentru comunitățile dependente de pescuit și pentru securitatea alimentară;

B.  întrucât, potrivit celei mai recente evaluări a FAO, 85 % din puținele stocuri mondiale de pește pentru care există informații disponibile sunt exploatate în întregime sau supraexploatate, chiar dacă raportul FAO din anul 2010 evidențiază progrese în refacerea stocurilor supraexploatate și a ecosistemelor marine din lume, ca urmare a aplicării unor bune practici de gestionare;

C.  întrucât UE face parte dintre puținii actori importanți care au o prezență puternică și desfășoară activități însemnate în toate oceanele planetare, prin activități ale flotei, prin investiții de către resortisanți ai UE, prin acorduri bilaterale și prin participarea la toate organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), încurajând totodată bunele practici și respectarea drepturilor omului;

D.  întrucât UE este una dintre cele mai importante piețe pentru produsele din pește și cel mai mare importator mondial de produse obținute din pescuit, consumând 11 % din producția mondială de pește în termeni de volum și importând 24 % din produsele de pescuit în termeni de valoare, chiar dacă realizează doar 8 % din capturile la nivel mondial (2 % dacă ne referim la apele exterioare),

E.  întrucât contingentele ORGP s-au bazat în principal pe capturile istorice, fapt ce a condus la accesul preferențial al țărilor dezvoltate la stocurile globale de pește; întrucât acestea trebuie să țină seama în prezent de pescuitul de către comunitățile costiere în curs de dezvoltare care depind de generații de resursele halieutice adiacente, fapt ce trebuie respectat de către UE;

F.  întrucât UE trebuie să încerce să obțină o anumită coerență a politicii de dezvoltare în temeiul articolului 208 alineatul (1) din TFUE conform căruia „Uniunea trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în momentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”;

G.  întrucât UE trebuie să aplice în mod egal toate celelalte politici ale sale în raport cu țările nemembre - inclusiv obiectivele politicii privind pescuitul, sănătatea, ocuparea forței de muncă, mediul și politica externă și îndeplinirea strategiei europene 2020 - într-un mod consecvent și coordonat;

H.  întrucât, pentru a asigura un pescuit sustenabil, în multe cazuri, datele privind stocurile de pește din care pescuiește UE trebuie îmbunătățite, în ceea ce privește situația acestora și pentru a asigura disponibilitatea informațiilor privind eliminările totale efectuate de flotele locale și alte flote ale țărilor terțe;

I.  întrucât vor fi necesare studii științifice riguroase pentru a vedea în ce zone există sau poate exista o supracapacitate a flotelor;

J.  întrucât PCP trebuie să reprezinte un instrument care să îi permită Uniunii Europene să se constituie, la nivel mondial, într-un exemplu privind o activitate responsabilă în domeniul pescuitului și o bună promovare a îmbunătățirii gestiunii internaționale a zonelor de pescuit, aplicând standardele europene de gestionare a flotei;

K.  întrucât UE trebuie să își asume o responsabilitate fundamentală în mobilizarea comunității internaționale în vederea combaterii pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);

1.  salută Comunicarea Comisiei și numeroasele propuneri pozitive pe care le include pentru încurajarea sustenabilității activităților de pescuit și a activităților asociate ale UE în afara apelor UE, inclusiv a regiunilor ultraperiferice; consideră, cu toate acestea, că sfera de aplicare a documentului nu este suficient de largă, fiind prea concentrată pe acorduri bilaterale și organizații multilaterale, și că ar trebui să abordată într-o manieră integrată problematica celorlalte activități care urmăresc obținerea de produse destinate pieței UE;

2.  insistă asupra necesității ca UE să lucreze în temeiul coerenței politicii Uniunii, în vederea îmbunătățirii guvernării pescuitului la nivel internațional;

3.  consideră că coordonarea politicii exterioare cu politica de cooperare este deosebit de importantă în vederea încheierii unor acorduri privind pescuitul durabil și a generării sinergiilor necesare pentru a contribui, într-o manieră mai eficace, la dezvoltarea țărilor terțe asociate;

4.  consideră că dimensiunea pieței UE a produselor obținute din pescuit și domeniul geografic al activităților navelor sub pavilioane din UE și ale navelor deținute de UE impun un nivel ridicat de responsabilitate al Uniunii, pentru a asigura că amprenta ecologică și impactul socioeconomic al pescuitului desfășurat în cadrul său sunt sustenabile, furnizând produse pescărești de înaltă calitate consumatorilor din Europa și din alte țări în care este comercializat peștele capturat în Europa și contribuind la rețeaua economică și socială a comunităților de pescuit costier, atât în interiorul UE, cât și în alte părți;

5.  consideră că pescuitul, în funcție de interesele UE din interiorul și exteriorul apelor UE, și produsele pescărești destinate pieței UE ar trebui să aibă la bază aceleași standarde în termeni de sustenabilitate ecologică și socială și de transparență și că aceste principii trebuie apărate și impuse țărilor terțe, atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral; consideră că interdicția ar trebui să se aplice acelorași specii, prin monitorizarea de către observatori și cu ajutorul echipamentelor de supraveghere noi, aplicând derogările adecvate pentru a evita creșterea prețului pentru produsele consumate la nivel local;

6.  reamintește nevoia de coerență a politicilor UE cu obiectivele privind dezvoltarea, astfel cum se prevede la articolul 208 din TFUE; observă că această coerență necesită coordonarea atât în cadrul Comisiei, cât și în cadrul guvernelor statelor membre și între Comisie și guvernele statelor membre individuale;

7.  reiterează faptul că, în vederea îmbunătățirii coerenței în deciziile sale, acțiunile UE trebuie să integreze aspecte referitoare la politica comercială, sanitară, de ocupare a forței de muncă, de vecinătate, de mediu și politica externă și la ducerea la îndeplinire a Strategiei Europa 2020;

8.  reamintește că IPOA-Capacitate (Planul de acțiune internațional privind gestionarea capacității de pescuit) a obligat UE ca, până cel târziu în 2005, să dezvolte și să implementeze un sistem de gestionare a capacității de pescuit; solicită Comisiei să explice motivul pentru care aceasta pare să continue adoptarea unor strategii contradictorii în ceea ce privește gestionarea capacității, propunând o înghețare a anumitor ORGP, concomitent cu eliminarea limitelor principale de reglementare a capacității în cadrul flotelor UE; solicită Comisiei să promoveze mecanisme bilaterale și multilaterale pentru ajustarea capacității de pescuit la resursele disponibile, care sunt identificate drept necesare pentru o exploatare sustenabilă a resurselor de către toate flotele care operează în zonele respective;

9.  consideră că obiectivele și principiile dimensiunii externe a PCP ar trebui să fie consacrate în regulamentul de bază;

Dispoziții generale

10.  remarcă faptul că menținerea acordurilor în vigoare în domeniul pescuitului și căutarea de noi oportunități de pescuit în țările terțe trebuie să constituie un obiectiv prioritar al politicii externe în domeniul pescuitului, recunoscând faptul că, atunci când flota UE nu mai activează în locurile de pescuit ale unei țările terțe, aceste posibilități de pescuit se redistribuie în mod normal altor flote care au standarde de conservare, gestionare și durabilitate cu mult inferioare celor preconizate și susținute de UE;

11.  invită Comisia să sprijine cu claritate principii și obiective clar definite pentru un pescuit sustenabil din punct de vedere economic, social și ecologic în marea liberă și în apele aflate sub jurisdicție națională în cadrul tuturor forumurilor internaționale la care UE este parte și să pună rapid și eficient în aplicare deciziile luate în cadrul acesteia;

12.  subliniază faptul că UE ar trebui să dezvolte o strategie specifică în domeniul pescuitului și al gestionării resurselor maritime vii, care să implice toate statele non-europene din zona Mării Mediterane;

13.  îndeamnă Comisia să realizeze progrese cu privire la agenda globală și multilaterală de promovare a pescuitului sustenabil și a conservării biodiversității marine, transformând în același timp dialogurile cu țările principale, precum Statele Unite, Japonia, Rusia și China, și cu alte țări cu o prezență puternică în ceea ce privește pescuitul în oceanele lumii, în parteneriate de lucru efective, pentru a aborda chestiuni de importanță majoră, precum eradicarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), reducerea pescuitului excesiv, precum și a capacității de pescuit a flotelor, dacă este necesar, și consolidarea controlului și guvernării mării libere în conformitate cu principiile UNCLOS și cu alte instrumente relevante;

14.  îndeamnă Comisia să promoveze dreptul internațional, în special UNCLOS, precum și participarea la convențiile OIM și să monitorizeze respectarea acestor norme; încurajează Comisia să coopereze cu țările terțe în cadrul tuturor forumurilor adecvate, în special în cadrul ORGP;

15.  consideră că UE ar trebui să lanseze o inițiativă la nivelul ONU pentru a stabili un plan global de documentare a trasabilității și a capturilor pentru toate speciile de pești importante comercializate la nivel mondial, fondat pe principiul responsabilității statului și comparabil cu regulamentul IUU, ca instrument principal de consolidare a respectării măsurilor de conservare și de gestionare existente și de combatere a pescuitului INN;

16.  solicită Comisiei o rigurozitate sporită în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 privind pescuitul INN, în special în ceea ce privește părțile contractante ale ORGP care nu colaborează în mod activ în vederea stabilirii și aplicării principalelor mecanisme de combatere a pescuitului INN;

17.  consideră că UE ar trebui să fie activă în cadrul sistemului ONU, pentru a explora mijloacele comunității globale de a aborda:

   necesitatea unei guvernări globale mai regionalizate și integrate a oceanelor, în ceea ce privește atât resursele marine vii, cât și celelalte resurse;
   precum și poluarea și impactul schimbărilor climatice în oceane, inclusiv protecția și reabilitarea oceanelor care au un rol important în calitate de absorbant de CO2;
   normele sociale și condițiile de muncă;

18.  ia act de importanța negocierilor din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind disciplina subvenției în sectorul pescuitului și invită UE să joace un rol mai activ în aceste dezbateri.

19.  observă necesitatea creării de mecanisme de promovare a produselor de pescuit cu proveniență durabilă din punct de vedere ecologic și corectă din punct de vedere social, în interiorul și în afara UE;

20.  subliniază că unul dintre obiectivele prioritare ale dimensiunii externe a PCP trebuie să fie garantarea viitorului flotelor europene de mare distanță și, în special, în special în măsura în care acestea dețin drepturi de pescuit ce au stat la baza dezvoltării economice și sociale a statelor în care operează;

Acorduri bilaterale în domeniul pescuitului

21.  consideră că acordurile bilaterale în domeniul pescuitului sau Acordurile de pescuit sustenabil (APS), astfel cum Comisia propune să fie denumite, negociate între parteneri și implementate în mod echitabil, ar trebui să se bazeze pe exploatarea responsabilă și sustenabilă a resurselor de către navele UE și fie benefice pentru ambele părți, furnizând resurse economice, expertiză tehnică și științifică și sprijin pentru îmbunătățirea gestionării pescuitului și buna guvernare în țara terță, permițând în același timp continuarea activităților de pescuit de către navele UE, care reprezintă o sursă importantă de aprovizionare pentru UE și pentru piețele anumitor țări în curs de dezvoltare atât în ceea ce privește produsele proaspete, cât și produsele prelucrate;

22.  solicită ca UE să vizeze încheierea cât mai curând posibil a unor acorduri de cooperare durabilă în domeniul pescuitului cu țările învecinate, prin care UE să asigure finanțare și asistență tehnică în vederea realizării unei politici mai concertate și coerente, în scopul adoptării unei politici armonizate și durabile privind pescuitul în toate bazinele maritime și, prin urmare, în scopul sporirii eficacității PCP în toate regiunile implicate; solicită ca aceste acorduri să fie încheiate în spiritul unei cooperări corecte și echitabile și al respectării drepturilor omului și să aibă drept scop repartizarea în mod corect a responsabilităților între Uniune și țara parteneră respectivă;

23.  solicită UE, pentru a îmbunătăți cooperarea cu țările vecine și gestionarea stocurilor comune, să urmărească încheierea unor acorduri de cooperare în domeniul pescuitului sustenabil cu aceste țări, care nu ar trebui să vizeze obținerea de drepturi de pescuit pentru navele UE, ci ar trebui să aibă drept obiectiv furnizarea de finanțare și de asistență tehnică de către UE în schimbul aplicării, în țara terță parteneră, a acelorași norme de gestionare sustenabilă ca în UE sau a unor norme comparabile;

24.  reamintește că, pentru evaluarea impactului actualelor acorduri sustenabile în domeniul pescuitului, trebuie realizată o diferențiere corectă între ajutoarele destinate dezvoltării sectorului pescuitului în țările terțe și cele obținute în urma achitării drepturilor de pescuit;

25.  cu toate acestea, regretă că acordurile bilaterale ale UE nu au realizat întotdeauna aceste posibile beneficii, evidențiind necesitatea realizării unor evaluări de impact pentru regiunile ultraperiferice, oricând sunt implicate, având în vedere articolul 349 din Tratat și recunoscând în același timp că, de la reforma anterioară, s-a produs o îmbunătățire considerabilă; consideră că evaluarea îmbunătățită a stocurilor, transparența și respectarea obiectivelor, în special a beneficiilor generate pentru populația locală și îmbunătățirea guvernării constituie aspecte esențiale succesul acordurilor;

26.  salută intenția Comisiei de a include câteva dispoziții în viitoarele acorduri bilaterale, inclusiv: respectarea principiului de limitare a accesului la resursele care sunt demonstrate științific ca fiind un surplus față de capacitatea capturii statului costier, în conformitate cu dispozițiile UNCLOS; protejarea drepturilor omului, în conformitate cu acordurile internaționale privind drepturile omului; clauza de exclusivitate, cu toate că acestea din urmă trebuie consolidate și formulate uniform în cadrul acordurilor, asigurând în permanență respectarea strictă a principiilor democratice;

27.  consideră că acordurile bilaterale ale UE trebuie să respecte nu numai articolul 62 din UNCLOS privind stocurile excedentare, ci și articolele 69 și 70 privind drepturile statelor care nu au ieșire la mare și ale celor dezavantajate din punct de vedere geografic în cadrul regiunii, în special în ceea ce privește nevoile nutriționale și cele socioeconomice ale populațiilor locale;

28.  consideră că clauza privind drepturile omului ar trebui introdusă cu caracter nediscriminatoriu și ar trebui să se aplice în mod egal tuturor țărilor, iar nu numai acordurilor în domeniul pescuitului, ci și acordurilor comerciale; consideră că trebuie luate măsuri pentru ca OMC să penalizeze producția acelor țări care încă nu respectă drepturile omului și/sau utilizează forță de muncă infantilă în activitățile de producție din fabricile lor, precum și discriminarea femeilor prin neremunerarea și nerecunoașterea activității și a contribuției lor economice în sectorul pescuitului și acvaculturii;

29.  încurajează punerea în aplicare a unei gestionări integrate bazate pe ecosistem în acordurile noi și cele existente;

30.  consideră că intensificarea contribuției ce le va reveni întreprinderilor în viitoarele acorduri în domeniul pescuitului trebuie să fie în acord cu o capacitate mai mare de a influența sectorul, prin normele și măsurile tehnice negociate de Comisie în cadrul acestor acorduri;

31.  consideră că Regulamentul privind autorizațiile de pescuit ar trebui modificat astfel încât navele sub pavilionul UE care au renunțat temporar să facă parte din registrul statului membru pentru a căuta posibilități de pescuit în alte părți nu trebuie să beneficieze pe o perioadă de 24 de luni de posibilitățile de pescuit conform APS și protocoalelor lor deja în vigoare la momentul radierii navelor din registru, dacă acestea sunt adăugate din nou ulterior în registrul UE; consideră același lucru se aplică schimbării temporare a pavilionului atunci când se desfășoară activități de pescuit în cadrul ORGP;

32.  consideră că clauza socială aplicată în prezent ar trebui să fie consolidată pentru a include respectarea Convenției 188 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), a Recomandării 199 a OIM privind munca în domeniul pescuitului, precum și a celor opt convenții fundamentale ale OIM(8) și să se asigure că membrii echipajului cu domiciliul în afara UE și care lucrează la bordul navelor aflate sub pavilionul UE beneficiază de condiții de muncă egale cu cele ale lucrătorilor cu domiciliul în UE;

33.  consideră că APS ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă în țările terțe partenere și ar trebui să încurajeze sectorul privat local, cu un accent deosebit asupra pescuitului la scară mică și asupra IMM-urilor și, în acest scop, solicită creșterea ratei de angajare a pescarilor locali și dezvoltarea unor industrii de prelucrare și a unor activități de comercializare locale sustenabile;

34.  încurajează Comisia în eforturile sale de a obține date cât mai complete și fiabile din partea statului costier cu privire la cantitatea totală de pește, inclusiv capturi, care există în apele sale, astfel încât să se identifice surplusul și să se prevină supraexploatarea; ia act de faptul că politica UE în domeniul pescuitului și a dezvoltării ar putea promova îmbunătățirile necesare în capacitatea țărilor terțe de a furniza astfel de informații;

35.  invită, de asemenea, Comisia și să promoveze o mai mare transparență cu privire la stabilirea nivelului de exploatare a resurselor piscicole din apele aflate sub jurisdicția statelor de coastă.

36.  reafirmă că, în conformitate cu principiul respectării legăturii tradiționale dintre comunitățile costiere și apele în care acestea au pescuit de generații, navele UE nu ar trebui să concureze cu pescarii locali pentru aceleași resurse sau pe piețele locale, și că ar trebui facilitată cooperarea între operatorii locali și operatorii UE, subliniind astfel necesitatea unei calculări corecte a surplusului;

37.  consideră că UE trebuie să depună eforturi sporite pentru a ajuta țările terțe cu care negociază acordurile bilaterale să furnizeze suficiente date și informații pentru evaluări fiabile ale stocurilor și că asigurarea finanțării europene a unei nave de cercetare științifică în regiunile în care flota UE este activă ar consolida în mod semnificativ analizele științifice privind stocurile de pește, fiind o condiție preliminară pentru orice APS;

38.  solicită să se încurajeze în cea mai mare măsură cu putință realizarea de campanii de cercetare de către navele diferitelor statelor membre în zone în care operează flota UE, care să fie realizate în cooperare cu statele de coastă în cauză, inclusiv prin asigurarea accesului pentru cercetătorii științifici locali; solicită o mai bună coordonare între statele membre și Comisie în acest sens și creșterea finanțării, pentru extinderea cercetării științifice în apele exterioare ale UE;

39.  consideră că, totodată, eforturile ar trebui să fie sporite pentru a obține datele necesare din partea țărilor terțe cu care UE a încheiat acorduri bilaterale în domeniul pescuitului pentru a evalua eficacitatea acordului și dacă se îndeplinesc condițiile, de exemplu, beneficiul adus populației locale;

40.  subliniază importanța grupurilor științifice comune responsabile cu furnizarea de avize științifice privind situația resurselor piscicole pe baza celor mai bune date disponibile pentru a evita pescuitul excesiv, dat fiind faptul că sectorul pescuitului, în special sectorul pescuitului artizanal, joacă un rol important în asigurarea securității alimentare în numeroase țări în curs de dezvoltare; insistă ca aceste grupuri să dispună de resurse financiare, tehnice și umane adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor lor și pentru colaborarea cu ORGP;

41.  invită Comisia să promoveze consolidarea cooperării științifice și tehnice propuse în cadrul APP, de exemplu prin consolidarea rolului comitetelor științifice mixte; solicită să se depună eforturi în vederea armonizării condițiilor igienico-sanitare între UE și țările terțe;

42.  sprijină pe deplin conceptul de decuplare a compensației financiare pentru accesul la resursele de pescuit de sprijinul sectorial pentru dezvoltare; insistă cu tărie ca proprietarii de nave să plătească o parte din costuri echitabilă și bazată pe piață atunci când achiziționează drepturile de acces în cadrul unui acord bilateral în domeniul pescuitului; solicită o analiză detaliată a porțiunii care trebuie plătită de către proprietarii de nave pentru o autorizație de pescuit, care să includă capturile potențiale și costurile de exploatare; consideră că îmbunătățirea controlului sprijinului sectorial este extrem de necesară, inclusiv posibilitatea suspendării plăților în caz de nerespectare a angajamentelor de către statul costier;

43.  insistă asupra faptului că fondurile financiare destinate sprijinului sectorial trebuie să fie mai eficiente și să genereze rezultate mai numeroase și mai bune din punctul de vedere al calității, axându-se mai ales pe cercetarea științifică, pe culegerea de date și pe controlul și gestionarea activităților de pescuit;

44.  îndeamnă Comisia să se asigure că pachetele de sprijin sectorial din cadrul APS vizează susținerea capacităților administrative și științifice din țările terțe și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, consolidează obiectivele cooperării pentru dezvoltare ale UE și sunt coerente cu planul național de dezvoltare al statului semnatar; solicită ca asemenea pachete să nu se substituie cooperării în domeniul pescuitului prevăzute în alte acorduri sau instrumente de cooperare, ci, mai curând, să o completeze în mod coerent, transparent, eficient și mai adecvat;

45.  îndeamnă Comisia să încerce, în cursul negocierilor APS, să se asigure că statul costier alocă o parte minimă din sprijinul sectorial pentru dezvoltare acordat în cadrul APS proiectelor care au drept obiectiv recunoașterea, promovarea și diversificarea rolului femeilor în sectorul pescuitului, asigurând aplicarea principiului egalității de tratament și al egalității de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește în special formarea și accesul la finanțare și împrumuturi;

46.  consideră că sprijinul sectorial pentru dezvoltare trebuie avut în vedere pentru luarea unor decizii pertinente în viitor;

47.  insistă ca Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea acordurilor bilaterale și să prezinte rapoarte anuale Parlamentului și Consiliului și ca evaluările realizate de experții externi, independenți să fie trimise colegiuitorilor în timp util, înainte de negocierea noilor protocoale, toate aceste documente trebuind să fie publice și să fie disponibile cel puțin în cele trei limbi de lucru ale UE;

48.  subliniază necesitatea ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător atât în procesul de pregătire și negociere, cât și în monitorizarea și evaluarea pe termen lung a funcționării acordurilor bilaterale, în conformitate cu dispozițiile TFUE; Parlamentul, la fel ca și Consiliul, ar trebui să fie informat imediat și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii legate de APS, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din TUE și cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE; își reafirmă convingerea că Parlamentul ar trebui să fie reprezentat de observatori în cadrul reuniunilor comitetelor mixte prevăzute de acordurile din domeniul pescuitului și insistă ca societatea civilă, inclusiv reprezentanții sectorului pescuitului atât din UE, cât din țările terțe, să participe, de asemenea, în calitate de observatori la aceste reuniuni;

49.  susține lansarea unor audituri științifice pentru evaluarea stocurilor de pește, înainte de negocierea acordurilor și solicită ca statul terț să comunice activitățile de pescuit desfășurate în apele sale de flotele altor țări, pentru ca aceste obiective să fie eficiente;

50.  este convins că transparența deplină privind capturile, plățile și implementarea sprijinului sectorial va fi un instrument indispensabil pentru dezvoltarea unui pescuit responsabil și durabil, bazat pe o bună guvernare și pe combaterea utilizării incorecte a sprijinului UE și a corupției;

51.  subliniază, totodată, necesitatea îmbunătățirii transparenței, atât pe parcursul negocierii, cât și pe perioada în care acordurile privind pescuitul sunt în vigoare, atât din partea UE, cât și din partea țărilor terțe;

52.  insistă ca statele membre să zilnic capturile statelor de coastă și să respecte pe deplin normele aplicabile în apele țărilor partenere;

53.  crede cu tărie că ar trebui să se asigure de către Comisie că negocierile cu țările terțe referitoare la noile acorduri sau protocoale la acordurile bilaterale în domeniul pescuitului sunt deschise cu mult înainte de data expirării unor astfel de dispoziții; în acest context, subliniază importanța implicării timpurii a Parlamentului pentru a evita aplicarea provizorie a unor astfel de dispoziții care conduc la un fapt împlinit ireversibil ce nu este în beneficiul UE și nici al țării terțe;

54.  consideră că industria europeană de pescuit ar trebui să preia o parte considerabilă a costurilor atunci când achiziționează drepturi de acces la zonele de pescuit din exteriorul UE în cadrul unui acord bilateral sau multilateral în domeniul pescuitului;

55.  consideră că ar trebui să existe o abordare regională a negocierii și implementării acordurilor bilaterale ale UE, în special a celor referitoare la flota care se ocupă cu pescuitul de ton și, după caz, o legătură directă clară între termenii pe care îi conțin și măsurile de gestionare și performanța ORGP relevante;

56.  se simte obligat să își exprime nemulțumirea față de Comisie, la nivel regional, cu privire la regresul vădit pe care îl înregistrează măsurile referitoare la angajarea marinarilor, acestea revenind la politica nedurabilă, în majoritatea cazurilor, a angajării în funcție de naționalitate, în locul angajării de cetățeni ai țărilor ACP, în general.

57.  consideră că ar trebui încheiate acorduri bilaterale care să favorizeze investițiile Uniunii în domeniul pescuitului în acele țări în care nu există în prezent acorduri de asociere, întrucât nu există posibilități de pescuit excedentar și care, astfel, să contribuie la un pescuit durabil; consideră și că în aceste cazuri, coordonarea între fondurile europene pentru dezvoltare și fondurile pentru acorduri bilaterale ar trebui să fie primordială;

Organizații regionale de gestionare a pescuitului (ORGP)

58.  invită UE să preia conducerea în consolidarea ORGP, pentru a îmbunătăți performanța acestora, inclusiv prin revizuiri regulate ale organismelor independente, în măsura în care își îndeplinesc obiectivele și pentru a asigura că recomandările făcute în aceste revizuiri sunt implementate rapid și în întregime; îndemnă UE să depună eforturi pentru a asigura că toate ORGP au un comitet de control efectiv al conformității și consideră că toate cazurile clare de nerespectare din partea statelor trebuie să ducă la sancțiuni disuasive, proporționale și nediscriminatorii, inclusiv la reduceri ale contingentelor, ale efortului, ale capacității permise etc.;

59.  solicită Comisiei să aloce mai multe resurse bugetare organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, deoarece acestea joacă un rol-cheie în combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat;

60.  consideră că UE ar trebui să acționeze în direcția îmbunătățirii sistemului decizional în cadrul ORGP, pentru a depăși abordarea de tip „cel mai mic numitor comun”, la care se poate ajunge printr-un consens, recunoscând totodată că este necesar să se organizeze dezbateri înainte de a recurge la vot în cazul în care nu se poate ajunge la un consens; consideră că ar trebui promovate planurile multianuale;

61.  consideră că Uniunea trebuie să își coordoneze mai bine politicile de dezvoltare și în domeniul pescuitului și să se implice în dialoguri și parteneriate sistematice, pe termen lung și în profunzime, cu state costiere, de pavilion și de piață pentru a realiza o mai bună gestionare a pescuitului și a asigura securitatea alimentară la nivel mondial;

62.  invită Comisia să ia inițiativa pentru a promova crearea unei rețele cuprinzătoare de acoperire a ORGP, astfel încât întreg pescuitul în marea liberă să fie gestionat în mod eficient prin abordări ecosistemice și preventive, pentru a asigura conservarea resurselor; în acest sens, își reafirmă sprijinul pentru crearea de noi ORGP noi acolo unde nu există niciuna, precum și pentru o creștere a competenței ORGP existente sau o revizuire a convențiilor lor;

63.  constată că o consecință a schimbărilor climatice și a modificărilor produse în distribuția speciilor este disponibilitatea unor zone noi de pescuit în apele arctice; consideră că UE ar trebui să întreprindă inițiative pentru a asigura că operațiunile de pescuit sunt gestionate în mod eficient (de către ORGP existente sau de cele nou-înființate) în vederea gestionării și conservării sustenabile a stocurilor în aceste ape; consideră că pescuitul ar trebui să fie restricționat pentru a permite efectuarea unor evaluări științifice ale stocurilor arctice și ale activităților de pescuit care pot exploata în mod sustenabil aceste resurse;

64.  constată că Marea Neagră ar profita de pe urma unei noi ORGP și invită Comisia să propună crearea acesteia;

65.  consideră că ORGP trebuie să dezvolte sisteme de gestionare, menite să mențină stocurile la un nivel superior randamentului maxim sustenabil al resurselor, care să asigure o alocare echitabilă și corectă a resurselor, bazată pe criterii sociale și de mediu transparente, precum și pe cel al capturilor istorice, incluzând astfel drepturile /aspirațiile legitime ale statelor în curs de dezvoltare, precum și așteptările flotelor care au pescuit până în prezent în mod sustenabil în aceste ape și asigurând în același timp aplicarea integrală a măsurilor de gestionare și conservare de către toți membrii;

66.  se opune cu fermitate promovării de către UE a adoptării sistemelor de concesiuni transferabile de pescuit (CTP) în ORGP; consideră că adoptarea unor sisteme de gestionare pe baza drepturilor în cadrul ORGP nu ar trebui să pună în pericol mijloacele de trai ale comunităților pescărești din țările în curs de dezvoltare;

67.  consideră că implicarea tuturor părților afectate, de la conceperea politicilor, până la punerea în aplicare a acestora va conduce la o bună guvernare;

68.  solicită realizarea unei evaluări adecvate a capacității de pescuit a flotelor UE autorizate să pescuiască în exteriorul apelor UE, utilizând indicatori fiabili ai capacității navelor de a captura pește și luând în considerare progresele tehnologice și pe baza recomandărilor Consultării tehnice din 1999 a FAO privind măsurarea capacității de pescuit(9); consideră că UE ar trebui să identifice acele ORGP în care există probleme de supracapacitate și să asigure înghețarea capacității flotelor, acordând prioritate drepturilor statelor costiere;

Alte aspecte ale dimensiunii externe

69.  consideră că, deși activitățile întreprinderilor UE în exterior ar putea depăși dimensiunea externă a PCP, activitățile comerciale și acordurile private între proprietarii de nave din UE și țările terțe, de exemplu, încheiate de multe ori în cadrul politicilor bilaterale de cooperare, trebuie respectate și protejate în mod legitim, atât timp cât se desfășoară într-un cadru legal din punct de vedere internațional;

70.  consideră că investițiile europene externe în domeniul pescuitului trebuie incluse în dimensiunea externă a PCP, ca o a treia componentă, împreună cu acordurile în domeniul pescuitului și ORGP, și că PCO ar trebui să încurajeze investițiile externe sustenabile în pescuit;

71.  consideră că PCP trebuie să promoveze strategiile de responsabilitate socială corporativă, astfel încât să ne asumăm pe deplin responsabilitatea socială, în sensul Strategiei UE 2011-2014 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor;

72.  consideră că informațiile privind acordurile private între proprietarii de nave din UE și țările terțe, precum și asociațiile în participațiune din țări terțe, inclusiv numărul și tipul de nave care funcționează conform acestor acorduri și asociații în participațiune, precum și capturile acestora, trebuie furnizate în continuare Comisiei de către statul membru și ar trebui făcute disponibile public, în conformitate cu normele de protecție a datelor cu caracter personal și a datelor comerciale, astfel cum se prevede în Regulamentul privind autorizațiile de pescuit;

73.  încurajează UE să promoveze o agendă globală și multilaterală care să implice responsabilitatea în desfășurarea unei activități durabile în domeniul pescuitului;

74.  solicită Comisiei și statelor membre să ia serios în considerare metodele de crearea a unor stimulente puternice pentru ca navele care arborează un pavilion al UE să rămână în registrul UE, cu excepția cazului în care sunt reînregistrate sub pavilionul unor state cu reputație bună în toate ORGP relevante; consideră că cel mai bun mod de a atinge acest obiectiv este acela de a asigura o concurență loială între pavilioanele UE și pavilioanele statelor din afara UE impunând respectarea acelorași standarde în ceea ce privește sustenabilitatea ecologică și socială de către țările terțe, atât bilateral, cât și multilateral, precum și utilizarea de măsuri legate de piață;

75.  își exprimă impaciența față de Comisie care nu a adăugat pe lista INN a UE, alte nave decât cele enumerate de ORGP și nici nu a propus o listă a țărilor necooperante, în pofida faptului că Regulamentul INN a intrat în vigoare de mai bine de doi ani și solicită insistent ca acest lucru să se realizeze în cel mai scurt timp posibil; insistă asupra necesității solicitării de sprijin din partea principalilor noștri parteneri, în scopul eradicării pescuitului INN în toate oceanele;

76.  insistă ca mai degrabă Comisia decât țările terțe să aibă competența de a acorda certificate fitosanitare navelor țării terțe care să permită exportul direct de produse obținute din pescuit în UE;

77.  reamintește necesitatea de a gestiona plafoanele capacității de pescuit a flotei comunitare externe în mod diferențiat, în funcție de ORGP, și de a lua în considerare contextul diferit în care operează acest segment al flotei;

78.  încurajează băncile și celelalte instituții de creditare ca, înainte de a acorda accesul la capital, să includă și evaluarea sustenabilității economice, sociale și de mediu a activităților și nu doar profitabilitatea acestora pe termen scurt;

79.  consideră că politica comercială a UE ar trebui să contribuie și la asigurarea unui pescuit sustenabil în întreaga lume, prin promovarea aderării la convențiile și acordurile internaționale relevante privind administrarea pescuitului în cadrul acordurilor comerciale preferențiale;

80.  invită Comisia să asigure consolidarea unui comerț cu pește echitabil, transparent și sustenabil în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ale UE;

81.  consideră că, în același timp, ar trebui prevăzute stimulente pentru ca țările terțe care nu împărtășesc standardele UE să adopte bunele practici și, după caz, să stabilească măsurile comerciale, ca o interdicție a importurilor de produse de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) și de produse de pescuit și acvacultură fabricate fără respectarea drepturilor omului, precum și convențiile Organizației Națiunilor Unite privind munca (OIM) și navigarea (OMI);

82.  îndeamnă Comisia să stimuleze cooperarea internațională împotriva pescuitului INN, analizând fezabilitatea integrării celorlalte două țări care, împreună cu UE, constituie principalele piețe de pește din lume, respectiv Statele Unite și Japonia, astfel încât această acțiune comună să se poată realiza prin aplicarea unui număr unic de identificare tuturor navelor și să se asigure trasabilitatea totală a produsului, într-o manieră complet transparentă;

83.  subliniază faptul că, încălcarea gravă și sistematică de către o țară parteneră a obiectivelor, adoptate de ORGP sau de oricare acord internațional la care UE este parte, privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole poate conduce la o retragere temporară a tarifelor preferențiale; invită Comisia să prezinte periodic Parlamentului rapoarte privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la conservarea și gestionarea resurselor piscicole incluse în propunerea sa privind sistemul revizuit de preferințe tarifare generalizate (SPG);

84.  consideră că UE trebuie să se asigure că produsele importate prin comerțul internațional respectă norme și reglementări identice celor aplicabile produselor UE;

85.  invită Comisia să asigure că peștele și produsele obținute din pescuit din țările terțe îndeplinesc aceleași condiții sanitare și de igienă și provin din activități de pescuit sustenabil pentru a crea, prin urmare, condiții echitabile de concurență între pescuitul în UE și pescuitul în țările din afara UE;

86.  invită Comisia să simplifice în continuare politica UE în ceea ce privește obiectivele politicilor de dezvoltare, comercială și în domeniul pescuitului;

87.  insistă că acordurile comerciale bilaterale și multilaterale negociate de UE ar trebui:

   să fie însoțite de evaluări privind impactul economic, social și ecologic cu privire la pericolul supraexploatării resurselor, atât pentru țările terțe, cât și pentru statele membre, ținând seama de rețelele deja crete de acordurile preexistente,
   să respecte regulile de origine,
   să impună trasabilitatea produsului pentru a asigura că provine din pescuitul legal și sustenabil,
   să nu submineze Regulamentul INN sau alte dispoziții ale PCP,
   să includă dispoziții care să asigure că doar produsele pescărești care provin din activități de pescuit bine gestionate sunt comercializate,
   să nu conducă la o dezvoltare a comerțului pe baza supraexploatării și a diminuării resurselor;
   să nu permită intrarea pe piața UE a produselor obținute din capturi nesustenabile;
   să includă dispoziții de suspendare și de revizuire a plății contribuției financiare, precum și dispoziții privind suspendarea punerii în aplicare a protocolului în cazul în care se încalcă elemente esențiale și fundamentale privind drepturile omului, astfel cum se prevede, de exemplu, la articolul 9 din Acordul de la Cotonou sau în caz de nerespectare a Declarației OIM privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă;

88.  reamintește că, din cauza legislațiilor diferite a majorității partenerilor comerciali ai UE, chestiunea regulilor de origine și cumularea acestora reprezintă probleme controversate și sensibile în cadrul negocierilor comerciale; prin urmare, invită Comisia să acorde acestora o atenție sporită și să negocieze soluții echilibrate care să nu defavorizeze sectorul pescuitului din UE;

89.  salută propunerile Comisiei referitoare la măsurile legate de comerț, cum ar fi aplicarea de restricții la importurile de pește și de produse pescărești pentru țările care permit pescuitul nesustenabil, asigurând totodată compatibilitatea acestora cu normele OMC;

90.  invită UE să elaboreze și să pună în aplicare strategii regionale la nivelul oceanelor și al mărilor, mai ales al celor în care activitățile de pescuit sustenabil pot fi garantate doar printr-o cooperare internațională;

o
o   o

91.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 286, 29.10.2008, p. 1.
(2) JO L 286, 29.10.2008, p. 33.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0516.
(4) JO C 348 E, 21.12.2010, p. 15.
(5) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 119.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0232.
(7) Texte adoptate: P7_TA(2011)0573.
(8) Convenția privind munca forțată, 1930 (nr. 29), Convenția privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical, 1948 (nr. 87), Convenția privind dreptul de organizare și negociere colectivă, 1949 (nr. 98), Convenția privind egalitatea de remunerare, 1951 (nr. 100), Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105), Convenția privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei, 1958 (nr. 111), Convenția privind vârsta minimă de încadrare în muncă, 1973 (nr. 138), Convenția privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor, 1999 (nr. 182);
(9) ftp://ftp.fao.org/docrep/fao/007/x4874e/x4874e00.pdf.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate