Index 
Texte adoptate
Marţi, 22 mai 2012 - Strasbourg
Valorile nominale și specificațiile tehnice ale monedelor euro ce urmează să intre în circulație *
 Strategia de securitate internă a Uniunii Europene
 Abordarea UE privind dreptul penal
 O strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili
 Emiterea de monede euro ***I
 Tabloul de bord al pieţei interne
 Femeile din Turcia în anul 2020
 Modificarea Regulamentului de procedură al Parlamentului European în ceea ce privește implementarea Inițiativei cetățenești europene

Valorile nominale și specificațiile tehnice ale monedelor euro ce urmează să intre în circulație *
PDF 265kWORD 40k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 975/98 privind valorile nominale și specificațiile tehnice ale monedelor euro ce urmează să intre în circulație (COM(2011)0296 – C7-0189/2011 – 2011/0128(NLE))
P7_TA(2012)0206A7-0440/2011

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0296),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0189/2011),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0440/2011),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 975/98
Articolul 1g – alineatul 2
(2)  În aplicarea alineatului (1), statul membru emitent trimite Comisiei noile proiecte ale desenelor pentru monedele euro cu cel puțin șase luni înainte de data planificată a emisiunii. Comisia verifică conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament fără întârziere, într-un termen de maximum zece zile lucrătoare.
(2)  În aplicarea alineatului (1), statul membru emitent trimite Comisiei noile proiecte ale desenelor pentru monedele euro cu cel puțin șase luni înainte de data planificată a emisiunii. Comisia verifică conformitatea cu dispozițiile prezentului regulament fără întârziere, într-un termen de maximum 10 zile lucrătoare. Comisia informează celelalte state membre și BCE cu privire la constatările sale, în termen de zece zile lucrătoare de la verificarea respectivă.

Strategia de securitate internă a Uniunii Europene
PDF 299kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la Strategia de securitate internă a Uniunii Europene (2010/2308 (INI))
P7_TA(2012)0207A7-0143/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere, în special, articolele 6, 7, 8, articolul10 alineatul (1), articolele 11, 12, 21, 47-50, 52 și 53 din Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere, în special, articolul 2 și articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și titlul V capitolele 1, 2, 4 și 5 (Spațiul de libertate, securitate și justiție) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia Consiliului din 25 februarie 2010 privind instituirea Comitetului permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă (COSI)(1),

–  având în vedere „Programul de la Stockholm – o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora” și Comunicarea Comisiei intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei – Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm” (COM(2010)0171),

–  având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene („Către un model european de securitate”), adoptată de Consiliu la 25 și 26 februarie 2010,

–  având în vedere Strategia Uniunii Europene de luptă împotriva terorismului, adoptată de Consiliu la 30 noiembrie 2005,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură” (COM(2010)0673),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Primul raport anual privind punerea în aplicare a strategiei de securitate internă a UE” (COM(2011)0790),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu privind consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare în Uniunea Europeană - un Plan de acțiune al Uniunii Europene în domeniul CBRN (COM(2009)0273),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 24 și 25 februarie 2011 referitoare la Comunicarea Comisiei privind Strategia de securitate internă a Uniunii Europene în acțiune,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 8 și 9 noiembrie 2010 privind crearea și punerea în aplicare a unui ciclu de politici ale UE privind formele grave de criminalitate internațională organizată,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind stabilirea priorităților UE pentru combaterea criminalității organizate în perioada 2011-2013,

–  având în vedere avizul Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) din 17 decembrie 2010 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură”,

–  având în vedere Raportul privind situația și tendințele terorismului în UE („TE-SAT 2011”), elaborat de Europol,

–  având în vedere Evaluarea privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată („OCTA 2011”), elaborată de Europol,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate din 2003(2) și Raportul din 2008 referitor la raportul de punere în aplicare a acesteia(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – „Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor – Programul de la Stockholm”(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la criminalitatea organizată în Uniunea Europeană(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări(7),

–  având în vedere jurisprudența relevantă a instanțelor europene și a curților constituționale naționale, care abordează criteriul proporționalității și necesitatea ca acesta să fie respectat de autoritățile publice într-o societate democratică,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0143/2012),

A.  întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona Uniunea a consolidat și mai mult spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ) în ceea ce privește drepturile fundamentale și diferitele sisteme și tradiții juridice ale statelor membre; întrucât politicile din acest domeniu reprezintă o competență partajată între Uniune și statele membre, în conformitate cu dispozițiile tratatului;

B.  întrucât, prin urmare, Tratatul de la Lisabona a ancorat puternic politica de securitate a UE într-un stat de drept specific al UE, punând bazele pentru dezvoltarea unei agende de securitate, împărtășită profund de UE și de statele membre și supusă unui control democratic la nivel european și național; întrucât consolidarea acestei politici trebuie realizată pe baza valorilor democratice, a respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

C.  întrucât orice politică de securitate trebuie să includă și o componentă de prevenire, care este indispensabilă într-o perioadă în care inegalitățile economice și sociale sunt din ce în ce mai mari, punând astfel în pericol respectarea efectivă a drepturilor fundamentale;

D.  întrucât Programul de la Stockholm a subliniat faptul că Strategia de securitate internă a UE ar trebui dezvoltată pentru a îmbunătăți în continuare securitatea în cadrul Uniunii, protejând astfel viața și siguranța cetățenilor Uniunii și luptând în mod eficient împotriva criminalității organizate, a terorismului și a altor amenințări, respectând totodată drepturile fundamentale, principiile protecției internaționale și statul de drept;

E.  întrucât nici statele membre, nici Comisia nu au luat în considerare până în prezent stabilirea unui rol pentru Parlament în acest proces, în pofida intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

F.  întrucât Comunicarea Comisiei privind Strategia de securitate internă (SSI) pentru perioada 2010-2014 a identificat cinci domenii prioritare în care UE poate aduce valoare adăugată, și anume combaterea și prevenirea criminalității organizate grave, a terorismului și a criminalității informatice, îmbunătățirea gestionării frontierelor externe și dezvoltarea unei capacități de rezistență în caz de dezastre naturale sau provocate de om;

G.  întrucât primul raport anual al Comisiei privind punerea în aplicare a SSI a confirmat faptul că toate cele cinci obiective identificate în 2010 rămân valabile și a subliniat situația actuală, progresele înregistrate până în prezent și calea de urmat;

H.  întrucât în Programul de la Stockholm s-a menționat faptul că „elaborarea, monitorizarea și punerea în aplicare a strategiei de securitate internă ar trebui să devină una dintre atribuțiile prioritare ale COSI”,

1.  salută eforturile depuse pentru stabilirea unei SSI și a principiilor fundamentale care stau la baza modelului european de securitate dezvoltat în cadrul SSI, în special în ceea ce privește relația consolidată dintre securitate, libertate și viața privată, precum și cooperarea și solidaritatea dintre statele membre; subliniază faptul că măsurile de securitate și cooperarea din cadrul UE trebuie să respecte obligațiile Uniunii în materie de drepturi fundamentale și să se concentreze asupra unei aplicări țintite a legislației și asupra activităților serviciilor de informații care au dat dovadă că au capacitatea de a reduce în mod real rata criminalității și de a preveni atacurile teroriste;

2.  subliniază că libertatea, securitatea și justiția sunt obiective care trebuie urmărite în paralel și consideră că punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale trebuie să fie elementul central al oricărei SSI cu drepturi depline; reamintește că, pentru garantarea libertății și a justiției, trebuie să se asigure întotdeauna securitatea în conformitate cu principiile prevăzute în tratate, cu statul de drept și cu obligațiile Uniunii în materie de drepturi fundamentale;

3.  ia act de progresele înregistrate de statele membre și de Comisie în cadrul ciclului de elaborare a politicilor UE în domeniul criminalității organizate grave, în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor strategice generale prin intermediul acțiunilor bazate pe cooperarea interguvernamentală la nivel operațional; consideră totuși că este necesară o repartizare clară a sarcinilor la nivel național și la nivelul UE, că Parlamentul trebuie să fie implicat în procesul de orientare politică, de punere în aplicare și de evaluare a rezultatelor și că o evaluare amănunțită a ciclului european de elaborare a politicilor ar trebui să fie efectuată în 2013; de asemenea, consideră că, în funcție de natura ciclului, acesta ar trebui să fie redenumit „ciclul operațional al UE”; invită statele membre să evalueze în mod regulat complementaritatea planurilor naționale de combatere a crimei organizate cu planurile care urmează să fie dezvoltate la nivel european și să analizeze rezultatele obținute și perspectivele dintr-un punct de vedere strategic și operațional european, implicând instituțiile UE, agențiile relevante ale UE și parlamentele naționale;

4.  consideră, de asemenea, că este esențial să se prevadă resurse financiare suficiente pentru punerea în aplicare a acestei strategii în cadrul multianual 2014-2020, prin utilizarea fondurilor prevăzute în acest scop;

5.  reamintește că UE și statele membre dețin competențe comune în domeniul politicilor de securitate și că acesta este un domeniu în care principiul subsidiarității trebuie respectat; consideră că, printr-o abordare cuprinzătoare și coerentă, cadrul SSI ar putea aduce o valoare adăugată eforturilor depuse de toate instituțiile UE și de statele membre în acest domeniu;

6.  consideră că efectuarea de către UE a unei analize ample, bazate pe dovezi și pe cunoaștere cu privire la amenințările care trebuie abordate este o cerință esențială pentru o strategie de securitate internă eficientă și că Europol, cu sprijinul altor instituții, organisme și agenții europene, ar trebui să realizeze o astfel de analiză la nivelul UE, pe baza unei metodologii mai transparente și mai robuste de evaluare a amenințărilor și bazându-se pe contribuțiile substanțiale ale statelor membre;

7.  reamintește că Parlamentul European reprezintă în prezent un actor instituțional cu drepturi depline în domeniul politicilor de securitate și că, prin urmare, el are dreptul de a participa în mod activ la stabilirea caracteristicilor și priorităților SSI și ale modelului european de securitate și la evaluarea acestor instrumente, inclusiv prin exerciții de control periodic al punerii în aplicare a SSI, care trebuie să fie efectuate în comun de PE, de parlamentele naționale și de Consiliu în temeiul articolelor 70 și 71 din TFUE și al articolului 6 alineatul (2) din Decizia de instituire a COSI;

8.  susține, în acest context și pe baza cooperării existente între Parlamentul European și parlamentele naționale, ideea de „ciclu parlamentar de elaborare a politicilor” – care trebuie să fie conceput pentru a corespunde cât mai bine, printre altele, cu perioada de raportare anuală a Comisiei în acest domeniu –, care să se încheie cu un raport parlamentar anual privind situația actuală a SSI;

9.  subliniază importanța coerenței și a sinergiilor dintre aspectele interne și externe ale securității și evidențiază importanța garantării faptului că măsurile și acțiunile de punere în aplicare a SSI respectă obligațiile Uniunii în materie de drepturi fundamentale, în special articolele 2, 6 și 7 din TUE, și obiectivele sale în materie de politică externă, prevăzute la articolul 21 din TUE, precum și dreptul internațional al drepturilor omului și dreptul internațional umanitar; ia act de documentul comun privind întărirea legăturilor dintre actorii implicați în politica de securitate și apărare comună (PESA) și spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ) și acțiunile evidențiate în foaia de parcurs; subliniază importanța unui schimb de informații, a unei consultări și cooperări corespunzătoare între toți actorii implicați, precum și importanța unor soluții care să vizeze mai degrabă anticiparea evenimentelor decât reacția la acestea; așteaptă cu interes rezultatul muncii efectuate în cadrul punerii în aplicare a Programului de la Stockholm privind complementaritatea dintre acțiunile statelor membre și cele ale UE în ceea ce privește dimensiunea externă a SLSJ, precum și a inițiativelor care vizează posibila actualizare a strategiei UE în materie de securitate externă;

10.  subliniază că orice SSI ar trebui, pe termen lung, să se concentreze mai mult pe legătura demonstrabilă dintre amenințările externe și lipsa sau utilizarea ineficientă a strategiilor și a măsurilor care pot constitui un element puternic de prevenire a amenințărilor la adresa securității, precum asistența specifică pentru dezvoltare, strategiile de reducere a sărăciei sau planurile de reabilitare în urma dezastrelor naturale sau cauzate de om;

11.  ia act de definirea celor cinci domenii-cheie pentru care s-au propus acțiuni concrete diferite la nivelul UE și la nivel de stat membru; consideră că aceste obiective nu sunt exhaustive și că ordinea priorităților ar fi putut fi mai bine structurată; consideră că lupta împotriva terorismului și a crimei organizate este și trebuie să rămână o prioritate esențială în cadrul SSI; consideră că rezistența în fața dezastrelor naturale și a celor provocate de om, inclusiv deficiențele unor infrastructuri critice, trebuie să fie, de asemenea, abordată; ia act totuși de faptul că nu pare să fie pe deplin justificată sau indicată întreprinderea, în cadrul SSI, a unei acțiuni în domeniul respectării drepturilor de proprietate intelectuală, chestiune ce face obiectul unei dezbateri aprofundate specifice;

12.  consideră că toate formele de criminalitate organizată, inclusiv mafia, reprezintă o amenințare crescândă la adresa libertății, securității și justiției pentru toți cetățenii UE și că combaterea acesteia trebuie să rămână o prioritate, în conformitate cu recomandările formulate în Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la criminalitatea organizată în Uniunea Europeană, pe baza datelor și informațiilor specifice cu privire la cooperarea existentă între UE și statele membre în ceea ce privește lupta împotriva mafiei, a spălării banilor, a corupției, a infracționalității în rândul persoanelor cu funcții de răspundere și a altor forme de criminalitate organizată;

13.  solicită Comisiei și Consiliului să acorde prioritate combaterii corupției în contextul agendei de securitate a UE și să aloce resursele adecvate, având în vedere faptul că Programul de la Stockholm (4.1) enumeră corupția printre amenințările transnaționale care continuă să pericliteze securitatea internă a Uniunii și care necesită un răspuns clar și cuprinzător;

14.  reamintește importanța prevenirii și combaterii terorismului și a activităților conexe, inclusiv a finanțării sale, și așteaptă cu interes propunerea unui cadru pentru luarea unor măsuri administrative, cum ar fi înghețarea fondurilor persoanelor suspectate de terorism, în conformitate cu articolul 75 din TFUE; în plus, depășind cadrul specific al SSI, solicită Comisiei și statelor membre să aibă în vedere adoptarea unei legislații specifice referitoare la victimele terorismului pentru a recunoaște caracterul lor public și pentru a include mai multe dispoziții detaliate, care să asigure o protecție, un sprijin și o recunoaștere adecvate;

15.  consideră că este deosebit de important să se combată în mod decisiv infracțiunile ecologice, economice și cele comise de întreprinderi, al căror impact este deosebit de nociv pentru condițiile de viață ale cetățenilor UE, în special într-o perioadă de criză; regretă, în acest sens, măsurile adoptate de anumite state membre care vizează reducerea sancțiunilor pentru infracțiunile comise în aceste domenii; subliniază, de asemenea, decalajul dintre propunerile prezentate în aceste domenii și stigmatizarea anumitor acte de delincvență mai puțin importante;

16.  salută faptul că lupta împotriva criminalității informatice a devenit o prioritate în cadrul SSI și evidențiază importanța punerii accentului pe prevenire; ia act de angajamentul Comisiei de a dezvolta în 2012 o strategie europeană amplă pentru securitatea internetului și sprijină acest angajament; îndeamnă statele membre să ratifice Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea cibernetică;

17.  reiterează faptul că consolidarea cooperării polițienești și judiciare în UE, inclusiv prin intermediul Europol și Eurojust, precum și printr-o formare corespunzătoare, este esențială pentru o strategie de securitate internă adecvată și că aceasta trebuie să implice autoritățile competente din statele membre, precum și instituțiile și agențiile UE; invită Comisia și statele membre să facă din această cooperare o prioritate a SSI; solicită, de asemenea, crearea unor instrumente juridice adaptate și coerente pentru a facilita utilizarea elementelor de probă;

18.  subliniază contribuția misiunilor PSAC la promovarea respectării statului de drept și menținerea păcii și a securității în vecinătatea Uniunii Europene și în întreaga lume, contribuind astfel la evitarea eșecului statal și la eliminarea refugiilor pentru activitatea transnațională cu caracter infracțional și terorist;

19.  regretă, în acest sens, că SSI nu are încă o veritabilă „dimensiune judiciară”; reamintește, în conformitate cu Programul de la Stockholm, că încrederea reciprocă trebuie întărită prin dezvoltarea progresivă a unei culturi judiciare europene bazate pe diversitatea sistemelor juridice și pe unitate prin intermediul dreptului european și că sistemele judiciare ale statelor membre ar trebui să poată coopera în mod coerent și eficace, respectând tradițiile lor juridice naționale; consideră că stabilirea unui set de priorități în domeniul cooperării judiciare trebuie să fie privită în contextul legăturii strânse dintre toate dimensiunile spațiului, consacrate la titlul V din TFUE, și anume spațiul de libertate, securitate și justiție; subliniază importanța punerii în aplicare corespunzătoare a acordurilor privind cooperarea judiciară cu țările terțe;

20.  consideră că, în ceea ce privește legăturile dintre securitatea internă și externă, cooperarea Uniunii cu alte instituții internaționale, cum ar fi NATO și OSCE, ar trebui promovată în continuare;

21.  subliniază că lupta împotriva terorismului este o prioritate pentru SSI, ale cărei obiective și instrumente trebuie să fie evaluate în mod corespunzător, astfel cum este indicat în Rezoluția Parlamentului din 14 decembrie 2011 referitoare la politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări; subliniază că trebuie să se acorde în continuare prioritate atât politicilor de prevenire și de protecție, cât și urmăririi penale și acțiunii; în acest context, consideră că este necesar să se acorde o atenție sporită aplicării țintite a legislației și activităților serviciilor de informații care au dat dovadă că au capacitatea de a preveni atacurile teroriste și care se desfășoară în conformitate cu principiile necesității, proporționalității și respectării drepturilor fundamentale și pe baza unei supravegheri și responsabilizări corespunzătoare; reamintește că acest lucru este esențial dacă UE dorește să fie un actor credibil în promovarea drepturilor fundamentale atât pe plan intern, cât și pe plan extern;

22.  consideră că este esențial să se dezvolte mecanisme de prevenire, în special pentru a permite detectarea precoce a semnelor de radicalizare violentă sau a amenințărilor, inclusiv a amenințărilor din partea unui extremism violent sau militant; reamintește importanța acțiunilor care vizează combaterea radicalizării violente în rândul populațiilor vulnerabile și așteaptă cu interes activitatea viitoare a Rețelei europene pentru sensibilizarea cu privire la radicalizare, a cărei misiune este facilitarea schimbului de cunoștințe, sensibilizarea și identificarea soluțiilor inovatoare;

23.  constată atenția acordată securității frontierelor în contextul SSI, dar consideră că gestionarea frontierelor și mobilitatea persoanelor nu sunt doar aspecte de securitate, ci și trăsături-cheie ale unei strategii politice mai ample care implică dimensiunea de securitate, precum și politicile de imigrare, de azil și de dezvoltare la nivelul UE și politicile în materie de asistență pentru dezvoltare economică, socială și democratică și de promovare a drepturilor omului în țările terțe; subliniază, de asemenea, că securitatea trebuie să fie asigurată respectând realizările Uniunii, și anume dreptul la libera circulație prin frontierele interne;

24.  reiterează importanța de a garanta coordonarea acțiunilor statelor membre în ceea ce privește gestionarea frontierelor externe și subliniază că cooperarea strânsă cu țările învecinate care au frontiere comune cu UE este esențială pentru facilitarea liberei circulații și a solidarității și securității sporite la frontierele externe; evidențiază faptul că introducerea graduală a gestionării integrate a frontierelor ar trebui să vizeze facilitarea deplasărilor;

25.  consideră, prin urmare, că SSI ar trebui să reflecte în continuare viziunea Programului de la Stockholm și consideră că este oportun să se realizeze un control parlamentar la jumătatea perioadei al Programului de la Stockholm, înainte de sfârșitul anului 2013, pentru a evalua prioritățile sale strategice, legislative și financiare; de asemenea, consideră că o evaluare complementară este necesară în ceea ce privește agențiile europene relevante, care sunt în prezent „lisabonizate” (Europol, Eurojust și Rețeaua judiciară europeană) împreună cu alte agenții și organisme; reamintește că acțiunile și operațiunile agențiilor trebuie să fie conforme cu mandatul lor, astfel cum este acesta definit în deciziile privind instituirea și funcționarea acestora și trebuie să respecte valorile și principiile democratice, precum și libertățile și drepturile fundamentale stabilite de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

26.  reamintește că prelucrarea și colectarea datelor personale în cadrul SSI trebuie să respecte, în toate situațiile, principiile UE privind protecția datelor, în special principiile necesității, proporționalității și legalității, precum și legislația UE relevantă din acest domeniu; salută propunerile privind protecția datelor prezentate de Comisie la 25 ianuarie 2012, dar consideră că propunerea de directivă în domeniul cooperării judiciare în materie penală și al aplicării legii trebuie să fie mai ambițioasă și să prevadă garanții mai solide, în special în prevederile sale referitoare la stabilirea profilului și procesarea automată;

27.  reafirmă, în acest sens, necesitatea unui control democratic adecvat al agențiilor SLSJ și a unei evaluări a acțiunii acestora pentru a evita riscul atenuării distincției dintre „orientarea politică și procesul efectiv de elaborare a politicilor” în ceea ce privește aceste agenții.

28.  îndeamnă Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant și Comisia să își prezinte propunerea, planificată pentru 2011, privind punerea în aplicare a clauzei de solidaritate, care nu ar trebui să dubleze inițiativele existente, ci, mai degrabă, să definească cadrul pentru utilizarea și coordonarea instrumentelor disponibile la nivelul UE și la nivel național, inclusiv a PSAC, în situațiile menționate la articolul 222 din TFUE; consideră că UE nu va fi pregătită să prevină și să reacționeze într-un mod sigur și coordonat la orice amenințare la adresa securității unuia sau mai multor state membre decât dacă apelează la întregul spectru de posibilități deschise prin punerea în aplicare a clauzei de solidaritate între toate statele membre;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO L 52, 3.3.2010, p. 50.
(2) „O Europă sigură într-o lume mai bună – Strategia europeană de securitate”, aprobată de Consiliul European ce a avut loc la Bruxelles la 12 decembrie 2003 și elaborată sub responsabilitatea Înaltului Reprezentant al UE, Javier Solana.
(3) „Raportul privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate europeană – Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, S407/08.
(4) JO C 285E, 21.10.2010, p. 12.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0459.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0388.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0577.


Abordarea UE privind dreptul penal
PDF 217kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la abordarea UE privind dreptul penal (2010/2310(INI))
P7_TA(2012)0208A7-0144/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și, în special, partea a treia titlul V capitolul 4 intitulat „Cooperarea judiciară în materie penală”,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în special, titlul VI privind justiția,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Către o politică a UE în materie penală: asigurarea punerii în aplicare eficace a politicilor UE prin intermediul dreptului penal” (COM(2011)0573),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind modele de dispoziții pentru îndrumarea dezbaterilor Consiliului în domeniul dreptului penal,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la criminalitatea organizată în Uniunea Europeană(1),

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European din 7 mai 2009 adresată Consiliului privind crearea unui spațiu UE al justiției penale(2),

–  având în vedere studiile Parlamentului European privind „Armonizarea dreptului penal în UE”(3) și „Crearea unui spațiu UE al justiției penale”(4),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0144/2012),

A.  întrucât, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în coroborare cu măsuri adecvate privind, inter alia, prevenirea și combaterea criminalității ;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 83 din TFUE, Parlamentul și Consiliul pot stabili norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domeniul criminalității;

C.  întrucât simultan articolul 83 alineatul (3) din TFUE introduce o procedură de suspendare, în cazul în care un membru al Consiliului consideră că măsura legislativă propusă ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiție penală, recunoscându-se astfel, că dreptul penal reflectă adesea valorile de bază, uzanțele și opțiunile oricărei societăți, cu toate acestea respectându-se pe deplin legislația internațională privind drepturile omului;

D.  întrucât, prin urmare, principiile subsidiarității și proporționalității, după cum se menționează la articolul 5 din TUE, sunt relevante în mod special în cazul propunerilor legislative de reglementare a dreptului penal;

E.  întrucât sistemele de drept penal și de procedură penală ale statelor membre s-au dezvoltat de-a lungul secolelor și fiecare stat membru are propriile caracteristici și particularități și, în consecință, domeniile de bază ale dreptului penal trebuie să rămână în responsabilitatea statelor membre;

F.  întrucât principiul recunoașterii reciproce câștigă teren într-un număr tot mai mare de domenii politice, în special în legătură cu hotărârile și deciziile judecătorești și este un principiu bazat pe încredere reciprocă, care necesită instituirea unor standarde minime de protecție la cel mai înalt nivel posibil;

G.  întrucât armonizarea dreptului penal în UE ar trebui să contribuie la realizarea unei culturi juridice comune a UE în materie de combatere a criminalității, care se adaugă la, dar nu substituie, tradițiile juridice naționale, și are un impact pozitiv asupra încrederii reciproce dintre sistemele judiciare ale statelor membre;

H.  întrucât dreptul penal trebuie să reprezinte un sistem legislativ coerent, reglementat de un set de principii fundamentale și de norme de bună guvernanță, respectând pe deplin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția europeană a drepturilor omului și alte convenții internaționale privind drepturile omului la care statele membre sunt semnatare;

I.  întrucât, având în vedere că prin însăși natura sa dreptul penal poate să limiteze anumite drepturi ale omului și libertăți fundamentale ale persoanelor suspectate, acuzate sau condamnate, în plus față de eventualul efect de stigmatizare al anchetelor penale, precum și că utilizarea excesivă a legislației penale duce la o scădere a eficacității, dreptul penal trebuie aplicat în ultimă instanță (ultima ratio) prin abordarea unei conduite clar definite și delimitate, care nu poate fi rezolvată eficient prin măsuri mai puțin severe și care aduce prejudicii semnificative societății sau persoanelor fizice;

J.  întrucât, în general, legislația penală a UE ar trebui doar să prevadă pedepse pentru acte care au fost comise în mod intenționat sau, în situații excepționale, pentru actele care implică o neglijență gravă, și trebuie să aibă la bază principiul răspunderii penale subiective (nulla poena sine culpa), cu toate că, în anumite cazuri poate fi justificată prevederea răspunderii persoanelor juridice pentru anumite tipuri de infracțiuni;

K. întrucât, în conformitate cu cerința de lex certa, elementele unei infracțiuni trebuie să fie exprimate în mod precis pentru a i se asigura predictibilitatea în ceea ce privește aplicarea, domeniul de aplicare și sensul;

L.  întrucât, în cazul directivelor, statele membre își păstrează o anumită libertate cu privire la modul de transpunere a dispozițiilor în legislația lor națională, ceea ce înseamnă că, pentru a îndeplini cerința de lex certa, nu doar legislația UE în sine, dar și transpunerea sa în legislația națională trebuie să fie de cea mai înaltă calitate;

M.  întrucât introducerea dispozițiilor UE în materie de drept penal nu se limitează la domeniul libertății, securității și justiției, ci poate avea legătură cu numeroase politici diferite;

N.  întrucât, până în prezent, Uniunea Europeană adesea a elaborat ad-hoc dispoziții de drept penal, astfel creându-se nevoia unei coerențe crescute;

O.  întrucât este nevoie ca Parlamentul să își dezvolte propriile proceduri pentru a asigura, împreună cu colegislatorul, un sistem de drept penal coerent și de cea mai înaltă calitate;

P.  întrucât, pentru a facilita cooperarea în domeniul dreptului penal dintre Comisie, Consiliu și Parlament, este necesar un acord interinstituțional,

Q.  întrucât articolul 67 alineatul (1) din TFUE prevede că Uniunea reprezintă un spațiu de libertate, securitate și justiție, cu respectarea drepturilor fundamentale, a diferitelor sisteme judiciare și tradiții ale statelor membre;

1.  subliniază faptul că propunerile de dispoziții de drept penal material ale UE trebuie să respecte pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității;

2.  reamintește faptul că dreptul penal trebuie să respecte pe deplin drepturile fundamentale ale persoanelor suspectate, acuzate sau condamnate;

3.  subliniază faptul că, în acest sens, nu este suficient să se facă referiri la noțiuni abstracte sau la efecte simbolice, ci trebuie demonstrată necesitatea dispozițiilor de drept penal material prin probe necesare care să clarifice următoarele:

   dispozițiile penale vizează o conduită care cauzează prejudicii patrimoniale sau nepatrimoniale semnificative societății, persoanelor sau unui grup de persoane;
   nu există alte măsuri mai puțin invazive care să vizeze o astfel de conduită,
   infracțiunea respectivă este de o gravitate deosebită și are o dimensiune transfrontalieră sau are un impact negativ direct asupra punerii în aplicare eficiente a politicii Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectul măsurilor de armonizare;
   există o nevoie de a combate în mod comun infracțiunea în cauză, adică există o valoare adăugată practică printr-o abordare comună a UE, având în vedere, inter alia, modul de răspândire și frecvența infracțiunii în statele membre și
   în conformitate cu articolul 49 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pedepsele propuse nu sunt disproporționate față de infracțiune;

4.  recunoaște importanța celorlalte principii generale care reglementează dreptul penal, precum:

   principiul răspunderii penale subiective (nulla poena sine culpa), astfel prevăzându-se pedepse numai pentru acte care au fost comise în mod intenționat sau, în situații excepționale, pentru actele care implică o neglijență gravă,
   principiul securității juridice (lex certa): descrierea elementelor unei infracțiuni trebuie să fie exprimată în mod precis, astfel încât o persoană fizică să poată să prevadă acțiunile care vor atrage răspunderea sa penală,
   principiul neretroactivității și al lex mitior: excepțiile de la principiul retroactivității sunt permise numai dacă sunt în beneficiul autorului faptei,
   interzicerea principiului ne bis in idem care interzice ca o persoană deja condamnată sau achitată definitiv pentru o infracțiune în conformitate cu legislația unui stat membru să fie urmărită ori sancționată din nou în cadrul unei proceduri judiciare dintr-un alt stat membru,
   prezumția de nevinovăție, care prevede că orice persoană acuzată de o infracțiune este considerată nevinovată până în momentul demonstrării vinovăției sale din punct de vedere juridic;

5.  salută recunoașterea de către Comisie în Comunicarea sa recentă privind o politică a UE în materie de drept penal, a faptului că primul demers în cadrul legislației în materie de drept penal ar trebui să fie întotdeauna decizia de adoptare sau nu a măsurilor de drept penal material;

6.  încurajează Comisia să propună măsuri care să faciliteze o aplicare mai consistentă și coerentă la nivel național a dispozițiilor existente în materie de drept penal material al UE, fără a aduce atingere principiilor necesității și subsidiarității;

7.  subliniază faptul că măsurile de armonizare ar trebui propuse în primul rând cu scopul de a sprijini punerea în practică a principiului recunoașterii reciproce, mai degrabă decât numai pentru a extinde domeniul de aplicare a dreptului penal armonizat al UE;

8.  încurajează Comisia să continue să includă în evaluările sale de impact testul privind necesitatea și proporționalitatea, să se bazeze pe cele mai bune practici din statele membre care prezintă garanții înalte privind drepturile procedurale, să includă o evaluare în conformitate cu lista sa de control în domeniul drepturilor fundamentale și să introducă un test prin care să se specifice modul în care propunerile sale reflectă principiile generale sus-menționate care reglementează dreptul penal;

9.  subliniază necesitatea creării de standarde unitare minime de protecție la cel mai înalt nivel posibil pentru persoanele suspecte și acuzate în cadrul proceselor penale în vederea consolidării încrederii reciproce;

10.  încurajează Comisia și statele membre să ia în considerare, de asemenea, măsuri fără caracter legislativ care consolidează încrederea reciprocă între diferitele sisteme judiciare din statele membre, consolidează coerența și încurajează crearea unei culturi juridice comune împotriva criminalității în UE;

11.  subliniază nevoia unei abordări mai coerente și de înaltă calitate din partea UE față de dreptul penal și deplânge abordarea fragmentată urmată până în prezent;

12.  salută existența în cadrul Comisiei a unui grup de coordonare interservicii privind dreptul penal și solicită Comisiei să furnizeze Parlamentului informații mai specifice privind mandatul și funcționarea grupului;

13.  solicită asigurarea în cadrul Comisiei a unei responsabilități clare de coordonare pentru toate propunerile care conțin dispoziții de drept penal, pentru a asigura astfel, o abordare coerentă;

14.  salută existența unui grup de lucru al Consiliului privind dreptul penal material și solicită Consiliului să furnizeze Parlamentului informații specifice privind modul în care acest grup cooperează cu alte grupuri de lucru ale Consiliului care tratează dispoziții de drept penal în domenii politice, altele decât justiția și afacerile interne;

15.  solicită un acord interinstituțional privind principiile și metodele de lucru ce reglementează propunerile de viitoare dispoziții de drept penal material ale UE și invită Comisia și Consiliul să creeze un grup de lucru interinstituțional în cadrul căruia aceste instituții și Parlamentul să poată să elaboreze un astfel de acord și să discute, consultând, unde este cazul, experți independenți, chestiuni generale în vederea asigurării coerenței dreptului penal al UE;

16.  consideră că grupul de lucru interinstituțional ar trebui să contribuie la definirea unui domeniu și a unei aplicări adecvate pentru sancțiunile de drept penal la nivelul UE, precum și la examinarea legislației existente cu scopul de a reduce fragmentarea și conflictele de jurisdicție care caracterizează actuala abordare;

17.  decide să examineze modul în care o abordare coerentă a legislației UE privind dreptul penal material poate fi asigurată cel mai bine în cadrul Parlamentului și evidențiază, în acest sens, lipsa actuală a unei comisii de coordonare, precum și rolul important pe care Serviciul său Juridic ar putea eventual să îl joace;

18.  subliniază necesitatea creării unui serviciu de informare în cadrul Parlamentului, care poate sprijini deputații în activitatea zilnică, asigurând astfel calitatea activității Parlamentului, în calitate de colegiuitor;

19.  indică faptul că o abordare coerentă impune Parlamentului, înainte de adoptarea oricărei propuneri legislative privind dreptul penal material, să aibă la dispoziție o analiză juridică a propunerii, în care se arată dacă au fost integral îndeplinite toate cerințele menționate în prezenta rezoluție sau ce îmbunătățiri ar fi încă necesare;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale ale statelor membre și Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0459.
(2) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 116.
(3) http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=30499
(4) http://www.europarl.europa.eu/committees/en/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=30168


O strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili
PDF 306kWORD 100k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili (2011/2272(INI))
P7_TA(2012)0209A7-0155/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori(1),

–  având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului(2),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la un program privind protecția consumatorilor pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0707) și documentele însoțitoare (SEC(2011)1320 și SEC(2011)1321),

–  având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă(3),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”)(5),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități(7),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, așa cum a fost încorporată în tratate prin articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special, articolul 7 (respectarea vieții private și de familie), articolul 21 (nediscriminarea), articolul 24 (drepturile copilului), articolul 25 (drepturile persoanelor în vârstă), articolul 26 (integrarea persoanelor cu handicap) și articolul 38 (protecția consumatorilor),

–  având în vedere articolul 12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „cerințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”,

–  având în vedere articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la o nouă strategie pentru politica de protecție a consumatorilor(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliul European intitulată „EUROPA 2020 – o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2009 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul economic și social european și Comitetul regiunilor privind o metodă armonizată de clasificare și comunicare a reclamațiilor și cererilor de informații din partea consumatorilor (COM(2009)0346) și proiectul de recomandare al Comisiei care însoțește comunicarea în cauză (SEC(2009)0949),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 7 aprilie 2011, intitulat „Consolidarea capacității de acțiune a consumatorilor din UE” (SEC(2011)0469),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din octombrie 2011, intitulată „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor – a șasea ediție a Tabloului de bord al piețelor de consum” (SEC(2011)1271),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2011, intitulată „Consumatorii se simt ca acasă în cadrul pieței unice”, a cincea ediție a Tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori (SEC(2011)0299),

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(11),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(12),

–  având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 referitoare la transpunerea, aplicarea și asigurarea respectării Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și ale Directivei 2006/114/CE privind publicitatea înșelătoare și comparativă(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2008 privind impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați(17),

–  având în vedere Eurobarometrul special nr. 342 privind consolidarea capacității de acțiune a consumatorilor,

–  având în vedere raportul analitic intitulat „Atitudini față de comerțul transfrontalier și față de protecția consumatorilor”, publicat de Comisie în martie 2010 (Eurobarometrul Flash nr. 282),

–  având în vedere abordarea europeană a competenței mediatice în mediul digital,

–  având în vedere Orientările Comisiei referitoare la aplicarea Directivei privind practicile comerciale neloiale (SEC(2009)1666),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0155/2012),

A.  întrucât promovarea drepturilor consumatorilor și protejarea acestora reprezintă valori centrale în vederea dezvoltării unor politici relevante ale Uniunii Europene, în special pentru consolidarea pieței unice, și în vederea îndeplinirii obiectivelor strategiei Europa 2020;

B.  întrucât ambiția legată de politica UE privind protecția consumatorilor ar trebui să constea într-un grad ridicat de consolidare a capacității de acțiune a fiecărui consumator și de protejare a acestora;

C.  întrucât piața unică trebuie, de asemenea, să asigure un nivel ridicat de protecție a tuturor consumatorilor, acordându-se o atenție deosebită consumatorilor vulnerabili, pentru a ține seama de nevoile specifice ale acestora și pentru a le consolida capacitățile;

D.  întrucât conceptul de „consumatori vulnerabili” utilizat la scară largă se bazează pe noțiunea de vulnerabilitate ca fiind endogenă și vizează un grup eterogen care constă din persoane care sunt permanent considerate vulnerabile din cauza handicapului lor mental, fizic sau psihologic, a vârstei, a credulității sau a genului și întrucât conceptul de „consumatori vulnerabili” ar trebui să includă și consumatorii aflați într-o situație de vulnerabilitate, adică acei consumatori care se află într-o stare de neputință temporară ca urmare a unei diferențe între starea și caracteristicile lor individuale, pe de-o parte, și mediul lor extern, pe de altă parte, luând în considerare criterii precum educația, situația socială și financiară (de exemplu supraîndatorarea), accesul la internet etc.; întrucât toți consumatorii pot deveni, la un moment dat al vieții, vulnerabili din cauza unor factori externi și a interacțiunilor lor cu piața sau deoarece întâmpină greutăți legate de accesul la informațiile relevante privind consumatorii sau de înțelegerea acestor informații și au, prin urmare, nevoie de o protecție specială,

Vulnerabilitatea și consumatorul vulnerabil

1.  observă că diversitatea situațiilor de vulnerabilitate, atât a celor în care consumatorii se află sub o protecție legală, cât și a celor în care aceștia se află într-o situație specifică de vulnerabilitate de natură sectorială sau temporară, împiedică abordarea uniformă și adoptarea unui instrument legislativ cuprinzător, ceea ce a dus, prin urmare, la o situație în care legislația și politicile actuale în vigoare abordează problema legată de vulnerabilitate de la caz la caz; subliniază, prin urmare, că legislația europeană trebuie să abordeze problema legată de vulnerabilitatea din rândul consumatorilor ca obiectiv orizontal, ținând seama de nevoile, de capacitatea și de circumstanțele specifice ale consumatorilor;

2.  subliniază că statele membre trebuie să ia măsuri adecvate pentru a oferi garanții potrivite pentru protecția consumatorilor vulnerabili;

3.  subliniază că strategia referitoare la drepturile consumatorilor vulnerabili trebuie să se axeze pe consolidarea drepturilor acestora și pe garantarea protecției și a aplicării efective a acestor drepturi și trebuie, de asemenea, să ofere consumatorilor toate mijloacele necesare pentru ca aceștia să poată lua deciziile corecte și să își poată apăra drepturile, indiferent de instrumentul utilizat; consideră că, deoarece UE trebuie să se concentreze pe protejarea eficientă a drepturilor tuturor consumatorilor, noțiunea de „consumator obișnuit” nu prezintă flexibilitatea necesară pentru a se adapta la cazuri specifice și uneori nu corespunde situațiilor reale;

4.  subliniază că o strategie de abordare a vulnerabilității consumatorilor trebuie să fie proporțională, pentru a nu îngrădi libertățile individuale și opțiunile consumatorilor;

5.  solicită Comisiei și încurajează statele membre să observe în mod constant și îndeaproape comportamentele sociale și de consum și situațiile care ar putea aduce în situații de vulnerabilitate anumite grupuri sau indivizi, de exemplu prin analizarea reclamațiilor din partea consumatorilor, pentru a elimina vulnerabilitatea prin măsuri specifice, dacă este cazul, pentru a oferi protecție tuturor consumatorilor, indiferent de capacitatea și de vârsta lor;

6.  subliniază că există în continuare diferențe între produse cu aceeași marcă din diferite state membre, prin urmare consumatorii din anumite state membre sunt mai puțin protejați; evidențiază faptul că actualul cadru juridic nu permite eliminarea diferențelor legate de calitate dintre produse cu aceeași marcă din diferite state membre și invită Comisia să completeze legislația în domeniul protecției consumatorilor în mod corespunzător;

Evaluarea cadrului legislativ actual

7.  observă că Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori a introdus problema vulnerabilității consumatorilor, punând accentul pe „influența necorespunzătoare” care ar putea fi exercitată asupra consumatorilor care nu au o voință formată în totalitate; ia act de faptul că Directiva 2005/29/CE abordează în principal vulnerabilitatea din perspectiva intereselor economice ale consumatorilor;

8.  subliniază că Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor, cel mai recent instrument dedicat protecției acestora, consolidează cerințele privind informarea precontractuală și contractuală, propunând un drept de retragere consolidat în cazul în care furnizorul sau vânzătorul nu și-a îndeplinit obligația legală de a furniza informațiile respective și impunând ca acestea să fie transmise în mod clar și cuprinzător; consideră că ar trebui luate măsuri adecvate și eficiente și în sectoarele care nu fac obiectul Directivei 2011/83/UE și în care poate exista o vulnerabilitate deosebită, precum sectorul financiar sau cel al transporturilor;

Consolidarea capacității de acțiune: responsabilitatea consumatorilor în ceea ce privește propria protecție

9.  consideră că o consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili nu presupune numai o evoluție a legislației și respectarea efectivă a drepturilor acestora, ci și o consolidare a capacității lor de a lua decizii optime în mod autonom; salută și susține, prin urmare, cu tărie eforturile Comisiei de a promova consolidarea capacității de acțiune a consumatorilor prin furnizarea unor informații ușor accesibile și ușor de înțeles și prin educarea consumatorilor, deoarece toate măsurile luate în acest sens contribuie la realizarea unei piețe interne mai eficiente și mai echitabile; este însă preocupat de faptul că această abordare poate fi insuficientă pentru protecția consumatorilor vulnerabili, întrucât vulnerabilitatea acestora poate proveni din dificultatea lor de a accesa sau de a evalua informațiile pe care le primesc; solicită Comisiei să elaboreze o politică privind consumatorii pentru toți consumatorii europeni și să se asigure că acei consumatori care sunt vulnerabili au acces la aceleași bunuri și servicii și că nu sunt induși în eroare;

10.  observă că vulnerabilitatea multor consumatori apare în special din lipsa unei atitudini convingătoare și din neînțelegerea informațiilor pe care le primesc sau a posibilităților disponibile sau din necunoașterea sistemelor de depunere a reclamațiilor și de compensații existente și că aceste bariere sunt mai numeroase în cazul consumului transfrontalier și al vânzărilor la domiciliu, inclusiv al comerțului electronic transfrontalier;

11.  invită UE și statele membre să acorde mai multă atenție campaniilor de informare și de educare a consumatorilor care folosesc mesajele potrivite pentru segmentul corespunzător de consumatori și să investească mai mult în aceste campanii;

12.  invită, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze și să dezvolte în continuare inițiativele existente (precum Dolceta, ECC-NET etc.), asigurând, totodată, coerența dintre acestea pentru a îmbunătăți informarea și educarea consumatorilor;

13.  subliniază că, în cazul relațiilor contractuale, partea cea mai slabă a acestora este în mod frecvent consumatorul; invită întreprinderile să promoveze și să dezvolte inițiative de autoreglementare pentru a consolida protecția drepturilor consumatorilor vulnerabili, să se asigure că aceștia au acces la informații mai bune și mai clare și să dezvolte practici de îmbunătățire a capacității tuturor consumatorilor de a înțelege și de a evalua o înțelegere; invită autoritățile naționale competente să ofere stimulente în acest sens, precum și protecția juridică necesară pentru consumatori;

Informare și reglementare

14.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure mai bine că, în cadrul dezvoltării normelor de siguranță și a condițiilor de funcționare pentru anumite produse, se subliniază cerințele de calitate și măsurile de protecție și că se ține în mod efectiv seama de necesitatea de a asigura o protecție adecvată pentru consumatorii vulnerabili; ia act de faptul că utilizarea preconizată poate să nu ia în calcul riscurile specifice cu care s-ar putea confrunta consumatorii în situații de vulnerabilitate, în special în ceea ce privește accesul persoanelor cu deficiențe de vedere la produsele necesare vieții de zi cu zi; sugerează, prin urmare, ca reglementarea normelor de siguranță și a condițiilor pentru anumite produse să țină seama, dacă se poate, nu numai de utilizarea preconizată, ci și de cea care ar putea fi preconizată; solicită ca viitoarea revizuire a directivei privind siguranța generală a produselor să țină seama de aceste preocupări;

15.  solicită statelor membre și Comisiei să își îndrepte eforturile spre a face indicațiile destinate cetățenilor cu dizabilități accesibile, inclusiv prin standardizare, să pună la dispoziția întreprinderilor cele mai bune practici și să încurajeze aplicarea acestora și să susțină, inclusiv atunci când se utilizează resursele Uniunii Europene, furnizarea de către întreprinderi a unor informații și a unor servicii în formate accesibile tuturor cetățenilor;

16.  solicită statelor membre să semneze și să ratifice Convenția din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților, aplicabilă în ceea ce privește protecția în situații cu caracter internațional a adulților care, ca urmare a unei deficiențe sau a unei insuficiențe a capacităților personale, nu sunt în măsură să-și apere interesele;

17.  invită Comisia și Consiliul să considere consolidarea drepturilor consumatorilor vulnerabili o prioritate-cheie în cadrul revizuirii în curs de desfășurare a propunerii de regulament cu privire la un program privind protecția consumatorilor pentru perioada 2014-2020 și al viitoarei publicări a agendei privind protecția consumatorilor;

18.  invită Comisia să includă dimensiunea vulnerabilității consumatorilor în activitatea tabloului de bord privind consumatorii, de exemplu prin defalcarea datelor în funcție de vârstă, nivel de educație sau factori socioeconomici, pentru a avea o imagine de ansamblu mai clară asupra nevoilor consumatorilor vulnerabili;

19.  invită Comisia și statele membre, în conformitate cu principiile responsabilității sociale a întreprinderilor, să ofere întreprinderilor stimulente pentru a crea un sistem de etichetare voluntară a ambalajelor pentru produsele industriale în limbajul Braille (inclusiv, de exemplu, tipul produsului și data de expirare, cel puțin), pentru a face viața persoanelor cu deficiențe de vedere mai ușoară;

20.  invită, în aceeași idee, statele membre și Comisia să sprijine cercetarea și dezvoltarea de produse, servicii, echipamente și structuri proiectate universal, cu alte cuvinte care pot fi folosite de toată lumea, cât se poate de mult, fără a fi nevoie de adaptări sau de o proiectare specializată;

Sectoare deosebit de problematice

21.  precizează faptul că în forurile internaționale s-a recunoscut necesitatea de a proteja consumatorii prin informare și reglementarea piețelor financiare, a căror complexitate implică faptul că orice consumator ar putea fi vulnerabil; menționează că această complexitate poate duce la îndatorarea excesivă a consumatorilor; precizează că, în conformitate cu un studiu realizat recent de Comisie, 70% din paginile de internet ale instituțiilor și societăților financiare fac erori fundamentale în ceea ce privește publicitatea și informațiile necesare de bază referitoare la produsele oferite, iar costurile sunt prezentate într-un mod înșelător; subliniază că sectorul serviciilor financiare ar trebui să facă mai multe demersuri pentru a furniza explicații clare și simple cu privire la natura produselor și a serviciilor oferite și invită toate părțile interesate să dezvolte programe eficiente de obținere a cunoștințelor în domeniul financiar;

22.  solicită ca informațiile să fie mai bine orientate și distribuite prin toate canalele, nu numai prin cele oficiale, ci și prin intermediul organizațiilor consumatorilor și al birourilor regionale, municipale și locale, care sunt mai aproape, mai vizibile și mai ușor accesibile pentru consumatorii mai puțin mobili;

23.  subliniază necesitatea unor măsuri destinate în principal consumatorilor vulnerabili, atât la nivelul UE, cât și al statelor membre, în conformitate cu rezultatele celui mai recent Eurobarometru, care indică faptul că sub 50% dintre consumatori simt că sunt informați și protejați; menționează că mai ales categoriile vulnerabile întâmpină dificultăți în a înțelege opțiunile pe care le au, nu își cunosc drepturile, se confruntă cu mai multe probleme și sunt reticente în a acționa atunci când se ivesc probleme;

24.  subliniază faptul că copiii și tinerii, care suferă tot mai mult de pe urma consecințelor negative ale sedentarismului și ale obezității, sunt mai sensibili la publicitatea pentru alimentele cu un conținut ridicat de grăsimi, sare și zahăr; salută inițiativele și codurile de conduită de autoreglementare lansate de întreprinderi pentru a limita expunerea copiilor și a tinerilor la publicitatea pentru alimente (precum cele lansate în cadrul Platformei de acțiune a Comisiei pentru alimentație, activitate fizică și sănătate) și solicită tuturor părților interesate să educe și să informeze efectiv copiii, tinerii și pe cei care îi îngrijesc cu privire la importanța unui regim alimentar echilibrat și a unui stil de viață activ și sănătos; solicită, în această privință, să se efectueze de către Comisie o analiză amănunțită cu privire la necesitatea de a introduce norme mai strice referitoare la publicitatea destinată copiilor și tinerilor; îndeamnă Comisia să includă protecția copiilor printre prioritățile principale ale agendei privind protecția consumatorilor, punând un accent deosebit pe publicitatea TV și online agresivă sau înșelătoare;

25.  invită Comisia și statele membre să crească gradul de conștientizare al consumatorilor cu privire la siguranța produselor, vizând în special categoriile vulnerabile de consumatori, precum copiii și femeile însărcinate;

26.  își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul pe care îl au asupra consumatorilor vulnerabili utilizarea de rutină a publicității comportamentale online și dezvoltarea unor practici de publicitate online agresive, în special prin utilizarea rețelelor sociale; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a realiza, până la sfârșitul anului 2012, o analiză detaliată a impactului publicității înșelătoare și agresive asupra consumatorilor vulnerabili, în special asupra copiilor și a adolescenților;

27.  subliniază faptul că adesea publicitatea pentru produsele de investiții financiare nu explică suficient riscurile aferente și scoate în mod excesiv în evidență posibilele beneficii care de multe ori nu se materializează, expunând astfel consumatorii de produse și servicii financiare la pierderi de capital; invită Comisia să introducă norme mai stricte pentru publicitatea pentru produsele financiare sofisticate destinate investitorilor particulari, care este posibil să nu înțeleagă prea bine riscurile financiare, prevăzând inclusiv obligația de a prezenta în mod explicit orice pierderi pe care investitorul le-ar putea suporta;

28.  consideră că copiii și adolescenții sunt deosebit de vulnerabili în fața marketingului și a publicității agresive; invită Comisia să efectueze o analiză detaliată a impactului publicității înșelătoare și agresive asupra consumatorilor vulnerabili, în special în rândul copiilor și al adolescenților;

29.  subliniază că copiii și adolescenții sunt deosebit de vulnerabili în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor de comunicare precum telefoanele inteligente („smart phones”) și jocurile pe internet; consideră că ar trebui puse în aplicare măsuri de protecție pentru a evita facturile mult prea mari în astfel de cazuri;

30.  menționează că, în ciuda legislației existente, consumatorii întâmpină în continuare în mod frecvent dificultăți atunci când călătoresc și se regăsesc în situații de vulnerabilitate, mai ales dacă călătoria lor este anulată sau dacă există întârzieri, iar aceste dificultăți sunt exacerbate atunci când consumatorul respectiv are o dizabilitate; invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a asigura o furnizare mai bună de informații și un acces mai bun la procedurile de depunere a reclamațiilor privind, între altele, drepturile călătorilor și transparența tarifelor; solicită Comisiei ca, în cadrul revizuirii planificate a legislației UE în domeniul drepturilor călătorilor, să ia în considerare situația consumatorilor vulnerabili, în special a persoanelor cu mobilitate redusă și cu dizabilități, și să adapteze nivelurile, criteriile și mecanismele de acordare de despăgubiri, asigurându-se, totodată, că nivelurile actuale nu se reduc;

31.  observă că digitalizarea serviciilor poate însemna că acei consumatori care, din diverse motive, nu pot avea acces la internet sau nu îl pot folosi, s-ar putea afla într-o situație de vulnerabilitate, deoarece nu pot să profite din plin de beneficiile comerțului online și sunt, prin urmare, excluși dintr-o parte substanțială a pieței interne, plătind mai mult pentru aceleași produse sau depinzând de sprijinul altora; invită Comisia și statele membre să crească gradul de încredere al consumatorilor, depășind, totodată, barierele din calea comerțului electronic transfrontalier, prin elaborarea unei politici eficiente, care să acorde o atenție deosebită nevoilor consumatorilor vulnerabili în ceea ce privește toate măsurile destinate eliminării diviziunii digitale; invită statele membre și Comisia să accelereze finalizarea Agendei digitale pentru Europa în beneficiul tuturor cetățenilor și consumatorilor UE; subliniază că eforturile comunității per ansamblu și ale întreprinderilor în special ar trebui să fie încurajate pentru a informa consumatorii vulnerabili, inclusiv consumatorii în vârstă, și pentru a le permite acestora să beneficieze pe deplin de avantajele digitalizării;

32.  subliniază că liberalizarea principalelor piețe de aprovizionare a crescut concurența, ceea ce poate fi, prin urmare, în avantajul consumatorilor, dacă aceștia sunt informați în mod corespunzător și dacă pot să compare prețurile și să schimbe furnizorii; menționează că lipsa transparenței pe principalele piețe de aprovizionare, inclusiv în sectorul energetic și în cel al transporturilor, poate să fi dus, în anumite cazuri, la creșterea dificultăților consumatorilor în general și ale consumatorilor vulnerabili în special în legătură cu identificarea tarifului care este cel mai potrivit pentru nevoile lor, cu schimbarea furnizorilor și cu înțelegerea elementelor facturate; invită Comisia, statele membre și întreprinderile să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că consumatorii în general și consumatorii vulnerabili în special au acces la informații clare, ușor de înțeles și comparabile cu privire la tarife, la condițiile și la mijloacele de recurs și că aceștia pot schimba ușor furnizorii;

33.  invită Comisia și statele membre să se asigure că propunerea de directivă privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și propunerea de regulament privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum în curs de revizuire permit consumatorilor vulnerabili să aibă un acces efectiv la soluționarea alternativă a litigiilor fie în mod gratuit, fie contra celor mai mici costuri posibile; invită Comisia să aibă în vedere mecanisme adecvate prin care să se asigure faptul că nevoile și drepturile consumatorilor vulnerabili sunt luate în considerare în mod corespunzător în contextul posibilei creări a unui sistem de recurs colectiv la nivelul UE;

34.  invită Comisia și statele membre să colaboreze cu privire la adoptarea unei strategii politice și legislative cuprinzătoare și coerente de abordare a vulnerabilității, luând în considerare diversitatea și complexitatea tuturor situațiilor implicate;

o
o   o

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 149, 11.6.2005, p. 22.
(2) JO L 304, 22.11.2011, p. 64.
(3) JO L 376, 27.12.2006, p. 21.
(4) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.
(5) JO L 364, 9.12.2004, p. 1.
(6) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0453.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2011)0491.
(9) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 1.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2010)0484.
(11) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(12) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(13) JO L 178, 17.7.2000, p. 1.
(14) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 1.
(15) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 25.
(16) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 26.
(17) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 43.


Emiterea de monede euro ***I
PDF 275kWORD 34k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind emiterea de monede euro (COM(2011)0295 – C7-0140/2011 – 2011/0131(COD))
P7_TA(2012)0210A7-0439/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0295),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 133 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0140/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 23 august 2011(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 25 aprilie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (8) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0439/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în prima lectură la 22 mai 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind emiterea de monede euro

P7_TC1-COD(2011)0131


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 651/2012.)

(1) JO C 273, 16.9.2011, p.2.


Tabloul de bord al pieţei interne
PDF 393kWORD 98k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne (2011/2155(INI))
P7_TA(2012)0211A7-0153/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de al 23-lea Tablou de bord al pieței interne, publicat de Comisie (SEC(2011)1128),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012, intitulat 'Making the Single Market Deliver – Annual Governance check-up 2011„ (Asigurarea funcționării pieței unice, Bilanț anual de guvernanță 2011),

–  având în vedere cel de al 22-lea Tablou de bord al pieței interne, publicat de Comisie (SEC(2011)0372),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012, intitulat 'Reinforcing effective problem-solving in the Single Market – Unlocking SOLVIT's potential at the occasion of its 10th anniversary„ (Consolidarea soluționării eficiente a problemelor pe piața unică – Deblocarea potențialului SOLVIT cu ocazia celei de a 10-a aniversări a rețelei),

–  având în vedere declarația membrilor Consiliului European din 30 ianuarie 2012, intitulată 'Towards growth-friendly consolidation and job-friendly growth„ (Către o consolidare favorabilă creșterii economice și o creștere favorabilă ocupării forței de muncă), privind guvernanța pieței unice și angajamentul de a ”pune în aplicare rapid și integral la nivel național' ceea ce statele membre au convenit deja, cu scopul de a fructifica întregul potențial al pieței unice,

–  având în vedere Raportul anual din 2010 referitor la dezvoltarea și eficacitatea rețelei SOLVIT (SEC(2011)0229),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011, intitulată 'Single Market Act. Twelve levers to boost growth and strengthen confidence. Working together to create new growth„ (Actul privind piața unică. Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii. Împreună pentru o nouă creștere) (SEC(2011)0467),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2011 intitulată „Către un Act privind piața unică – Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate – 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Declarația de la Cracovia, aprobată în cadrul Forumului pieței unice,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat 'The single market through the lens of the people: A snapshot of citizens' and businesses' 20 main concerns„ (Piața unică în ochii oamenilor: un instantaneu al principalelor 20 de preocupări ale cetățenilor și întreprinderilor) (SEC(2011)1003),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2011)0206),

–  având în vedere Raportul de evaluare privind proiectul „EU Pilot” (COM(2010)0070),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 noiembrie 2010, intitulată „Punerea în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din TFUE” (SEC(2010)1371),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 29 iunie 2009 privind măsurile pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la SOLVIT (4),

–  având în vedere raportul profesorului Mario Monti, intitulat 'A new strategy for the single market. At the service of Europe's economy and society„ (O nouă strategie pentru piața unică – În serviciul economiei și societății din Europa),

–  având în vedere concluziile Consiliului (Competitivitate – piață internă, industrie, cercetare și spațiu) din 10 decembrie 2010 intitulate „Actul privind piața unică”,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0153/2012),

A.  întrucât importanța bunei funcționări a pieței interne a fost subliniată în cadrul primului Forum al pieței unice (2-4 octombrie 2011, Cracovia, Polonia) și, în special, în Declarația de la Cracovia și în Rezoluția Parlamentului din 1 decembrie 2011 referitoare la rezultatele Forumului pentru piața internă(5), în care piața unică este descrisă ca fiind cel mai puternic instrument de reorientare a Europei pe calea creșterii sustenabile și a creării de locuri de muncă;

B.  întrucât piața internă nu poate funcționa în mod corespunzător fără transpunerea, punerea în aplicare și respectarea în mod corect a directivelor care contribuie la funcționarea acesteia;

C.  întrucât este absolut necesar ca statele membre să transpună legislația privind piața internă în legislația națională nu doar la timp, ci și în mod corect, și întrucât nerespectarea de către un singur stat membru constituie un obstacol pentru interesele economice nu doar ale acelui stat membru, ci și ale Uniunii în ansamblu;

D.  întrucât nu este suficient ca directivele europene să fie transpuse la timp și în mod corect, deoarece punerea corectă în aplicare a legislației UE are, de asemenea, o importanță majoră;

E.  întrucât publicarea Tabloului de bord al pieței interne a contribuit în mod constant la consolidarea transpunerii legislației pieței unice, oferind date obiective și substanțiale privind transpunerea și punerea în aplicare a acestor norme de către statele membre; cu toate acestea, consideră că anumite state membre încă nu își îndeplinesc obiectivele de transpunere corectă și la timp a legislației europene în legislația națională și că, prin urmare, printr-o monitorizare sistematică și independentă, la baza Tabloului de bord al pieței interne ar trebui să rămână date obiective; întrucât este necesar să se adopte o abordare orientată mai mult asupra calității, care să privească dincolo de cifre și să identifice cauzele acestui deficit;

F.  întrucât, deși Tabloul de bord al pieței interne și Tabloul de bord al pieței de consum sunt folosite în contexte diferite și au metodologii cu domenii de aplicare și seturi de indicatori diferite, obiectivul lor general comun este acela de a îmbunătăți funcționarea pieței interne;

G.  întrucât Malta are cele mai bune rezultate privind transpunerea la timp a directivelor UE, iar Belgia se află la sfârșitul clasamentului, sporindu-și decalajul deja mare privind transpunerea;

H.  întrucât doar Estonia poate prezenta rezultate bune în toate domeniile așa-numitului „bilanț de sănătate al pieței interne”;

I.  întrucât, deși țările cu administrații mici au resurse limitate pentru gestionarea transpunerii dosarelor legislative complexe, state membre mici, precum Malta, au reușit totuși să respecte termenele-limită de transpunere;

J.  întrucât deficitul curent, în medie de 1,2 %, depășește încă o dată obiectivul de 1 % convenit de șefii de stat și de guvern în 2007, regretă tendința de creștere a deficitelor deja mari privind transpunerea și încurajează statele membre să direcționeze mai multe resurse pentru a combate această tendință, observând în același timp că multe state membre și-au redus numărul directivelor care rămân de transpus;

K.  întrucât 85 de directive rămân netranspuse în cel puțin un stat membru (factorul de fragmentare este de 6 %) și, prin urmare, efectul acestora nu se poate realiza pe deplin pe piața unică;

L.  întrucât două directive au depășit termenul-limită de transpunere cu peste doi ani, încălcându-se astfel direct obiectivul de „toleranță zero” stabilit de șefii de stat și de guvern în 2007;

M.  întrucât numărul de directive transpuse incorect rămâne la o medie de 0,8 %, în pofida faptului că în Actul privind piața unică Comisia a subliniat necesitatea unei politici clare și bine stabilite privind deficitul de conformitate;

N.  întrucât, în ultimele luni, șapte state membre au înregistrat întârzieri și mai mari în transpunerea directivelor Uniunii Europene;

O.  întrucât sunt necesare informații mai precise privind calitatea transpunerii;

P.  întrucât o mai bună calitate a elaborării legislației adoptate ar putea contribui la reducerea întârzierilor în transpunerea legislației UE;

Q.  întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus pentru prima dată posibilitatea aplicării unor amenzi imediate de către Curtea Europeană de Justiție în cazul în care nu se comunică măsurile de transpunere;

R.  întrucât Comisia, Parlamentul European, parlamentele naționale și administrațiile statelor membre trebuie să depună eforturi sporite pentru a defini, comunica și ajuta cetățenii să își valorifice drepturile, acest lucru determinând și o mai bună funcționare a pieței interne;

S.  întrucât, atunci când normele privind piața internă sunt aplicate în mod necorespunzător, absența unor sisteme eficiente de căi de atac poate reprezenta un obstacol pentru eficacitatea drepturilor cetățenilor, impunându-le acestora să inițieze proceduri judiciare lungi și lente pentru a se apăra;

T.  întrucât trebuie să existe un schimb liber de bune practici și informații între autoritățile responsabile cu aplicarea corectă a normelor privind piața internă și între cei responsabili cu căile de atac în cazul aplicării necorespunzătoare;

U.  întrucât rețeaua SOLVIT a fost creată de Comisie și statele membre în 2002 în scopul soluționării problemelor cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile ca urmare a punerii în aplicare necorespunzătoare a legislației privind piața internă;

V.  întrucât SOLVIT constituie o rețea online de soluționare a problemelor, în cadrul căreia statele membre ale UE (precum și Norvegia, Islanda și Liechtenstein) colaborează în vederea soluționării, în afara sferei judiciare, a problemelor întâlnite de cetățeni și întreprinderi și apărute ca urmare a punerii necorespunzătoare în aplicare a legislației privind piața internă de către autoritățile publice;

W.  întrucât SOLVIT este considerat un sistem de succes care oferă căi de atac în mod informal, în termen de 10 săptămâni, în medie, și întrucât reușita SOLVIT în ceea ce privește soluționarea problemelor privind piața internă ar putea constitui un model de bună practică pentru alte servicii de asistență privind piața unică;

X.  întrucât este important să se consolideze și să se dezvolte în continuare prezența SOLVIT și capacitățile acesteia la toate nivelurile administrațiilor naționale pentru a garanta o eficiență maximă și rezultate optime;

Y.  întrucât SOLVIT ar trebui să acționeze ca element complementar activității legale a Comisiei cu privire la procedurile de încălcare a dreptului UE, avertizând Comisia cu privire la chestiuni specifice referitoare la transpunerea și punerea în aplicare a legislației UE în statele membre;

Z.  întrucât Comisia pregătește o nouă strategie pentru consolidarea SOLVIT,

Consolidarea cadrului de reglementare a pieței interne

1.  salută Tabloul de bord al pieței interne și SOLVIT ca instrumente importante, deși de natură diferită, pentru monitorizarea și identificarea problemelor de transpunere și punere în aplicare a legislației UE, dar și pentru identificarea deficiențelor și blocajelor de pe piața unică, vizând o acțiune de încurajare pentru o mai bună funcționare a pieței interne;

2.  afirmă că transpunerea și punerea în aplicare la timp și în mod corect a legislației privind piața internă este o condiție necesară esențială pentru succesul pieței interne, care, la rândul său, este un factor-cheie de creștere a competitivității și de creștere economică, în special într-un moment de criză economică;

3.  salută gruparea de către Comisie a rapoartelor referitoare la Tabloul de bord al pieței interne, „Europa ta”, „Europa ta – Consiliere”, SOLVIT, IMI și ghișeele unice într-un singur raport cuprinzător intitulat Bilanț anual de guvernanță, care permite o evaluare globală, accesibilă cititorilor, a funcționării pieței unice;

4.  consideră că monitorizarea constantă și frecventă a progresului înregistrat de statele membre reprezintă unul dintre factorii-cheie pentru încurajarea acestora în direcția intensificării eforturilor lor; în acest sens, salută anunțul Comisiei referitor la publicarea anuală, în timpul verii sau aproximativ în această perioadă, a unui tablou de bord diferit al pieței interne; totuși, constată cu îngrijorare faptul că rapoartele separate pentru fiecare dintre elementele diferite ale Bilanțului anual de guvernanță ar putea distrage atenția de la abordarea globală, deviind eforturile depuse de serviciile Comisiei mai degrabă în direcția raportării, decât a soluționării problemelor subliniate în Bilanțul anual de guvernanță;

5.  solicită Consiliului să își asume angajamentul de reducere în continuare a deficitului de transpunere, dar și să stabilească în același timp obiective de transpunere și de punere în aplicare mai realiste pe care statele membre să le respecte;

6.  invită statele membre să ia în serios directivele la elaborarea cărora au contribuit și să își îndeplinească cu adevărat obligațiile care le revin prin tratatele Uniunii Europene;

7.  salută faptul că s-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce privește reducerea numărului de directive care ar fi trebuit să fie de mult transpuse și solicită statelor membre să își continue eforturile pozitive în această privință;

8.  invită Comisia și statele membre ca, în cadrul Comitetului consultativ pentru piața internă, să analizeze modalitatea în care poate fi optimizată colaborarea dintre Comisie și statele membre, modalitatea cea mai eficace de realizare a schimburilor de bune practici, dar și modalitatea în care să se pună în evidență mecanismele reușite aplicate de statele membre;

9.  invită Comisia să clasifice încălcările persistente din Tabloul de bord al pieței interne în funcție de încălcările care pot fi ușor rezolvate și cele care au ca rezultat un dezacord categoric între Comisie și statele membre; invită Comisia și statele membre să acționeze în scopul identificării cauzelor dezacordului și al eliminării acestuia; solicită Comisiei, în special în cazurile deosebit de controversate, să propună modificări ale legislației Uniunii Europene, dacă este cazul, pentru a soluționa problemele controversate de interpretare;

10.  ia act de succesul Comisiei privind proiectul „EU Pilot”; cu toate acestea, avertizează că, deși acest lucru a avut probabil ca rezultat un număr mai mic de cazuri de încălcare, ar putea lăsa în sarcina Comisiei tratarea celor mai dificile cazuri în cadrul procedurilor oficiale de încălcare a dreptului UE, ceea ce poate fi, de asemenea, cauza unor cazuri de încălcare mai îndelungate; se teme că acest lucru va conduce la întârzieri mai mari în rezolvarea lacunelor de pe piața internă;

11.  ia act de faptul că aproximativ 50 % din procedurile restante în cazurile de încălcare a legislației privind piața internă vizează domeniile impozitării și mediului; solicită statelor membre să acorde o atenție deosebită îmbunătățirii transpunerii și punerii în aplicare a normelor UE în aceste două domenii, precum și respectării termenelor pentru acestea;

12.  invită Comisia să se asigure că încălcările dreptului UE sunt urmate rapid de proceduri de încălcare; invită Comisia să stabilească o procedură accelerată privind încălcarea dreptului comunitar și să ia în considerare instituirea unui organism independent în cadrul Comisiei responsabil cu declanșarea procedurii judiciare în cazuri de încălcare a normelor pieței interne și urmărirea procedurilor de încălcare după obținerea acordului din partea Colegiului Comisarilor;

13.  solicită Comisiei să utilizeze într-o măsură mai mare SOLVIT ca prim punct de contact pentru reclamațiile referitoare la aplicarea necorespunzătoare a legislației UE în context transfrontalier; solicită Comisiei să se asigure că acelor cazuri care nu au putut fi soluționate de SOLVIT li se dă curs în mod adecvat;

14. solicită Comisiei să ofere sprijin statelor membre în transpunerea legislației UE prin elaborarea de noi instrumente, precum orientări privind transpunerea și un centru de asistență pentru transpunere;

15.  ia act de faptul că durata medie a procedurilor privind încălcarea dreptului UE este prea lungă și invită Comisia să ia măsuri eficace pentru a reduce această durată; invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport referitor la măsurile întreprinse în acest sens;

16.  invită Comisia să exploreze noi modalități pentru a asigura punerea în aplicare integrală și la timp a hotărârilor și procedurilor Curții de către statele membre;

17.  invită Comisia să completeze Tabloul de bord al pieței interne cu noi criterii suplimentare, fără a afecta „lizibilitatea” acestuia, pentru a monitoriza punerea în aplicare corectă a legislației actuale;

18.  invită Comisia să prezinte, în Tabloul de bord al pieței interne, evoluția repartizării procedurilor privind încălcarea dreptului UE deschise în funcție de sector de la publicarea tabloului de bord anterior, precum și să propună o analiză a motivelor celor mai importante modificări din punct de vedere al numărului de proceduri deschise;

19.  invită statele membre să își reia eforturile pentru a îmbunătăți îndeplinirea obiectivelor; afirmă că prin completarea pieței interne cu o transpunere mai bună și mai promptă a legislației existente și a celei noi se combate eficient criza economică;

20.  subliniază faptul că statele membre ar trebui să reducă în continuare întârzierile de transpunere pentru a se alinia la obiectivul de 1 %; observă că ar trebui acordate prioritate și o atenție deosebită directivelor al căror termen-limită de transpunere în legislația națională a expirat cu peste un an, îmbunătățind decisiv întârzierile de transpunere;

21.  invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport referitor la aplicarea articolului 260 alineatul (3) din Tratatul de la Lisabona privind posibilitatea aplicării în primă instanță de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a unor amenzi imediate în situațiile în care se constată că statele membre nu și-au îndeplinit obligația de transpunere a legislației UE;

22.  invită Comisia să asigure evaluări ale constatărilor în urma petițiilor înaintate Parlamentului privind problemele pieței unice și să le includă în Bilanțul anual de guvernanță; subliniază faptul că trebuie acordată o atenție mai mare procesului de petiționare pentru a îmbunătăți procesul legislativ al UE și pentru a-l face mai accesibil cetățenilor;

23.  ia act de faptul că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a oferit competențe sporite Parlamentului European pentru a alcătui și a revizui legislația UE; solicită includerea constatărilor din Tabloul de bord în cadrul dialogului structurat dintre Parlamentul European și parlamentele naționale;

24.  invită Comisia să se asigure că tabelele de corespondență sunt publicate, să insiste ca statele membre să accepte oficial o reducere a obiectivelor numerice de limitare a deficitului de transpunere și de conformitate în cazul legislației naționale la 0,5 % pentru deficitul de transpunere și, respectiv, 0,5 % pentru deficitul de conformitate și să asigure aplicarea mai eficientă a procedurilor privind încălcarea prin intermediul unor obiective numerice în ceea ce privește etapele procedurii, deoarece, astfel cum a identificat Comisia în Actul privind piața unică, acestea sunt necesare pentru punerea în aplicare completă și cuprinzătoare a legislației privind piața unică;

25.  solicită statelor membre să furnizeze sistematic tabele de corespondență adecvate care să precizeze modul în care directivele privind piața internă sunt aplicate în reglementările naționale;

26.  solicită Comisiei să adopte măsuri pentru a îmbunătăți calitatea procesului de elaborare a legislației europene; salută eforturile depuse pentru o legiferare mai bună și mai inteligentă și încurajează toate cele trei instituții implicate în procesul legislativ să depună în permanență eforturi pentru a îmbunătăți calitatea legislației pe care o elaborează în comun;

Realizarea pieței interne pentru întreprinderi și cetățeni

27.  invită Comisia să găsească modalități de a spori coordonarea și de a îmbunătăți cooperarea practică între instrumentele existente, precum SOLVIT, serviciul „Europa ta – Consiliere”, Rețeaua întreprinderilor europene, centrele europene pentru consumatori, serviciul european pentru ocuparea forței de muncă, IMI, rețeaua de informații Europe Direct și ghișeele unice, pentru a evita suprapunerea eforturilor și a resurselor și, astfel, pentru a obține o gestionare mai eficientă;

28.  solicită Comisiei să propună modalități pentru o mai bună integrare a instrumentelor de tipul SOLVIT în procesul privind petițiile din cadrul Parlamentului European;

29.  subliniază faptul că, în timp, rețeaua SOLVIT s-a dovedit a fi simplă, rapidă și rentabilă în soluționarea problemelor care afectează cetățenii și întreprinderile în legătură cu aplicarea necorespunzătoare a normelor privind piața unică; cu toate acestea, ia act de faptul că rețeaua SOLVIT este în continuare fragmentată în mare măsură și prea puțin utilizată; îndeamnă Comisia să concentreze mai multe eforturi în privința formării și educației persoanelor angajate în rețelele SOLVIT, precum și a schimbului de bune practici între acestea;

30.  invită statele membre să se asigure că centrele SOLVIT sunt dotate în mod corespunzător cu personal și că există gradul necesar de coordonare și de comunicare cu toate nivelurile administrațiilor naționale, dar și cu diferitele servicii ale Comisiei, pentru a se asigura că deciziile sunt puse în aplicare; solicită Comisiei să modernizeze Recomandarea Comisiei din 2001 privind principiile utilizării „SOLVIT” – rețeaua de soluționare a problemelor legate de piața internă, în conformitate cu propunerile din documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Consolidarea soluționării eficiente a problemelor pe piața unică”;

31.  constată că procedurile greoaie din domeniul securității sociale reprezintă una dintre preocupările principale ale cetățenilor, descurajând mobilitatea lucrătorilor în Europa; solicită alocarea mai multor resurse SOLVIT pentru a se ocupa de cazurile de securitate socială;

32.  subliniază importanța implicării partenerilor asociați în cadrul SOLVIT, în special în ceea ce privește diminuarea sarcinii centrelor SOLVIT; subliniază faptul că, în trecut, cooperarea cu partenerii asociați s-a dovedit eficientă, inter alia, ca urmare a contactului lor direct cu cetățenii și întreprinderile; prin urmare, solicită Comisiei să se asigure că accesul partenerilor asociați la SOLVIT este menținut pe deplin;

33.  invită Comisia să își continue eforturile pentru a oferi cetățenilor și întreprinderilor un pachet virtual integrat de informații și servicii de asistență, în special prin dezvoltarea continuă a portalului „Europa ta”, ca platformă online unică pentru toate informațiile și asistență; cu toate acestea, observă importanța contactului uman direct și, în această privință, sugerează completarea acestor eforturi cu un punct unic direct de contact pentru cetățeni și consumatori prin intermediul reprezentanțelor Comisiei din fiecare stat membru; consideră că introducerea ofițerilor de legătură de la SOLVIT, serviciul „Europa ta – Consiliere”, Rețeaua întreprinderilor europene, centrele europene pentru consumatori și serviciul european pentru ocuparea forței de muncă în cadrul reprezentanțelor ar îndeplini acest obiectiv și ar conduce la o mai bună coordonare și coeziune;

34.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri de promovare a portalului „Europa ta” din cadrul administrațiilor naționale și să dezvolte colaborarea dintre portalul Europa ta și site-urile de internet ale administrațiilor naționale;

35.  invită Comisia să încurajeze statele membre să consolideze în continuare punctele unice de contact și să ofere cetățenilor informații în mod clar și util, asigurând și valorificând totodată sinergii în domeniul informării la nivel european, precum „Europa ta – Consiliere”.

36.  invită Comisia să prezinte un raport privind fezabilitatea punerii la dispoziție a personalului Comisiei pentru punctul unic direct de contact din fiecare stat membru; consideră că aceasta ar putea reprezenta o soluție pentru problemele de personal identificate de SOLVIT în diferite administrații publice naționale; invită Comisia să ia în considerare posibilitatea de a oferi SOLVIT un temei juridic specific;

37.  solicită Comisiei să asigure stabilirea unor ghișee unice online prin intermediul portalurilor de guvernare electronică în toate statele membre, în limba oficială a țării-gazdă și în limba engleză; observă că ghișeele unice sunt esențiale pentru punerea în aplicare a Directivei privind serviciile; regretă faptul că numai o treime dintre portalurile de guvernare electronică disponibile online asigură acces la procedurile electronice online; solicită statelor membre să asigure informații accesibile utilizatorilor, în mai multe limbi ale UE, referitoare la normele și procedurile administrative online privind furnizarea de servicii pentru a facilita activitatea comercială transfrontalieră în Europa;

38.  invită SOLVIT, serviciul „Europa ta – Consiliere”, Rețeaua întreprinderilor europene, centrele europene pentru consumatori și serviciul european pentru ocuparea forței de muncă să ia act de preocupările principale ale cetățenilor și întreprinderilor formulate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Piața unică în ochii oamenilor: un instantaneu al principalelor 20 de preocupări ale cetățenilor și întreprinderilor” și să stabilească priorități în mod corespunzător cu privire la activitatea lor;

39.  solicită Comisiei să ia în considerare includerea rezultatelor sondajelor Eurobarometru în cadrul Bilanțului anual de guvernanță, ca parte a evaluării acestuia în vederea asigurării mai multor informații pentru procesul decizional;

40.  ia act de publicațiile recente ale Comisiei referitoare la „Douăzeci de preocupări principale ale cetățenilor și întreprinderilor europene față de funcționarea pieței unice”, care au la bază rezoluția sa din 20 mai 2010; subliniază lacunele informative, legislative și de punere în aplicare care persistă pe piața unică, precum și faptul că întreprinderile și consumatorii nu dețin cunoștințe cu privire la drepturile și obligațiile lor, ceea ce îi împiedică să beneficieze de piața unică; își asumă angajamentul de a consolida comunicarea cu cetățenii cu privire la drepturile care le revin în temeiul pieței unice și solicită Comisiei să facă același lucru;

41.  invită Comisia să raporteze cu privire la principalele obstacole de pe piața internă, în special pentru cetățenii și consumatorii cu dizabilități și să se asigure că sunt depuse eforturi speciale pentru a elimina aceste obstacole;

42.  recomandă o mai bună coordonare între SOLVIT și EU Pilot pentru a realiza o îmbunătățire a coordonării și a schimbului de bune practici;

43.  ia act de succesul primului Forum al pieței unice ca o oportunitate pentru a verifica progresul înregistrat de piața unică și a contribui la familiarizarea întreprinderilor și cetățenilor cu drepturile, beneficiile și obligațiile acestora în cadrul pieței unice; salută acest eveniment ca pe o oportunitate de a evidenția în continuare obstacolele existente în calea bunei funcționări a pieței unice; reiterează importanța ca statele membre și Comisia să ia măsuri pentru a elimina aceste obstacole și a evidenția preocupările cetățenilor și ale întreprinderilor; invită Comisia și statele membre să profite de acest moment favorabil și să continue să implice și să împuternicească părțile interesate prin organizarea de forumuri periodice ale pieței unice, completându-le cu vizite frecvente de evaluare și promovare a pieței unice în fiecare stat membru.

o
o   o

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 176, 7.7.2009, p. 17.
(2) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 84.
(3) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 25..
(4) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 10.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0543.


Femeile din Turcia în anul 2020
PDF 383kWORD 107k
Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la femeile din Turcia în anul 2020 (2011/2066(INI))
P7_TA(2012)0212A7-0138/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și protocolul opțional la aceasta, care fac parte integrantă din dreptul internațional și la care Turcia este parte semnatară din 1985 și, respectiv, 2002, și având în vedere articolul 90 din Constituția Turciei, care afirmă că dreptul internațional are prioritate față de legislația națională turcă,

–  având în vedere convențiile Consiliului Europei, cum ar fi Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, Turcia fiind prima țară care le-a ratificat;

–  având în vedere Documentul 11372 și Recomandarea 1817 (2007) ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ambele intitulate „Parlamente unite pentru combaterea violenței domestice împotriva femeilor - evaluare intermediară a campaniei”,

–  având în vedere acquis-ul comunitar în domeniul drepturilor femeii și egalității de gen;

–  având în vedere decizia Consiliului European din 17 decembrie 2004 privind deschiderea negocierilor de aderare a Turciei la Uniunea Europeană,

–  având în vedere Raportul din 2010 realizat de Comisie cu privire la progresele înregistrate de Turcia (SEC(2010)1327) și Raportul din 2011 realizat de Comisie cu privire la progresele înregistrate de Turcia (SEC(2011)1201),

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2010-2011 (COM(2010)0660),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 6 iulie 2005(1) și din 13 februarie 2007(2) privind rolul femeilor în viața socială, economică și politică din Turcia,

–  având în vedere rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Raportul din 2010 de evaluare a progreselor Turciei(3) și Rezoluția sa din 29 martie 2012 referitoare la Raportul din 2011 de evaluare a progreselor Turciei(4),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0138/2012),

A.  întrucât Turcia, în calitate de țară candidată, este obligată să se conformeze acquis-ului comunitar și s-a angajat să respecte drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor și egalitatea de gen; întrucât Turcia este invitată să desfășoare și să monitorizeze în continuare implementarea reformei legislative, precum și să organizeze activități de sensibilizare în vederea combaterii violenței împotriva femeilor, inclusiv a violenței domestice;

B.  întrucât politicile privind egalitatea de gen dețin un potențial considerabil din perspectiva îndeplinirii obiectivelor strategiei Europa 2020, contribuind la creșterea economică și la ocuparea integrală a forței de muncă;

C.  întrucât Turcia înregistrează progrese limitate în îmbunătățirea și implementarea cadrului legislativ pentru a asigura participarea egală a femeilor la viața socială, economică și politică;

D.  întrucât Comisia a subliniat, în rapoartele sale de monitorizare pentru anul 2010 și anul 2011 privind Turcia, sunt necesare în continuare eforturi susținute, pentru a transforma actualul cadru legislativ în realitate politică, socială și economică; întrucât Comisia a declarat că egalitatea de gen, combaterea violenței împotriva femeilor, inclusiv a crimelor de onoare, precum și combaterea căsătoriilor forțate și timpurii rămân provocări majore pentru Turcia; întrucât egalitatea de gen, drepturile femeilor și integrarea perspectivei de gen în toate reformele legislative trebui susținute în noua Constituție a Turciei, care urmează a fi redactată;

E.  întrucât este nevoie de o acțiune coordonată și concertată în special în domenii precum violența împotriva femeilor, educația, munca și reprezentarea la nivel național și local,

Legislația, coordonarea și societatea civilă

1.  solicită guvernului Turciei să respecte și să consolideze principiile privind egalitatea și drepturile femeii în adoptarea și modificarea cadrului legislativ, inclusiv în procesul planificat de realizare a unei noi constituții;

2.  subliniază că subdezvoltarea economică și socială din zonele rurale și urbane defavorizate din Turcia, precum și problemele generate de imigrație, sărăcie și structurile sociale predominant patriarhale agravează problemele femeilor și subminează poziția acestora; solicită acordarea unei atenții mai mari necesității de a lua în considerare disparitățile regionale atunci când sunt tratate drepturile femeilor, precum și formulării de politici, recunoscând totodată că femeile de origine kurdă se confruntă în continuare cu probleme și inegalități și mai mari; solicită guvernului turc să se angajeze în toate reformele necesare și să coopereze cu consiliile locale pentru a se asigura drepturi egale pentru toate femeile, inclusiv pentru cele de origine kurdă;

3.  salută numirea unui nou ministru al familiei și politicilor sociale, precum și crearea Comisiei pentru egalitatea de șanse a femeilor și bărbaților în cadrul Parlamentului Turciei, care depune cu succes eforturi, pe marginea unor chestiuni importante, cum ar fi violența împotriva femeilor și căsătoriile între copii, pentru a efectua investigații, pentru a întocmi rapoarte și pentru a organiza consultări cu o serie de organizații, inclusiv cu ONG-uri;

4.  subliniază importanța unei coordonări eficiente în asigurarea integrării perspectivei de gen; salută, prin urmare, eforturile guvernului turc de a consolida cooperarea privind integrarea principiului egalității de gen între autoritățile statului; încurajează guvernul turc să adopte și alte strategii, cu participarea activă și nediscriminatorie a societății civile, menite să garanteze și să monitorizeze efectiv implementarea unei egalități depline, inclusiv eliminarea diferențelor de gen în salarizare, precum și să valorifice practic rezultatele acestei cooperări.

5.  subliniază nevoia transpunerii în practică la nivelul întregii țări a actualei legislații care ia în considerare dimensiunea de gen, prin alocarea unor resurse financiare și umane suficiente, asigurarea coerenței și dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare bazate pe obiective clare, măsurabile;

6.  solicită guvernului Turciei să recunoască importanța participării societății civile la dezvoltarea și implementarea politicilor de gen și să asigure implicarea ONG-urilor la nivel central și local pentru a se putea elabora cele mai favorabile politici pentru femei;

7.  salută progresele realizate de Turcia în ceea ce privește înregistrarea fiecărui copil la naștere, rata acestor înregistrări situându-se în prezent la 93 %; subliniază nevoia colectării consecvente și sistematice a statisticilor specifice de gen pentru a monitoriza progresul înregistrat cu privire la implementarea legislației sau lacunele din legislația națională;

8.  ar dori să cunoască progresele înregistrate de guvernul turc în ceea ce privește recunoașterea drepturilor lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și persoanelor transgender în viața publică;

Violența împotriva femeilor

9.  subliniază că, conform datelor oficiale publicate de Institutul de statistică al Turciei, 39 % din femeile turce au suferit violențe fizice în decursul vieții; este profund îngrijorat de regularitatea și de gravitatea violențelor împotriva femeilor, inclusiv de crimele de onoare, de căsătoriile timpurii și forțate, precum și de ineficacitatea căilor de atac existente și de indulgența autorităților turce în ceea ce privește pedepsirea celor care comit infracțiuni au la bază motive legate de gen;

10.  solicită guvernul turc să acționeze mai eficient pentru combaterea crimelor de onoare, prin măsuri legislative, juridice și financiare adecvate pentru a preveni și a pedepsi autorii acestor crime, precum și membrii familiilor care aprobă tacit violența împotriva femeilor, în special în cazul crimelor de onoare, și pentru a oferi ajutor victimelor; întreabă guvernul turc dacă numărul victimelor a înregistrat vreo scădere după modificarea Codului penal al Turciei, care clasifică crimele de onoare drept circumstanță agravantă în cazul uciderilor; întreabă, de asemenea, guvernul turc de câte ori judecătorii au pronunțat hotărâri cu privire la crimele de onoare și care au fost pedepsele;

11.  solicită, de asemenea, guvernului turc să realizeze un studiu privind creșterea bruscă a sinuciderilor în rândul femeilor din estul Turciei și să investigheze cu mare atenție fenomenul „sinuciderilor de onoare”, în scopul de a oferi ajutor și sprijin femeilor care sunt sub presiunea familiilor și a celor din jurul lor, în scopul prevenirii situațiilor în care familiile, în loc să comită crime de onoare, fac presiune asupra femeilor să se sinucidă;

12.  consideră că orice formă de violență împotriva femeilor este inacceptabilă; solicită guvernului Turciei să adopte și să pună în aplicare o politică de toleranță zero față de violența împotriva femeilor prin adoptarea, monitorizarea și implementarea legislației adecvate privind protecția victimelor, pedepsirea infractorilor și prevenirea violenței;

13.  salută înlocuirea, cu începere de la 8 martie 2012, a Legii nr. 4320 privind protejarea familiei cu Legea nr. 6284 privind protejarea familiei și prevenirea violenței împotriva femeilor; subliniază importanța asigurării unui domeniu larg de aplicare, indiferent de natura relațiilor dintre victimă și făptuitor și indiferent de identitatea de gen, a unor căi de atac și mecanisme de protecție eficace, precum și a implementării stricte și imediate a cadrului legislativ, fără concesii, pentru a eradica violența împotriva femeilor, cu pedepse disuasive și severe pentru cei care comit acte de violență împotriva femeilor subliniază necesitatea elaborării dispozițiilor necesare pentru îndepărtarea partenerilor sau a soților violenți și garantând accesul efectiv al victimelor la instanțe și la măsuri de protecție;

14.  solicită ca guvernul turc să elaboreze un sistem de monitorizare cu criterii de referință și termene-limită de punere în aplicare a Planului național de acțiune în vederea combaterii violenței împotriva femeilor, și să își asume un angajament solid privind asigurarea alocării de fonduri suficiente pentru acest plan;

15.  susține organizarea de cursuri de pregătire avansată în scopul prevenirii violenței domestice pentru ofițerii de poliție, personalul medical, judecători, procurori, personalul din instituțiile religioase și alte persoane aflate în funcții oficiale; în completarea acestor eforturi, reiterează necesitatea unui mecanism de identificare și investigare a celor care nu oferă protecție și ajutor victimelor, precum și necesitatea alocării unor resurse bugetare suficiente pentru măsurile de protecție;

16.  salută înființarea unui birou specializat în violența domestică în cadrul biroului procurorului general la Ankara; subliniază că acest birou a realizat un pas important în combaterea violenței împotriva femeilor, în protejarea victimelor și în pedepsirea autorilor infracțiunilor prin prevederi precum: asigurarea că întregul proces judiciar în caz de violență împotriva femeilor este condus de procurori care sunt experți în violența domestică, autorizarea acestui birou specializat să emită ordine directe și imediate poliței în vederea arestării autorului infracțiunii, inclusiv punerea imediată în aplicare a ordinelor de protecție și a transferului într-un adăpost; pentru a extinde acest nivel de protecție la întreaga țară, invită guvernul turc să înființeze în toate provinciile țării birouri ale procurorilor publici specializate în violența domestică;

17.  solicită guvernului turc să garanteze accesul efectiv al victimelor la informațiile juridice adecvate, la asistență juridică și la proceduri juridice corespunzătoare prin intermediul cărora să poată obține dreptate, astfel încât acestea să își organizeze apărarea drepturilor fără amenințarea unor noi acte de violență;

18.  susține faptul că mecanismele de protecție ar trebui să fie accesibile în același grad și femeilor imigrante, care se confruntă cu probleme suplimentare (cum ar fi bariere lingvistice, izolarea în interiorul familiilor etc.);

19.  salută inițiativele guvernului Turciei în ceea ce privește reorganizarea sistemului adăposturi în consultare cu toate părțile interesate; constată că, conform Direcției Generale pentru Statutul Femeilor, numărul oficial de adăposturi pentru femeile care au fost victime ale violenței este de 81, număr care continuă să fie foarte mic și insuficient pentru o populație de aproximativ 70 de milioane de persoane; solicită guvernului turc să înființeze suficiente adăposturi distribuite proporțional în toată țara, în conformitate cu prevederile Convenției Consiliului Europei din 11 mai 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, îndeplinindu-și astfel, obiectivul pe care și l-a stabilit prin legea privind municipalitățile, și să construiască un adăpost în fiecare municipalitate cu minimum 50 000 de locuitori; constată faptul că adăposturile trebuie repartizate în mod egal în întreaga țară, menținându-se un echilibru adecvat între zonele urbane și cele rurale; subliniază importanța introducerii de mecanisme pentru creșterea securității, a capacității și a supravegherii adăposturilor existente, a impunerii de sancțiuni în caz de nerespectare a prevederilor, a angajării de personal în serviciilor sociale bine pregătit și bine plătit, a asigurării, prin cursuri de formare profesională și alte servicii, faptului că femeile din adăposturi dobândesc aptitudini adecvate pentru a-și clădi o nouă viață pentru ele și pentru copiii lor; subliniază importanța păstrării secretului cu privire la adresa acestor adăposturi pentru siguranța victimelor;

20.  subliniază importanța tratamentului bărbaților care au tendințe violente; sugerează așadar, ca bărbații împotriva cărora a fost emis un ordin de restricție să fie reabilitați prin birouri de birourile de eliberare condiționată;

21.  salută crearea de linii telefonice de ajutor și de centre pentru prevenirea și monitorizarea violenței, în cadrul cărora victimele violenței ce are la bază motive de gen beneficiază de tratament medical și consiliere psihologică pe durata acțiunilor în instanță, pentru a preveni victimizarea repetată;

22.  solicită guvernului Turciei să incrimineze căsătoriile forțate și să aducă la cunoștința femeilor și a bărbaților dreptul a-și alege liber partenerul prin campanii de informare; subliniază importanța campaniilor organizate în școli și pentru părinți, de conștientizare a ilegalității căsătoriilor forțate;

23.  este profund îngrijorat de statutul inferior al femeilor necăsătorite, divorțate, al femeilor căsătorite exclusiv religios, căsătoria acestora neavând niciun statut juridic și al femeilor care provin dintr-un grup minoritar;

24.  subliniază importanța promovării respectării femeilor membre ale unor minorități religioase și a dialogului interconfesional;

Educația

25.  subliniază importanța educației dedicate autonomizării femeilor și integrării perspectivei de gen la toate nivelurile de învățământ;

26.  subliniază că, în conformitate cu articolul 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a ONU din 10 decembrie 1948, dreptul la educație este un drept al omului;

27.  salută creșterea nivelului de participare a fetelor la învățământul primar (clasele 1-8) și dispariția aproape totală a disparităților de gen în ceea ce privește numărul de băieți și numărul de fete din cadrul învățământului primar; consideră, cu toate acestea, regretabilă creșterea ușoară a disparităților de gen în cadrul învățământului secundar și solicită guvernului Turciei să ia toate măsurile necesare pentru a le reduce și pentru a introduce măsuri suplimentare care să asigure frecventarea școlii de către copii;

28.  solicită promovarea școlilor profesionale, în cadrul sistemului educațional, care să ofere femeilor șansa de a învăța o meserie sau de a se pregăti pentru locuri de muncă din domeniul serviciilor;

29.  solicită guvernului turc să combată exploatarea sexuală, abuzul sexual, violența domestică, sărăcia, analfabetismul și exploatarea fetelor, precum și să asigure șanse egale de acces la educație, fără diferențe legate numai de vârstă, limbă, etnicitate și sex;

30.  este preocupat de faptul că nivelul de școlarizare în rândul copiilor preșcolari din grupa de vârstă 0-5 ani continuă să fie foarte scăzut, precum și de lipsa de progrese în ceea ce privește serviciile de îngrijire a copiilor și educația preșcolară; solicită guvernului Turciei să aloce resurse suficiente pentru a extinde la acest grup de vârstă servicii accesibile de îngrijire a copiilor; în plus, solicită guvernului turc să modifice regulamentul privind centrele de îngrijire a copiilor, care obligă întreprinderile ce au angajate mai mult de 150 de femei să ofere îngrijire gratuită a copiilor, deoarece această dispoziție reflectă o abordare discriminatorie, implicând că îngrijirea copiilor reprezintă o responsabilitate numai a femeilor și influențează negativ deciziile întreprinderilor în angajarea mai multor femei;

31.  solicită guvernului Turciei să își intensifice eforturile și campaniile de conștientizare destinate eradicării analfabetismului și sărăciei în rândul a milioane de femei, în special cele de origine kurdă sau imigrantele rome, precum și să acorde o atenție specifică femeilor care trăiesc în zonele rurale;

32.  salută inițiativele guvernului Turciei, precum Proiectul de atenuare a riscurilor sociale (transfer de numerar condiționat), care implică transferarea către familiile aflate în dificultate a unei sume de bani pentru fiecare copil care urmează cursurile școlii primare; constată că suma acordată familiilor pentru fete este mai mare decât cea acordată pentru băieți și că această sumă este înmânată mamelor; salută faptul că sunt astfel abordate simultan problema școlarizării fetelor și emanciparea femeilor în cadrul structurii familiale; constată, cu toate acestea, că abandonul școlare rămâne încă o problemă, în special în cazul lucrătorilor sezonieri și a copiilor romi, și solicită guvernului turc să susțină și să utilizeze integral sistemul de alertă rapidă pentru copiii care riscă să abandoneze școala, precum și să elimine disparitățile regionale atât din cadrul învățământului primar și secundar;

33.  subliniază că problema stereotipurilor de gen poate fi tratată cel mai bine în cadrul sistemului educațional; salută instituirea Comisiei pentru egalitatea de gen în cadrul Ministerului Educației; salută realizările acesteia în ceea ce privește eliminarea limbajului sexist, a imaginilor și expresiilor sexiste din materialele școlare; constată, cu toate acestea, că eliminarea prejudecăților de gen din manualele școlare de la toate nivelurile de educație și pregătire necesită o eforturi suplimentare și solicită, așadar, guvernului turc să revizuiască evoluțiile înregistrate în vederea eliminării prejudecăților de gen din materialele educative;

34.  solicită tuturor instituțiilor de învățământ superior să confere un caracter obligatoriu cursurilor privind egalitatea de gen în cadrul programei destinate viitorilor profesori și solicită guvernului Turciei să includă acest subiect în programele de perfecționare profesională destinate profesorilor;

35.  subliniază că pentru a garanta participarea fetelor la educația primară obligatorie și pentru a preveni deprivarea acestora de șansa de a învăța, sau căsătoria forțată timpurie, este esențial ca întreaga educație primară obligatorie să constituie un bloc care nu lasă discontinuități în sistemul de învățământ care ar putea conduce la părăsirea școlii de către fete, în special în zonele rurale;

Participarea pe piața muncii

36.  subliniază nivelul foarte scăzut de participare a femeilor pe piața muncii din Turcia, care se situează mult sub obiectivele vizate în perspectiva Strategiei UE 2020 și solicită guvernului Turciei să elaboreze un plan național de acțiune pentru a asigura un nivel mai mare de participare a femeilor pe piața muncii;

37.  solicită continuarea activităților inițiate în cadrul proiectului „Măsuri active pe piața forței de muncă”, care vizează reducerea șomajului în rândul femeilor și al tinerilor; solicită guvernului turc să aloce mai multe fonduri din bugetul propriu pentru angajarea femeilor șomere;

38.  invită guvernul Turciei să cheltuiască cât mai eficient fondurile provenite din bugetul Uniunii Europene pentru proiectele în curs de desfășurare în Turcia; îndeamnă Comisia Europeană să acorde toate atenția cuvenită acestui aspect al cheltuirii eficiente;

39.  solicită implementarea Circularei 2010/14 a Primului Ministru privind creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă de către femei și dobândirea de oportunități egale; subliniază în acest sens strategiile și măsurile Uniunii Europene care vizează ocuparea echilibrată și echitabilă a pozițiilor de conducere de către femei;

40.  solicită guvernului Turciei să încurajeze participarea activă a femeilor pe piața muncii prin promovarea, printre altele, a unor măsuri care să asigure condiții de lucru mai bune, respectarea principiului plată egală pentru muncă egală, învățarea pe tot parcursul vieții, programe de lucru flexibile și echilibrul între viața profesională și cea de familie;

41.  constată că, deși Turcia și-a îmbunătățit recent legislația privind concediul de maternitate, prevăzând o creștere de la 12 la 16 săptămâni, concediul de paternitate există doar pentru funcționarii publici; consideră că o aplicare largă a concediului de paternitate reprezintă un instrument esențial pentru a asigura că ambii părinții au drepturi și responsabilități în ceea ce privește îngrijirea copiilor lor și pentru a reduce inegalitatea de gen pe piața muncii; invită guvernul Turciei să introducă un concediu parental pentru toți lucrătorii, cea ce le-ar permite taților să-și îndeplinească partea egală de responsabilități în creșterea copiilor;

42.  încurajează femeile să își dezvolte propria afacere cu ajutorul fondurilor din programele de împrumut, cum ar fi „Programul de împrumut pentru întreprinderile mici” și utilizarea de programe de formare în cadrul KOSGEB;

43.  subliniază importanța combaterii tuturor tipurilor de discriminare la locul de muncă, inclusiv a discriminării de gen, în cadrul recrutării, promovări și acordării de beneficii; reiterează solicitarea ca guvernul Turciei să colecteze date statistice relevante și corecte;

44.  subliniază importanța furnizării de cursuri de pregătire specială, de fonduri și asistență tehnică pentru femeile cu educație șomere și pentru antreprenoare, pentru a asigura egalitatea de șanse în ceea ce privește accesul pe piața muncii;

45.  subliniază faptul că extinderea recentă, prevăzută în legislație, a concediului de maternitate de la 12 la 16 săptămâni, ar trebui urmată de o creștere a remunerației, pentru a garanta mai bine că familiile și femeile nu sunt penalizate financiar pentru că au copii;

46.  solicită guvernului Turciei să aloce fonduri pentru instituirea unor facilități de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă și a acelora cu dizabilități, care să fie convenabile ca preț și accesibile publicului larg, pentru a crește nivelul de ocupare a femeilor;

47.  remarcă nivelul scăzut de participare a femeilor la organizațiile sindicale și, în special, în cadrul consiliilor de administrație ale acestora; subliniază importanța conferirii unui plus de accesibilitate activităților sindicale, pentru a crește nivelul de participare a femeilor;

48.  subliniază faptul că femeile lucrează, adesea, în condiții dificile, în întreprinderi familiale în care sunt neînregistrate și neplătite, fiind, prin urmare, victimizate și exploatate; solicită guvernului Turciei să adopte toate măsurile necesare pentru a combate economia subterană;

Participarea politică

49.  salută creșterea numărului femeilor membre ale Parlamentului Turciei, de la 9,1 % la alegerile din 2007, la 14,3 % în urma alegerilor din 2011; observă, cu toate acestea, că acest procent continuă să fie scăzut și solicită o nouă lege privind partidele politice și alegerile, care să stabilească un sistem de cote obligatorii care să asigure reprezentarea echitabilă a femeilor pe listele electorale; este preocupat de reprezentarea limitată, în general, a femeilor turce în politică, în poziții manageriale din administrația publică și în cadrul partidelor politice;

50.  subliniază importanța revizuirii, de către guvernul turc și partidele politice, a actualei legi electorale, pentru a contribui la o participare egală și democratică a bărbaților și femeilor în politică, inclusiv pentru o reprezentare mai echilibrată din punctul de vedere al genului a femeilor în poziții eligibile pe buletinele de vot;

51.  încurajează toate partidele politice din Turcia să adopte strategii cuprinzătoare privind egalitatea de gen și reguli interne care să garanteze prezența femeilor la toate nivelurile;

52.  își manifestă îngrijorarea cu privire la nivelul foarte scăzut de participare politică a femeilor la nivel local și invită toate partidele politice să se asigure că această situație se va schimba la alegerile locale din 2014; ținând seama că în Turcia doar 1 % din primării au o femeie în funcția de primar și, prin urmare, pentru a favoriza participarea politică a femeilor la nivel local, solicită introducerea și la nivel local a unui sistem de cote pentru femeile pe listele electorale;

O perspectivă pentru anul 2020

53.  invită Turcia, în calitate de țară candidată la UE, să susțină obiectivele Strategiei Europa 2020 și să capaciteze femeile să participe mai activ pe piața forței de muncă;

54.  solicită Comisiei să plaseze chestiunile referitoare la drepturile femeii în centrul negocierilor cu Turcia; subliniază importanța îndeplinirii, de către Turcia, a obligațiilor sale juridice și politice, care derivă din acquis-ul UE și din deciziile relevante ale UE și ale CEDO, pentru a facilita deschiderea, în cadrul negocierilor de aderare, a capitolului 23 referitor la sistemul judiciar și drepturile fundamentale, pentru a sprijini, în cadrul acestui capitol, reformele întreprinse de Turcia în domeniul drepturilor omului în ceea ce le privește pe femei;

55.  solicită Turciei să își îndeplinească toate obligațiile care derivă din Acordul de asociere UE-Turcia și din Protocolul adițional pe care Turcia încă nu l-a pus în aplicare nici în cel de al șaselea an consecutiv, astfel încât să demonstreze că se angajează să devină o democrație pluralistă veritabilă, care respectă și protejează, în primul rând, drepturile omului și libertățile fundamentale ale bărbaților și ale femeilor;

56.  subliniază că pentru deschiderea, în cadrul negocierilor de aderare, a capitolului 19 referitor la politicile sociale și cele privind ocuparea forței de muncă (care este esențială pentru îmbunătățirea situației sociale și economice a femeilor și pentru creșterea participării lor pe piața muncii), unul din criteriile de referință pentru ca Turcia să ofere Comisiei un plan de acțiune pentru implementarea acquis-ului în fiecare domeniu vizat de Capitolul 19, inclusiv adoptarea abordării integrate a aspectelor de gen; propune ca Direcția generală pentru statutul femeilor să fie implicată activ în acest proces;

57.  subliniază că Agenda pozitivă, introducă de Comisie în completarea negocierilor de aderare a Turciei, să fie folosită ca un forum principal de promovare a drepturilor femeilor și a egalității de gen din Turcia; invită Comisia să se asigure că Agenda pozitivă privind integrarea aspectelor de gen este prezentă în toate grupurile de lucru;

58.  subliniază importanța reevaluării actualelor valori rigide privind rolul femeii în structura socială și faptul că, în cele din urmă, este nevoie de o schimbare a mentalității pentru a transforma în realitate cadrul legislativ;

59.  solicită organizarea de campanii de conștientizare, destinate întregii societăți, care să se concentreze pe drepturile femeilor și egalitatea de gen, prevenirea violenței motivate de aspecte de gen, condamnarea crimelor de onoare și a prejudecăților de gen din presă;

60.  solicită implicare activă a partenerilor sociali în promovarea drepturilor și rolurilor femeilor în viața economică, socială și politică și în includerea femeilor în dialogul dintre cele două segmente ale industriei;

61.  solicită guvernului turc să introducă egalitatea de gen și toleranța ca materii obligatorii în programa școlară la toate nivelurile educației;

62.  sugerează crearea unui proiect național care să adune laolaltă modele de rol feminine și masculine, femei și bărbați tineri, în cadrul unei dezbateri privind viitorul Turciei, astfel încât femeile și bărbații de toate vârstele și care împărtășesc diferite convingeri politice să poată coopera în vederea elaborării unei strategii vizând transformarea cu succes a unei societății patriarhale într-o societate în care participarea femeilor la viața politică, economică și socială, este echitabilă și acceptată social;

63.  recunoaște faptul că nu se poate realiza niciodată o schimbare a mentalității fără participarea și implicarea bărbaților și solicită, prin urmare, guvernului turc să stabilească dezbateri publice pentru schimbul de puncte de vedere între femei și bărbați din toate sectoarele societății, ca modalitate de rezolvare a cauzelor violenței de gen și, în cele din urmă, de obținere a unei autentice egalități de gen;

64.  observă că ar trebui acordată o atenție specială autonomizării femeilor în regiunile mai puțin dezvoltate ale Turciei; salută, prin urmare, proiectele guvernului Turciei precum furnizarea cu cursuri de pregătire profesională în cadrul CATOM (Centre sociale multifuncționale) în sud-estul Turciei, dar subliniază nevoia multiplicării inițiativelor care respectă și promovează drepturile tuturor femeilor și care acordă o atenție specială incluziunii sociale și autonomizării femeilor din mediul rural, a șomerelor și a femeilor afectate de sărăcie.

65.  constată că, dacă dorește să joace un rol de model pentru țările implicate în Primăvara arabă, Turcia ar trebui să își continue reformele cu hotărâre și să garanteze punerea în aplicare a legislației votate; reamintește faptul că Turcia ar trebui să obțină rezultate vizibile și concrete în ceea ce privește aplicarea principiului egalității și respectarea drepturilor femeilor;

66.  subliniază rolul crucial al media în respectarea drepturilor femeilor și încurajează includerea egalității de gen în programele de perfecționare profesională ale organizațiilor media; subliniază importanța prezentării de către media a unei imagini a femeii care evită stereotipurile de gen;

67.  subliniază importanța integrării dimensiunii de gen în buget, deoarece niciuna dintre reforme nu poate fi implementată în lipsa unor fonduri adecvate;

68.  solicită Turciei să depună mai multe eforturi în vederea unor reforme cuprinzătoare, să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, din motive legate de propria modernizare, și să stabilească un climat de înțelegere și respect reciproc cu toate cele 27 de state membre ale UE, permițând astfel schimbul de cele mai bune practici în domeniul egalității de gen cu toate aceste state, în beneficiul femeilor din Turcia;

o
o   o

69.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al Consiliului Europei, Agenția ONU Femei, Directorului General al Organizației Internaționale a Muncii, precum și guvernului și parlamentului Turciei.

(1) JO C157 E, 6.7.2006, p.385.
(2) JO C 287 E, 29.11.2007, p. 174.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0090.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0116.


Modificarea Regulamentului de procedură al Parlamentului European în ceea ce privește implementarea Inițiativei cetățenești europene
PDF 350kWORD 58k
Decizia Parlamentului European din 22 mai 2012 privind modificarea Regulamentului de procedură al Parlamentului European în ceea ce privește implementarea inițiativei cetățenești europene (2011/2302(REG))
P7_TA(2012)0213A7-0148/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerile de modificare a Regulamentului său de procedură B7-0539/2011 și B7-0732/2011,

–  având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0148/2012),

1.  decide să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

2.  reamintește că aceste modificări intră în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune;

3.  invită Președintele să ia măsurile necesare pentru ca la Parlamentul European să fie înființat un punct de contact unic, cu care cetățenii, asociațiile reprezentative și societatea civilă să poată intra în legătură cu privire la chestiuni ținând de inițiativele cetățenești europene;

4.  invită Comisia să confirme, printr-o scrisoare adresată Președintelui Parlamentului European, intenția sa a fi reprezentată la o audiere publică consacrată inițiativelor cetățenești europene, în principiu de către comisarul competent în materie sau, în cazul în care acesta sau aceasta nu este disponibil/ă, de preferință fie de un alt membru al Comisiei, fie de directorul general competent în materie;

5.  invită Biroul și Secretarul său General să adopte măsurile adecvate pentru a asigura cea mai mare vizibilitate cu putință audierilor publice privind inițiativele cetățenești europene, furnizând echipamentul corespunzător, inclusiv utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile din domeniul informațiilor și comunicațiilor;

6.  consideră că prezența deputaților în Parlamentul European la audierile privind inițiativele cetățenești europene ar trebui încurajată;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul
Amendamentele 5 și 4
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 197a (nou)
Articolul 197a

Audierile publice consacrate inițiativelor cetățenești
(1)  Atunci când Comisia publică o inițiativă cetățenească în registrul pertinent în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 211/20111, Președintele Parlamentului European, la propunerea președintelui Conferinței președinților de comisie:
(a) însărcinează o comisie legislativă competentă în materie, în conformitate cu anexa VII, să organizeze audierea publică prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011; comisia competentă în materie de petiții se asociază automat comisiei legislative, în conformitate cu articolul 50 din prezentul regulament;
(b) în cazul în care două sau mai multe inițiative cetățenești publicate în registrul pertinent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, au un obiect similar, poate hotărî, după consultarea organizatorilor, organizarea unei audieri publice comune, în cadrul căreia toate inițiativele cetățenești în cauză să fie abordate în condiții de egalitate;
(2)  Comisia competentă în fond:
(a) stabilește dacă organizatorii au fost primiți la Comisie la un nivel corespunzător, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 211/2011;
(b) asigură, dacă este necesar cu sprijinul Conferinței președinților de comisie, implicarea corespunzătoare a Comisiei în organizarea audierii publice și reprezentarea sa la un nivel adecvat la audiere.
(3)  Președintele comisiei competente în fond convoacă audierea publică la o dată adecvată, în termen de trei luni de la data la care inițiativa a fost prezentată Comisiei în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011.
(4)  Comisia competentă în fond organizează audierea publică la Parlament, dacă este cazul în colaborare cu alte instituții și organisme ale Uniunii care doresc să participe. Comisia poate invita să participe și alte părți interesate.
Comisia competentă în fond poate invita un grup reprezentativ de organizatori, din care face parte cel puțin una dintre persoanele de contact menționate la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, să prezinte inițiativa în cadrul audierii.

(5)  Conform modalităților stabilite de comun acord cu Comisia, Biroul adoptă norme privind rambursarea costurilor suportate.
(6)  În temeiul acestui articol, Președintele Parlamentului și președintele Conferinței președinților de comisie își pot delega competențele unui vicepreședinte și, respectiv, unui alt președinte de comisie.
(7)  În cazul în care sunt îndeplinite condițiile menționate la articolul 50 sau 51, dispozițiile respective se aplică mutatis mutandis și altor comisii. Se aplică, de asemenea, și articolul 188.
Articolul 23 alineatul (9) nu se aplică audierilor publice consacrate inițiativelor cetățenești.

1Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească (JO L 65, 11.3.2011, p. 1).
Amendamentul 2
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 203a
Atunci când Parlamentul este informat că Comisia a fost invitată să prezinte o propunere de act juridic în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia pentru petiții examinează dacă acest fapt îi poate afecta activitatea și, dacă este necesar, informează petiționarii care au adresat petiții pe teme conexe.

Atunci când Parlamentul este informat că Comisia a fost invitată să prezinte o propunere de act juridic în temeiul articolului 11 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 211/2011, comisia competentă în materie de petiții examinează dacă acest fapt îi poate afecta activitatea și, dacă este necesar, informează petiționarii care au adresat petiții pe teme conexe.

Propunerile de inițiative cetățenești care au fost înregistrate în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, dar care nu pot fi prezentate Comisiei Europene în conformitate cu articolul 9 din același regulament pentru că nu au fost respectate toate procedurile și condițiile pertinente prevăzute, pot fi examinate de către comisia competentă în materie de petiții în cazul în care aceasta consideră că ar trebui să li se dea curs. Articolele 201, 202 și 203 se aplică mutatis mutandis.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate