Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană (COM(2011)0330 – C7-0154/2011 – 2011/0144(COD))

P7_TA(2012)0214 A7-0449/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0330),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0154/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 octombrie 2011(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 18 aprilie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0449/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declaraţia Parlamentului anexată la prezenta rezoluţie;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 mai 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 500/2012.)

ANEXĂ LA REZOLUŢIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European privind actele de punere în aplicare

Parlamentul European declară că dispozițiile prezentului regulament referitoare la actele delegate reprezintă rezultatul unui compromis delicat. Pentru a ajunge la un acord în prima lectură, înainte de începerea sezonului de pescuit al tonului roșu, Parlamentul European a acceptat, prin urmare, alternativa actelor de punere în aplicare în anumite cazuri specifice. Parlamentul subliniază însă că dispozițiile respective nu vor fi considerate sau utilizate ca un precedent pentru reglementarea unor situații similare pentru transpunerea efectivă a măsurilor viitoare internaționale de conservare și gestionare care au fost stabilite de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului și care devin obligatorii pentru Uniune în conformitate cu termenii convențiilor internaționale de înființare a acestor organizații.

(1) JO C 24, 28.1.2012, p. 116.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accelerarea introducerii cerințelor referitoare la coca dublă sau a unor standarde de proiectare echivalente pentru petrolierele cu cocă simplă (reformare) (COM(2011)0566 – C7-0269/2011 – 2011/0243(COD))

P7_TA(2012)0215 A7-0034/2012

(Procedura legislativă ordinară - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0566),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0269/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 7 decembrie 2011(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice din 25 noiembrie 2011 adresată Comisiei pentru transport și turism în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 4 aprilie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A7-0034/2012),

A.  întrucât grupul consultativ, alcătuit din reprezentanți ai serviciilor juridice din cadrul Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea respectivă nu cuprinde nicio modificare substanțială în plus față de cele identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor rămase nemodificate din documentele anterioare cu modificările respective, propunerea conține o codificare simplă a textelor existente, fără nicio modificare de fond;

1.  adoptă în primă lectură poziția prezentată în continuare, luând în considerare recomandările Grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 mai 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind accelerarea introducerii cerințelor referitoare la coca dublă sau a unor standarde de proiectare echivalente pentru petrolierele cu cocă simplă (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 530/2012.)

(1) JO C 43, 15.2.2012, p. 98. (2) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2012 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului privind stabilirea posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Mozambic (18059/2011 – C7-0028/2012 – 2011/0378(NLE))

P7_TA(2012)0216 A7-0147/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (18059/2011),

–  având în vedere noul proiect de protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Republica Mozambic (18058/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0028/2012),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A7-0147/2012),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  invită Comisia să transmită Parlamentului procesul-verbal și concluziile reuniunilor Comitetului mixt prevăzut la articolul 9 din acord, precum și programul sectorial multianual menționat la articolul 3 din noul protocol și rezultatele corespunzătoare ale evaluărilor anuale; de asemenea, solicită Comisiei să faciliteze participarea reprezentanților Parlamentului în calitate de observatori la reuniunile Comitetului mixt și să prezinte Parlamentului și Consiliului, în ultimul an al aplicării noului protocol și înainte de deschiderea negocierilor de reînnoire a acestuia, un raport complet de evaluare a aplicării protocolului, fără restricții inutile privind accesul la acest document;

3.  solicită Comisiei și Consiliului, în cadrul competențelor lor respective, să informeze Parlamentul pe deplin, în mod cât mai prompt, în toate etapele procedurilor referitoare la noul protocol și la reînnoirea sa, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Mozambic.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 mai 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe tranzacțiile financiare și de modificare a Directivei 2008/7/CE (COM(2011)0594 – C7-0355/2011 – 2011/0261(CNS))

P7_TA(2012)0217 A7-0154/2012

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0594),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0355/2011),

–  având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Ciprului, Parlamentul Maltei și Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0154/2012),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă Considerentul 1 (1)  Recenta criză financiară a condus la dezbateri la toate nivelurile pe tema unei posibile taxe suplimentare asupra sectorului financiar și în special a unei taxe asupra tranzacțiilor financiare (TTF). Această dezbatere rezultă din dorința de a se garanta că sectorul financiar contribuie la acoperirea costurilor crizei, pe care se consideră adesea că le-ar fi generat, și că este impozitat la un nivel echitabil față de alte sectoare; de a contrastimula activitățile prea riscante practicate de instituțiile financiare; de a completa măsurile de reglementare destinate să contribuie la evitarea unor crize viitoare și de a genera venituri suplimentare pentru finanțarea bugetelor generale sau politicilor specifice. (1)  Recenta criză financiară a condus la dezbateri la toate nivelurile pe tema unei posibile taxe suplimentare asupra sectorului financiar și în special a unei taxe asupra tranzacțiilor financiare (TTF). Această dezbatere rezultă din dorința de a se garanta că sectorul financiar contribuie la acoperirea costurilor crizei, pe care se consideră adesea că le-ar fi generat, și că este impozitat la un nivel echitabil față de alte sectoare; de a contrastimula activitățile prea riscante practicate de instituțiile financiare; de a completa măsurile de reglementare destinate să contribuie la evitarea unor crize viitoare și de a genera venituri suplimentare pentru finanțarea bugetelor generale, printre altele ca o contribuție la consolidarea fiscală, în vederea stimulării creșterii și creării de locuri de muncă, sau pentru finanțarea anumitor politici, cum ar fi ajutorul pentru dezvoltare și lupta împotriva schimbărilor climatice. Amendamentul 2 Propunere de directivă Considerentul 2 (2)  Pentru a preveni denaturări care ar putea fi generate de măsurile adoptate unilateral de către statele membre, ținând seama de mobilitatea foarte mare a majorității tranzacțiilor financiare relevante și, prin urmare, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, este important ca elementele fundamentale ale unei TTF aplicate în statele membre să fie armonizate la nivelul Uniunii. Prin aceste demersuri se urmărește să se evite stimularea arbitrajului fiscal, diferențele legate de repartizarea veniturilor între piețele financiare din Uniune și riscurile dublei impozitări sau neimpozitării. (2)  Pentru a preveni denaturări care ar putea fi generate de măsurile adoptate unilateral de către statele membre, ținând seama de mobilitatea foarte mare a majorității tranzacțiilor financiare relevante și, prin urmare, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, este important ca elementele fundamentale ale TTF aplicate în statele membre să fie armonizate și ca prezenta directivă să fie pusă în aplicare la nivelul Uniunii. Prin aceste demersuri se urmărește să se evite stimularea arbitrajului fiscal, diferențele legate de repartizarea veniturilor între piețele financiare din Uniune și riscurile dublei impozitări sau neimpozitării. Fără a uita că scopul ultim îl reprezintă aplicarea TTF la nivelul întregii Uniuni, dacă un grup de state membre, care include, dar nu este limitat la statele membre din zona euro, alege să avanseze mai rapid prin forme de cooperare consolidată în temeiul articolului 329 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, modelul elaborat în prezenta directivă ar fi potrivit ca bază pentru punerea în aplicare în cadrul grupului respectiv de state membre. Totuși, introducerea TTF într-un număr foarte limitat de state membre ar putea conduce la denaturarea semnificativă a concurenței pe piața internă, trebuind luate măsuri cuprinzătoare pentru a asigura că o astfel de acțiune nu afectează în mod negativ funcționarea pieței interne. Amendamentul 3 Propunere de directivă Considerentul 2a (nou) (2a)  În conformitate cu concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 și ținând seama de faptul că TTF își va atinge cu adevărat obiectivele doar dacă este introdusă la nivel mondial, Uniunea ar trebui să coordoneze eforturile vizând un acord privind TTF la nivel mondial. Prin stabilirea unui exemplu pentru introducerea TTF, Uniunea trebuie să insiste asupra obținerii unui acord global pe scena internațională relevantă, în special în cadrul G20, pentru a crea o bază comună pentru introducerea unei TTF la nivel mondial. Acțiunile concrete în acest sens ar trebui descrise în raportul Comisiei din cadrul primei revizuiri a prezentei directive. Amendamentul 4 Propunere de directivă Considerentul 3 (3)  Pentru buna funcționare a pieței interne, TTF trebuie să se aplice activităților de tranzacționare cu o gamă largă de instrumente financiare, inclusiv cu produse structurate, desfășurate atât pe piețele bursiere, cât și extrabursier, precum și încheierii și modificării tuturor contractelor pe instrumente derivate. Din același motiv, ea trebuie să se aplice unei sfere foarte extinse de instituții financiare. (3)  Pentru a reduce posibilitățile de evaziune fiscală, riscurile de delocalizare și arbitrajul de reglementare, TTF ar trebui să se aplice activităților de tranzacționare cu o gamă largă de instrumente financiare, inclusiv cu produse structurate, desfășurate atât pe piețele bursiere, cât și extrabursier, precum și încheierii și modificării tuturor contractelor pe instrumente derivate. Din același motiv, ea ar trebui să se aplice unei sfere foarte extinse de instituții financiare. Includerea unei game cât mai largi de instrumente și actori din sectorul financiar ar trebui să asigure, de asemenea, faptul că sarcina fiscală este repartizată în mod egal între toți actorii, dar este relativ mai mare pentru tranzacțiile financiare mai speculative și perturbatoare. Nu s-ar putea obține același rezultat în cazul în care domeniul de aplicare al TTF ar fi mai limitat, de exemplu dacă ar lua forma unei taxe de timbru, care ar plasa întreaga sarcină fiscală asupra unui grup mult mai restrâns de instrumente tranzacționate pe piețele reglementate, fără a atinge obiectivul de reducere a speculațiilor excesive și dăunătoare. Amendamentul 5 Propunere de directivă Considerentul 11a (nou) (11a)  Statele membre ar trebui să aplice tranzacțiilor financiare efectuate la bursă rate de impozitare mai mici decât tranzacțiilor financiare extrabursiere, pentru a consolida poziția tranzacțiilor la bursă, care sunt strict reglementate, controlate și transparente, față de cea a tranzacțiilor extrabursiere nereglementate, necontrolate și mai puțin transparente. În acest mod se poate realiza relocalizarea tranzacționării de pe piețele puțin reglementate sau nereglementate pe bursele supuse unor reglementări și controale stricte. Amendamentul 6 Propunere de directivă Considerentul 12 (12)  Pentru a concentra impozitarea asupra sectorului financiar în sine și nu asupra cetățenilor și pentru că instituțiile financiare execută marea majoritate a tranzacțiilor de pe piețele financiare, taxa trebuie să se aplice acestor instituții, indiferent dacă tranzacțiile sunt derulate în nume propriu, în numele altor persoane, pe cont propriu sau în contul altor persoane. (12)  Pentru a concentra impozitarea asupra sectorului financiar în sine și nu asupra cetățenilor și pentru că instituțiile financiare execută marea majoritate a tranzacțiilor de pe piețele financiare, taxa ar trebui să se aplice doar acestor instituții, indiferent dacă tranzacțiile sunt derulate în nume propriu, în numele altor persoane, pe cont propriu sau în contul altor persoane. Amendamentul 7 Propunere de directivă Considerentul 13 (13)  Datorită mobilității însemnate a tranzacțiilor financiare și pentru a contribui la atenuarea eventualelor evaziuni fiscale, TTF trebuie să se aplice pe baza principiului reședinței. (13)  Datorită mobilității însemnate a tranzacțiilor financiare și pentru a contribui la atenuarea eventualelor evaziuni fiscale, precum și pentru a asigura acoperirea cât mai amplă a tuturor actorilor și tranzacțiilor, TTF ar trebui să se aplice pe baza unui principiu al reședinței definit în termeni foarte generali, completat de elemente ale principiului emiterii. În plus, pentru o mai bună implementare a TTF, ar trebui să se aplice principiul proprietății. Amendamentul 8 Propunere de directivă Considerentul 14 (14)  Ratele minime de impozitare trebuie stabilite la un nivel suficient de ridicat pentru ca obiectivul de armonizare al prezentei directive să fie atins. În același timp, ele trebuie să fie suficient de mici pentru ca riscurile de delocalizare să fie reduse la minimum. (14)  Ratele minime de impozitare ar trebui stabilite la un nivel suficient de ridicat pentru ca obiectivul de armonizare al prezentei directive să fie atins, așa încât sectorul financiar să contribuie în mod corespunzător la costurile crizei economice, stimulând astfel economia reală. În același timp, până la implementarea unui regim TTF uniform la nivel mondial, ratele respective trebuie să fie suficient de mici pentru ca riscurile de delocalizare să fie reduse la minimum. Amendamentul 9 Propunere de directivă Considerentul 15a (nou) (15a)  Întrucât ratele fraudei, evaziunii și abuzului vor depinde parțial de capacitatea statelor membre de a verifica tranzacțiile impozabile derulate într-un sistem de tranzacționare dintr-o țară terță, statele membre și, dacă este cazul, Comisia ar trebui să utilizeze pe deplin instrumentele de cooperare în materie fiscală stabilite de OCDE, Consiliul Europei și alte organisme internaționale. În cazul în care este necesar, ar trebui să se ia noi inițiative bilaterale și multilaterale de cooperare în acest sens. Amendamentul 10 Propunere de directivă Considerentul 16 (16)  Pentru a permite adoptarea unor reguli mai detaliate prin care să se stabilească dacă anumite activități financiare constituie o parte semnificativă a activității societății respective și, în consecință, dacă societatea poate fi considerată o instituție financiară în sensul prezentei directive, a unor reguli mai detaliate pentru protecția împotriva fraudei, evaziunii și abuzului, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene trebuie delegată Comisiei în ceea ce privește formularea măsurilor necesare în acest sens. Este deosebit de importantă realizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în etapa pregătitoare, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea promptă și adecvată a documentelor relevante către Consiliu. (16)  Pentru a permite adoptarea unor reguli mai detaliate prin care să se stabilească dacă anumite activități financiare constituie o parte semnificativă a activității societății respective și, în consecință, dacă societatea poate fi considerată o instituție financiară în sensul prezentei directive, a unor reguli mai detaliate pentru protecția împotriva fraudei, evaziunii și abuzului, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește formularea măsurilor necesare în acest sens. Este deosebit de importantă realizarea de către Comisie a unor consultări adecvate în etapa pregătitoare, în special cu experții, organizațiile neguvernamentale (ONG-urile) și cu alte părți interesate. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu. Amendamentul 11 Propunere de directivă Considerentul 17a (nou) (17a)  Prezenta directivă nu abordează aspectul gestiunii veniturilor provenite din TTF. Cu toate acestea, având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Consiliului de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 și, în special, în ceea ce privește dispozițiile referitoare la resursele proprii ale Uniunii, o parte din venitul provenit din TTF ar putea fi administrată la nivelul Uniunii, fie ca parte din resursele proprii ale acesteia, fie aflându-se în legătură directă cu politici și bunuri publice specifice ale Uniunii. Utilizarea unei părți din veniturile provenite din TTF ca resurse proprii ale Uniunii ar reduce contribuțiile naționale la bugetul Uniunii și ar elibera, prin urmare, fonduri din bugetele naționale pentru alte utilizări. Amendamentul 12 Propunere de directivă Considerentul 17b (nou) (17b)  Doar statele membre au competența de a percepe impozite. Amendamentul 13 Propunere de directivă Articolul 1 – alineatul 2 (2)  Prezenta directivă se aplică tuturor tranzacțiilor financiare, cu condiția ca măcar una din părțile la tranzacție să fie stabilită într-un stat membru și ca o instituție financiară stabilită pe teritoriul unui stat membru să fie parte la tranzacție, acționând fie în nume propriu sau pe seama unei alte persoane, fie în numele unei părți la tranzacție. (2)  Prezenta directivă se aplică, în conformitate cu articolul 3, tuturor tranzacțiilor financiare, sub rezerva uneia dintre următoarele condiții: (a) măcar una dintre părțile la tranzacție este stabilită într-un stat membru și o instituție financiară stabilită pe teritoriul unui stat membru fie este parte la tranzacție, acționând pe cont propriu sau în contul altei persoane, fie acționează în numele unei părți la tranzacție; ori (b) tranzacția implică un instrument financiar emis de către entități juridice care sunt înregistrate în Uniune. Amendamentul 14 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera ca (nouă) (ca) tranzacțiile de schimb valutar cu decontare la vedere, cu excepția celor direct legate de activitățile comerciale ale unei contrapartide nefinanciare care este utilizator final. Amendamentul 15 Propunere de directivă Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 7 – litera f (f) un fond de pensii sau o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale, astfel cum este definită la articolul 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului, un administrator de investiții al fondului sau instituției; (f) un fond de pensii sau o instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale, astfel cum este definită la articolul 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, un administrator de investiții al fondului sau instituției, precum și o entitate instituită în vederea realizării de investiții pentru astfel de fonduri sau instituții, care acționează exclusiv în interesul fondurilor sau instituțiilor respective, nu se consideră a fi o instituție financiară în sensul prezentei directive până la revizuirea acesteia în temeiul articolului 16; Amendamentul 16 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 1 – litera ea (nouă) (ea) fie este parte, acționând pe cont propriu sau în contul altei persoane, fie acționează în numele unei părți la tranzacția în legătură cu instrumentul financiar emis pe teritoriul unui stat membru sau al Uniunii. Amendamentul 17 Propunere de directivă Articolul 3 – alineatul 2a (nou) (2a)  În vederea aplicării consecvente a alineatului (1), autoritățile competente din statele membre cooperează îndeaproape unele cu altele și cu AEVMP pentru supravegherea piețelor financiare. Amendamentul 18 Propunere de directivă Articolul 3a (nou) Articolul 3a Emitere 1.  În sensul prezentei directive, un instrument financiar este considerat ca fiind emis pe teritoriul unui stat membru sau al Uniunii dacă este emis de către o entitate juridică care este înregistrată într-un stat membru. 2.  În cazul unui contract pe instrumente derivate, condiția emiterii pe teritoriul unui stat membru sau al Uniunii este îndeplinită dacă referința sau instrumentul-suport sunt emise de o entitate juridică înregistrată într-un stat membru. 3.  În cazul unui instrument financiar structurat, condiția emiterii pe teritoriul unui stat membru sau al Uniunii este îndeplinită atunci când instrumentul financiar structurat se bazează pe sau este sprijinit de o proporție semnificativă de active sau de instrumente financiare și contracte pe instrumente derivate cu referință la instrumente financiare emise de către o entitate juridică înregistrată într-un stat membru. Amendamentul 19 Propunere de directivă Articolul 3b (nou) Articolul 3b Transferul titlului de proprietate 1.  O tranzacție financiară pentru care nu a fost percepută o TTF este considerată nulă de drept și nu are ca rezultat un transfer al titlului de proprietate asupra instrumentului-suport. 2.  O tranzacție financiară ca cea descrisă la alineatul (1) nu se consideră a îndeplini cerințele referitoare la compensarea centrală în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European și al Consiliului din … privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapartidele centrale și registrele centrale de tranzacții [EMIR] și nici cerințele de adecvare a capitalului în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European și al Consiliului din … privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții [CRD IV]. 3.  În cazul mecanismelor de plăți electronice automate, cu sau fără participarea agenților de servicii de plată, autoritățile fiscale ale unui stat membru pot să introducă un sistem electronic automat de colectare a TTF și certificate de transfer al titlului de proprietate. Amendamentul 20 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3 (3)  Statele membre trebuie să aplice aceeași rată tuturor tranzacțiilor financiare care se încadrează în aceeași categorie în conformitate cu alineatul (2) literele (a) și (b). (3)   În vederea evitării arbitrajului fiscal, statele membre aplică aceeași rată tuturor tranzacțiilor financiare care se încadrează în aceeași categorie în conformitate cu alineatul (2) literele (a) și (b). Amendamentul 21 Propunere de directivă Articolul 8 – alineatul 3a (nou) (3a)  Statele membre aplică tranzacțiilor financiare bursiere o rată de impozitare mai mică decât tranzacțiilor financiare extrabursiere. Acest lucru este valabil pentru tranzacțiile financiare menționate la articolele 5 și 6. Amendamentul 22 Propunere de directivă Articolul 9 – alineatul 2 (2)  Dacă o instituție financiară acționează în numele sau în contul altei instituții financiare, numai aceasta din urmă are obligația de plată a TTF. (2)  Dacă o instituție financiară acționează în numele, în contul sau din ordinul altei instituții financiare, numai aceasta din urmă are obligația de plată a TTF. Atunci când mai multe instituții financiare sunt implicate într-un astfel de proces, doar instituția de origine înregistrată ca trader are obligația de plată a TTF. Amendamentul 23 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1 (1)  Statele membre stabilesc obligațiile de înregistrare, de contabilitate, de raportare și alte obligații destinate să asigure că TTF datorată autorităților fiscale este plătită efectiv. (1)  Statele membre stabilesc obligațiile de contabilitate și de raportare și alte obligații destinate să asigure că TTF datorată autorităților fiscale este plătită efectiv. Amendamentul 24 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1a (nou) (1a)  În termen de șase luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, o instituție financiară se înregistrează la autoritățile fiscale din statul membru în care este considerată a fi stabilită în conformitate cu articolul 3 alineatul (1). Amendamentul 25 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 1b (nou) (1b)  Un stat membru informează celelalte state membre cu privire la instituțiile financiare înregistrate pe teritoriul său. Amendamentul 26 Propunere de directivă Articolul 10 – alineatul 5a (nou) (5a)  Statele membre prezintă anual Comisiei și Eurostat volumele de tranzacții pentru care s-au colectat venituri. Amendamentul 27 Propunere de directivă Articolul 11 – titlu Dispoziții specifice referitoare la prevenirea fraudei, evaziunii și abuzului Dispoziții specifice referitoare la transparență și la prevenirea fraudei fiscale, a evaziunii și a abuzului Amendamentul 28 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1 (1)   Statele membre trebuie să adopte măsuri de prevenire a fraudei fiscale, evaziunii sau abuzului. (1)   Sunt adoptate norme la nivelul Uniunii pentru prevenirea fraudei fiscale, a evaziunii și a abuzului. Amendamentul 29 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 1a (nou) (1a)  Comisia stabilește un grup de lucru la nivel de experți (Comitetul privind TTF), care să includă reprezentanți din statele membre și care să supravegheze aplicarea prezentei directive. Statele membre desemnează organisme cu suficiente competențe pentru a lua imediat măsuri în caz de abuz. Comitetul privind TTF supraveghează tranzacțiile financiare pentru a detecta mecanismele de evaziune, a propune contramăsuri și a coordona punerea în aplicare a contramăsurilor respective la nivel național, dacă este cazul. Amendamentul 30 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3a (nou) (3a)  Sarcina administrativă impusă autorităților fiscale prin introducerea TTF este menținută la un nivel minim și, în acest scop, Comisia încurajează cooperarea între autoritățile fiscale naționale. Amendamentul 31 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3b (nou) (3b)  Eurostat colectează și publică anual fluxurile financiare care fac obiectul TTF în cadrul Uniunii. Amendamentul 32 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3c (nou) (3c)  Pentru a verifica tranzacțiile impozabile derulate într-un sistem de tranzacționare dintr-o țară terță, statele membre și, dacă este cazul, Comisia utilizează pe deplin instrumentele de cooperare în materie fiscală stabilite de organizațiile internaționale relevante. Amendamentul 33 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3d (nou) (3d)  Pentru ca administrațiile fiscale ale statelor membre să se adapteze dispozițiilor prezentei directive, în special în ceea ce privește cooperarea administrativă menționată la alineatul (3), statele membre le pun la dispoziție echipamentul tehnic și resursele umane necesare și adecvate. O atenție deosebită se acordă acțiunilor de formare a funcționarilor. Amendamentul 34 Propunere de directivă Articolul 11 – alineatul 3e (nou) (3e)  Comisia desfășoară o evaluare aprofundată care analizează costurile administrative pentru autoritățile regionale și locale rezultate în urma aplicării prezentei directive. Amendamentul 35 Propunere de directivă Articolul 16 O dată la cinci ani și, pentru prima dată, până la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și, dacă este cazul, o propunere de modificare a acesteia. O dată la cinci ani și, pentru prima dată, până la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive și, dacă este cazul, o propunere de modificare a acesteia. În acest raport, Comisia trebuie, cel puțin, să examineze impactul TTF asupra bunei funcționări a pieței interne, asupra piețelor financiare și economiei reale și să țină seama de progresele făcute în materie de impozitare a sectorului financiar în context internațional. În acest raport, Comisia examinează, cel puțin, impactul TTF asupra bunei funcționări a pieței interne, asupra piețelor financiare și a economiei reale. De asemenea, evaluează impactul anumitor dispoziții precum domeniul adecvat de aplicare al TTF, posibilitatea de a distinge între diferite categorii de produse financiare și active în vederea impunerii unor rate mai mari atunci când se depășește un anumit procentaj de ordine anulate, rata de impozitare și scutirea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale în conformitate cu articolul 1 alineatul (2). În cazul în care Comisia constată că au avut loc denaturări sau abuzuri, aceasta propune măsuri corective adecvate. În plus, Comisia analizează și prezintă un raport privind colectarea, la nivel național, a veniturilor fiscale provenite din TTF pe baza reședinței instituțiilor financiare și măsura în care colectarea diferă de distribuirea fiscală pe baza reședinței clienților subiacenți, și anume măsura în care consolidarea financiară centralizează veniturile fiscale în centrele financiare. În rapoartele sale, Comisia ține seama de diferitele forme de impozitare a sectorului financiar, în dezbatere sau deja instituite, și de progresele realizate în ceea ce privește introducerea unei TTF mai ample. Dacă este cazul, Comisia prezintă propuneri sau ia măsuri pentru a facilita convergența și a promova introducerea unei TTF globale.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 mai 2012 referitoare la UE și China: există un dezechilibru în relațiile comerciale? (2010/2301(INI))

P7_TA(2012)0218 A7-0141/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 153, 191, 207 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 12, 21, 28, 29, 31 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Protocolul de aderare a Republicii Populare Chineze la Organizația Mondială a Comerțului din 23 noiembrie 2001,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009(1) și raportul Direcției sale Generale Politici Externe din iulie 2011 privind relațiile comerciale și economice cu China,

–  având în vedere declarația comună prezentată cu ocazia celui de-al treisprezecelea summit UE-China, care a avut loc la Bruxelles la 6 octombrie 2010,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale. Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612) și Rezoluția Parlamentului din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia EUROPA 2020(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene(3),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene și Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2006 intitulată „Europa globală: instrumentele europene de protecție comercială într-o economie globală în schimbare”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 mai 2011 intitulată „O piață unică pentru drepturile de proprietate intelectuală”, propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale (COM(2011)0285), raportul Comisiei din 14 iulie 2011 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autoritățile vamale din UE și Rezoluția Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional,

–  având în vedere Raportul OMC din 5 iulie 2011 referitor la măsurile luate de China privind exportul anumitor materii prime și Rezoluția Parlamentului din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la obstacolele din calea comerțului și a investițiilor(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale(6),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(7), la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(8) și la politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2008 intitulată „Spre o reformă a Organizației Mondiale a Comerțului”(10) și Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la stadiul actual al negocierilor privind Agenda de dezvoltare de la Doha(11),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „UE–China: parteneri mai apropiați, responsabilități sporite” (COM(2006)0631) și documentul de politică anexat intitulat „Concurență și parteneriat - o strategie privind relațiile comerciale și de investiții dintre UE și China” (COM(2006)0632),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la consolidarea rolului IMM-urilor europene în comerțul internațional(12),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2011 și declarația finală a summitului G20 de la Cannes din 4 noiembrie 2011 intitulată „Construirea viitorului nostru comun: reînnoirea acțiunii colective în interesul tuturor”,

–  având în vedere Cartea albă publicată de guvernul chinez la 23 decembrie 2010 cu privire la cooperarea economică și comercială dintre China și Africa,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0141/2012),

A.  întrucât China a aderat la OMC în 2001 și a devenit ulterior primul exportator mondial de bunuri, cu 10,36% din exporturile efectuate în 2010, și a doua putere economică a lumii;

B.  întrucât UE este cea mai importantă destinație a exporturilor chineze, care au crescut cu 39,5% între 2009 și 2010, și întrucât China este al doilea cel mai important partener comercial al UE;

C.  întrucât UE a înlocuit Japonia ca principală sursă de importuri în China; întrucât exporturile în creștere către China au fost un element esențial al performanței economice recente înregistrate de unele state membre ale UE orientate spre exporturi, cum ar fi Germania;

D.  întrucât dezvoltarea accelerată a economiei chineze și aderarea acestei țări la OMC înseamnă beneficii substanțiale, dar impun totodată Chinei o responsabilitate sporită de a juca un rol deplin și pozitiv în ordinea economică mondială, în special în cadrul Fondului Monetar Internațional și al Grupului Băncii Mondiale;

E.  întrucât relațiile comerciale bilaterale s-au dezvoltat considerabil de la semnarea în 1985 a acordului de cooperare dintre UE și China și întrucât, prin urmare, este foarte important ca acest acord să fie adaptat la situația economică actuală; întrucât Comisia Europeană și-a adoptat strategia politică majoră pentru China în 2006 și, în acest cadru, a deschis în ianuarie 2007 negocieri privind un acord cuprinzător de parteneriat și de cooperare cu scopul de a îmbunătăți în continuare relațiile dintre UE și China în domeniul investițiilor și al comerțului;

F.  întrucât comerțul dintre UE și China s-a dezvoltat rapid și constant în ultimele trei decenii, înregistrând o valoare de vârf de 395 de miliarde EUR în 2010, și întrucât din 1997 încoace a fost observat un dezechilibru în relațiile comerciale bilaterale în favoarea Chinei, deficitul comercial ridicându-se la 168,8 miliarde EUR în 2010, față de 49 de miliarde EUR în 2000; întrucât valoarea adăugată pe care o prezintă exporturile chineze este foarte limitată odată ce valoarea componentelor importate din UE și din alte regiuni este dedusă; întrucât întreprinderile străine stabilite în China realizează aproape 85% din exporturile care decurg din operațiuni de asamblare;

G.  întrucât investițiile străine realizate de UE în China în 2010 s-au ridicat la 4,9 miliarde EUR, iar investițiile străine realizate de China în UE în același an au totalizat 0,9 miliarde EUR;

H.  întrucât diferențele existente între China și UE sub aspectul modelului social, economic și democratic și al caracteristicilor în materie de demografie și de resurse naturale joacă un rol important în dezechilibrele comerciale dintre cele două regiuni;

I.  întrucât provocarea reprezentată de China este mai degrabă industrială decât comercială și impune Europei să aplice o politică industrială ambițioasă la scară europeană, dat fiind că abordările exclusiv naționale nu permit o poziție comunitară coerentă în relațiile cu China;

J.  întrucât transferul producției de numeroase bunuri de consum către China a eliminat un număr mare de locuri de muncă din Uniunea Europeană; întrucât acest transfer a fost însoțit și de reduceri drastice ale prețurilor, datorită cărora multe dintre aceste bunuri de consum au devenit accesibile pentru gospodăriile cu venituri reduse din UE și care au contribuit la asigurarea unei inflații relativ scăzute;

K.  întrucât participanții la ultima conferință a Organizației Națiunilor Unite pe tema schimbărilor climatice, desfășurată la Durban, nu au ajuns la un acord cu caracter obligatoriu și întrucât angajamentele asumate de unele țări în direcția reducerii emisiilor lor de gaze cu efect de seră nu sunt suficiente, având în vedere faptul că creșterea temperaturii planetei trebuie limitată de urgență la două grade în cursul secolului 21 pentru a putea atinge obiectivele stabilite în materie de schimbări climatice;

L.  întrucât, potrivit estimărilor, creșterea economică în Europa va fi mult mai slabă decât cea din China, care va fi de aproximativ 9% în 2012;

M.  întrucât tipurile de dezechilibru economic intern care afectează economiile europene se accentuează și în economia chineză, nu în ultimul rând în sectorul imobiliar, așa cum a demonstrat recenta bulă imobiliară;

N.  întrucât impactul politicii comerciale comune a UE este uneori subminat de interesele naționale divergente pe care statele membre le urmăresc în relațiile cu China;

O.  întrucât costurile sociale ale actualei crize economice sunt ridicate; întrucât rata ocupării forței de muncă a scăzut în UE cu 1,8% și, în consecință, 9,6% din populația activă economic (23 de milioane de persoane) se află în șomaj, întrucât rata șomajului în rândul tinerilor este de 21%, șansele de redresare a ratei ocupării forței de muncă rămân incerte, iar 17% dintre cetățenii din UE se confruntă cu riscul sărăciei;

P.  întrucât China, care a aderat la OMC în 2001, trebuie să respecte normele OMC liberalizându-și comerțul și deschizându-și piața; întrucât eforturile depuse până acum în această direcție nu au fost deloc satisfăcătoare;

Q.  întrucât aderarea Chinei la Acordul privind achizițiile publice ar trebui facilitată prin extinderea sferei de aplicare a normelor acestui acord în urma unei revizuiri, așa cum s-a convenit în cadrul ultimei conferințe ministeriale a OMC din 15 decembrie 2011;

R.  întrucât eforturile făcute de întreprinderile europene pentru a pătrunde pe piața chineză suferă din cauza politicilor industriale intervenționiste ale guvernului chinez, a protecției inadecvate a proprietății intelectuale, sistemul normativ fiind ambiguu atât în ceea ce privește conținutul normelor, cât și aplicarea lor, precum și din cauza altor obstacole tehnice și netarifare în calea comerțului;

S.  întrucât subevaluarea yuanului creează în continuare avantaje comerciale artificiale pentru China și întrucât țările membre ale G20 s-au angajat să faciliteze o mai bună flexibilitate a cursurilor de schimb;

T.  întrucât UE a confiscat la granițele sale externe în 2010 peste 103 milioane de produse suspectate de a încălca drepturile de proprietate intelectuală, valoarea totală a acestora fiind de 1,11 miliarde EUR; întrucât China este țara de origine pentru 85% dintre aceste produse; întrucât un element important al protecției proprietății intelectuale este buna aplicare a legislației existente și a angajamentelor internaționale, inclusiv în ceea ce privește sancțiunile; întrucât aceste bunuri sunt adesea produse în unități în care se produc și bunuri etichetate în mod corect, iar în procesul de producție se încalcă adesea drepturile lucrătorilor și normele de sănătate și siguranță, ceea ce duce la apariția unor riscuri pentru consumatori, iar în cazul produselor chimice, pentru mediu în sens larg;

U.  întrucât, în conformitate cu al 12-lea plan cincinal, care conține unele obiective similare cu obiective ale Strategiei Europa 2020, China își propune să dezvolte sectoarele strategice ale energiei, construcțiilor și transporturilor și va trebui să facă față unor nevoi importante în sectorul serviciilor; întrucât aceste evoluții pot oferi noi oportunități de investiții pentru întreprinderile europene și pot contribui la o cooperare consolidată,

Îmbunătățirea accesului pe piață

1.  solicită Comisiei să aplice principiul reciprocității în politica comercială comună a UE cu țările dezvoltate și emergente, cum ar fi China, pentru a reinstitui o concurență corectă și pentru a asigura condiții mai echitabile de interacțiune;

2.  salută consolidarea relațiilor economice dintre Uniunea Europeană și China; invită UE și China să construiască o relație de parteneriat bazată pe avantaje reciproce, mai degrabă decât să se angajeze într-o relație caracterizată de concurență feroce și de confruntare;

3.  constată că economia chineză nu îndeplinește criteriile unei economii de piață, așa cum este definită de OMC; invită Comisia să coopereze cu guvernul chinez pentru a elimina toate obstacolele rămase înainte de 2016, an în care OMC ar trebui să acorde Chinei statutul de economie de piață; subliniază faptul că acest statut ar trebui acordat înainte de 2016 numai dacă China îndeplinește toate condițiile necesare; solicită ca UE să procedeze la evaluarea regulată, sub forma unor rapoarte anuale, a respectării de către China a obligațiilor incluse în protocolul său de aderare la OMC;

4.  deși recunoaște că este puțin probabil ca China să îndeplinească în viitorul apropiat condițiile obiective pentru obținerea statutului de economie de piață, invită Comisia să prezinte Parlamentului European, înainte de sfârșitul lui 2012, o propunere privind măsurile preconizate de Comisie înainte ca Uniunea să recunoască acest statut;

5.  regretă existența a numeroase bariere tarifare și netarifare pe piața chineză, precum și a anumitor forme de discriminare împotriva operatorilor străini, în special în sectorul bancar, al asigurărilor și al telecomunicațiilor, complexitatea structurii tarifare și barierele tehnice din calea comerțului, cum ar fi lipsa transparenței normelor tehnice și a procedurilor de evaluare a conformității sau sistemul chinez de certificare obligatorie; regretă că, în pofida dispozițiilor Acordului OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii, China nu notifică sistematic aceste subvenții specifice;

6.  subliniază faptul că China beneficiază de avantaje comerciale foarte importante în relația cu UE prin intermediul subvențiilor de stat cu ținte specifice la care recurge pe baza unei mari varietăți de dispozitive juridice; solicită Chinei să își adapteze programele de subvenții de stat la normele OMC relevante; solicită Comisiei să reformeze regulamentul împotriva subvențiilor pentru ca UE să poată reacționa cu eficacitate la provocările majore prezentate de China;

7.  ia act de faptul că China regretă existența barierelor comerciale la intrarea pe piața europeană, cum ar fi subvențiile agricole substanțiale acordate de UE agricultorilor europeni, sistemul complex de taxe vamale agricole, obstacolele tehnice din calea comerțului și barierele impuse pentru a bloca investițiile țărilor terțe în anumite state membre;

8.  este preocupat de lipsa de fiabilitate a sistemului judiciar, care nu reușește să asigure respectarea obligațiilor contractuale, precum și de lipsa de transparență și de uniformitate în aplicarea regimului de reglementări în materie de investiții;

9.  este preocupat de lipsa de previzibilitate și de publicitate a normelor și a standardelor tehnice aplicabile produselor, în special în ceea ce privește certificarea, care creează bariere comerciale importante pentru întreprinderile care exportă în China;

10.  invită China să adopte standarde internaționale pentru produse și servicii în vederea promovării în mai mare măsură a comerțului dintre China și alte țări; salută faptul că China își intensifică participarea în organismele internaționale de stabilire a standardelor și consideră că trebuie încurajată în această direcție printr-o participare reciprocă a UE în organismele care stabilesc standardele în China; subliniază importanța asigurării conformității produselor alimentare și nealimentare importate din China cu standardele europene;

11.  este preocupat de faptul că întreprinderile străine se confruntă cu dificultăți atunci când doresc să pătrundă pe piața chineză a achizițiilor publice, în timp ce accesul la piețele europene de achiziții publice este garantat; este preocupat de o posibilă situație de concurență neloială, în special de ajutoarele de stat mascate care permit întreprinderilor chineze să propună oferte mult mai avantajoase decât concurenții lor europeni; salută revizuirea Acordului privind achizițiile publice și extinderea domeniului său de aplicare, convenite în cadrul ultimei conferințe ministeriale a OMC din 15 decembrie 2011, precum și angajamentele asumate de China cu această ocazie, deși ele rămân insuficiente; prin urmare, încurajează China să se alăture acordului în termeni comparabili cu cei care se aplică celorlalte părți la acord, în conformitate cu angajamentul asumat în protocolul de aderare la OMC; invită Comisia să elaboreze rapid, dacă este posibil chiar în 2012, un instrument european pentru a asigura reciprocitatea în ceea ce privește deschiderea piețelor de achiziții publice; de asemenea, consideră că este indispensabil să fie consolidate instrumentele care încurajează, coordonează și sprijină accesul IMM-urilor europene pe piețe prioritare, cum ar fi piața chineză;

12.  ia act de faptul că creditele la export acordate de autoritățile și băncile chineze favorizează denaturarea comerțului; prin urmare, invită China să se conformeze Acordului OCDE privind orientările pentru creditele la export care beneficiază de sprijin public; solicită Comisiei să sprijine eforturile OCDE pentru a obține participarea Chinei la acest acord; de asemenea, încurajează China să semneze Convenția OCDE privind lupta împotriva corupției;

13.  reamintește faptul că principala formă autorizată prin care întreprinderile străine își pot desfășura activitatea în China este mecanismul de asociere în participație, care este foarte restrictiv și prea des asociat cu transferuri de tehnologii strategice care pot favoriza dezvoltarea concurențială a Chinei în detrimentul industriei europene în domenii în care UE este în fruntea clasamentului; este convins o deschidere mai mare a Chinei în legătură cu acest mecanism, combinată cu o mai bună protecție a drepturilor de proprietate intelectuală, ar aduce beneficii ambelor părți și ar favoriza un acces îmbunătățit al întreprinderilor europene pe piața chineză;

14.  solicită UE să recurgă, în cazul în care China se angajează în practici comerciale ilegale, la instrumentele de apărare comercială care se impun și care sunt conforme cu normele OMC, cum ar fi măsurile antidumping, antisubvenții și de salvgardare, și să apeleze în mai mare măsură la mecanismul OMC de soluționare a litigiilor pentru a asigura condiții echitabile de concurență pentru schimburile comerciale dintre UE și China; este preocupat de utilizarea crescută de către China a măsurilor antidumping care vizează exporturi din UE, precum și de practicile de dumping și de subvențiile de stat; prin urmare, invită China să se asigure că măsurile antidumping pe care le ia sunt conforme cu normele OMC;

Apărarea intereselor industriei europene

15.  regretă protecția insuficientă a drepturilor de proprietate intelectuală în China, precum și lipsa de mijloace concrete puse la dispoziția întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor, pentru a lupta în mod eficace împotriva încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală; salută decizia Comisiei de a propune o revizuire a directivei privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală; invită Comisia și statele membre să apere cu mai multă fermitate drepturile de proprietate intelectuală în cadrul tuturor organizațiilor multilaterale din care China face parte (OMC, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale); îndeamnă China să transpună în legislația sa națională dispozițiile legislative internaționale în vigoare privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală și, mai concret, să combată contrafacerea și pirateria; de asemenea, îndeamnă autoritățile chineze să asigure respectarea reglementărilor, în special la nivel regional; regretă faptul că China nu a participat la negocierile legate de Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA); îndeamnă Comisia și statele membre să intensifice cooperarea vamală în UE și cu țările terțe, în special cu China, în ceea ce privește confiscarea bunurilor contrafăcute, precum și să simplifice procedurile vamale; solicită Comisiei și statelor membre să coopereze mai îndeaproape cu țările terțe în ceea ce privește aspectele legate de drepturile de autor și licențele;

16.  este convins de faptul că o mai bună protecție a drepturilor de proprietate intelectuală și punerea efectivă în aplicare a normelor conexe în China ar promova într-o măsură considerabilă obiectivul UE și al altor investitori străini de a face investiții, de a partaja noile capabilități tehnologice și de a actualiza tehnologia existentă în această țară;

17.  remarcă faptul că China produce 97% din pământurile rare utilizate în lume și solicită acestei țări să garanteze metode de producție durabile și un acces echitabil pe piață pentru partenerii săi comerciali; invită Comisia să acorde o atenție specială oricărei eventuale restricții impuse de China asupra exportului acestor materii prime; în acest sens, reamintește de condamnarea Chinei de către OMC la 5 iulie 2011, confirmată în urma recursului, pentru instituirea de restricții la exportul anumitor materii prime; solicită Comisiei să elaboreze o strategie europeană de gestionare adecvată a materiilor prime, care să implice creșterea eficienței energetice, reciclarea, utilizarea mai eficientă a resurselor, precum și dezvoltarea cooperării industriale în sectoarele de inovare și de creștere din economia verde; solicită să fie desfășurate negocieri vizând adoptarea de norme și principii comune pentru comerțul cu materii prime, constituindu-se astfel un cadru pentru utilizarea restricțiilor la export la nivelul OMC, dar și al G20, întrucât această chestiune privește în principal țările industrializate și China;

18.  îndeamnă Comisia să negocieze un acord de investiții ambițios și echilibrat între UE și China, care să vizeze crearea unui mediu mai bun pentru investitorii europeni în China și să garanteze transparența în ceea ce privește guvernanța întreprinderilor chineze care investesc în UE, mărind totodată nivelul fluxurilor de capital reciproce; invită Consiliul să elaboreze un mandat pentru un viitor acord de investiții cu China, ținând seama pe deplin de opiniile și pozițiile Parlamentului, așa cum sunt descrise în Rezoluția din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale;

19.  salută inaugurarea la Beijing în noiembrie 2010 a Centrului UE pentru IMM-urile europene, care și-a deschis porțile pentru acestea în martie 2011 și care le asistă în depășirea dificultăților cu care se confruntă pe piața chineză, în special în primele etape de dezvoltare a afacerilor lor; de asemenea, salută faptul că Centrul caută să identifice domenii de oportunități pentru IMM-urile europene în China și le oferă asistență în legătură cu mediul de reglementare din această țară;

20.  subliniază importanța cooperării dintre întreprinderi și a creării de parteneriate între universitățile chineze și întreprinderile din UE pentru a ameliora inovarea în China; solicită să fie fructificate avantajele oferite de baza de date a UE privind accesul pe piețe, care conține informații destinate întreprinderilor din UE privind condițiile de acces pe piețe, cum ar fi taxele vamale, cerințele impuse produselor, barierele comerciale, formalitățile, documentele și statisticile; salută activitatea Camerei Europene de Comerț din China;

21.  consideră că instituirea de către Comisie a unui mecanism de schimb de informații privind acordurile interguvernamentale semnate între statele membre și țări terțe în domeniul relațiilor comerciale cu China va facilita adoptarea unei abordări coerente în relațiile cu această țară;

Reducerea concurenței monetare

22.  reamintește faptul că China deține titluri de datorie publică ale unor țări membre ale zonei euro; subliniază că acest fapt a căpătat o nouă dimensiune politică în urma unor grave probleme de îndatorare din cadrul zonei euro; solicită Comisiei să se angajeze într-un exercițiu de reflecție cu Banca Centrală Europeană și cu statele membre cu privire la înființarea unui sistem coordonat pentru identificarea deținătorilor de datorie publică; este preocupat de situația în care capacitățile de negociere ale UE în cadrul negocierilor comerciale cu China ar putea fi subminate de contribuția acesteia la stabilizarea financiară a zonei euro;

23.  subliniază faptul că presupusa subevaluare și neconvertibilitate a yuanului pot aduce un avantaj concurențial neloial exporturilor chineze, în condițiile în care China deține o treime din rezervele valutare mondiale; solicită ca reglementările financiare internaționale aplicabile țărilor G20 și coordonarea macroeconomică dintre acestea să fie consolidate, întrucât, în caz contrar, stabilitatea economică și comercială mondială ar fi în pericol; solicită Chinei să permită aprecierea yuanului până la atingerea unui curs de schimb corespunzător; reamintește faptul că, în conformitate cu tratatele europene, UE poate, în caz de dezechilibre monetare mondiale nesustenabile, să recurgă la o politică a cursului de schimb;

24.  invită Comisia să încurajeze China să își liberalizeze operațiunile curente; invită Comisia să demonstreze modul în care regimul cursului fix de schimb aduce atingere competitivității europene și, apoi, să prevadă acțiunile prioritare care se impun;

Către un nou cadru instituțional pentru relațiile comerciale dintre UE și China

25.  invită statele membre să se asigure, prin mecanisme adecvate de monitorizare, că întreprinderile străine care desfășoară activități în UE respectă toate dispozițiile legislative în vigoare pe piața unică, inclusiv standardele sociale și de mediu, asigură protecția brevetelor și contribuie la eforturile de promovare a durabilității locurilor de muncă atunci când achiziționează întreprinderi europene sau înființează filiale în UE; solicită Comisiei și statelor membre să creeze un organism însărcinat cu evaluarea ex-ante a investiților străine strategice, similar Comitetului pentru investiții străine din SUA (CFIUS), urmărindu-se obținerea unei imagini clare asupra întreprinderilor care operează și investesc în UE, și să informeze periodic Parlamentul în acest sens;

26.  solicită UE să depună eforturi în cadrul tuturor organismelor internaționale vizate, cum ar fi OMS, Organizația Internațională a Muncii (OIM) și ONU, pentru a iniția un proces de reformă vizând includerea standardelor obligatorii sociale, de mediu și de sănătate în sistemul de organizare a comerțului gestionat de OMC;

27.  regretă fragmentarea și lipsa de coordonare care caracterizează cadrul instituțional al relațiilor dintre UE și China; solicită Comisiei să revizuiască de urgență carta organizațională a relațiilor bilaterale, să urmărească o mai bună coordonare și să elimine redundanțele de la nivelul nenumăratelor grupuri de lucru, dialoguri și alte organe formale și informale active în acest domeniu; invită statele membre, regiunile și municipalitățile să își coordoneze mai bine propriile politici în relațiile cu China și să ia măsuri urgente pentru a ajunge la un consens operațional care să servească obiectivelor comune ale UE;

28.  invită UE să elaboreze o strategie pentru a evita transferurile forțate de tehnologie; în acest sens, dorește încheierea rapidă a procedurii de cooperare consolidată referitoare la brevetul comunitar;

29.  solicită ca toate bunurile aflate în circulație pe piața internă să respecte cu strictețe standardele și normele europene și solicită Comisiei să propună cu promptitudine și în conformitate cu normele OMC un scenariu de introducere progresivă a unor condiții pentru schimburile comerciale și/sau un set de măsuri de ajustare la frontiere pentru bunurile originare din țări terțe care nu respectă aceste standarde;

Evaluarea rolului Chinei pe scena internațională

30.  subliniază influența din ce în ce mai mare a Chinei pe scena comerțului internațional; prin urmare, solicită UE să rămână vigilentă în ceea ce privește impactul politic, economic, social și de mediu al investițiilor din ce în ce mai mari ale Chinei în țările în curs de dezvoltare, în special în Africa și în America Latină;

31.  reafirmă că este nevoie ca investițiile chineze din Africa și din America Latină, în special din zonele economice speciale, să contribuie la dezvoltarea economică a țărilor respective și la dezvoltarea lanțurilor locale de producție prin utilizarea forței de muncă locale;

32.  este preocupat de faptul că unele întreprinderi europene investesc în China în principal din cauza costului scăzut de producție datorat unor norme mai puțin stricte în domeniul social, al mediului și al drepturilor omului; recomandă insistent Comisiei și statelor membre să promoveze practici eficace în materie de responsabilitate socială corporativă în rândul întreprinderilor europene din China și să încurajeze diseminarea și promovarea celor mai bune practici în materie de inițiative legate de responsabilitatea socială a întreprinderilor; în plus, solicită Comisiei să evalueze modul în care ar putea fi incluse dispoziții în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor în viitorul acord de investiții dintre UE și China;

33.  consideră că nu este productiv, îndeosebi pentru țările în curs de dezvoltare vizate, ca angajamentul Chinei în aceste țări să fie perceput drept concurență neloială și nici să se urmărească un răspuns conflictual; subliniază că, în interesul țărilor în curs de dezvoltare și al concurenței și creșterii economice la nivel mondial în general, întreprinderile și actorii din UE care doresc să concureze cu China în relațiile comerciale și economice cu țările în curs de dezvoltare ar trebui să depună eforturi pentru a prezenta oferte care să fie cele mai atractive din punctul de vedere al sustenabilității și al beneficiilor pe termen lung, inclusiv în ceea ce privește mediul, drepturile sociale, drepturile omului și aspecte de guvernanță;

34.  reamintește faptul că China este cel mai mare emițător de gaze cu efect de seră; solicită UE să propună în cadrul organizațiilor internaționale ca aspectele ecologice și obiectivele legate de schimbările climatice să fie incluse în discuțiile referitoare la comerțul internațional; consideră că puterea economică a Chinei și capacitatea sa de a promova inovarea tehnologică ar trebui utilizate în sprijinul luptei mondiale împotriva schimbărilor climatice;

35.  consideră că eforturile făcute de autoritățile chineze în ceea ce privește anumite drepturi de bază în China, în special drepturile sociale și cele ale lucrătorilor, nu sunt suficiente; prin urmare, încurajează UE și China să dezvolte un dialog strategic mai strâns și mai responsabil, bazat pe înțelegere reciprocă;

Consolidarea capacităților UE pentru a face față concurenței mondiale

36.  solicită UE să dezvolte o politică industrială comună ambițioasă, fondată pe cercetare și inovare, care să beneficieze de mecanisme inovatoare de finanțare, cum ar fi obligațiunile pentru finanțarea proiectelor, și care să sprijine dezvoltarea IMM-urilor, în special prin intermediul accesului la piețele de achiziții publice, pentru a menține competitivitatea UE în fața noilor actori majori din domeniul industriei și al cercetării; solicită UE să pună în valoare producția europeană, oferind consumatorilor informații de mai bună calitate, în special prin adoptarea unui regulament privind marcajul de origine al produselor importate în UE;

37.  dorește consolidarea guvernanței economice, bugetare, fiscale și politice a UE, pentru ca aceasta să devină un interlocutor credibil și cu greutate pe scena internațională; solicită Consiliului și Comisiei să comunice la unison pentru a evita ca parteneriatele și acordurile încheiate pe bază bilaterală să slăbească poziția UE; îndeamnă Comisia să coopereze îndeaproape cu statele membre în cadrul definirii politicilor lor comerciale și a relațiilor lor cu China; invită UE să implementeze o strategie pe termen lung în relațiile cu China și să asigure coordonarea operațională atât între instituțiile UE, cât și între UE și statele membre;

38.  subliniază nevoia de a adopta o abordare echilibrată în relațiile cu China; solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte o cooperare extinsă cu China în domenii de cercetare comună, cum ar fi siguranța produselor și sănătatea umană, precum și să instituie noi schimburi în domeniul științific, tehnologic și cultural;

39.  observă că numeroase diferende comerciale cu China sunt legate de calitatea și aplicarea reglementărilor din diverse domenii de politică, inclusiv politica industrială, politica de mediu, măsurile de luptă împotriva crizei, stabilitatea financiară și protecția consumatorilor; solicită ca aceste diferende să fie soluționate printr-o cooperare bilaterală intensificată sau prin mecanismul OMC de soluționare a litigiilor;

o
o   o

40.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 132. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0412. (3) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 16. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0364. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0565. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0141. (7) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (8) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31. (9) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94. (10) JO C 259 E, 29.10.2009, p. 77. (11) Texte adoptate, P7_TA(2011)0380. (12) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 101.

Propunere adopatată de către Parlamentul European la 23 mai 2012, referitoare la un regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (2009/2212(INI))(1)

P7_TA(2012)0219 A7-0352/2011

-----------------------

PROPUNERE DE REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
referitor la modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei

PARLAMENTUL EUROPEAN,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 226 al treilea paragraf,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere aprobarea Consiliului(2),

având în vedere aprobarea Comisiei(3),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)  Tratatul de la Lisabona a creat condiții pentru un echilibru instituțional reînnoit și mai solid în cadrul Uniunii, permițând instituțiilor sale să funcționeze mai eficient, mai deschis și într-un mod mai democratic. În acest context, atribuțiile Parlamentului European în raport cu controlul politic au fost consolidate și extinse. Prin urmare, în conformitate cu practica parlamentară națională și cu cerințele impuse de Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (denumite, în continuare, „tratate”), comisiile de anchetă ale Parlamentului European ar trebui să fie consolidate, fiindu-le conferite competențe specifice, reale și clar delimitate, care să concorde în mai mare măsură cu competențele și statutul său politic, respectând totodată principiul proporționalității, astfel cum a fost stabilit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Competențele comisiilor de anchetă, care sunt instrumente excepționale de control politic, nu ar trebui să aducă atingere responsabilităților ce le incumbă altor instituții.

(2)  La 19 aprilie 1995, Parlamentul European, Consiliul și Comisia au adoptat Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO(4), prin care au fost stabilite modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European. Respectiva decizie menționa aluziv posibilitatea revizuirii prevederilor sale în lumina experienței.

(3)  Având în vedere noul echilibru instituțional creat de Tratatul de la Lisabona și experiența acumulată în cursul activității comisiilor de anchetă ale Parlamentului European, Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO ar trebui abrogată și înlocuită cu o nouă reglementare.

(4)  În conformitate cu principiul utilității, astfel cum a fost recunoscut în jurisprudența Curții de Justiție(5), competențele care sunt indispensabile pentru îndeplinirea sarcinilor ce decurg din dreptul de anchetă ar trebui conferite Parlamentului European și comisiilor sale de anchetă. În acest scop, este de asemenea esențial ca instituțiile și organismele Uniunii, precum și statele membre, să ia toate măsurile menite să faciliteze îndeplinirea respectivelor sarcini.

(5)  Atunci când faptele invocate sunt în curs de a fi examinate de o instanță judecătorească și atât timp cât procedura jurisdicțională nu este încă încheiată, nu ar trebui să fie instituită nicio comisei de anchetă. Cu toate acestea, pentru a evita orice conflict între anchetele de natură politică și cele cu caracter judiciar, Parlamentul European ar trebui să fie în măsură să examineze dacă este necesar să suspende cercetările unei comisii de anchetă dacă, după ce aceasta a fost instituită, se inițiază o procedură jurisdicțională care are legătură cu faptele imputate.

(6)  Din principiile deschiderii, bunei guvernanțe și responsabilității democratice decurge obligația ca lucrările comisiilor de anchetă și, în special, audierile, să fie publice. Pe de altă parte, ar trebui prevăzută și posibilitatea desfășurării unor proceduri in camera, inclusiv norme adecvate de confidențialitate, astfel încât să se asigure eficiența anchetelor, protecția intereselor vitale ale statelor membre, protecția vieții private și a integrității persoanelor, în special în concordanță cu legislația Uniunii în materie de protecție a datelor cu caracter personal sau de protecție a intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice.

(7)  Dreptul de anchetă, ca element important al competențelor de supraveghere parlamentară, urmărește stabilirea modului în care a fost aplicat în trecut corpusul legislativ existent. Prin urmare, este esențial ca o comisie de anchetă să se poată sprijini pe dovezi concrete, acumulate în cursul cercetărilor sale. În acest scop, comisiile de anchetă ar trebui să aibă posibilitatea să audieze membri ai instituțiilor europene și ai guvernelor statelor membre, să obțină probe din partea funcționarilor și a altor angajați ai Uniunii sau ai statelor membre, să obțină probe din partea oricărei persoane rezidente în Uniune, să solicite rapoarte din partea experților și documente și să conducă investigații la fața locului.

(8)  Cercetările ar trebui desfășurate cu deplina respectare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special a principiului echității și, în cazul persoanelor implicate, a dreptului acestora de a-și exprima opinia cu privire la faptele care le privesc.

(9)  Comisiile de anchetă ar trebui să respecte pe deplin drepturile persoanelor pe care le citează să depună mărturie, în conformitate cu Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(10)  Cercetările ar trebui să țină, de asemenea, seama de principiul conform căruia concluziile unei anchete trebuie să se bazeze exclusiv pe elemente cu valoare probatorie. În acest scop, comisiile de anchetă ar trebui să aibă, în special, acces la orice documente relevante aflate în posesia instituțiilor sau organismelor Uniunii, a statelor membre sau, în cazul în care documentele sunt considerate pertinente pentru reușita anchetei, în posesia oricărei persoane fizice sau juridice.

(11)  În conformitate cu principiul cooperării loiale și cu angajamentul de a contribui la menținerea ordinii juridice a Uniunii, instituțiile și organismele Uniunii sau statele membre ar trebui să desemneze funcționari sau alți agenți autorizați să compară în fața comisiilor de anchetă, la invitația acestora. În plus, comisiile de anchetă ar trebui să aibă posibilitatea de a audia membrii Comisiei responsabili în materie, în cazul în care se consideră că depoziția lor este de importanță materială și necesară pentru evaluarea temeinică a chestiunii care face obiectul anchetei.

(12)  Pentru ca o comisie de anchetă să poată fi, însă, sigură că concluziile sale se bazează pe elemente cu valoare probatorie, aceasta ar trebui să fie îndrituită, de asemenea, să solicite audierea ca martor a oricărei persoane rezidente în Uniune cu obligația persoanei respective de a răspunde la întrebări cu bunăvoință, în totalitate și respectând adevărul. Mai mult, dacă funcționarii și ceilalți agenți ai Uniunii nu sunt autorizați în conformitate cu articolul 17 și articolul 19 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, stabilit prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68(6)al Consiliului și cu articolul 11 din Regimul aplicabil altor agenți ai Uniunii, specificat în același regulament, să se supună solicitărilor comisiilor, să ia parte la audieri , să dea declarații și să producă dovezi în persoană, funcționarul sau autoritatea responsabilă de refuzarea autorizării ar trebui să se prezinte în fața comitetului și să explice motivele refuzului.

(13)  Atunci când au ratificat Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, statele membre au convenit, de asemenea, să confere Parlamentului European dreptul de a investiga alegațiile privind contravențiile sau cazurile de administrare defectuoasă în aplicarea legislației Uniunii. În consecință, ele ar trebui să se angajeze că autoritățile lor naționale acordă sprijinul necesar, în conformitate cu prevederile legislației naționale, pentru ca comisiile de anchetă să-și îndeplinească sarcinile.

(14)  Având în vedere consolidarea controlului democratic la nivelul Uniunii, prevederile prezentului regulament conferă comisiilor de anchetă puteri mai largi. Pentru ca aceste dispoziții să producă efecte, pentru a mări eficiența anchetelor și pentru a le pune într-o mai strictă concordanță cu practicile parlamentare naționale, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea aplicării unor pedepse efective, proporționale și disuasive în cazuri bine definite. Pedepsirea anumitor infracțiuni în conformitate cu legislația națională și declanșarea unor proceduri adecvate împotriva persoanelor care comit astfel de infracțiuni ar trebui să le incumbe statelor membre.

(15)  Se cuvine respectată doctrina separării puterilor, potrivit căreia puterea legislativă (parlamentul), puterea executivă (guvernul) și puterea judiciară (sistemul judiciar) ar trebui să fie separate una de alta, pentru a preveni abuzul de putere.

(16)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Secțiunea 1

Obiectul și normele generale de instituire a comisiilor de anchetă

Articolul 1

Obiectul

1.  Prezentul regulament stabilește modalități detaliate de exercitare a dreptului Parlamentului European de a ancheta, în contextul sarcinilor sale, fără a aduce atingere competențelor conferite prin tratate altor instituții sau organisme, pretinse încălcări ale normelor de drept sau administrarea defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii de către o instituție sau organism al Uniunii, de către un organism administrativ public al unui stat membru sau de către orice persoană împuternicită de Uniune să pună în aplicare legislația Uniunii.

2.  Dispozițiile privind organizarea internă a comisiilor de anchetă urmează să fie stabilite în Regulamentul de procedură al Parlamentului European.

Articolul 2

Instituirea și mandatul comisiilor de anchetă

1.  Cu respectarea condițiilor și restricțiilor stabilite prin tratate, Parlamentul European poate institui comisii de anchetă temporare.

2.  Parlamentul European poate institui astfel de comisii de anchetă la cererea unei pătrimi dintre membrii săi.

3.  Decizia de instituire a unei comisii de anchetă specifică mandatul acesteia, incluzând, în special:

Articolul 3

Încetarea existenței comisiilor de anchetă

Articolul 4

Efectuarea unei noi anchete

Comisiile de anchetă nu pot fi instituite sau reinstituite pentru cercetarea unor chestiuni care au făcut deja obiectul activității unei comisii de anchetă, decât dacă au trecut cel puțin 12 luni de la desființarea precedentei comisii de anchetă în conformitate cu litera (a) sau (b) de la articolul 3 cu excepția cazului în care au apărut noi stări de fapt. O comisie de anchetă poate fi instituită în toate cazurile în care apar fapte noi și importante, de natură să determine, probabil, modificarea unor constatări materiale.

Secțiunea 2

Norme procedurale generale

Articolul 5

Incompatibilități

1.  O comisie de anchetă nu poate investiga presupuse fapte care sunt în curs de a fi examinate de o instanță judecătorească și atât timp cât procedura jurisdicțională nu este încă încheiată.

2.  În cazul în care, după instituirea unei comisii de anchetă, sunt inițiate proceduri jurisdicționale care au legătură cu faptele presupuse, Parlamentul European analizează dacă este necesară suspendarea cercetărilor întreprinse de comisie pe durata respectivelor proceduri, în conformitate cu articolul 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Durata suspendării nu este luată în considerație la calculul perioadei menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (c).

3.  În termen de două luni fie de la înființarea unei comisii de anchetă, fie de la informarea Comisiei cu privire la o alegație efectuată în fața unei comisii de anchetă cu privire la o contravenție la dreptul comunitar comisă de un stat membru, Comisia poate informa Parlamentul European că un subiect care urmează să fie examinat de o comisie de anchetă face obiectul unei proceduri precontencioase a Uniunii. În aceste cazuri, comisia de anchetă ia toate măsurile necesare pentru a permite Comisiei să își exercite pe deplin competențele care i-au fost conferite prin tratate.

Articolul 6

Caracterul public al procedurilor

1.  Procedurile comisiilor de anchetă și, în special, audierile la care procedează comisiile se desfășoară public.

2.  În mod excepțional, la cererea unei pătrimi dintre membrii comisiei de anchetă, a unei instituții ori a unui organism al Uniunii sau a autorităților naționale vizate, procedurile se desfășoară in camera. Atunci când o persoană care prezintă dovezi sau un expert solicită să fie audiați in camera, comisia de anchetă analizează cererea respectivă și presupusele motive ale acesteia in camera.

Informațiile confidențial menționate la articolul 8 se examinează in camera.

Articolul 7

Persoane numite în cursul unei anchete

Comisia de anchetă informează toate persoanele numite în cursul unei anchete, cărora aceasta le-ar putea aduce prejudicii. Comisia audiază aceste persoane, la cerere.

Articolul 8

Confidențialitatea

1.  Informațiile obținute de comisiile de anchetă se folosesc exclusiv în scopul îndeplinirii sarcinilor acestora. Dacă conțin materiale confidențiale, ele nu pot fi dezvăluite. Parlamentul European prelucrează și protejează informațiile confidențiale în conformitate cu normele sale interne aplicabile „informațiilor UE clasificate” și „altor informații confidențiale” neclasificate.

2.  Alineatul (1) se aplică în mod corespunzător în cazul dezvăluirii informațiilor care:

3.  Membrii comisiei de anchetă și orice alte persoane care, în virtutea funcției pe care o dețin, au cunoștință de fapte, informații, documente sau obiecte asupra cărora trebuie păstrată confidențialitatea în conformitate cu dispozițiile adoptate de un stat membru sau de o instituție a Uniunii, au obligația de a păstra caracterul secret al acestora față de orice persoane neautorizate și față de public, chiar și după încetarea funcției pe care o dețin.

Articolul 9

Cooperarea

Instituțiile și organismele Uniunii și autoritățile naționale ale statelor membre, acționând în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislația națională, ajută comisia de anchetă să-și îndeplinească îndatoririle în conformitate cu principiul cooperării loiale.

Articolul 10

Comunicări

Comunicarea cu autoritățile naționale ale statelor membre în scopul aplicării prezentului regulament se realizează prin intermediul reprezentanțelor permanente ale acestora pe lângă Uniune.

Articolul 11

Rezultatele anchetelor

1.  Comisia de anchetă își prezintă raportul final Parlamentului European.

2.  Raportul final al comisiei de anchetă poate cuprinde concluziile minorității , cu condiția ca acestea să fie sprijinite de cel puțin o pătrime dintre membrii comisiei.

3.  Parlamentul European poate adresa instituțiilor sau organismelor Uniunii sau statelor membre, în vederea transmiterii către autoritățile competente, orice recomandări pe care le adoptă pe baza raportului final.

Secțiunea 3

Ancheta

Articolul 12

Desfășurarea cercetărilor

1.  În vederea desfășurării cercetărilor, în limitele mandatului lor și sub rezerva articolelor 14–18, comisiile de anchetă pot:

2.  În cursul cercetărilor pe care le efectuează, comisiile de anchetă pot solicita asistență din partea autorităților naționale

3.  În eventualitatea în care presupusele încălcări sau cazuri de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii angajează răspunderea unui organism sau autorități a unui stat membru, comisia de anchetă poate solicita parlamentului statului membru în cauză să coopereze la anchetă.

În acest sens, Parlamentul European poate încheia acorduri interparlamentare cu parlamentele statelor membre.

Articolul 13

Cercetări la fața locului

Comisiile de anchetă pot face cercetări la fața locului. Atunci când este cazul, acestea se desfășoară în cooperare cu autoritățile naționale, în conformitate cu legislația națională.

Articolul 14

Cereri de documente

1.  La cererea comisiilor de anchetă, adresată instituțiilor și organismelor Uniunii, acestea pun la dispoziția comisiilor orice document relevant pe care îl dețin.

2.  La cererea comisiilor de anchetă, adresată autorităților statelor membre, acestea pun la dispoziția comisiilor orice document relevant pe care îl dețin, în conformitate cu legislația națională și cu condiția respectării normelor stabilite la articolul 346 alineatul (1) literele (a) și (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

3.  Comisiile de anchetă pot cere oricăror alte persoane fizice sau juridice în cauză să le pună la dispoziție orice documente pe care le consideră pertinente pentru reușita cercetărilor lor. Persoanele în cauză se conformează cererilor comisiilor, fără a aduce atingere obligațiilor ce decurg din legislația Uniunii și din aceea națională. În caz de confiscare a anumitor obiecte de către autoritățile de punere în execuție a dreptului național, aceste persoane pot invoca drepturile de care se bucură în conformitate cu legislația națională.

4.  În cererile de documente se va menționa temeiul juridic și scopul cererii și se va specifica ce documente sunt solicitate, fixându-se un termen-limită până la care trebuie furnizate documentele. În cereri se vor menționa și eventualele consecințe ale refuzului neîntemeiat de a furniza documentele solicitate.

Articolul 15

Martori

1.  În sensul prezentului regulament, „persoană” înseamnă o persoană fizică ce prezintă dovezi în cadrul unei audieri a unei comisii de anchetă în conformitate cu dispozițiile prezentului articol

În cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor lor, comisiile de anchetă pot solicita oricărei persoane rezidente în Uniune, să participe la o audiere în fața lor.

Fiecare solicitare va cuprinde numele, prenumele și adresa persoanei în cauză și va menționa cu exactitate subiectul și motivele pentru care comisia de anchetă dorește audierea persoanei respective. Solicitările vor fi transmise de comisii autorităților naționale competente ale statului membru în care persoana își are reședința în conformitate cu articolul 10. În conformitate cu principiul cooperării sincere și cu dispozițiile legale pertinente, autoritatea națională competentă citează persoana să se prezinte în fața comisiei de anchetă.

2.  Persoanele răspund la întrebările adresate de membrii comisiilor de anchetă cu bunăvoință, în totalitate și respectând adevărul. Ei pot invoca dreptul de a refuza furnizarea de dovezi de care s-ar fi bucurat dacă li s-ar fi solicitat să se prezinte la o audiere în fața unei comisii parlamentare de anchetă sau a unui organism similar din statul membru în care își au rezidența sau, în absența unei asemenea de comisii sau a unui asemenea organism, din statul membru în care are loc audierea.

Persoanele sunt informate anticipat cu privire la drepturile și obligațiile lor, precum și la eventualele consecințe ale refuzului neîntemeiat de a participa la audiere, ale furnizării de dovezi false și ale mituirii persoanelor.

Articolul 16

Mărturii depuse de membrii instituțiilor Uniunii și de membrii guvernelor statelor membre

Comisia de anchetă poate invita instituțiile Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene, sau guvernele statelor membre să desemneze unul sau mai mulți membri care să participe la lucrările sale, în cazul în care mărturia acestora este considerată a fi de importanță materială și necesară pentru evaluarea temeinică a chestiunii care face obiectul anchetei.

În urma unei cereri formulate în temeiul primului paragraf, Comisia desemnează unul sau mai mulți membrii ai Comisiei competenți în materie, care să compară în fața comisiei de anchetă.

Articolul 17

Funcționari și alți agenți ai Uniunii sau ai statelor membre

1.  Comisiile de anchetă pot invita instituțiile sau organismele Uniunii să desemneze unul sau mai mulți funcționari sau alți agenți care să ia parte la proceduri.

Instituțiile sau organismele Uniunii desemnează funcționari sau alți agenți pe care îi autorizează să compară în fața comisiilor de anchetă.

2.  În cazul în care consideră că audierea sa este necesară pentru îndeplinirea sarcinilor lor, comisiile de anchetă pot cita un anumit funcționar sau un anumit alt agent al Uniunii, pentru a depune mărturie cu privire la o chestiune legată de realizarea îndatoririlor sale profesionale. Dacă în conformitate cu articolul 17 și articolul 19 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și cu articolul 11 din Regimul aplicabil altor agenți ai Uniunii, funcționarii și ceilalți agenți în cauză nu sunt autorizați să se supună solicitărilor comisiilor, să ia parte la audieri, să dea declarații și să producă dovezi în persoană, funcționarul sau autoritatea responsabilă de refuzarea autorizației se prezintă în fața comisiei de anchetă și explică motivele refuzului.

3.  Comisiile de anchetă pot solicita statelor membre să desemneze unul sau mai mulți funcționari care să ia parte la proceduri.

4.  Statul membru în cauză desemnează funcționarii pe care îi autorizează să se prezinte în fața comisiei de anchetă, sub rezerva legislației respectivului statul membru.

Funcționarii în cauză vorbesc în numele guvernului lor și sunt instruiți de către acesta. Ei trebuie să respecte în continuare obligațiile ce le revin în temeiul legislației sub a cărei jurisdicție se află.

În cazul în care funcționarul în cauză nu este autorizat să furnizeze dovezi comisiei de anchetă, un reprezentant autorizat să își asume angajamente în numele guvernului statului membru respectiv se va prezenta în fața comisiei și va explica motivele.

Articolul 18

Experți

1.  Comisiile de anchetă pot hotărî obținerea unor rapoarte de expertiză din partea unuia sau a mai multor experți. Deciziile luate în acest sens definesc sarcinile experților și termenul până la care trebuie întocmit raportul.

2.  Experții pot exprima opinii exclusiv cu privire la aspectele care le-au fost indicate în mod expres.

3.  La propunerea experților, comisiile de anchetă pot solicita audierea oricărei persoane rezidente în Uniune în conformitate cu articolele 15 – 17.

4.  După întocmirea rapoartelor, experții pot fi audiați de comisiile de anchetă.

Articolul 19

Sancțiuni

1.  Respingerea sau nerespectarea obligațiilor stabilite prin prezentul regulament se consemnează într-o notă oficială.

Președintele Parlamentului European poate comunica, integral sau parțial, punctele de care s-a luat act în mod formal, luând măsuri pentru publicarea anunțului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2.  Statele membre asigură aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, în conformitate cu legislația lor națională, pentru următoarele încălcări ale prezentului regulament:

Aceste sancțiuni sunt eficace, proporționale și disuasive și corespund sancțiunilor pentru încălcările aferente, în contextul lucrărilor comisiilor de anchetă din cadrul parlamentelor naționale.

3.  În cazul în care există suspiciuni rezonabile conform cărora o persoană a comis una dintre infracțiunile specificate la alineatul (2), statul membru în care aceasta își are rezidența instituie împotriva ei proceduri corespunzătoare, în conformitate cu legislația sa națională.

Articolul 20

Costuri

Cheltuielile de transport și diurnele membrilor și funcționarilor sau ale altor agenți ai organismelor și instituțiilor Uniunii sunt suportate de către respectivele organisme sau instituții. Parlamentul European rambursează cheltuielile de transport și cazare pentru alte persoane care compar în fața comisiilor de anchetă conform plafoanelor stabilite pentru audierea experților.

Secțiunea 4

Dispoziții finale

Articolul 21

Abrogare

Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO se abrogă.

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la: ...(7)

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …..

Pentru Parlamentul European

Președintele

(1) Parlamentul a decis amânarea votului asupra propunerii de rezoluție, în conformitate cu articolul 41 al treilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0352/2011). (2) JO ... (3) JO ... (4) JO L 78, 6.4.1995, p. 1. (5) Hotărârea pronunţată în cauzele conexate 281, 283 - 285 şi 287/85, Germania, Franţa, Ţările de Jos, Danemarca şi Regatul Unit / Comisie, [1987] CEJ 3203, punctul 28. (6) JO L 56, 4.3.1968, p. 1. (7) * JO ... A se introduce data: douăsprezece luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.