Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2069(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0383/2012

Texte depuse :

A7-0383/2012

Dezbateri :

PV 11/12/2012 - 17
CRE 11/12/2012 - 17

Voturi :

PV 12/12/2012 - 7.18
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0500

Texte adoptate
PDF 450kWORD 321k
Miercuri, 12 decembrie 2012 - Strasbourg
Situaţia drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană
P7_TA(2012)0500A7-0383/2012

Rezoluţia Parlamentului European din 12 decembrie 2012 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2010-2011) (2011/2069(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană, în special a doua liniuță și liniuțele patru-șapte,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (3) a doua liniuță și articolele 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 („Carta”), astfel cum a fost proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere Convenția ONU din 1949 privind stoparea traficului de persoane și a exploatării prostituției,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică(1),

–  având în vedere rapoartele Comisiei pe 2010 și 2011 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE (COM (2011)0160 și COM(2012)0169) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor acesteia,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Raport privind cetățenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE”, (COM (2010)0603),

–  având în vedere Strategia Comisiei pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573) și Orientările operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul analizelor de impact ale Comisiei (SEC(2011)0567),

–  având în vedere Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind acțiunile și inițiativele Consiliului în vederea punerii în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, adoptate la a 3092-a sesiune a Consiliului Afaceri generale în Bruxelles, din 23 mai 2011, și Orientările Consiliului privind măsurile metodologice care trebuie întreprinse pentru verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale la nivelul grupurilor de pregătire ale Consiliului(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și Comunicarea intitulată „Strategiile naționale de integrare a romilor: o primă etapă în punerea în aplicare a cadrului UE” (COM(2012)0226),

–  având în vedere corpul de convenții ale Organizației Națiunilor Unite în materie de drepturile omului din care fac parte toate statele membre, convențiile și recomandările Consiliului Europei, în special rapoartele cu privire la situația drepturilor omului, ale Adunării Parlamentare și ale Comisarului pentru drepturile omului, precum și deciziile, orientările și hotărârile autorităților judiciare și de monitorizare specializate,

–  având în vedere hotărârile și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

–  având în vedere jurisprudența curților constituționale naționale, care utilizează Carta, de asemenea, ca referință pentru interpretarea legislației naționale,

–  având în vedere activitățile, rapoartele anuale și studiile Agenției pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

–  având în vedere rapoartele și studiile elaborate de ONG-uri privind drepturile omului, precum și studiile solicitate de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere rezoluțiile sale cu privire la drepturile fundamentale și drepturile omului, în special cea din 15 decembrie 2010 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2009) – punere în aplicare efectivă după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 privind Strategia UE privind incluziunea romilor(6),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și al Comisiei pentru petiții (A7-0383/2012),

A.  întrucât articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) întemeiază Uniunea pe o comunitate de valori indivizibile și universale printre care se numără respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea de gen, nediscriminarea, solidaritatea, statul de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților civile, pentru toate persoanele care trăiesc pe teritoriul UE, inclusiv pentru cele aparținând minorităților, pentru apatrizi și pentru persoanele care trăiesc temporar sau ilegal pe teritoriul Uniunii Europene; întrucât aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați;

B.  întrucât respectarea și promovarea acestor valori constituie un element esențial al identității Uniunii Europene și o condiție pentru aderarea la UE și pentru păstrarea prerogativelor depline de membru;

C.  întrucât articolul 6 alineatul (3) din TUE confirmă că drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de CEDO și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii;

D.  întrucât, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta a căpătat, conform articolului 6 din TUE, aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor, având caracter obligatoriu la nivelul instituțiilor, al organismelor și al agențiilor UE, precum și al statelor membre atunci când acestea pun în aplicare dreptul UE; întrucât Carta a transformat valorile și principiile în drepturi concrete și opozabile;

E.  întrucât, în conformitate cu TUE, prin aderarea UE la CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului va putea reexamina actele Uniunii Europene, fapt care sporește răspunderea UE și îmbunătățește accesul persoanelor la justiție;

F.  întrucât apărarea și promovarea eficientă a drepturilor trebuie să constituie un obiectiv general al tuturor politicilor UE, inclusiv al dimensiunii externe a acestora, și întrucât îndeplinirea datoriei de a proteja, promova și aplica drepturile nu necesită competențe noi pentru UE, ci mai degrabă un angajament instituțional proactiv față de drepturile omului, dezvoltând și consolidând o adevărată cultură a drepturilor fundamentale, atât în instituțiile Uniunii, cât și în statele membre; întrucât UE trebuie să dezvolte o politică a UE coerentă în domeniul drepturilor omului, precum și un mecanism care să reunească diferitele părți care militează pentru drepturile fundamentale în interiorul structurii Uniunii Europene;

  G întrucât cetățenii se pot bucura pe deplin de drepturile lor numai dacă sunt salvgardate valorile și principiile fundamentale, cum ar fi statul de drept, independența sistemului judiciar, libertatea mass-mediei și nediscriminarea;

H.  întrucât diferențele dintre drepturile fundamentale și punerea lor în aplicare subminează credibilitatea Uniunii Europene, precum și a statelor sale membre, și respectarea efectivă și promovarea drepturilor omului, pe teritoriul Uniunii și în întreaga lume;

I.  întrucât obligațiile care le revin țărilor candidate în temeiul criteriilor de la Copenhaga continuă să se aplice statelor membre după aderarea la UE în temeiul articolului 2 din TUE și întrucât, în lumina acestuia, toate statele membre trebuie evaluate în mod regulat în vederea verificării conformității permanente cu valorile de bază ale UE de respectare a drepturilor fundamentale, a instituțiilor democratice și a statului de drept;

J.  întrucât protejarea eficientă și promovarea drepturilor fundamentale presupun acceptarea de către statele membre, în spiritul solidarității și cooperării sincere cu celelalte state membre, a controlului exercitat de Uniune asupra modului în care legislația, politicile și practicile acestora respectă valorile UE;

K.  întrucât, împreună cu articolul 2 din TUE, articolul 7 din TUE acordă instituțiilor UE competența de a stabili existența unei încălcări a valorilor comune, cum ar fi respectarea drepturilor omului, democrația și statul de drept în statele membre și de a se implica la nivel politic cu țările în cauză, în scopul prevenirii și corectării încălcărilor;

L.  întrucât studiul efectuat în luna mai a anului 2012 în comun de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) și Banca Mondială cu privire la situația romilor confirmă faptul că romii sunt discriminați în toată Europa și că situația lor este mai gravă în comparație cu cea a tuturor celorlalte minorități similare; întrucât măsurile discriminatorii și creșterea violenței în statele membre ale UE își au originea într-un „anti-țigănism” latent;

M întrucât actuala criză economică pune la încercare principiul solidarității, care constituie o componentă esențială a istoriei și a identității UE, precum și legătura care stă la baza reunirii cetățenilor UE în calitate de membri ai aceleiași comunități politice(7);
N. întrucât drepturile sociale și economice sunt elemente esențiale ale Cartei și, ca atare, ar trebui să li se acorde o recunoașterea proeminentă în orice analiză a situației drepturilor fundamentale în Uniune;
Recomandări generale

1.  solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să își asume integral responsabilitățile aferente aplicării adecvate și complete a mandatului și a competențelor UE în materie de drepturi fundamentale, atât pe baza Cartei, cât și pe baza articolelor din tratate care vizează chestiuni legate de drepturile fundamentale și de drepturile cetățenilor, și în special a articolelor 2, 6 și 7 din TUE; consideră că aceasta este singura modalitate de a garanta că Uniunea Europeană se autodotează – așa cum a procedat în alte domenii de interes și importanță comună, cum ar fi chestiunile economice și bugetare – în scopul abordării crizei și a tensiunilor care afectează UE și statele sale membre în domeniul democrației, al statului de drept și al drepturilor fundamentale; solicită consolidarea urgentă a mecanismelor europene cu scopul de a asigura respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană;

2.  salutând acțiunile întreprinse de Comisie pentru a asigura conformitatea propunerilor sale legislative cu Carta, observă că rămân posibilități de îmbunătățire, întrucât continuă să apară propuneri care nu au în vedere sau nu au în vedere în mod corespunzător impactul măsurilor propuse asupra drepturilor fundamentale; solicită Comisiei să ia măsuri concrete pentru îmbunătățirea procesului de verificare a conformității propunerilor sale cu Carta, inclusiv asigurarea unei expertize adecvate în cadrul tuturor serviciilor Comisiei;

3.  îndeamnă Comisia să se asigure că impactul legislației UE asupra drepturilor fundamentale și punerea în aplicare a acesteia de către statele membre fac parte în mod sistematic din rapoartele de evaluare elaborate de Comisie cu privire la punerea în aplicare a legislației UE, precum și din raportul său anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE; recomandă revizuirea de către Comisie a orientărilor existente referitoare la evaluările de impact cu scopul de a acorda o importanță mai mare considerentelor legate de drepturile omului, extinzând standardele pentru a include instrumentele Organizației Națiunilor Unite și ale Consiliului Europei în materie de drepturi ale omului;

4.  salută propunerea Comisiei privind un tablou de bord permanent vizând justiția, statul de drept, democrația și drepturile fundamentale, care va acoperi toate statele membre incluse în semestrul european; solicită Comisiei să garanteze că Parlamentul European și parlamentele naționale sun implicate pe deplin în această procedură și că tabloul de bord este prezentat în mod periodic Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European și evaluat și monitorizat de aceasta;

5.  invită Consiliul să asigure punerea în aplicare eficientă a angajamentului pe care și l-a asumat de a-și verifica atât modificările propuse la propunerile Comisiei, cât și propunerile înaintate din proprie inițiativă cu privire la Cartă; reamintește faptul că, pentru a asigura aplicarea efectivă a drepturilor fundamentale, statele membre trebuie, de asemenea, să garanteze aplicarea deplină a dispozițiilor Cartei atunci când implementează legislația UE;

6.  solicită Comisiei – și Consiliului, în cazul în care acesta are inițiativă legislativă – să utilizeze în mod sistematic o expertiză externă independentă pe parcursul pregătirii evaluărilor de impact, asigurată în special de Agenția pentru Drepturile Fundamentale;

7.  privește în mod favorabil măsurile adoptate de Comisie, de Ombudsmanul European și de alte organisme cu scopul de a-i sensibiliza într-o mai mare măsură pe cetățeni cu privire la exercitarea drepturilor lor în temeiul Cartei drepturilor fundamentale; îndeamnă Comisia să continue informarea cetățenilor și să evalueze rezultatele efectuării acestei informări;

8.  subliniază rolul fundamental al Parlamentului în ceea ce privește verificarea și controlul propunerilor legislative și al punerii în aplicare a legislației europene și insistă, prin urmare, asupra faptului că Parlamentul ar trebui să își consolideze procedura de evaluare a impactului autonom asupra drepturilor fundamentale în ceea ce privește propunerile legislative și amendamentele examinate în cursul procesului legislativ și să o facă mai sistematică;

9.  solicită Comisiei să redacteze un raport anual privind situația drepturilor fundamentale în UE, între altele pe baza articolelor 2 și 6 din TUE și a Cartei; consideră că un astfel de raport ar trebui să includă o analiză a situației din statele membre, inclusiv pe baza preocupărilor manifestate de organizațiile internaționale, de ONG-uri, de Parlamentul European și de cetățeni în raport cu încălcările drepturilor fundamentale, ale statului de drept și ale democrației; solicită ca raportul să abordeze punerea în aplicare, protecția, promovarea și respectarea drepturilor fundamentale în UE și în statele sale membre, astfel cum se prevede în Cartă, în CEDO și în tratatele internaționale privind drepturile fundamentale, și să includă recomandări specifice; reamintește datoria Comisiei de a efectua o astfel de activitate atât în calitate de gardian al tratatelor și al Cartei, cât și în temeiul articolelor 2, 6 și 7 din TUE;

10.  solicită Comisiei să se asigure că raportul său anual privind punerea în aplicare a Cartei adoptă o analiză mai echilibrată și autocritică, incluzând nu numai evoluțiile pozitive, ci și o analiză a punctelor în care și-ar putea consolida abordarea în viitor;

11.  regretă faptul că rapoartele Comisiei din 2010 și 2011 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE nu evidențiază drepturile sociale și economice, în special în contextul actual al crizei economice, în care aceste drepturi sunt încă și mai relevante;

12.  invită Comisia să se asigure că raportul său anual privind aplicarea Cartei abordează situația drepturilor sociale și economice în Uniune și, în special, modul în care acestea sunt puse în aplicare în statele membre;

13.  recomandă ca Parlamentul, Comisia și Consiliul să recunoască în comun și în mod formal existența unor obligații certe în materie de protejare și promovare a drepturilor omului ca parte a dreptului UE; subliniază faptul că respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale implică acțiuni la niveluri diferite (internațional, european, național, regional și local) și subliniază rolul pe care îl pot avea autoritățile regionale și locale în acest domeniu, în colaborare cu asociațiile pentru drepturile omului; solicită Comisiei și Consiliului să îmbunătățească cooperarea cu organizațiile internaționale din domeniul drepturilor fundamentale, cu ONG-urile și cu societatea civilă în procesele pre-legislative și legislative;

14.  solicită Comisiei și Consiliului să garanteze, în cadrul financiar multianual viitor, un nivel suficient de finanțare a programelor dedicate drepturilor fundamentale și combaterii discriminării pentru organizațiile societății civile la toate nivelurile;

15.  solicită Consiliului să includă în rapoartele sale anuale privind drepturile omului în lume o analiză a situației din statele membre, ținând cont și de măsurile care trebuie adoptate pentru a pune în aplicare hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului și pentru a adapta legislația și practicile naționale în consecință;

16.  solicită Comisiei revizuirea acquis-ului legislativ al UE ținând cont de drepturile prevăzute de Carta Uniunii Europene; consideră că potențialele tensiuni între libertățile economice și drepturile fundamentale ar trebui să fie abordate deja la nivel legislativ și nu numai de către sistemul judiciar al UE;

17.  solicită Comisiei să revizuiască cel de-al treilea fost pilon (cooperarea polițienească și judiciară în materie penală) în conformitate cu Carta; reamintește recomandarea sa cuprinsă în Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 privind Programul de la Stockholm(8), care solicita o revizuire consecventă a acestei legislații, și reamintește Comisiei că la 1 decembrie 2014 toată legislația adoptată într-un cadru constituțional complet diferit va fi aplicată ca atare în UE și va afecta în mod nejustificat drepturile persoanelor aflate sub jurisdicția UE;

18.  regretă:

   lipsa de transparență în dialogul Comisiei cu statele membre atunci când sunt în joc drepturi fundamentale sau interesele cetățenilor europeni; consideră că această lipsă de transparență cu privire la transpunerea dreptului UE este contrară normelor UE în materie de transparență și principiului securității juridice, aduce multe prejudicii celorlalte țări ale UE, cetățenilor UE, precum și celorlalte instituții, mai ales când sunt în joc drepturile sociale și economice ale cetățenilor; salută inițiativele anunțate de Comisie în direcția îmbunătățirii transparenței cu privire la adoptarea sau neadoptarea de măsuri de către statele membre în legătură cu aplicarea legislației pieței interne și consideră că transparența anunțată pentru politica fiscală ar trebui chiar îmbunătățită în cazurile în care sunt în joc drepturile fundamentale;
   lipsa de transparență în agențiile UE, care face dificilă determinarea conformității sau a neconformității acțiunilor acestora cu principiile transparenței, bunei administrări, protecției datelor cu caracter personal și luptei împotriva tuturor tipurilor de discriminare, precum și ale necesității și proporționalității; regretă lipsa constantă de interes a Comisiei pentru un cadru legislativ care să garanteze o administrație deschisă, independentă și eficientă în conformitate cu articolul 41 din Cartă și cu articolul 298 din TFUE;
   lipsa de transparență și deschidere, precum și lipsa unei respectări, protecții și promovări corespunzătoare a drepturilor fundamentale și a supravegherii democratice și parlamentare, în cadrul negocierilor internaționale, care a determinat Parlamentul European să respingă acorduri internaționale precum ACTA, ceea ce determină instituțiile și statele membre ale UE să își modifice practicile actuale și să respecte drepturile cetățenilor;

19.  sugerează mai multă transparență în dialogul Comisiei cu statele membre, precum și în activitatea agențiilor UE, în cazul în care sunt în joc drepturile fundamentale sau interesele cetățenilor europeni;

20.  solicită lansarea unui „ciclu european de politică în domeniul drepturilor fundamentale”, care să detalieze la nivel multianual și anual obiectivele care trebuie realizate și problemele care trebuie soluționate; consideră că un astfel de ciclu ar trebui să prevadă un cadru pentru ca instituțiile și FRA, precum și statele membre, să colaboreze prin evitarea suprapunerilor, luarea reciprocă în considerare a rapoartelor elaborate de celelalte părți, adoptarea unor măsuri comune și organizarea de evenimente comune cu participarea ONG-urilor, a cetățenilor, a parlamentelor naționale etc.;

21.  propune adoptarea de măsuri în vederea asigurării unor canale permanente de schimb de informații între organismele relevante și în cadrul instituțiilor și agențiilor UE cu privire la drepturile fundamentale în Uniunea Europeană și organizarea unui forum interinstituțional anual care să evalueze situația drepturilor fundamentale în UE; consideră că un astfel de forum ar trebui să reprezinte o etapă pregătitoare pentru dezbaterea anuală a Parlamentului European cu privire la drepturile fundamentale și la dezvoltarea spațiului european de libertate, securitate și justiție; consideră că un astfel de forum interinstituțional ar trebui să reunească reprezentanți ai Comisiei, ai Grupului de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP), ai Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, ai Comisiei pentru petiții, ai Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și ai Comisiei pentru dezvoltare regională, din partea Parlamentului, precum și reprezentanți ai Ombudsmanului European, ai Agenției pentru Drepturi Fundamentale, ai EUROFOUND și ai Autorității Europene pentru Protecția Datelor;

22.  îndeamnă parlamentele naționale să își consolideze rolul în verificarea activităților UE și a aplicării la nivel național a dreptului UE din punctul de vedere al drepturilor omului și le invită să organizeze întruniri periodice concentrate pe strategiile care trebuie dezvoltate pentru punerea în aplicare a Cartei și a jurisprudenței instanțelor UE;

23.  regretă întârzierile în aderarea UE la CEDO; solicită Consiliului să acționeze în conformitate cu articolul 265 din TFUE, astfel încât procedurile de aderare a UE la CEDO să fie finalizate; îndeamnă Comisia să încheie procedura în cel mai scurt timp și statele membre să inițieze cât mai repede procedurile de ratificare a aderării la CEDO, deoarece aceasta va asigura un mecanism suplimentar de garantare a drepturilor omului pentru cetățenii lor;

24.  consideră că, chiar înainte de finalizarea negocierilor de aderare a UE la CEDO, UE și statele sale membre ar trebui să analizeze posibilitatea transpunerii de către statele membre a jurisprudenței Curții de la Strasbourg ca o chestiune de interes comun;

25.  consideră adecvată crearea, de către Comisie și Consiliu, a unui mecanism care să garanteze că UE și statele sale membre respectă, pun în aplicare și transpun jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întrucât aceasta este o chestiune de interes comun și o obligație în raport cu respectarea drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană;

26.  reamintește tuturor statelor membre să își îndeplinească obligațiile cu privire la respectarea libertăților și a drepturilor fundamentale; constată că participarea la tratatele internaționale pentru protecția și promovarea drepturilor omului nu poate decât să consolideze protecția drepturilor fundamentale în cadrul UE și salută faptul că UE a aderat la Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap și că se va alătura CEDO; invită Consiliul și Comisia să ia măsuri pentru a deveni parte la alte tratate internaționale din domeniul drepturilor omului, cum ar fi Convenția ONU privind drepturile copilului;

27.  este extrem de preocupat cu privire la situația democrației, a statului de drept, a echilibrului, a mass-mediei și a drepturilor fundamentale din anumite state membre și, îndeosebi, cu privire la practicile utilizate de cei care dețin competența de a selecta, numi și destitui persoane din posturi independente - cum ar fi cele din curțile constituționale, din sistemul judiciar, liderii organismelor publice de radiodifuziune și cele din organisme de reglementare a mass-mediei, birourile ombudsmanilor sau comisarii - exclusiv pe baza afilierii lor politice, și nu pe baza competențelor, a experienței și a independenței;

28.  regretă slaba reacție a Comisiei la anumite încălcări ale drepturilor fundamentale și la deteriorarea echilibrului democratic și a statului de drept în statele membre și invită Comisia să se asigure că procedurile de încălcare a dreptului UE garantează protecția efectivă a drepturilor omului, mai degrabă decât să urmărească acorduri negociate cu statele membre;

29.  consideră că, pentru a menține credibilitatea condițiilor de aderare, statele membre ar trebui să fie evaluate în permanență în ceea ce privește respectarea constantă a valorilor fundamentale ale UE și îndeplinirea angajamentelor lor referitoare la funcționarea instituțiilor democratice și la statul de drept; îndeamnă Comisia să procedeze în așa fel încât procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor să asigure protecția efectivă a drepturilor fundamentale și să inițieze anchete obiective și proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor dacă acestea sunt bine fundamentate, evitând astfel aplicarea unor standarde duble, ori de câte ori un stat membru încalcă drepturile consacrate în Cartă atunci când pune în aplicare legislația UE;

30.  amintește angajamentul Comisiei de a acorda prioritate procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazurile care pun probleme de principiu sau care au un impact negativ extrem de pronunțat asupra cetățenilor(9);

31.  invită, prin urmare, Comisia să își actualizeze comunicarea din 2003 (COM(2003)0606) și să elaboreze până la sfârșitul anului 2012 o propunere detaliată pentru un mecanism de monitorizare clar stabilit și un sistem rapid de alertă, precum și o procedură de blocare, după cum a solicitat deja Parlamentul, pentru a se asigura că statele membre, la cererea instituțiilor UE, suspendă adoptarea legilor suspectate de nu respecta drepturile fundamentale sau de a încălca ordinea juridică a UE, reunind în special organismele naționale din domeniul drepturilor fundamentale instituite în temeiul principiilor de la Paris și bazându-se pe dispozițiile articolului 2, 6 și 7 din TUE și ale articolului 258 din TFUE;

32.  își subliniază angajamentul de a-și utiliza competențele pentru a lupta pentru respectarea drepturilor omului, în special pentru a se asigura că actele UE respectă, protejează, promovează și pun în aplicare drepturile omului;

33.  solicită revizuirea normelor de procedură ale Curții de Justiție a Uniunii Europene și ale Tribunalului cu scopul de a facilita intervențiile terților, în special ale ONG-urilor care activează în domeniul drepturilor omului;

34.  solicită crearea, în toate statele membre, a unor instituții naționale relevante în domeniul drepturilor omului (NHRI), precum și adoptarea unor măsuri de facilitare a interrelaționării acestor organisme pe întreg teritoriul UE cu sprijinul FRA; invită instituțiile UE și statele membre să dezvolte capacitatea organismelor de promovare a egalității și a autorităților pentru protecția datelor, a NHRI și a FRA de a funcționa ca militanți în favoarea drepturilor omului;

35.  solicită o cooperare mai strânsă între instituțiile Uniunii și alte organisme internaționale, în special Consiliul Europei și Comisia pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția) a acestuia și utilizarea expertizei sale în sprijinirea principiilor democrației, drepturilor omului și statului de drept; încurajează Comisia și statele membre să colaboreze mai strâns, inclusiv cu Parlamentul European și cu parlamentele naționale, în vederea unei aplicări mai eficiente a legislației europene în materie de drepturi ale omului și a unei supravegheri mai amănunțite a reclamațiilor și a modului în care se tratează abaterile;

36.  regretă situația din ce în ce mai gravă a libertății mass-mediei în diferite state membre; invită statele membre să respecte libertatea și pluralismul mass-mediei, iar Comisia să ia măsurile adecvate pentru a monitoriza și asigura aceste aspecte; salută inițiativa Parlamentului European de a elabora un raport referitor la standardizarea libertății mass-mediei pe întreg teritoriul UE;

37.  este preocupat de degradarea situației referitoare la libertatea și pluralismul mass-mediei, îndeosebi ale presei scrise, în cadrul Uniunii, inclusiv ca urmare a crizei economice actuale; condamnă condițiile de lucru ale anumitor jurnaliști și obstacolele cu care se confruntă aceștia în special atunci când monitorizează manifestațiile; își exprimă preocuparea îndeosebi cu privire la tentația anumitor state membre de a pune în discuție protecția surselor jurnaliștilor și la capacitatea ziariștilor de investigație de a ancheta cercurile apropiate puterii; regretă profund atitudinea Comisiei, care refuză să prezinte o propunere legislativă care să garanteze libertatea și pluralismul mass-mediei, în conformitate cu articolul 11 din Cartă;

38.  invită Comisia să încredințeze FRA sarcina de a elabora un raport anual privind monitorizarea situației libertății și pluralismului mass-mediei în Uniunea Europeană;

39.  salută adoptarea de către Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului a rezoluției care recunoaște drepturile în materie de internet, îndeosebi cu privire la accesul la rețea și la libertatea de exprimare; subliniază îndeosebi solicitarea de a depune eforturi pentru „promovarea, protejarea și accesul la drepturile fundamentale ale omului, inclusiv la dreptul la libertatea de exprimare, prin intermediul internetului și al altor tehnologii”, precizând că aceste drepturi trebuie respectate fără a ține seama de frontiere sau de mass-media; solicită Uniunii și statelor membre să aplice această rezoluție în dreptul național și să asigure promovarea sa la nivel internațional;

40.  își reiterează apelul adresat Comisiei pentru o revizie rapidă a acquis-ului în materie polițienească și penală în conformitate cu Tratatul de la Lisabona și Carta înainte de termenul-limită din 1 decembrie 2014;

41.  recomandă evaluarea parlamentară a politicilor SLSJ prin crearea unei legături permanente între Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului, Grupul de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP) din cadrul Consiliului și comisiile parlamentare naționale care se ocupă cu drepturile fundamentale pentru a evalua legislația relevantă la nivelul UE și la nivel național;

42.  invită statele membre să își îndeplinească în mod corespunzător obligațiile care le revin în conformitate cu dreptul internațional, pe care nu le-au îndeplinit până acum, să investigheze încălcările grave ale drepturilor omului comise în contextul cooperării cu programul CIA de combatere a terorismului, să intensifice acțiunile pentru combaterea traficului de persoane și a crimei organizate și să acorde despăgubire totală victimelor;

43.  solicită instituțiilor UE să se asigure că ADF este consultată cu privire la toate propunerile legislative care au un impact asupra drepturilor fundamentale, și să respecte independența și competențele ADF;

44.  subliniază faptul că mandatul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene ar trebui să fie extins astfel încât să includă monitorizarea regulată a respectării articolului 2 din TUE de către statele membre, publicarea unor rapoarte anuale privind constatările și prezentarea acestora în Parlamentul European;

45.  consideră inacceptabil:

   faptul că Parlamentului European, singura instituție a UE aleasă direct și colegislator pentru majoritatea politicilor UE, nu i s-a permis să definească domeniile specifice pentru cadrul multianual al FRA;
   faptul că cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, care a devenit o politică standard a UE, precum și drepturile sociale și economice, care sunt elemente esențiale ale Cartei încă nu sunt incluse în mod explicit în mandatul FRA; solicită Consiliului să includă aspectele de mai sus în următorul cadru multianual al FRA;

46.  subliniază lacunele existente în mandatul actual al FRA, în special numărul limitat de evaluări comparative între statele membre și lipsa unor evaluări ale întregului context al drepturilor omului, al statului de drept și al democrației din statele membre;

47.  subliniază faptul că principiile de la Paris cu privire la NHRI ar trebui să fie utilizate ca model pentru reformarea instituțiilor naționale și a FRA și solicită revizuirea urgentă, de către Comisie și Consiliu, împreună cu Parlamentul European, a regulamentului fondator al FRA în cadrul procedurii legislative ordinare, astfel încât competențele FRA să fie extinse și aliniate la domeniul de aplicare reglementat de articolele 2, 6 și 7 din TUE și, în special, la aplicarea Cartei UE de către instituțiile, agențiile, oficiile și organismele UE, precum și la activitățile statelor membre; consideră că ar trebui se consolideze independența FRA, precum și prerogativele și competențele acesteia; consideră că rețeaua FRANET și Comitetul științific al FRA ar trebui să prezinte Parlamentului European și parlamentelor naționale și să publice anual un raport tematic și mai specific de evaluare a situației din statele membre, astfel cum a procedat până în anul 2006 fosta Rețea de experți în domeniul drepturilor fundamentale; solicită FRA să își facă cunoscute activitățile și să acorde acces la documentele sale prin intermediul unui registru accesibil publicului, astfel cum se prevede în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, respectând pe deplin articolul 15 din TFUE;

48.  este preocupat de faptul că așa-numitele „clauze de renunțare” ale anumitor state membre vor risca să afecteze drepturile cetățenilor acestora, care vor suferi mai mult din cauza discriminării decât alți cetățeni ai UE, și reamintește că, în conformitate cu jurisprudența CJUE, „clauzele de renunțare” nu au obiectivul de a excepta statele membre de la obligația de a respecta dispozițiile prevăzute de Cartă, nici de a împiedica o instanță dintr-un stat membru să asigure conformitatea cu respectivele dispoziții;

49.  subliniază faptul că, pe lângă informarea persoanelor cu privire la drepturile lor stipulate în Cartă, Comisia trebuie să se asigure că acestea cunosc modalitatea în care își pot exercita dreptul de acces la justiție, precum și modalitatea în care își pot aplica drepturile în cadrul forurilor relevante; consideră că ar trebui create rețele informale la nivel național și regional, cum ar fi cele dezvoltate cu succes pentru piața internă (SOLVIT), pentru a sprijini și consilia persoanele ale căror drepturi sunt în pericol de a fi încălcate (cum ar fi migranții, solicitanții de azil, persoanele vulnerabile); consideră că aceste structuri de sprijin pentru reinstaurarea drepturilor și integrarea economică și socială ar trebui să reprezinte o prioritate pentru fondurile regionale;

50.  solicită Comisiei să îi informeze în detaliu referitor la aceste posibilități suplimentare sau mai relevante pe cetățenii care i se adresează în legătură cu încălcarea drepturilor fundamentale, să păstreze evidența acestor indicații și să le raporteze în detaliu în rapoartele sale anuale privind drepturile fundamentale în UE, precum și în cele privind punerea în aplicare a Cartei; subliniază caracterul extrem de relevant al corespondenței cetățenilor în evidențierea unor posibile încălcări structurale, sistemice, grave ale drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană și în statele sale membre și, în consecință, relevanța acesteia în asigurarea aplicării efective a articolelor 2, 6 și 7 din TUE de către Comisie;

Discriminarea

51.  solicită statelor membre să colecteze date dezagregate cu privire la toate criteriile de discriminare și să dezvolte indicatori pentru drepturile fundamentale în colaborare cu FRA, pentru a asigura o legislație și politici corect informate și orientate, în special în domeniul nediscriminării și în contextul strategiilor naționale privind integrarea romilor;

52.  invită Comisia să propună revizuirea Deciziei-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, astfel încât să includă și alte forme de infracțiuni generate de discriminare, inclusiv pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și exprimare a genului;

53.  regretă faptul că nu toate statele membre au transpus în mod corespunzător Decizia-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal; invită statele membre să urmărească în justiție xenofobia, rasismul, atitudinile „anti-țigănești” și alte forme de violență și ură împotriva unui grup minoritar, inclusiv incitarea la ură; solicită statelor membre să se asigure că infracțiunile motivate de prejudecăți, cum ar fi intenția rasistă, xenofobă, antisemită, islamofobă, homofobă sau transfobă, sunt pedepsite în sistemul de drept penal, că aceste infracțiuni sunt înregistrate în mod adecvat și anchetate în mod eficient, că infractorii sunt urmăriți în justiție și pedepsiți și că victimele beneficiază de asistență, de protecție și de despăgubire corespunzătoare; reamintește faptul că, la 1 decembrie 2014, această decizie-cadru va deveni pe deplin aplicabilă;

54.  subliniază că principiile demnității umane și ale egalității în fața legii reprezintă bazele societății democratice; deploră blocajul actual al negocierilor Consiliului cu privire la propunerea Comisiei pentru o directivă orizontală care să extindă protecția globală împotriva discriminării de toate tipurile; invită Consiliul să ia măsuri pe baza articolului 265 din TFUE și să adopte directiva;

55.  subliniază faptul că, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cetățenii europeni ar trebui să fie protejați și împotriva discriminării pe motive lingvistice;

56.  invită statele membre să stabilească proceduri de plângeri care să asigure că o victimă a unei discriminări multiple, ținând cont de faptul că aceste victime sunt în special femei, poate depune o singură plângere care să vizeze mai mult de un motiv de discriminare; consideră adecvată susținerea activităților militanților în favoarea drepturilor omului și dezvoltarea de acțiuni colective de către persoanele și comunitățile marginalizate;

57.  solicită statelor membre să protejeze libertatea religioasă sau de credință, inclusiv libertatea celor fără o religie, cu scopul de a nu-i supune la discriminări ca urmare a unor exceptări excesive ale religiilor de la legile privind egalitatea și nediscriminarea;

58.  subliniază faptul că, în domeniul combaterii discriminării, este necesar să se țină cont pe deplin de specificitatea discriminării pe criterii de handicap;

Protecția persoanelor aparținând minorităților

59.  subliniază faptul că situația apatrizilor cu reședință permanentă în statele membre trebuie să fie abordată, pe baza recomandărilor organizațiilor internaționale;

60.  subliniază importanța respectării drepturilor persoanelor care aparțin minorităților naționale; încurajează statele membre care încă nu făcut acest lucru să ratifice fără întârziere Convenția-cadru privind protecția minorităților naționale a Consiliului Europei și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare și, după caz, să retragă rezervele și declarațiile restrictive; invită statele membre să adopte măsuri pentru combaterea discriminării cu care se confruntă membrii minorităților lingvistice și să înregistreze rezultatele măsurilor de protecție a dreptului membrilor minorităților lingvistice de a-și utiliza limba maternă; îndeamnă statele membre să nu discrimineze persoanele care aparțin minorităților etnice sau naționale și să se asigure că aceste persoane se bucură de drepturile conferite lor în temeiul legislației internaționale și europene;

61.  solicită statelor membre să abordeze discriminarea rasială și etnică manifestată în contextul ocupării forței de muncă, al locuințelor, al educației, al sănătății și accesului la bunuri și servicii. este deosebit de preocupat de creșterea numărului partidelor politice declarate în mod deschis rasiste, xenofobe, islamofobe și antisemite, cauzată de o criză economică și socială care favorizează căutarea frenetică de țapi ispășitori și ale cărei practici violente trebuie condamnate; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la adoptarea unor măsuri represive împotriva persoanelor fără adăpost în contextul actualei crize;

62.  subliniază că, din cauza divergențelor în punerea în aplicare a legislației UE și a procedurilor administrative complexe, anumite categorii de persoane se confruntă cu obstacole discriminatorii în exercitarea dreptului acestora la liberă circulație și ședere; invită Comisia să utilizeze procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care încalcă Directiva 2004/38/CE;

63.  regretă faptul că unele state membre aplică proceduri de expulzare colectivă în cazul cetățenilor de origine romă și că, în anumite cazuri, Comisia nu a reacționat cu fermitate;

64.  invită Comisia să evalueze rezultatele evidente ale cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și progresul obținut în fiecare stat membru; recunoaște eforturile depuse de anumite state membre, dar mai ales numeroasele deficiențe în cadrul majorității strategiilor prezentate Comisiei; invită Comisia să facă sugestii pentru ameliorarea acestora, pentru a răspunde mai bine obiectivelor stabilite în Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor; solicită să se analizeze fezabilitatea financiară și sustenabilitatea acestor strategii, precum și progresul obținut în fiecare stat membru, în rapoartele sale anuale prezentate Parlamentului și Consiliului;

65.  subliniază importanța punerii în aplicare adecvate a strategiilor naționale de integrare a romilor prin elaborarea de politici integrate care să implice, într-un dialog permanent, autoritățile locale, mediul non-guvernamental și comunitățile de romi, în acord cu prevederile Cadrului UE; invită statele membre să ofere un răspuns eficient la excluziunea romilor prin aplicarea măsurilor prezentate în strategiile lor naționale de integrare a romilor, în cooperare cu reprezentanții populației rome la gestionarea, monitorizarea și evaluarea proiectelor care au un impact asupra comunităților lor și prin utilizarea tuturor resurselor financiare ale UE;

66.  consideră că lupta împotriva discriminărilor la adresa romilor trebuie să implice mai mult comunitatea romă ai cărei reprezentanți sunt cei mai în măsură să semnaleze lipsa accesului la drepturile la ocuparea forței de muncă, la educație, la locuințe, la sănătate și la bunuri și servicii și să identifice soluțiile adecvate pentru remedierea acestei situații;

67.  invită statele membre să elimine segregarea teritorială, evacuările forțate și fenomenul persoanelor fără adăpost cu care se confruntă populația romă, să stabilească politici eficiente și transparente în materie de locuințe, și să evite incriminarea fenomenului persoanelor fără adăpost;

68.  invită statele membre să abordeze nivelurile ridicate ale șomajului în rândul romilor, eliminând barierele din calea accesului la ocuparea forței de muncă;

69.  invită statele membre să își reformeze sistemele de învățământ naționale pentru a aborda nevoile minorităților, inclusiv ale copiilor romi, și pentru a elimina segregarea sistemului educațional fără a aduce atingere educației în limbile minorităților, existentă în multe dintre statele membre;

70.  îndeamnă statele membre să adopte schimbările legislative necesare în ceea ce privește sterilizarea și să compenseze financiar victimele sterilizărilor coercitive, și anume, femeile rome și femeile cu deficiențe mintale, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

71.  își reiterează solicitarea cu privire la o abordare specifică în cazul incluziunii sociale a femeilor rome pentru a evita discriminarea multiplă și segregarea etnică;

72.  invită statele membre să aloce resurse bugetare suficiente pentru îndeplinirea obiectivelor identificate în strategiile lor naționale de integrare a romilor; invită Consiliul să sprijine și să adopte propunerile Comisiei și ale Parlamentului cu privire la următorul cadru financiar multianual, în special cele care facilitează sporirea contribuției Fondului social european și a Fondului european de dezvoltare regională la incluziunea socială a romilor prin extinderea gamei de condiționalități ex-ante pentru includerea dezvoltării strategiilor naționale și a inventarierii concentrării teritoriale a sărăciei;

73.  subliniază faptul că ultimele și viitoarele extinderi au sporit și vor spori numărul statelor membre caracterizate de o diversitate culturală și lingvistică; consideră, prin urmare, că UE deține o responsabilitate deosebită cu privire la protejarea drepturilor minorităților; invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a implica statele care fac obiectul procesului de extindere în acțiunile sale care vizează incluziunea socială a romilor și să mobilizeze Instrumentul de asistență pentru preaderare și să îndemne în acest sens statele care fac obiectul procesului de extindere prin intermediul mecanismului instituit în cadrul procesului de stabilizare și de asociere;

74.  constată cu îngrijorare creșterea numărului discursurilor de incitare la ură și la stigmatizare îndreptate împotriva minorităților și grupurilor de persoane și influența din ce în ce mai mare a acestor fenomene în mass-media și în multe mișcări și partide politice, manifestate la cel mai înalt nivel al responsabilității politice și în legislații restrictive; invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru promovarea, în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale, a unei egalități efective între persoane, ținând cont de condițiile specifice în care se regăsesc persoanele care fac parte din aceste comunități minoritare; subliniază inconsecvența politicii privind minoritățile naționale, observând că, deși protecția minorităților se numără printre criteriile de la Copenhaga, în cadrul politicii comunitare nu există standarde cu privire la drepturile minorităților; subliniază faptul că drepturile minorităților sunt parte integrantă a drepturilor fundamentale ale omului;

75.  consideră că nu există o soluție unică pentru îmbunătățirea situației minorităților naționale din toate statele membre, dar că trebuie dezvoltată o serie de obiective minime comune pentru autoritățile publice din UE, ținând seama de normele juridice internaționale relevante și de bunele practici existente; invită Comisia să stabilească norme standard de politică pentru protecția minorităților naționale;

76.  consideră că comunitățile minoritare naționale tradiționale contribuie în mod deosebit la cultura europeană și, prin urmare, politicile publice ar trebui să se concentreze mai mult asupra protecției acestora, iar Uniunea trebuie să abordeze aceste nevoi într-un mod mai adecvat;

77.  sugerează să se depună eforturi pentru promovarea coexistenței comunităților care în mod tradițional locuiesc una lângă cealaltă și a clădirii încrederii între acestea, prin predarea și învățarea reciprocă, în cadrul fiecărei comunități, a aspectelor legate de identitatea, identitățile regionale, istoria, patrimoniul și cultura comunităților vecine, precum și a limbii acestora, pentru o mai bună înțelegere a diversității și pentru un respect sporit față de aceasta;

78.  consideră că participarea efectivă în cadrul procesului decizional pe baza principiilor subsidiarității și autoguvernării reprezintă unul dintre cele mai eficiente moduri de gestionare a problemelor minorităților naționale, aplicând cele mai bune practici existente în cadrul Uniunii;

Egalitatea de șanse

79.  regretă impactul limitat al inițiativelor UE și naționale în domeniul inegalității dintre bărbați și femei, în special în contextul încadrării în muncă; invită statele membre să stabilească obiective și strategii specifice de ocupare a forței de muncă în cadrul programelor lor naționale de reformă și al planurilor de acțiune pentru egalitatea de gen pentru a se asigura că femeile și bărbații beneficiază de drepturi egale de acces pe piața muncii; consideră că, în vederea eliminării diferențelor existente între bărbați și femei la nivelul salariilor și al pensiilor, aceste obiective trebuie să abordeze concentrarea persistentă a femeilor în locuri de muncă cu fracțiune de normă, cu remunerație redusă și precare; invită statele membre să adopte măsuri pentru o mai bună reconciliere a vieții de familie cu viața profesională pentru toate generațiile de femei, inclusiv structuri de calitate în domeniul îngrijirii copiilor și a altor persoane dependente;

80.  consideră că subreprezentarea femeilor în cadrul procesului de adoptare a deciziilor politice constituie un deficit pentru drepturile fundamentale și democrație; salută măsurile pozitive introduse în Franța, Spania, Belgia, Slovenia, Portugalia și Polonia, cum ar fi sistemele în care există paritate legislativă și cotele de reprezentare a femeilor, ca bune practici esențiale, și invită statele membre în care reprezentarea femeilor la nivel politic este deosebit de scăzută să examineze posibilitatea introducerii de măsuri legislative cu caracter obligatoriu;

81.  subliniază faptul că, în ciuda legislației în vigoare cu privire la combaterea discriminării, femeile se confruntă în continuare cu discriminarea în diferite domenii ale vieții cotidiene și este deosebit de dezamăgit să constate că, după aproximativ 40 de ani în care această legislație s-a aplicat, diferențele de salarizare dintre bărbați și femei nu au fost aproape deloc eliminate;

82.  consideră că violența împotriva femeilor reprezintă cea mai sistematică încălcare a drepturilor fetelor și femeilor în întreaga lume, inclusiv în UE; invită Comisia să stabilească anul 2015 drept Anul european de combatere a violenței împotriva femeilor și să elaboreze în acest sens o strategie la nivelul întregii UE pentru combaterea violenței împotriva femeilor, astfel cum s-a anunțat în Concluziile Consiliului din martie 2010, care să cuprindă instrumente cu caracter obligatoriu, acțiuni de sensibilizare, colectare de date și finanțare pentru ONG-urile dedicate femeilor;

83.  își reafirmă poziția privind drepturile la sănătatea sexuală și reproductivă, prezentată în rezoluțiile sale din 10 februarie 2010(10), 8 martie 2011(11) și 13 martie 2012(12) referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2009, 2010 și 2011; își exprimă în acest sens îngrijorarea cu privire la restricționările recente ale accesului la servicii de sănătate sexuală și a reproducerii în unele state membre, în special ale accesului la un avort sigur și legal, la educație sexuală și cu privire la reducerea finanțării pentru planificarea familială;

84.  invită instituțiile UE să examineze posibilitatea aplicării Convenției ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) în cadrul juridic al UE;

85.  invită UE să combată politicile care stabilesc o dependență între membrii de familie în cadrul reîntregirii familiei și invită UE și statele membre ale acesteia să acorde femeilor imigrante statut de rezident autonom, îndeosebi în cazurile de violență domestică;

86.  îndeamnă UE și statele membre să depună eforturi pentru a realiza obiectivele Pactului european pentru egalitatea dintre femei și bărbați 2011-2020 și să adopte măsuri pentru a combate diferențele de salarizare dintre femei și bărbați, segregarea ocupațională și toate formele de violență împotriva femeilor;

87.  invită statele membre să garanteze, prin măsuri eficiente, protecția lucrătoarelor însărcinate și a femeilor aflate în concediu de maternitate;

88.  îndeamnă statele membre să abordeze problema violenței împotriva femeilor, a violenței domestice și a exploatării sexuale în toate formele sale și să combată traficul de persoane;

89.  invită statele membre să garanteze faptul că planurile de acțiune naționale abordează discriminarea multiplă și asigură protecția femeilor care fac parte din minoritățile etnice și a femeilor imigrante;

Orientarea sexuală și identitatea de gen

90.  invită Comisia să propună reformarea Deciziei-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, inclusiv a altor forme de infracțiuni generate de discriminare, inclusiv pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și exprimare a genului;

91.  invită statele membre să adopte un cadru legislativ național pentru abordarea discriminărilor resimțite de persoanele LGBT și de cuplurile de același sex pe motive de orientare sexuală a acestora sau identitate de gen și îndeamnă statele membre să garanteze punerea în aplicare efectivă a cadrului juridic UE și a jurisprudenței CJUE existente;

92.  invită statele membre să înregistreze și să investigheze infracțiunile săvârșite din ură împotriva persoanelor homosexuale, lesbiene, bisexuale și transgender (LGBT) și să adopte legislații penale care să interzică incitarea la ură pe motive de orientare sexuală și identitate de gen;

93.  salută propunerile Comisiei(13) referitoare la jurisdicția și legislația aplicabilă cu privire la efectele patrimoniale ale căsătoriilor și ale parteneriatelor înregistrate; consideră, totuși, nejustificată alegerea a două instrumente diferite și a unei abordări separate pentru parteneriatele înregistrate și căsătorii; consideră că în ambele cazuri ar trebui să se aplice aceeași jurisdicție și aceeași legislație în vigoare;

94.  invită statele membre care au adoptat reglementări în privința parteneriatului între persoane de același sex să recunoască dispozițiile cu efecte similare adoptate de alte state membre; reamintește obligația statelor membre de a pune pe deplin în aplicare Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, inclusiv pentru cuplurile de același sex și copiii acestora; salută faptul că din ce în ce mai multe state membre au introdus și/sau au adoptat propriile legislații privind coabitarea, parteneriatul civil și căsătoria pentru a combate discriminările pe motive de orientare sexuală cu care se confruntă cuplurile de același sex și copiii acestora și invită celelalte state membre să introducă legislații similare;

95.  invită Comisia să prezinte o propunere pentru deplina recunoaștere reciprocă a efectelor tuturor documentelor de stare civilă la nivelul UE, inclusiv recunoașterea juridică a genului, căsătoriile și parteneriatele înregistrate, pentru a reduce barierele juridice și administrative discriminatorii din calea cetățenilor care își exercită dreptul la liberă circulație;

96.  invită Comisia și Consiliul să intervină cu mai multă fermitate împotriva homofobiei, a violenței și a discriminării bazate pe orientarea sexuală, inclusiv invitând primarii și poliția din statele membre să protejeze libertatea de exprimare și de întrunire cu ocazia manifestațiilor persoanelor LGBT; invită Comisia să folosească rezultatele actualului studiu al FRA, astfel încât să dea curs în cele din urmă solicitărilor repetate ale Parlamentului European și ale ONG-urilor și să elaboreze urgent o foaie de parcurs a UE pentru egalitate indiferent de orientarea sexuală și de identitatea de gen, care să fie lansată cel târziu în 2014;

97.  invită statele membre să asigure protecția eficientă a participanților la evenimentele publice ale persoanelor LGBT, inclusiv la marșurile acestora, și să garanteze organizarea acestor evenimente în conformitate cu legislația;

98.  regretă faptul că în anumite state membre transsexualii încă sunt considerați bolnavi mental; invită statele membre să introducă proceduri de recunoaștere juridică a genului sau să le revizuiască pe cele existente, urmând modelul Argentinei, și să revizuiască, de asemenea, condițiile stabilite pentru recunoașterea juridică a genului (inclusiv sterilizarea forțată); invită Comisia și Organizația Mondială a Sănătății să scoată tulburările de identitate de gen de pe lista tulburărilor mintale și de comportament și să asigure o reclasificare în termeni nepatologici în cadrul negocierilor privind cea de a 11-a versiune a Clasificării internaționale a bolilor (ICD-11);

99.  salută noul set de norme referitoare la azil introduse în Directiva privind standardele minime, care include identitatea de gen ca motiv de persecuție; susține că pachetul privind azilul trebuie să rămână coerent și să includă orientarea sexuală și identitatea de gen în Directiva privind procedura de azil;

100.  invită statele membre să garanteze accesul la ocuparea forței de muncă și la bunuri și servicii fără discriminare pe motive de identitate de gen, în conformitate cu legislația UE(14);

101.  salută lansarea unui studiu al FRA care are rolul de a colecta date comparabile cu privire la situațiile cu care se confruntă persoanele LGBT în Uniunea Europeană și Croația;

102.  invită statele membre să transpună pe deplin în legislația națională Directiva 2003/86/CE a Consiliului privind dreptul la reîntregirea familiei, fără nicio discriminare pe motive de sex sau orientare sexuală; reamintește că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cuplurile de același sex intră sub incidența vieții de familie(15);

103.  consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT pot fi mai bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum concubinajul, parteneriatul civil sau căsătoria; salută faptul că 16 state membre oferă în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea de a proceda la fel;

Tinerii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap

104.  invită statele membre să combată discriminările pe motive de vârstă în încadrarea în muncă, în conformitate cu jurisprudența CJUE cu privire la recrutarea și concedierea lucrătorilor în vârstă;

105.  invită statele membre să asigure integrarea lucrătorilor tineri, în special a celor afectați de criza economică, pe piața muncii, inclusiv prin organizarea și punerea la dispoziție a unor activități de formare care vizează promovarea socială a tinerilor;

106.  regretă faptul că în anumite state membre tinerii încă sunt urmăriți în justiție și condamnați la închisoare din cauza nerecunoașterii în mod adecvat a dreptului la obiecție pe motive de conștiință în ceea ce privește serviciul militar și invită statele membre să combată persecutarea și discriminarea persoanelor care își exercită acest drept;

107.  salută decizia de a declara anul 2012 Anul european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații; invită statele membre să recunoască și să respecte drepturile persoanelor în vârstă pentru ca acestea să se bucure de o viață demnă și de calitate, prin furnizarea de servicii sociale adecvate, de programe de învățare pe tot parcursul vieții și de alte programe pentru incluziunea lor socială și culturală; invită statele membre să adopte măsuri pentru a combate abuzul și toate formele de violență împotriva persoanelor în vârstă și să promoveze independența acestora prin susținerea renovării și accesibilității locuințelor; reamintește faptul că femeile în vârstă se află mult mai des sub limita sărăciei din cauza diferenței existente între femei și bărbați la nivelul salariilor și al pensiilor; subliniază faptul că cetățenii activi și voluntari, bărbați și femei, cu vârste de peste 65 de ani, contribuie într-o mare măsură și în diverse moduri la viața cotidiană a societății;

108.  solicită respectarea demnității persoanelor la sfârșitul vieții, îndeosebi prin garantarea recunoașterii și respectării deciziilor exprimate în dispozițiile testamentare;

109.  invită statele membre să combată discriminările asupra persoanelor cu handicap, în special în contextul încadrării pe piața muncii;

110.  invită UE și statele membre să îmbunătățească, cu ajutorul fondurilor UE existente, accesul la ocuparea forței de muncă și la formare pentru persoanele cu handicap, inclusiv pentru persoanele cu handicap psihosocial;

111.  invită toate statele membre să ratifice Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH) și Protocolul opțional al acesteia și să garanteze conformitatea tuturor planurilor naționale de acțiune cu Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, precum și faptul că acestea au drept obiectiv îmbunătățirea accesibilității, a ocupării forței de muncă, a educației și a formării favorabile incluziunii, precum și a vieții independente pentru persoanele cu handicap;

112.  invită Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați ca în colaborare cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene să desfășoare activități de cercetare și să furnizeze orientări la nivel european și național cu privire la situația specifică a femeilor și a fetelor cu handicap; subliniază faptul că ar trebui să se acorde o atenție deosebită practicilor de sterilizare și avorturi forțate, care pot constitui torturi sau tratamente inumane și degradante și care, prin urmare, ar trebui să fie urmărite în justiție și pedepsite;

113.  solicită o soluție inovatoare care să ofere cetățenilor surzi sau cu dificultăți auditive deosebite acces prin intermediul comunicării informatice la instituțiile și conferințele UE, pe baza Rezoluției PE din 17 iunie 1988 referitoare la limbajul semnelor pentru persoanele cu deficiențe de auz(16), a Rezoluției PE din 18 noiembrie 1998 referitoare la limbajul semnelor(17) și a Rezoluției PE din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(18), în conformitate cu articolele 2, 21, 24 și 30 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

114.  invită statele membre să finanțeze organizațiile care sprijină existența unor condiții de viață independentă pentru persoanele cu handicap și programele de dezinstituționalizare;

115.  invită Comisia și statele membre să garanteze faptul că finanțarea UE pentru acțiunile interne și externe nu este folosită pentru a crea bariere sau pentru a genera discriminarea persoanelor cu handicap și să pună în aplicare măsuri adecvate în momentul adoptării de noi programe de finanțare pentru a preveni acest fapt;

116.  invită Comisia și statele membre să asigure faptul că fondurile UE nu sunt direcționate către renovarea instituțiilor existente destinate persoanelor cu handicap sau pentru construirea de noi astfel de instituții, ci că acestea sunt utilizate pentru facilitarea vieții persoanelor cu handicap în cadrul comunității, în conformitate cu articolele 5 și 19 din CNUDPH și cu articolele 21 și 16 din Carta drepturilor fundamentale;

117.  subliniază nevoia de sporire a participării politice a persoanelor cu handicap la alegeri prin adaptarea la nevoile speciale ale acestora;

Protecția datelor

118.  reafirmă că dreptul la autodeterminare asupra datelor cu caracter personal și dreptul la intimitate constituie elemente fundamentale ale personalității, ale demnității umane și ale libertății unei persoane;

119.  subliniază faptul că reforma regimului UE privind protecția datelor trebuie să crească transparența și conștientizarea drepturilor la protecția datelor, să sporească eficacitatea căilor de atac și a sancțiunilor și să acorde autorităților responsabile cu protecția datelor competența de a impune amenzi persoanelor care încalcă legislația UE privind protecția datelor; îndeamnă Consiliul să adopte un cadru cuprinzător de protecție a datelor, cu un nivel de armonizare uniform și înalt, care să se întemeieze pe Directiva 95/46/CE; subliniază că trebuie evitate derogările și excepțiile de la principiile care guvernează protecția datelor cu caracter personal, îndeosebi de la principiul limitării scopului și în materie de transfer al datelor către țări terțe; subliniază faptul că este de o importanță crucială ca standardele cuprinzătoare de protecție a datelor prevăzute în domeniul aplicării legislației să vizeze și prelucrarea la nivel național a datelor;

120.  este preocupat de actualele tendințe de subminare a independenței autorităților responsabile cu protecția datelor și salută vigilența Comisiei; invită statele membre să respecte dispozițiile existente și jurisprudența relevantă;

121.  își exprimă preocuparea cu privire la deficiențele Directivei privind păstrarea datelor evidențiate de raportul Comisiei, de AEPD, de diferite parlamente naționale și de curțile constituționale ale mai multor state membre care au declarat această directivă neconstituțională; subliniază nevoia de revizuire a Directivei privind păstrarea datelor sau cel puțin să se analizeze alternative la păstrarea datelor, precum păstrarea datelor urgente și colectarea orientată a datelor privind traficul;

122.  este preocupat de absența progreselor în negocierile pentru încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Canada pentru transferul și utilizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor (PNR) pentru prevenirea și combaterea terorismului și a altor infracțiuni transnaționale grave; subliniază faptul că acordul semnat în 2005 nu mai este în vigoare, în urma expirării Deciziei din septembrie 2009 privind gradul de adecvare a protecției, și că începând cu această dată transferul de date din registrul cu numele pasagerilor (PNR) a fost realizat pe baza unor angajamente unilaterale dintre Canada și statele membre;

123.  salută faptul că, în temeiul Acordului PNR UE-Australia, datele se colectează numai în scopul prevenirii, detectării, investigării și urmăririi în justiție a infracțiunilor de terorism sau a infracțiunilor transnaționale grave și că se asigură măsuri de protecție și de despăgubire eficiente;

124.  regretă că, în Acordul PNR UE-SUA, scopurile colectării datelor din registrul cu numele pasagerilor nu este explicit, iar măsurile de protecție a datelor prevăzute în acord nu sunt pe deplin în conformitate cu standardele UE; subliniază faptul că Comisia nu a explorat în mod adecvat alternative mai puțin agresive la analizarea datelor din registrul cu numele pasagerilor, precum cele furnizate prin utilizarea informațiilor prealabile referitoare la pasageri sau prin restricționarea utilizării datelor din registrul cu numele pasagerilor la cazuri cu privire la care există anumite indicii sau suspiciuni inițiale;

125.  este preocupat de faptul că este posibil ca Acordul TFTP UE-SUA să nu fi fost pus în aplicare în conformitate cu prevederile stabilite în acord; subliniază faptul că primele două inspecții realizate de Organismul comun de supraveghere ridică semne de întrebare serioase cu privire la conformitatea Acordului TFTP UE-SUA cu principiile privind protecția datelor;

126.  subliniază cu îngrijorare faptul că prima inspecție realizată de Organismul comun de supraveghere ridică semne de întrebare serioase cu privire la conformitatea Acordului TFTP UE-SUA cu principiile privind protecția datelor;

127.  invită Comisia să abordeze preocupările exprimate de AEPD, de Grupul de lucru pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, de Comitetul Economic și Social European, de FRA și de diferite parlamente naționale referitor la directiva propusă privind registrul european cu numele pasagerilor (PNR)(19), prin limitarea domeniului de aplicare al acesteia la zboruri către și din țările terțe, la lupta împotriva terorismului internațional, la durata stocării datelor și la lista datelor stocate, precum și prin asigurarea unei evaluări eficiente a sistemului;

128.  consideră că Comunicarea Comisiei intitulată „Un sistem european de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste” nu constituie o bază adecvată pentru negocieri; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru un cadru juridic și tehnic pentru extragerea de date pe teritoriul UE, asigurând respectarea deplină a standardelor europene de protecție a datelor;

129.  subliniază faptul că un sistem european de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste(20) ar trebui să fie un sistem de extragere a datelor eficient și orientat cu drepturi de acces clare care să asigure cât mai repede finalizarea transferurilor curente de date în bloc către SUA;

130.  invită Comisia și statele membre să abroge sau să revizuiască normele privind lichidele și scanerele corporale și solicită Comisiei să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului UE împotriva statelor membre care încalcă reglementările UE care protejează drepturile fundamentale ale cetățenilor în acest sens;

Migranții și refugiații

131.  invită statele membre să instituie o procedură pentru reguli mai bine coordonate pentru solicitanții de azil, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului;

132.  reamintește statelor membre că au datoria de a respecta în totalitate Convenția de la Geneva privind protecția refugiaților și, îndeosebi, articolul 33 al acesteia care interzice returnarea refugiaților la frontierele țării lor de origine;

133.  condamnă ferm utilizarea intensă de către majoritatea statelor membre a detenției pentru facilitarea relocării imigranților, inclusiv a minorilor, și îndeamnă statele membre să introducă în legislația națională alternative la detenție;

134.  invită statele membre să își reformeze procedurile de azil pentru a respecta cerința privind garantarea unei căi de atac eficiente, prevăzută în jurisprudența CEDO și a CJUE, îndeosebi cu privire la calendarele aplicabile pentru introducerea unei acțiuni împotriva unei hotărâri, la o hotărâre negativă și la prevederi referitoare la dreptul de ședere în țara gazdă pe durata apelului;

135.  constată că există diferențe de proporții în ceea ce privește recunoașterea persecuțiilor pe motive de gen în procedurile de azil din UE; invită statele membre să adopte și să aplice orientări în materie de egalitate de gen pentru factorii de decizie și judecătorii inițiali pe baza orientărilor relevante în materie de gen ale ICNUR și Biroul European de Sprijin pentru Azil să dezvolte instrumente pentru garantarea unei perspective a egalității de gen în sistemul european comun de azil;

136.  invită statele membre să se concentreze asupra unor politici de migrare legală eficiente și să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora; subliniază faptul că ar trebui să se acorde o atenție specială femeilor imigrante care sunt deosebit de vulnerabile;

137.  reamintește importanța Directivei privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în vederea ocupării unor locuri de muncă sezoniere(21) pentru reducerea condițiilor de muncă nereglementare și a riscului de exploatare și îndeamnă la încheierea rapidă a negocierilor;

138.  reamintește că accesul la îngrijiri medicale este un drept fundamental și solicită îndeosebi statelor membre să pună în aplicare acest drept, inclusiv pentru migranții aflați în situație de ședere ilegală și în special pentru femeile însărcinate și minori, concretizând astfel preocupările exprimate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE în cadrul raportului său din 11 octombrie 2011;

139.  salută Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane și eforturile depuse de coordonatorul UE pentru combaterea traficului de persoane; reamintește faptul că Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale violurilor în masă, ale traficului de persoane și ale altor forme de abuz sexual împotriva femeilor și copiilor sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente și Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală sunt instrumente utile pentru protecția victimelor traficului de persoane și ar trebui să fie pe deplin puse în aplicare;

140.  regretă ritmul lent al progreselor înregistrate în adoptarea sistemului european comun de azil (SECA) și faptul că abordarea Uniunii s-a concentrat asupra controlului migrațiilor mai degrabă decât asupra accesului la protecție internațională a nevoilor persoanelor care trebuie să beneficieze de aceasta; solicită Consiliului și statelor membre să asigure finalizarea sistemului european comun de azil (SECA) până la sfârșitul anului 2012, astfel cum a fost planificat, conform obligațiilor internaționale în materie de azil ale statelor membre;

141.  salută îmbunătățirile aduse Directivei privind standardele minime(22) revizuite, îndeosebi sporirea sensibilizării cu privire la formele de persecuție pe motive de gen, integrarea identității de gen ca motiv de persecuție pentru care ar trebui să se acorde protecție și angajamentul de a ține seama de interesele optime ale copiilor;

142.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare Directiva privind standardele minime în așa fel încât să garanteze conformitatea deplină cu legislația internațională privind drepturile omului și invită statele membre care vor să facă acest lucru să depășească nivelul minim de beneficii și drepturi garantate de textul acesteia;

143.  subliniază faptul că extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung(23) la refugiați și persoane care beneficiază de protecție subsidiară va contribui la integrarea eficientă a acestora, ceea ce va aduce beneficii Uniunii Europene și statelor membre;

144.  salută propunerea revizuită a Comisiei de reformare a Directivei privind condițiile de primire(24) și subliniază faptul că ar trebui să se ofere condiții de primire de bază încă din momentul sosirii solicitanților de azil și că aceștia ar trebui să fie încurajați să contribuie în cadrul comunității gazdă, indiferent de durata șederii lor;

145.  subliniază faptul că lacunele și ambiguitățile din propunerea modificată de directivă privind procedurile comune de acordare și retragere a statutului de protecție internațională(25) trebuie să fie abordate în așa fel încât să se permită statelor membre să evite riscul unor costuri sporite și al unei eventuale utilizări necorespunzătoare, asigurând în același timp accesul la decizii echitabile și de bună calitate privind azilul pentru persoanele care au nevoie de protecție;

146.  recomandă înființarea unei echipe de experți în domeniul azilului care să asiste statele care nu dețin suficiente infrastructuri pentru azil; consideră că existența unor standarde minime și a unor mecanisme de evaluare de calitate poate spori calitatea procesului decizional în materie de azil;

147.  subliniază faptul că solicitanții de azil nu beneficiază de niveluri echivalente de protecție procedurală și materială în toate statele membre din cauza unei transpuneri necorespunzătoare a legislației UE sau din cauza abordărilor diferite adoptate cu privire la punerea în aplicare;

148.  își exprimă preocuparea cu privire la impactul actualului sistem Dublin asupra drepturilor juridice ale solicitanților de azil, inclusiv asupra dreptului acestora de a beneficia de o examinare echitabilă a solicitării lor de azil și de protecție eficientă, acolo unde este recunoscută, precum și cu privire la distribuirea neechitabilă a solicitărilor de azil la nivelul statelor membre;

149.  subliniază importanța negocierilor în vederea modificării Regulamentului Dublin II și accentuează faptul că aplicarea unor proceduri mai eficiente nu ar trebui să impieteze drepturile solicitanților;

150.  subliniază necesitatea încheierii negocierilor cu privire la un mecanism eficient pentru suspendarea transferurilor efectuate în temeiul Regulamentului Dublin II către statele membre în care există riscul de încălcare a drepturilor fundamentale ale persoanelor în cauză, în conformitate cu jurisprudența recentă a CEDO și a CJUE;

151.  solicită introducerea la granițe a unor controale sensibile din punctul de vedere al respectării drepturilor fundamentale și subliniază necesitatea unei supravegheri democratice de către Parlament a operațiunilor Frontex;

152.  subliniază angajamentul său de a asigura exercitarea unui control parlamentar deplin al agențiilor JAI ale UE, în special al Europol, Frontex, Cepol, Eurojust și Agenția europeană pentru gestionarea operațională a unor sisteme informatice la scară largă; invită aceste agenții să crească dimensiunea activităților lor în ceea ce privește drepturile fundamentale;

153.  subliniază necesitatea monitorizării aplicării practice a mandatului EASO și faptul că aspectele activității Europol legate de drepturile fundamentale ar trebui abordate în cadrul renegocierii mandatului său în 2013;

154.  solicită aplicarea eficientă a dispozițiilor referitoare la drepturile fundamentale din Codul frontierelor Schengen și din Codul comunitar de vize în contextul viitoarelor evaluări Schengen;

155.  subliniază faptul că principiile necesității și proporționalității datelor colectate și stocate ar trebui să se aplice noilor tehnologii de stocare a datelor cu caracter personal și de monitorizare a frontierelor;

156.  subliniază faptul că libertatea de mișcare în spațiul Schengen reprezintă unul dintre cele mai concrete drepturi ale cetățenilor UE; își exprimă dezacordul total față de noile motive care stau la baza propunerilor legate de reintroducerea controalelor la frontierele Schengen, întrucât acest lucru ar submina libera circulație în Uniunea Europeană și funcționarea spațiului Schengen;

157.  își exprimă îngrijorarea față de încălcările tot mai numeroase ale acquis-ului Schengen în statele membre care pun în pericol libertatea de circulație în cadrul Uniunii Europene și subliniază, în consecință, importanța unui mecanism al UE de evaluare și monitorizare pentru verificarea aplicării acquis-ului Schengen, adoptat în conformitate cu articolul 77 TFUE și cu principiile privind drepturile fundamentale;

158.  este preocupat de lipsa unor garanții procedurale armonizate în momentul contestării legalității și proporționalității emiterii unei alerte în Sistemul de Informații Schengen sau în baze de date naționale comparabile;

159.  invită Comisia ca, în contextul evaluării de către aceasta a acordurilor privind readmisia ale UE(26), să nu sprijine încheierea precipitată a noi acorduri care conduc la încălcări ale drepturilor fundamentale; invită Consiliul să respecte principiul „neîncheierii niciunui acord indiferent de cost”;

160.  invită statele membre care încă nu au ratificat Convenția Consiliului Europei privind participarea resortisanților țărilor terțe la viața publică la nivel local să o ratifice, iar pe cele care au ratificat-o deja să pună în aplicare articolul 6 al acesteia care prevede acordarea dreptului de a alege și de a fi ales la alegerile locale tuturor resortisanților țărilor terțe care au avut reședința în mod legal și obișnuit în statul gazdă în ultimii cinci ani dinaintea alegerilor;

Drepturile copilului

161.  invită toate instituțiile UE să abordeze în mod efectiv provocări precum decăderea din drepturile parentale asupra copilului a unuia sau a ambilor părinți, copiii dispăruți, exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă, protecția copiilor imigranți neînsoțiți și situația copiilor cu handicap instituționalizați, protecția copiilor care au fost victime ale violenței în familie și ale exploatării prin muncă;

162.  salută Agenda UE pentru drepturile copilului, eforturile Comisiei de a asigura respectarea și promovarea drepturilor copilului în procedurile judiciare și faptul că Directiva privind victimele criminalității asigură un nivel mai înalt de protecție a copiilor în calitate de victime vulnerabile;

163.  invită instituțiile UE și toate statele membre să elaboreze politici în interesul copilului în domenii precum ocuparea forței de muncă, mediu, securitate sau migrație, precum și în legătură cu aspectele judiciare, educația și protecția datelor; subliniază importanța investirii în acțiuni orientate către copii prin reorientarea liniilor bugetare existente și prin noi investiții; invită toate statele membre să interzică încadrarea în muncă a copiilor cu vârste inferioare celei la care încetează perioada de școlarizare obligatorie; subliniază faptul că tinerii acceptați să lucreze trebuie să fie protejați împotriva exploatării economice sau a oricărei activități care ar putea pune în pericol securitatea, sănătatea, dezvoltarea lor fizică, psihică, morală sau socială și împotriva oricăror condiții de lucru care le-ar putea compromite educația;

164.  reamintește că Uniunea Europeană și statele sale membre trebuie să țină seama de drepturile și îndatoririle părinților, ale tutorilor legali sau ale altor persoane responsabile din punct de vedere juridic pentru copil;

165.  invită statele membre să garanteze aplicarea adecvată a Directivei privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile(27) și a Directivei privind prevenirea și combaterea traficului de persoane(28);

166.  invită toate statele membre ale UE care nu au ratificat încă Protocolul opțional la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea, prostituția copiilor și pornografia infantilă și Convenția din 2007 a Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale să le ratifice;

167.  subliniază faptul că niciun minor neînsoțit nu ar trebui să fie reținut, deoarece sunt persoane vulnerabile care necesită o primire specifică;

168.  salută Planul de acțiune al Comisiei privind minorii neînsoțiți (2012-2014); invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la constatările grupului de experți privind minorii neînsoțiți în procesul de migrare;

169.  invită Comisia să integreze drepturile copiilor în toate activitățile UE și să evalueze eforturile depuse până în prezent de coordonatorul pentru drepturile copilului și de Forumul european privind drepturile copilului;

170.  încurajează utilizarea indicatorilor privind drepturilor copilului elaborați de FRA în revizuirea acțiunilor UE; invită la elaborarea de orientări practice cu privire la modul optim de utilizare a acestor indicatori;

171.  își exprimă îngrijorarea cu privire la scandalul recent al unor cazuri de pedofilie și solicită UE și statelor membre să se asigure că impunitatea nu este tolerată în anchetele cazurilor de pedofilie;

Drepturile victimelor și accesul la justiție

172.  invită alte părți interesate, inclusiv agențiile UE de tipul Europol, și statele membre ca, simultan cu acordarea unei importanțe primordiale drepturilor omului, să asigure la nivelul UE cooperarea în direcția unei abordări globale, coordonate și integrate; invită statele membre să adopte cadre juridice adecvate și o definiție corespunzătoare și uniformă pentru traficul de persoane și să garanteze o coordonare națională între actorii statali care trebuie să garanteze protecția și promovarea drepturilor victimelor traficului de persoane; invită statele membre să încurajeze cercetările în domeniul traficului de persoane pentru adaptarea adecvată a politicilor guvernamentale în domenii precum migrația, piața forței de muncă și economia;

173.  subliniază nevoia de a evalua progresul înregistrat în combaterea traficului de persoane în contextul constatărilor coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane;

174.  regretă că cetățenii UE rezidenți într-un alt stat membru decât cel de origine nu sunt informați eficient în ceea ce privește drepturile acestora și îndeamnă statele membre să îmbunătățească propriile sisteme de informare;

175.  subliniază că Curtea Europeană a Drepturilor Omului și CJUE au subliniat în hotărârile acestora obstacole în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil și accesul la justiție, durata procedurilor și lipsa căilor de atac eficiente;

176.  invită statele membre să îndepărteze obstacolele care mai există, precum termene-limită, valoare juridică, durata procedurilor, cheltuieli judiciare și formalități procedurale;

177.  îndeamnă statele membre să își restructureze sistemele juridice, să revizuiască nivelul taxelor juridice, să reformeze sistemul de asistență juridică și să furnizeze mecanisme alternative de soluționare a litigiilor pentru a facilita accesul egal la justiție în cea mai mare măsură posibilă;

178.  îndeamnă instituțiile UE și statele membre să examineze modul în care principiile juridice comune privind recursul colectiv ar putea fi integrate în sistemul juridic al UE și în ordinile juridice ale statelor membre;

179.  își exprimă preocuparea cu privire la respectarea dreptului la un proces echitabil în Uniunea Europeană și statele sale membre și, îndeosebi, cu privire la propunerile recente referitoare la „probele secrete” care permit guvernelor să utilizeze împotriva persoanelor probe la care în mod legal nu ar avea acces și pe care nu ar avea dreptul să le utilizeze, ceea ce ar contrazice în mod frapant drepturile fundamentale și standardele europene;

180.  invită Comisia să finalizeze Foaia de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale care garantează aplicarea efectivă a dreptului la un proces echitabil;

181.  salută Foaia de parcurs privind procedurile penale și invită Comisia și statele membre să intensifice eforturile pentru atingerea unor standarde ferme la nivelul întregii UE cu privire la drepturile procedurale atât ale acuzaților, cât și ale victimelor;

182.  invită statele membre să se asigure că extrădarea în țările terțe nu încalcă drepturile fundamentale și să își revizuiască tratatele internaționale la care sunt parte în acest sens;

183.  îndeamnă Comisia să examineze aplicarea efectivă în Uniunea Europeană a dreptului la acces la justiție în contextul drepturilor pe care le are fiecare persoană din generațiile actuale sau viitoare de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea sa;

184.  invită statele membre să abordeze infracțiunile pe motive legate de gen și să propună mijloace eficiente pentru abordarea violenței domestice, dacă este necesar prin adoptarea unei legislații privind măsuri de protecție;

185.  salută Foaia de parcurs pentru consolidarea drepturilor și protecției victimelor, adoptată de Consiliu, și propunerea de către Comisie a unui pachet legislativ destinat victimelor care abordează în mod specific nevoile victimelor copii și ale victimelor terorismului;

186.  invită statele membre să pună la dispoziție resursele financiare necesare pentru furnizarea de servicii victimelor infracțiunilor, ținând seama de următoarea evaluare de către FRA a opțiunilor și practicilor promițătoare din statele membre;

187.  atrage atenția asupra deficiențelor rămase cu privire la garantarea minimă a dreptului la apărare și subliniază faptul că Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei a ridicat un semn de întrebare cu privire la absența unor căi de atac eficiente împotriva mandatului european de arestare și a utilizării acestuia pentru infracțiuni minore;

188.  este deosebit de preocupat de situația deținuților din Uniunea Europeană; invită Comisia, Consiliul și statele membre ca, împreună cu Consiliul Europei și cu Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante, să prezinte propuneri pentru garantarea respectării drepturilor prizonierilor și a promovării reintegrării acestora în societate; invită la aplicarea solicitărilor sale formulate în Rezoluția din 15 decembrie 2011 referitoare la condițiile de detenție în UE(29) și, îndeosebi, la adoptarea unei inițiative legislative privind standardele minime comune de detenție în Uniunea Europeană și a unor mecanisme de monitorizare adecvate;

189.  subliniază faptul că cooperarea internațională în lupta împotriva terorismului ar trebui să se bazeze pe respectarea deplină a standardelor și a obligațiilor internaționale în domeniul drepturilor omului;

190.  salută investigațiile privind activități ilegale ale CIA care au avut deja loc în unele state membre, așa cum a fost solicitat în rapoartele Parlamentului din 2007 și în raportul din 2012 pe aceeași temă; solicită investigații suplimentare și invită statele membre să își îndeplinească pe deplin obligațiile în conformitate cu dreptul internațional;

191.  invită la consolidarea supravegherii democratice și juridice a serviciilor secrete la nivel național, chestiune extrem de urgentă și de necesară; invită Uniunea Europeană să își consolideze supravegherea cu privire la colaborarea, la nivelul UE, între aceste agenții, inclusiv prin organisme ale UE, și între acestea și țările terțe;

192.  își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile în care forțe de poliție din UE au folosit forța în mod disproporționat la evenimente și demonstrații publice; invită statele membre să se asigure că controlul democratic și judiciar al agențiilor de aplicare a legii și a personalului acestora este consolidată, că se asigură asumarea responsabilității și că impunitatea este eliminată în Europa, în special în ceea ce privește utilizarea disproporționată a forței sau a actelor de tortură și tratamentelor inumane sau degradante; invită statele membre să se asigure că personalul de poliție poartă un număr de identificare;

Cetățenia

193.  reamintește că Tratatul de la Maastricht din 1992 a introdus noțiunea de „cetățenie a Uniunii”, conferind fiecărui cetățean al Uniunii dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, dreptul de a alege și de a fi ales în cadrul alegerilor locale și în cadrul alegerilor pentru Parlamentul European în statul membru în care acesta își are reședința, dreptul de a beneficia de protecția autorităților diplomatice sau consulare ale oricărui stat membru, dreptul de a adresa petiții Parlamentului European și de a sesiza Ombudsmanul European, precum și o serie de drepturi în diferite domenii, precum libera circulație a bunurilor și a serviciilor, protecția consumatorului și sănătatea publică, oportunități egale și tratament egal și acces la ocuparea forței de muncă și la protecție socială; observă că Tratatul de la Amsterdam (1997) și Tratatul de la Lisabona (2009) au consolidat într-o mai mare măsură drepturile asociate cetățeniei Uniunii;

194.  invită Comisia să realizeze un studiu comparativ privind drepturile electorale la nivel național și al UE pentru a identifica divergențele care au un impact neloial asupra anumitor categorii de persoane din Uniunea Europeană și de a însoți studiul cu recomandări adecvate privind eliminarea discriminărilor; reamintește importanța tratamentului preferențial și a măsurilor speciale în promovarea reprezentării în poziții decizionale a persoanelor care provin din medii diferite și din grupuri dezavantajate;

195.  reamintește hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la procedurile electorale, hotărâri bazate, printre altele, pe Codul bunelor practici electorale al Comisiei de la Veneția, și invită UE și statele membre să le pună în aplicare;

196.  invită Comisia să abordeze situația peroanelor fără statut de resortisant, îndeosebi, în cadrul Raportului privind cetățenia Uniunii și al Raportului privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE;

197.  invită statele membre să lanseze campanii de informare și sensibilizare pentru a informa cetățenii UE cu privire la dreptul acestora de a vota și de candida la alegeri, ținând seama de nevoile unui public mai specific și ale grupurilor vulnerabile; solicită introducerea reformelor necesare în procedurile pentru alegerile europene în toate statele membre pentru promovarea unei cetățenii europene active; consideră că cetățenia UE activă și participativă ar trebui să fie încurajată și prin accesul la documente și informare, transparență, o bună guvernare și administrare, participare și reprezentare democratică și un proces decizional cât mai aproape de cetățenii Uniunii;

198.  salută desemnarea anului 2013 drept Anul european al cetățenilor, conferind astfel vizibilitate cetățeniei Uniunii și beneficiilor concrete ale acesteia pentru cetățenii Uniunii, și invită Comisia și statele membre să asigure organizarea unor campanii de informare cu privire la cetățenia Uniunii și la drepturile conexe acesteia;

199.  invită Comisia și statele membre să distribuie informații cu privire la dreptul la protecție diplomatică și consulară; solicită statelor membre să coopereze activ pentru a asigura protecția cetățenilor UE în afara Uniunii Europene, inclusiv în perioade de criză sau în caz de dezastre;

200.  invită statele membre să organizeze campanii de informare în vederea promovării participării active a cetățenilor prin exercitarea dreptului lor de a adresa petiții și de a adresa Ombudsmanului European plângeri împotriva actelor de administrare defectuoasă comise de o instituție sau de un organism european și prin intermediul inițiativelor cetățenești;

201.  invită Uniunea Europeană și statele membre să sensibilizeze într-o mai mare măsură publicul cu privire la inițiativa cetățenilor, un instrument al democrației directe care vizează promovarea funcționării democratice a Uniunii;

202.  subliniază nevoia lansării unor campanii de informare eficiente care să promoveze drepturile cetățeniei Uniunii în rândul tinerilor, precum înființarea unui „program al cetățeniei active” în școli și universități;

203.  subliniază necesitatea reformării rapide a sistemului electoral al Parlamentului European, asigurând participarea activă a cetățenilor UE la funcționarea UE;

o
o   o

204.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, precum și Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
(2) JO C 115, 4.5.2010, p. 1.
(3) Documentul 10140/2011 al Consiliului din 18 mai 2011.
(4) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 49.
(5) JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405.
(6) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112.
(7) A se consulta, în special, articolele din Cartă care vizează drepturile sociale, precum și articolele relevante specifice din tratat care vizează solidaritatea: Articolele 80 și 122 din TFUE.
(8) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 12.
(9) COM(2010)0573.
(10) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 35.
(11) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 65.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2012)0069.
(13) COM(2011)0127 și COM(2011)0126.
(14) Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă; Directiva 2004/113/CE a Consiliului de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii.
(15) Schalk și Kopf/Austria, Solicitarea nr. 30141/04, CEDO.
(16) JO C 187, 18.7.1988, p. 236.
(17) JO C 379, 7.12.1998, p. 66.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2011)0453.
(19) COM(2011)0032.
(20) COM(2011)0429.
(21) COM(2010)0379.
(22) JO L 337, 20.12.2011, p. 9.
(23) JO L 132, 19.5.2011, p. 1.
(24) COM(2011)0320.
(25) COM(2011)0319.
(26) COM(2011)0076.
(27) JO L 335, 17.12.2011, p. 1.
(28) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(29) Texte adoptate, P7_TA(2011)0585.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate