Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou semnat în iunie 2000,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1949 și Protocolul II la aceasta, care interzic execuțiile sumare, violul, recrutarea forțată și alte atrocități,

–  având în vedere Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, care, în particular, interzice implicarea copiilor în conflicte armate,

–  având în vedere Protocolul facultativ la Convenția internațională cu privire la drepturile copilului privind implicarea copiilor în conflicte armate, care a fost ratificat de țările din regiunea Marilor Lacuri,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, în special Rezoluțiile 2076 (2012), 2053 (2012), 1925 (2010) și 1856 (2008) privind situația din Republica Democratică Congo (RDC), care stabilesc mandatul Misiunii ONU pentru stabilizare în RDC (Monusco), declarația Consiliului de Securitate din 2 august 2012 și rapoartele lunare ale Secretarului General al ONU pe această temă,

–  având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000), 1820 (2008), 1888 (2009) și 1960 (2010) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Rezoluția 60/1 a Adunării Generale a ONU din 24 octombrie 2005 privind rezultatele Summitului mondial din 2005, în special punctele 138-140 privind responsabilitatea de a proteja populațiile,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de RDC în 1982,

–  având în vedere Decizia din 19 septembrie 2012 a Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane privind situația securității din estul RDC,

–  având în vedere concluziile reuniunilor Consiliului Afaceri Externe din 25 iunie și 19 noiembrie 2012 privind situația din estul RDC,

–  având în vedere declarația președintelui Consiliului de Securitate al ONU din 19 octombrie 2012,

–  având în vedere declarația din 23 iunie 2011 a lui Margot Wallström, fost Reprezentant Special al Secretarului General al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflictele armate,

–  având în vedere declarația din 27 septembrie 2012 a Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy,

–  având în vedere declarațiile din 7 iunie, 12 iunie, 10 iulie și 23 noiembrie 2012 ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2012 privind situația din estul Republicii Democratice Congo,

–  având în vedere declarația din 22 februarie 2011 a comisarului european pentru dezvoltare, Andris Piebalgs, intitulată „DRC: A Step towards Ending Impunity”,

–  având în vedere declarația din 26 iunie 2012 a Kristalinei Georgieva, comisarul european pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și reacția la situații de criză, privind înrăutățirea situației umanitare din RDC,

–  având în vedere declarațiile șefilor de stat și de guvern ai statelor membre ale Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri (ICGLR) în legătură cu situația securității din estul RDC, mai ales declarația din 24 noiembrie 2012,

–  având în vedere Rezoluția privind situația din RDC a Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) adoptată la al 14-lea Summit al țărilor francofone de la Kinshasa din 13 și 14 octombrie 2012,

–  având în vedere scrisoarea din 21 iunie 2012 adresată președintelui Consiliului de Securitate al ONU de președintele comitetului Consiliului de Securitate instituit prin Rezoluția 1533 (2004) privind RDC, prin care s-a transmis raportul intermediar al grupului de experți privind RDC și anexele la acesta și prin care s-a solicitat publicarea lor ca document al Consiliului (S/2012/348),

–  având în vedere rapoartele întocmite de organizațiile de apărare a drepturilor omului privind încălcările grave ale drepturilor omului din estul RDC,

–  având în vedere Acordul privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) dintre UE și RDC, care a intrat în vigoare în septembrie 2010,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la RDC, în special Rezoluția din 13 iunie 2012 referitoare la monitorizarea alegerilor din Republica Democratică Congo (RDC)(1),

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, din aprilie 2012, anumite elemente ale Forțelor Armate ale RDC (FARDC) au organizat o revoltă în estul țării, și anume în provincia Kivu de Nord, și întrucât această revoltă s-a transformat rapid într-o rebeliune armată sub numele de Mișcarea 23 Martie (M23), care cere aplicarea acordului de pace semnat la Goma la 23 martie 2009 de Guvernul RDC și grupul armat cunoscut sub numele de Congresul Național pentru Apărarea Poporului (CNDP);

B.  întrucât mișcarea rebelă M23 este una dintre cele câteva grupuri armate care se luptă în această regiune bogată în resurse, cum ar fi grupul Mai-Mai, Forțele Democratice de Eliberare din Rwanda (FDLR) și rebelii hutu ruandezi, pe de o parte, și FARDC, pe de altă parte;

C.  întrucât de aproape șapte luni mișcarea rebelă M23 ocupă o mare parte din provincia Kivu de Nord, întrucât ea și-a stabilit propria administrație și întrucât această parte a provinciei se află, așadar, complet în afara controlului statului RDC, generând o instabilitate și insecuritate permanente;

D.  întrucât la 11 zile după ce a capturat orașul-cheie Goma de la trupele guvernamentale sprijinite de forțele ONU de menținere a păcii, M23 s-a retras din oraș în temeiul unui acord convenit la nivel regional;

E.  întrucât la 6 decembrie 2012 a demarat la Kampala, Uganda, un proces de negociere și dialog între grupurile rebele și Guvernul congolez;

F.  întrucât atacurile recente ale unor grupuri armate asupra taberei Mugunga III evidențiază nevoia ca securitatea în siturile destinate persoanelor strămutate în interiorul țării să devină o prioritate, împreună cu îmbunătățirea accesului umanitar;

G.  întrucât grupul de experți al ONU a prezentat dovezi potrivit cărora Rwanda le furnizează rebelilor din mișcarea M23 sprijin militar, inclusiv arme, muniții, instruire și soldați;

H.  întrucât guvernele Ugandei și Rwandei au negat acuzațiile formulate de un comitet al ONU cu privire la sprijinirea rebelilor din mișcarea M23 și a capturării orașului Goma din estul RDC;

I.  întrucât, ca reacție la raportul ONU, SUA, Regatul Unit, Germania, Țările de Jos, Suedia și UE au suspendat o parte din asistența oferită Rwandei;

J.  întrucât statele membre ale ICGLR, Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) și UE au depus eforturi pentru a găsi o soluție politică constructivă la conflictul din estul RDC;

K.  întrucât statele membre ale ICGLR au instituit un mecanism comun de verificare pentru a monitoriza mișcările trupelor din estul RDC și au decis să desfășoare o forță internațională neutră;

L.  întrucât, prin Rezoluția 2053 (2012) a Consiliului de Securitate al ONU, mandatul Monusco a fost prelungit până la 30 iunie 2013;

M.  întrucât în estul RDC s-au produs atrocități repetate, caracterizate de încălcarea drepturilor omului și crime de război, precum violuri în masă, inclusiv violarea femeilor și fetelor, tortura, uciderea populației civile și înrolarea generală de soldați-copii;

N.  întrucât violența sexuală și utilizarea mai extinsă a violului au consecințe majore, cum ar fi distrugerea fizică și psihologică a victimelor, și trebuie să fie considerate crime de război;

O.  întrucât armata congoleză (FARDC) a comis și ea numeroase abuzuri în zonele de război;

P.  întrucât neurmărirea în justiție a persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și de crime de război promovează un climat de impunitate și încurajează comiterea altor crime;

Q.  întrucât peste 2,4 milioane de congolezi care locuiesc în zonele afectate de lupte au fost strămutați în interiorul țării, iar 420 000 s-au refugiat în țările vecine și întrucât aceștia trăiesc în condiții inumane;

R.  întrucât RDC, în special regiunile estice aflate în prezent sub controlul unor grupuri paramilitare armate, are resurse naturale abundente, printre care aur, staniu și coltan, care, prin intermediul activităților ilegale de exploatare, contribuie la finanțarea și perpetuarea conflictului;

S.  întrucât Parcul Național Virunga a fost declarat în 1979 de Unesco sit din patrimoniul mondial datorită biodiversității sale unice;

T.  întrucât acordarea de concesiuni petroliere în Parcul Național Virunga este inacceptabilă, deoarece acest lucru constituie o încălcare a Convenției de la Paris din 16 noiembrie 1972 privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural;

U.  întrucât concesiunile petroliere acordate în Parcul Național Virunga contravin acestei convenții dintre RDC și Unesco, precum și Constituției și legilor congoleze și întrucât concesiunile respective ar trebui, așadar, să fie anulate;

V.  întrucât printre factorii responsabili parțial de instabilitatea din regiune se numără și șomajul în creștere, criza socială, criza alimentară, serviciile de bază necorespunzătoare, sărăcirea populației și degradarea mediului; întrucât aceste probleme necesită un plan și o strategie de dezvoltare cuprinzătoare;100

W.  întrucât este necesar să se abordeze consecințele conflictelor, în special prin demilitarizarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, repatrierea refugiaților, reinstalarea persoanelor strămutate în interiorul propriei țări și punerea în aplicare a unor programe viabile de dezvoltare;

X.  întrucât populația indigenă batwa din estul RDC, cu 90 000 de membri, este totuși victimă a rasismului sistematic, a excluderii sociale și politice și a încălcărilor drepturilor omului în RDC și în alte țări din regiunea Marilor Lacuri;

Y.  întrucât, în RDC, a crescut represiunea împotriva activiștilor pentru drepturile omului și a jurnaliștilor, aceștia fiind arestați în mod arbitrar și intimidați; întrucât nu s-au luat măsuri pentru a aduce persoanele responsabile în fața justiției,

1.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la deteriorarea situației generale în partea de est a RDC, care are grave consecințe politice, economice, sociale, umanitare și de securitate în RDC și în întreaga regiune;

2.  condamnă cu fermitate atacurile petrecute în ultimele luni ale mișcării M23 și ale tuturor celorlalte forțe negative din estul RDC; se opune oricărei intervenții externe în conflict și subliniază nevoia de a pune capăt activității grupurilor armate străine din estul RDC;

3.  invită atât Guvernul Rwandei, cât și pe cel al Ugandei să nu mai susțină grupul rebel M23, deoarece acest lucru are un impact destabilizator asupra regiunii Marilor Lacuri;

4.  reafirmă dreptul inalienabil și imprescriptibil al RDC la respectarea suveranității și integrității sale teritoriale;

5.  invită toate părțile vizate din regiune să contribuie cu bună-credință la soluționarea pașnică a conflictului; solicită, de asemenea, aplicarea imediată a planului de soluționare a crizei adoptat la Kampala la 24 noiembrie 2012;

6.  salută eforturile statelor membre ale ICGRL, ale Uniunii Africane (UA) și ale ONU, precum și inițiativele lor care vizează o rezolvare politică a crizei care să fie durabilă și pașnică; insistă asupra faptului că o soluție militară nu va rezolva criza; solicită, prin urmare, un proces de pace politic care să abordeze dezarmarea forțelor rebele și cauzele profunde ale conflictului;

7.  subliniază importanța funcționării eficace a mecanismului comun de verificare și a stabilirii și desfășurării efective a forței internaționale neutre avute în vedere;

8.  solicită UE să adopte o poziție în legătură cu toate persoanele care au încălcat embargoul impus de ONU privind vânzarea de arme către Congo;

9.  invită guvernele RDC și țărilor vecine să ia măsurile necesare pentru a ajunge la o soluție structurală care să aducă o pace durabilă, securitate, stabilitate, dezvoltare economică și respectarea drepturilor omului în regiune prin cooperare, dialog permanent, restabilirea încrederii și reconciliere; își afirmă angajamentul de a coopera cu RDC și regiunea Marilor Lacuri în acest scop;

10.  condamnă toate actele de violență și toate încălcările drepturilor omului din estul RDC și din regiunea Marilor Lacuri și își exprimă solidaritatea cu populația din RDC afectată de război; invită toate forțele participante la conflictele din estul RDC să respecte drepturile omului și dreptul umanitar internațional, să înceteze toate atacurile asupra civililor, în special a femeilor și copiilor, și să asigure accesul și protecția agențiilor umanitare care vin în ajutorul populației civile în suferință;

11.  condamnă ferm actele de violență sexuală comise pe scară largă în RDC, în special violarea femeilor și fetelor, precum și recrutarea de copii; îndeamnă Guvernul RDC și comunitatea internațională să ofere tuturor persoanelor care au nevoie din estul RDC asistență medicală corespunzătoare, inclusiv sprijin posttraumatic și psihologic;

12.  condamnă încercarea de a-l asasina pe Dr. Mukwege și solicită o anchetă judiciară independentă care să facă lumină în privința acestui atac, care a provocat moartea gărzii sale de corp;

13.  consideră că este esențial să se realizeze o anchetă imparțială și aprofundată în toate cazurile trecute și prezente de încălcare a drepturilor omului și invită toate statele din regiunea Marilor Lacuri ca, în cadrul procesului de îmbunătățire a statului de drept, să depună eforturi pentru a pune capăt impunității;

14.  solicită, în special, ca persoanele care s-au făcut vinovate de încălcări ale drepturilor omului, de crime de război, de crime împotriva umanității, de violență sexuală împotriva femeilor și de recrutarea de soldați-copii să fie raportate, identificate, urmărite în justiție și pedepsite în conformitate cu dreptul penal național și internațional; subliniază că impunitatea nu poate fi tolerată, indiferent de autori;

15.  invită Guvernul congolez să-și asume responsabilitatea deplină și să pună capăt impunității, inclusiv abuzurilor comise de armata congoleză (FARDC);

16.  invită RDC să realizeze o reformă eficace a sectorului de securitate național, cu instituții independente puternice care să fie controlate de stat și de populație și să fie capabile să combată și să ancheteze crimele și cazurile de corupție;

17.  invită comunitatea internațională, în special UE, UA și ONU, să ia în continuare toate măsurile posibile pentru a oferi un ajutor mai coordonat și mai eficace populației din estul RDC și pentru a contribui la eforturile de reacție la dezastrul umanitar;

18.  îndeamnă Guvernul RDC și comunitatea internațională să ofere tuturor persoanelor care au nevoie din estul RDC asistență medicală corespunzătoare, inclusiv sprijin posttraumatic și psihologic;

19.  invită UA și țările din regiunea Marilor Lacuri să ia măsuri suplimentare pentru a combate exploatarea ilicită a resurselor naturale și comerțul cu acestea – unul dintre motivele proliferării și traficului cu arme, care se numără printre principalii factori care alimentează și agravează conflictele din regiunea Marilor Lacuri;

20.  consideră că accesul transparent la resursele naturale ale RDC și controlul asupra acestora sunt indispensabile pentru dezvoltarea durabilă a țării;

21.  solicită măsuri juridice mai ferme pentru a asigura o mai bună trasabilitate a produselor minerale provenite din mineritul ilegal, cu un instrument internațional de control al pieței resurselor naturale inspirat de Legea Dodd-Frank adoptată de Congresul SUA;

22.  îndeamnă Guvernul congolez să acționeze prompt și ferm pentru a preveni orice daună ireversibilă provocată Parcului Național Virunga de explorarea și exploatarea resurselor de petrol sau de alte activități ilegale;

23.  invită Guvernul congolez să nu emită autorizații pentru exploatarea resurselor de petrol, în conformitate cu cererea expresă a Unesco;

24.  solicită depunerea de eforturi atât la nivel național, cât și la nivel internațional, pentru a întări autoritatea statului și statul de drept în RDC, în special în domeniile guvernanței și securității, inclusiv în strânsă colaborare cu misiunea Uniunii Europene de asistență militară (EUSEC) și cu misiunea Uniunii de asistență polițienească (EUPOL), care ar trebui să fie prelungite cu scopul de a consolida pacea și securitatea, atât în țară, cât și în regiunea Marilor Lacuri;

25.  invită șefii de stat și de guvern din regiunea Marilor Lacuri să depună eforturi pentru aplicarea efectivă a instrumentelor regionale existente pentru pace și dezvoltare și invită toate statele semnatare ale Pactului privind securitatea, stabilitatea și dezvoltarea în regiunea Marilor Lacuri să îl pună în aplicare pe deplin, cu scopul de a crea și a consolida baza necesară pentru pacea și securitatea în regiune; invită ONU, UE și UA, precum și prietenii regiunii Marilor Lacuri să sprijine în mod ferm și activ eforturile de punere în aplicare a pactului;

26.  invită toate țările din regiune și toate organismele internaționale să coopereze activ cu autoritățile RDC pentru a desființa și a demobiliza toate grupurile armate și a impune o pace de durată în estul RDC;

27.  îndeamnă misiunea de stabilizare Monusco din RDC să-și exercite mandatul în mod mai eficace, cu scopul de a garanta securitatea și siguranța civililor congolezi; recomandă promovarea și facilitarea elaborării de inițiative locale de pace de către Monusco și Guvernul RDC, în special în teritoriile unde există tensiuni etnice puternice, în vederea unei stabilizări permanente a situației;

28.  încurajează liderii RDC să ia toate inițiativele necesare pentru a consolida democrația și a asigura participarea la guvernarea țării a tuturor forțelor active din rândul populației congoleze, pe baza normelor constituționale și legale;

29.  salută înființarea la 6 decembrie 2012 de către Parlamentul RDC a Comisiei naționale pentru drepturile omului, în conformitate cu prevederile Constituției, ca etapă preliminară adoptării unei legi privind protecția victimelor și a martorilor încălcărilor drepturilor omului, a activiștilor din domeniul drepturilor omului, precum și a lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar și a jurnaliștilor;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, guvernelor țărilor din regiunea Marilor Lacuri, Președintelui, Prim-ministrului și Parlamentului RDC, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Reprezentantului Special al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflictele armate, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0252.