Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1300/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de hering prezente în vestul Scoției și pentru unitățile piscicole care exploatează aceste stocuri (COM(2011)0760 – C7-0432/2011 – 2011/0345(COD))

P7_TA(2012)0253 A7-0145/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0760),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0432/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 ianuarie 2012(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A7-0145/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 iunie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1300/2008 al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de hering prezente în vestul Scoției și pentru unitățile piscicole care exploatează aceste stocuri

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1300/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile de hering prezente în vestul Scoției și pentru unitățile piscicole care exploatează aceste stocuri(4) acordă Consiliului competența de a monitoriza și a revizui ratele maxime ale mortalității prin pescuit și nivelurile asociate ale biomasei stocului de reproducere specificate la articolul 3 alineatul (2) și menționate la articolul 4 alineatele (2)-(5) și la articolul 9în acesta. [AM 1]

(2)  În conformitate cu articolul 290 din tratat, se poate delega Comisiei competența de a completa sau modifica elemente neesențiale ale unui act legislativ prin intermediul unor acte delegate. [AM 2]

(3)  Pentru a permite atingerea eficientă a țintelorasigura că țintele stabilite în planul multianual sunt atinse în mod eficient și o reacție rapidăcă reacția la modificările apărute în situația stocurilor, trebuieeste rapidă, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din tratat, competența deTratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a revizui ratele maxime ale mortalității prin pescuit și nivelurile asociate ale biomasei stocului de reproducere în cazul în care datele științifice arată că aceste valori nu mai sunt adecvate pentru îndeplinirea obiectivului planului. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și în bune condiții a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. [AM 3]

(4)  Întrucât heringul din vestul Scoției este o specie migratoare, precizarea zonei pe care o populează în prezent trebuiestocul de hering prezent în vestul coastelor Scoției ar trebui să servească identificăriila distingerea acestuia în raport cufață de alte stocuri, însă nu trebuiear trebui să împiedice aplicarea planului în cazul în care speciastocul respectiv își modifică modelele de mobilitate. Articolele 1 și 2 trebuie modificate în consecință.[AM 4]

(5)  Este deosebit de important ca, pe durata activităților pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. [AM 5]

(6)  Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia trebuie să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.[AM 6]

(7)  Cu ocazia acestei modificări, trebuie corectată o greșeală din titlul articolului 7.[AM 7]

(8)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1300/2008 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1300/2008 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:"

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește un plan multianual pentru unitățile piscicole care exploatează stocul de hering din zona situată în vestul coastelor Scoției.₫ [AM 8]

2.  La articolul 2, se adaugă următoarea literă (e):

₫(e) »stocul de hering din zona situată în vestul coastelor Scoției' înseamnă stocul de hering (clupea harengus) distribuit în zona situată în vestul coastelor Scoției care populează în prezent apele Uniunii și pe cele internaționale din diviziunilezonele ICES Vb, VIa și VIb, precum și partea din zona ICES VIa situată la est de meridianul de 7° longitudine vestică și la nord de paralela de 55° latitudine nordică sau la vest de meridianul de 7° longitudine vestică și la nord de paralela de 56° latitudine nordică, cu excepția zonei Clyde.₫ [AM 9]

3.  Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

'Articolul 7

Revizuirea ratelor maxime ale mortalității prin pescuit și a nivelurilor asociate ale biomasei stocului de reproducere

În cazul în care dateleComisia , pe baza avizului CSTEP și posibil și a altor date științifice indicăși după consultarea temeinică a Consiliului consultativ regional pentru stocurile pelagice, stabilește faptul că valorile ratelor mortalității prin pescuit și ale nivelurilor asociate ale biomasei stocului de reproducere, specificate la articolul 3 alineatul (2), la articolul 4 alineatele (2)-(5) și la articolul 9 nu mai sunt adecvate pentru îndeplinirea obiectivului stabilit la articolul 3 alineatul (1), Comisia stabileșteaceasta adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 9a prin care se stabilesc valori noi pentru aceste rate și niveluri prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 9a.₫ [AM 10]

4.  Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

'Articolul 8

Evaluarea și revizuirea planului multianual

(1)  Cel puțin o dată la patru ani, începând cu 18 decembrie 2008, Comisia evaluează funcționarea și rezultatele planului multianual. În scopul realizării acestei evaluări, Comisia solicită recomandări din partea CSTEP și a Consiliului consultativ regional pentru stocurile pelagice. Dacă este cazulnecesar, Comisia poate propune modificări aleface propuneri adecvate de modificare a planului multianual sau poate adopta acte delegatecare sunt adoptate în conformitate cu articolul 7procedura legislativă ordinară.

(2)  Alineatul (1) nu aduce atingere delegării de competențe prevăzute la articolul 7.„ [AM 11]

5.  Se introduce următorul articol 9a:"

'Articolul 9a

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Se deleagă Comisiei competența de a adopta acte delegate, cu respectarea condițiilor stabilite la prezentul articol.

(2)  Delegarea competențeiCompetența de a adopta actele delegate menționate la articolele 7 și 8 se conferăarticolul 7 este conferită Comisiei pentru o perioadă nedeterminatăde trei ani de la [zz/ll/aaaa] [a se introduce data intrării în vigoare a prezentului regulament] ...(5). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de trei ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 12]

(3)  Delegarea competenței menționate la articolelearticolul 7 și 8 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. DeciziaO decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificatede competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere validității actelor delegate aflate deja în vigoare. [AM 13]

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 7 și 8articolului 7 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen de două luni de la comunicarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Termenul respectivRespectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ...,

Pentru Parlamentul European,

Președintele

Pentru Consiliu,

Președintele

(1) JO C 68, 6.3.2012, p. 74. (2) JO C 68, 6.3.2012, p. 74. (3) Poziția Parlamentului European din 14 iunie 2012. (4) JO L 344, 20.12.2008, p. 6 (5) * Data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase (COM(2010)0781 – C7-0011/2011 – 2010/0377(COD))

P7_TA(2012)0254 A7-0339/2011

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0781),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0011/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 iunie 2011(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 25 aprilie 2012, de a aproba poziţia Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0339/2011),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în prima lectură la 14 iunie 2012 în vederea adoptării Directivei 2012/.../UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2012/18/UE.)

Anexă la rezoluția legislativă

Declaraţia Comisiei

Declarație privind excluderea categoriei toxicitate acută 3 dermică

(Anexa I, partea I, Seveso)

Comisia recunoaște că compromisul adoptat cu privire la propunerea sa implică îmbunătățirea nivelului de protecție a sănătății și siguranței omului și a mediului comparativ cu nivelul de protecție asigurat de Directiva 96/82/CE Seveso II.

Comisia intenționează să efectueze o analiză mai aprofundată a probabilității, riscurilor și consecințelor potențiale asociate unor accidente majore care implică substanțe periculoase clasificate de toxicitate acută 3 dermică. În funcție de rezultatele acestei analize, este posibil ca Comisia să prezinte o propunere legislativă pentru a include și această categorie în domeniul de aplicare al directivei.

(1) JO C 248, 25.8.2011, p. 138.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale (COM(2011)0353 – C7-0169/2011 – 2011/0156(COD))

P7_TA(2012)0255 A7-0059/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0353),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0169/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de senatul italian în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, care susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 octombrie 2011(1),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0059/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 14 iunie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică și, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale, alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la gluten și alimentele destinate utilizării în regimuri sărace și foarte sărace în calorii[AM 1]

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),

întrucât:

(1)  Articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stipulează că măsurile care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne și care privesc, printre altele, domeniul sănătății, securității, protecției mediului si protecției consumatorilor, trebuie să pornească de la premisa asigurării unui nivel de protecție ridicat, ținând seama în special de orice evoluție noua, întemeiata pe fapte științifice.

(2)  Siguranța alimentelor, în special în cazul în care acestea sunt destinate unor categorii de populație vulnerabile cum ar fi sugarii, copiii de vârstă mică și persoanele care suferă de boli deosebite, constituie o condiție preliminară pentru libera lor circulație și pentru buna funcționare a pieței interne. produselor alimentare sigure și sănătoase constituie un aspect esențial al pieței interne și contribuie semnificativ la sănătatea și bunăstarea cetățenilor și la interesele lor sociale și economice. [AM 2]

(2a)  În acest context, dat fiind că dreptul Uniunii în acest domeniu a fost conceput pentru a garanta că niciun produs alimentar periculos nu este introdus pe piață, ar trebui să se excludă din compoziția categoriilor de alimente la care se referă prezentul regulament substanțele care ar putea avea un efect nociv asupra sănătății categoriilor de populație implicate. [AM 3]

(3)  Directiva 2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind produsele alimentare cu destinație nutrițională specială(4) stabilește normele generale privind compoziția și prepararea acestor alimente, special concepute pentru a răspunde cerințelor nutriționale specifice ale persoanelor cărora le sunt destinate. Majoritatea dispozițiilor prevăzute în respectiva directivă datează din 1977 și, prin urmare, ar trebui revizuitenu soluționează dificultățile cu care se confruntă consumatorii pentru a face o alegere în cunoștință de cauză între alimentele dietetice, alimentele îmbogățite, alimentele cu mențiuni și alimentele destinate unui consum normal. Interacțiunea dintre această legislație și dreptul Uniunii adoptat mai de curând, cum ar fi Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare(5), Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare(6), Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare(7) și Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare(8), este un alt factor care impune revizuirea în profunzime a Directivei 2009/39/CE. [AM 4]

(4)  Directiva 2009/39/CE stabilește o definiție comună pentru „produsele alimentare cu destinație nutrițională specială”, precum și cerințe generale privind etichetarea, inclusiv obligația ca astfel de alimente să fie însoțite de o indicație a adecvării lor la destinația nutrițională indicată.

(5)  Cerințele generale privind compoziția și etichetarea stabilite de Directiva 2009/39/CE sunt completate de o serie de acte fără caracter legislativ ale Uniunii, aplicabile unor categorii specifice de alimente. În această privință, Directiva 2006/141/CE(9) a Comisiei stabilește norme armonizate privind formulele de început și formulele de continuare, în timp ce Directiva 2006/125/CE(10) a Comisiei stabilește anumite norme armonizate privind preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică. În mod asemănător, norme armonizate sunt stabilite și de Directiva 96/8/CE a Comisiei din 26 februarie 1996 privind produsele alimentare utilizate în dietele hipocalorice pentru scăderea în greutate(11), Directiva 1999/21/CE a Comisiei din 25 martie 1999 privind alimentele dietetice destinate unor scopuri medicale speciale(12) și Regulamentul (CE) nr. 41/2009 al Comisiei din 20 ianuarie 2009 privind compoziția și etichetarea produselor alimentare adecvate pentru persoanele cu intoleranță la gluten(13).

(6)  În plus, Directiva 92/52/CEE a Consiliului(14) stabilește norme armonizate privind formulele inițiale și formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari și ale preparatelor de continuare destinate exportului în țări terțe.

(6a)  În conformitate cu Rezoluția Consiliului din 18 iunie 1992(15) Uniunea ar trebui să contribuie la aplicarea unor practici adecvate pentru comercializarea substituenților laptelui matern în țările terțe de către producătorii stabiliți în Comunitate. [AM 5]

(7)  Directiva 2009/39/CE prevede că s-ar putea adopta dispoziții specifice privind următoarele două categorii specifice de alimente care se încadrează în definiția produselor alimentare cu destinație nutrițională specială: „alimentele adaptate pentru un consum muscular intens, în special destinate sportivilor” și „alimente destinate persoanelor care suferă de tulburări ale metabolismului glucidic (diabeticii)”. În ceea ce privește alimentele adaptate pentru un consum muscular intens, nu s-a putut ajunge la nicio concluzie viabilă referitoare la elaborarea unor dispoziții specifice, din cauza punctelor de vedere foarte divergente ale statelor membre și ale părților implicate în ceea ce privește domeniul legislației specifice, numărul de subcategorii de alimente care să fie incluse, criteriile de stabilire a cerințelor referitoare la compoziție și impactul potențial asupra inovației în procesul de dezvoltare a produselor. În ceea ce privește dispozițiile speciale pentru alimentele destinate persoanelor care suferă de tulburări ale metabolismului glucidic (diabeticii), un raport al Comisiei(16) concluzionează că nu există o bază științifică pentru stabilirea unor cerințe specifice privind compoziția. Cu toate acestea, angajamentul luat de Comisie în Directiva 2009/39/CE de a recunoaște cerințele nutriționale ale sportivilor ar trebui să se aplice în continuare, astfel cum se susține în avizele științifice ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară („Autoritatea”) referitoare la mențiunile relevante pentru persoanele active și în raportul Comitetului științific pentru alimentație din 28 februarie 2001 privind compoziția și specificațiile alimentelor pentru efort muscular susținut, destinate în special sportivilor. Prin urmare, Comisia ar trebui să verifice, cel târziu la 1 iulie 2015, dacă este necesar să se revizuiască în această privință legislația generală privind alimentele. [AM 6]

(7a)  Raportul Comisiei din 26 iunie 2008 referitor la alimentele destinate persoanelor care suferă de tulburări ale metabolismului glucidic (diabet)(17) concluzionează că lipsește baza științifică pentru stabilirea unor cerințe specifice privind compoziția. Prin urmare, prezentul regulament nu reprezintă cadrul juridic potrivit pentru această categorie de alimente. Comisia consideră că este mai important, în ceea ce privește persoanele care suferă de diabet, să se ia în considerare cantitatea de alimente și modelul alimentelor absorbite. Această concluzie nu împiedică nicidecum instituirea unei strategii la nivelul Uniunii care să vizeze combaterea globală a diabetului (de tipul 1 și de tipul 2), boală care afectează peste 32 de milioane de cetățeni ai Uniunii. Aceste cifre, care, conform estimărilor, ar trebui să crească cu 16 % până în 2030 din cauza obezității endemice și a îmbătrânirii populației europene, justifică prin urmare acordarea unei atenții susținute la nivelul Uniunii, inclusiv în materie de cercetare și dezvoltare. [AM 7]

(8)  Directiva 2009/39/CE impune de asemenea o procedură generală de notificare la nivel național pentru alimentele prezentate de operatorii din industria alimentară ca încadrându-se în definiția „produselor alimentare cu destinație nutrițională specială” pentru care nu sunt prevăzute dispoziții specifice în dreptul Uniunii, înainte de introducerea acestora pe piața Uniunii, în vederea facilitării monitorizării eficiente a acestor alimente de către statele membre.

(9)  Un raport al Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu privind punerea în aplicare a acestei proceduri de notificare(18) a arătat că pot apărea dificultăți din cauza diverselor interpretări ale definiției produselor alimentare cu destinație nutrițională specială, care par să fie deschise unor interpretări diverse din partea autorităților naționale. Prin urmare, raportul a concluzionat că ar fi nevoie de o revizuire a domeniului de aplicare a Directivei 2009/39/CE pentru a asigura o punere în aplicare mai eficace și mai armonizată a legislației Uniunii.

(10)  Un raport de studiu(19) referitor la revizuirea legislației privind produsele alimentare cu destinație nutrițională specială confirmă constatările raportului Comisiei menționat anterior cu privire la punerea în aplicare a procedurii de notificare și arată că în prezent un număr din ce în ce mai mare de produse alimentare sunt introduse pe piață și etichetate drept produse alimentare adecvate unor destinații nutriționale speciale, din cauza definiției cuprinzătoare stabilite de Directiva 2009/39/CE. Raportul de studiu subliniază și faptul că tipul de alimente reglementat de această legislație diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Alimente asemănătoare pot fi introduse pe piață în același timp în diverse state membre ca alimente cu destinație nutrițională specială și/sau ca alimente pentru consum normal destinat populației generale sau anumitor subgrupuri ale populației, cum ar fi femeile însărcinate, femei ajunse la postmenopauză, adulți în vârstă, copii în creștere, adolescenți, diverse categorii de persoane care desfășoară activități fizice solicitante și alții. Această stare de fapt subminează funcționarea pieței interne, creează o stare de incertitudine juridică pentru autoritățile competente, pentru operatorii din industria alimentară și pentru consumatori, iar riscul de marketing abuziv și de distorsionare a concurenței nu poate fi exclus.

(11)  Se pare că alte acte legislative ale Uniunii adoptate recent sunt mai bine adaptate decât Directiva 2009/39/CE la o piață alimentară inovativă și aflată în evoluție. Deosebit de relevante și importante în această privință sunt următoarele: Directiva 2002/46/CE, Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 și Regulamentul (CE) nr. 1925/2006. Mai mult, dispozițiile acestor acte legislative ale Uniunii ar reglementa în mod adecvat o serie de categorii de alimente care fac obiectul Directivei 2009/39/CE, reducând sarcina administrativă și îmbunătățind claritatea în ceea ce privește domeniul de aplicare și obiectivele.

(11a)  Prin urmare, este necesară eliminarea diferențelor de interpretare și soluționarea dificultăților pe care le au statele membre și operatorii din industria alimentară în ceea ce privește combinarea diverselor acte legislative privitoare la alimente, prin simplificarea mediului de reglementare. Astfel s-ar asigura faptul că produsele similare sunt tratate în același mod la nivelul Uniunii și s-ar crea condiții de concurență mai echitabile pentru toți operatorii de pe piața internă, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). [AM 8]

(12)  În plus, experiența a arătat că anumite norme incluse în Directiva 2009/39/CE sau adoptate în temeiul acesteia nu mai asigură în mod eficace funcționarea pieței interne.

(13)  Prin urmare, conceptul de „produse alimentare cu destinație nutrițională specială” ar trebui desființat, iar Directiva 2009/39/CE ar trebui înlocuită prin prezentul act. În scopul simplificării aplicării acestuia și al asigurării coerenței legislative în toate statele membre, prezentul act ar trebui să ia forma unui regulament.

(14)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a dispozițiilor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare(20) stabilește principiile și definițiile comune ale legislației alimentare a Uniunii, în vederea asigurării unui nivel ridicat de protecție a consumatorilora sănătății persoanelor și a funcționării eficaceintereselor consumatorilor, asigurând, în același timp, buna funcționare a pieței interne. Regulamentul stabilește principiile analizei riscului alimentelor, precumprevede că, în conformitate cu principiul precauției, pot fi adoptate măsuri provizorii de gestionare a riscului și stabilește structurile și mecanismele pentru evaluările științifice și tehnice întreprinse de către Autoritate. Prin urmare, anumite definiții stabilite în regulamentul respectiv trebuie să se aplice de asemenea în contextul prezentului regulament. În plus, în scopul prezentului regulament, Autoritatea ar trebui să fie consultată în toate problemele de natură a afecta sănătatea publică. [AM 9]

(14a)  În cazul în care există un risc la adresa vieții sau a sănătății, imediat sau pe termen lung, dar persistă incertitudinea științifică, ar trebui să se aplice principiul precauției pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății, ținând seama de efectele toxice cumulative și de sensibilitățile specifice în materie de sănătate ale categoriilor de populație deosebit de vulnerabile specificate în prezentul regulament. [AM 10]

(15)  Un număr limitat de categorii de alimente constituie singura sursă de hrană pentru anumite grupuri ale populației sau reprezintă o sursă parțială de hrană; astfel de categorii de alimente sunt vitale pentru gestionarea anumitor afecțiuni și/sau sunt esențiale pentru menținerea adecvării nutriționale dorite pentru anumite grupuri vulnerabile bine stabilite ale populației. Aceste categorii de alimente includ formulele de început și formulele de continuare, preparatele pe bază de cereale, alimentele pentru copii, și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale, alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la gluten, și alimentele destinate regimurilor sărace și foarte sărace în calorii . Experiența a arătat că dispozițiile Directivei 2006/141/CE, ale Directivei 2006/125/CE și ale Directivei 1999/21/CE asigură într-un mod satisfăcător libera circulație a acestor alimente, precum și un grad înalt de protejare a sănătății publice. În prezent, alimentele destinate regimurilor foarte sărace în calorii nu fac obiectul Directivei 96/8/CE, ci doar al Directivei 2009/39/CE. Este oportun ca prezentul regulament să se concentreze pe cerințele generale privind compoziția și informarea pentru formulele de început și formulele de continuare, preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, precum și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale, și alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la gluten și alimentele destinate regimurilor sărace și foarte sărace în calorii , ținând, totodată, cont de Directiva 2006/141/CE, de Directiva 2006/125/CE și de Directiva 1999/21/CE. [AM 11]

(16)  În vederea asigurării certitudinii juridice, definițiile stabilite în Directiva 2006/141/CE a Comisiei, Directiva 2006/125/CE și, Directiva 1999/21/CE, Regulamentul (CE) nr. 41/2009 și Directiva 96/8/CE ar trebui transferate în prezentul regulament. Cu toate acestea, definițiile formulelor de început și ale formulelor de continuare, ale preparatelor pe bază de cereale, ale alimentelor pentru copii și, ale alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale, ale alimentelor destinate persoanelor cu intoleranță la gluten și ale alimentelor destinate regimurilor sărace și foarte sărace în calorii ar trebui adaptate în mod regulat, ținând cont de progresul tehnic și științific și de evoluțiile relevante la nivel internațional, după caz. [AM 12]

(16a)  Conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății, sugarii cu greutate scăzută la naștere ar trebui să fie hrăniți cu laptele matern al mamelor lor. Cu toate acestea, sugarii cu greutate scăzută la naștere și sugarii născuți prematur au adesea nevoi nutriționale speciale care nu pot fi satisfăcute de laptele matern al mamelor lor sau de formulele de început standard. Alimentele destinate acestor categorii de sugari ar trebui să respecte normele aplicabile alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale în cazul în care aceste alimente sunt considerate formula cea mai potrivită, luând în considerare situația medicală specifică a sugarului respectiv. Formula destinată sugarilor cu greutate scăzută la naștere sau sugarilor născuți prematur ar trebui să respecte, în orice caz, cerințele din Directiva 2006/141/CE. [AM 13]

(17)  Este important ca ingredientele utilizate la fabricarea categoriilor de alimente care fac obiectul prezentului regulament să fie corespunzătoare pentru satisfacerea cerințelor nutriționale ale persoanelor cărora le sunt destinate și să fie adecvate pentru aceste persoane, adecvarea lor nutrițională fiind stabilită pe baza unor date științifice general acceptate. Această adecvare ar trebui demonstrată printr-o analiză sistematică și independentă a datelor științifice disponibile. [AM 14]

(17a)  Este important ca pesticidele pentru care nivelurile maxime de reziduuri sunt autorizate prin Directiva 2006/141/CE și prin Directiva 2006/125/CE și care nu îndeplinesc condițiile de siguranță prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare(21) să fie interzise pe piață și să nu fie folosite la producerea alimentelor care fac obiectul prezentului regulament. [AM 15]

(17b)  Nivelurile maxime ale reziduurilor de pesticide stabilite în dreptul Uniunii în acest domeniu, în special în Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale(22)ar trebui să se aplice fără a se aduce atingere dispozițiilor specifice din prezentul regulament și actelor delegate adoptate în conformitate cu prezentul regulament. [AM 16]

(17c)  Cu toate acestea, dată fiind natura vulnerabilă a sugarilor și a copiilor de vârstă mică, sunt necesare limitări stricte în privința reziduurilor de pesticide pentru formulele de început, formulele de continuare, preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru sugari și pentru copiii de vârstă mică. Limitele maxime specifice ale reziduurilor de pesticide pentru astfel de produse sunt stabilite în Directiva 2006/141/CE și în Directiva 2006/125/CE. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită pesticidelor care conțin substanțe considerate deosebit de periculoase pentru sănătatea oamenilor. [AM 17]

(17d)  În toate etapele lanțului de producție alimentară, întreprinderile cu profil alimentar și operatorii din industria alimentară, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, ar trebui să garanteze că alimentele care fac obiectul prezentului regulament respectă cerințele legislației privind alimentele în general și ale prezentului regulament în special. [AM 18]

(18)  Cerințele generale în materie de etichetare sunt stabilite în Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora(23)Regulamentul (UE) nr. 1169/2011. Aceste cerințe privind etichetarea ar trebui să se aplice, ca regulă generală, categoriilor de alimente care fac obiectul prezentului regulament. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă de asemenea cerințe suplimentare față de Directiva 2000/13/CERegulamentul (UE) nr. 1169/2011, sau derogări de la dispozițiile respectivului regulament, dacă este cazul, în vederea atingerii obiectivelor specifice ale prezentului regulament. [AM 19]

(19)  Prezentul regulament ar trebui să prevadă criteriile pentru stabilirea cerințelor specifice privind compoziția și informarea pentru formulele de început, formulele de continuare, preparatele pe bază de cereale și alimentele pentru copii, precum și alimentele destinate unor scopuri medicale speciale, precum și alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la gluten și alimentele destinate regimurilor sărace și foarte sărace în calorii, ținând cont de Directiva 2006/141/CE, Directiva 2006/125/CE și Directiva 1999/21/CE. În vederea adaptării definițiilor formulelor de început, ale formulelor de continuare, ale preparatelor pe bază de cereale, ale alimentelor pentru copii și ale alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale stabilite de prezentul regulament, la progresul tehnic și științific și la evoluțiile relevante la nivel internațional și în vederea stabilirii cerințelor specifice referitoare la compoziție și informare privind categoriile de alimente care fac obiectul prezentului regulament, inclusiv cerințele privind etichetarea care vin în completarea dispozițiilor Directivei 2000/13/CE, sau derogările de la aceste dispoziții, precum și în vederea autorizării mențiunilor nutriționale și de sănătate, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în vederea stabilirii cerințelor specifice referitoare la compoziție și informare privind categoriile de alimente care fac obiectul prezentului regulament. Este deosebit de important ca în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi. Comisia, atunci când pregăteşte şi elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. [AM 20]

(19a)  După consultarea Autorității , Comisia ar trebui să clarifice care trebuie să fie starea laptelui destinat copiilor cu vârsta cuprinsă între 12 și 36 de luni, care fac în prezent obiectul a diferite acte legislative ale Uniunii, precum Regulamentul (CE) nr. 178/2002, Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 și Directiva 2009/39/CE, și să prezinte Parlamentului European și Consiliului, cel târziu la 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, un raport prin care să se analizeze dacă sunt necesare și alte măsuri legislative. Dacă este cazul, raportul ar trebui să fie însoțit de o propunere legislativă. [AM 21]

(20)  Este oportună stabilirea și actualizarea unei liste a Uniuniianexată la prezentul regulament cu vitaminele, mineralele, aminoacizii și alte substanțe care pot fi adăugate formulelor de început, formulelor de continuare, preparatelor pe bază de cereale și alimentelor pentru copii, precum și alimentelor destinate unor scopuri medicale speciale și alimentelor destinate regimurilor sărace și foarte sărace în calorii, cu respectarea anumitor criterii stabilite de prezentul regulament. Lista anexată ar trebui adoptată ținând seama de obiceiurile alimentare specifice ale categoriilor de populație în cauză și ar trebui să ia în considerare, și să înlocuiască, listele stabilite prin Directivele 2006/141/CE și 2006/125/CE, precum și prin Regulamentul (CE) nr. 953/2009 al Comisiei din 13 octombrie 2009 privind substanțele care pot fi adăugate cu anumite scopuri nutriționale în produsele alimentare destinate unei alimentații speciale(24), care nu se aplică formulelor lichide sau solide pentru sugari și copiii de vârstă mică. Dat fiind faptul că adoptarea și actualizarea anexeiUniunii implică aplicarea criteriilor prezentate în prezentulreprezintă o măsură cu caracter general de completare sau de modificare a anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament, trebuie conferite Comisiei competențe de executare în această privință. Aceste competențe ar trebui exercitatecompetența de a adopta acte în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(25)articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată în acest sens Comisiei. Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicaredelegate imediat aplicabile, pentru actualizarea anexeiUniunii în cazurile justificate, legate de sănătatea publică, în care motive imperative impun acest lucru. [AM 22]

(21)  În prezent, în urma avizului din 19 ianuarie 2009 al Comitetului științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN) privind evaluarea riscurilor produselor obținute cu ajutorul nanotehnologiilor, informațiile privind riscurile asociate nanomaterialelor fabricate sunt inadecvate, iar metodele de testare existente ar putea să nu fie suficiente pentru identificarea tuturor problemelor asociate nanomaterialelor fabricate. Prin urmareAvând în vedere acest aviz științific și luând în considerare sensibilitatea deosebită a categoriilor vulnerabile cărora le sunt destinate alimentele care fac obiectul prezentului regulament, nanomaterialele fabricate nu ar trebui incluse în lista Uniuniianexată la prezentul regulament a categoriilor de alimente care fac obiectul prezentului regulament, până la efectuarea unei evaluăriatât timp cât siguranța acestora, pe baza unor metode de testare adecvate și suficiente, valoarea nutrițională și caracterul adecvat al acestora pentru persoanele cărora le sunt destinate nu au fost demonstrate de către Autoritate. [AM 23]

(22)  În interesul eficienței și simplificării legislative și al unei voințe clare de a sprijini inovarea, ar trebui să se examineze oportunitatea pe termen mediu a extinderii domeniului de aplicare a listei Uniuniianexate la prezentul regulament și la alte categorii de alimente reglementate de alte acte legislative specifice ale Uniunii. Parlamentul European și Consiliul ar trebui să decidă cu privire la o astfel de extindere, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pe baza unei evaluări realizate de Autoritate. [AM 24]

(23)  Este necesar să se stabilească proceduri pentru adoptarea unor măsuri de urgență pentru situațiile în care un aliment care face obiectul prezentului regulament constituie un risc grav pentru sănătatea oamenilor. Pentru a asigura condiții unitare de punere în aplicare a măsurilor de urgență, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului Europăean şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(26). Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile privitoare la măsuri de urgență, dacă, în cazuri temeinic justificate, legate de sănătatea publică, există motive imperative care impun acest lucru.

(24)  Directiva 92/52/CEE stipulează că formulele de început și formulele de continuare exportate sau reexportate din Uniunea Europeană trebuie să respecte dreptul Uniunii, cu excepția cazurilor în care țara importatoare impune cerințe diferite. Acest principiu a fost deja stabilit pentru alimente în Regulamentul (CE) nr. 178/2002. În interesul simplificării și al certitudinii legislative, Directiva 92/52/CEE ar trebui, prin urmare, să se abroge.

(25)  Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 stabilește normele și condițiile de utilizare a acestor mențiuni aplicate la alimente. Normele respective ar trebui să se aplice, ca regulă generală, categoriilor de alimente care fac obiectul prezentului regulament, cu excepția dispozițiilor contrare ale prezentului regulament sau ale actelor fără caracter legislativ adoptate în temeiul prezentului regulament.

(26)  În prezent, mențiunile „fără gluten” și „cu conținut foarte scăzut de gluten” pot fi utilizate pentru produsele alimentare destinate unei alimentații speciale și pentru produsele alimentare destinate consumului normal, în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 41/2009. Astfel de mențiuni ar putea fi interpretate drept mențiuni nutriționale, în sensul definiției din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006. În interesul simplificării, aceste mențiuniMențiunile respective ar trebui să fie reglementate doar de Regulamentul (CE) nr. 1924/2006prezentul regulament și să respecte cerințele din respectivul act legislativ. Este necesar ca adaptările tehnice efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, printre care se numără mențiunile nutriționale „fără gluten” și „cu conținut foarte scăzut de gluten”, împreună cu condițiile de utilizare aferente, conform reglementărilor dinacestuia. Din aceste motive, Regulamentul (CE) nr. 41/2009, să fie finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament ar trebui să se abroge. [AM 90]

(26a)  În prezent, mențiunile de pe etichetă „fără lactoză” și „cu conținut foarte scăzut de lactoză” nu fac obiectul dreptului Uniunii. Cu toate acestea, mențiunile respective sunt importante pentru persoanele cu intoleranță la lactoză. Prin urmare, Comisia ar trebui să clarifice situația acestora în cadrul legislației generale privind produsele alimentare. [AM 25]

(27)  Produsele de tip „înlocuitor al unei mese pentru controlul greutății” și „înlocuitor al unei diete totale pentru controlul greutății” sunt considerate în prezent alimente cu destinație nutrițională specială, fiind ca atare reglementate de norme speciale, adoptate în temeiul Directivei 96/8/CE, în timp ce alimentele destinate utilizării în regimurile foarte sărace în calorii sunt reglementate doar de Directiva 2009/39/CE. Cu toate acestea, a apărut pe piață un număr tot mai mare de alimente destinate populației generale care sunt însoțite de mențiuni similare, prezentate ca mențiuni de sănătate pentru controlul greutății. În acest context al creșterii numărului de produse alimentare cu mențiuni generice și al riscului de apariție a unor tulburări ale obiceiurilor alimentare în urma anumitor diete nesupravegheate, Autoritatea evaluează periodic din punct de vedere științific cererile de mențiuni referitoare la sănătate care vizează înlocuitorii unei mese. Evaluarea realizată de Autoritate nu vizează siguranța criteriilor privind compoziția propuse de operatorul din industria alimentară care solicită utilizarea unei mențiuni sau a anumitor modalități de etichetare. Prin urmare, este necesar ca prezentul regulament să conțină dispoziții specifice privind alimentele destinate regimurilor sărace și foarte sărace în calorii. Astfel de dispoziții reprezintă un instrument important de asigurare a siguranței nutriționale și a sănătății persoanelor care încearcă să piardă în greutate. În vederea eliminării oricărei confuzii potențiale între alimentele introduse pe piață având ca destinație controlul greutății, precum și în interesul certitudinii juridice și al coerenței legislației Uniunii, protejând, în același timp, persoanele cele mai vulnerabile, astfel de mențiuni privind alimentele destinate publicului larg ar trebui reglementate doar de Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 și ar trebui să respecte dispozițiile din respectivul regulament, cu excepția alimentelor destinate regimurilor sărace și foarte sărace în calorii care ar trebui să respecte prezentul regulament. Este necesar ca adaptările tehnice efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, inclusiv mențiunile de sănătate referitoare la controlul greutății corporale pentru alimentele prezentate drept „înlocuitori ai unei diete totale pentru controlul greutății” și „înlocuitori ai unei mese pentru controlul greutății”, împreună cu condițiile de utilizare aferente, în conformitate cu Directiva 96/8/CE, să fie finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. [AM 26]

(27a)  Pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, ar trebui să se stabilească la nivelul statelor membre proceduri adecvate de supraveghere, atât de ordin sanitar, cât și cu privire la compoziție, înainte și după introducerea pe piață a alimentelor. [AM 27]

(27b)  În temeiul Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor(27), statele membre ar trebui să efectueze inspecții privind respectarea de către întreprinderi a prezentului regulament și a actelor delegate adoptate în temeiul acestuia, aplicând o abordare bazată pe riscuri. [AM 28]

(28)  Deoarece obiectivele prezentului regulament nu pot fi îndeplinite într-un mod satisfăcător de statele membre și având în vedere că acestea pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(29)  SuntComisia ar trebui să ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea certitudinii juridice între intrarea în vigoare și punerea în aplicare a prezentului regulament și să ofere asistență și informații actualizate necesare măsuri tranzitorii corespunzătoare, pentru a permite operatorilor din industria alimentară, pentru a le permite acestora să se adapteze cerințelor din prezentul regulament. [AM 29]

(29a)  Pentru a facilita accesul IMM-urilor pe piața care, în anumite sectoare, cum ar fi sectorul alimentelor pentru copii și cel al alimentelor medicale, pare a fi dominată de câteva mari societăți, Comisia ar trebui să adopte prin acte delegate, în strânsă colaborare cu părțile interesate implicate, orientări pentru a ajuta întreprinderile, în special IMM-urile, să respecte cerințele prevăzute de prezentul regulament, facilitând, astfel, competitivitatea și inovarea. [AM 30]

(29b)  Pentru a facilita accesul pe piață al operatorilor din industria alimentară, și în special al IMM-urilor, care doresc să comercializeze alimente rezultate în urma progresului științific și tehnologic, Comisia ar trebui să adopte, în strânsă colaborare cu părțile interesate implicate, orientări privind procedura de introducere temporară pe piață a alimentelor respective. [AM 31]

(29c)  Comisia ar trebui să fie abilitată să autorizeze, prin intermediul unor acte delegate, introducerea pe piață, cu titlu temporar, a alimentelor rezultate în urma progresului științific și tehnologic, pentru a valorifica în mod corespunzător rezultatele cercetării industriale, până la modificarea actului delegat pentru categoria specifică de aliment în cauză. Cu toate acestea, din motive de protecție a sănătății consumatorilor, autorizația de comercializare poate fi acordată doar după consultarea Autorității, [AM 91]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Capitolul I

Obiect şi definiții

Articolul 1

Obiectul

(1)  Prezentul regulament, care vine în completarea legislației Uniunii privind produsele alimentare, stabilește cerințe privind compoziția și informarea pentru următoarele categorii de alimente: [AM 33]

(2)  Prezentul regulament prevede normele pentru stabilirea și actualizarea unei liste a Uniuniiclar definite în anexa I cu vitaminele, mineralele și alte substanțe care pot fi adăugate cu un scop nutrițional specific în alimentele din categoriile menționate la alineatul (1). [AM 37]

(2a)  Cerințele din prezentul regulament prevalează asupra oricăror altor cerințe contrare ale legislației Uniunii aplicabile în cazul alimentelor. [AM 38]

Articolul 2

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(2)  Se aplică, de asemenea, definițiile următoare:

(a)  „Autoritate” înseamnă Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară instituită prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

Produsele VLCD conțin între 400 și 800 kcal pe zi.

Produsele LCD conțin între 800 și 1200 kcal pe zi. [AM 46]

(3)  Comisia trebuie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15, pentru a adapta definițiile termenilor „formulă de început”, „formulă de continuare”, „preparate pe bază de cereale”, „alimente pentru copii” și „alimente destinate unor scopuri medicale speciale” la progresul tehnic și științific și la evoluțiile relevante de la nivel internațional, după caz. [AM 48]

Capitolul II

Introducerea pe piață

Articolul 3

Introducerea pe piață

(1)  Alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) pot fi introduse pe piață numai dacă respectă dispozițiile prezentului regulament și ale legislației Uniunii aplicabile alimentelor.

(2)  Alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) importate în Uniune în scopul de a fi introduse pe piață respectă dispozițiile aplicabile ale legislației Uniunii privind alimentele. Alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) exportate sau reexportate din Uniune în scopul de a fi introduse pe piață într-o țară terță respectă dispozițiile aplicabile ale legislației Uniunii privind alimentele, cu excepția cazului în care anumite circumstanțe specifice din țara importatoare, legate, de exemplu, de condițiile climatice sau de relief, justifică existența unei compoziții diferite și a unei pregătiri diferite în vederea comercializării.

(3)  Alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) pot fi introduse pe piață doar sub formă de alimente preambalate.

(4)  Statele membre nu pot să restricționeze sau să interzică introducerea pe piață a alimentelor care respectă prezentul regulament din motive legate de compoziție, mod de producție, prezentare sau etichetare. [AM 49]

(4a)  Pentru a permite introducerea rapidă pe piață a alimentelor menționate la articolul 1 alineatul (1) și obținute pe baza progresului științific și tehnologic, Comisia poate, după consultarea Autorității, să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 15, prin care să autorizeze pentru o perioadă de doi ani introducerea pe piață a produselor alimentare menționate la articolul 1 alineatul (1) care nu se conformează regulilor privind compoziția stabilite de prezentul regulament sau de actele delegate adoptate în temeiul prezentului regulament. [AM 50]

Articolul 4

Alimente preambalate

Introducerea alimentelor menționate la articolul 1 alineatul (1) pe piața de comerț cu amănuntul este autorizată numai sub formă de alimente preambalate. [AM 51]

Articolul 5

Libera circulație a mărfurilor

Statele membre nu pot să restricționeze sau să interzică, din motive legate de compoziție, mod de producție, prezentare sau etichetare, introducerea pe piață a alimentelor care respectă dispozițiile prezentului regulament. [AM 52]

Articolul 6

Măsuri de urgență

(1)  În cazurile în care este evident că un aliment dintre cele menționate la articolul 1 alineatul (1) este susceptibil să constituie un risc grav la adresa sănătății umane și că riscul respectiv nu poate fi ținut sub control în mod satisfăcător cu ajutorul măsurilor luate de statul membru/statele membre în cauză, Comisia ia fără întârziere, din proprie inițiativă sau la cererea statului membru, măsuri interimare de urgență adecvate, inclusiv măsuri care restricționează sau interzic introducerea pe piață a alimentelor în cauză, în funcție de gravitatea situației. Respectivele măsuri se adoptă prin acte de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).

(2)  În cazuri imperative de urgență, temeinic justificate, în vederea ținerii sub control sau a gestionării unui risc grav la adresa sănătății umane, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 14 alineatul (3).

(3)  În cazul în care un stat membru informează în mod oficial Comisia în privința nevoii de adoptare a unor măsuri de urgență, iar Comisia nu a luat măsuri în temeiul alineatului (1), statul membru în cauză poate adopta măsuri interimare de urgență, restricționând sau interzicând introducerea pe piață a alimentelor în cauză pe teritoriul său, în funcție de gravitatea situației. Acesta informează de îndată celelalte state membre și Comisia asupra acestor restricții, precizând motivele deciziei sale. Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu scopul extinderii, modificării sau abrogării măsurilor naționale interimare de urgență. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2). Statul membru poate menține măsurile naționale interimare de urgență până la adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la prezentul alineat.

Articolul 6a

Principiul precauției

În cazul în care, în urma unei evaluări a informațiilor științifice disponibile, există motive întemeiate de îngrijorare cu privire la eventuale efecte adverse, dar persistă incertitudinea științifică, se pot lua măsuri provizorii de gestionare a riscului care sunt necesare pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a categoriilor de populație vulnerabile cărora le sunt destinate alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1).[AM 53]

Articolul 6b

Supravegherea

Autoritățile naționale competente se asigură că se introduce un sistem adecvat de supraveghere pentru a asigura respectarea de către operatorii din industria alimentară a prezentului regulament și a cerințelor relevante în materie de sănătate.[AM 54]

Capitolul III

Cerințe

Secțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 7

Dispoziții introductive

Alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) trebuie să respecte toate cerințele prevăzute de dreptul Uniunii care sunt aplicabile alimentelor.

(2)  Cerințele din prezentul regulament prevalează asupra oricăror altor cerințe contrare ale prevăzute de dreptul Uniunii care sunt aplicabile alimentelor. [AM 55]

Articolul 8

Avizele Autorității

Autoritatea emite avize științifice în conformitate cu articolele 22 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, în scopul aplicării prezentului regulament.

Articolul 8a

Alimentele destinate consumului normal

Secțiunea 2

Cerințe generale

Articolul 9

Cerințe generale privind compoziția și informarea

(1)  Compoziția alimentelor menționate la articolul 1 alineatul (1) este de natură să contribuie la satisfacerea nevoilor nutriționale ale persoanelor cărora acestea le sunt destinate și este adecvată acestor persoane, în conformitate cu datele științifice general acceptate și evaluate inter-pares și independent și cu avizele medicale. [AM 57]

(2)  Alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) nu pot să conțină nicio substanță într-o cantitate care să pună în pericol sănătatea persoanelor cărora acestea le sunt destinate.

(3)  Etichetarea, prezentarea și publicitatea alimentelor menționate la articolul 1 alineatul (1) trebuie să furnizeze informații adecvatesunt corecte, clare și ușor de înțeles pentru consumatori și să nu inducănu induc în eroare. Prin acestea nu se atribuie alimentelor respective proprietăți legate de prevenirea, tratamentul sau vindecarea bolilor umane și nu se implică existența acestor proprietăți. [AM 58]

(3a)  Etichetele pentru formulele de început și pentru formulele de continuare nu includ imagini cu sugari, nici alte imagini sau texte care ar putea idealiza utilizarea produsului. Sunt permise totuși reprezentările grafice în vederea facilitării identificării produsului și a ilustrării metodelor de preparare. Directiva 2006/141/CE se modifică în consecință. [AM 59]

(4)  Diseminarea oricăror informații sau recomandări utile referitoare la categoriile de alimente menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (ca) se poate face exclusiv de către persoane calificate din domeniul medicinei, al nutriției sau al farmaciei, sau de către alți specialiști în materie de îngrijire a mamei și a copilului. Informațiile suplimentare diseminate de personalul medical consumatorilor finali sunt doar de natură științifică și factuală și nu conțin publicitate. [AM 60]

(4a)  Pentru a asigura o monitorizare oficială eficientă, operatorii din industria alimentară informează autoritatea competentă cu privire la fiecare stat membru în care introduc pe piață alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1), transmițând acesteia un model al etichetei produsului respectiv. [AM 61]

(4b)  Se limitează cât mai mult posibil utilizarea pesticidelor în produsele agricole destinate producției alimentelor menționate la articolul 1 alineatul (1), fără a aduce atingere Directivelor 2006/125/CE și 2006/141/CE. [AM 62]

(4c)  Cerințele specifice legate de alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) care limitează sau interzic utilizarea anumitor pesticide sunt actualizate în mod regulat, acordându-se o atenție deosebită pesticidelor care conțin substanțe active sau agenți fitoprotectori sau sinergici clasificați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor(28)ca mutageni din categoria 1A sau 1B, carcinogeni din categoria 1A sau 1B, toxice pentru reproducere din categoria 1A sau 1B sau despre care se crede că au proprietăți care produc tulburări ale sistemului endocrin care pot produce efecte adverse asupra oamenilor, sau substanțelor active aprobate ca „susceptibile de înlocuire” în temeiul articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.[AM 63]

Secțiunea 3

Cerințe specifice

Articolul 10

Cerințe specifice privind compoziția și informarea

(1)  Alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) respectă cerințele de la articolul 7 și cerințele privind compoziția și informarea de la articolul 9.

(2)  În condițiile respectării cerințelor generale de la articolele 7 și 9 și a cerințelor specifice de la articolele 10a și 10b și ținând cont de Directiva 2006/141/CE, de Directiva 2006/125/CE și de Directiva 1999/21/CE, precum și de orice progres tehnic și științific, în special de rezultatele evaluărilor de risc și de principiul precauției astfel cum se menționează la articolul 6a, Comisia este împuternicită să adopte regulamenteacte delegate privind alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1) nu mai târziu de ...(29), în conformitate cu articolul 15, în privința următoarelor aspecte: [AM 64]

(3)  În condițiile respectării cerințelor generale de la articolele 7 și 9 și a cerințelor specifice de la articolele 10a și 10b și ținând cont de progresul tehnic și științific relevant, în special de rezultatele noilor evaluări ale riscurilor și de principiul precauției astfel cum se menționează la articolul 6a, Comisia actualizează regulamenteleactele delegate menționate la alineatul (2) din prezentul articol, în conformitate cu articolul 15. [AM 69]

În cazul apariției de riscuri la adresa sănătății, dacă motive imperative de urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.

Articolul 10a

Alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la gluten

(1)  În plus față de cerințele prevăzute la articolul 9, alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la gluten care constau în sau conțin unul sau mai multe ingrediente obținute din grâu, secară, orz, ovăz sau din varietățile lor încrucișate care au fost prelucrate special pentru a reduce conținutul de gluten, nu conțin un nivel de gluten mai ridicat de 100 mg/kg în alimentul vândut consumatorului final.

(2)  Alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la gluten vândute consumatorului final al căror conținut de gluten:

(3)  Alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la gluten respectă și următoarele criterii:

Articolul 10b

Alimentele destinate regimurilor sărace și foarte sărace în calorii

(1)  Produsele LCD și VLCD respectă cerințele privind compoziția prevăzute în anexa II la prezentul regulament.

(2)  Toate componentele individuale ale produselor LCD și VLCD care sunt vândute se află într-un singur ambalaj.

(3)  Denumirea sub care sunt vândute produsele LCD și VLCD este următoarea:

(4)  Etichetele produselor LCD și VLCD includ, în afară de cele menționate în capitolul IV din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, următoarele mențiuni obligatorii:

(5)  Etichetarea, publicitatea și prezentarea produselor LCD și VLCD în cauză nu fac nicio trimitere la procentul din greutate sau la kilogramele care ar putea fi pierdute prin utilizarea acestora. [AM 71]

Articolul 10c

Accesul IMM-urilor la piața internă

Comisia, în strânsă cooperare cu toate părțile interesate și cu Autoritatea, adoptă orientări adecvate și pune la dispoziție consiliere de natură tehnică pentru a permite întreprinderilor, în special IMM-urilor, să respecte prezentul regulament și pentru a le ajuta să pregătească și să depună cererea privind realizarea unei evaluări științifice. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 pentru a adopta orientările respective. [AM 72]

Capitolul IV

Lista de substanțe permise a UNIUNII

Articolul 11

ListaInstituirea listeide substanțe permisea Uniunii

(1)   Având în vedere Directivele 2006/141/CE și 2006/125/CE, precum și Regulamentul (CE) Nr. 953/2009, Comisia este împuternicită să adopte cel târziu la ...(30), acte delegate în conformitate cu articolul 15 în vederea introducerii în Anexa I a unei liste de vitamine, minerale și alte substanțe care pot fi adăugate fiecărei categorii de alimente menționate la articolul 1 alineatul (1)

(2)  Vitaminele, mineralele, aminoacizii și alte substanțe pot fi adăugate în alimentele menționate la articolul 1 alineatul (1), cu condiția ca aceste substanțe să îndeplinească următoarele condiții:

(2)  Nu mai târziu de [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia stabilește și ulterior actualizează o listă a Uniunii cu substanțele autorizate care îndeplinesc condițiile de la alineatul (1), cu ajutorul unor regulamente de punere în aplicare. Articolul fiecărei substanțe din lista Uniunii trebuie să includă indicarea substanței și, acolo unde este cazul, condițiile de utilizare și criteriile privind puritatea aplicabile. Respectivele regulamente de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2). În cazuri de extremă urgență temeinic justificate, legate de riscuri la adresa sănătății în curs de apariție, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată pentru actualizarea listei Uniunii, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3).

(2a)  În cazul substanțelor menționate la alineatul (2) care sunt nanomateriale fabricate, se aplică următoarele condiții suplimentare:

Articolul 11a

Actualizarea listei de substanțe permise

Includerea unei noi substanțe în lista Uniunii menționată la alineatul (2)Anexa I poate fi inițiată fie de către Comisie, fie în urma unei solicitări. Solicitările pot fi făcute de un stat membru sau de o parte interesată (denumită în continuare „solicitantul”), care poate de asemenea să reprezinte mai multe părți interesate. Solicitările se trimit Comisiei în conformitate cu alineatul (4).

(1a)  Solicitantul trimite o solicitare Comisiei în conformitate cu alineatul (2). Comisia confirmă primirea solicitării, în scris, în termen de 14 zile de la primirea acesteia.

(4)  În cazul în care o substanță inclusă în Anexa I nu mai respectă cerințele menționate la articolul 11 alineatele (2) și (2a), Comisia decide să elimine substanța respectivă din Anexa I.

(5)  Informațiile incluse în legătură cu o substanță în Anexa I cuprind următoarele:

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 în vederea actualizării Anexei I. În cazul apariției de riscuri la adresa sănătății, dacă motive imperative de urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat. [AM 88]

Articolul 12

Informații confidențiale referitoare la solicitări

  (1) Informațiile furnizate în cererea menționată la articolul 11 a căror divulgare ar putea afecta grav poziția concurențială a solicitantului pot beneficia de tratament confidențial.

(2)  Informațiile privind următoarele aspecte nu sunt în niciun caz considerate confidențiale:

(3)  Candidații trebuie să indice în mod clar informațiile în cazul cărora doresc să se păstreze confidențialitatea. În asemenea cazuri trebuie furnizate elemente justificative, care să poată fi verificate.

(4)  Comisia decide, în urma consultării cu solicitanții, asupra informațiilor care pot rămâne confidențiale și notifică în consecință solicitanții și statele membre.

(5)  După ce a fost informat cu privire la poziția Comisiei, solicitantul dispune de un termen de trei săptămâni pentru a-și retrage cererea, pentru a păstra astfel confidențialitatea informațiilor comunicate. Confidențialitatea se păstrează până la expirarea acestui termen.

Capitolul V

Confidențialitate

Articolul 13

Clauză generală de transparență șiconfidențialitate

Comisia, Autoritatea și statele membre iau măsurile necesare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei(31), garantează accesul cât mai larg cu putință la documente și, în special, asistă și informează cetățenii cu privire la modalitățile de depunere a cererilor de acces la documente. Acestea iau, de asemenea, măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea adecvată a informațiilor primite în temeiul prezentului regulament, cu excepția informațiilor care trebuie să fie făcute publice, dacă împrejurările impun acest lucru, în vederea protejării sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului. [AM 76]

Capitolul VI

Dispoziții procedurale

Articolul 14

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, această procedură se încheie fără rezultat dacă, înainte de expirarea termenului de trimitere a avizului, acest lucru este hotărât de președintele comitetului sau solicitat de o majoritate simplă a membrilor comitetului.

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.

Articolul 15

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Delegarea de competențeCompetența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatul (3) și la articolul 10 din prezentul regulamentarticolul 3 alineatul (4a), la articolul 10 alineatele (2) și (3), la articolul 10c, la articolul 11 alineatul (3) și la articolul 11a alineatul (6) se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu (*) [(*) Data intrăriicinci ani de la ...(32)actului legislativ de bază sau orice altă dată stabilită de organul legislativ.]. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 77]

(3)  Delegarea de competențeDelegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (3) și la articolul 10articolul 3 alineatul (4a), la articolul 10 alineatele (2) și (3), la articolul 10c, la articolul 11 alineatul (3) și la articolul 11a alineatul (6) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară, menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. [AM 78]

(4)  De îndatăce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (3) și al articolului 10articolului 3 alineatul (4a), articolului 10 alineatele (2) și (3), al articolului 10 c, al articolului 11 alineatul (3) și al articolului 11a alineatul (6) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European şi nici Consiliul nu au formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia ca nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 79]

Articolul 16

Procedura de urgență

(1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

(2)  Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni cu privire la un act delegat, în conformitate cu procedura menționată la articolul 15. Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecţiuni.

Capitolul VII

Dispoziții finale

Articolul 16a

Alimentele destinate persoanelor cu intoleranță la lactoză

Până la ...(33), Comisia prezintă Parlamentului European și Comisiei un raport, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă, în vederea clarificării statutului indicațiilor de pe etichete „fără lactoză” și „cu conținut foarte scăzut de lactoză” în temeiul legislației generale privind alimentele. [AM 80]

Articolul 16b

Laptele destinat copiilor de vârstă mică

Până la ...(34) și după consultarea Autorității, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport în care se evaluează necesitatea elaborării unor dispoziții speciale privind compoziția și etichetarea laptelui destinat copiilor de vârstă mică. În raportul respectiv se analizează nevoile nutriționale, modelul de consum, aportul nutritiv și nivelurile de expunere la contaminanți și la pesticide în ceea ce privește acești copii de vârstă mică. În raport se analizează și dacă acest lapte are beneficii de natură nutrițională în comparație cu un regim normal pentru un copil care nu mai este alăptat. Pe baza concluziilor respectivului raport, Comisia:

Înainte de pregătirea raportului Comisiei menționat la primul paragraf, laptele destinat copiilor de vârstă mică intră în continuare în domeniul de aplicare a legislației relevante a Uniunii precum Regulamentul (CE) nr. 178/2002, Regulamentul (CE) nr. 1925/2006 și Regulamentul (CE) nr. 1924/2006. [AM 81]

Articolul 17

Abrogare

(1)  Directiva 92/52/CEE și Directiva 2009/39/CE se abrogă de la ... (35). Trimiterile la actele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

(2)  Directiva 96/8/CE și Regulamentul (CE) nr. 41/2009 se abrogă de la ... *.

Articolul 18

Măsuri tranzitorii

Alimentele care nu respectă dispozițiile prezentului regulament, dar respectă dispozițiile Directivelor 2009/39/CE și 96/8/CE și ale Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 și (CE) nr. 953/2009 și care sunt etichetate înainte de ...(36) pot continua să fie comercializate după acea dată, până la epuizarea stocurilor.

Articolul 19

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la ...(37)*.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

Anexa I

Lista de substanțe permise [AM 89]

Anexa IIa

Cerințe privind compoziția produselor LCD și VLCD

Aceste specificații se referă la produsele LCD și VLCD gata de utilizare, comercializate ca atare sau reconstituite conform instrucțiunilor producătorului.

1.  Energie

1.1.  Energia furnizată de un produs VLCD nu este mai redusă de 1680 kJ (400 kcal) și nu depășește 3360 kJ (800 kcal) pentru rația zilnică totală.

1.2.  Energia furnizată de un produs LCD nu este mai redusă de 3360 kJ (800 kcal) și nu depășește 5040 kJ (1 200 kcal) pentru rația zilnică totală.

2.  Proteine

2.1.  Proteinele care intră în compoziția produselor LCD și VLCD asigură cel puțin 25% și cel mult 50% din valoarea energetică totală a produsului. În orice caz, conținutul de proteine al acestor produse nu depășește 125g.

2.2.  Punctul 2.1 se referă la o proteină al cărei indice chimic este egal cu cel al proteinei de referință a FAO/OMS (1985) stabilit în tabelul 2. Dacă indicele chimic este mai mic de 100% din cel al proteinei de referință, nivelurile minime de proteine se măresc corespunzător. În orice caz, indicele chimic al proteinei este cel puțin egal cu 80% din cel al proteinei de referință.

2.3.  „Indicele chimic” reprezintă cel mai mic raport dintre cantitatea fiecărui aminoacid esențial din proteina de testare și cantitatea fiecărui aminoacid aferent din proteina de referință.

2.4.  În orice caz, adăugarea de aminoacizi este permisă doar în scopul îmbunătățirii valorii nutritive a proteinelor și doar în proporțiile necesare atingerii acestui scop.

3.  Lipide

3.1.  Energia eliberată de lipide nu depășește 30% din energia totală disponibilă a produsului.

3.2.  Conținutul de acid linolic (sub formă de gliceride) nu este mai mic de 4,5 g.

4.  Fibre alimentare

Conținutul de fibre alimentare din produsele LCD și VLCD nu este mai mic de 10 g și nu depășește 30 g pentru rația zilnică.

5.  Vitamine și minerale

Produsele LCD și VLCD furnizează pentru întreaga alimentație zilnică cel puțin 100% din cantitățile de vitamine și de minerale menționate în tabelul 1.

Tabelul 1

Tabelul 2

MODELUL DE CERINȚE PRIVIND AMINOACIZII (1)

[AM 82]

(1) JO C 24, 28.1.2012, p. 119. (2) JO C 24, 28.1.2012, p. 119. (3) Poziția Parlamentului European din 14 iunie 2012. (4) JO L 124, 20.5.2009, p. 21. (5) JO L 183, 12.7.2002, p. 51. (6) JO L 404, 30.12.2006, p. 9. (7) JO L 404, 30.12.2006, p. 26. (8) JO L 304, 22.11.2011, p. 18. (9) JO L 401, 30.12.2006, p. 1. (10) JO L 339, 6.12.2006, p. 16. (11) JO L 55, 6.3.1996, p. 22. (12) JO L 91, 7.4.1999, p. 29. (13) JO L 16, 21.1.2009, p. 3. (14) JO L 179, 1.7.1992, p. 129. (15) JO C 172, 8.7.1992, p. 1. (16) COM (2008) 392 Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind alimentele destinate persoanelor care suferă de disfuncții în metabolismul glucidelor (diabeticii), Bruxelles, 26.6.2008. (17) COM(2008)0392. (18) Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a articolului 9 din Directiva 89/398/CEE a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (COM(2008)0393, datat 27.6.2008). (19) An analysis of the European, social and environmental impact of the policy options for the revision of the Framework Directive on dietetic foods – Raport de studiu Agra CEAS Consulting, datat 29.4.2009. (20) JO L 31, 1.2.2002, p. 1. (21) JO L 309, 24.11.2009, p. 1. (22) JO L 70, 16.3.2005, p. 1. (23) JO L 184, 17. 7.1999, p. 23. (24) JO L 269, 14.10.2009, p. 9. (25) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (26) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (27) JO L 165, 30.4.2004, p. 1. (28) JO L 353, 31.12.2008, p. 1. (29) * 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (30) * 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (31) JO L 145, 31.5.2001, p. 43. (32) * Data intrării în vigoare a prezentului regulament. (33) * 1 an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (34) * 1 an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (35) * Prima zi a lunii, doi ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament. (36) * Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. (37) ** Prima zi a lunii, doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la consultările publice și disponibilitatea acestora în toate limbile UE (2012/2676(RSP))

P7_TA(2012)0256 B7-0306/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2010 privind reglementarea inteligentă în Uniunea Europeană (COM(2010)0543), în care se anunță intenția Comisiei de a efectua o revizuire a politicii sale de consultare în 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2011)0206),

–  având în vedere declarația de la Cracovia, adoptată la Forumul privind piața unică, desfășurat în perioada 3-4 octombrie 2011,

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns scris din 14 martie 2011, adresată Comisiei, intitulată „Strategia de comunicare a Comisiei/Regimul lingvistic al consultărilor publice” (E-002327/2011),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia a propus desemnarea anului 2013 drept „Anul european al cetățenilor” pentru a spori gradul de conștientizare a beneficiilor și a drepturilor conferite de cetățenia UE și pentru a stimula participarea activă a cetățenilor în elaborarea politicilor Uniunii;

B.  întrucât persoanele cu dizabilități întâmpină dificultăți mai mari, deoarece au nevoie de formate accesibile pentru facilitarea comunicării;

C.  întrucât implicarea cetățenilor este o componentă fundamentală a guvernanței democratice, întrucât consultările publice bine concepute și comunicate reprezintă unul din principalele instrumente care concretizează politica de transparență a UE și întrucât, până în prezent, potențialul lor de a elimina decalajul de comunicare și informare dintre cetățeni și UE nu a fost valorificat pe deplin,

1.  invită Comisia să depună eforturi în mod activ pentru a comunica cu cetățenii obișnuiți, valorificând pe deplin canalele existente de comunicare pentru a distribui consultările în rândul publicului larg și a le desfășura, într-un mod bine direcționat, împreună cu ONG-urile și alți factori interesați;

2.  îndeamnă Comisia să se asigure că dreptul fiecărui cetățean UE de a se adresa instituțiilor UE în orice limbă oficială a UE este respectat pe deplin și pus în aplicare, făcând astfel încât consultările publice să fie disponibile în toate limbile oficiale ale UE, toate consultările să fie tratate în mod egal și să nu existe nicio discriminare lingvistică între consultări;

3.  solicită Comisiei să facă astfel încât toate consultările să fie pe înțelesul cetățenilor obișnuiți și să se deruleze pe o perioadă suficient de îndelungată pentru a permite o participare sporită;

4.  îndeamnă Comisia să garanteze dreptul persoanelor cu dizabilități de a fi consultate, utilizând formate accesibile;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei Europene.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la situația drepturilor omului din Tibet (2012/2685(RSP))

P7_TA(2012)0257 RC-B7-0312/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la China și la Tibet, în special pe cele din 27 octombrie 2011(1) și din 25 noiembrie 2010(2),

–  având în vedere Rezoluția sa anterioară din 7 aprilie 2011 referitoare la interzicerea alegerilor pentru guvernul tibetan din exil în Nepal(3),

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea credinței religioase,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât respectarea drepturilor omului, a libertății de alegere a identității, a libertății culturale, religioase și a libertății de asociere sunt principii fundamentale ale UE și ale politicii sale externe;

B.  întrucât UE a ridicat problema drepturilor minorității tibetane în cursul celei de a 31-a runde a dialogului dintre UE și China pe tema drepturilor omului, desfășurată la Bruxelles, la 29 mai 2012; întrucât dialogul dintre UE și China pe tema drepturilor omului nu a avut ca rezultat, pentru tibetani, nicio ameliorare semnificativă în ceea ce privește situația drepturilor omului;

C.  întrucât emisarii Sfinției Sale, Dalai Lama au abordat Guvernul Republicii Populare Chineze, pentru a găsi o soluție pașnică și reciproc benefică în problema Tibetului; întrucât convorbirile dintre cele două părți nu au produs rezultate concrete și sunt, în prezent, înghețate;

D.  întrucât autoritățile Republicii Populare Chineze au recurs în mod disproporționat la forță atunci când au avut de a face cu protestele din 2008 din Tibet și, ulterior, au impus neîncetat măsuri de securitate restrictive, care afectează libertatea de exprimare, de asociere și de credință;

E.  întrucât s-ar putea ca numărul victimelor protestelor din 2008 să fi depășit cifra de 200, numărul deținuților variază între 4.434 și mai mult de 6.500, iar la sfârșitul lui 2010 în Tibet existau 831 de prizonieri politici cunoscuți, dintre care 360 condamnați judiciar și 12 executând pedepse cu închisoarea pe viață;

F.  întrucât există rapoarte conform cărora, pentru stoarcerea mărturisirilor, în închisorile din Tibet, autoritățile Republicii Populare Chineze au utilizat tortura, inclusiv bătăile, armele cu șocuri electrice, izolarea pe termen lung, înfometarea și alte măsuri similare;

G.  întrucât, conform rapoartelor, din 2009, 38 de tibetani, în majoritate călugări și călugărițe, și-au dat foc, protestând împotriva politicilor chineze restrictive din Tibet și sprijinind revenirea Sfinției Sale, Dalai Lama și dreptul la libertate religioasă în ținutul Aba/Ngaba din provincia Sichuan și din alte regiuni ale platoului tibetan;

H.  întrucât situația actuală și locul în care se află mai multe victime ale autoimolării, și anume Chimey Palden, Tenpa Darjey, Jamyang Palden, Lobsang Gyatso, Sona Rabyang, Dawa Tsering, Kelsang Wangchuck, Lobsang Kelsang, Lobsang Kunchok și Tapey au rămas necunoscute sau neclare;

I.  întrucât Gedhun Choekyi Nyima, cel de al 11-lea Panchen Lama, a fost plasat în detenție de către autoritățile Republicii Populare Chineze și nu a mai fost văzut din 14 mai 1995;

J.  întrucât identitatea, limba, cultura și religia tibetană, mărturii ale unei civilizații bogate din punct de vedere istoric, sunt periclitate prin strămutarea populației Han în teritoriul istoric al Tibetului și prin eradicarea modului de viață tradițional nomad al tibetanilor;

K.  întrucât, în UE, este în curs de desfășurare procesul de numire și de stabilire a mandatului Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului;

L.  întrucât solicitările anterioare ale Parlamentului European, adresate Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE de a aborda situația din Tibet cu omologii săi chinezi nu au dat rezultatele așteptate;

1.  își reiterează afirmația conform căreia parteneriatul strategic dintre UE și Republica Populară Chineză ar trebui să se bazeze pe principii și valori împărtășite;

2.  îi solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE să-și extindă și să-și intensifice eforturile în vederea abordării situației drepturilor omului din Tibet în cadrul dialogului dintre UE și China pe tema drepturilor omului;

3.  regretă, în acest sens, refuzul autorităților chineze de a desfășura dialogul de două ori pe an și poziția acestora în ceea ce privește modalitățile și frecvența întâlnirilor, în special în legătură cu consolidarea segmentului societății civile și cu implicarea societății civile în dialog; îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii să depună toate eforturile, astfel ca dialogul privind drepturile omului să devină mai eficient și mai pragmatic;

4.  salută procesul deosebit de important și încununat cu succes de democratizare a guvernanței tibetanilor din exil de către Sfinția Sa, Dalai Lama și recentul transfer, la care a procedat, al puterilor și responsabilităților sale către Kalon Tripa, din cadrul Administrației Centrale Tibetane, ales pe cale democratică, care reprezintă aspirațiile poporului tibetan;

5.  salută decizia noii conduceri politice tibetane, aleasă pe cale democratică, de a continua să se supună politicii căii de mijloc a Sfinției Sale Dalai Lama, care urmărește o autonomie genuină a tibetanilor în interiorul Republicii Populare Chineze și în cadrul constituției chineze;

6.  aprobă principiile stabilite în Memorandumul privind autonomia genuină pentru poporul tibetan, propus de emisarii Sfinției Sale, Dalai Lama, omologilor lor chinezi, în 2008, care oferă baza unei soluții politice realiste și sustenabile pentru problema Tibetului;

7.  respinge argumentul invocat de Guvernul Republicii Populare Chineze, conform căruia angajarea guvernelor în relațiile cu Sfinția Sa, Dalai Lama și cu membrii conducerii tibetane alese și exprimarea sprijinului guvernelor pentru o soluție pașnică a problemei Tibetului prin dialog și negocieri ar constitui încălcări ale „politicii unei singure Chine”;

8.  cere autorităților Republicii Populare Chineze să acorde teritoriului istoric al Tibetului o autonomie care să nu fie lipsită de sens;

9.  își exprimă dezamăgirea în legătură cu refuzul, din 2010, al guvernului Republicii Populare Chineze de a continua dialogul cu emisarii Sfinției Sale Dalai Lama și încurajează autoritățile chineze să se angajeze în convorbiri care să nu fie lipsite de sens cu reprezentanții Administrației Centrale Tibetane privind viitorul Tibetului;

10.  insistă ca autoritățile Republicii Populare Chineze să respecte libertatea de exprimare, libertatea de asociere și libertatea religioasă a tibetanilor;

11.  îndeamnă autoritățile Republicii Populare Chineze să permită efectuarea unei investigații internaționale independente cu privire la protestele din 2008 și la urmările acestora și cere eliberarea prizonierilor politici;

12.  condamnă orice formă de torturare a persoanelor aflate în detenție și invită și cere autorităților Republicii Populare Chineze să permită efectuarea unei inspecții internaționale independente a închisorilor și a centrelor de detenție din Tibet;

13.  își reiterează condamnarea cu privire la măsurile pe care autoritățile chineze continuă să le ia împotriva mănăstirilor tibetane și îi cere Guvernului chinez să garanteze libertatea religioasă, atât a poporului din Tibet, cât și a tuturor cetățenilor săi;

14.  insistă ca autoritățile chineze să dezvăluie care este soarta și locul unde se află toate victimele autoimolărilor din Tibet;

15.  își reiterează cererea adresată autorităților chineze de a dezvălui care este soarta și unde se află Chedun Choekyi Nyima, cel al 11-lea Panchen Lama;

16.  cere autorităților chineze să sprijine libertatea lingvistică, culturală, religioasă și celelalte libertăți fundamentale ale tibetanilor și să se abțină de la politicile de strămutare în favoarea populației Han și în defavoarea tibetanilor în teritoriile istorice ale Tibetului, precum și de la forțarea nomazilor tibetani de a-și abandona modul de viață tradițional;

17.  cere autorităților chineze să ridice toate restricțiile și să permită accesul nestânjenit și libertatea de mișcare a media, a jurnaliștilor și a observatorilor drepturilor omului independenți în întregul Tibet;

18.  cere ca Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, odată desemnat, să transmită regulat rapoarte privind situația drepturilor omului din Republica Populară Chineză, în special cu privire la Tibet;

19.  îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE să numească un coordonator special, al cărui mandat să includă întocmirea regulată a unor rapoarte referitoare la Tibet, pentru a face ca drepturile omului să fie respectate în mai mare măsură în cazul poporului tibetan, inclusiv dreptul acestuia la prezervarea și dezvoltarea identității sale distincte și a manifestărilor sale religioase, culturale și lingvistice, pentru sprijinirea dialogului și negocierilor constructive dintre Guvernul Republicii Populare Chineze și emisarii Sfinției Sale, Dalai Lama, și pentru a oferi asistență refugiaților tibetani, în special în Nepal și în India;

20.  îi solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE să abordeze situația drepturilor omului din Tibet la fiecare întâlnire cu reprezentanții Republicii Populare Chineze;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Republicii Populare Chineze, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Guvernului tibetan în exil, Parlamentului tibetan în exil și Sfinției Sale, Dalai Lama.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0474. (2) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 118. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0158.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la Actul privind piața unică: următoarele etape în direcția creșterii (2012/2663(RSP))

P7_TA(2012)0258 B7-0300/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică. Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii. ”Împreună pentru o nouă creștere'' (COM(2011)0206),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate: 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012 intitulat Asigurarea funcționării pieței unice - bilanț anual de guvernanță 2011 (SWD(2012)0025),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 august 2011 intitulat „Piața unică în ochii oamenilor: un instantaneu al principalelor 20 de preocupări ale cetățenilor și întreprinderilor” (SEC(2011)1003),

–  având în vedere concluziile Consiliului Competitivitate din 10 decembrie 2010,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la crearea unei piețe unice pentru consumatori și cetățeni(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la piața unică pentru întreprinderi și creștere economică(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la o piață unică pentru europeni(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la rezultatele Forumului pentru piața internă(5) desfășurat la Cracovia la 3 și 4 octombrie 2011, precum și concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2011,

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât piața unică europeană a adus beneficii considerabile cetățenilor europeni și a deschis în același timp noi posibilități pentru întreprinderile europene, în special pentru IMM-uri;

B.  întrucât piața unică este o forță motrice esențială a creșterii economice și a ocupării forței de muncă în Uniunea Europeană; întrucât cetățenii europeni nu au beneficiat încă de toate avantajele prezentate de potențialul pieței unice în numeroase domenii și întrucât sunt necesare noi stimulente, în special pentru a asigura mobilitatea efectivă a lucrătorilor în Europa și o coeziune socială corespunzătoare, dar și pentru a facilita achizițiile și vânzările transfrontaliere;

C.  întrucât piața unică nu trebuie considerată izolat de celelalte domenii de politică orizontală, cum ar fi sănătatea, protecția socială și protecția consumatorilor, dreptul muncii, mediul, dezvoltarea durabilă și politicile externe; întrucât punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 necesită o veritabilă abordare vizând aprofundarea pieței unice;

D.  întrucât criza economică actuală și reapariția unor atitudini economice protecționiste în statele membre au pus în pericol unele dintre realizările cele mai vizibile ale procesului de integrare europeană,ceea ce înseamnă că este necesară atingerea obiectivelor prevăzute inițial în Directiva privind serviciile, evitând, în același timp, afectarea sectoarelor economice tradiționale; întrucât piața unică este necesară acum mai mult ca oricând pentru a revitaliza economia europeană, oferind un răspuns concret la persistența crizei actuale, precum și pentru a asigura viabilitatea proiectului european pe termen lung;

E.  întrucât statele membre și instituțiile UE ar trebui să convină asupra unui calendar obligatoriu și asupra unor măsuri concrete necesare pentru a asigura aplicarea legislației privind piața unică și pentru a înlătura obstacolele nejustificate rămase în calea liberei circulații a bunurilor, serviciilor și lucrătorilor;

F.  întrucât statele membre și instituțiile UE ar trebui să se concentreze pe adoptarea și punerea rapidă în aplicare a actelor-cheie legislative privind creșterea, acordând prioritate problemei șomajului în rândul tinerilor și reducând birocrația,

I.Introducere

1.  subliniază faptul că consolidarea pieței unice și dotarea acesteia cu o guvernanță economică corespunzătoare ar trebui să ocupe un loc central pe agenda UE pentru creștere și solicită ca piața unică să fie finalizată cu cea mai mare seriozitate și cât mai repede, ținându-se seama în mod corespunzător de dimensiunea economică, socială și de mediu;

2.  subliniază relevanța strategică a Actului privind piața unică și a identificării celor „douăsprezece pârghii” pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, fiind vorba de o contribuție importantă la consolidarea pieței unice printr-o abordare cuprinzătoare și echilibrată; subliniază faptul că Actul privind piața unică este rezultatul unui proces amplu de consultare interinstituțională și cu părțile interesate;

3.  consideră că ar trebui să se acorde o prioritate imediată adoptării celor 12 acțiuni-cheie conținute de Actul privind piața unică, în special adoptării acțiunilor care facilitează finalizarea pieței unice digitale, oriunde acest lucru este posibil, înainte de sfârșitul lui 2012; solicită Comisiei să acorde asistență statelor membre în asigurarea punerii în aplicare a acțiunilor-cheie care vizează transpunerea rapidă, cu mult înaintea termenului-limită;

4.  consideră că trebuie menținut elanul imprimat odată cu Actul privind piața unică și propune, prin urmare, ca acesta să ia forma unui program continuu care să fie actualizat și examinat anual; salută planul Comisiei de a aprofunda în continuare piața unică ținând seama de progresele obținute datorită Actului privind piața unică înainte de sfârșitul lui 2012, obiectivul urmărit fiind facilitarea creșterii și îmbunătățirea guvernanței pieței unice; reiterează faptul că Actul privind piața unică ar trebui să abordeze și problemele socioeconomice din UE și ar trebui să contribuie la crearea unei piețe aflate în serviciul cetățenilor;

5.  consideră că următoarele etape în materie de acțiuni prioritare ar trebui să se bazeze în mare măsură pe cele „douăsprezece pârghii” din Actul privind piața unică, cu scopul de a concentra atenția politică, de a asigura consensul asupra unei căi echilibrate de urmat în continuare și de a aprofunda și moderniza piața unică, acordându-se o atenție specială promovării beneficiilor acesteia în rândul consumatorilor și al întreprinderilor; de asemenea, consideră că piața unică ar trebui să mențină bunăstarea socială și să asigure condiții echitabile de muncă;

6.  solicită Comisiei să prezinte propunerile detaliate relevante până în primăvara anului 2013;

II.Guvernanța pieței unice

7.  reiterează faptul că un spirit puternic de inițiativă din partea instituțiilor europene și asumarea politică a obiectivelor de către statele membre sunt necesare pentru a reinstaura credibilitatea pieței unice și încrederea în aceasta;

8.  subliniază faptul că o transpunere deficitară și tardivă a legislației, punerea inadecvată în aplicare a normelor și respectarea insuficientă a acestora împiedică cetățenii și întreprinderile să beneficieze pe deplin de avantajele pieței unice;

9.  reiterează necesitatea ca deficitul de transpunere a directivelor privind piața unică să fie redus la 0,5 % în cazul transpunerilor restante și la 0,5 % în cazul celor incorecte, până la sfârșitul lui 2012;

10.  subliniază necesitatea îmbunătățirii și reducerii volumului legislației UE; invită, prin urmare, Comisia să aleagă ca instrument legislativ de reglementare a pieței unice regulamentul mai degrabă decât directiva, atunci când este cazul şi în principal dacă nu este nevoie de alte măsuri în implementarea legislaţiei UE, având în vedere că acesta prezintă avantaje incontestabile în ceea ce privește eficacitatea și eficiența și garantează condiții echitabile de concurență pentru cetățeni și întreprinderi, oferind mai multe posibilități pentru aplicarea privată;

11.  solicită Comisiei să își concentreze eforturile pentru a îmbunătăți asigurarea punerii în aplicare a legislației privind piața unică, în special în sectorul serviciilor și al bunurilor, întrucât se consideră că acestea au cel mai ridicat potențial de stimulare a creșterii economice în Europa; prin urmare, solicită Comisiei să abordeze cu rapiditate și fermitate cazurile de încălcare a dispozițiilor privind piața unică;

12.  solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a extinde la noi domenii mecanismele inovatoare precum procedura de evaluare reciprocă prevăzută în Directiva privind serviciile, pentru a garanta aplicarea mai eficace a legislației UE;

13.  consideră că tabelele de corespondență măresc transparența în procesul de asigurare a aplicării legislației UE;

14.  solicită UE și statelor membre să se angajeze să reducă sarcinile administrative cu încă 25 % până în 2015 și să își modernizeze administrațiile publice;

15.  solicită Comisiei să elaboreze „un test de verificare a proporționalității” pentru a identifica legislația UE disproporționată și pentru a o abroga;

16.  salută bilanțul anual de guvernanță din 2011 realizat de Comisie, care prezintă pentru prima dată o viziune integrată asupra diferitelor instrumente utilizate în ciclul de guvernanță a pieței unice, inclusiv graficul de performanțe în materie de piață internă, raportul anual al SOLVIT și site-ul de internet „Europa ta”; își reafirmă cu fermitate poziția cu privire la importanța ghișeelor unice; salută activitatea Comisiei legată de portalul „Europa ta” și încurajează finalizarea elaborării acestui instrument inovator care servește drept complement esențial al rețelei ghișeelor unice, oferind un portal unic de acces la toate serviciile de informații și de asistență de care cetățenii și întreprinderile au nevoie pentru a-și putea exercita drepturile pe piața unică;

17.  încurajează Comisia să adopte fără întârziere un plan de acțiune care să consolideze și mai mult rolul SOLVIT, al serviciului „Europa ta – Consiliere” și al centrelor europene pentru consumatori, printre alte servicii de asistență, pentru ca acestea să fie mai bine cunoscute de către cetățeni și întreprinderi;

18.  subliniază importanța unei implicări mai intense și mai timpurii a părților interesate în conceperea, adoptarea, punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor necesare pentru a promova creșterea și drepturile cetățenilor în cadrul pieței unice; de asemenea, subliniază faptul că dialogul cu partenerii sociali, cu parlamentele naționale și cu societatea civilă joacă un rol esențial în reinstaurarea încrederii în piața unică și, prin urmare, ar trebui să se afle în centrul pieței unice reînnoite;

19.  solicită statelor membre și Comisiei să implice mai îndeaproape cetățenii în dezvoltarea pieței unice, în special oferindu-le informații mai clare care să le permită să monitorizeze aplicarea normelor privind piața unică, promovând dialogul și comunicarea cu cetățenii pentru a le înțelege mai bine așteptările și asigurându-se că cetățenii și întreprinderile își pot exercita drepturile și își pot îndeplini obligațiile;

20.  reiterează necesitatea ca implementarea Actului privind piața unică să fie monitorizată în permanență și la cel mai înalt nivel politic; salută angajamentul asumat de Consiliul European cu privire la monitorizarea implementării Actului privind piața unică; invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare și transpunerea corespunzătoare a legislației privind piața unică prin intermediul unei monitorizări mai sistematice și independente pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe întreg teritoriul Uniunii; propune ca transpunerea să fie îmbunătățită printr-o strânsă cooperare cu statele membre în vederea identificării problemelor întâlnite în contextul transpunerii legislației, inclusiv a conflictelor cu legislația națională, astfel încât Comisia să poată ajuta statele membre;

21.  solicită Comisiei să monitorizeze finalizarea piețe unice în cadrul exercițiului anual al semestrului european, ținând seama de bilanțul anual de guvernanță referitor la Actul privind piața unică și de mecanismele de raportare aferente graficului de performanțe; consideră că în cadrul monitorizării anuale ar trebui să evalueze măsura în care consumatorii și întreprinderile beneficiază de avantajele piețe unice și să se semnaleze obstacolele din calea funcționării acesteia;

22.  invită Comisia să propună o inițiativă dedicată în mod specific creșterii, întemeiată pe conceptul de economie socială de piață europeană competitivă, pe semestrul european, pe Actul privind piața unică, pe Strategia UE 2020 și pe alte decizii relevante, care să se bazeze pe finanțare din fondurile structurale, obligațiunile pentru finanțarea de proiecte și programul-cadru de cercetare, printre altele; recomandă ca această inițiativă să fie aprobată la nivel politic de Consiliul European și de Parlamentul European, în urma consultării cu parlamentele naționale, și ca acest proces să contribuie la recomandări separate specifice pentru fiecare țară care să țină seama de situația implementării pieței unice;

III.Următoarele etape în direcția creșterii

23.  consideră că este important ca nevoile consumatorilor și sectoarele care au un impact direct asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor să se afle în centrul politicilor și al legislației privind piața unică;

24.  reamintește importanța unui mecanism eficace de acțiune în despăgubire, care să le garanteze consumatorii posibilitatea de a-și apăra drepturile; evidențiază faptul că cetățenii ar trebui să fie mai bine informați cu privire la aceste mecanisme de acțiune în despăgubire și cu privire la instrumentele de soluționare a problemelor, pentru a facilita despăgubirea consumatorilor în cazul achiziționării transfrontaliere de bunuri și servicii;

25.  solicită statelor membre ale UE să asigure punerea completă în aplicare a Directivei privind serviciile, printre altele prin înființarea de ghișee unice ușor de utilizat și generale, și să dea urmarea cuvenită procesului de evaluare reciprocă și verificărilor de performanță; consideră că statele membre ar trebui să ia în considerare integrarea acestor ghișee unice cu cele impuse prin „pachetul bunuri”;

26.  solicită Comisiei să prezinte mecanismul de transparență prevăzut la articolul 59 din Directiva privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale pentru a identifica domeniile în care statele membre blochează în mod disproporționat accesul la profesiile reglementate;

27.  subliniază rolul crucial al achizițiilor publice în stimularea inovării și a competitivității și, prin urmare, solicită menținerea ritmului în acest domeniu; solicită Comisiei, statelor membre și autorităților locale să pună în aplicare actele legislative noi privind achizițiile publice într-un mod strategic care să garanteze faptul că banii publici investiți în lucrări, servicii și bunuri generează o creștere durabilă, locuri de muncă și coeziune socială;

28.  subliniază nevoia de a utiliza rapid fondurile UE necheltuite pentru măsuri care combat cu eficacitate problema șomajului în rândul tinerilor; solicită statelor membre și instituțiilor UE să convină rapid asupra unor obiective și măsuri obligatorii în domeniul mobilității tinerilor („Tineretul în mișcare”), precum și să implementeze fără întârziere inițiativa „Oportunități pentru tineret”;

29.  subliniază faptul că, în era digitală, Uniunea trebuie să fructifice la maximum potențialul și posibilitățile oferite de internet, de comerțul electronic și de răspândirea TIC în IMM-uri și în administrația publică pentru a dezvolta în continuare piața unică, astfel încât aceasta să fie accesibilă pentru toți cetățenii din UE; subliniază faptul că dezvoltarea noilor tehnologii trebuie să țină seama de nevoia de a proteja toți cetățenii și consumatorii și toate IMM-urile;

30.  invită Comisia să considere evoluția pieței unice digitale drept o prioritate, astfel încât consumatorii să aibă acces deplin la oferte mai competitive de bunuri și servicii; cere statelor membre să acționeze în continuare, în coordonare cu Comisia, pentru a înlătura obstacolele care împiedică accesul cetățenilor la serviciile online;

31.  solicită să fie adoptată o agendă ambițioasă pentru protecția consumatorilor, care să cuprindă acțiuni legislative și de politică vizând asigurarea autonomiei totale a consumatorului mediu și a consumatorilor vulnerabili;

32.  subliniază rolul comerțului cu amănuntul ca forță motrice a creșterii economice și a creării de locuri de muncă și ca piatră de temelie a pieței unice; salută adoptarea preconizată a planului cuprinzător al Comisiei de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul, care include o strategie pentru o piață europeană cu amănuntul mai eficientă și mai echitabilă și care se bazează pe realizările de până în prezent, abordând totodată provocările rămase, precum și a comunicării prin care sunt evaluate măsurile naționale existente referitoare la relațiile contractuale; reamintește că planul de acțiune și rezultatele dialogului multilateral cu părțile interesate privind practicile B2B (business-to-business) vor fi prezentate la prima masă rotundă privind piața comerțului cu amănuntul, care va fi convocată înainte de sfârșitul lui 2012;

33.  consideră că dimensiunea externă a pieței unice trebuie să fie consolidată, în special prin intensificarea cooperării în domeniul standardizării internaționale, și că ar trebui cultivate sinergiile care pot fi obținute între politicile economice interne și externe ale Uniunii, și anume între piața unică și politica comercială;

34.  solicită Comisiei și îndeamnă statele membre să promoveze punerea în aplicare a cerului unic european II, în care implementarea SESAR va juca un rol important, și solicită Comisiei să prezinte până în 2013 o propunere referitoare la finalizarea spațiului aerian comun european printr-o reducere a numărului de blocuri funcționale ale spațiului aerian;

35.  subliniază importanța dezvoltării infrastructurilor pentru marile industrii și servicii publice de rețea - inclusiv industria energetică, serviciile de transport precum rețelele feroviare transeuropene și comunicațiile electronice precum accesul în bandă largă peste tot în UE - ca pârghie pentru competitivitate, creștere și ocuparea forței de muncă; subliniază necesitatea creării unui piețe unice europene a energiei pentru a reduce dependența energetică a UE, a îmbunătăți eficiența energetică în Uniune și pentru a face prețurile mai abordabile;

36.  solicită Comisiei să prezinte până la 31 decembrie 2012 o propunere de directivă care să conțină dispoziții legate de relația dintre gestionarea infrastructurii și operațiunile de transport, precum și o propunere pentru deschiderea piețelor interne de transport feroviar de călători, care să nu aducă atingere calității serviciilor de transport feroviar și care să mențină obligațiile de serviciu public;

37.  subliniază nevoia de a promova rolul IMM-urilor pe piața unică asigurând accesul lor la credite și finanțare și implementând în integralitate Small Business Act;

38.  solicită Comisiei să propună măsuri pentru a îmbunătăți condițiile-cadru pentru întreprinderi și pentru IMM-uri, în special prin intensificarea acțiunilor Băncii Europene de Investiții prin care este sprijinit accesul la finanțare, și pentru a stimula cercetarea și inovarea prin dezvoltarea substanțială a programelor-cheie ale UE pentru cercetare și dezvoltare și inovare și prin utilizarea mai eficace a fondurilor necheltuite ale UE pentru proiectele care stimulează creșterea economică;

39.  reiterează cererea sa legată de o a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale în ceea ce privește transferul transfrontalier al sediului social, subliniind faptul că o astfel de directivă ar facilita considerabil mobilitatea transfrontalieră a întreprinderilor în Europa; în plus, solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative pentru a da urmare Cărții verzi privind guvernanța corporativă și să le includă în programul de lucru pentru 2013;

40.  regretă retragerea propunerii de regulament privind statutul societăților mutuale europene și solicită Comisiei Europene să prezinte o nouă propunere; solicită Comisiei să își reia activitatea cu privire la a noua Directivă privind dreptul societăților comerciale în ceea ce privește grupurile de întreprinderi pentru a prevedea un cadru de reglementare pentru această formă curentă de asociație de întreprinderi, creând astfel un set de norme comune vizând, printre altele, protecția filialelor și a acționarilor, precum și o mai mare transparență a structurilor juridice și de proprietate;

41.  solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru a îmbunătăți instrumentele financiare disponibile pentru sprijinirea creșterii durabile, cum ar fi obligațiunile pentru finanțarea de proiecte pentru investițiile pe termen lung, și să prezinte o comunicare privind contribuția politicii în materie de concurență la inovare și la creștere, revizuind reglementările existente dacă este necesar;

42.  solicită Comisiei să prezinte de urgență propuneri pentru a îmbunătăți protecția investitorilor și a altor clienți cu amănuntul în raport cu serviciile financiare, în special pachetele de produse de investiții cu amănuntul (PRIPS), organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și intermedierea în asigurări și sistemele de garantare a asigurărilor;

43.  subliniază importanța unui infrastructuri robuste a piețelor financiare pentru a sprijini piața unică și, prin urmare, solicită Comisiei să prezinte fără întârziere propuneri referitoare la mecanisme de soluționare a situațiilor de criză pentru această infrastructură; de asemenea, subliniază importanța unor măsuri rapide luate pentru a da urmare documentului de strategie al Comisiei privind viitorul TVA;

44.  subliniază importanța combaterii fraudei fiscale și a evaziunii fiscale la nivel național și european și invită Comisia și statele membre să își coordoneze în mod corespunzător politicile fiscale pentru a evita distorsiunile în funcționarea pieței interne, pentru a garanta condiții de concurență echitabile pentru întreprinderi și cetățeni și finanțe publice solide;

45.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a elabora un grafic al performanțelor care să prezinte obstacolele cu care se confruntă lucrătorii din Uniune care doresc să își exercite dreptul la liberă circulație, care să descrie modul în care aceste obstacole sunt abordate în statele membre și care să servească drept evaluare a eficacității și a rigurozității abordării acestor probleme, nu în ultimul rând prin examinarea fenomenului de „dumping social”; solicită Comisiei să prezinte un plan de acțiune vizând eliminarea obstacolelor cu care se confruntă în continuare cetățenii din Uniune care doresc să își exercite dreptul de a circula și de a ocupa un loc de muncă într-un alt stat membru;

46.  consideră că cetățenii europeni nu au fructificat încă pe deplin potențialul pieței unice în numeroase domenii, inclusiv în ceea ce privește libera circulație a persoanelor și a lucrătorilor, și că sunt necesare stimulente importante, în special pentru a asigura mobilitatea efectivă a lucrătorilor în Europa, în special prin garantarea portabilității drepturilor la pensie și în materie de asigurări sociale;

47.  invită Comisia și statele membre ca, respectând Regulamentul (CE) nr. 883/2004 și articolul 153 din TFUE, să realizeze studii în vederea asigurării continuității protecției sociale a cetățenilor care își exercită dreptul la mobilitate în UE, precum și a unui tratament egal cu cel de care beneficiază cetățenii respectivului stat membru, luând în considerare, de asemenea, un sistem opțional, complementar sistemului general, voluntar și transferabil de asigurări sociale la nivel european, în vederea stabilirii unei cooperări mai strânse în domeniul politicii sociale;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 84. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0146. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0145. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0144. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0543.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la viitorul dreptului european al societăților comerciale (2012/2669(RSP))

P7_TA(2012)0259 B7-0299/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere consultarea publică privind viitorul dreptului european al societăților comerciale lansată de Comisie la 20 februarie 2012(1),

–  având în vedere conferința privind „Dreptul european al societăților comerciale: calea de urmat”, organizată de Comisie la 16 și 17 mai 2011(2),

–  având în vedere raportul Grupului de reflecție pentru viitorul legislației europene privind societățile comerciale din 5 aprilie 2011(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – ”Împreună pentru o nouă creștere'' (COM(2011)0206),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 referitoare la inițiativa privind antreprenoriatul social – crearea unui climat favorabil pentru întreprinderile sociale, principalele părți interesate de economia socială și de inovare (COM(2011)0682),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iulie 2007 privind simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului (COM(2007)0394),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 mai 2003 intitulată „Modernizarea dreptului societăților comerciale și consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană - Un plan pentru a avansa” (COM(2003)0284),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 aprilie 2004 referitoare la „Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European: Modernizarea dreptului societăților comerciale și consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană - Un plan pentru a avansa”(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2006 privind recentele evoluții și perspectivele privind dreptul societăților comerciale(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2007 referitoare la societățile private europene și la a paisprezecea directivă în domeniul dreptului societăților comerciale privind transferul sediului societății(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2009 conținând recomandări către Comisie privind transferul transfrontalier al sediului social al unei companii(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2010 referitoare la aspecte de drept civil, drept comercial, dreptul familiei și drept internațional privat ale Planului de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind o a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale în ceea ce privește transferul transfrontalier al sediului social(9),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei la 7 mai 2012 privind viitorul dreptului european al societăților comerciale (O-000110/2012 – B7-0117/2012),

–  având în vedere articolele 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cadrul de reglementare al UE privind dreptul societăților comerciale și guvernarea corporativă trebuie să fie adaptat pentru a reflecta tendința în creștere a companiilor europene de a realiza operațiuni transfrontaliere în cadrul UE și continua integrare a piețelor europene;

B.  întrucât obiectivul general este acela de permite întreprinderilor din Europa să concureze în mod mai efectiv și să obțină succese mai mari într-un mediu extrem de competitiv pe plan mondial, asigurând, în același timp, protecția adecvată a intereselor creditorilor, acționarilor, membrilor și angajaților;

C.  întrucât un cadru de reglementare accesibil ar încuraja întreprinderile, în special IMM-urile, să profite de oportunitățile oferite de piața unică;

D.  întrucât orice inițiative viitoare ar trebui să fie compatibile cu sistemele naționale de guvernare corporativă și cu legislațiile naționale privind implicarea lucrătorilor, încercând, în același timp, să obțină o mai mare flexibilitate și libertate a alegerilor în ceea ce privește formele de societăți, modul de distribuire a competențelor pe plan intern și strategiile sustenabile ale societăților;

E.  întrucât la nivel european există un potențial neexploatat în ceea ce privește formele juridice ale societăților, care ar trebui explorat, dezvoltat și promovat în continuare;

F.  întrucât ar trebui facilitată mobilitatea transfrontalieră a societăților;

G.  întrucât criza financiară a demonstrat necesitatea unui cadru mai clar al guvernării corporative, care să se concentreze în mai mare măsură pe participarea părților interesate,

1.  salută recenta consultare publică a Comisiei privind viitorul dreptului european al societăților comerciale, care ar trebui să contribuie la elaborarea viitoarelor inițiative menite să simplifice mediul de afaceri pentru societăți, să reducă sarcinile administrative inutile și să permită societăților să opereze în mod efectiv în cadrul pieței unice, asigurând, în același timp, protecția adecvată a intereselor creditorilor, acționarilor, membrilor și angajaților;

2.  consideră că formele de societăți ale UE care completează actualele forme disponibile conform legislației naționale au un potențial considerabil și ar trebui dezvoltate și promovate în continuare; solicită Comisiei, pentru a răspunde nevoilor specifice ale IMM-urilor, să depună eforturi suplimentare în vederea adoptării statutului societății private europene (SPE)(10), care ar putea lua pe deplin în considerare interesele tuturor părților interesate, pentru a depăși impasul în cadrul Consiliului;

3.  salută faptul că Comisia realizează un studiu privind societățile mutuale europene, așa cum a anunțat în inițiativa privind antreprenoriatul social(11), menționată mai sus, și o îndeamnă să prezinte în curând o nouă propunere pentru un statut;

4.  consideră că posibila reformare a celei de-a doua directive în domeniul dreptului societăților comerciale(12) ar trebui să se concentreze pe continuarea simplificării, și nu pe introducerea unui regim alternativ pentru constituirea și menținerea capitalului;

5.  salută revizuirea directivelor în materie de contabilitate și sugerează Comisiei să exploreze posibilitățile de dezvoltare a unor standarde europene în materie de contabilitate, în special în ceea ce privește nevoile specifice ale IMM-urilor, ținând cont de ideile tradiționale privind sustenabilitatea, planificarea pe termen lung, proprietatea familiei și alte aspecte tradiționale al IMM-urilor;

6.  consideră că ar trebui acordată o atenție adecvată reluării lucrărilor pentru cea de-a cincea directivă în domeniul dreptului societăților comerciale în ceea ce privește structura și modul de operare al societăților pe acțiuni;

7.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei privind prezentarea unei propuneri legislative de stabilire a măsurilor menite să faciliteze mobilitatea transfrontalieră a societăților în cadrul UE (a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale în ceea ce privește transferul transfrontalier al sediului social);

8.  reamintește că, în acordul-cadru privind relațiile dintre Parlament și Comisie, cea din urmă s-a angajat să raporteze cu privire la acțiunile concrete întreprinse în urma oricărei solicitări de prezentare a unei propuneri în conformitate cu articolul 225 din TFUE în termen de trei luni de la adoptarea rezoluției relevante în plen; regretă faptul că acest angajament nu a fost onorat în ceea ce privește rezoluția Parlamentului conținând recomandări referitoare la o a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale; îndeamnă Comisia să respecte acordul-cadru, prezentând în viitor rapoarte de monitorizare mai detaliate;

9.  sugerează Comisiei să-și reia lucrările cu privire la cea de-a noua directivă privind dreptul societăților comerciale privind grupurile de societăți, pentru a furniza un cadru de reglementare pentru această formă comună de asociere a întreprinderilor; consideră că nu este necesară o legislație europeană corporativă pe deplin armonizată privind grupurile, ci, mai degrabă, un set de norme comune privind, între altele, protecția filialelor și a părților interesate și o mai mare transparență în ceea ce privește structura juridică și de proprietate;

10.  reamintește că, potrivit Agendei Comisiei pentru o reglementare inteligentă, legislația trebuie să fie mai clară și mai accesibilă; consideră că Comisia ar trebui să codifice legislația UE privind societățile comerciale, pentru a furniza un set de norme accesibil și a asigura consecvența legislației UE; recunoaște meritele unui instrument unic pentru legislația UE privind societățile comerciale, dar consideră că directivele cu privire la legislația privind societățile comerciale trebuie să fie grupate laolaltă, ca un prim pas; sugerează gruparea acestora în categorii, inclusiv constituirea și operarea (de exemplu, prima și cea de-a doua directivă și directivele în materie de contabilitate și audit), mobilitatea (de exemplu, a treia(13), a șasea(14), a zecea(15), a 11-a(16) și a 13-a(17) directivă și viitoarea a 14-a directivă) și legislația UE privind formele societăților comerciale (de exemplu, SE, SCE, GEIE); subliniază, desigur, că acest proiect de codificare nu ar trebui să conducă la oprirea activităților de reformă necesare;

11.  consideră că și aspectele ce țin de conflictul de legi trebuie abordate în cadrul dreptului societăților comerciale și că o propunere universitară în acest domeniu(18) ar putea servi drept punct de plecare pentru activitățile viitoare privind normele referitoare la conflictul de legi în ceea ce privește operațiunile transfrontaliere ale societăților;

12.  solicită Comisiei să prezinte un plan de acțiune care să indice calea de urmat după consultare, care ar trebui să evidențieze inițiativele pe termen scurt, mediu și lung vizând îmbunătățirea cadrului de reglementare pentru legislația UE privind societățile comerciale; consideră că inițiativele pe termen scurt ar trebui să cuprindă cea de-a 14-a directivă privind dreptul societăților comerciale și măsurile de îmbunătățire a cadrului UE pentru guvernarea corporativă, în vreme ce inițiativele pe termen mediu ar trebui să abordeze, spre exemplu, cea de-a noua directivă privind dreptul societăților comerciale, iar inițiativele pe termen lung - codificarea legislației UE privind societățile comerciale;

13.  subliniază că se așteaptă ca inițiativele pe termen scurt să fie incluse în mod formal în programul de activități legislative pentru 2013, iar datele-țintă să fie stabilite pentru inițiativele pe termen mediu și lung;

14.  își reiterează solicitările anterioare adresate Comisiei vizând analizarea problemelor aferente implementării legislației existente, așa încât să se țină cont de rezultatele acestei analize atunci când sunt luate în considerare noi propuneri legislative;

15.  reamintește că orice propunere legislativă prezentată de Comisie ar trebui să se bazeze pe o evaluare a impactului care să țină cont de interesele tuturor părților interesate, inclusiv investitorii, proprietarii, creditorii și angajații, respectând pe deplin principiile subsidiarității și proporționalității;

16.  solicită Comisiei să informeze în mod cuprinzător Parlamentul cu privire la rezultatele consultării sale privind viitorul dreptului european al societăților comerciale și să explice în detaliu deciziile pe care le va lua ca urmare a concluziilor acestei consultări;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) http://ec.europa.eu/internal_market/consultations/2012/company_law_en.htm (2) http://ec.europa.eu/internal_market/company/modern/index_en.htm#conference (3) http://ec.europa.eu/internal_market/company/modern/index_en.htm (4) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 714. (5) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 114. (6) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 671. (7) JO C 87 E, 1.4.2010, p. 5. (8) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 19. (9) Texte adoptate, P7_TA(2012)0019. (10) COM(2008)0396. (11) COM (2011)0682, p. 10. (12) JO L 26, 31.1.1977, p. 1. (13) JO L 295, 20.10.1978, p. 36. (14) JO L 378, 31.12.1982, p. 47. (15) JO L 310, 25.11.2005, p. 1. (16) JO L 395, 30.12.1989, p. 36. (17) JO L 142, 30.4.2004, p. 12. (18) H.-J. Sonnenberger (ed.), Vorschläge und Berichte zur Reform des europäischen und deutschen internationalen Gesellschaftsrechts – Vorgelegt im Auftrag der zweiten Kommission des Deutschen Rates für Internationales Privatrecht, Spezialkommission Internationales Gesellschaftsrecht, Mohr Siebeck, Tübingen, 2007.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (2012/2647(RSP))

P7_TA(2012)0260 B7-0275/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Un cadru de calitate pentru stagii” (SWD(2012)0099),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Exploatarea potențialului de a crea locuri de muncă al serviciilor personale și pentru gospodării” (SWD(2012)0095),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Reforma EURES pentru a îndeplini obiectivele Europa 2020” (SWD(2012)0100),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Punerea în aplicare a inițiativei privind oportunitățile pentru tineri: primii pași” (SWD(2012)0098),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Tendințele și provocările pieței muncii” (SWD(2012)0090),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Piețe ale forței de muncă deschise, dinamice și favorabile incluziunii” (SWD(2012)0097),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al TIC” (SWD(2012)0096),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Un plan de acțiune pentru forța de muncă din domeniul sănătății din UE” (SWD(2012)0093),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice” (SWD(2012)0092),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată ,,O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă' (COM(2010)0682) și rezoluția sa din 26 octombrie 2011(1) referitoare la acest subiect,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și ucenicilor(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la dezvoltarea potențialului de creare de locuri de muncă al unei noi economii durabile(4),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 6 decembrie 2010 privind „Politicile de ocupare a forței de muncă pentru o economie competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al resurselor și ecologică”,

–  având în vedere studiul realizat în 2010 de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) intitulat „Competențe pentru locuri de muncă ecologice”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la promovarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 ianuarie 2011 intitulată „Analiză anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză” (COM(2011)0011) și proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă anexat la aceasta,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 aprilie 2011 intitulat „Progresele către obiectivele europene comune în domeniul educației și formării” (SEC(2011)0526),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale în sprijinul Strategiei Europa 2020(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale(7),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât din cauza problemelor structurale persistente și a crizei economice, rata șomajului a crescut de la 9,5 % în 2010 la 10,2 % în 2012, numărul pierderilor de locuri de muncă ridicându-se la șase milioane în total din 2008 până în prezent;

B.  întrucât provocările reprezentate de ocuparea forței de muncă, de incluziunea socială și de combaterea sărăciei se acutizează, iar diferențele dintre statele membre și dintre regiuni sunt din ce în ce mai pronunțate;

C.  întrucât, potrivit estimărilor Comisiei, previziunile pentru 2012 sunt chiar și mai nefavorabile și indică o stagnare a PIB-ului UE în 2012 și un fenomen de recesiune în mai multe state membre;

D.  întrucât 17,6 milioane de noi locuri de muncă vor trebui să fie ocupate pentru a se atinge obiectivul fixat în acest sens în Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, potrivit căreia rata de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor cu vârsta între 20 și 64 de ani ar trebui să ajungă la 75% până în 2020;

E.  întrucât instabilitatea locului de muncă este în primul rând o tragedie umană pentru lucrători și pentru familiile lor și atrage după sine o irosire a capacității de producție, întrucât competențele sunt în general pierdute ca rezultat al unei alternanțe excesive între situațiile de încadrare în muncă și perioade lungi de șomaj sau de inactivitate;

F.  întrucât șomajul este deosebit de ridicat în rândul tinerilor, parțial din cauza neconcordanțelor dintre oferta și cererea de competențe, și întrucât șomajul în rândul tinerilor rămâne adesea ridicat indiferent de nivelul de educație al acestora;

G.  întrucât măsurile de austeritate vizând consolidarea bugetară aplicate de mai multe state membre au contribuit la o creștere semnificativă a ratei șomajului;

H.  întrucât criza financiară a dus la creșterea semnificativă a ratei șomajului, iar economiile a numeroase state membre nu reușesc să asigure creșterea necesară pentru a se putea găsi soluții la această problemă;

I.  întrucât atingerea unei rate ridicate a ocupării forței de muncă este necesară și pentru implementarea consolidării bugetare și pentru redresarea economică, atât prin menținerea unui anumit nivel al consumului intern, cât și prin stimularea unei contribuții mai importante a cetățenilor la finanțarea statului bunăstării;

J.  întrucât reformele legislației muncii aplicate în numeroase state membre nu au condus la crearea de locuri de muncă de mai bună calitate, ci au promovat mai degrabă o piață a muncii pe două niveluri, în care din ce în ce mai mulți lucrători și, adesea, categoriile cele mai vulnerabile, cum ar fi femeile, tinerii și migranții, lucrează în condiții de precaritate permanentă și nu sunt remunerați corespunzător;

K.  întrucât angajamentele prezentate în programele naționale de reformă ale statelor membre sunt adesea insuficiente pentru a atinge obiectivele de la nivelul UE stabilite în Strategia Europa 2020;

L.  întrucât în analiza anuală a creșterii de la nivelul UE efectuată în 2012 se solicită măsuri ferme pentru a accelera crearea de locuri de muncă și pentru a asigura o redresare generatoare de locuri de muncă și întrucât acest mesaj a fost reluat cu tărie în cadrul reuniunii din martie 2012 a Consiliului European;

M.  întrucât factorii de decizie, atât de la nivel național, cât și de la nivel european, au responsabilitatea de a se asigura că lucrătorii au la dispoziție mijloace corespunzătoare de educație și de formare pentru a-și putea adapta competențele la structurile economice și la tendințele de pe piața forței de muncă aflate în schimbare;

N.  întrucât promovarea unei economii sociale, eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, sustenabile și competitive reprezintă unul dintre obiectivele Strategiei Europa 2020;

O.  întrucât în anumite domenii esențiale pentru inovare pot fi deja observate deficite de competențe specializate pentru locuri de muncă ce necesită o calificare și se estimează că ocupațiile nemanuale, cu înaltă calificare, vor reprezenta cel puțin 40% din locurile de muncă până în 2020;

P.  întrucât, potrivit unor statistici recente, unul din patru angajatori din Europa se confruntă cu dificultăți în ocuparea locurilor de muncă, lucrătorii calificați din domeniul comercial, tehnicienii și inginerii fiind cel mai greu de găsit;

Q.  întrucât investițiile în cercetare, inovare, educație și formare, aspecte vitale pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă, sunt în continuare mai mici în UE în comparație cu partenerii și rivalii săi economice din restul lumii,

1.  salută propunerile Comisiei de a completa prioritățile în materie de ocupare a forței de muncă din Analiza anuală a creșterii cu orientări de politică pe termen mediu destinate să atingă obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020; salută gama largă de probleme abordate de pachetul de măsuri privind ocuparea forței de muncă, precum și modificarea îndelung așteptată a politicii în direcția creării de locuri de muncă; solicită să fie aprobate investițiile necesare în potențialul de creare de locuri de muncă și de creștere din economia verde, din sectorul sănătății și al serviciilor sociale și din sectorul TIC, inclusiv investiții în competențe, formare și salarii mai mari;

2.  regretă faptul că, în pofida angajamentelor politice asumate în cadrul Consiliului European de primăvară din 2012 și a orientărilor oferite de Comisie în comunicarea sa, majoritatea statelor membre nu au prezentat un plan național în materie de ocupare a forței de muncă ca parte a programelor lor naționale de reformă pentru 2012, în care să descrie măsurile generale privind crearea de locuri de muncă și ocuparea forței de muncă în economia verde, legătura dintre politicile în materie de ocupare a forței de muncă și instrumentele financiare și reformele pieței muncii și în care să includă un calendar clar pentru implementarea agendei multianuale de reforme în următoarele 12 luni;

3.  subliniază faptul că politicile privind piața muncii nu pot compensa eșecul politicilor macroeconomice și solicită Comisiei să integreze cele patru obiective ale Agendei OIM pentru munca decentă în toate propunerile care vizează crearea de locuri de muncă: crearea de locuri de muncă, garantarea drepturilor la locul de muncă, extinderea protecției sociale și promovarea dialogului social;

4.  salută inițiativa Comisiei referitoare la un sistem de monitorizare a pieței muncii și la o schemă individuală de urmărire pentru țările care nu respectă recomandările ce le-au fost adresate în mod specific; îndeamnă Comisia să includă în acest sistem acțiuni de monitorizare cu scopul de a contribui la atingerea obiectivului Strategiei Europa 2020 în materie de combatere a sărăciei și de incluziune socială;

5.  îndeamnă șefii de stat și de guvern din UE se adere la un pachet european de investiții înainte de sfârșitul lui 2012; consideră că un astfel de pachet ar putea reprezenta un nou stimul pentru ieșirea din criză a Europei dacă include angajamente concrete la nivel național și european pentru investiții în vederea asigurării unei creșteri durabile și a unor locuri de muncă în sectoare-cheie, cum ar fi eficiența utilizării resurselor și gestionarea acestora, sursele regenerabile de energie, eficiența energetică sau reciclarea/reutilizarea; atrage atenția asupra Directivei privind eficiența energetică ca un exemplu concret de legislație europeană care ar putea crea până la două milioane de noi locuri de muncă;

6.  salută propunerea de a reduce sarcina fiscală asupra costului forței de muncă într-un mod care să nu afecteze bugetele; reamintește că sarcina fiscală medie asupra costului forței de muncă, reprezentând diferența dintre costul pentru angajator presupus de angajarea unui lucrător și salariul real al lucrătorului depășește adesea 40% în UE; consideră că transferarea sarcinii fiscale ar putea permite întreprinderilor care beneficiază de aceste scutiri/reduceri să creeze noi locuri de muncă sau să mărească salariile;

7.  este de acord cu opinia exprimată de Comisie, potrivit căreia adoptarea unor obiective mai ambițioase în materie de energie din surse regenerabile stimulează investițiile și, în consecință, ocuparea forței de muncă în domeniul tehnologiilor de producție de energie cu grad ridicat de cunoștințe; îndeamnă statele membre să înceapă tranziția către un model economic bazat pe principiul eficienței utilizării resurselor; atrage atenția asupra constatării Comisiei conform căreia reducerea cu un punct procentual a utilizării resurselor ar putea conduce la crearea a 100 000 până la 200 000 de locuri de muncă;

8.  sprijină ideea că antreprenoriatul, înființarea de întreprinderi și activitatea independentă ar trebui promovate ca mijloc de a crea mai multe locuri de muncă, în special având în vedere faptul că peste două treimi din locurile de muncă din sectorul privat din UE se află în IMM-uri și microîntreprinderi; solicită Comisiei și statelor membre să investească mai mult în aceste domenii, în special prin intermediul achizițiilor publice și al accesului la finanțare;

9.  salută investițiile în întreprinderile cu vocație socială și în antreprenoriatul social, care reprezintă o soluție potrivită pentru anumite nevoi sociale care nu sunt îndeplinite de bunurile și serviciile publice;

10.  solicită Comisiei să respecte principiul „să gândim mai întâi la scară mică” și să monitorizeze cu atenție aplicarea unor reduceri adecvate pentru a se asigura că IMM-urilor nu le sunt impuse sarcini administrative disproporționate sau obstacole în calea comerțului liber pe piața unică, asigurându-se totodată că legislația muncii și normele sociale sunt respectate în mod corespunzător la toate nivelurile;

11.  îndeamnă statele membre să elimine imediat toate restricțiile privind liberul acces la piața muncii pentru lucrătorii din Bulgaria și din România; subliniază impactul negativ al acestor restricții asupra muncii nedeclarate și nereglementate, precum și abuzurile care au loc;

12.  solicită statelor membre să își intensifice lupta împotriva muncii informale sau nedeclarate și a „activității independente forțate”, punând resursele adecvate la dispoziția autorităților de inspecție a muncii, desfășurând campanii de informare cu privire la riscurile și dezavantajele muncii ilegale, combinând acțiuni mai numeroase și mai eficace de aplicare a legislației existente din domeniului muncii și a standardelor în materie de muncă pentru a combate munca nedeclarată, aplicarea generală a principiului egalității de tratament, un rol mai puternic al UE în promovarea unei cooperări intensificate și îmbunătățite între inspectoratele naționale de muncă și cele sociale cu măsuri preventive, controale și sancțiuni adecvate și monitorizând cu atenție progresele înregistrate;

13.  salută lansarea consultării publice privind ocuparea forței de muncă în sectorul sănătății și al serviciilor sociale; consideră că aceste sectoare pot juca un rol important în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă și incluziune socială; solicită Comisiei să țină seama în viitoarele propuneri de politici de Convenția OIM, completată de o recomandare privind lucrătorii casnici, în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă existente în aceste sectoare;

14.  este de acord cu Comisia că politica de coeziune, FEADR și FEPAM sunt surse importante de investiții care stimulează creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă; solicită Comisiei și statelor membre să asigure utilizarea eficientă a acestor fonduri și a instrumentului de microfinanțare pentru a-și fructifica pe deplin potențialul de investiții în educație, formare, activități independente, mobilitatea forței de muncă și productivitate;

15.  solicită să fie asigurată o prelucrare mai rapidă și mai facilă a procedurilor de candidatură și de aprobare din cadrul programelor UE de finanțare pentru creștere și inovare;

16.  salută propunerea Comisiei care subliniază avantajele stabilirii unui salariu minim la nivelul statelor membre pentru a combate sărăcia persoanelor încadrate în muncă și dumpingul social și pentru a stimula cererea agregată; consideră că orice astfel de propunere trebuie să țină seama de practicile naționale privind negocierile colective și să le respecte;

17.  este convins de faptul că legislația în materie de protecție a muncii trebuie să fie adaptată pentru a încuraja întreprinderile să creeze locuri de muncă, pentru a contribui la dezvoltarea mobilității și a capacității de ajustare a pieței muncii și, în același timp, pentru a rezolva problema segmentării în UE;

18.  solicită Comisiei să abordeze cauzele reale ale segmentării pieței muncii, cum ar fi inegalitatea de gen și lipsa politicilor în sprijinul echilibrului dintre viața privată și viața profesională;

19.  este de acord cu faptul că flexibilitatea internă în organizarea timpului de lucru poate contribui la menținerea ocupării forței de muncă și la reducerea costurilor de adaptare într-o perioadă de declin economic, deși aceasta nu poate înlocui politicile de creștere; subliniază însă că măsurile trebuie să fie adaptate la circumstanțele sociale, să fie negociate cu partenerii sociali și să țină seama atât de interesele angajatorilor, cât și de cele ale angajaților;

20.  este de acord cu Comisia asupra faptului că orice tip de aranjamente contractuale ar trebui să confere angajaților accesul la un set de bază de drepturi, inclusiv drepturi la pensie și la protecție socială și acces la programe de învățare pe tot parcursul vieții;

21.  salută inițiativa Comisiei de a lansa Panorama competențelor din UE, care va îmbunătăți transparența și accesul pentru solicitanții de locuri de muncă și va dezvolta mobilitatea în rândul lucrătorilor;

22.  salută inițiativa legislativă recentă a Comisiei cu privire la calificările profesionale; consideră că sunt esențiale consolidarea recunoașterii reciproce a diplomelor și a calificărilor profesionale și dezvoltarea unui mecanism pentru recunoașterea reciprocă îmbunătățită a competențelor și aptitudinilor;

23.  solicită Comisiei să introducă pașaportul european al competențelor înainte de sfârșitul lui 2012 pentru a asigura egalitatea și nediscriminarea în raport cu mijloacele și locurile în care au fost dobândite competențele, pentru a asigura o mai mare eficacitate a procesului de adecvare între cererea și oferta de competențe și pentru a promova mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor;

24.  salută documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Un cadru de calitate pentru stagii” și așteaptă cu interes rezultatele studiului privind trecerea în revistă a dispozițiilor care reglementează stagiile în statele membre; solicită Comisiei să propună ca stagiile să fie întotdeauna asociate unui proces de calificare; invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere de recomandare a Consiliului privind un cadru de calitate pentru stagii și o propunere de recomandare a Consiliului referitoare la reglementarea garanțiilor pentru tineri și să definească standardele minime pentru oferirea și realizarea de stagii de calitate;

25.  subliniază faptul că situația încadrării în muncă a tinerilor depinde într-o foarte mare măsură de situația economică generală; subliniază importanța sprijinirii, a orientării și a monitorizării tinerilor în trecerea de la sistemul de învățământ la viața profesională; solicită Comisiei să asigure coerența dintre viitoarele propuneri de politici din acest domeniu și inițiativele „Tineretul în mișcare” și „Oportunități pentru tineri”; solicită statelor membre să lanseze un schimb de bune practici în materie de combatere a șomajului din rândul tinerilor;

26.  solicită statelor membre, Comisiei și Consiliului să valorifice, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, orice oportunitate de a se asigura că orice tânăr cetățean din UE poate începe o activitate profesională sau un program de formare după cel mult patru luni de șomaj, implementând „garanția europeană pentru tineri”; consideră că statele membre ar trebui să confere forță juridică garanției pentru tineri pentru a îmbunătăți efectiv situația tinerilor care nu sunt încadrați nici în muncă, nici în sistemul de învățământ sau într-un program de formare și pentru a depăși treptat problema șomajului în rândul tinerilor în UE; subliniază faptul că garanția pentru tineri necesită un sprijin financiar european specific, în special în statele membre în care se înregistrează cele mai ridicate rate ale șomajului în rândul tinerilor;

27.  solicită Comisiei să sprijine statele membre în lupta lor împotriva șomajului și a șomajului în rândul tinerilor, folosind resursele financiare neutilizate în cadrul fondurilor structurale;

28.  se alătură apelului lansat de Comisie ca statele membre să utilizeze mai bine sistemul EURES; subliniază rolul-cheie pe care îl are EURES în funcționarea pieței interne prin sfaturile oferite lucrătorilor și solicitanților de locuri de muncă cu privire la drepturile lor în alte state membre; solicită ca Parlamentul European să fie pe deplin implicat în activitățile legate de reforma structurii și a guvernanței rețelei EURES;

29.  salută inițiativa Comisiei care vizează reducerea dezavantajelor și integrarea femeilor pe piața muncii prin asigurarea unei remunerații egale și a unor servicii corespunzătoare de îngrijire a copilului și prin eliminarea oricărei discriminări și a constrângerilor fiscale care împiedică participarea femeilor pe piața muncii; solicită statelor membre să ia măsuri suplimentare în aceste domenii;

30.  îndeamnă Comisia să accelereze activitățile legate de Directiva privind portabilitatea pensiilor, dat fiind că incertitudinea juridică privind dispozițiile în materie de asigurări sociale și drepturile de pensie reprezintă unul dintre principalele obstacole din calea liberei circulații a lucrătorilor;

31.  solicită statelor membre să adopte sau să mențină politici favorabile creșterii, inclusiv să acorde prioritate cheltuielilor din domeniul educației, al învățării pe tot parcursul vieții, al cercetării și al inovării, în pofida măsurilor de austeritate impuse de criza economică și a necesității de a reduce la minimum povara datoriei publice, în special în zona euro;

32.  îndeamnă Comisia să dezvolte mobilitatea echitabilă și să combată utilizarea abuzivă a lucrătorilor detașați, atât în țările-gazdă, cât și în țările de origine;

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0466. (2) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29. (3) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 39. (4) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 6. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0455. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0263. (7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0495.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la încetarea mutilării genitale feminine (2012/2684(RSP))

P7_TA(2012)0261 RC-B7-0304/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele prezentate în conformitate cu Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și cu Protocolul Opțional la aceasta și având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la lupta împotriva mutilărilor genitale feminine practicate în UE(1),

–  având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 5 decembrie 2011 intitulat „Ending female genital mutilation”,

–  având în vedere Concluziile Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori din 8 martie 2010 privind eradicarea violenței împotriva femeilor în Uniunea Europeană, în care se solicită adoptarea unei strategii internaționale de combatere a mutilării genitale feminine,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 12 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–  având în vedere Liniile directoare ale UE privind violența împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare la adresa femeilor, adoptate de Consiliul Afaceri Generale la 8 decembrie 2008.

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(3),

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât mutilarea genitală feminină reprezintă un abuz ireparabil prin care se modifică sau se rănesc intenționat organele genitale feminine din motive nemedicale, cu consecințe ireversibile care afectează astăzi 140 de milioane de femei și de fete aflate în viață și întrucât, în fiecare an, alte trei milioane de fete riscă să suporte această practică;

B.  întrucât cel puțin 500 000 de femei și fete din Europa au fost afectate de mutilarea genitală feminină și se estimează că 180 000 de fete riscă acest lucru, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății; întrucât, potrivit experților, aceste cifre sunt subestimate și nu țin cont de a doua generație a migranților și de migrantele neînregistrate;

C.  întrucât orice formă de mutilare genitală feminină este o practică tradițională dăunătoare care nu poate fi considerată parte a unei religii, ci este un act de violență împotriva femeilor și fetelor care constituie o încălcare a drepturilor lor fundamentale, în special a dreptului la integritate și securitate personală și la sănătate fizică și mintală, precum și o vătămare a sănătății lor sexuale și reproductive, ceea ce reprezintă și un abuz la adresa copiilor în cazul fetelor minore; întrucât aceste încălcări nu pot fi în niciun caz justificate de respectarea diverselor tradiții culturale sau ceremonii de inițiere;

D.  întrucât, pe lângă faptul că în sine este o încălcare a drepturilor omului, mutilarea genitală feminină aduce prejudicii foarte grave și ireparabile pe termen scurt și lung sănătății fizice și mintale și drepturilor femeilor și fetelor afectate, constituind un atac grav la adresa persoanei și integrității lor, în unele cazuri putând fi chiar fatală; întrucât folosirea unor instrumente rudimentare și absența măsurilor antiseptice au la rândul lor alte efecte nocive, actul sexual și nașterea putând fi dureroase, organele fiind afectate ireparabil și putând apărea complicații precum hemoragii, șocuri, infecții, transmiterea virusului HIV, tetanos, tumori benigne și complicații grave în timpul sarcinii și al nașterii;

E.  întrucât mutilarea genitală feminină este o expresie a relațiilor de putere inegale și o formă de violență împotriva femeilor, pe lângă alte forme serioase de violență pe criterii de gen și întrucât este absolut necesar ca lupta împotriva mutilării genitale feminine să fie integrată într-o strategie generală și coerentă de combatere a violenței pe criterii de gen și a violenței împotriva femeilor,

1.  salută decizia din 8 martie 2012 adoptată la cea de a 56-a sesiune a Comisiei pentru statutul femeilor ca problema mutilării genitale feminine să fie discutată de Adunarea Generală a ONU la cea de a 67-a sesiune a sa;

2.  solicită Adunării Generale a ONU să adopte o rezoluție la cea de a 67-a sesiune a sa pentru a pune capăt mutilării genitale feminine la nivel mondial – conform solicitării Summitului Uniunii Africane din 1 iulie 2011 – prin armonizarea măsurilor luate de statele membre și prin emiterea de recomandări și orientări privind dezvoltarea și consolidarea instrumentelor juridice regionale și internaționale și a legislației naționale;

3.  afirmă că, întrucât este practicată în general în cazul fetelor cu vârsta de până la 15 ani, mutilarea genitală feminină constituie o încălcare a drepturilor copilului; reafirmă că toate cele 27 de state membre s-au angajat să protejeze drepturile copilului în cadrul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului;

4.  solicită statelor membre să continue să ratifice instrumentele internaționale și să le pună în aplicare printr-o legislație cuprinzătoare care să interzică toate formele de mutilare genitală feminină și să prevadă sancțiuni eficace pentru autorii acestei practici; observă că legislația ar trebui să prevadă și o gamă completă de măsuri preventive și de protecție, inclusiv mecanisme de coordonare, monitorizare și evaluare a aplicării legii, și ar trebui să amelioreze condițiile ce permit femeilor și fetelor să raporteze cazurile de mutilare genitală feminină;

5.  solicită entităților competente ale ONU și societății civile ca, prin alocarea de resurse financiare adecvate, să sprijine activ o serie de programe specifice inovatoare și să disemineze bunele practici care vizează nevoile și prioritățile fetelor aflate în situații vulnerabile, inclusiv ale celor afectate de mutilarea genitală feminină, care au dificultăți în accesarea serviciilor și programelor;

6.  solicită Secretarului General al ONU să se asigure că toate organizațiile și organismele relevante ale ONU, îndeosebi Fondul Națiunilor Unite pentru Copii, Fondul Națiunilor Unite pentru Populație, Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Emanciparea Femeii, Fondul de Dezvoltare al Națiunilor Unite pentru Femei, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, individual și colectiv, integrează în programele lor naționale, după caz și în conformitate cu prioritățile naționale, protecția și promovarea drepturilor fetelor de a nu fi supuse mutilării genitale feminine, pentru a intensifica eforturile lor în această privință;

7.  subliniază necesitatea de a sprijini membrii societății civile, în special organizațiile femeilor, care lucrează în cadrul comunităților lor pentru a pune capăt violenței împotriva femeilor, inclusiv mutilării genitale feminine;

8.  solicită insistent Comisiei ca, prin Planul său de acțiune privind egalitatea de șanse între femei și bărbați 2010, să se asigure că măsurile de combatere a violenței pe criterii de gen și de promovare a emancipării femeilor sunt integrate în toate politicile și programele de dezvoltare ale UE; subliniază importanța acțiunilor de sensibilizare, de mobilizare a comunității, de educație și de formare și a implicării autorităților naționale, regionale și locale și a societății civile din țările partenere; subliniază că eforturile de eliminare a atitudinilor și practicilor dăunătoare care afectează negativ fetele vor avea succes doar dacă sunt implicate deplin toate părțile interesate principale, printre care liderii religioși și de la nivelul comunității și persoanele care au o relație directă cu fetele, inclusiv părinții, familiile și comunitățile;

9.  solicită insistent Comisiei să acorde o atenție specifică mutilării genitale feminine în cadrul unei strategii globale de combatere a violenței împotriva femeilor care să includă acțiuni comune de combatere a mutilării genitale feminine;

10.  solicită insistent Comisiei să acorde prioritate încetării violenței împotriva femeilor și fetelor și, prin alocarea de resurse financiare adecvate, să sprijine activ programe specifice și inovatoare atât în UE, cât și în țări terțe;

11.  solicită insistent statelor membre să ia măsuri ferme de combatere a acestei practici ilegale;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU și statelor membre.

(1) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 52. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0127. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la implanturile mamare defectuoase din silicon gel, produse de întreprinderea franceză PIP (2012/2621(RSP))

P7_TA(2012)0262 B7-0302/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 184 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind inovarea în sectorul dispozitivelor medicale(1);

–  având în vedere Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale(2),

–  având în vedere Directiva 90/385/CEE a Consiliului din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile(3),

–  având în vedere Directiva 98/79/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro(4),

–  având în vedere Directiva 2000/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2000 de modificare a Directivei 93/42/CEE a Consiliului privind dispozitivele medicale care încorporează derivate stabile din sânge uman sau din plasmă umană(5),

–  având în vedere avizul Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN) privind „siguranța produselor din silicon fabricate de întreprinderea Poly Implant Prothèse (PIP)” publicat la 1 februarie 2012(6),

–  având în vedere concluziile(7) Conferinței la nivel înalt privind sănătatea organizate pe tema inovării în tehnologia medicală desfășurată la Bruxelles, la 22 martie 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2001 referitoare la petițiile declarate admisibile, privind implanturile din silicon (petițiile nr. 0470/1998 și 0771/1998)(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2012 referitoare la o abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire(9),

–  având în vedere Directiva 2007/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de modificare a Directivei 90/385/CEE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile, a Directivei 93/42/CEE a Consiliului privind dispozitivele medicale și a Directivei 98/8/CE privind comercializarea produselor biodistructive(10),

–  având în vedere întrebarea din 18 aprilie 2012, adresată Comisiei, privind implanturile mamare defectuoase din silicon gel, fabricate de întreprinderea franceză PIP (O-000101/2012 – B7-0118/2012),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât potrivit dovezilor autorităților sanitare franceze, un producător francez (Poly Implant Prothèse) este cercetat pentru utilizarea frauduloasă a unui material de slabă calitate (silicon industrial), diferit de materialul menționat în documentele înaintate pentru evaluarea conformității (silicon medical omologat);

B.  întrucât nu există suficiente date clinice și epidemiologice în privința posibilelor riscuri ale implanturilor mamare PIP;

C.  întrucât pentru implanturile de a treia generație există o rată a rupturilor între 10 și 15%, în termen de 10 ani de la implantare;

D.  întrucât testele realizate de autoritățile franceze cu privire la integritatea fizică a unei mostre de implant mamar din silicon PIP au dezvăluit deficiențe ale învelișului PIP, care nu au mai fost depistate la alte implanturi disponibile pe piață;

E.  întrucât raportul CSRSEN, solicitat de Comisie la începutul lunii ianuarie 2012, subliniază faptul că există anumite preocupări cu privire la posibilitatea apariției unor inflamații provocate de ruperea sau scurgerea implanturilor mamare din silicon PIP;

F.  întrucât din cauza neînregistrării implanturilor mamare la nivel european nu se cunoaște numărul total al femeilor care au primit implanturi; întrucât, cu toate acestea, pe baza datelor disponibile furnizate de Comisia Europeană, se estimează că au fost vândute la nivel mondial aproximativ 400 000 de implanturi mamare din silicon PIP; întrucât numeroase femei din Regatul Unit (40 000), Franța (30 000), Spania (10 000), Germania (7 500) și Portugalia (2 000) au primit implanturi mamare din silicon PIP;

G.  întrucât pacienții trebuie să știe că implanturile nu sunt permanente și poate fi necesară înlocuirea sau eliminarea acestora; întrucât pacienții trebuie informați și cu privire la calitatea implanturilor și la riscurile posibile aferente;

H.  întrucât transpunerea legislației UE privind dispozitivele medicale în legislația națională nu a împiedicat această fraudă medicală, care a avut și va avea în continuare un impact negativ grav asupra sănătății la nivel mondial;

I.  întrucât această fraudă sanitară a revelat o deficiență la nivel european și național, în special lipsa cooperării între statele membre și comunitatea internațională în privința partajării informațiilor și a notificării efectelor adverse, precum și lipsa unei trasabilități a materiei prime folosite pentru instrumentele medicale;

J.  întrucât cazul implanturilor PIP, precum și cazul protezelor de șold au demonstrat nerespectarea de către actualul sistem de certificare a cerințelor esențiale de siguranță și sănătate, precum și a controalelor organismelor notificate și lipsa supravegherii acestora de către autoritățile naționale competente, în conformitate cu Directiva privind dispozitivele medicale (2007/47/CE);

K.  întrucât dorința de a asigura accesul rapid al pacienților la dispozitivele medicale noi nu trebuie niciodată să fie în detrimentul siguranței pacientului;

L.  întrucât Directiva 2007/47/CE privind dispozitivele medicale va fi revizuită în 2012; întrucât este esențial să tragem învățăminte din această comercializare frauduloasă a implanturilor PIP, astfel încât supravegherea și controalele de siguranță, precum și cerințele privind introducerea produselor pe piață la nivel național și european să fie consolidate;

M.  întrucât datele disponibile arată că numeroase implanturi PIP au fost fabricate din silicon nemedical conținând componente care pot slăbi învelișul implantului și care se pot răspândi în țesuturile organismului,

1.  subliniază faptul că mai multe state membre și-au sfătuit pacienții să-și consulte chirurgii sau le-au recomandat să recurgă la îndepărtarea implanturilor mamare produse de PIP ca măsură de precauție;

2.  ia act, cu toate acestea, de faptul că există inegalități între statele membre, deoarece unele au oferit cetățenilor lor sfaturi contradictorii privind măsurile pe care le pot lua, provocând confuzie în rândul pacienților;

3.  solicită Comisiei și statelor membre să-și consolideze cooperarea în cadrul juridic existent, în special în domeniile supravegherii pieței, vigilenței și inspecțiilor, precum și să înăsprească controalele, în scopul de a oferi mai multe garanții în privința siguranței pacienților, în special a celor expuși unor dispozitive medicale de mare risc;

4.  subliniază faptul că, după realizarea unei evaluări, statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile luate sau cele avute în vedere pentru a reduce la minimum recurența acestor incidente;

5.  invită Comisia să dezvolte un cadru juridic adecvat pentru a garanta siguranța implanturilor mamare și a tehnologiei medicale în general;

6.  solicită introducerea și punerea în aplicare a măsurilor specifice esențiale și urgente bazate pe legislația actuală privind instrumentele medicale, în special pentru:

7.  invită Comisia să treacă la un sistem de autorizare prealabilă a comercializării pentru anumite categorii de dispozitive medicale, incluzând cel puțin dispozitivele medicale din clasele IIb și III;

8.  solicită introducerea unui pașaport, dacă nu există deja la nivel național, pentru pacienții care au primit implanturi, în care sunt specificate codul unic de produs al implantului, caracteristicile sale speciale, și eventualele efecte adverse, și care conține un avertisment privind riscurile potențiale pentru sănătate și măsurile post-operatorii de monitorizare și îngrijire; pașaportul ar trebui semnat de chirurg și de pacient și ar fi considerat formular oficial de consimțământ pentru operație;

9.  recomandă ca spitalele să păstreze o copie electronică a pașaportului pentru consultare ulterioară, menționând că o versiune electronică poate fi ușor transmisă la cererea pacientului către un nou punct de îngrijire, în aceeași țară sau în străinătate;

10.  solicită statelor membre să crească gradul de sensibilizare cu privire la riscurile potențiale ale chirurgiei estetice și să reglementeze mai bine publicitatea pentru chirurgia estetică pentru a garanta că pacienții sunt pe deplin conștienți atât cu privire la riscuri, cât și la beneficii; subliniază faptul că femeile ar trebui să fie sensibilizate cu privire la faptul că implanturile mamare trebuie înlocuite după o anumită perioadă de timp care variază de la o persoană la alta, permițându-le să evalueze riscurile mai eficient;

11.  recunoaște că pacienții care au beneficiat deja de implanturi mamare pot necesita informații retrospective, consiliere, supraveghere medicală și consultanță, precum și examene de detectare a rupturilor intra și extracapsulare;

12.  subliniază faptul că procedurile de testare și standardele pentru implanturile mamare ar trebui ameliorate pentru a înțelege mai bine interacțiunea dintre materialul învelișului și conținutul de gel și fluidele organice înconjurătoare, cu privire la rezistența la ruptură și la uzură a învelișului și a întregului implant; consideră că ar trebui înaintate mai multe propuneri de cercetare pentru a dezvolta metode nedistructive de testare a implanturilor;

13.  recomandă urgent ca detaliile privind operațiile de implant mamar să fie înregistrate în UE, în fiecare stat membru, sub forma unui registru național obligatoriu al implanturilor mamare; subliniază faptul că prin instituirea unui registru obligatoriu, raportarea ar deveni obligatorie pentru toate clinicile, dar subliniază că includerea detaliilor personale ale unui pacient ar trebui să facă obiectul consimțământului acestuia; recomandă ca aceste registre naționale să fie interconectate, permițând schimbul de informații atunci când este necesar, de exemplu în cazurile în care au fost detectate defecte importante la implanturi;

14.  recomandă urgent revizuirea Directivei privind dispozitivele medicale cu scopul de a introduce o capacitate de detectare și reducere a riscurilor de fraudă, concentrându-se în special asupra dispozițiilor referitoare la supravegherea pieței, vigilență, precum și funcționarea și atribuțiile organismelor notificate, pentru a evita repetarea cazului PIP;

15.  invită Comisia să ia în considerare posibilitatea stabilirii unui sistem eficient de urmărire a dispozitivelor medicale folosite ca implanturi, în special în cazul celor mai periculoase dispozitive medicale, precum dispozitivele din clasa III;

16.  invită Comisia să aibă în vedere următoarele aspecte la revizuirea viitoare a legislației privind dispozitivele medicale: necesitatea de a solicita o autorizare de comercializare pentru dispozitivele medicale periculoase, care să respecte cerințele privind produsele medicale sau să fie similară acesteia; utilizarea inspecțiilor obligatorii neanunțate, necesitatea unei trasabilități sporite a dispozitivelor medicale implantate, necesitatea de a crește coordonarea între statele membre în ceea ce privește raportarea efectelor secundare grave sau a prejudiciilor cauzate de dispozitivele medicale și avertizarea cu privire la acestea; intensificarea controalelor organismelor notificate; suplimentarea testelor prin eșantionare a produselor aflate deja pe piață;

17.  invită Comisia să analizeze în cadrul viitoarei revizuiri a legislației privind dispozitivele medicale și necesitatea efectuării unor teste adecvate pe oameni în timpul investigațiilor clinice, în special pentru dispozitivele medicale implantabile, înainte ca acestea să fie introduse pe piață;

18.  îndeamnă statele membre să realizeze cel puțin o dată pe an inspecții neanunțate detaliate, în special pentru dispozitivele medicale cu cel mai ridicat grad de risc, precum și pentru dispozitivele în privința cărora utilizatorii raportează un număr din ce în ce mai mare de incidente;

19.  îndeamnă statele membre să aplice sancțiuni în caz de nerespectare;

20.  consideră că această fraudă aduce probe suplimentare privind necesitatea unui sistem de acțiuni colective în despăgubire pentru a sprijini consumatorii și pacienții în obținerea de compensații, așa cum subliniază în rezoluția sa din 2 februarie 2012menţionată mai sus;

21.  invită statele membre să pună în comun în baza de date centralizată rapoartele privind efectele adverse și alte date referitoare la reglementare, așa cum prevede Directiva privind serviciile medicale, pentru a permite adoptarea unor măsuri de supraveghere și de protecție a sănătății mai eficiente;

22.  invită Comisia să solicite evaluări toxicologice adecvate a tuturor dispozitivelor medicale și să propună o eliminare treptată a substanțelor cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (categoria 1A sau 1B), cu excepția cazului în care nu există înlocuitori disponibili;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 202, 8.7.2011, p. 7. (2) JO L 169, 12.7.1993, p. 1. (3) JO L 189, 20.7.1990, p. 17. (4) JO L 331, 7.12.1998, p. 1. (5) JO L 313, 13.12.2000, p. 22. (6) http://ec.europa.eu/health/scientific_committees/emerging/docs/scenihr_o_034.pdf (7) http://ec.europa.eu/consumers/sectors/medical-devices/files/exploratory_process/hlc_en.pdf (8) JO C 53 E, 28.2.2002, p. 231. (9) Texte adoptate, P7_TA(2012)0021. (10) JO L 247, 21.9.2007, p. 21.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la drepturile omului și condițiile de securitate din regiunea Sahel (2012/2680(RSP))

P7_TA(2012)0263 RC-B7-0305/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 aprilie 2012 referitoare la Mali/Sahel(1),

–  având în vedere Concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 martie 2012(2) referitoare la aprobarea conceptului de gestionare a crizelor pentru o misiune civilă în cadrul PSAC de consultanță, asistență și formare în regiunea Sahel,

–  având în vedere Raportul SEAE din martie 2012 intitulat „Strategia pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel: Raportul privind progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei”,

–  având în vedere Raportul ONU din cadrul Consiliului de Securitate al ONU din 2012(3) privind misiunea de evaluare a impactului crizei din Libia asupra regiunii Sahel și declarațiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la Mali din 22 martie(4), 26 martie(5), 4 aprilie(6) și 9 aprilie 2012(7),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind Strategia Uniunii Europene pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel din 21 martie 2011 (cea de-a 3076-a Reuniune a Consiliului Afaceri Externe),

–  având în vedere Rezoluția Adunării parlamentare paritare ACP-EU din 18 mai 2011 referitoare la revoltele democratice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu: consecințe pentru țările ACP, pentru Europa și pentru întreaga lume(8) și Rezoluția din 23 noiembrie 2011 referitoare la Primăvara arabă și impactul său asupra statelor subsahariene învecinate(9),

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 1 decembrie 2011, care încurajează Înaltul Reprezentant să continue, în strânsă cooperare cu Uniunea Africană, eforturile pregătitoare în vederea asumării unui angajament în cadrul PSAC cu scopul de a consolida capabilitățile în materie de securitate din regiunea Sahel,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 21 martie, 23 mai și 18 iulie 2011 și din 23 martie 2012 referitoare la Libia,

–  având în vedere Raportul final al Consiliului Uniunii Europene din 1 octombrie 2010 referitor la inițiativa de securitate și dezvoltare în regiunea Sahel(10),

–  având în vedere dispozițiile suplimentare relevante din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 3, 6, 21 și 39, și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 205, 208, 214 și 222,

–  având în vedere Acordul de parteneriat ACP-UE (Acordul de la Cotonou), în special articolele 1, 8, 25 și 28,

–  având în vedere Parteneriatul Africa-UE pentru pace și securitate, în special inițiativele 2, 7 și 8 ale Planului de acțiune 2011-2013, adoptat la Summitul Africa-UE, desfășurat la Tripoli în perioada 29-30 noiembrie 2010,

–  având în vedere Protocolul la Convenția Uniunii Africane privind prevenirea și combaterea terorismului, adoptat la Addis Abeba la 8 iulie 2004 la cea de-a treia ședință ordinară a Conferinței Uniunii Africane,

–  având în vedere discursul lui Ban Ki-moon din 17 aprilie 2012 susținut în parlamentul luxemburghez în care a îndemnat comunitatea internațională să reacționeze la conflictul și tulburările sociale din ce în ce mai accentuate care au loc în regiunea Sahel, care se confruntă cu o secetă gravă, tulburări care cauzează strămutarea a unui număr din ce în ce mai ridicat de persoane și creșterea prețurilor la alimente și combustibili,

–  având în vedere apelul de urgență lansat către comunitatea internațională la 5 iunie 2012 de Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) după reuniunea sa la nivel înalt desfășurată la Lomé, în Togo, care a vizat abordarea problemei siguranței alimentare în regiune, în special în Senegal, Mauritania, Mali, Burkina Faso, Niger și Ciad,

–  având în vedere documentul strategic „Pregătiri în vederea unei crize alimentare și a unei crize a nutriției în regiunea Sahel și în țările învecinate”, elaborat în comun și actualizat în februarie 2012 de Action Against Hunger, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Oficiul pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA), Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (Unicef) și Programul alimentar mondial (PAM) și lansat ca o strategie pentru a lua măsuri mai eficiente cu scopul de a combate riscul unei noi crize alimentare și a nutriției în regiunea Sahel în 2012 în numele Grupului de lucru pentru securitatea alimentară și a nutriției la nivel regional al IASC,

–  având în vedere apelul din 10 aprilie 2012 al diferitelor agenții ale ONU - Unicef, ICNUR și OMS - de a furniza fonduri suplimentare pentru milioanele de persoane afectate de insecuritatea alimentară în regiunea Sahel,

–  având în vedere apelul lansat de Unicef în vederea obținerii sumei de 26 de milioane de dolari pentru a putea satisface nevoile în materie de sănătate și de nutriție ale copiilor malieni până la sfârșitul anului,

–  având în vedere Rezoluțiile sale anterioare referitoare la Africa de Vest, în special Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la Mali(11),

–  având în vedere Rezoluția Adunării parlamentare paritare ACP-EU referitoare la impactul politic al conflictului libian asupra statelor vecine membre ale ACP și ale UE (101.157/fin) adoptată la Horsens, Danemarca, la 30 mai 2012,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât o combinație de factori în regiunea Sahel, cum ar fi seceta, inundațiile, degradarea solului, culturile reduse, prețurile ridicate la alimente, cazurile de strămutare, criza refugiaților, sărăcia cronică, guvernanța slabă și situația din ce în ce mai gravă ca urmare a conflictelor în ceea ce privește securitatea și drepturile omului afectează milioane de persoane din întreaga regiune;

B.  întrucât persoanele afectate de criza politică și alimentară trăiesc în condiții de sărăcie extremă, astfel încât nu își pot satisface nici măcar nevoile fundamentale, iar tensiunile sociale se accentuează; întrucât majoritatea persoanele respective sunt femei lipsite de orice fel de protecție, adică un grup al populației extrem de vulnerabil;

C.  întrucât în statele membre ECOWAS, în 2012, se înregistrează o scădere cu 9 % față de anii precedenți a producției de cereale, producția de cereale a regiunii Sahel scăzând cu 26%, în timp ce în Ciad și Gambia scăderea este de 50 %;

D.  întrucât, conform ONU, 18 milioane de persoane au fost afectate de secetă și de crizele cauzate de conflictele din regiunea Sahel din Africa de Vest, unde peste 200 000 de copii au murit ca urmare a subnutriției în 2011 și unde în prezent un milion de copii riscă să sufere de subnutriție acută;

E.  întrucât fragilitatea statului, guvernanța ineficientă și corupția din țările din regiunea Sahel, precum și subdezvoltarea economică, care generează sărăcie cronică, creează un mediu propice pentru grupările teroriste, traficanții de droguri și ființe umane, pentru grupurile care se ocupă cu pirateria, comerțul cu arme, spălarea de bani și imigrația ilegală și pentru rețelele de crimă organizată, ceea ce conduce la destabilizarea regiunii și are un impact negativ și asupra regiunilor învecinate;

F.  întrucât regiunea se confruntă cu consolidarea alarmantă a legăturilor dintre traficanții de droguri din America Latină și din statele din Africa Centrală și de Vest și întrucât acestea din urmă reprezintă, în prezent, o rută de tranzit esențială pentru transporturile de droguri către Europa, 25 % din consumul global de cocaină fiind transportate prin această regiune; întrucât aceste tendințe impun asumarea unui angajament mai ferm din partea Uniunii Europene;

G.  întrucât conflictele din Libia și Mali, ca urmare a cărora sute de mii de persoane strămutate migrează către Burkina Faso, Niger și Mauritania, au influențat negativ condițiile de securitate din regiune, care se confruntă cu o gravă insecuritate alimentară, penurie de apă, cu o criminalitate din ce în ce mai accentuată și cu o profundă instabilitate;

H.  întrucât conflictul din Libia a cauzat proliferarea, în regiunea sahelo-sahariană, a unor cantități enorme de arme și a determinat aprovizionarea cu armament greu, care, în mâinile diverselor grupări teroriste și criminale și ale traficanților de droguri, foarte numeroși în regiune, reprezintă o amenințare gravă la adresa securității și stabilității întregii subregiuni;

I.  întrucât foștii combatanți care se întorc din Libia în Niger, Ciad, Mali și Mauritania, aducând cantități masive de arme și muniții, reprezintă eventuali recruți pentru mișcările rebele, grupurile afiliate grupării al-Qaeda din Maghrebul Islamic (AQIM) și pentru bandele criminale, contribuind la destabilizarea întregii regiuni;

J.  având în vedere tradițiile de toleranță, solidaritate și respectare a persoanei umane adoptate de Islamul practicat în regiune,

K.  întrucât lipsa unei dezvoltări socio-economice semnificative, distribuirea nedreaptă a resurselor, procentajul ridicat al șomajului în rândul tinerilor, sărăcia cronică, lipsa siguranței locului de muncă și privațiunile sociale joacă un rol important pentru recrutarea tinerilor de grupurile teroriste;

L.  întrucât apariția unor grupuri rebele cum ar fi Boko Haram în Ciad și în Nigeria prezintă o amenințare la adresa stabilității întregii regiuni Sahel;

M.  întrucât această situație de fapt, combinată cu reapariția iredentismului tuareg în țări cum ar fi Mali și Niger amenință stabilitatea și integritatea teritorială a țărilor din regiunea sahelo-sahariană, în special în Mauritania și Burkina Faso;

N.  întrucât există legături recunoscute deschis între grupurile teroriste din regiunea sahelo-sahariană și traficanții de droguri, arme, țigări și persoane; întrucât mai mulți cetățeni europeni au fost răpiți și ținuți ostatici, în special în ultimii ani;

O.  întrucât terorismul din Sahel trebuie combătut și prin intermediul unei politici active de promovare a dezvoltării, a justiției sociale, a consolidării statului de drept și a integrării; întrucât este necesar să se ofere grupurilor din populația locală perspective economice care să ofere o alternativă la economia infracțională;

P.  întrucât arcul Sahel este o zonă fundamentală între Africa sub-sahariană și Europa și întrucât situația în zona sahelo-sahariană reprezintă, prin urmare, un subiect esențial privind securitatea atât pentru Africa, cât și pentru Europa;

Q.  întrucât toate părțile interesate de la nivel internațional, regional și național ar trebui mobilizate pentru a intensifica lupta împotriva terorismului și pentru a consolida securitatea din regiune, inclusiv printr-un dialog structurat;

R.  întrucât în strategia UE Mauritania, Mali și Nigerul sunt identificate ca țări centrale din Sahel și se susține că lipsa capacității de guvernare și sărăcia sistemică sunt dinamici care se consolidează reciproc;

S.  având în vedere efectele grave ale lipsei de securitate asupra economiei regiunii, în special în sectorul minier și în sectorul turismului, asupra dezvoltării sale și asupra creării de noi locuri de muncă; întrucât condițiile de securitate din ce în ce mai precare au determinat sistarea proiectelor de dezvoltare existente în mai multe țări din sub-regiune, determinând pierderea locului de muncă pentru mulți tineri, de a căror vulnerabilitate vor profita, probabil, grupuri teroriste sau infracționale,

1.  își exprimă adânca îngrijorare cu privire la deteriorarea condițiilor de securitate din regiunea Sahel și solicită ca UE să colaboreze îndeaproape cu autoritățile și parlamentele țărilor din regiune, cu societatea civilă și cu organismele regionale și internaționale, inclusiv cu Uniunea Africană și cu ECOWAS, pentru a combate de o manieră cuprinzătoare cauzele politice, economice, sociale și de mediu care se află la originea sărăciei, să sprijine dezvoltarea economică, buna guvernanță și îmbunătățirea accesului la infrastructurile și serviciile de bază pentru populația locală, precum și să sprijine consolidarea instituțiilor de stat, a instituțiilor juridice, a poliției și a vămilor pentru a consolida securitatea și statul de drept în regiune;

2.  condamnă fără echivoc orice preluare a puterii cu ajutorul forței și orice act de terorism, jefuirea spitalelor, a școlilor, a agențiilor umanitare și a clădirilor guvernamentale, precum și orice pedepse crude și inumane asociate cu aplicarea legii islamice Sharia, toate crimele de război, răpirile și încălcările grave ale drepturilor omului, abuzurile îndreptate împotriva populației din Mali, în special în zonele din nord controlate de rebeli, și solicită autoritățile din Mali și mișcării tuarege de eliberare să convină asupra unei soluții pașnice și durabile prin intermediul unui dialog constructiv;

3.  condamnă în special atrocitățile comise împotriva populațiilor civile, îndreptate în cea mai mare parte împotriva femeilor și copiilor, și condamnă în mod special recursul la răpire și la viol ca arme de război;

4.  îl îndeamnă pe Vicepreședinte/Înaltul Reprezentant să accelereze punerea în aplicare a diferitelor componente ale Strategiei UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel; sprijină angajamentul Consiliului de a contribui la dezvoltarea unei regiuni pașnice și stabile, unde să fie garantată autonomia alimentară;

5.  reamintește că securitatea și dezvoltarea sunt strâns legate între ele; prin urmare, îmbunătățirea condițiilor de securitate este fundamentală pentru creșterea economică și reducerea sărăciei în regiune; prin urmare, solicită UE să introducă instrumente pentru a îmbunătăți securitatea în regiune, concentrându-se în special pe construirea capacității în țările implicate, precum și pe consolidarea unui dialog cuprinzător între principalii actori regionali;

6.  solicită CE și SEAE ca, în cadrul implementării Strategiei UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel (care se concentrează pe patru grupuri de acțiune: dezvoltare, bună guvernanță și soluționarea conflictelor interne; acțiunea politică și diplomatică; securitatea și statul de drept; contracararea extremismului violent și a radicalizării), să adopte drept principiu fundamental asocierea securității de nevoile legate de dezvoltare, în special de securitatea alimentară;

7.  salută programul antiterorism din regiunea Sahel, Sistemul de informații din Africa de Vest, Proiectul ECOWAS „Pace și securitate” și Planul de acțiune ECOWAS „Droguri și infracțiuni”, înființate în cadrul Strategiei UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel, precum și inițiativele regionale cum ar fi cele organizate de Centrul african de studii și de cercetare asupra terorismului cu privire la capacitatea sistemelor juridice naționale de a contracara terorismul;

8.  consideră că Strategia UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel, deși are rezultate pozitive, trebuie să găsească soluții împotriva fragmentării și pentru o mai bună sincronizare a acțiunilor desfășurate de UE în cadrul a diverse instrumente care tratează problemele legate de regiunea Sahel;

9.  solicită Consiliului și statelor sale membre să mobilizeze toate mijloacele disponibile pentru promovarea securității și dezvoltării regiunii sahelo-sahariene în cooperare cu statele din regiune, cu Națiunile Unite și ceilalți parteneri internaționali;

10.  salută pachetul comunitar vest-african de 80 milioane de dolari promis în vederea contracarării crizei de urgență din regiunea Sahel, precum și suplimentarea ajutorului umanitar al UE acordat regiunii Sahel de la suma de 45 milioane EUR la peste 120 milioane EUR de la începutul anului 2012 și îndeamnă toate părțile să se asigure că acest ajutor este acordat celor care au cu adevărat nevoie de el; solicită în același timp comunității internaționale să facă eforturile financiare care se impun pentru a soluționa criza alimentară și lipsa siguranței în regiune;

11.  subliniază că Sahelul este una dintre regiunile care au fost cel mai afectate de schimbările climatice și de pierderea biodiversității, lucru care va avea un impact profund asupra agriculturii, a agricultorilor și a vieților localnicilor și va duce la creșterea sărăciei și la înmulțirea inegalităților; salută măsurile luate de FAO în colaborare cu Comitetul Permanent Interstatal de Luptă Împotriva Secetei în Sahel (CILSS), cu Rețeaua sistemelor de alertă rapidă împotriva foametei (FEWSNET), cu PAM și cu guvernele;

12.  îndeamnă UE ca, în cadrul activităților de coordonare cu alți donatori, să ia un rol de conducere și să ia măsuri rapide pentru a preveni transformarea crizei din regiunii Sahel într-o catastrofă, dat fiind că se preconizează ca situația umanitară din regiune să rămână într-o fază critică cel puțin până la recolta principală din toamna aceasta;

13.  este convins că este indispensabil ca comunitatea internațională să se concentreze, pe termen mediu și lung, pe consolidarea capacității populațiilor respective de a aborda viitoarele secete și alte șocuri, reducând, astfel dependența acestora de ajutoarele de urgență, pe îmbunătățirea strategiilor de răspuns la foamete și pe combaterea slăbiciunilor structurale, abordând, astfel, problema de o manieră mai eficientă;

14.  îndeamnă UE și comunitatea internațională să-și concentreze activitățile asupra eforturilor de a proteja mijloacele de subzistență ale celor mai vulnerabile gospodării, să consolideze capacitatea de rezistență a păstorilor, a păstorilor-agricultori și a agricultorilor, să sprijine gestionarea/conservarea resurselor naturale cum ar fi apa, copacii și solul, să asigure o asistență nutrițională de urgență integrată celor mai vulnerabile familii, în special femeilor, să consolideze reducerea riscurilor de dezastru și măsurilor de gestionare din domeniu la nivel local, național și regional și să sprijine coordonarea și consolidarea gestionării de informații privind securitatea alimentară și sistemele de avertizare rapidă;

15.  consideră că există o nevoie urgentă de a sprijini inițiativele concepute atât pentru creșterea capacității comunităților globale de rezista și de a contracara atracția prezentată de terorism și recrutarea tinerilor de teroriști și alte grupuri infracționale, inclusiv prin sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și a formării acestora, cât și pentru consolidarea dialogului în domeniu;

16.  înseamnă statele din regiunea sahelo-sahariană, noile autorități libiene și agențiile multilaterale competente să ia toate măsurile necesare pentru a opri proliferarea armelor în regiune prin instituirea unor mecanisme adecvate pentru controlarea și securizarea frontierelor naționale din întreaga regiune, inclusiv a unor mecanisme pentru oprirea transferului de arme de calibru mic și a armamentului ușor, pentru implementarea programelor de strângere și distrugere a armelor de calibru mic și a armamentului ușor ilegale și să instituie măsuri pentru schimbul de informații și lansarea unor operațiuni comune de securitate în regiune;

17.  salută instituirea în 2010 a Comitetului de stat major operativ comun(CEMOC) de Algeria, Mali, Mauritania și Niger pentru a coordona lupta împotriva terorismului, a crimei organizate și a traficului de droguri din regiunea sahelo-sahariană;

18.  solicită comunității internaționale în general și UE în special să-și intensifice cooperarea cu țările din regiunea sahelo-sahariană și cu ECOWAS în lupta împotriva terorismului și a crimei organizate din sub-regiune, în special prin consolidarea resurselor puse la dispoziția CEMOC;

19.  solicită ca toate măsurile luate pentru combaterea terorismului să respecte convențiile și protocoalele internaționale referitoare la drepturile omului;

20.  subliniază că ar trebui să se ia măsuri eficiente pentru a tăia sursele de finanțare ale teroriștilor și ale complicilor acestora și solicită ca statele din regiune să ia măsurile recomandate de Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC), și anume reformarea sistemelor de justiție penală, instituirea unor legi anti-corupție, îmbunătățirea monitorizării comerțului cu armament ușor și blocarea conturilor bancare ale persoanelor suspecte;

21.  reamintește și condamnă răpirea, în perioada 24-25 noiembrie 2011, a doi cetățeni francezi, a unui cetățean suedez, a unui cetățean olandez și a unui cetățean sud-african cu pașaport britanic, precum și uciderea unui cetățean german care s-a împotrivit răpitorilor; constată că aceasta înseamnă un total de doisprezece ostatici cetățeni ai UE în regiunea Sahel, Al-Qaida din Maghrebul Islamic reținând în continuare doi cetățeni spanioli și un cetățean italian răpiți în vestul Algeriei în octombrie 2011, patru cetățeni francezi răpiți în Niger în septembrie 2010 și un misionar elvețian răpit la 15 aprilie 2012 în Tombouctou;

22.  speră că orice misiune a politicii europene de securitate și apărare comună (PESAC) solicitată în mod oficial de guvernul din Mali ar ajuta țările din sub-regiune să-și controleze frontierele de o manieră mai eficientă și, în special, să combată traficul cu arme, droguri și ființe umane;

23.  susține demersurile ECOWAS, ale Uniunii Africane și ale Organizației Națiunilor Unite, precum și pe cele ale țărilor vecine, concepute pentru a ajuta Mali să revină rapid la ordinea constituțională și să ia măsuri concrete de protejare a suveranității, a unității și a integrității sale teritoriale; ia act de rezultatul conferinței organizate la Ouagadougou în perioada 14-15 aprilie 2012 sub egida Președintelui Burkinei Faso, Blaise Compaoré, mediatorul numit de ECOWAS, și își exprimă speranța că se vor clarifica rapid calendarul și modalitățile detaliate de realizare a tranziției;

24.  invită UE și statele sale membre să acorde o atenție deosebită situației femeilor și a fetelor din regiunea Sahel și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția lor împotriva oricărui tip de violență și împotriva încălcării drepturilor omului în ceea ce le privește;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Uniunii Africane, ECOWAS și statelor membre ale UE.

(1) Doc. 09009/2012. (2) Doc. 08067/2012. (3) S/2012/42. (4) SC/10590. (5) SC/10592. (6) SC/10600. (7) SC/10603. (8) JO C 327, 10.11.2011, p. 38. (9) JO C 145, 23.5.2012, p. 34. (10) Doc 14361/2010. (11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0141.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la cazurile de impunitate din Filipine (2012/2681(RSP))

P7_TA(2012)0264 RC-B7-0308/2012

Parlamentul European,

–  având în vede Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Protocolul adițional la acesta, la care Filipine este parte semnatară,

–  având în vedere documentul de strategie de țară al Comisiei 2007-2013 pentru Filipine,

–  având în vedere Acordul financiar pentru programul de sprijin pentru justiție UE-Filipine, semnat în octombrie 2009, destinat accelerării procedurilor judiciare împotriva autorilor de execuții extrajudiciare, precum și noul program „Justiție pentru toți”,

–  având în vedere recenta ratificare de către Filipine a Statutului de la Roma al CPI și a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante,

–  având în vedere raportul din 31 mai 2012 privind Filipine al Grupului de lucru al ONU pentru evaluare periodică universală (EPU),

–  având în vedere declarația ÎR/VP Catherine Ashton din 24 aprilie 2012,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Filipine, în special cea din 21 ianuarie 2010(1),

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Esmail Amil Enog, un angajat al familiei Ampatuan din Maguindanao, a dispărut în martie 2012, după ce a depus mărturie în instanță că a condus membri ai miliției armate la locul unde au fost ucise 57 de victime, în 2009; întrucât corpul dezmembrat al acestuia, purtând urme de tortură, a fost găsit la 31 mai 2012;

B.  întrucât, în mod neașteptat, principalii membri ai familiei Ampatuan acuzați de organizarea masacrului de la Maguindanao au fost arestați după evenimentele din 23 noiembrie 2009, iar 28 dintre membrii clanului și-au văzut activele și conturile bancare înghețate;

C.  întrucât procesul persoanelor acuzate de comiterea masacrului din Maguindanao a început la 8 septembrie 2010, la Manila; întrucât Andal Ampatuan și unii dintre fiii săi sunt judecați pentru masacru, în timp ce alți aproximativ 100 de suspecți sunt încă în libertate;

D.  întrucât Esmail Enog este al treilea martor ucis de la începutul procesului, în 2010, iar rudele altor martori au declarat că au fost atacate, amenințate, hărțuite sau că li s-a oferit mită;

E.  întrucât moartea violentă a dlui Enog constituie o dovadă clară a climatului de impunitate încă prezent în această țară, climat care a făcut posibil masacrul de la Maguindano;

F.  întrucât, conform informațiilor din presa internațională, patru jurnaliști au fost uciși în 2012, iar Filipinele sunt considerate de către organizațiile de monitorizare a drepturilor omului o țară periculoasă pentru media;

G.  întrucât numărul execuțiilor extrajudiciare și al disparițiilor forțate a scăzut semnificativ de la venirea la putere a Președintelui Aquino; întrucât, cu toate acestea, capacitatea guvernului de a combate efectiv impunitatea larg răspândită în țară a autorilor acestor fapte și de a opri violențele motivate politic rămâne insuficientă;

H.  întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, dintre sutele de cazuri de execuții extrajudiciare din ultimul deceniu, doar șapte, implicând 11 acuzați, au făcut obiectul unei urmăriri penale soldate cu o condamnare, însă niciuna nu a avut loc în timpul președinției Aquino;

I.  întrucât, după masacrul de la Maguindano, guvernul a înființat o Comisie independentă de combatere a armatelor private, cu scopul de a desființa milițiile private, care nu a produs până acum nici un rezultat concret;

J.  întrucât, conform raportului din mai 2011 al Comisiei independente pentru combaterea armatelor private, în țară există cel puțin 72 de grupuri armate private active;

K.  întrucât cea mai recentă EPU referitoare la Filipine și-a reiterat recomandările din 2008, și anume: eliminarea impunității pentru execuțiile extrajudiciare, disparițiile forțate și tortură și aducere în justiție a celor responsabili; intensificarea acțiunilor în vederea interzicerii totale a torturii, execuțiilor extrajudiciare și a disparițiilor forțate; încetarea impunității și aducerea vinovaților în fața justiției; și asigurarea unei protecții adecvate a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului;

L.  întrucât legea privind disparițiile forțate sau involuntare a fost adoptată de Senatul Filipinelor în iunie 2011 și de Camera reprezentanților în mai 2012,

1.  condamnă ferm uciderea celui de-al treilea martor al masacrului de la Maguindanao și asasinarea a patru jurnaliști și își exprimă solidaritatea cu familiile celor decedați;

2.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu independența sistemului judiciar și cu condamnările lente în cazurile de încălcare a drepturilor omului din această țară și solicită efectuarea imediată a unei anchete judiciare independente cu privire la asasinatele recente;

3.  solicită guvernului Filipinelor să ia măsuri suplimentare pentru a pune capăt impunității în cazul execuțiilor extrajudiciare, disparițiilor forțate și torturii și a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției, inclusiv pe autorii masacrului de la Maguindanao care sunt încă în libertate; solicită, de asemenea, eliberarea tuturor persoanelor dispărute care se află încă în captivitate și elucidarea cazurilor încă nesoluționate;

4.  salută punerea sub acuzare a 196 de persoane în legătură cu masacrul de la Maguindanao, dar regretă faptul că, până acum, procesul nu a avansat practic deloc;

5.  solicită guvernului Filipinelor să ratifice Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate și să promulge legea privind disparițiile forțate sau involuntare;

6.  solicită guvernului Filipinelor să asigure o protecție adecvată a apărătorilor drepturilor omului, a sindicaliștilor și a jurnaliștilor, să investigheze efectiv și să instrumenteze cauzele privind atacurile împotriva jurnaliștilor, precum și să introducă în dreptul intern legi stricte care să interzică astfel de acte și să prevadă sancțiuni penale;

7.  solicită insistent autorităților să creeze, în cadrul Comisiei pentru drepturile omului, un program specializat de protecție a martorilor și a victimelor, care să includă și protecția familiilor victimelor, pentru cazurile de încălcări grave ale drepturilor omului, în special atunci când există informații că autorii acestora ar fi soldați, polițiști sau funcționari ai statului;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că utilizarea torturii și maltratarea suspecților aflați în custodia poliției continuă să fie o practică răspândită și solicită autorităților Filipinelor să-și intensifice eforturile de a combate cu strictețe încălcările legii antiterorism din 2009;

9.  solicită insistent guvernului să interzică imediat și să desființeze forțele paramilitare (inclusiv în cazurile în care activitatea paramilitară este supervizată prin comandament militar) și milițiile locale, și să instituie un control militar și polițienesc total asupra unităților civile armate, în special asupra unităților geografice ale forțelor armate civile și a organizațiilor de voluntari civili;

10.  solicită guvernului să ia măsuri concrete pentru a pune în practică recomandările adresate Filipinelor în recenta EPU; solicită insistent guvernului să revoce imediat ordinul executiv 546, pentru a interzice armatele private;

11.  salută ratificarea de către Filipine, la 30 august 2011, a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale și la 17 aprilie 2012, a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante;

12.  salută progresele importante realizate de guvernul Filipinelor în tentativa sa de a împiedica uciderile și a aduce autorii acestora în fața justiției, precum și lansarea noii forțe operative compuse din procurori specializați, care să se ocupe de cazurile de execuții extrajudiciare și de dispariții forțate;

13.  salută implementarea reușită a programului EPJUST și noul program de sprijin pentru justiție UE-Filipine „Justiție pentru toți”, care va fi lansat în curând și pentru care se vor aloca 10 milioane EUR în perioada 2012-2015, cu scopul promovării unui acces echitabil la justiție și la funcționarea eficientă a acesteia pentru toți cetățenii, în general, și în special pentru persoanele sărace și dezavantajate, pentru femei, copii, minorități și pentru populația indigenă, precum și pentru activiștii din domeniul drepturilor omului și din cel social;

14.  solicită guvernului Filipinelor să permită vizita Raportorului special al ONU, pentru a evalua situația drepturilor omului din țară;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui și guvernului Filipinelor, Comisarului ONU pentru drepturile omului și guvernelor statelor membre ASEAN.

(1) JO C 305 E, 11.11.2010, p. 11.

Rezoluţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 referitoare la situația minorităților etnice din Iran (2012/2682(RSP))

P7_TA(2012)0265 RC-B7-0309/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Iran, în special cele referitoare la drepturile omului,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului 16/9 de stabilire a unui mandat pentru un raportor special privind situația drepturilor omului din Iran,

–  având în vedere rapoartele privind situația drepturilor omului din Republica Islamică Iran prezentate la 23 septembrie 2011 și 6 martie 2012 de Raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului din Iran,

–  având în vedere Declarația din 30 mai 2012 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, cu privire la utilizarea pedepsei cu moartea în Iran,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC) și Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Iranul fiind parte la fiecare dintre acestea,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația actuală a drepturilor omului din Iran se caracterizează prin încălcări sistematice și persistente ale drepturilor fundamentale; întrucât minoritățile in Iran sunt în continuare discriminate și hărțuite pe criterii etnice sau religioase; întrucât în ultimele luni o serie de grupări ale minorităților au demonstrat pentru drepturile lor, iar acest lucru a dus la încarcerarea unui număr mare de participanți;

B.  întrucât șase membri ai minorității arabe ahwaz sunt urmăriți în justiție după ce au fost deținuți, fără a fi puși sub acuzare, timp de aproape un an din cauza activităților lor în numele acestei minorități; întrucât există temeri justificate cu privire la posibilitatea ca ei să nu aibă parte de un proces echitabil și la riscul de a fi torturați sau supuși altor rele tratamente;

C.  întrucât, la 5 iunie 2012, Mohammad Mehdi Zalieh, un prizonier iranian de etnie kurdă, a decedat în închisoarea Rajaee Shahr din cauza îngrijirii medicale deficitare permise de conducerea închisorii;

D.  întrucât Constituția Republicii Islamice Iran prevede în mod oficial tratamentul echitabil al minorităților etnice; întrucât, cu toate acestea, în practică membrii minorităților etnice precum cele azeră, arabă, kurdă și baloch se confruntă cu diverse încălcări ale drepturilor omului și ale drepturilor civile, printre care încălcări ale dreptului lor la libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare;

E.  întrucât se înregistrează o discriminare socioeconomică extinsă a persoanelor care aparțin minorităților, inclusiv prin confiscarea terenurilor și a proprietăților, refuzul încadrării în muncă și restricționarea drepturilor sociale, culturale și lingvistice, ceea ce reprezintă o încălcare a Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială și a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale;

F.  întrucât discriminarea minorităților etnice are un efect considerabil în domeniul educației, școlile din regiunile locuite de minorități fiind adesea sărace, iar rata abandonului școlar și rata analfabetismului tinzând să fie mai ridicate decât media națională, ceea ce contribuie la subreprezentarea minorităților naționale și etnice în funcțiile publice de nivel înalt;

G.  întrucât femeile care nu sunt de etnie persană se confruntă cu o dublă discriminare ca membre ale unor comunități marginalizate și ca femei în Iran, țară în care drepturile le sunt limitate prin lege;

H.  întrucât în ultimii ani s-a înregistrat în Iran o creștere dramatică a execuțiilor, inclusiv ale minorilor; întrucât pedeapsa cu moartea este aplicată cu regularitate în cazuri în care acuzații nu beneficiază de un proces echitabil și pentru infracțiuni care nu se încadrează în categoria „infracțiunilor celor mai grave” conform standardelor internaționale,

1.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația drepturilor omului din Iran, care înregistrează o deteriorare constantă, inclusiv în cazul persoanelor care aparțin minorităților etnice și religioase, din cauza discriminării politice, economice, sociale și culturale;

2.  solicită autorităților iraniene să elimine toate formele de discriminare a persoanelor care aparțin minorităților etnice și religioase, recunoscute oficial sau nu; solicită ca tuturor persoanelor care aparțin minorităților să li se permită să exercite toate drepturile prevăzute în Constituția iraniană și în dreptul internațional, inclusiv să beneficieze de garanțiile cuprinse în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, la care Iranul este parte;

3.  solicită autorităților iraniene să se asigure că membrii minorității arabe ahwaz din Iran care au fost arestați – Mohammad Ali Amouri, Rahman Asakereh, Hashem Sha'bani Amouri, Hadi Rashidi, Sayed Jaber Alboshoka și Sayed Mokhtar Alboshoka – sunt judecați în conformitate cu standardele internaționale ale unui proces echitabil și sunt protejați în mod corespunzător împotriva torturii și a altor rele tratamente, fără a se recurge la pedeapsa cu moartea;

4.  solicită insistent autorităților iraniene să-i elibereze pe toți activiștii care sunt deținuți în prezent din cauza susținerii pașnice a drepturilor minorităților;

5.  solicită autorităților iraniene să respecte dreptul minorităților etnice de a-și folosi limba maternă atât în privat, cât și în public și în particular să garanteze educația în limbile minorităților, în conformitate cu Constituția Republicii Islamice Iran;

6.  invită Expertul independent al ONU pentru aspecte privind minoritățile și Raportorul special al ONU privind formele contemporane de rasism, xenofobie și intoleranță asociată acestora să solicite efectuarea unei vizite în Iran pentru a prezenta informații referitoare la situația drepturilor omului, în special la situația critică a minorităților;

7.  solicită autorităților iraniene să garanteze libertatea religioasă în conformitate cu Constituția iraniană și cu Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și să înceteze efectiv discriminarea și hărțuirea minorităţilor religioase precum musulmanii care nu sunt șiiți, asirienii şi alte grupuri creştine, persecutarea sistematică a minorității baha'i și aplicarea pedepsei cu moartea celor care renunță la religia islamică;

8.  solicită Comisiei ca, în strânsă cooperare cu Parlamentul, să utilizeze în mod eficace noul Instrument european pentru democrație și drepturile omului pentru a sprijini democrația și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, în Iran;

9.  condamnă cu fermitate aplicarea pedepsei cu moartea în Iran și solicită autorităților iraniene, în conformitate cu Rezoluțiile Adunării Generale a ONU 62/149 și 63/168, să instituie un moratoriu asupra execuțiilor în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea; solicită insistent Guvernului să interzică executarea minorilor și să comute toate pedepsele capitale impuse minorilor care urmează să fie executate;

10.  reafirmă că este dispus să se angajeze într-un dialog cu Iranul privind drepturile omului, la toate nivelurile, pe baza valorilor universale consacrate în Carta și în Convențiile ONU;

11.  solicită autorităților iraniene să demonstreze că sunt ferm hotărâte să coopereze cu comunitatea internațională pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului din Iran; subliniază că este necesară o colaborare mai strânsă cu Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și cu mecanismele ONU privind drepturile omului;

12.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și Cabinetului Conducătorului Suprem și Guvernului și Parlamentului Republicii Islamice Iran.

Declaraţia Parlamentului European din 14 iunie 2012 privind înființarea unei săptămâni europene de sensibilizare cu privire la stopul cardiac

P7_TA(2012)0266 P7_DCL(2012)0011

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în Europa, aproximativ 400 000 de oameni suferă un stop cardiac brusc în afara spitalului în fiecare an, rata de supraviețuire fiind mai mică de 10%;

B.  întrucât supraviețuirea multor victime aparent sănătoase depinde de resuscitarea cardio-pulmonară (CPR) efectuată de persoane prezente și de defibrilarea timpurie și întrucât, dacă se intervine în 3-4 minute, șansa de supraviețuire poate crește la peste 50%;

C.  întrucât, în Europa, programele de acces la defibrilatoare automate externe (DAE) s-au implementat doar parțial,

1.  invită Comisia și Consiliul să încurajeze:

2.  invită Comisia și statele membre să înființeze o săptămână europeană de sensibilizare cu privire la stopul cardiac cu scopul de a crește nivelul de conștientizare și de educație al publicului larg, al medicilor și al personalului medical;

3.  invită Comisia să susțină statele membre în ceea ce privește adoptarea și aplicarea unor strategii naționale privind accesul egal la resuscitare cardio-pulmonară de înaltă calitate;

4.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare o legislație armonizată peste tot în UE pentru ca persoanele fără pregătire medicală care reacționează primele și care acordă în mod voluntar ajutor în situații de urgență cardiacă să nu fie trase la răspundere pentru faptele lor;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 1 la procesul-verbal din 14 iunie 2012 (P7_PV(2012)06-14(ANN1)).