Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2012 referitoare la proiectul de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Protocolului privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și a anexei I la acesta (02074/2011 – C7-0090/2011 – 2011/0901A(COD))

P7_TA(2012)0294 A7-0185/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea pe care Curtea de Justiție a prezentat-o Parlamentului și Consiliului (02074/2011),

–  având în vedere articolul 257 primul și al doilea paragraf și articolul 281 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia proiectul a fost prezentat Parlamentului (C7-0090/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatele (3) și (15) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comisiei (COM(2011)0596),

–  având în vedere scrisoarea Curții de Justiție din 8 mai 2012,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 30 mai 2012,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 31 mai 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0185/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  ia act de faptul că, în condițiile în care va avea loc o reînnoire parțială a Curții de Justiție la 7 octombrie 2012 și trebuie să se găsească de urgență o soluție capabilă să garanteze o funcționare adecvată a Tribunalului Funcției Publice, este necesar ca modificările propuse a fi aduse Statutului în ceea ce privește organizarea Curții de Justiție, a Tribunalului și a Tribunalului Funcției Publice să fie adoptate fără nicio nouă întârziere, după cum se subliniază în scrisoarea Președintelui Curții de Justiție a Uniunii Europene din 8 mai 2012;

3.  își rezervă dreptul de a examina ulterior partea din cererea Curții referitoare la membrii Tribunalului;

4.  decide să poarte în viitorul apropiat o dezbatere în cadrul Parlamentului asupra avantajelor introducerii posibilității de a emite opinii divergente în cadrul Curții de Justiție;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Curții de Justiție, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în prima lectură la 5 iulie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE, Euratom) nr. .../2012 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Protocolului privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și a anexei I la acesta

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 741/2012.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2012 referitoare la proiectul de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind judecătorii ad-interim ai Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (01923/2011 – C7-0091/2011 – 2011/0902(COD))

P7_TA(2012)0295 A7-0184/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere solicitarea Curții de Justiție adresată Parlamentului și Consiliului (01923/2011),

–  având în vedere articolele 257 și 281 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia proiectul de act a fost prezentat Parlamentului (C7-0091/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatele (3) și (15) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comisiei (COM(2011)0596),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 31 mai 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0184/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Curții de Justiție, Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în prima lectură la 5 iulie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE, Euratom) nr. …/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind judecătorii ad-interim ai Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE, Euratom) nr. 979/2012.)

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 5 iulie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice și a Deciziei nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (COM(2011)0659 – C7-0372/2011 – 2011/0301(COD))

P7_TA(2012)0296 A7-0150/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0659),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 172 și 173 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0372/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 februarie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 30 mai 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete, precum și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru transport și turism (A7-0150/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 5 iulie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1639/2006/CE de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) și a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 670/2012.)

(1) JO C 143, 22.5.2012, p. 134..

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2012 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, secțiunea III – Comisia (11113/2012 – C7-0147/2012 – 2012/2071(BUD))

P7_TA(2012)0297 A7-0206/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 310 și 314, precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(1) (Regulamentul financiar), în special articolele 15, 37 și 38,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, adoptat definitiv la 1 decembrie 2011(2),

–  având în vedere poziția Consiliului privind cererea de transfer DEC 9/2012, adoptată la 7 iunie 2012,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 3/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012 prezentat de Comisie la 16 aprilie 2012 (COM(2012)0181),

–  având în vedere poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2012, adoptată de Consiliu la 11 iunie 2012 (11113/2012 – C7-0147/2012),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului anual al Uniunii, prezentată de Comisie la 22 decembrie 2010 (COM(2010)0815),

–  având în vedere articolele 75b și 75e din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0206/2012),

A.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 3/2012 are ca obiectiv înscrierea în bugetul 2012 a excedentului din exercițiul financiar 2011, care se ridică la 1 496 968 014 EUR;

B.  întrucât componentele principale ale excedentului respectiv sunt o subutilizare a cheltuielilor de 0,73 miliarde EUR, un sold pozitiv al veniturilor de peste 0,67 miliarde EUR și un sold pozitiv de 0,1 miliarde EUR rezultat din diferențe de curs valutar;

C.  întrucât cea mai mare parte din surplusul de venituri (0,45 miliarde EUR din cele 0,67 miliarde EUR) provine din amenzi și din dobânzi de întârziere la plată;

D.  întrucât subutilizarea cheltuielilor, care vizează credite din bugetul 2011 în valoare de 0,56 miliarde EUR și credite reportate din 2010 în valoare de 0,17 miliarde EUR, nu este cauzată de dificultăți de absorbție sau de o gestiune defectuoasă, ci este rezultatul normelor în vigoare privind ajustarea repartizării plăților în funcție de nevoi, în special în ultimele săptămâni ale exercițiului financiar;

E.  întrucât, dimpotrivă, toți indicatorii disponibili indică în acest exercițiu un nivel insuficient al plăților în multe domenii ale intervenției UE, în special deoarece în 2011, pentru al doilea exercițiu la rând, autoritatea bugetară a redus nivelul creditelor de plată din bugetul Uniunii pentru 2012 cu peste 3 miliarde EUR față de estimarea inițială a Comisiei, inclusiv în domeniile cercetării și politicii de coeziune;

F.  întrucât, în poziția sa privind cererea de transfer DEC 9/2012, Consiliul a redus drastic creditele de plată transferate domeniului cercetării, în care se înregistrează nevoi urgente de plăți pentru a onora angajamente anterioare, însă și-a reconsiderat în final poziția în contextul cererii de transfer DEC 19/2012;

G.  întrucât articolul 15 din Regulamentul financiar prevede că diferențele față de estimările făcute se înregistrează în bugetul Uniunii cu ajutorul unui buget rectificativ consacrat exclusiv acestor diferențe,

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 3/2012, consacrat exclusiv înscrierii în buget a excedentului din 2011, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul financiar; subliniază că Regulamentul financiar lasă o anumită marjă de manevră privind destinația excedentului;

2.  ia act de componentele principale ale excedentului respectiv, care sunt o subutilizare a cheltuielilor de 0,73 miliarde EUR, un sold pozitiv al veniturilor de peste 0,67 miliarde EUR și un sold pozitiv de 0,1 miliarde EUR rezultat din diferențe de curs valutar;

3.  subliniază că subutilizarea cheltuielilor (0,73 miliarde EUR) nu este cauzată de dificultăți de absorbție sau de o gestiune defectuoasă, ci este rezultatul normelor în vigoare privind ajustarea repartizării plăților în funcție de nevoi; consideră, în consecință, că acest aspect ar trebui tratat diferit de componenta excedentului care provine din variații ale veniturilor; subliniază, de asemenea, că această subutilizare este în mare parte rezultatul deciziei Consiliului de a nu adopta măsurile de ajustare a salariilor și a pensiilor prevăzute în Statutul funcționarilor;

4.  regretă faptul că, în pofida dispozițiilor de la articolul 310 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitoare la buna gestiune financiară și a Declarației comune privind creditele de plată convenite de toate cele trei instituții în cadrul procedurii bugetare 2012, Consiliul a decis iniţial să reducă cu două treimi cuantumul de 485 milioane EUR aferent cererii de transfer DEC 9/2012 de la proiecte energetice cu un nivel insuficient de execuție către sprijinirea relansării economice prin consolidarea a trei linii bugetare aferente PC7 - Cooperare;

5.  subliniază că acest lucru ar fi crescut în mod artificial subutilizarea plăților în 2012, sporind astfel excedentul aferent exercițiului 2012, în condițiile în care toți indicatorii disponibili semnalează deja pentru acest exercițiu un nivel insuficient al plăților în domeniul cercetării și în alte domenii ale intervenției UE; prin urmare, salută decizia Consiliului de a-și modifica poziția prin adoptarea cererii de transfer DEC 19/2012;

6.  aprobă, fără modificări, poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 3/2012;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 3/2012 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (2) JO L 56, 29.2.2012. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2012 referitoare la politica UE privind Cisiordania și Ierusalimul de Est (2012/2694(RSP))

P7_TA(2012)0298 RC-B7-0373/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 29 septembrie 2011 referitoare la situația din Palestina(1), Rezoluția din 16 februarie 2012 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Convenției regionale cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene(2) și Rezoluția din 9 septembrie 2010 referitoare la situația râului Iordan, în special a zonei Iordanului Inferior(3),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu din 14 mai 2012, 18 iulie și 23 mai 2011 și 8 decembrie 2009,

–  având în vedere discursul Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, privind ultimele evenimente din Orientul Mijlociu și Siria, pronunțat în cadrul ședinței plenare a Parlamentului European din 12 iunie 2012,

–  având în vedere declarațiile VP/ÎR, Catherine Ashton, în special cea din 8 iunie 2012 referitoare la extinderea coloniilor, cea din 25 aprilie 2012 referitoare la decizia autorităților israeliene referitoare la statutul coloniilor Sansana, Rechelim și Bruchin aflate pe teritoriile palestiniene ocupate și cea din 22 februarie 2012 referitoare la aprobările privind coloniile israeliene,

–  având în vedere raportul din ianuarie 2012 al șefilor de misiune ai UE privind Ierusalimul de Est, reportul din iulie 2011 al șefilor de misiune ai UE întitulat „Zona C și construirea statului palestinian” și reportul din aprilie 2011 al șefilor de misiune ai UE referitor la cazurile de violență din partea coloniștilor, precum și nota însoțitoare din februarie 2012 a șefilor de misiune ai UE referitoare la cazurile de violență din partea coloniștilor,

–  având în vedere cea de-a patra Convenție de la Geneva din 1949 privind protecția civililor în timp de război,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU 181 (1947) și 194 (1948), precum și rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 242 (1967), 252 (1968), 338 (1973), 476 (1980), 478 (1980), 1397 (2002), 1515 (2003) și 1850 (2008),

–  având în vedere Pactul internațional al ONU din 1966 cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere declarațiile Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, în special cele din 11 aprilie 2012 și 23 septembrie 2011,

–  având în vedere declarația comună a Israelului și a Autorității Palestiniene (AP) din 12 mai 2012,

–  având în vedere avizul consultativ din 9 iulie 2004 al Curții Internaționale de Justiție intitulat „Consecințele juridice ale construirii unui zid pe teritoriile palestiniene ocupate”,

–  având în vedere planul pe doi ani de construire a unui stat, inițiat în august 2009 de prim-ministrul palestinian, Salam Fayyad, și intitulat „Încetarea ocupației, înființarea unui stat”,

–  având în vedere acordul interimar din 18 septembrie 1995 privind Cisiordania și Fâșia Gaza,

–  având în vedere acordurile de la Oslo („Declarația de principii privind aranjamentele interimare de autoguvernare”) din 13 septembrie 1993,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE a confirmat în mod repetat sprijinul său pentru o soluție implicând existența a două state, statul Israel, cu frontiere sigure și recunoscute, și un stat Palestina independent, democratic, contiguu și viabil, care să trăiască unul lângă celălalt în pace și securitate, și a declarat că nu va fi recunoscută nicio modificare a frontierelor de dinainte de 1967, inclusiv în ceea ce privește Ierusalimul, în afara celor convenite de cele două părți; întrucât dreptul palestinienilor la autodeterminare și de a avea propriul lor stat este la fel de indiscutabil ca și dreptul Israelului de a exista între granițe sigure;

B.  întrucât, în Concluziile Consiliului din 14 mai 2012, se sublinia că „schimbările în curs din toată lumea arabă sporesc urgența înregistrării de progrese în cadrul procesului de pace din Orientul Mijlociu” și că „luarea în considerare a aspirațiilor popoarelor din regiune, inclusiv a celor ale palestinienilor cu privire la statalitate și a celor ale israelienilor privind securitatea, reprezintă un element esențial în vederea obținerii unei păci durabile, a stabilității și a prosperității în regiune”;

C.  întrucât negocierile de pace directe dintre părți s-au împotmolit și toate eforturile recente de reluare a negocierilor au eșuat; întrucât UE a invitat părțile să ia măsuri care să ducă la crearea unei atmosfere de încredere, necesară pentru a asigura negocieri veritabile, să se abțină de la acțiuni care subminează credibilitatea procesului și să împiedice incitarea la acte de violență;

D.  întrucât Israelul și Autoritatea Palestiniană au făcut următoarea declarație comună la 12 mai 2012: „Israelul și Autoritatea Palestiniană se angajează să instaureze pacea și părțile speră că schimbul de scrisori dintre Președintele Abbas și Prim-ministrul Netanyahu va contribui la realizarea acestui obiectiv”;

E.  întrucât legislația internațională în domeniul drepturilor omului și în domeniul umanitar, inclusiv cea de-a patra Convenție de la Geneva, este pe deplin aplicabilă Cisiordaniei, inclusiv Ierusalimului de Est și Fâșiei Gaza; întrucât Israelul este obligat, printre altele, să asigure cu bună credință acoperirea nevoilor de bază ale populației palestiniene din teritoriile ocupate, să administreze ocupația de o manieră care să fie în avantajul populației locale, să protejeze și să conserve bunurile civile și să evite transferul propriei populații în teritoriile ocupate și transferul populației din teritoriile ocupate pe teritoriul propriu;

F.  întrucât rapoartele recente ale șefilor de misiune ai UE referitoare la „Zona C și construirea statului palestinian”, la Ierusalimul de Est și la cazurile de violență din partea coloniștilor au confirmat din nou evoluțiile de pe teren alarmante și posibil ireversibile, care au loc în zonele vizate; întrucât Ministerul Afacerilor Externe al Israelului a dezmințit afirmațiile din rapoartele UE și le-a supus criticilor, afirmând că acestea nu contribuie la înregistrarea de progrese în procesul de pace;

G.  întrucât, în urma Acordurilor de la Oslo din 1995, Cisiordania a fost împărțită administrativ în trei zone sau teritorii; întrucât Zona C acoperă cea mai mare parte a teritoriului Cisiordaniei; întrucât dezvoltarea socială și economică din Zona C are o importanță critică pentru viabilitatea unui viitor stat palestinian;

H.  întrucât prezența palestiniană în Cisiordania, mai ales în Zona C, și în Ierusalimul de Est este subminată de politicile guvernului israelian, mai ales de construcția și extinderea coloniilor; întrucât coloniile israeliene sunt ilegale conform dreptului internațional și constituie un obstacol major în calea eforturilor de instituire a păcii, însă sunt subvenționate de guvernul israelian, beneficiind de stimulente considerabile în domeniul fiscal, al locuințelor, infrastructurii, drumurilor, accesului la apă, educației, serviciilor medicale etc.;

I.  întrucât Israelul, a declarat în documentul său „Lege de bază: Ierusalimul, capitala Israelului” din 1980 că Ierusalimul este capitala completă și unită a Israelului, ceea ce contravine Rezoluției 478 (1980) a Consiliului de Securitate al ONU; întrucât în Concluziile Consiliului din 14 mai 2012 s-a menționat încă o dată că trebuie găsită o cale prin intermediul negocierilor pentru a soluționa chestiunea statutului Ierusalimului de viitoare capitală a ambelor state; întrucât evoluțiile curente din Ierusalimul de Est scad probabilitatea și posibilitatea realizării practice a unui scenariu în care Ierusalimul ar deveni viitoarea capitală a celor două state; întrucât Ierusalimul de Est este din ce în ce mai detașat de Cisiordania, iar bazinul istoric din Ierusalim este din ce în ce mai mult detașat de restul Ierusalimului de Est;

J.  întrucât, în vreme ce palestinienii care trăiesc în Ierusalimul de Est reprezintă 37% din populația Ierusalimului și produc 36% din veniturile fiscale ale municipalității, doar 10% din bugetul municipal este cheltuit în Ierusalimul de Est, iar serviciile prestate sunt extrem de inadecvate; întrucât majoritatea instituțiilor palestiniene, inclusiv Orient House, au fost închise de autoritățile israeliene din Ierusalimul de Est, creând un vid instituțional și de conducere în rândul populației palestiniene locale, ceea ce reprezintă în continuare o preocupare principală;

K.  întrucât palestinienii care trăiesc în Ierusalimul de Est au statut de rezidenți permanenți, care poate fi transferat copiilor doar în anumite condiții și nu este transferat automat prin căsătorie, lucru care împiedică soțiile, respectiv, soții și copiii multora dintre rezidenții permanenți ai Ierusalimului de Est să trăiască împreună cu membrii familiilor lor; întrucât, pe de altă parte, aproximativ 200 000 de coloniști israelieni trăiesc în Ierusalimul de Est și în împrejurimi;

L.  întrucât protejarea populației palestiniene și a drepturilor sale în Cisiordania, mai ales în Zona C, și în Ierusalimul de Est este de o importanță primordială pentru conservarea viabilității soluției ce implică existența a două state; întrucât expansiunea continuă a coloniilor și violența coloniștilor, restricțiile în materie de planificare și, în consecință, lipsa acută de locuințe, demolările de case, evacuările și strămutările, confiscarea pământurilor, accesul dificil la resurse naturale și lipsa serviciilor sociale și a asistenței de bază au un impact negativ semnificativ asupra condițiilor de viață ale palestinienilor; întrucât situația economică din aceste zone, agravată de restricțiile privind accesul, circulația și planificarea, rămâne o preocupare majoră; întrucât, potrivit Raportului anual al OIM, 53,5 % din femeile tinere și 32,3 % din bărbații tineri, cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani, din Cisiordania sunt șomeri;

M.  întrucât populația palestiniană din Cisiordania, în special din Zona C, dar și din Ierusalimul de Est se confruntă cu o lipsă acută de apă; întrucât agricultorii palestinieni sunt grav afectați de lipsa de apă pentru irigații, situație cauzată de faptul că această apă este în mare parte utilizată de Israel și de către coloniștii israelieni; întrucât disponibilitatea unor resurse suficiente de apă este esențială pentru viabilitatea unui viitor stat palestinian;

N.  întrucât zidul de separare construit de Israel, care nu respectă Linia Verde, izolează o parte considerabilă din teritoriul palestinian atât în Cisiordania, cât și în Ierusalimul de Est; întrucât avizul consultativ din 2004 al Curții Internaționale de Justiție, intitulat „Consecințele juridice ale construirii unui zid pe teritoriile palestiniene ocupate” preciza că „construirea unui zid de către Israel ..., precum și regimul asociat acestei construcții, contravin dreptului internațional”;

O.  întrucât Parlamentul și-a exprimat în repetate rânduri sprijinul pentru eforturile de construire a unui stat depuse de președintele Mahmoud Abbas și de prim-ministrul Salam Fayyad și a salutat succesul planului pe o perioadă de doi ani inițiat de prim-ministrul Fayyad, referitor la construirea unui stat; întrucât Zona C și Ierusalimul de Est ar trebui să rămână prioritare în cadrul planurilor naționale palestiniene de dezvoltare, în special ca răspuns la sentimentul palestinienilor care locuiesc în aceste zone și care se simt neglijați;

P.  întrucât mai bine de 4 500 de prizonieri palestinieni, inclusiv 24 de membri ai Consiliului Legislativ Palestinian, circa 240 de copii și mai bine de 300 de palestinieni care se află în detenție administrativă sunt deținuți în prezent în centrele de detenție și închisorile israeliene;

Q.  întrucât beduinii arabi sunt un popor indigen care duce o viață sedentară și în mod tradițional agricolă pe teritoriile lor ancestrale și încearcă să obțină o recunoaștere oficială și permanentă a situației și statutului lor unic; întrucât comunitățile de beduini arabi, amenințate de politicile israeliene care le periclitează existența, inclusiv prin strămutări forțate, reprezintă o populație deosebit de vulnerabilă atât în teritoriul palestinian ocupat, cât și în Negev;

R.  întrucât, în conformitate cu raportul Grupului de lucru pentru strămutări (DWG), publicat la 14 mai 2012, și cu Monitorul umanitar lunar al OCHA (Oficiul pentru coordonarea afacerilor umanitare), mai bine de 60 de structuri, inclusiv panouri solare, rezervoare de apă și clădiri agricole, finanțate de Uniunea Europeană și de un număr de state membre au fost distruse de forțele israeliene începând cu ianuarie 2011; întrucât peste 100 de proiecte similare sunt amenințate să fie demolate;

S.  întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre și-au reafirmat cu multiple ocazii, inclusiv în Concluziile Consiliului din 14 mai 2012, angajamentul fundamental față de securitatea Israelului, au condamnat cu cea mai mare fermitate violența îndreptată în mod deliberat împotriva civililor, inclusiv atacurile cu rachete din Fâșia Gaza, și au solicitat măsuri eficace de prevenire a traficului de arme în Gaza;

T.  întrucât la articolul 2 din Acordul de asociere UE-Israel se prevede că relațiile dintre părți se bazează pe respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice ce ghidează politicile lor interne și externe și constituie un element esențial al acordului;

U.  întrucât blocada și criza umanitară din Fâșia Gaza continuă din 2007 în pofida numeroaselor apeluri făcute de comunitatea internațională pentru deschiderea imediată, susținută și necondiționată a punctelor de trecere pentru fluxul de ajutor umanitar, bunuri comerciale și persoane dinspre și înspre Gaza, așa cum s-a menționat și în Concluziile Consiliului din 14 mai 2012,

1.  își reafirmă sprijinul ferm pentru o soluție implicând existența a două state, bazată pe frontierele din 1967, și cu Ierusalim servind drept capitală pentru ambele state, respectiv statul Israel, cu frontiere sigure și recunoscute, și un stat Palestina independent, democratic, contiguu și viabil, care să coexiste alături în pace și securitate;

2.  salută Concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, care conțin și concluziile privind Cisiordania și Ierusalimul de Est, și repetă că UE nu va recunoaște nicio modificare a frontierelor de dinainte de 1967, inclusiv în ceea ce privește Ierusalimul, în afara celor convenite de cele două părți, și salută declarația din 11 aprilie 2012 a Cvartetului pentru Orientul Mijlociu;

3.  subliniază faptul că încetarea conflictului reprezintă un interes fundamental al UE, precum și al părților înseși și al întregii regiuni, putând fi obținută prin intermediul unui acord de pace cuprinzător, pe baza rezoluțiilor pertinente ale Consiliului de Securitate al ONU, a principiilor de la Madrid, inclusiv acordarea unui teritoriu în schimbul păcii, precum și pe baza foii de parcurs, a acordurilor la care au ajuns părțile până în prezent și a Inițiativei arabe pentru pace; insistă asupra faptului că nicio soluție nu ar trebui să aducă atingere demnității niciuneia dintre părți; ia act de faptul că UE, în calitate de donator principal pentru Autoritatea Palestiniană și ca unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai Israelului, dispune de instrumente care-i permit să încurajeze mai activ ambele părți să identifice o soluție; invită ambele părți să conlucreze cu UE, care ar trebui să depună toate eforturile necesare pentru a rezolva acest conflict; reamintește faptul că dreptul umanitar internațional, inclusiv cea de a patra Convenție de la Geneva privind protecția civililor în timp de război, se aplică în teritoriile palestiniene ocupate;

4.  subliniază că negocierile directe dintre israelieni și palestinieni în vederea găsirii unei soluții implicând existența a două state ar trebui reluate imediat și desfășurate cu respectarea termenelor solicitate de Cvartet, pentru a depăși situația actuală inacceptabilă; salută schimbul de scrisori dintre părți, inițiat la 17 aprilie 2012, și declarația comună a Israelului și AP din 12 mai 2012;

5.  își exprimă preocuparea profundă față de evenimentele de pe teren din Zona C din Cisiordania și din Ierusalimul de Est, evenimente descrise în rapoartele șefilor de misiune ai UE privind „Zona C și construirea statului palestinian” din iulie 2011 și privind Ierusalimul de Est din ianuarie 2012;

6.  subliniază importanța protejării populației palestiniene din Zona C și din Ierusalimul de Est și a drepturilor sale, fapt esențial pentru păstrarea viabilității unei soluții bazate pe existența a două state;

7.  subliniază încă o dată că toate coloniile sunt în continuare ilegale în conformitate cu dreptul internațional și invită guvernul israelian să înceteze toate acțiunile de construcție și extindere a coloniilor din Cisiordania și Ierusalimul de Est și să desființeze toate avanposturile construite din martie 2001;

8.  condamnă ferm toate actele de extremism, violență și hărțuire practicate de coloniști împotriva civililor palestinieni și solicită guvernului și autorităților israeliene să aducă în fața justiției pe autorii acestor acte și să îi tragă la răspundere;

9.  solicită punerea în aplicare completă și efectivă a legislației în vigoare a UE și a acordurilor bilaterale dintre UE și Israel pentru a garanta că mecanismul de control al UE - „mecanismul tehnic” - nu permite importul produselor din coloniile israeliene pe piața europeană în condițiile de tratament preferențial din Acordul de asociere UE-Israel;

10.  solicită guvernului și autorităților israeliene să își îndeplinească obligațiile ce le revin în temeiul dreptului umanitar internațional, în special prin:

11.  solicită încetarea detenției administrative a palestinienilor de către autoritățile israeliene, în lipsa unor acuzații sau a unui proces formal, solicită accesul la un proces judiciar corect pentru toți deținuții palestinieni, precum și eliberarea prizonierilor politici palestinieni, în special a membrilor Consiliului Legislativ Palestinian, inclusiv a lui Marwan Barghouti, precum și eliberarea deținuților pe motive administrative; solicită de asemenea eliberarea imediată a lui Nabil Al-Raee, directorul artistic al „Teatrului Libertății” din tabăra de refugiați de la Jenin, arestat și reținut începând din 6 iunie 2012; salută acordul din 14 mai 2012 care a permis încetarea grevei foamei a prizonierilor palestinieni și solicită punerea sa în aplicare deplină și imediată;

12.  solicită protecția comunităților de beduini din Cisiordania și din Negev, precum și respectarea integrală a drepturilor lor de către autoritățile israeliene și condamnă toate încălcările (de exemplu, demolarea locuințelor, strămutarea cu forța, limitarea serviciilor publice); în acest context, solicită retragerea de către guvernul israelian a Planului Prawer;

13.  încurajează guvernul și autoritățile palestiniene ca, în cadrul planurilor și proiectelor naționale de dezvoltare, să acorde o mai mare atenție Zonei C și Ierusalimului de Est în scopul îmbunătățirii situației și a condițiilor de viață ale populației palestiniene din aceste zone;

14.  subliniază încă o dată că soluțiile pașnice și non-violente reprezintă singura modalitate de a ajunge la o rezolvare durabilă a conflictului israeliano-palestinian; în acest context, sprijină în continuare politica de rezistență neviolentă a Președintelui Abbas și încurajează reconcilierea intra-palestiniană și construirea statului palestinian, alegerile prezidențiale și parlamentare fiind elemente importante ale acestui proces;

15.  își reiterează angajamentul ferm față de securitatea statului Israel; condamnă orice act de violență comis de orice parte care atacă în mod deliberat civili și își exprimă consternarea față de atacurile cu rachetă din Fâșia Gaza;

16.  solicită Consiliului și Comisiei să continue să sprijine și să acorde asistență instituțiilor palestiniene și proiectelor de dezvoltare din Zona C și din Ierusalimul de Est, cu scopul de a proteja și de a întări populația palestiniană; solicită o mai bună coordonare între UE și statele membre în acest domeniu; subliniază că Israelul trebuie să înceteze practica de reținere a veniturilor fiscale și vamale care aparțin Autorității Palestiniene;

17.  solicită SEAE și Comisiei să verifice pe teren toate acuzațiile referitoare la distrugerea și avarierea structurilor și proiectelor finanțate de UE în teritoriile ocupate și să prezinte rezultatele Parlamentului;

18.  solicită Consiliului și Comisiei să continue să abordeze aceste probleme la toate nivelurile în cadrul relațiilor bilaterale ale UE cu Israelul și cu Autoritatea Palestiniană; subliniază faptul că, în cadrul relațiilor bilaterale ale UE cu Israelul, trebuie să se țină seama pe deplin de angajamentul acestei țări de a-și respecta obligațiile care îi revin față de populația palestiniană în temeiul legislației internaționale în materie de drepturi ale omului și în temeiul dreptului internațional umanitar;

19.  îndeamnă din nou UE și statele membre să joace un rol politic mai activ, inclusiv în cadrul Cvartetului, în încercarea de a încheia o pace dreaptă și durabilă între israelieni și palestinieni; subliniază din nou rolul central al Cvartetului și își exprimă susținerea pentru eforturile depuse de Înaltul Reprezentant pentru crearea unei perspective credibile pentru relansarea procesului de pace;

20.  își reiterează apelul pentru ridicarea imediată, susținută și necondiționată a blocadei din Fâșia Gaza în ceea ce privește persoanele, fluxul de ajutor umanitar și de bunuri comerciale, precum și pentru întreprinderea de măsuri care să permită reconstrucția și redresarea economică a acestei zone; solicită, de asemenea, instituirea unui mecanism de control eficace pentru prevenirea traficului de arme în Gaza, recunoscând totodată nevoile de securitate legitime ale Israelului; ia act de decizia Consiliului de a extinde până la 30 iunie 2013 mandatul misiunii UE de asistență la frontieră la punctul de trecere de la Rafah și se așteaptă ca aceasta să-și îndeplinească sarcinile și să joace un rol decisiv și efectiv în ceea ce privește gestionarea zilnică a relațiilor transfrontaliere și construirea încrederii dintre Israel și Autoritatea Palestiniană; invită Hamas să recunoască statul Israel și să sprijine soluția care implică existența a două state; de asemenea, invită Hamas să pună capăt actelor de violență realizate pe teritoriul și în afara statului Israel și îndreptate împotriva acestuia;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru procesul de pace în Orientul Mijlociu, Președintelui Adunării Generale a ONU, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU, trimisului Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, Knessetului și Guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0429. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0060. (3) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 81.

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2012 referitoare la violențele împotriva femeilor lesbiene și drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) din Africa (2012/2701(RSP))

P7_TA(2012)0299 RC-B7-0389/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și Platforma de acțiune de la Beijing, care subliniază că toate femeile au dreptul să controleze și să decidă liber și responsabil cu privire la aspectele legate de sexualitatea lor, fără constrângeri, stigmatizare și violență,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului A/HRC/17/19 din 17 iunie 2011 privind drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen și raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 17 noiembrie 2011 privind legile și practicile discriminatorii și actele de violență comise împotriva unor persoane, bazate pe orientarea lor sexuală și identitatea de gen,

–  având în vedere discuția în grup referitoare la drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen organizată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la 7 martie 2012,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navanethem Pillay, făcută în cadrul discuției în grup referitoare la drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen organizate în cursul celei de-a 19-a sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 7 martie 2012,

–  având în vedere raportul anual pentru 2012 al Amnesty International privind situația drepturilor omului în lume, care susține că nivelul de intoleranță împotriva persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen (LGBT) a crescut în Africa,

–  având în vedere cea de-a doua revizuire a Acordului de parteneriat dintre membrii grupului de state din Africa, zona Caraibilor și Pacific, de pe o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (Acordul de la Cotonou) și clauzele referitoare la drepturile omului cuprinse în acesta, în special articolul 8 alineatul (4) și articolul 9,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 10 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin care UE și statele sale membre se angajează să sprijine și să promoveze drepturile universale ale omului și protecția persoanelor, în relațiile lor cu restul lumii,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse dintre femei și bărbați și emanciparea femeilor în contextul dezvoltării (2010-2015),

–  având în vedere declarațiile făcute de Vicepreședintele Comisiei Europene/Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate și de Președintele Parlamentului European cu ocazia Zilei internaționale împotriva homofobiei din 2010, 2011 și 2012,

–  având în vedere setul de instrumente al Consiliului pentru promovarea și protejarea exercitării tuturor drepturilor omului de către persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen (setul de instrumente LGBT),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 7 decembrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (COM(2011)0840) și Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2009 referitoare la Uganda: proiect de legislație anti-homosexuală(1), Rezoluția sa din 16 decembrie 2010 referitoare la Uganda: așa-numita „lege Bahati” și discriminarea împotriva persoanelor LGBT(2), Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la Uganda: asasinarea lui David Kato(3) și Rezoluția sa din 28 septembrie 2011 referitoare la drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen la Organizația Națiunilor Unite(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 mai 2009 referitoare la integrarea perspectivei de gen în relațiile externe ale UE și în consolidarea păcii și structurilor statului(5),

–  având în vedere articolele 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi; întrucât toate statele au obligația de a preveni violența și incitarea la ură pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și expresie a genului și de a respecta principiile egalității dintre femei și bărbați;

B.  întrucât femeile lesbiene, bisexuale, transgen și intersexuale au aceleași drepturi ca toate celelalte femei și toți bărbații, iar aceste drepturi trebuie să le fie protejate, indiferent de orientarea lor sexuală, de identitatea lor de gen sau de expresia genului;

C.  întrucât anumite țări africane s-au aflat în fruntea acțiunilor de susținere a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în timp ce constituția post-apartheid a Africii de Sud a fost prima din lume care a scos în afara legii discriminarea bazată pe orientarea sexuală; întrucât Africa de Sud s-a numărat printre inițiatorii Rezoluției Consiliului ONU al Drepturilor Omului A/HRC/17/19 privind drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen;

D.  întrucât există mișcări și lideri politici în măsură să deschidă calea spre schimbare și spre consolidarea drepturilor omului, a drepturilor femeilor și a drepturilor persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale din Africa;

E.  întrucât, în Africa, s-au intensificat actele de stigmatizare și violență împotriva femeilor lesbiene, bisexuale, transgen și intersexuale, precum și a femeilor percepute ca lesbiene, bisexuale, transgen și intersexuale comise de stat și de forțele de poliție, de familiile femeilor și de membrii comunității, acest lucru constituind o preocupare generală, așa cum arată numeroasele declarații ale Secretarului General al ONU, Ban Ki Moon, și ale Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navanethem Pillay, precum și Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului A/HRC/17/19 privind drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen;

F.  întrucât, în cursul discuției anuale din cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind femeile care luptă pentru apărarea drepturilor omului din 25 și 26 iunie 2012, raportoarea specială a ONU pentru apărătorii drepturilor omului, Margret Sekaggya, a arătat că violențele la care sunt supuse apărătoarele drepturilor omului iau forme specifice genului, mergând de la abuzuri verbale referitoare la sex, până la abuzuri sexuale și viol, că se consideră că femeile pun sub semnul întrebării norme sociale, culturi și tradiții acceptate sau, uneori, prescripții religioase, și, drept urmare, sunt stigmatizate, precum și că apărătoarele drepturilor omului trebuie să beneficieze de atenție specială, deoarece suferințele la care sunt supuse în cadrul activității lor le depășesc uneori pe cele ale omologilor lor bărbați;

G.  întrucât femeile care transgresează normele sociale și culturale pot fi etichetate drept lesbiene și riscă să devine ținta unor comportamente violente și/sau a unor tratamente degradante din partea bărbaților, ceea ce conduce la reprimarea exprimării sexualității și libertății de alegere a tuturor femeilor, inclusiv a celor heterosexuale; întrucât drepturile sexuale sunt legate de autonomia corporală și libertatea de alegere pentru toate femeile;

H.  întrucât, în Africa, homosexualitatea feminină este legală în 27 de țări și ilegală în alte 27, în timp ce homosexualitatea masculină este legală în 16 țări și ilegală în 38; întrucât homosexualitatea poate fi sancționată cu pedeapsa capitală în Mauritania, Sudan, anumite părți din Somalia și Nigeria; întrucât în Uganda o propunere de lege a unui membru al parlamentului prevede pedeapsa cu moartea pentru homosexualitate;

I.  întrucât legile care incriminează relațiile și sexualitatea între persoane de același sex contribuie la crearea unui climat care încurajează violența împotriva femeilor care sunt lesbiene sau sunt percepute ca atare;

J.  întrucât, în toate regiunile lumii, au loc asasinate, acte de tortură, încarcerare, violență și stigmatizare și discursuri instigatoare la ură împotriva persoanelor LGBTI, uneori legitimate de lege; întrucât în mai multe țări africane au avut loc în mod repetat acte de violență și agresiuni împotriva lesbienelor;

K.  întrucât lupta pentru egalitate și justiție și pentru vizibilitatea și drepturile lesbienelor este strâns legată de lupta globală pentru drepturile femeilor; întrucât, la fel ca alte femei, lesbienele sunt și ele supuse violenței, atât pentru că sunt femei, cât și din cauza orientării lor sexuale;

L.  întrucât, în februarie 2012 în Camerun, zece femei au fost arestate și trei au fost acuzate pentru prima dată pentru practicarea homosexualității; întrucât arestările și bătăile din partea poliției continuă, ultimul caz fiind înregistrat în 24 iunie 2012; întrucât avocata Alice Nkom a fost amenințată în numeroase rânduri cu moartea și violență pentru că apără persoane acuzate de homosexualitate; întrucât reuniunea LGBTI din Yaoundé a fost întreruptă violent de o bandă la 19 mai 2012;

M.  întrucât senatul liberian dezbate în prezent o propunere de a extinde actuala interdicție prevăzută de legislația în vigoare cu privire la relațiile dintre persoane de același sex; întrucât mass media și publicul larg încearcă din ce în ce mai mult să intimideze persoanele LGBTI; întrucât două lesbiene din Liberia au fost atacate recent de bărbați înarmați;

N.  întrucât, în Malawi, homosexualitatea feminină a fost scoasă în afara legii în ianuarie 2011; întrucât noua președintă, Joyce Banda, a declarat că va cere parlamentului să abroge legile care incriminează homosexualitatea;

O.  întrucât Nigeria urmărește să incrimineze înregistrarea, funcționarea și sprijinirea anumitor organizații, precum și reuniunile sau procesiunile acestora și scoate în afara legii activități care țin în mod strict de viața privată;

P.  întrucât, în Africa de Sud, așa-numitele violuri „corective” asupra femeilor lesbiene și transgen continuă în același ritm de până acum; întrucât dezbaterile actuale pe marginea protecției garantate prin constituție a persoanelor care devin victime din cauza orientării lor sexuale sunt generatoare de violență împotriva persoanelor LGBTI; întrucât activistul homosexual Thapelo Makutle a fost recent torturat și ucis, lesbiana de 22 de ani Phumeza Nkolonzi a fost împușcată în cap din cauza orientării ei sexuale, iar Neil Daniels a fost înjunghiat, mutilat și ars de viu din cauza homosexualității sale;

Q.  întrucât, în Swaziland, au fost depuse eforturi pozitive pentru a preveni și vindeca HIV/SIDA în rândul persoanelor expuse riscului de infectare, inclusiv în rândul femeilor, dar și al homosexualilor, în pofida incriminării homosexualității;

R.  întrucât, în Uganda, forțele de poliție și Ministerul pentru Etică și Integritate, fără mandate și fără a ține seama de libertatea de întrunire a cetățenilor, au intervenit în februarie și iunie 2012 pentru a pune capăt unor întruniri private ale militanților pentru drepturile omului; întrucât ministerul intenționează să scoată în afara legii 38 de organizații care se presupune că activează pentru drepturile persoanelor LGBTI; întrucât Legea împotriva homosexualității, propusă pentru prima dată în 2009, este încă în discuție și ar putea include dispoziții inacceptabile, chiar și pedeapsa cu moartea; întrucât procesele și anchetele din Uganda și Statele Unite au dezvăluit, printre altele, rolul grupului evanghelist fundamentalist Scott Lively and the Abiding Truth Ministries, bazat în Statele Unite, în instigarea la ură și intoleranță pe motive de orientare sexuală, precum și în procesul de adoptare a legii,

Discriminarea și violența împotriva femeilor lesbiene din Africa

1.  condamnă cu fermitate toate formele de violență și discriminare împotriva lesbienelor din țările africane în care se întâmplă acest lucru, inclusiv formele extreme de violență, precum violurile „corective” și alte forme de violență sexuală;

2.  își exprimă sprijinul ferm pentru campaniile și inițiativele care urmăresc abrogarea tuturor legilor discriminatorii împotriva femeilor și a persoanelor LGBTI; invită țările africane în care mai există încă legi discriminatorii să le abroge imediat, inclusiv pe cele care interzic homosexualitatea și care discriminează femeile în ceea ce privește statutul civil și drepturile de proprietate și de moștenire;

3.  confirmă că lupta pentru drepturile fundamentale și drepturile omului în cazul lesbienelor din Africa este strâns legată de protecția sănătății sexuale și reproductive ale tuturor femeilor; prin urmare, invită Uniunea Europeană ca, în activitățile sale de colaborare cu țările partenere din Africa, să se angajeze ferm în termeni de resurse și politică în sprijinul sănătății sexuale și reproductive;

4.  invită autoritățile competente din Africa să protejeze în mod eficace toate femeile împotriva crimelor, a așa-numitelor violuri „corective” și a altor forme de violență sexuală și, de asemenea, să îi aducă pe făptuitori în fața justiției;

5.  constată că stigmatizarea și violența împotriva femeilor lesbiene, bisexuale, transgen și intersexuale este adesea strâns legată de discriminare;

6.  își exprimă solidaritatea și sprijinul pentru toți actorii care se mobilizează pentru o acțiune mai puternică în favoarea drepturilor femeilor;

7.  invită Comisia Europeană și statele membre să sprijine organizațiile de femei și organizațiile LGBTI din Africa în lupta lor pentru egalitate, autonomie corporală și dreptul la libertate sexuală al tuturor femeilor și persoanelor LGBTI; subliniază totodată necesitatea de a acorda o atenție deosebită lesbienelor în cadrul mișcării LGBTI și al mișcării feminine, precum și al altor mișcări sociale, pentru a denunța discriminarea dublă și uneori multiplă cu care se confruntă femeile lesbiene în țările africane;

8.  invită Comisia Europeană, Serviciul European de Acțiune Externă și statele membre să accelereze implementarea obiectivelor stabilite în Planul de acțiune al UE privind egalitatea de șanse dintre femei și bărbați și emanciparea femeilor în contextul dezvoltării și să acorde o atenție deosebită drepturilor femeilor lesbiene, bisexuale, transgen și intersexuale, atât în relațiile lor cu țările terțe, cât și atunci când oferă sprijin organizațiilor neguvernamentale și apărătorilor drepturilor omului;

Drepturile persoanelor LGBTI în Africa

9.  invită toate cele 76 de țări din lume în care homosexualitatea este ilegală, inclusiv cele 38 din Africa, să dezincrimineze homosexualitatea;

10.  regretă instigările la ură și violență pe motive de orientare sexuală, identitate de gen sau expresie a genului; invită țările menționate mai sus să apere în mod eficace drepturile persoanelor LGBTI la viață și demnitate și condamnă toate actele de violență, discriminare, stigmatizare și umilire îndreptate împotriva lor;

11.  invită liderii politici și religioși să condamne actele de persecuție și discriminare pe bază de orientare sexuală și să ia o atitudine fermă împotriva homofobiei, alăturându-se apelului arhiepiscopului Desmond Tutu împotriva injustiției și a prejudecăților și în favoarea solidarității și justiției;

12.  invită SEAE, Comisia Europeană și statele membre ca, în dialogul lor cu țările africane, să le reamintească acestora din urmă obligația de a-și îndeplini angajamentele asumate în conformitate cu instrumentele și convențiile internaționale privind drepturile omului care au forță juridică, în special obligația de a respecta și promova dreptul la nediscriminare pe bază de orientare sexuală și de identitate de gen;

13.  salută faptul că anumite țări africane, inclusiv Capul Verde, Republica Centrafricană, Gabonul, Guineea-Bissau, Malawi, Mauritius, Rwanda, São Tomé și Principe, Africa de Sud și Swaziland, și-au făcut cunoscută opoziția față de incriminarea homosexualității, au asigurat accesul la servicii de sănătate pentru persoanele LGBTI sau s-au angajat să dezincrimineze homosexualitatea;

14.  invită grupul statelor ACP să se angajeze într-o dialog deschis, constructiv și respectuos în mod reciproc;

15.  invită țările africane să garanteze securitatea apărătorilor drepturilor persoanelor LGBTI; invită UE să sprijine societatea civilă locală cu programe de dezvoltare de capacități în Africa;

16.  îndeamnă Comisia Europeană, SEAE și statele membre să utilizeze pe deplin Setul de instrumente LGBT pentru a încuraja țările terțe să dezincrimineze homosexualitatea, contribuind astfel la reducerea violenței și a discriminării și la protejarea apărătorilor drepturilor persoanelor LGBTI;

17.  invită Comisia, în special Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei, Catherine Ashton, să ia măsuri concrete prin mobilizarea tuturor instrumentelor corespunzătoare pentru a exercita presiuni în vederea protejării persoanelor împotriva actelor de discriminare și persecuție pe bază de orientare sexuală și să ridice aceste probleme în relațiile și dialogul UE cu țările terțe; ;

o
o   o

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei Europene, statelor membre, Secretarului General al grupul statelor ACP, tuturor ambasadorilor statelor ACP la Uniunea Europeană, Parlamentului Africii de Sud, precum și Uniunii Africane și instituțiilor sale.

(1) JO C 286 E, 22.10.2010, p. 25. (2) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 134. (3) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 62. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0427. (5) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 32.

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2012 referitoare la Belarus, în special la cazul lui Andrzej Poczobut (2012/2702(RSP))

P7_TA(2012)0300 RC-B7-0393/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Belarus, în special cele din 29 martie 2012(1), 16 februarie 2012(2), 15 septembrie 2011(3), 12 mai 2011(4), 10 martie 2011(5), 20 ianuarie 2011(6), 10 martie 2010(7) și 17 decembrie 2009(8),

–  având în vedere Declarația din 28 iunie 2012 a Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, cu privire la situația din Belarus,

–  având în vedere comunicatul de presă din 22 iunie 2012 al Reprezentantului OSCE pentru Libertatea Presei, Dunja Mijatovic, cu privire la arestarea jurnalistului polono-belarus Andrzej Poczobut,

–  având în vedere Declarația scrisă nr. 523 din 26 iunie 2012 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în care se solicita eliberarea jurnalistului polono-belarus Andrzej Poczobut, care se află în închisoare în Belarus,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 1 și 2 martie 2012, în care acesta își exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea în continuare a situației din Belarus,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare 2012/126/PESC a Consiliului din 28 februarie 2012 privind punerea în aplicare a Deciziei 2010/639/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarusului(9),

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la lansarea unui dialog european cu societatea belarusă privind modernizarea (cea de a 3157-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe, Bruxelles, 23 martie 2012),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 354/2012 al Consiliului din 23 aprilie 2012 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 765/2006 privind măsuri restrictive împotriva Belarus(10),

–  având în vedere Declarația din 28 februarie 2012 a Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, privind decizia sa și decizia Guvernului Poloniei de a îi rechema pe Șeful Delegației UE de la Minsk și, respectiv, pe ambasadorul Poloniei în Belarus,

–  având în vedere Decizia 2012/36/PESC a Consiliului din 23 ianuarie 2012 de modificare a Deciziei 2010/639/PESC privind măsuri restrictive împotriva Belarusului(11),

–  având în vedere Rezoluția nr. 1857 (2012) din 25 ianuarie 2012 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la situația din Belarus, în care aceasta condamnă persecutarea constantă a membrilor opoziției, precum și hărțuirea activiștilor societății civile, a mass-mediei independente și a apărătorilor drepturilor omului din Belarus,

–  având în vedere Raportul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 10 aprilie 2012 și Rezoluția nr. 17/24 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 17 iunie 2011 privind situația drepturilor omului în Belarus,

–  având în vedere Declarația summitului Parteneriatului estic adoptată la Praga în perioada 7-9 mai 2009 și Declarația privind situația din Belarus adoptată cu ocazia summitului Parteneriatului estic care a avut loc la Varșovia la 30 septembrie 2011,

–  având în vedere Declarația comună a miniștrilor de afaceri externe ai Grupului de la Vișegrad și ai Estoniei, Letoniei și Lituaniei, adoptată la Praga la 5 martie 2012,

–  având în vedere Declarația platformei naționale din Belarus a Forumului societății civile din cadrul Parteneriatului estic, emisă la Minsk la 2 martie 2012;

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Belarus adoptate la cea de-a 3101-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe din 20 iunie 2011,

–  având în vedere Declarația din 10 aprilie 2011 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, cu privire la reprimarea mass-mediei independente în Belarus,

–  având în vedere articolul 19 din Declarația universală a drepturilor omului, articolul 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului din decembrie 1988,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 21 iunie 2012 domnul Andrzej Poczobut, corespondentul cotidianului polonez „Gazeta Wyborcza” și totodată un proeminent activist al minorității polone din Belarus și președintele Consiliului Uniunii polonezilor din Belarus, a fost arestat în orașul Grodno din Belarus;

B.  întrucât apartamentul domnului Poczobut din Grodno a fost percheziționat de către procuratură, iar materialele sale au fost confiscate; întrucât ulterior forțele de poliție au efectuat o percheziție la sediul din Grodno al Uniunii polonezilor, închiriat oficial de către dl Poczobut, unde s-au confiscat unele echipamente informatice;

C.  întrucât dl Poczobut a fost pus sub acuzație pentru așa-numita calomnie la adresa președintelui Alyaksandr Lukașenko în temeiul articolului 367 din Codul penal al Republicii Belarus, pentru 12 articole publicate pe website-urile „Charter97” și „Belarusian Partisan” având ca temă, printre altele, procesul legat de atentatele de la metrou de anul trecut;

D.  întrucât dl Poczobut a petrecut deja trei ani în închisoare, iar în prezent execută o pedeapsă suspendată cu închisoarea pe trei ani, la care a fost condamnat sub aceleași acuzații de insultare a președintelui într-un articol publicat în „Gazeta Wyborcza” și pe un website belarus; întrucât dl Poczobut riscă astfel îngrădirea libertății sau privarea de libertate pe o perioadă de până la șapte ani și nouă luni,care include sentința suspendată;

E.  întrucât la 30 iunie 2012 dl Poczobut a fost eliberat condiționat din arest, semnând o declarație prin care și-a luat angajamentul de a nu-și părăsi domiciliul;

F.  întrucât la 5 iulie 2011 Tribunalul Leninski din Grodno a pronunțat un verdict prin care dl Poczobut a fost achitat, în temeiul articolului 368 partea 1 din Codul penal, de acuzația de a-l fi insultat pe președinte, dar a fost declarat vinovat, în temeiul articolului 367 partea 1 din Codul penal, de defăimarea președintelui;

G.  întrucât ultima arestare a dlui Poczobut, la 21 iunie 2012, a coincis cu un protest pașnic, organizat de Uniunea polonezilor sub conducerea domniei sale împotriva rusificării forțate a unei școli poloneze din Grodno de către regimul lui Lukașenko, unde au fost arestate în jur de 20 de persoane;

H.  întrucât Legea belarusă privind presa, care a intrat în vigoare în 2008, este restrictivă prin natura sa, dat fiind faptul că activitățile jurnaliste sunt controlate prin diferite măsuri, cum ar fi cenzurarea televiziunii și a radioului, supravegherea activităților jurnaliștilor independenți și controlul asupra editurilor;

I.  întrucât în conformitate cu articolul 19 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice, orice persoană are libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară și dreptul la libera exprimare și întrucât articolul 34 din Constituția Belarusului garantează libertatea de exprimare; întrucât unii observatori din partea presei și jurnaliști internaționali au denunțat în mod constant restricțiile impuse de guvern asupra libertății de exprimare și asupra presei;

J.  întrucât după arestarea dlui Poczobut în aprilie 2011, Amnesty International l-a recunoscut drept prizonier de conștiință;

K.  întrucât cazul dlui Poczobut se înscrie în tiparul mai larg al hărțuirii îndelungate și continue a reprezentanților societății civile, a minorității poloneze și a apărătorilor drepturilor omului, observat după alegerile prezidențiale din decembrie 2010 și care a condus la înrăutățirea dramatică a situației drepturilor omului și a libertăților civile și politice în Belarus;

L.  întrucât sunt prezentate relatări constante despre hărțuirea sistematică a reprezentanților societății civile din Belarus; întrucât există și cazuri mai recente de arestare, inclusiv a unor personaje precum activiștii opoziției democratice Alyaksandr Artsybashaw Paval Vinahradaw și Siarhei Kavalenka, precum și arestarea jurnaliștilor Aliaksandr Barazenka, Siarhei Balai, Alina Radachynskaya și Ina Studzinskay și a activiștilor din organizația „Tell the Truth” („Spune adevărul”) Hanna Kurlovich, Mikhail Pashkevich, Aliaksandr Ulitsionak și Siarhei Vazniak;

M.  întrucât Ales Bialiatski, președintele organizației Viasna și vicepreședintele Federației internaționale pentru drepturile omului (FIDH), închis într-o colonie penală în orașul Bobruiks, a fost supus recent unor noi măsuri restrictive și presiuni ilegale din partea administrației penale cu intenția clară de a-l forța să-și recunoască așa-numita vină;

N.  întrucât la 24 mai 2012, dl Aleh Volchek, fostul șef al organizației Asistență juridică pentru populație, o organizație care oferea asistență juridică înainte de a fi lichidată în 2003, a fost arestat de către câțiva ofițeri de poliție în civil care l-au acuzat de „utilizarea unui limbaj injurios în public”; întrucât, în aceeași zi, dl Volchek a fost condamnat la nouă zile de închisoare administrativă în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Codul infracțiunilor administrative („utilizarea unui limbaj injurios împotriva poliției”); întrucât dl Volchek a mai fost condamnat, în ianuarie 2012, la patru zile de arest administrativ pentru utilizarea unui limbaj injurios pe stradă; întrucât numele său a fost introdus pe lista persoanelor care fac obiectul interdicției de a părăsi Belarusul;

O.  întrucât de la începutul lunii martie 2012, cincisprezece politicieni din opoziție, jurnaliști independenți și apărători ai drepturilor omului și-au văzut încălcat dreptul de a părăsi țara sub diferite pretexte, în timp ce, potrivit relatărilor, autoritățile belaruse ar planifica redactarea unei liste cuprinzând numele a 108 apărători ai drepturilor omului și activiști din opoziție în vederea interzicerii părăsirii țării de către aceștia;

P.  întrucât la 14 iunie 2012, Parlamentul belarus a adoptat o serie de amendamente la legea organelor de securitate a statului, care îi conferă KGB-ului o gamă largă de competențe, inclusiv utilizarea arbitrară a măsurilor coercitive; întrucât în temeiul noii legislații KGB-ul este autorizat să intre în mod arbitrar pe orice proprietate privată și să aresteze, fără restricții, cetățeni belaruși și diplomați și reprezentanți ai instituțiilor internaționale;

Q.  întrucât în decursul anului 2011, cel puțin 95 de jurnaliști au fost arestați în cursul unor acțiuni de „protest mut”, 22 de jurnaliști au fost trimiși în instanță, iar 13 au fost condamnați la arest administrativ pe diferite perioade de timp; întrucât la sfârșitul lunii 2011, autoritățile au înăsprit și mai mult controlul asupra internetului, inclusiv prin impunerea mai multor măsuri de reglementare a accesului la internet;

R.  întrucât există unele temeri cu privire la faptul că încercările autorităților belaruse de a deschide dosare penale împotriva unor activiști din opoziție au devenit un pretext pentru a le interzice acestora să părăsească țara și să interacționeze cu Organizația Națiunilor Unite și cu alte mecanisme,

1.  condamnă ferm recenta arestare a dlui Andrzej Poczobut, jurnalist la cotidianul polonez „Gazeta Wyborcza”, precum și acuzațiile formulate împotriva domniei sale;

2.  salută eliberarea dlui Poczobut din arest și solicită să se pună capăt investigației și să se retragă toate acuzațiile împotriva domniei sale;

3.  își exprimă profunda îngrijorare față de deteriorarea situației apărătorilor drepturilor omului din Belarus și condamnă toate amenințările la adresa jurnaliștilor și a persoanelor care fac uz de dreptul lor la libera exprimare;

4.  solicită ca la cea de-a patra reuniune a miniștrilor de externe ai Parteneriatului Estic, care va avea loc la Bruxelles în perioada 23-24 iulie 2012, să se analizeze și să se dezbată problema înrăutățirii situației din Belarus și cazul dlui Poczobut;

5.  solicită să se pună capăt hărțuirii judiciare a jurnaliștilor, a societății civile și a apărătorilor drepturilor omului; solicită autorităților belaruse să inverseze actualele lor politici de reprimare;

6.  consideră, în acest context și dată fiind reprimarea fără precedent a societății civile care se petrece în Belarus de la alegerile prezidențiale din decembrie 2010 și evenimentele imediat următoare (unde cel puțin 21 de reporteri au fost bătuți, 27 de jurnaliști au fost arestați, iar 13 dintre aceștia au fost condamnați la 10-15 zile de închisoare), că situația dlui Poczobut are motivație politică și este menită să-l împiedice să-și continue activitatea pe care o desfășoară în mod legitim în calitate de jurnalist și lider al unei minorități naționale;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la sentința suspendată cu închisoare la trei ani pronunțată împotriva dlui Poczobut pentru așa-zise „ofense” similare; este îngrijorat că această suspendare ar putea fi ridicată, dat fiind faptul că prin sentință suspendată se înțelege că dl Poczobut ar putea fi trimis înapoi în închisoare în orice moment la discreția regimului Lukașenko dacă autoritățile decid că dl Poczobut a „încălcat legea” din nou în cursul desfășurării activității sale jurnalistice; consideră că acest lucru constituie efectiv o formă de intimidare și o încercare de a-l forța să se autocenzureze;

8.  deplânge faptul că autoritățile belaruse fac imposibil serviciul jurnaliștilor, introducând legi represive menite să reducă la tăcere activitățile societății civile și recurgând la amenințarea cu sancțiuni penale pentru a intimida apărătorii drepturilor omului și activiștii minorităților;

9.  consideră că legislația belarusă și mecanismele internaționale au fost aplicate abuziv în mod intenționat și exploatate de către autoritățile belaruse;

10.  solicită autorităților belaruse să asigure, în toate circumstanțele, respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu instrumentele internaționale și regionale în domeniul drepturilor omului ratificate de Belarus; subliniază că libertatea presei și libertatea de exprimare se numără printre pietrele fundamentale ale democrației, pe care autoritățile belaruse și-au luat angajamentul de a le respecta;

11.  solicită insistent autorităților belaruse să reformeze legea și să alinieze legislația belarusă, în special pe cea referitoare la libertatea de asociere și de exprimare, la standardele internaționale, să elimine practica cenzurii și autocenzurii și să nu mai aplice în mod abuziv legislația prin privarea de libertate a opozanților politici, reducerea la tăcere a jurnaliștilor, hărțuirea avocaților independenți ai apărării, aplicarea unor măsuri de control asupra internetului etc.

12.  solicită insistent autorităților belaruse să abroge amendamentele la o serie de acte legislative adoptate de Parlament în octombrie 2011 care restrâng și mai mult libertatea de asociere, de întrunire, de opinie și de exprimare;

13.  solicită insistent autorităților belaruse să pună capăt aresturilor arbitrare pe termen scurt și interdicțiilor arbitrare de călătorie, care, se pare, sunt menite să intimideze apărătorii drepturilor omului, presa, opoziția politică și activiștii societății civile și să îi împiedice să își desfășoare activitatea;

14.  consideră că transferul dlui Mykola Statkevych în regim de izolare completă este un act de represiune și o încercare de a-l forța să semneze o cerere de clemență; solicită, prin urmare, Comisiei și SEAE să intervină în cazul domniei sale;

15.  solicită autorităților belaruse să pună capăt imediat tuturor formelor de presiune asupra jurnaliștilor și a persoanelor din presă, să retragă toate acuzațiile formulate împotriva jurnaliștilor trimiși în instanță pentru activitățile lor profesionale și să ia măsuri pentru reabilitarea acestora; solicită autoritățile belaruse și să asigure respectarea libertății de exprimare și să creeze un mediu juridic și practici care să permită libertatea efectivă a presei și să elimine practica cenzurii și autocenzurii, dar și să se asigure că măsurile de control asupra internetului sunt minime, iar reglementările nu conduc la cenzurarea presei electronice și a libertatea de exprimare;

16.  subliniază că un orice potențială cooperare a UE cu Belarus va avea loc numai sub rezerva unei condiționalități stricte și va depinde de angajamentul Belarusului de a respecta drepturile omului și statul de drept, în conformitate cu Declarația comună de la summitul privind Parteneriatul Estic de la 7 mai 2009, la care guvernul din Belarus este cosemnatar;

17.  invită Consiliul și Comisia să își intensifice relațiile cu organizațiile societății civile din Belarus și să încurajeze crearea unor contacte interpersonale mai aprofundate;

18.  solicită acelor state membre ale UE care sunt în prezent membre ale Consiliului ONU pentru drepturile omului să depună toate eforturile în cadrul acestui organism pentru a institui, pe cel puțin doi ani, un mandat de țară, cum ar fi un raportor special, pentru situația drepturilor omului din Belarus; subliniază că un astfel de mecanism ar juca un rol important și în documentarea independentă a abuzurilor și monitorizarea independentă a modului în care se dă curs recomandărilor emise de diferitele mecanisme ale ONU, în special celor formulate în cel mai recent raport al Înaltului Comisar;

19.  reiterează necesitatea îmbunătățirii relației și dialogului politic dintre UE și vecinii săi din est în cadrul Parteneriatului Estic, inclusiv a dimensiunii parlamentare a acestuia, Adunarea Parlamentară Euronest, cu obiectivul comun de a asigura reforma democratică în Belarus;

20.  solicită insistent autorităților belaruse, în vederea alegerilor parlamentare din 2012, să urmeze un proces de reformare a legii și practice electorale, ținând seama de întreg ansamblul de recomandări ale OSCE/ODIHR și ale Comisiei europene pentru democrație prin lege și respectând totodată toate normele și standardele democratice internaționale;

21.  invită statele membre să evalueze eficiența măsurilor restrictive împotriva Belarusului și să aibă în vedere extinderea sancțiunilor aplicate în prezent prin extinderea listei cetățenilor din Belarus care fac obiectul interzicerii acordării de vize și al înghețării activelor;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentante al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Adunării Parlamentare a OSCE, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, precum și parlamentului și guvernului din Belarus.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0112. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0063. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0392. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0244. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0099. (6) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 57. (7) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 37. (8) JO C 286 E, 22.10.2010, p. 16. (9) JO L 55, 29.2.2012, p. 19. (10) JO L 113, 25.4.2012, p. 1. (11) JO L 19, 24.1.2012, p. 31.

Rezoluţia Parlamentului European din 5 iulie 2012 referitoare la scandalul privind cazul de avort forțat din China (2012/2712(RSP))

P7_TA(2012)0301 RC-B7-0388/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele prezentate în conformitate cu Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și cu Protocolul Opțional la aceasta și având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–  având în vedere Convenția privind drepturile copilului,

–  având în vedere Conferința Internațională pentru Populație și Dezvoltare (CIPD) organizată la Cairo în 1994,

–  având în vedere politica copilului unic a Chinei și legislația Chinei în materie de avort,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 2 iunie 2012, în regiunea Zhenping (provincia Shanxi), o femeie însărcinată în luna a șaptea, Feng Jianmei, a fost răpită și a fost obligată să-și întrerupă sarcina, fapt care a provocat în China și în toată lumea un val de indignare și de condamnare;

B.  întrucât legislația Chinei interzice avorturile dincolo de șase luni de sarcină; întrucât autoritățile municipale din Ankang au desfășurat o anchetă, iar potrivit concluziilor acesteia, autoritățile din regiunea Zhenping au recurs la „metode brutale” și „au convins-o” pe dna Feng să întrerupă sarcina; întrucât, potrivit raportului, această decizie a reprezentat o încălcare a drepturilor ei; întrucât autoritățile municipiului Ankang au anunțat că vor sancționa responsabilii locali cu planificarea implicați în acest caz, inclusiv prin demitere;

C.  întrucât, potrivit rezultatelor anchetei, responsabilii locali au cerut de la familia dnei Feng „o garanție” în sumă de 40 000 RMB, care, potrivit soțului dnei Feng, reprezintă o amendă pentru al doilea copil; întrucât autoritățile locale nu au avut niciun temei juridic pentru încasarea acestei garanții; întrucât dna Feng a fost obligată să semneze un formular prin care consimțea să întrerupă sarcina, deoarece nu dorea să plătească amenda, iar în spital a fost păzită de gardieni;

D.  întrucât, ca rezultat al politicii copilului unic a Chinei, avorturile ilegale, practicate în funcție de sexul fătului, sunt larg răspândite, ceea ce creează un dezechilibru între numărul bărbaților și al femeilor;

E.  întrucât UE a acordat și acordă fonduri organizațiilor care participă la politicile de planificare familială din China;

1.  subliniază insistent că, în conformitate cu Planul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare, scopul programelor de planificare familială trebuie să fie acordarea cuplurilor și indivizilor a posibilității de a lua decizii libere, responsabile și în cunoștință de cauză în ceea ce privește nașterea unui copil, precum și punerea la dispoziție a unei game largi de metode de planificare familială sigure, eficace și acceptabile, din care persoanele să poată alege, iar orice formă de coerciție nu își are locul în acest context;

2.  reiterează dreptul fundamental al tuturor femeilor de a avea acces la sisteme publice de servicii de sănătate, în special la servicii primare de sănătate și la servicii ginecologice și obstetrice, în conformitate cu definiția Organizației Mondiale a Sănătății;

3.  transmite condoleanțe familiei victimelor, condamnă cu fermitate hărțuirea la care sunt supuse și cere să li se asigure protecție publică;

4.  condamnă cu fermitate decizia de a o obliga pe dna Feng să întrerupă sarcina și condamnă practica avorturilor și a sterilizărilor forțate în toată lumea, în special în contextul politicii copilului unic;

5.  salută decizia autorităților municipale din Ankang de a oferi familiei dnei Feng o compensație și de a aplica sancțiuni severe responsabililor locali implicați în acest caz;

6.  ia act de faptul că, datorită internetului, cazul dnei Feng a devenit larg cunoscut și subliniază importanța libertății de exprimare, inclusiv pe internet; salută cu satisfacție apariția unei sfere publice a dezbaterilor, care se datorează parțial practicii de microblogging;

7.  consideră că este importantă dezbaterea actuală dintre intelectuali și oamenii de știință cu privire la faptul dacă să se continue sau nu politica copilului unic în China;

8.  îndeamnă Comisia să se asigure că finanțarea pe care o acordă proiectelor nu contravine observațiilor din secțiunea III titlul 21 din bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012;

9.  solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să includă problema avorturilor forțate în ordinea de zi a următorului dialog bilateral cu China pe subiectul drepturilor omului;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Delegației Uniunii Europene pe lângă Organizația Națiunilor Unite, precum și Guvernului și Parlamentului Republicii Populare Chineze.

Declarația Parlamentului European din 5 iulie 2012 privind educația pentru dezvoltare și cetățenia mondială activă

P7_TA(2012)0302 P7_DCL(2012)0007

Parlamentul European,

–  având în vedere Consensul european privind dezvoltarea, care subliniază că UE va acorda o atenție deosebită educației pentru dezvoltare și politicilor de sensibilizare,

–  având în vedere concluziile Dialogului structurat privind rolul societății civile și al autorităților locale în ceea ce privește dezvoltarea, care cheamă statele membre și Comisia Europeană să-și consolideze strategiile în materie de educație pentru dezvoltare și politici de sensibilizare,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât educația pentru dezvoltare și creșterea nivelului de sensibilizare ocupă un loc central în cadrul politicilor europene în materie de dezvoltare, așa cum se subliniază în Consensul european privind educația pentru dezvoltare (Consensul european privind dezvoltarea: contribuția educației pentru dezvoltare și a politicilor de sensibilizare);

B.  întrucât, în pofida faptului că este unul dintre principalii finanțatori ai educației pentru dezvoltare din Europa, UE nu dispune de o strategie dedicată în acest domeniu;

C.  întrucât, în cursul perioadelor marcate de austeritate, crize și intensificare a mișcărilor naționaliste și populiste, sprijinirea cetățeniei mondiale active este deosebit de importantă;

1.  solicită Comisiei și Consiliului să dezvolte o strategie europeană pe termen lung, trans-sectorială, în materie de educație pentru dezvoltare, politici de dezvoltare și cetățenie mondială activă;

2.  cere statelor membre să elaboreze sau să consolideze strategii naționale în materie de educație pentru dezvoltare;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), Comisiei, Consiliului și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 1 la procesul-verbal din 5 iulie 2012 (P7_PV(2012)07-05(ANN1)).

Declaraţia Parlamentului European din 5 iulie 2012 privind stabilirea Zilei europene a înghețatei artizanale

P7_TA(2012)0303 P7_DCL(2012)0010

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 123 din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât legislația europeană tinde din ce în ce mai mult să garanteze calitatea produselor alimentare, iar, în ceea ce privește produsele lactate proaspete, înghețata artizanală reprezintă un produs de excelență din punctul de vedere al calității și al siguranței alimentare, care pune în valoare produsele agroalimentare ale fiecărui stat membru în parte;

B.  întrucât consumatorii se orientează tot mai des spre alimentele sănătoase, mai hrănitoare, mai gustoase și obținute prin metode tradiționale care nu au impact asupra mediului;

C.  întrucât sectorul contribuie la angajarea directă a aproximativ 300 000 de lucrători, în majoritate tineri, în aproximativ 50 000 de magazine de înghețată în întreaga Europă, și întrucât consumul de înghețată își pierde treptat caracterul sezonier, generând astfel o cifră de afaceri de sute de milioane de euro pe parcursul întregului an;

1.  invită statele membre să susțină producția de calitate exemplificată de înghețata artizanală, drept sector competitiv al economiei europene, un sector care reprezintă o oportunitate ce nu ar trebui ratată având în vedere actuala criză care afectează, printre altele, și sectorul produselor lactate;

2.  stabilește Ziua europeană a înghețatei artizanale, care urmează a fi sărbătorită la 24 martie, pentru a contribui la promovarea acestui produs și la dezvoltarea tradiției gastronomice a acestui sector;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta declarație, însoțită de numele semnatarilor(1), guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Lista semnatarilor este publicată în anexa 2 la procesul-verbal din 5 iulie 2012 (P7_PV(2012)07-05(ANN2)).