Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare) (COM(2010)0748 – C7-0433/2010 – 2010/0383(COD))
– având în vedere propunerea Comisie prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0748) și evaluarea de impact realizată de Comisie (SEC(2010)1547),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (2) literele (a), (c) și (e) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0433/2010),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Țărilor de Jos și de Camera Inferioară a Parlamentului Țărilor de Jos în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 5 mai 2011(1),
– având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(2),
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 24 octombrie 2012, de a aproba poziția Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolele 87 și 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0320/2012),
A. întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare, modificată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare)
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1215/2012.)
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi (COM(2010)0473 – C7-0279/2010 – 2010/0246(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0473),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0279/2010),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 ianuarie 2011(1),
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 11 iulie 2012 şi 17 octombrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0269/2012),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să sesizeze din nou Parlamentul în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 98/2013.)
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, cu ocazia aderării Croației, a unor măsuri speciale și temporare privind recrutarea de funcționari și agenți temporari ai Uniunii Europene (COM(2012)0377 – C7-0216/2012 – 2012/0224(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0377),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 336 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0216/2012),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Curții de Justiție din 12 noiembrie 2012(1),
– având în vedere avizul Curții de Conturi din 23 octombrie 2012(2),
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 31 octombrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0359/2012),
1. adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire, cu ocazia aderării Croației la Uniunea Europeană, a unor măsuri speciale și temporare privind recrutarea de funcționari și agenți temporari ai Uniunii
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1216/2012.)
Aderarea Uniunii Europene la Protocolul privind protecţia Mării Mediterane împotriva poluării rezultate în urma explorării şi exploatării platformei continentale, a fundului mării şi a subsolului marin ***
190k
32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aderarea Uniunii Europene la Protocolul privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării rezultate în urma explorării și exploatării platformei continentale, a fundului mării și a subsolului marin (09671/2012 – C7-0144/2012 – 2011/0304(NLE))
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09671/2012),
– având în vedere Protocolul privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării rezultate în urma explorării și exploatării platformei continentale, a fundului mării și a subsolului marin, anexat la proiectul de decizie a Consiliului menționat anterior;
– având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0144/2012),
– având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0319/2012),
1. aprobă aderarea la protocol;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Posibilitățile de pescuit și contribuția financiară prevăzută în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul local al Groenlandei, pe de altă parte ***
193k
34k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Guvernul Danemarcei și Guvernul local al Groenlandei, pe de altă parte (11119/2012 – C7-0299/2012 – 2012/0130(NLE))
– având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11119/2012),
– având în vedere proiectul de protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului încheiat între Uniunea Europeană și Guvernul Danemarcei și Guvernul Groenlandei (11116/2012),
– având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0299/2012),
– având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A7-0358/2012),
1. aprobă încheierea protocolului,
2. solicită Comisiei să transmită Parlamentului concluziile reuniunilor și lucrărilor comisiei mixte prevăzute la articolul 10 din Acordul de parteneriat din domeniul pescuitului; solicită ca reprezentanților Parlamentului să li se acorde posibilitatea de a participa în calitate de observatori la reuniunile și lucrările comisiei mixte; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului, în perioada ultimului an de aplicare a protocolului și înainte de deschiderea negocierilor în vederea înnoirii acordului, un raport privind aplicarea acestuia;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Groenlandei.
Dreptul de a alege şi de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetăţenii Uniunii care au reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt resortisanţi *
192k
34k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la proiectul de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 93/109/CE din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a candida la alegerile pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți (13634/2012 – C7-0293/2012 – 2006/0277(CNS))
– având în vedere proiectul Consiliului (13634/2012),
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2006)0791),
– având în vedere poziția sa din 26 septembrie 2007(1),
– având în vedere articolul 22 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat din nou de către Consiliu (C7-0293/2012),
– având în vedere articolul 55, articolul 59 alineatul (3) și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0352/2012),
1. aprobă proiectul de directivă a Consiliului;
2. invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;
3. solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;
4. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Punerea în aplicare a Directivei privind creditele de consum
209k
55k
Rezoluţia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2008/48/CE privind creditele de consum (2012/2037(INI))
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0343/2012),
A. întrucât deschiderea piețelor naționale în importantul sector economic al creditului de consum, consolidarea concurenței, armonizarea protecției consumatorilor, eliminarea denaturării concurenței între agenții economic și îmbunătățirea pieței interne reprezintă o misiune politică a UE și servește intereselor consumatorilor și creditorilor;
B. întrucât directiva privind creditele de consum, care prevede o armonizare completă concentrată pe 5 sectoare, lăsând statelor membre doar un spațiu limitat de manevră, și anume în ceea ce privește diferitele modalități de transpunere, a permis crearea unui cadru juridic european comun de protecție a consumatorilor;
C. întrucât persistă încă obstacole de natură juridică și practică;
D. întrucât, așa cum rezultă din studiul Parlamentului European referitor la transpunerea directivei privind creditele de consum, anumite dispoziții-cheie din directivă, de exemplu articolul 5 referitor la informațiile precontractuale, nu au atins nivelul de armonizare preconizat între legislațiile statelor membre în materie de protecție a consumatorilor, din cauza diferențelor de interpretare și de transpunere de către statele membre;
E. întrucât transpunerea directivei privind creditele de consum nu a fost făcută la timp sau, în anumite cazuri, nu s-a făcut întrutotul corect, din cauza perioadei prea scurte alocate, precum și a numeroaselor și amplelor modificări legislative;
F. întrucât, conform datelor colectate, contractarea transfrontalieră de credite de consum nu a crescut după punerea în aplicare a directivei, deși acest lucru ar putea fi explicat prin diverși factori, precum barierele lingvistice, dar și prin problemele importante cu care se confruntă sectorul financiar și lipsa unor informații suficiente adresate consumatorilor despre oportunitățile oferite de creditele de consum transfrontaliere și de drepturile de care dispun consumatorii la încheierea acestor contracte;
G. întrucât practicile corespunzătoare de protecție a consumatorilor din sectorul creditului au un rol important în menținerea stabilității financiare; întrucât volatilitatea ratei de schimb prezintă riscuri deosebite pentru consumatori, mai ales pe timp de criză financiară;
H. întrucât acordarea excesivă de împrumuturi în monedă străină consumatorilor a sporit riscul și pierderile suportate de gospodării;
I. întrucât Comitetul european pentru risc sistemic a adoptat la 21 septembrie 2011 o recomandare importantă privind acordarea de împrumuturi în monedă străină (CERS/2011/1);
J. întrucât, conform prevederilor articolului 27 din directivă, Comisia va realiza, în mai 2013, o revizuire a anumitor aspecte și, în acest sens, a comandat deja un studiu;
K. întrucât Parlamentul European consideră deosebit de important să fie ținut la curent cu privire la etapele intermediare și rezultatele revizuirii și, totodată, să aibă posibilitatea de a-și prezenta avizul,
1. salută inițiativa Comisiei, în vederea pregătirii procedurii de revizuire, de a întreprinde un studiu privind efectele asupra pieței interne și a protecției consumatorilor, pentru a analiza impactul transfrontalier, și apreciază amploarea lucrărilor întreprinse de Comisie, de legislatorii naționali și de instituțiile de credit;
2. subliniază că îmbunătățirea pieței transfrontaliere a creditului de consum poate aduce o valoare adăugată cu caracter european, favorizând piața internă; consideră că acest lucru ar putea fi realizat, printre altele, printr-o mai bună informare a consumatorilor cu privire la oportunitatea de a contracta un credit de consum într-un alt stat membru și cu privire la drepturile de care dispun la încheierea unui astfel de contract;
3. constată că volumul contractărilor transfrontaliere de credite de consum se situează sub 2 %, dintre care 20 % online;
4. indică faptul că unul dintre obiectivele directivei îl constituie asigurarea disponibilității informațiilor, promovând astfel funcționarea pieței interne și acordarea de împrumuturi, astfel încât este necesar să se evalueze dacă numărul contractelor de împrumut transfrontaliere este în creștere;
5. consideră că dispozițiile privind informațiile precontractuale, explicațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) și evaluarea bonității prevăzută la articolul 8 au un rol important în ceea ce privește sensibilizarea consumatorilor cu privire la riscurile asociate creditelor acordate în devize străine;
6. solicită însă autorităților de supraveghere să supună instituțiile financiare obligației de a furniza consumatorilor explicații personalizate, complete și ușor de înțeles cu privire la riscurile pe care le presupune acordarea de împrumuturi în monedă străină și impactul pe care o depreciere severă a mijloacelor legale de plată ale statului membru în care își are domiciliul consumatorul și majorarea ratelor dobânzii la împrumuturile în monedă străină îl au asupra ratelor; consideră că aceste explicații ar trebui furnizate anterior semnării oricărui contract;
7. ia act de preocupările exprimate în anumite state membre cu privire la modul în care informațiile precontractuale sunt oferite consumatorilor prin intermediul fișei de Informații europene standard privind creditul de consum, a cărei natură tehnică nu permite consumatorilor să le înțeleagă efectiv; consideră că eficacitatea acestor informații ar trebui să fie un aspect important în evaluarea impactului directivei, evaluare ce urmează a fi realizată de Comisie;
8. salută procedura de control „SWEEP” întreprinsă de Comisie în septembrie 2011, din care a reieșit că în cazul a circa 70 % din site-urile de internet controlate ale unor instituții financiare lipseau informații din ofertele publicate și informații importante din ofertă, prezentând costurile de manieră înșelătoare și solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile adecvate pentru a remedia această situație; constată, în acest context, că normele privind exemplele reprezentative nu sunt întotdeauna aplicate în mod corect, situație ce trebuie remediată;
9. solicită ca publicitatea și strategiile de marketing ale instituțiilor financiare să fie strict monitorizate, cu scopul de a evita informațiile înșelătoare sau false în contextul publicității sau al comercializării contractelor de credit;
10. constată că anumite state membre au recurs la posibilitatea de a extinde domeniul de aplicare la alte produse financiare, fără ca acest lucru să fi condus, se pare, la incoerențe;
11. subliniază că dispozițiile legale ar trebui să aibă ca punct de pornire cazul general, consumatorul și întreprinzătorul mediu, iar nu abuzurile mai puțin numeroase, astfel încât informațiile furnizate consumatorului să fie inteligibile, transparente și comparabile;
12. constată că multiplicarea dispozițiilor nu presupune, în mod automat, o mai bună protecție a consumatorilor, și că excesul de informații poate mai degrabă induce în eroare consumatorul neexperimentat, în loc să îl lămurească; recunoaște, în acest sens, expertiza, asistența și educația financiară oferite de asociațiile de consumatori și rolul lor potențial în restructurarea creditului în favoarea gospodăriilor aflate în dificultate;
13. solicită ca consumatorii să aibă dreptul de a fi informați cu privire la costurile serviciilor auxiliare și la dreptul lor de a cumpăra servicii auxiliare, precum asigurarea, de la furnizori alternativi; consideră că ar trebui să li se impună instituțiilor financiare să distingă între astfel de servicii și taxele aferente și cele aferente creditului de bază și să clarifice care servicii sunt esențiale pentru extinderea unui împrumut și care sunt în întregime la discreția debitorului;
14. consideră că ar trebui analizate dificultățile ce ar putea interveni la exercitarea dreptului de retragere în cazul contractelor legate; subliniază importanța comunicării către consumatori a faptului că, în cazul în care își exercită dreptul de a se retrage dintr-un contract în care furnizorul sau prestatorul de servicii primește în mod direct suma corespunzătoare plății de la furnizorul de credite printr-un contract auxiliar, consumatorii nu suportă nicio taxă, comision sau alte costuri ținând de serviciul financiar prestat;
15. invită Comisia să evalueze gradul de neconformitate cu obligațiile de informare în contractele în care intermediarilor nu li se aplică obligația de a furniza informații precontractuale, pentru a stabili astfel modurile în care consumatorii pot fi protejați în modul cel mai eficient;
16. consideră că este necesară acordarea unei atenții deosebite normelor complicate privind plățile anticipate;
17. afirmă că, anterior modificării ratei dobânzii, consumatorii ar trebui informați, pentru a le permite suficient timp să examineze piața și să aleagă un alt furnizor de credit, înainte ca modificarea ratei să devină efectivă;
18. constată că este necesară îmbunătățirea interpretării conceptului de „exemplu reprezentativ”;
19. subliniază că ar trebui garantată calcularea uniformă a ratei de dobândă anuale efective, eliminarea neclarităților și asigurarea coerenței cu toate celelalte instrumente juridice;
20. invită statele membre să asigure că instituțiile naționale de supraveghere dispun de toate competențele și de resursele necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile; solicită acestor instituții să monitorizeze în mod efectiv conformitatea cu dispozițiile prezentei directive și să asigure aplicarea acestora;
21. subliniază că, pe viitor, în stabilirea termenelor limită de transpunere, ar trebui să se acorde o mai mare atenție modificărilor din legislația națională pe care le presupune procesul de transpunere;
22. invită statele membre să extindă actualul nivel de protecție a consumatorilor în sectorul creditelor, inclusiv al creditelor pe termen scurt, oferite pe internet, prin servicii de mesaje scurte sau alte mijloace de comunicare, în contextul recurgerii din ce în ce mai frecvente la acestea, și implicând sume inferioare plafonului de 200 EUR, aflat în prezent în afara domeniului de aplicare a prezentei directive;
23. subliniază că, în prezent, nu există nici un motiv pentru revizuirea directivei, dar că este necesar să se vegheze la corecta sa punere în aplicare și respectare;
24. consideră că, pe lângă transpunerea completă și corectă, impactul efectiv al directivei ar trebui evaluat înainte ca Comisia să propună orice alte modificări necesare; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare privind punerea în aplicare a directivei, precum și o evaluare completă a impactului acesteia în ceea ce privește protecția consumatorilor, luând în considerare consecințele crizei financiare și noul cadru juridic al UE pentru serviciile financiare;
25. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Pactul referitor la investițiile sociale
300k
89k
Rezoluţia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză (2012/2003(INI))
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 5, 6, 9, 147, 149, 151 și 153,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată ,,O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă„ (COM(2010)0682) și Rezoluția sa din 26 octombrie 2011 referitoare la acest subiect(1),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2011 privind Analiza anuală a creșterii pe 2012 (AGS) (COM(2011)0815), Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă anexat și Rezoluția sa din 15 februarie 2012 privind ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2012(2),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la o recomandare a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (COM(2008)0639) și Rezoluția sa din 6 mai 2009(3) referitoare la acest subiect,
– având în vedere sondajul Eurostat din ianuarie 2012 și comunicarea de presă Eurostat din 8 februarie 2012(4),
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758), Avizul Comitetului Economic și Social European referitor la acest subiect(5) și Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la acest subiect(6),
– având în vedere Decizia Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale (2010)(7),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008, intitulată „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (COM(2008)0412) și Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la acest subiect(8),
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice pentru o economie în redresare (COM(2009)0545) și Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la acest subiect(9),
– având în vedere comunicarea Comisiei din 9 iunie 2010, intitulată „Un nou impuls pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale pentru a sprijini strategia Europa 2020” (COM(2010)0296) și Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la acest subiect(10),
– având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap și Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(11),
– având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la combaterea abandonului școlar timpuriu(12),
– având în vedere Comunicatul de la Bruges privind dezvoltarea cooperării europene în domeniul EFP pentru perioada 2011-2020, care a fost adoptat la 7 decembrie 2010(13),
– având în vedere documentul de lucru al personalului Comisiei intitulat „Progresele către obiectivele europene comune în domeniul educației și formării” (SEC(2011)0526),
– având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor(14),
– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609),
– având în vedere setul de cinci regulamente și o directivă recent adoptată privind guvernanța economică a UE(15),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2011 intitulată „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri” (COM(2011)0933),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011 privind Cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0398),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0263/2012),
A. întrucât criza economică și financiară actuală va avea efecte de lungă durată nu numai asupra creșterii economice, dar și asupra ratei de ocupare a forței de muncă, a gradului de sărăcie și excluziune socială, a economiilor publice și a cantității și calității investițiilor sociale în Europa;
B. întrucât, în ultimii ani, sectorul public a fost împovărat prin cheltuieli ridicate și, pentru a preveni îndatorări excesive, majoritatea răspunsurilor recente la criză a avut la bază în principal obiective pe termen scurt care au avut ca scop redresarea stabilității finanțelor publice, care au fost eforturi necesare pentru apărarea economiei noastre, și întrucât astfel de măsuri de austeritate și consolidarea bugetară ar trebui combinate cu o strategie de investiții cuprinzătoare și ambițioasă pentru creștere sustenabilă, ocuparea forței de muncă, coeziune socială și competitivitate, precum și cu guvernanță socială, care ar asigura un mecanism puternic de supraveghere și monitorizare a obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă ale strategiei Europa 2020;
C. întrucât Strategia de la Lisabona și Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă nu și-au atins scopurile și întrucât succesul Strategiei Europa 2020 este nesigur și necesită o implicare și mai accentuată din partea statelor membre și a instituțiilor europene sub forma unor măsuri de stimulare a creșterii economice, a ocupării forței de muncă și a competitivității;
D. întrucât recent publicata Analiză anuală a creșterii, precum și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă au demonstrat că, deoarece consolidarea fiscală nu a făcut încă suficiente progrese și este încă tratată ca o prioritate, majoritatea statelor membre nu au abordat în mod suficient obiectivele sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ ale Strategiei Europa 2020;
E. întrucât rata șomajului s-a ridicat în 2008 de la 7,1 % la peste 10 % în ianuarie 2012 în UE-27, prezentând diferențe clare între regiuni, afectând în special tinerii, lucrătorii slab calificați și persoanele care sunt în șomaj de o lungă perioadă, și întrucât acest lucru, împreună cu îmbătrânirea populației, dă naștere unui grav risc de pierderi de capital uman pe termen mai lung și s-ar putea să aibă repercusiuni ireversibile asupra pieței muncii și în special asupra creării de locuri de muncă, creșterii economice, competitivității și coeziunii sociale;
F. întrucât 80 de milioane de europeni se confruntă în prezent cu riscul sărăciei și nivelul copiilor și al adulților care trăiau în gospodării fără persoane ocupate a crescut la aproximativ 10 % în 2010; întrucât acest lucru, împreună cu sărăcia în rândul copiilor, cu numărul în creștere al lucrătorilor săraci, precum și cu nivelul ridicat de șomaj în rândul tinerilor, va da naștere unui risc tot mai ridicat de sărăcie și transmitere a sărăciei și de excluziune socială în viitor;
G. întrucât, în anul 2011, nivelul de sărăcie a persoanelor cu vârste cuprinse între 16 și 24 de ani a fost în medie de 21,6 % în Europa, iar tinerii au o probabilitate mai ridicată de a ocupa locuri de muncă precare, pe durată determinată sau cu fracțiune de normă, fiind în același timp mai predispuși la șomaj; întrucât numărul locurilor de muncă precare a crescut în mod considerabil în ultimii ani, iar rata șomajului explodează în anumite țări;
H. întrucât, parțial datorită lipsei investițiilor, rezultatele învățământului și formării profesionale din Uniunea Europeană sunt încă inadecvate pentru a satisface nevoile pieței muncii și sunt insuficiente în fața nivelului competențelor, tot mai crescut, necesar pentru posturile disponibile, cât și în fața competențelor necesare pentru viitoarele domenii cu o ofertă bogată de locuri de muncă;
I. întrucât a crescut presiunea asupra sistemelor de asistență socială din cauza unor cheltuieli mai mari, a scăderii veniturilor, precum și a presiunilor vizând reducerea cheltuielilor; întrucât este posibil ca creșterea economică slabă și persistența unor rate ridicate ale șomajului de lungă durată, numărul în creștere al lucrătorilor săraci, ponderea muncii ilegale și șomajul din ce în ce mai mare în rândul tinerilor să accentueze și mai mult această tendință;
J. întrucât investițiile sociale bine orientate sunt importante pentru restabilirea unui nivel adecvat de ocupare a forței de muncă atât pentru femei, cât și pentru bărbați în viitor, pentru stabilizarea economiei, pentru creșterea competențelor și a cunoștințelor forței de muncă și pentru sporirea competitivității Uniunii Europene;
K. întrucât IMM-urile au un potențial important de creare de locuri de muncă și joacă un rol decisiv în tranziția spre o nouă economie sustenabilă,
O abordare reînnoită a investițiilor sociale în Europa
1. amintește că investițiile sociale, însemnând furnizarea și utilizarea de finanțe pentru a genera beneficii sociale, precum și economice, au ca scop abordarea riscurilor care apar și a nevoilor sociale nesatisfăcute și se axează pe politici publice și pe strategii privind investițiile în capitalul uman care ajută și pregătesc persoanele fizice, familiile și societățile să se adapteze la diverse schimbări și să își gestioneze tranziția către piețe ale muncii în schimbare și să facă față altor provocări, inclusiv, spre exemplu, dobândirea unor noi competențe pentru viitoare sectoare cu o ofertă bogată de locuri de muncă;
2. constată că, printre altele, toate prestațiile sociale și de sănătate și educație, precum și serviciile oferite în aceste domenii de prestatorii din sectorul privat pot fi considerate investiții sociale și reamintește faptul că acestea sunt definite în tratate ca parte a competenței naționale;
3. subliniază că una dintre cele mai importante caracteristici ale investițiilor sociale este capacitatea lor de a reconcilia obiectivele sociale cu cele economice și, prin urmare, acestea nu ar trebui tratate numai ca niște cheltuieli, ci, în situația utilizării corecte a finanțărilor, în primul rând ca investiții cu dividende duble care vor oferi beneficii reale în viitor;
4. prin urmare, observă că investițiile sociale orientate ar trebui să reprezinte o parte importantă a politicilor economice și de ocupare a forței de muncă ale UE și ale statelor membre și a reacțiilor acestora la criză, pentru a atinge obiectivele sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ prevăzute în Strategia Europa 2020;
5. consideră că facilitarea și îndreptarea atenției către antreprenoriatul social și accesul grupurilor vulnerabile și al celor aflate cel mai departe de piața muncii la microfinanțare sunt elemente esențiale în contextul investițiilor sociale, prin faptul că permit crearea unor locuri de muncă noi și sustenabile, determinând deseori schimbări permanente în ciclul economic;
6. observă că prezenta criză impune o modernizare a modelului social european, o regândire a politicilor sociale naționale și o tranziție de la statele sociale, care în primul rând reacționează la prejudiciile care apar din cauza eșecului pieței, la „state sociale activatoare”, care investesc în oameni și pun la dispoziția cetățenilor instrumente și stimulente, pentru a crea locuri de muncă sustenabile și creștere economică și pentru a evita consecințele sociale; observă că prezenta criză a continuat să sporească necesitatea de a investi în antreprenoriatul social;
State sociale activatoare
7. solicită, în acest sens, statelor membre și Comisiei să păstreze un echilibru între acțiunile care abordează problemele imediate cauzate de criză și acțiunile pe termen mediu și lung, precum și să acorde o atenție deosebită activităților care au ca scop:
(a)
reîncadrarea șomerilor în muncă, prin crearea unui mediu inovator și dinamic, precum și prin furnizarea de soluții specifice și a formării necesare; sprijinirea persoanelor noi pe piața muncii în căutarea unui loc de muncă și crearea condițiilor pentru o mai bună tranziție de la formare și perfecționare la viața profesională;
(b)
combaterea șomajului în rândul tinerilor și facilitarea integrării durabile a tinerilor în viața profesională, inclusiv a tinerilor care nu au un loc de muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare;
(c)
intensificarea creșterii economice în vederea creării unor locuri de muncă sustenabile și de calitate atât pentru femei, cât și pentru bărbați, furnizate mai ales de IMM-uri; îmbunătățirea productivității muncii, precum și a repartizării muncii;
(d)
ameliorarea satisfacției la locul de muncă și reducerea cauzelor retragerii de pe piața muncii, cum ar fi accidentele de muncă, hărțuirea la locul de muncă și alte condiții de muncă nefavorabile;
(e)
investiții în educație și formare pe viață pentru toate grupele de vârstă, prin acordarea unei importanțe deosebite educației destinate copiilor de vârstă mică și accesului la învățământul terțiar, colaborarea dintre sectoarele profesionale și instituțiile de învățământ, formarea profesională la locul de muncă și formare specială pentru sectoarele care au nevoie de lucrători, precum și formarea profesională;
(f)
investiții în inovare, susținând produsele și serviciile inovatoare, în special în ceea ce privește schimbările climatice, eficiența energetică, sănătatea și îmbătrânirea populației;
(g)
eliminarea cauzelor segregării de gen de pe piața muncii;
(h)
îmbunătățirea echilibrului dintre flexibilitate și securitate în ceea ce privește condițiile de muncă pentru a contribui la o mai bună ocupare a forței de muncă și la reconcilierea vieții de familie cu cea profesională;
(i)
adaptarea sistemului de pensii la circumstanțele economice și demografice în schimbare, introducerea reformelor necesare ținând cont de fiabilitatea și sustenabilitatea acestora și reducerea raportului de dependență economică, prin, de exemplu, crearea condițiilor de lucru până la o vârstă cât mai înaintată, cu ajutorul unei sănătăți și securități îmbunătățite la locul de muncă, al diferitelor stimulente și al modelelor flexibile, precum și prin sporirea ocupării forței de muncă în toate grupele de vârstă;
(j)
combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și medicale, cu evidențierea, în special, a activității preventive și orientate;
8. solicită statelor membre și Comisiei să întreprindă demersuri pentru: dezvoltarea unor politici care facilitează creșterea economică și crearea de locuri de muncă (de exemplu, un sprijin mai eficient acordat IMM-urilor, precum și politici mai eficiente, mai bine orientate și activatoare în ceea ce privește șomajul și sisteme de asistență socială); introducerea învățării pe parcursul vieții, a formării speciale legate de sectoarele care au nevoie de lucrători, precum și de necesitățile de pe piața locală sau regională a forței de muncă și cursuri de recalificare în vederea susținerii capacității de inserție profesională a persoanelor care sunt în șomaj de o lungă perioadă, promovarea cursurilor de creștere pe tot parcursul vieții a nivelului de calificare, a formării profesionale și a formării la locul de muncă și a stagiilor remunerate, acordând-se o atenție deosebită tinerilor șomeri și lucrătorilor slab calificați; adoptarea de măsuri astfel încât angajații cu normă întreagă să poată trăi din munca lor;
9. insistă ca ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor să constituie o parte importantă a strategiei de investiții sociale; încurajează statele membre să investească și să prezinte strategii ambițioase pentru a evita pierderea unei generații și să îmbunătățească accesul tinerilor la piața muncii, prin:
(a)
dezvoltarea de parteneriate între școli, centrele de formare și întreprinderile locale sau regionale;
(b)
asigurarea de programe de formare și de stagii de înaltă calitate pentru tineri, sisteme profesionale în colaborare cu întreprinderile, precum și planuri de consiliere din partea angajaților cu vechime, pentru a angaja și pentru a forma tineri în cadrul întreprinderii;
(c)
promovarea antreprenoriatului și a unei garanții europene pentru tineret și crearea de stimulente pentru angajatori, astfel încât aceștia să angajeze absolvenți;
(d)
asigurarea unei mai bune tranziții de la mediul de învățământ la mediul profesional și promovarea mobilității la nivel european și regional;
10. subliniază responsabilitatea personală, având în vedere faptul că oamenii trebuie, de asemenea, să se gândească la ce pot face pentru a se asigura că se află de partea câștigătoare în cursa pentru talent;
11. solicită statelor membre și Comisiei să adopte toate măsurile posibile pentru a îmbunătăți sistemul de învățământ la toate nivelurile prin: acordarea unei importanțe deosebite strategiei de dezvoltare a serviciului de educație destinat copiilor de vârstă mică; crearea unui climat școlar favorabil incluziunii; prevenirea părăsirii timpurii a școlii; îmbunătățirea învățământului secundar și introducerea de servicii de îndrumare și consiliere, asigurarea unor condiții mai bune pentru ca tinerii să acceseze cu succes învățământul terțiar sau să obțină acces direct la piața locurilor de muncă; dezvoltarea de instrumente care au ca scop o mai bună anticipare a competențelor viitoare necesare și consolidarea cooperării dintre instituțiile de învățământ, întreprinderi și serviciile de ocupare a forței de muncă; îmbunătățirea recunoașterii calificărilor profesionale, precum și crearea unor cadre de calificări naționale;
12. solicită Comisiei și statelor membre să asigure un echilibru bun între securitate și flexibilitate pe piața muncii, de exemplu printr-o implementare completă a principiilor de flexisecuritate și să abordeze segmentarea pieței muncii atât prin asigurarea unei protecții sociale adecvate pentru persoanele aflate în perioade de tranziție sau care au contracte de muncă temporare sau cu jumătate de normă, cât și prin asigurarea accesului la posibilitățile de formare, de dezvoltare a carierei și de angajare cu normă întreagă; încurajează statele membre să investească în servicii – precum centre de îngrijire a copilului accesibile, cu program complet și de înaltă calitate, școli cu program prelungit și centre de îngrijire a vârstnicilor – care contribuie la promovarea egalității de gen, promovează un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională și creează un cadru care le permite părinților să intre sau să reintre pe piața muncii;
13. încurajează acele state membre care nu s-au ocupat încă de acest aspect să introducă reformele necesare pentru ca sistemele lor de pensii să devină sustenabile, sigure și favorabile incluziunii, precum și să reducă raportul de dependență economică pentru menținerea unei forțe de muncă suficient de vaste și să adauge la acestea îmbunătățirea constantă a condițiilor de muncă și implementarea de programe de formare pe tot parcursul vieții care permit cariere profesionale mai sănătoase și mai îndelungate;
O mai bună guvernanță prin intermediul Pactului referitor la investițiile sociale
14. încurajează statele membre să depună eforturi suplimentare pentru a include investițiile sociale în obiectivele lor bugetare pe termen mediu și lung, precum și în programele lor naționale de reformă; solicită Consiliului European și Comisiei să monitorizeze mai bine implementarea și îndeplinirea obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă ale Strategiei Europa 2020;
15. observă că, pentru a se asigura o implementare corespunzătoare a obiectivelor sociale și de ocupare a forței de muncă, sistemul recent dezvoltat de supraveghere macroeconomică și bugetară din UE trebuie să fie completat de o monitorizare îmbunătățită a politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă; prin urmare, solicită Comisiei să aibă în vedere dezvoltarea unui tablou de bord cu indicatorii comuni ai investițiilor sociale pentru monitorizarea progresului înregistrat în statele membre și la nivelul Uniunii în acest sens și să promoveze responsabilitatea socială a întreprinderilor și, în special, a IMM-urilor, prin crearea unui standard social european;
16. solicită statelor membre să aibă în vedere semnarea unui „Pact referitor la investițiile sociale”, care să stabilească obiective de investiții și să creeze un mecanism de control consolidat în vederea îmbunătățirii eforturilor de îndeplinire a obiectivelor sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ ale Strategiei Europa 2020; acest „Pact referitor la investițiile sociale”, ca, de exemplu, „Pactul Euro Plus”, ar putea conține o listă de măsuri specifice sub forma unor investiții sociale care să fie luate de statele membre într-o anumită perioadă de timp pentru a îndeplini obiectivele sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ, în conformitate cu Analiza anuală a creșterii și programele naționale de reformă; acestea ar trebui supuse cadrului comun de supraveghere, cu un rol important acordat Comisiei Europene și Parlamentului European și cu implicarea tuturor structurilor relevante ale Consiliului;
17. solicită Comisiei să adopte toate măsurile posibile pentru a încuraja și asista statele membre să semneze „Pactul referitor la investițiile sociale” și să introducă o evaluare a obiectivelor sociale, de ocupare a forței de muncă și de învățământ în Semestrul european 2013;
18. solicită statelor membre să se asigure că în cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 sunt incluse resurse bugetare adecvate, pentru stimularea și susținerea unor investiții sociale în Europa, și că finanțările disponibile pot fi utilizate în mod rațional și eficace, precum și să susțină investițiile sociale prin intermediul fondurilor structurale, în special al Fondului social european, asigurându-se că prioritățile acestuia din urmă reflectă nevoile specifice ale statelor membre; solicită Comisiei, atunci când aceasta consideră adecvat, să pună la dispoziția statelor membre alte eventuale surse de finanțare în scopul investițiilor sociale;
o o o
19. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Acțiunile de promovare și de informare pentru produsele agricole
317k
97k
Rezoluţia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la acțiunile de promovare și de informare pentru produsele agricole: o strategie pentru promovarea savorilor Europei (2012/2077(INI))
– având în vedere Rezoluția a din 7 septembrie 2010 intitulată „Venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa”(1),
– având în vedere Comunicarea Comisiei întitulată „Acțiunile de promovare și de informare pentru produsele agricole: o strategie cu puternică valoare adăugată europeană pentru promovarea savorilor Europei” (COM(2012)0148),
– având în vedere Cartea verde a Comisiei privind acțiunile de informare și de promovare pentru produsele agricole: o strategie cu puternică valoare adăugată europeană pentru promovarea savorilor Europei (COM(2011)0436),
– având în vedere schema de promovare orizontală, astfel cum este stabilită în Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007(2) și regulamentul de punere în aplicare a acestuia, Regulamentul (CE) nr. 501/2008 al Comisiei din 5 iunie 2008(3),
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”)(4),
– având în vedere studiul din 2011 întitulat „Evaluarea acțiunilor de promovare și de informare pentru produsele agricole”(5) realizat în numele Comisiei,
– având în vedere raportul Comisiei referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe (SEC(2010)1434),
– având în vedere concluziile Consiliului din 15-16 decembrie 2011 cu privire la viitorul politicii de promovare a agriculturii,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social referitor la comunicarea Comisiei privind acțiunile de promovare și de informare pentru produsele agricole: o strategie cu puternică valoare adăugată europeană pentru promovarea savorilor Europei (NAT/560),
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social referitor la cartea verde privind acțiunile de promovare și de informare pentru produsele agricole: o strategie cu puternică valoare adăugată europeană pentru promovarea savorilor Europei (NAT/525)(6),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0286/2012),
A. întrucât, în martie 2012, Comisia a publicat o comunicare privind informarea și promovarea care se așteaptă să fie urmată de propuneri legislative la sfârșitul anului;
B. întrucât sectorul agroalimentar are potențialul de a fi un sector puternic și dinamic pentru a încuraja creșterea economică și inovarea în statele membre ale UE, în special în zonele rurale și la nivel regional, prin creșterea veniturilor agricole, crearea de locuri de muncă și creștere economică;
C. întrucât acțiunile de promovare și de informare au fost inițiate în anii 1980 cu obiectivul de a absorbi surplusurile din agricultură și au fost utilizate mai târziu, de asemenea, ca instrument pentru combaterea crizelor din industria alimentară, precum epidemia din 1996 de encefalopatie spongiformă bovină (ESB) - cunoscută mai bine sub numele de „boala vacii nebune” - și scandalul din 1999 privind dioxina din ouă;
D. întrucât acțiunile de informare și promovare trebuie să joace acum un rol mai amplu și mai constant și ar trebui să îmbunătățească profitabilitatea produselor, să genereze echitate concurențială pe piețele externe și să ofere consumatorilor informații mai multe și îmbunătățite;
E. întrucât aceste forme de sprijin sunt finanțate în prezent în temeiul Regulamentului (CE) nr. 3/2008, cunoscut drept „schema de promovare orizontală”; întrucât un studiu din 2011 de evaluare a politicilor de promovare solicitat de către Comisie a constatat că nu există o strategie coerentă și cuprinzătoare la nivelul Uniunii privind informarea și promovarea;
F. întrucât Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 privind organizarea comună unică a piețelor (OCP unică), care este în prezent reexaminat în cadrul procesului de reformare a PAC, sprijină acțiunile de promovare specifice pentru sectorul vitivinicol, cel al fructelor și cel al legumelor, în cadrul unor programe mai extinse; întrucât acțiunile de promovare pentru produsele incluse în programele de calitate a alimentelor sunt finanțate în prezent în cadrul politicii de dezvoltare rurală;
G. întrucât consumul de vin în Uniunea Europeană este în continuă scădere și nu există măsuri europene pentru promovarea internă a acestui produs;
H. întrucât se estimează că cheltuielile din bugetul 2012 pentru schema de promovare orizontală se ridică la aproximativ 56 de milioane de euro, adică aproximativ 0,1 % din totalul cheltuielilor pentru PAC;
I. întrucât ar trebui să se țină seama, de asemenea, de cele mai recente obiective ale politicii de informare și promovare ale UE și întrucât aceste obiective nu se limitează la restabilirea încrederii consumatorilor în urma crizelor, ci se extind în așa fel încât să crească caracterul profitabil al produsele, să genereze o mai mare echitate concurențială pe piețele externe și să ofere consumatorilor informații mai multe și îmbunătățite;
J. întrucât cheltuielile pentru toate celelalte acțiuni de promovare și informare din cadrul PAC, în special în temeiul Regulamentului unic OCP și al politicii de dezvoltare rurală, se ridică la sume între 400 și 500 de milioane de euro anual, reprezentând totuși mai puțin de 1 % din cheltuielile totale ale PAC, fiind în mod clar insuficiente, în special în contextul stimulării competitivității produselor europene la nivel mondial;
K. întrucât unul dintre atuurile Uniunii în contextul producției de alimente constă în diversitatea și specificitatea produselor sale, corelate cu diferitele zone geografice și metodele tradiționale diverse, oferind gusturi unice împreună cu diversitatea și autenticitatea pe care o caută tot mai mult consumatorii, atât în interiorul UE, cât și în afara sa;
L. întrucât politica UE de promovare reprezintă un instrument important al PAC, care poate contribui la competitivitatea și viabilitatea pe termen lung a sectorului agricol și a celui alimentar;
M. întrucât UE a publicat recent o listă de mențiuni nutriționale și de sănătate aprobate, care intră în vigoare în decembrie 2012, încheind mai mulți ani de nesiguranță pentru industria alimentară, oferind instrumente de marketing care sunt esențiale pentru a atrage atenția consumatorilor și permițând consumatorilor să facă alegeri mai informate;
N. întrucât sectorul agricol și sectorul alimentar în UE pot deveni chiar și mai competitive la nivel global dacă reușesc să promoveze diversitatea alimentară europeană și modelul european de producție, care face obiectul unor standarde ridicate în ceea ce privește calitatea, siguranța, bunăstarea animalelor și sustenabilitatea mediului etc., încurajând astfel puterile agricole să adopte acest model în vederea stabilirii unor condiții de producție echitabile și a unei concurențe comerciale echitabile;
O. întrucât globalizarea crescândă a comerțului implică în mod cert provocări, dar în același timp deschide noi piețe și noi posibilități de creștere;
P. întrucât Consiliul declară, în concluziile sale din decembrie 2011 privind politica de promovare a agriculturii, că „ar trebui desfășurate și acțiuni de informare și promovare care să vizeze promovarea potențialului agriculturii locale și al lanțurilor de distribuție scurte” și că aceste acțiuni ar trebui să fie incluse în programele de dezvoltare rurală, conform propunerii Comisiei;
Q. întrucât este necesar și important să se asigure suficiente instrumente pentru o politică care să stimuleze agricultura europeană și promovarea alimentelor și să contribuie la competitivitatea agriculturii și a sectorului alimentar, profitând de diversitatea, valoarea adăugată și calitatea produselor sale;
R. întrucât există o legătură indisolubilă între agricultura europeană și industria alimentară, care procesează 70 % din materiile prime agricole și vinde produse alimentare, unde 99 % din întreprinderile europene cu băutură și alimente sunt IMM-uri și peste 52 % sunt localizate în zone rurale, făcând din acestea vectori economici și sociali în mediul rural european;
S. întrucât sprijinul din partea PAC pentru dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare scurte și a piețelor locale este finanțat din politica de dezvoltare rurală, abordare care este, într-adevăr, cea mai adecvată, având în vedere că aceste inițiative sunt la scară mică, concentrate puternic la nivel local și creează locuri de muncă locale;
T. întrucât produsele tradiționale europene au un potențial semnificativ de creștere și de atractivitate pentru consumatori pe piețele terțe mai mari și ar putea profita de programe de promovare orientate și consolidate, generând locuri de muncă și creștere economică în zonele regionale;
U. întrucât unul dintre obiectivele propunerilor legislative legate de reforma PAC pentru perioada ulterioară anului 2013, aflate în curs de negociere, constă în a permite acestei politici să contribuie pe deplin la Strategia Europa 2020;
V. întrucât Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 privind OCP unică include norme pentru finanțarea programelor de distribuire a fructelor și laptelui în școli; întrucât propunerea actuală privind reexaminarea organizării comune a piețelor produselor agricole (COM(2011)0626) sugerează creșterea ratelor de cofinanțare de către UE a programului de distribuire a fructelor în școli de la 50 % la 75 % din costuri (și de la 75 % la 90 % în regiunile de convergență);
W. întrucât programul de distribuire a laptelui și fructelor în școli are și obiective educaționale, care ar trebui să includă o mai bună informare a elevilor cu privire la modul în care se produc alimentele și la viața pe o exploatație agricolă;
X. întrucât, atunci când sunt puse în aplicare în mod eficient, diversele programe de promovare ajută la asigurarea recunoașterii la nivel european și mondial a produselor agricole și la sensibilizarea consumatorilor cu privire la standardele ridicate de siguranță alimentară, bunăstare a animalelor și protecție a mediului asigurate de agricultorii europeni și permanent monitorizate și îmbunătățite în mod corespunzător;
Y. întrucât Regulamentul (CE) nr. 814/2000 vizează să ajute cetățenii să înțeleagă modelul european al agriculturii și să sensibilizeze mai mult publicul cu privire la aceste probleme; întrucât ignoranța și neînțelegerile cu privire la agricultură și viața rurală sunt probabil mai puternice astăzi decât în orice altă perioadă din istoria Europei, iar unul dintre factorii relevanți pe care opinia publică îi cunoaște cel mai puțin este creșterea semnificativă a costului producției agricole ca urmare a obligațiilor impuse de UE în ceea ce privește securitatea și igiena alimentară, bunăstarea socială a lucrătorilor, conservarea mediului și bunăstarea animalelor, care, deseori, nu sunt practicate de concurenții direcți ai UE în domeniul agriculturii; întrucât unul dintre factorii relevanți care sunt cel mai frecvent incorect înțeleși de către opinia publică se referă la necunoașterea contribuției semnificative a agriculturii la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a unei liste lungi de beneficii pe care aceasta le generează;
Abordarea generală
1. salută comunicarea Comisiei privind acțiunile de promovare și de informare pentru produsele agricole: o strategie cu puternică valoare adăugată europeană pentru promovarea savorilor Europei, care trebuie să constituie un prim pas în direcția îmbunătățirii valorii producției europene atât în rândul cetățenilor europeni, cât și al celor non-europeni, și a creșterii profitabilității sale;
2. sprijină principalele patru obiective definite în comunicare, și anume crearea unei valori adăugate europene sporite în sectorul alimentar, o strategie politică mai atrăgătoare și mai categorică, o gestionare mai simplă și o sinergie sporită între diferite instrumente de promovare;
3. consideră că politica de promovare pe piața internă și cea pe piața externă trebuie să beneficieze de același grad de atenție, ambele componente având beneficii pentru producători și consumatori;
4. subliniază că politica de promovare a UE rămâne legitimă și importantă la nivel intern, la nivel local și regional. și pe piețele globale aflate în expansiune;
5. consideră, totuși, că obiectivele politicii de promovare a UE trebuie să fie definite mai clar și în mod adecvat; subliniază faptul că activitățile de promovare ar trebui să acopere toate produsele agroalimentare care îndeplinesc standardele europene de calitate, întrucât aceasta va contribui la eficiența activităților de promovare și va răspunde cerințelor consumatorilor; de asemenea, subliniază faptul că prin susținerea unei agriculturi care garantează securitatea alimentară, utilizarea durabilă a resurselor naturale și dinamismul zonelor rurale impulsionează creșterea și crearea de locuri de muncă;
6. subliniază faptul că pe piața internă este necesară o promovare generală și susținută pentru a garanta informarea consumatorilor europeni cu privire la caracteristicile și valoarea adăugată a produselor agricole europene pe care aceștia le găsesc pe piață;
7. subliniază că pe piața externă este necesar să se mențină și să se majoreze cotele de piață ale produselor agricole europene și să se vizeze noi piețe emergente pentru a găsi noi puncte de vânzare a acestor produse, în condițiile unei mai mari coerențe între activitatea de promovare și politica comercială a UE;
8. consideră că definirea clară de către Comisie a obiectivelor politicii de promovare a UE, împreună cu stabilirea de orientări obiective pentru statele membre constituie un prim pas necesar către îmbunătățirea coerenței politicii și a sinergiilor între diverse instrumente de promovare, fiind, în același timp, absolut esențială pentru asigurarea unei mai mari transparențe privind selectarea programelor la nivel național; subliniază faptul că activitățile Uniunii în acest domeniu trebuie să vină în completarea inițiativelor naționale, precum și a celor din sectorul privat;
9. consideră că bugetul destinat îmbunătățirii acțiunilor de promovare și informare ar trebui sporit în mod semnificativ, ținând cont de cele mai recente obiective ale politicii de informare și promovare, în special în ceea ce privește schema de promovare orizontală; consideră, de asemenea, că acestui program ar trebui să i se asigure o rubrică distinctă în bugetul general;
10. subliniază faptul că succesul agriculturii europene va depinde de capacitatea sa de a-și spori cotele de piață și de a-i permite sectorului foarte concurențial al industriei alimentare să își mențină o poziție importantă în cadrul economiei și comerțului UE;
11. subliniază necesitatea organizării unor campanii globale de informare a consumatorilor în UE și pe piețele externe în ceea ce privește standardele de calitate a producției și sistemele de certificare;
12. subliniază faptul că acțiunile de promovare orizontală în temeiul Regulamentului (CE) nr. 3/2008 ar trebui să contribuie la dezvoltarea piețelor locale și a lanțurilor de aprovizionare scurte, să revitalizeze piața internă și să intensifice comercializarea produselor europene pe piețele externe;
13. salută propunerea Comisiei de a introduce un al patrulea tip de acțiune de promovare, care să ofere sprijin tehnic; consideră că aceasta este esențială pentru eficiența politicii de promovare, în special în plan extern;
14. recunoaște potențialul prezentat de sistemul „umbrelei” unice pentru măsurile de informare și de promovare;
15. recomandă menținerea caracterului generic al acțiunilor de informare și de promovare;
Piețele locale, regionale, interne și externe
16. observă că politica de informare și promovare a UE ar trebui să aibă trei obiective: pe piețele locale și regionale, ar trebui să sublinieze diversitatea și prospețimea produselor și proximitatea dintre producători și consumatori, în vederea revitalizării economice și a îmbunătățirii sociale a vieții rurale; pe piața internă, ar trebui să profite de toate beneficiile zonei europene fără frontiere, cu cei 500 de milioane de consumatori ai săi, în vederea stimulării producției și consumului produselor europene; pe piețele interne, ar trebui să exploateze standardele ridicate vizate de modelul european de producție pentru a obține o mai mare valoare adăugată în sectorul agroalimentar;
17. propune Comisiei să dezvolte lanțuri scurte de aprovizionare pe piețele locale și regionale, creând astfel noi oportunități pentru agricultori și alți producători din zonele rurale și pentru asociațiile de agricultori și/sau agricultori și alți operatori din zonele rurale, și să elaboreze o gamă largă de instrumente de promovare a dezvoltării zonelor rurale; de asemenea, consideră că ar fi de dorit în continuare ca Comisia să elaboreze ghiduri care să ajute agricultorii să facă investiții mai multe și mai bune în calitatea și valoarea specifică a produselor lor; consideră că ar trebui, de asemenea, să se acorde importanță investițiilor în diseminarea prin mass-media (în special prin internet);
18. propune Comisiei să fie mai activă pe piața internă pentru a sprijini eforturile depuse de producătorii europeni în vederea dobândirii capacității necesare de satisfacere a cerințelor ridicate ale consumatorilor în ceea ce privește calitatea și igiena alimentelor, precum și cunoștințele privind originea produselor proaspete și a perioadei în care se recomandă consumul acestora, promovând, astfel, diversitatea produselor și alimentelor și oferind posibilități de familiarizare cu noile produse sau noile moduri de prezentare sau utilizare a produselor tradiționale;
19. solicită, prin urmare, extinderea programelor orientate fie către piețe, fie către produsele țintă, precum și concentrarea instrumentelor de promovare pe caracteristicile specifice ale standardelor de producție, evidențiind întotdeauna modelul de producție european și, în special, sistemele de calitate europene; de asemenea, consideră că este important să încurajeze programele multinaționale care acoperă o varietate de produse și care, pe de o parte, conferă programului o dimensiune europeană autentică și, mai precis, au nevoie de sprijin european, pe de altă parte; este de opinie, în acest context, că ar trebui să se acorde prioritate țărilor care pun în aplicare programe de producție care țin seama de condițiile și potențialul pieței și, în același timp, permit Comisiei să ajusteze sprijinul la zona desemnată;
20. solicită ca acțiunile de informare și promovare să fie concepute pentru a fi mai atractive pentru organizațiile profesionale printr-o cooperare mai intensă între activitățile naționale și sectoriale aflate în derulare și o mai bună coordonare cu activitățile politice, în special în ceea ce privește acordurile de liber schimb;
21. subliniază necesitatea de a face programele mai flexibile în așa fel încât să poată fi ajustate la condițiile fluctuante ale pieței în timpul fazei de punere în aplicare; consideră, de asemenea, că nivelul de detaliu necesar în momentul prezentării programelor ar trebui să fie astfel redus;
22. solicită evaluarea îmbunătățită a programelor prin folosirea unui sistem de evaluare riguros, bazat pe indicatori specifici, precum creșterea cotei de piață și crearea de locuri de muncă; este de opinie că procesul de selecție ar trebui să fie mai scurt și consideră că ar trebui să existe posibilitatea plăților în avans pentru organizații;
23. felicită Comisia pentru rezultatele bune obținute în cadrul actualei politici de informare și promovare pentru produsele agricole, însă solicită simplificarea și îmbunătățirea acesteia; remarcă că, în acest caz, este deosebit de importantă reducerea poverilor administrative, în primul rând prin reducerea numărului de rapoarte pe care le solicită Comisia; consideră că ar fi de dorit ca Comisia să elaboreze un manual simplu și complet care să ajute potențialii beneficiari să se conformeze normelor și procedurilor aferente acestei politici;
24. atrage atenția Comisiei asupra faptului că, în ceea ce privește piețele externe, producția de alimente de calitate nu este în sine suficientă pentru a garanta o bună poziționare pe piață, fiind astfel vital să se investească în programe de promovare; consideră că aceste programe ar trebui precedate de studii de piață în țările terțe, care ar trebui să poată beneficia de cofinanțare; consideră că ar trebui să se țină cont și de posibilitatea sprijinirii proiectelor pilot în țările terțe care au fost identificate ca potențiale noi piețe;
25. solicită măsuri de stimulare a dezvoltării asociațiilor și întreprinderilor europene și de încurajare a acestora să participe la forumuri mondiale, concurând pentru calitate și acordând prioritate specializării și diversității, fiind necesar să se acorde asistență fermierilor și cooperativelor la punerea în aplicare a strategiilor și capacității de export proprii, inclusiv asistență tehnică pentru producători;
26. solicită să se permită promovarea originii produselor care nu sunt acoperite de mențiunile de calitate, subliniind caracteristicile și calitățile acestora;
27. consideră că politica UE de informare și promovare a produselor europene ar trebui să beneficieze de propria etichetă, care va identifica aceste produse în interiorul și în exteriorul UE;
28. invită Comisia să informeze mai bine consumatorii cu privire la faptul că standardele agricole europene sunt cele mai stricte din lume în sensul calității, siguranței, bunăstării animalelor și sustenabilității mediului etc., ceea ce afectează prețul final al produsului; consideră că ar trebui să se pună la dispoziția consumatorilor informații transparente privind modul de identificare a produselor europene și a caracteristicilor acestora, pentru a evita riscul achiziționării de produse contrafăcute și pentru a le permite acestora să decidă ce doresc să cumpere;
Origine și calitate
29. consideră că produsele de calitate sunt cele care sunt legate de metode de producție specifice, origini geografice, tradiții sau contexte culturale și precizează că există deja sisteme pentru protecția acestora sub forma denumirilor de origine protejată (DOP), a indicațiilor geografice protejate (IGP), a etichetării ecologice și a sistemelor de specialitate tradițională garantată (STG); solicită instituirea unui sistem nou de „agricultură locală și vânzare directă” pentru a include produsele de calitate locale destinate consumului în regiunea în care sunt produse;
30. consideră că indicarea originii europene ar trebui să fie prioritară ca identitate principală în toate activitățile de promovare și informare atât pe piața internă, cât și în țările terțe; consideră că o indicație suplimentară a originii naționale ar putea fi luată în considerare în țările terțe în care acea identitate este puternică și în care evidențierea diversității în legătură cu aprovizionarea de produse alimentare este utilă;
31. subliniază că, în ceea ce privește mărcile private, este vital să se urmărească un echilibru între promovarea generică și promovarea mărcii, ceea ce va ajuta la creșterea eficienței campaniilor de promovare în țările terțe; sprijină punctul de vedere al Comisiei conform căruia numele mărcilor pot avea un efect de pârghie asupra acestui tip de activitate, acolo unde este firesc ca promovarea generică să fie completată de reunirea actorilor economici prin promovarea produselor și a mărcilor, producând astfel un impact mai puternic asupra importatorilor și, prin urmare, asupra consumatorilor; de asemenea, consideră că includerea mărcilor private în activitățile de promovare va crește interesul întreprinderilor în participare; ar trebui reținut faptul că, în final, tocmai aceste întreprinderi cofinanțează astfel de acțiuni;
32. subliniază faptul că, în măsura în care agricultorii sunt organizați, programele de calitate permit agricultorilor să pună în aplicare măsuri privind gestionarea ofertei și stabilitatea prețurilor, sporindu-și șansele de a trăi în mod decent din agricultură și, prin urmare, sunt cele mai în măsură să sporească „valoarea adăugată europeană”, în conformitate cu prioritățile Comisiei;
33. consideră că este necesar să se asigure o protecție mai eficientă de partenerii comerciali ai UE a produselor care fac obiectul standardelor de calitate; solicită includerea deplină a indicaților geografice și o protecție mai extinsă a acestora în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și interregionale și la nivelul Organizației Mondiale a Comerțului;
34. subliniază necesitatea de a modifica dispozițiile-cadru privind finanțarea promovării produselor care fac obiectul standardelor de calitate pentru a crește implicarea financiară a UE;
35. precizează că intrarea în vigoare a informațiilor aprobate cu privire la relația dintre anumite substanțe găsite în alimente și îmbunătățirea stării de sănătate vor contribui la creșterea transparenței în contextul promovării produselor din motive de sănătate;
36. salută creșterea cererii de produse ecologice și solicită stimularea mai activă a producției și promovării acestora;
37. subliniază necesitatea de a promova produsele locale din zonele montane și insulare și de a accelera finanțarea UE în acest sens;
38. solicită Comisiei să plaseze un accent mai mare, în acțiunile sale de promovare externă, pe evidențierea angajamentului agriculturii UE față de metodele de exploatare agricolă mai sustenabile, varietate și calitate și pe costurile mai mari implicate de acest lucru și să dezvolte și să consolideze gradul de informare cu privire la programele de promovare și siglele europene;
39. susține acordarea de asistență tehnică întreprinderilor mici și mijlocii, în special pentru a le ajuta să-și dezvolte propriile strategii de marketing și să-și analizeze piețele țintă;
40. recomandă crearea unei platforme internet pentru schimbul de potențiale proiecte și bune practici ca mijloc de încurajare a campaniilor publicitare dintr-o perspectivă europeană;
41. subliniază faptul că reforma politicii agricole comune este orientată spre îmbunătățirea organizării producției, a sustenabilității și a calității produselor agricole, consideră că politica UE de promovare ar trebui să permită valorificarea întregului potențial al sectorului alimentar, pentru a stimula creșterea și crearea de locuri de muncă în cadrul economiei europene;
42. invită Comisia să identifice, după caz, modalități de gestionare diferite pentru piața internă și cea externă, precum și pentru programele multinaționale sau pentru programele de criză în propunerile sale legislative viitoare privind promovarea savorilor Europei;
43. consideră că este necesar să se definească o strategie europeană de informare și de promovare care să vizeze mai precis piețele și care să prezinte produsele sau mesajele care trebuie puse în valoare, ținând cont de negocierile privind acordurile de liber schimb și de piețele cele mai profitabile pentru a evita fragmentarea și dispersia mijloacelor de finanțare;
Programele de distribuire a fructelor și laptelui în școli
44. salută propunerea Comisiei de a crește ratele de cofinanțare de UE a programului de distribuire a fructelor în școli în ciuda contextului unei crize economice în derulare;
45. solicită Comisiei să acționeze pentru a încuraja toate statele membre să plaseze un accent mai puternic pe caracterul educațional al programelor naționale de distribuire a fructelor și laptelui în școli și să integreze pe deplin aceste programe în cel de-al doilea pilon al promovării agriculturii;
Acțiuni referitoare la campaniile de informare privind vinurile de calitate
46. invită Comisia să evalueze implementarea pe piața comună a campaniilor de informare orientate către populația adultă și referitoare la consumul responsabil al vinurilor europene de calitate; remarcă faptul că, pe lângă consumul moderat din aceste vinuri, astfel de campanii ar trebui să sublinieze rădăcinile culturale ale acestui produs, proprietățile sale calitative și caracteristicile specifice ale vinurilor europene.
o o o
47. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Punerea în aplicare a directivei privind dreptul de suită
276k
59k
Rezoluţia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la raportul privind punerea în aplicare și efectele directivei privind dreptul de suită (2001/84/CE) (2012/2038(INI))
– având în vedere Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale (denumită în continuare „directiva”)(1),
– având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: raport privind punerea în aplicare și efectele directivei privind dreptul de suită (2001/84/CE) (COM(2011)0878),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A7–0326/2012),
A. întrucât dreptul de suită este un drept de autor prevăzut la articolul 14b al Convenției de la Berna pentru protejarea operelor literare și artistice;
B. directiva a favorizat armonizarea condițiilor indispensabile pentru aplicarea dreptului de suită, astfel încât să înlăture obstacolele potențiale pentru realizarea pieței interne;
C. întrucât adoptarea directivei a fost importantă pentru artiști, nu numai în ceea ce privește inițiativele lor care au ca scop obținerea recunoașterii și tratamentul echitabil în calitate de persoane creative, dar și pentru rolul lor de contribuitori la valorile culturale; întrucât persistă totuși îngrijorări cu privire la efectele asupra piețelor obiectelor de artă din Europa și, în special, asupra caselor de licitații și comercianților numeroși de mici dimensiuni și specializați din UE;
D. întrucât directiva nu a fost pusă pe deplin în aplicare în toate statele membre decât la 1 ianuarie 2012;
E. întrucât în ultimii ani cota globală a UE pe piața operelor artiștilor în viață a scăzut semnificativ;
F. întrucât creația artistică contribuie la dezvoltarea continuă a vieții culturale și a patrimoniului UE;
G. întrucât piața operelor de artă și a antichităților aduce o contribuție semnificativă la economia globală, inclusiv la întreprinderile pe care le sprijină, în special cele din industriile creative;
H. întrucât directiva impune o sarcină administrativă comercianților și îi pune într-o situație dezavantajoasă pe comercianții din UE față de cei din țări terțe,
Tendințe ale pieței europene și ale pieței mondiale a operelor de artă
1. constată că piața operelor de artă a cunoscut un nivel record în 2011 și că venitul vânzărilor anuale a atins pragul de 11,57 miliarde USD, ceea ce corespunde unei creșteri de peste 2 miliarde de USD față de 2010(2); subliniază că piața operelor de artă și a antichităților își aduce o contribuție semnificativă la economia mondială, inclusiv în ceea ce privește întreprinderile pe care le sprijină, în special cele din industriile creative;
2. atrage atenția asupra faptului că, în 2011, piața europeană a operelor de artă a cunoscut o creștere accentuată; Regatul Unit deține o cotă de piață de 19,4 % din piața mondială, cu o creștere de 24 % a volumului de vânzări; Franța deține o cotă de piață de 4,5 %, cu o cifră de afaceri în creștere cu 9 %; în sfârșit, Germania, cu o cotă de piață de 1,8 %(3), a cunoscut o creștere a vânzărilor cu 23 %;
3. constată că piața chineză a deținut 41,4 % din piața mondială în 2011, devansând Statele Unite ale Americii, care au înregistrat o scădere cu 3 % a cifrei de afaceri și cu 6 % din cota de piață, trecând de la 29,5 % în 2010 la 23,5 % în 2011(4);
4. subliniază creșterea impresionantă înregistrată de China; remarcă totuși că această piață a operelor de artă este limitată în prezent doar la artiștii din această țară;
5. constată că tendința generală de deplasare a centrului gravității pieței operelor de artă înspre țările emergente este legată de globalizare, de dezvoltarea Asiei și de apariția de noi colecționari în aceste țări;
6. constată cu satisfacție că unele state terțe intenționează să introducă dreptul de suită în legislația lor națională; constată în special că, în Statele Unite ale Americii, a fost depusă, la 12 decembrie 2011, o propunere legislativă care vizează impunerea unei taxe aferente dreptului de suită de 7 % asupra revânzării operelor de artă contemporană; constată că, și în China, actualul proiect de lege privind dreptul de autor prevede introducerea unui drept de suită [articolul 11 alineatul (13)];
Punerea în aplicare a directivei
7. constată că valorile drepturilor de reproducere și de reprezentare sunt relativ nesemnificative în cazul artelor grafice și plastice, pentru care veniturile provin din vânzarea sau revânzarea operelor de artă;
8. insistă asupra faptului că dreptul de suită garantează o continuitate a remunerației pentru artiști, care, adesea, la începutul carierei, își vând operele la un preț scăzut;
9. constată că nici raportul Comisiei privind punerea în aplicare și efectele directivei, nici statisticile din domeniu nu sugerează că dreptul de suită a avut un efect negativ asupra pieței operelor de artă din Europa;
10. invită Comisia să efectueze o evaluare a impactului funcționării pieței operelor de artă în general, care să includă dificultățile administrative cu care se confruntă casele de licitații și comercianții de artă mai mici și de specialitate;
11. reamintește că mai multe dintre dispozițiile directivei asigură o aplicare echilibrată a dreptului de suită, luând în considerare interesele tuturor părților interesate, în special diminuarea treptată a ratelor aplicabile, plafonarea dreptului la 12 500 EUR, excluderea vânzărilor de mică valoare și acordarea de derogări în cazul revânzărilor pentru primul cumpărător; subliniază totuși că directiva impune o povară administrativă comercianților;
12. observă că dreptul de suită în beneficiul autorului în viață al unei opere de artă originale poate constitui un instrument util pentru a împiedica discriminarea artiștilor;
Concluzii
13. reamintește că piața operelor de artă a fost evaluată la 10 miliarde USD în 2010 și la aproape 12 miliarde USD în 2012, iar dreptul de suită nu reprezintă decât 0,03 % din aceste sume; consideră că aceasta este o piață importantă, din partea căreia artiștii și moștenitorii lor trebuie să beneficieze de o remunerare echitabilă;
14. constată că studiile și statisticile referitoare la piața operelor de artă nu sugerează că dreptul de suită are un impact negativ asupra localizării pieței operelor de artă și nici asupra nivelului cifrelor de afaceri;
15. reamintește că directiva nu a fost pusă în aplicare în totalitate în toate statele membre decât la 1 ianuarie 2012, deși dreptul de suită este deja recunoscut în numeroase state membre de câteva zeci de ani;
16. subliniază că este important să se acorde sprijin proactiv artiștilor locali, inclusiv celor tineri;
17. consideră că este prematur să se efectueze o nouă analiză a directivei încă din 2014, potrivit propunerii Comisiei, și sugerează realizarea analizei respective în 2015 (și anume la 4 ani de la evaluarea efectuată în 2011);
18. invită Comisia să reexamineze, în următorul său raport de evaluare, pertinența ratelor aplicabile, pragurile aferente și pertinența categoriilor de beneficiari ai directivei;
19. solicită Comisiei să colaboreze îndeaproape cu părțile interesate pentru a consolida poziția pieței europene a operelor de artă și a soluționa anumite chestiuni precum „efectul de cascadă” și dificultățile administrative cu care se confruntă casele de licitații și comercianții de mici dimensiuni și specializați;
20. salută inițiativele întreprinse de unele țări terțe în direcția instituirii dreptului de suită și invită Comisia să depună în continuare eforturi în forurile multilaterale pentru a consolida poziția pieței europene de artă la nivel mondial;
o o o
21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Modificarea articolului 70 din Regulamentul de procedură al Parlamentului referitor la negocierile interinstituționale din cadrul procedurilor legislative
322k
71k
Decizia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 privind modificarea articolului 70 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European referitor la negocierile interinstituționale din cadrul procedurilor legislative (2011/2298(REG))
– având în vedere scrisoarea Președintelui său din 18 aprilie 2011,
– având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0281/2012),
1. decide să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;
2. reamintește că aceste modificări vor intra în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.
Textul în vigoare
Amendamentul
Amendamentul 1 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 – alineatul 1
(1) Negocierile cu celelalte instituții în scopul ajungerii la un acord în cursul unei proceduri legislative se desfășoară ținând seama de Codul de conduită pentru negocieri în contextul procedurii legislative ordinare.
(1) Negocierile cu celelalte instituții în scopul ajungerii la un acord în cursul unei proceduri legislative se desfășoară ținând seama de Codul de conduită stabilit de Conferința președinților.
Amendamentul 13 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 – alineatul 2
(2) Înainte de deschiderea unor astfel de negocieri, comisia competentă ar trebui, în principiu, să hotărască cu majoritatea membrilor care o compun și să adopte un mandat și o serie de orientări sau priorități.
(2) Negocierile în cauză se deschid doar după ce comisia competentă adoptă, de la caz la caz pentru fiecare procedură legislativă vizată și cu majoritatea membrilor care o compun, o decizie privind deschiderea negocierilor. Decizia respectivă stabilește mandatul și componența echipei de negociere. Deciziile respective se notifică Președintelui, care informează periodic Conferința președinților cu privire la acestea.
Amendamentul 3 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 – alineatul 2 – paragraful 1 a (nou)
Mandatul constă într-un raport adoptat în cadrul comisiei și depus spre a fi analizat ulterior de către Parlament. În mod excepțional, în cazul în care comisia competentă consideră că există motive întemeiate pentru deschiderea negocierilor înainte de adoptarea unui raport în cadrul comisiei, mandatul poate consta într-un set de amendamente sau într-un set de obiective, priorități sau orientări clar definite.
Amendamentul 4 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 – alineatul 2 a (nou)
(2a)Echipa de negociere este condusă de către raportor și prezidată de către președintele comisiei competente sau de către un vicepreședinte desemnat de către președinte. Din echipă fac parte cel puțin raportorii alternativi din partea fiecărui grup politic.
Amendamentele 5 și 18 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 – alineatul 2 b (nou)
(2b)Orice document destinat dezbaterilor din cadrul unei reuniuni cu Consiliul și Comisia („trilog”) se prezintă sub forma unui document care expune pozițiile instituțiilor implicate și indică posibile soluții de compromis și care se distribuie echipei de negociere cu cel puțin 48 de ore sau, în caz de urgență, cu cel puțin 24 de ore înaintea trilogului în cauză.
După fiecare trilog, echipa de negociere prezintă un raport în cadrul următoarei reuniuni a comisiei competente. Documentele care reflectă rezultatul celui mai recent trilog sunt puse la dispoziția comisiei.
În cazul în care nu este posibilă convocarea la timp a unei reuniuni a comisiei, echipa de negociere raportează președintelui comisiei, raportorilor alternativi și coordonatorilor comisiei, după caz.
Comisia competentă poate actualiza mandatul în funcție de evoluția negocierilor.
Amendamentul 6 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 – alineatul 3
(3) În cazul în care negocierile conduc la un compromis cu Consiliul în urma adoptării raportului respectiv în comisie, aceasta din urmă este, în orice caz, consultată din nou înainte de votul în plen.
(3) În cazul în care negocierile conduc la un compromis, comisia competentă este informată fără întârziere. Textul convenit este transmis spre examinare comisiei competente. Dacă este aprobat prin vot în cadrul comisiei, textul convenit este supus spre examinare Parlamentului sub forma corespunzătoare, cu includerea amendamentelor de compromis. Textul poate fi prezentat sub formă de text consolidat, cu condiția să expună în mod clar modificările aduse propunerii de act legislativ supuse spre examinare.
Amendamentul 7 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 – alineatul 3 a (nou)
(3a)În cazul în care cadrul ales presupune recurgerea la procedura comisiilor asociate sau la procedura reuniunilor comune ale comisiilor, articolele 50 și 51 se aplică deciziei privind deschiderea negocierilor și modului de desfășurare a negocierilor respective.
În cazul unui dezacord între comisiile în cauză, modalitățile de deschidere și desfășurare a negocierilor se stabilesc de către președintele Conferinței președinților de comisie, în conformitate cu principiile enunțate în articolele menționate mai sus.
Amendamentul 8 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 a (nou) – titlu
Articolul 70 a
Aprobarea unei decizii privind deschiderea negocierilor interinstituționale înainte de adoptarea unui raport în cadrul comisiei
Amendamentul 9 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 a (nou) – alineatul 1
(1)Orice decizie a unei comisii privind deschiderea negocierilor înainte de adoptarea unui raport în cadrul comisiei se traduce în toate limbile oficiale, se distribuie tuturor deputaților din Parlament și se transmite Conferinței președinților.
La cererea unui grup politic, Conferința președinților poate decide înscrierea unui punct, spre a fi examinat în cadrul unei dezbateri și supus la vot, în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune a Parlamentului ulterioare difuzării, iar, în acest caz, Președintele stabilește un termen de depunere a amendamentelor.
În lipsa unei decizii a Conferinței președinților de a înscrie punctul în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune respective, decizia privind deschiderea negocierilor este anunțată de către Președinte în deschiderea perioadei de sesiune în cauză.
Amendamentul 16 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 70 a (nou)
(2)Acest punct se înscrie în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune a Parlamentului care urmează anunțului, spre a fi examinat în cadrul unei dezbateri și supus la vot, iar Președintele stabilește un termen de depunere a amendamentelor în cazul în care un grup politic sau cel puțin 40 de deputați solicită acest lucru în termen de 48 de ore de la anunț.
În caz contrar, se consideră că decizia privind deschiderea negocierilor a fost aprobată.
Modificarea articolului 181 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European referitor la stenogramele dezbaterilor și a articolului 182 referitor la înregistrarea audiovizuală a dezbaterilor
278k
54k
Decizia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 privind modificarea articolului 181 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European referitor la stenogramele dezbaterilor și a articolului 182 referitor la înregistrarea audiovizuală a dezbaterilor (2012/2080(REG))
– având în vedere scrisoarea Președintelui său din 13 ianuarie 2012,
– având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2011 privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, astfel cum a fost modificat de Consiliu - toate secțiunile - și scrisorile rectificative nr. 1/2012 și nr. 2/2012 privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012(1),
– având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0336/2012),
A. întrucât economiile bugetare în domeniul traducerii și interpretării nu trebuie să pericliteze principiul multilingvismului, dar sunt posibile cu ajutorul inovării și al unor noi metode de lucru(2),
1. decide să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;
2. atrage atenția asupra faptului că aceste modificări vor intra în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.
Textul în vigoare
Amendamentul
Amendamentul 1 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 181 – alineatul 1
(1) Pentru fiecare ședință se întocmește, în toate limbile oficiale, stenograma dezbaterilor.
(1) Pentru fiecare ședință se întocmește stenograma dezbaterilor sub forma unui document multilingv în care toate intervențiile orale apar în limba lor originală.
Amendamentul 2 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 181 – alineatul 2
(2) Vorbitorii au obligația de a retrimite Secretariatului, în termen de o săptămână, corecturile făcute la textul discursurilor lor.
(2) Vorbitorii pot efectua corecturi la textul intervențiilor lor orale în termen de cinci zile lucrătoare. Corecturile se trimit Secretariatului în termenul respectiv.
Amendamentul 3 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 181 – alineatul 3
(3) Stenogramele se publică sub formă de anexă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3) Stenogramele multilingve se publică sub formă de anexă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se păstrează în arhivele Parlamentului.
Amendamentul 4 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 181 – alineatul 4
(4) Deputații pot solicita traducerea în termen scurt a unor părți din stenogramă.
(4) La cererea unui deputat, o parte din stenogramă se traduce în orice limbă oficială. Dacă este necesar, traducerea este furnizată în termen scurt.
Amendamentul 5 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 182 – paragraful -1 (nou)
Dezbaterile Parlamentului sunt difuzate în timp real pe site-ul său de internet în limbile în care se desfășoară, împreună cu banda sonoră multilingvă a tuturor cabinelor de interpretare active.
Amendamentul 6 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 182 – paragraful 1
Imediat după ședință, o înregistrare audiovizuală a dezbaterilor, conținând inclusiv banda sonoră a tuturor cabinelor de interpretare, este realizată și pusă la dispoziția publicului pe internet.
Imediat după ședință, se realizează o înregistrare audiovizuală indexată a dezbaterilor în limbile în care s-au desfășurat, împreună cu banda sonoră multilingvă a tuturor cabinelor de interpretare active, care se pune la dispoziția publicului pe site-ul de internet al Parlamentului pe durata legislaturii actuale și a celei viitoare, după care se păstrează în arhivele Parlamentului. Înregistrarea audiovizuală respectivă conține un link către stenogramele multilingve ale dezbaterilor imediat ce acestea devin disponibile.
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (COM(2010)0542 – C7-0317/2010 – 2010/0271(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0542),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0317/2010),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 ianuarie 2011(1),
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 28 septembrie 2012 de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru transport și turism (A7-0445/2011),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 168/2013.)
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea vehiculelor agricole și forestiere (COM(2010)0395 – C7-0204/2010 – 2010/0212(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2010)0395),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0204/2010),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 9 decembrie 2010(1),
– având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 28 septembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0446/2011),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 20 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 167/2013.)
Plățile efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil
345k
142k
Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 - Către o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil (2012/2040(INI))
– având în vedere articolul 26 și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Cartea verde a Comisiei din 11 ianuarie 2012, intitulată „Către o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil” (COM(2011)0941), denumită în continuare „Cartea verde”,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012, intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),
– având în vedere consultarea publică organizată de Comisie între 11 ianuarie 2012 și 11 aprilie 2012 cu privire la Cartea verde,
– având în vedere conferința organizată de Comisie la 4 mai 2012 cu privire la plățile efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009(1),
– având în vedere documentul de informare din martie 2012 referitor la aplicarea normelor de concurență în sectorul plăților, elaborat de subgrupul pentru bănci și plăți din cadrul Rețelei europene în domeniul concurenței(2),
– având în vedere recomandările Băncii Centrale Europene din aprilie 2012 privind securitatea plăților pe internet(3),
– având în vedere răspunsul Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) din 11 aprilie 2012 la consultarea publică a Comisiei cu privire la Cartea verde intitulată „Către o piață europeană integrată a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil”(4);
– având în vedere documentul de lucru al Comitetului Economic și Social European din 22 mai 2012 referitor la Cartea verde (INT/634),
– având în vedere Decizia Comisiei din 24 iulie 2002 privind o procedură în conformitate cu articolul 81 din Tratatul CE și cu articolul 53 din Acordul privind SEE în Cazul COMP/29.373 Visa International(5),
– având în vedere Decizia Comisiei din 19 decembrie 2007 privind o procedură în temeiul articolului 81 din Tratatul CE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (Cazul COMP/34.579 – MasterCard, Cazul COMP/36.518 – EuroCommerce, Cazul COMP/38.580 – Commercial Cards(6)),
– având în vedere hotărârea Tribunalului din 24 mai 2012 în cauza MasterCard, Inc. și alții împotriva Comisiei Europene(7),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0304/2012),
A. întrucât piața europeană a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil este în continuare fragmentată dincolo de frontierele naționale și numai câțiva actori majori au capacitatea de a se face acceptați de comercianți și de a opera la nivel transfrontalier;
B. întrucât poziția dominantă a doi prestatori neeuropeni de servicii de plată cu cardul pot genera taxe excesive și nejustificate atât pentru consumatori, cât și pentru comercianți, iar băncile corespunzătoare (așa numitele bănci de emitere și de acceptare) profită de această situație așa cum afirmă Comisia în cartea verde;
C. întrucât dezvoltarea și utilizarea la o scară mai largă a plăților cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil pot ajuta, de asemenea, comerțul electronic european să capete o amploare și o diversitate sporite;
D. întrucât proporția și varietatea plăților efectuate pe internet și de pe telefonul mobil înregistrează o creștere constantă în Europa și în întreaga lume;
E. întrucât, ca urmare a progreselor înregistrate, sistemele de plată cu cardul pot fi înlocuite treptat prin alte mijloace de plată electronice și mobile;
F. întrucât Cartea verde nu abordează costurile și consecințele sociale asociate plăților în numerar sau prin cec comparativ cu plățile efectuate cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil, împiedicând astfel o analiză a costurilor economice și în materie de bunăstare, precum și a beneficiilor sociale ale plăților în numerar sau prin cec;
G. întrucât modelul de afaceri actual pentru plățile cu cardul permite niveluri excesive ale comisioanelor bancare multilaterale (CIM), care uneori par să depășească costul efectiv al finanțării sistemului, fapt ce reprezintă un obstacol în calea concurenței pe piața plăților;
H. întrucât acceptarea transfrontalieră este o opțiune accesibilă în prezent doar unui număr limitat de operatori și întrucât această procedură ar putea să lărgească posibilitățile de alegere ale comercianților, mărind astfel concurența și reducând costurile pentru consumatori;
I. întrucât suprataxele pentru utilizarea plăților cu cardul nu sunt permise în unele state membre, însă sunt practicate la scară largă în altele și întrucât suprataxele excesive au fost în defavoarea consumatorilor deoarece adeseori prestatorii de servicii de plată nu oferă metode de plată alternative pentru plățile cu suprataxă;
J. întrucât cadrul SEPA (zonei unice de plăți în euro) pentru plățile prin card prevede posibilitatea folosirii de către clienți a cardurilor de uz general pentru a efectua plăți și retrageri de numerar în euro în zona SEPA cu aceeași ușurință și aceleași facilități ca în țara de origine. Nu ar trebuie să existe diferențe între folosirea cardului (cardurilor) în țara de origine sau în alt loc din cadrul SEPA. Nu ar trebui să mai existe sisteme de carduri de uz general create pentru folosirea într-o singură țară și nici sisteme de carduri create numai pentru uzul transfrontalier în cadrul SEPA.
K. întrucât se poate preconiza că migrarea cu succes către SEPA va stimula dezvoltarea de mijloace paneuropene de plată inovatoare,
Diferitele metode de plată
1. salută Cartea verde a Comisiei și consideră că întrebările și considerațiile ridicate în cadrul ei sunt foarte relevante și este pe deplin de acord cu obiectivele menționate pentru creșterea concurenței, a diversității, a inovării și a securității plăților, precum și a încrederii consumatorilor;
2. este de acord cu punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia trebuie să se distingă trei piețe diferite ale produselor în domeniul sistemelor de carduri bancare cu patru părți- mai întâi, o piață în cadrul căreia diferitele sisteme de carduri se află în concurență pentru a-și asigura la nivelul instituțiilor financiare clienții de emitere sau acceptare; apoi, o primă piață „în aval”, în cadrul căreia băncile de emitere se află în concurență pentru clientela formată din titularii de carduri bancare („piața de emitere”); în sfârșit, o a doua piață „în aval”, în care băncile de acceptare se află în concurență pentru clientela formată din comercianți („piața de acceptare”) și consideră că libera concurență trebuie consolidată pe fiecare dintre aceste piețe;
3. subliniază importanța autoreglementării bazate pe piață în cooperare cu toate părțile interesate, dar recunoaște că autoreglementarea nu poate obține rezultatele dorite într-un termen acceptabil ca urmare a conflictelor de interese; se așteaptă ca Comisia să prezinte propunerile legislative necesare pentru a asigura o veritabilă SEPA pentru plățile efectuate cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil și subliniază în acest sens importanța viitoarei revizuiri a Directivei privind serviciile de plată;
4. subliniază nevoia unei viziuni clare și cuprinzătoare a SEPA pentru plățile efectuate cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil și furnizarea orientărilor și termenelor necesare pentru atingerea obiectivului fundamental potrivit căruia nu trebuie să existe nicio diferență între plățile transfrontaliere și cele naționale;
5. subliniază nevoia progreselor către un sistem de compensare și decontare în timp real, care este deja accesibil din punct de vedere tehnic și utilizat pentru anumite plăți și subliniază că evoluția către o economie în timp real ar trebui să fie un obiectiv important la nivelul întregii SEPA și că un sistem interbancar avansat în timp real ar trebui să fie accesibil la nivelul întregii SEPA;
6. așadar, consideră că toate sistemele naționale de plată cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil ar trebui să adere sau să se transforme într-un sistem paneuropean compatibil SEPA astfel încât toate plățile efectuate cu cardul, de pe telefonul mobil și pe internet să fie acceptate oriunde în SEPA, iar Comisia ar trebui să sugereze perioada necesară pentru realizarea acestei tranziții;
7. subliniază faptul că toate terminalele ar trebui să poată accepta toate cardurile și să respecte cerințele de interoperabilitate și, prin urmare, ar trebui înlăturată orice barieră tehnică generată de diferențele privind cerințele de funcționalitate și certificare pentru terminale, întrucât standardele și normele comune și aplicațiile informatice standardizate pentru terminalele ar crește concurența;
8. consideră că un demers de autoreglementare nu este suficient pentru piața europeană integrată de plăți; invită Comisia să ia măsuri legislative pentru a asigura securitatea plăților, concurența loială, incluziunea financiară, protecția datelor cu caracter personal și transparența pentru consumatori;
9. invită Comisia să reformeze guvernanța SEPA pentru a garanta că procesul de luare a deciziilor este democratic, transparent și în serviciul interesului public; remarcă faptul că aceasta necesită un rol mai activ și de prim-plan al Comisiei și al Băncii Centrale Europene (BCE) în guvernanța SEPA, precum și o reprezentare echilibrată a tuturor părților interesate în organismele decizionale și de punere în aplicare a deciziilor SEPA, garantând implicarea suficientă a utilizatorilor finali;
10. își exprimă îngrijorarea față de reglementarea nejustificat de strictă, în stadiul actual, a piețelor plăților pe internet și de pe telefonul mobil, deoarece aceste metode de plată se află încă în proces de dezvoltare; consideră că orice inițiativă legislativă în acest sector riscă să fie caracterizată de un accent nejustificat pe instrumente de plată deja existente și astfel poate descuraja inovația și poate perturba piața înainte ca aceasta să se dezvolte; solicită Comisiei să adopte, în cadrul oricărei propuneri viitoare, o abordare adecvată a acestor metode noi de plată, asigurând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în special pentru consumatorii vulnerabili;
11. subliniază că, deși plățile electronice joacă un rol tot mai important în Europa și în lume, există încă obstacole serioase în calea unei piețe unice digitale europene integrate pe deplin și în mod eficient, competitivă, inovatoare, sigură, transparentă și favorabilă consumatorilor în ceea ce privește aceste forme de plăți;
12. constată că în contextul crizei actuale este esențial să se ia măsuri care să încurajeze creșterea economică și crearea de locuri de muncă și să relanseze consumul, că deși piața digitală este o oportunitate importantă în vederea atingerii acestor obiective, Uniunea Europeană trebuie, în acest sens, să fie în măsură să instituie o piață internă digitală completă, și că este esențial, pe de-o parte, să se elimine obstacolele existente și, pe de altă parte, să se încurajeze încrederea consumatorilor; în acest sens, existența unei piețe unice europene a plăților efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil, neutră și sigură, care să faciliteze libera concurență și inovarea, este esențială pentru realizarea unei veritabile piețe unice digitale și ar putea aduce o contribuție majoră la creșterea încrederii consumatorilor;
13. constată că dezvoltarea unor sisteme de plată transparente, sigure și eficiente pe piața digitală europeană este esențială pentru a garanta o veritabilă economie digitală și pentru a facilita comerțul electronic transfrontalier;
14. subliniază faptul că un cadru european pentru plăți electronice sigur, fiabil și transparent este esențial pentru lansarea unei piețe digitale unice; accentuează importanța organizării unor campanii de informare în scopul sensibilizării consumatorilor cu privire la opțiunile disponibile pe piață și la condițiile și cerințele pentru plăți electronice sigure, considerând că asemenea campanii ar trebui să se deruleze la nivelul UE, pentru a depăși, de asemenea, preocupările de multe ori nefondate legate de aceste forme de plată; consideră că, în această privință, punctele de contact destinate consumatorilor ar consolida încrederea în plățile la distanță;
15. subliniază că, în acest context, ar trebui să se ia măsuri care să pună capăt practicii frecvente de discriminare a consumatorilor europeni, ale căror plăți pentru tranzacțiile electronice transfrontaliere nu sunt acceptate din cauza provenienței acestora;
16. regretă faptul că, în situația actuală, majoritatea costurilor pentru plăți nu sunt transparente, subliniind faptul că cei care nu folosesc metode de plată scumpe totuși își acoperă costurile; reamintește faptul că fiecare metodă de plată își are costurile sale; prin urmare, solicită Comisiei, de asemenea, să țină seama în viitor de costurile, caracteristicile și impactul social al plăților în numerar și prin cec pentru toți actorii de pe piață comparativ cu alte metode de plată; reamintește că toți europenii ar trebui să aibă acces la servicii bancare de bază; subliniază faptul că măsurile pentru realizarea standardelor tehnice comune se iau în lumina importanței, eficienței și suficienței standardelor aflate în vigoare în prezent în Europa;
Standardizare și interoperabilitate
17. consideră că standardele tehnice comune, pe baza accesului deschis, nu doar ar îmbunătăți competitivitatea economiei europene și funcționarea pieței interne, ci ar promova interoperabilitatea și ar aduce totodată avantaje în materie de securitate sub forma unor standarde de securitate comune, ceea ce ar fi în beneficiul consumatorilor și al comercianților deopotrivă;
18. subliniază faptul că pentru plățile pe internet sau de pe telefonul mobil majoritatea standardelor ar trebui să fie aceleași ca cele pentru actualele plăți SEPA, dar sunt necesare noi standarde pentru securitate și pentru identificarea clienților, precum și pentru a furniza servicii interbancare online în timp real și subliniază faptul că dezvoltarea de noi standarde nu este suficientă, implementarea coordonată fiind cel puțin la fel de importantă;
19. subliniază faptul că standardizarea nu ar trebui să impună bariere în calea concurenței și a inovării, ci ar trebui, în schimb, să elimine obstacolele, pentru a garanta un mediu concurențial echitabil pentru toate părțile; prin urmare, recomandă ca standardele să fie deschise pentru a permite inovarea și concurența pe piață, întrucât mandatarea unui standard unic sau închis ar limita dezvoltarea pieței și inovarea, ar impune o restricție disproporționată și nu ar crea condiții de concurență echitabile; totuși, ia act de investigația antitrust realizată de Comisie privind procesul de standardizare pentru plățile efectuate pe internet (plăți electronice) elaborat de Consiliul European al Plăților (EPC);
20. constată faptul că practic toate tranzacțiile de plată conțin același tip de date și subliniază faptul că ar trebui să existe o comunicare sigură a datelor pentru fiecare plată, făcând posibilă procesarea directă de la un capăt la altul în timp real; observă avantajele utilizării de către toate sistemele a aceluiași format de mesaj și reamintește că alegerea cea mai clară este cea folosită pentru transferul de credit și debitarea directă așa cum sunt definite în anexa la Regulamentul privind data-limită a SEPA (adică ISO XML 20022); recomandă utilizarea aceluiași format de mesaj în toate comunicările de date de tranzacții de la terminal la client, cuprinzând toate informațiile relevante;
21. subliniază faptul că, având în vedere creșterea rapidă a pieței, dar, în prezent, faza incipientă de dezvoltare a pieței pentru plățile electronice și de pe telefonul mobil, impunerea de standarde obligatorii în aceste domenii esențiale pentru consolidarea pieței unice digitale în Europa ar implica riscul unor efecte negative pentru inovare, concurență și creșterea pieței;
22. subliniază faptul că, potrivit sintezei reacțiilor primite de Comisie la consultarea publică privind Cartea verde, adeseori implementarea standardelor dezvoltate reprezintă o provocare majoră; invită Comisia să studieze posibilitatea mecanismelor de punere în executare, cum ar fi stabilirea termenelor limită de migrare;
23. subliniază faptul că taxele pentru retragerile în numerar de la ATM-uri în afara sistemului de plăți al propriei bănci sau a sistemului de card bancar ar trebui să se bazeze mai mult pe costurile în cadrul SEPA;
24. subliniază faptul că cerințele în materie de standardizare și interoperabilitate ar trebui să vizeze îmbunătățirea competitivității, transparenței, caracterului inovator, securității plăților și eficienței pieței europene a plăților, în avantajul tuturor clienților și al altor părți interesate; subliniază faptul că cerințele în materie de standardizare nu ar trebui să impună obstacole prin diferențe inutile în raport cu piața globală; în plus, consideră că standardele comune ar trebui stabilite și la nivel mondial, în strânsă cooperare cu principalii parteneri economici ai UE;
25. solicită Comisiei să evalueze posibilele modalități de promovare a intrării unor actori noi pe piața cardurilor, luând în considerare, de exemplu, oportunitatea unei infrastructuri comune de plată pentru toate tranzacțiile, indiferent de furnizorul cardului;
26. precizează că separarea infrastructurilor de plată de sistemele de plată ar putea spori concurența, deoarece operatorii mai mici nu ar întâmpina blocaje din cauza constrângerilor tehnice; subliniază faptul că prestatorii de servicii de plată ar trebui să fie liberi să aleagă orice combinație de servicii de emitere și de acceptare disponibile în cadrul sistemelor de plată de pe piață, iar infrastructura de plăți ar trebui să proceseze în mod neutru tranzacțiile diferitelor sisteme paralele de plată pentru instrumente similare;
27. constată că este important să se asigure că aceste măsuri respectă întotdeauna principiile concurenței libere și echitabile și intrării și accesului liber pe piață, luând în considerare viitoarele inovații tehnologice din acest sector, astfel încât să se adapteze la viitoarele evoluții, să promoveze și să faciliteze în mod constant inovarea și competitivitatea;
Guvernanța
28. îndeamnă Comisia să propună acte legislative privind o mai bună guvernanță a SEPA, acoperind structura organizatorică legată de dezvoltarea principalelor caracteristici ale serviciilor de plată și de implementarea cerințelor care trebuie îndeplinite, în timp ce dezvoltarea standardelor tehnice și de securitate ar fi organizate separat pentru susținerea punerii în aplicare a legislației aferente; solicită o reprezentare mai echilibrată a tuturor părților interesate în continuarea dezvoltării de standarde tehnice și de securitate comune în ceea ce privește sistemele de plată; îndeamnă Comisia să răspundă invitațiilor anterioare ale Parlamentului legate de reforma guvernanței SEPA, pentru a asigura o mai bună reprezentare a utilizatorilor de servicii de plată în procesele de luare a deciziilor și de stabilire a standardelor; remarcă faptul că aceste părți pot include, fără a se limita neapărat la acestea, Consiliul European al Plăților (EPC), organizațiile de consumatori, organizațiile de comercianți, mari lanțuri de desfacere cu amănuntul, Autoritatea bancară europeană (ABE), Comisia, experți din diverse domenii, prestatorii nebancari de servicii de plată și comerțul prin card, pe internet și de pe telefonul mobil și operatori de telefonie mobilă; solicită acestor părți interesate să-și organizeze activitatea potrivit noii structuri de guvernanță în care Consiliul SEPA are un rol important; consideră că Consiliul SEPA ar trebui asistat de diferite comitete tehnice sau grupuri de lucru pentru plățile electronice, plățile mobile, prin card și în numerar și alte aspecte privind standardizarea și de grupuri de lucru ad-hoc; reamintește angajamentul Comisiei din declarația privind guvernanța SEPA la Regulamentul (UE) nr. 260/2012 de a prezenta o propunere înainte de sfârșitul anului 2012; invită organismele europene de standardizare, cum ar fi Comitetul European de Standardizare (CEN) și Institutul European de Standardizare în Telecomunicații (ETSI), în colaborare cu Comisia, să joace un rol mai activ în procesul de standardizare a plăților efectuate cu cardul;
29. recunoaște, în acest context, că SEPA reprezintă fundamentul creării unei piețe europene integrate de plăți și ar trebui să servească ca bază pentru dezvoltarea acesteia și pentru transformarea ei într-o piață mai inovatoare și mai competitivă;
30. consideră că aplicarea normelor privind plățile electronice este adesea dificilă, inadecvată și neregulată în Europa și că ar trebui să se intensifice eforturile pentru a garanta o aplicare corespunzătoare și uniformă a normelor;
31. afirmă că un demers de autoreglementare nu este suficient; consideră că Comisia și BCE, în cooperare cu statele membre, ar trebui să aibă un rol mai activ și de prim-plan și că toate părțile interesate în cauză, inclusiv asociațiile de consumatori, ar trebui să participe și să fie consultate în mod corespunzător în cadrul procesului decizional;
32. consideră că este probabil ca în viitor activitățile tot mai multor companii europene să depindă efectiv de capacitatea de a accepta plăți cu cardul; consideră că este în interesul publicului să se definească norme obiective care să stabilească circumstanțele și procedurile conform cărora sistemele de plată cu cardul pot refuza unilateral să își dea acordul;
33. consideră important să se consolideze guvernanța SEPA și să se ofere Consiliului SEPA reînnoit un rol mai important și consideră că acest nou organ de conducere ar trebui să fie format din principalele părți interesate relevante și să fie conceput astfel încât să creeze posibilitatea controlului democratic prin intermediul Comisiei și al altor autorități europene; propune ca un Consiliu SEPA reînnoit să preia inițiativa, să stabilească un calendar și un plan de lucru, să decidă în privința priorităților și a chestiunilor majore și să arbitreze astfel neînțelegerile dintre părțile interesate; subliniază că controlul democratic ar trebui asigurat printr-un rol mai important acordat Comisiei, BCE și ABE;
34. salută consultarea părților interesate realizată de Comisie ca parte din Cartea verde privind guvernanța SEPA, în conformitate cu considerentul 5 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 și așteaptă cu interes propunerea pe care Comisia intenționează s-o prezinte în acest domeniu la sfârșitul acestui an; subliniază faptul că prioritatea imediată a tuturor părților interesate SEPA trebuie să fie pregătirea migrării SEPA conform condițiilor stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 260/2012 pentru a asigura o bună tranziție de la utilizarea sistemelor de plată naționale la cele paneuropene;
Acceptarea transfrontalieră
35. subliniază că standardizarea suplimentară și alinierea practicilor în vederea înlăturării barierelor tehnice și a cerințelor naționale de compensare și decontare ar contribui la o mai bună promovare a acceptării transfrontaliere, procedură care ar intensifica concurența și ar lărgi opțiunile disponibile comercianților, putând avea drept rezultat metode de plată mai rentabile pentru clienți; consideră că ar trebui informați mai bine comercianții în legătură cu posibilitățile transfrontaliere de acceptare;
36. îndeamnă să se urmărească activ soluții capabile să faciliteze în continuare acceptarea transfrontalieră, având în vedere avantajele sale pentru piața internă; își exprimă îngrijorarea față de obstacolele juridice și tehnice existente la nivel național, cum ar fi unele condiții de autorizare, care ar trebui eliminate pentru a nu exista un tratament diferit pentru un acceptator extern compatibil SEPA față de tratamentul primit de un acceptator intern în țara respectivă;
37. subliniază faptul că nu ar trebuie să existe diferențe majore între legislațiile privind diferitele conturi de plăți, iar plătitorul ar trebui să poată face un virament pe internet sau de pe telefonul mobil către orice beneficiar al cărui cont este deschis la orice instituție financiară conectată la SEPA;
38. subliniază faptul că toți prestatorii de servicii de plată ar trebuie să aibă aceleași drepturi de acces la instrumentele de compensare și decontare, dacă au proceduri adecvate de gestionare a riscului, îndeplinesc cerințele tehnice minime și sunt considerate suficient de stabile pentru a nu crea riscuri; de fapt, sunt supuse acelorași cerințe relevante ca și băncile;
Comisioanele interbancare multilaterale (CIM)
39. reamintește că potrivit hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 24 mai 2012 în „cauza Mastercard”, comisionul interbancar multilateral (CIM) poate fi considerat anticoncurențial și solicită Comisiei să propună o modalitate prin care să se țină seama de această decizie în reglementarea modelelor de afaceri ale plăților efectuate cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil.
40. ia act de faptul că veniturile obținute din CIM-uri în prezent sunt în multe cazuri prea ridicate comparativ cu costul pe care ar trebui să îl acopere; subliniază faptul că ar putea fi necesar un echilibru între diferitele taxe de plată pentru a asigura că practicile de subvenționare încrucișată nu promovează alegerea unor instrumente ineficiente și solicită Comisiei să garanteze prin regulament că CIM-urile nu denaturează concurența prin crearea de obstacole în calea noilor participanți la piață și a inovării; invită Comisia să efectueze, până la sfârșitul anului 2012, un studiu de evaluare a impactului privind diferitele opțiuni; subliniază faptul că sunt necesare claritatea și securitatea juridică cu privire la CIM-uri;
41. subliniază faptul că la capătul unei perioade de tranziție cardul de plăți compatibil SEPA al unei persoane din orice stat membru ar trebui acceptat la orice terminal de plăți din SEPA, iar plata ar trebui procesată în mod sigur; subliniază faptul că această cerință poate implica nevoia reglementării CIM-urilor pentru a ajunge sub un anumit prag, dar insistă aceasta nu trebuie să ducă la creșterea CIM-urilor în niciun stat, ci mai degrabă la o scădere și poate la o abordare zero într-o etapă ulterioară;
42. consideră că acceptarea la nivel transfrontalier sau central ar trebui consolidată și orice obstacol tehnic sau juridic ar trebui eliminat, întrucât ar contribui la reducerea nivelului CIM-urilor și a comisioanelor plătite de comercianți;
43. consideră că CIM-urile ar trebui să fie reglementate la nivel european, în vederea asigurării unui acces mai ușor al noilor participanți la piață la acceptarea transfrontalieră, oferind astfel comercianților o veritabilă posibilitate de a alege sistemele de plată la care doresc să adere; remarcă faptul că, în măsura în care noua propunere legislativă prevede existența unor comisioane, trebuie garantată transparența deplină privind elementele care constituie respectivele comisioane; reamintește faptul că articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 260/2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro subliniază că, după 1 februarie 2017, nu mai pot fi aplicate CIM-uri per tranzacție; solicită aceeași abordare pentru plățile efectuate cu cardul;
44. consideră că modelul de afaceri pentru sistemele de plați cu trei părți și mixte poate ridica preocupări privind concurența similare celor referitoare la sistemele de plăți cu patru părți; consideră, prin urmare, că toate sistemele de carduri, fie cu patru părți, cu trei părți sau mixte, precum și orice noi participanți la piață trebuie să beneficieze de tratament egal pentru a asigura condiții de concurență echitabile și pentru a stimula concurența și transparența pentru consumatori și comercianți;
Cuplarea mărcilor (co-badging)
45. constată că o cuplare a mărcilor, la care sistemele de plăți implicate au aderat în mod voluntar, ar fi în beneficiul consumatorilor, deoarece ar avea drept rezultat mai puține carduri în portofelele consumatorilor și ar facilita accesul sistemelor naționale interne la piața mai largă a SEPA, încurajând concurența; cu toate acestea, subliniază că nu ar trebui folosită cuplarea mărcilor pentru a evita sistemele naționale printr-o utilizare predeterminată a mărcii naționale;
46. subliniază că titularii de carduri ar trebui să aibă libertatea de a alege alternativa de cuplare activată pe propriul card și insistă asupra faptului că comercianții ar trebui să aibă dreptul de a alege alternativa de cuplare pe care sunt dispuși s-o accepte, iar în fiecare situație specifică de plată titularii de carduri ar trebui să aibă dreptul de a alege alternativa de cuplare preferată dintre cele acceptate de comerciant; invită Comisia să propună soluții pentru încurajarea cuplării a mai mult de un sistem compatibil SEPA; consideră că ar trebui analizate în mod serios aspecte cum ar fi compatibilitatea procedurilor de gestionare, interoperabilitatea tehnică și responsabilitatea în domeniul elementelor vulnerabile de securitate;
47. consideră că ar trebui introdus cardul multiplu printr-o informare adecvată a consumatorilor pentru ca aceștia să fie protejați și să nu fie expuși riscului de a fi implicați în situații înșelătoare; subliniază faptul că trebuie să fie foarte clar pentru toate părțile cine este responsabil pentru protecția și confidențialitatea datelor titularilor de carduri și ale comercianților și cine este responsabil pentru instrumentele de plată cuplate;
Suprataxe
48. consideră că suprataxele, rabaturile și alte practici de orientare a clientului (steering), în felul în care sunt aplicate în mod obișnuit, sunt adeseori dăunătoare pentru utilizatorii finali ai serviciilor de plată; ia act de faptul că suprataxarea bazată numai pe opțiunea de plată a clientului riscă să fie arbitrară și poate fi folosită în mod abuziv mai degrabă pentru a strânge venituri suplimentare decât pentru a acoperi costuri; consideră că ar fi importantă interzicerea posibilităților suprataxelor excesive în legătură cu comisionul de comerciant pentru o tranzacție individuală și controlul rabaturilor și al practicilor similare de ghidare a consumatorilor la nivelul UE; subliniază, prin urmare, faptul că comercianții ar trebui să accepte un instrument de plată utilizat curent fără suprataxe (cardul de debit compatibil SEPA, plata electronică), iar suprataxele asupra altor instrumente nu pot depăși în niciun moment costurile directe suplimentare ale respectivelor instrumente față de instrumentul acceptat fără suprataxe;
49. subliniază că este necesar să se solicite o mai mare transparență și o mai bună informare a consumatorului cu privire la suprataxele și taxele suplimentare pentru diversele metode de plată, dat fiind faptul că comercianții includ adesea costurile tranzacției în prețurile produselor și serviciilor lor și, prin urmare, consumatorii nu sunt informați în prealabil în mod corespunzător cu privire la costul total și, astfel, plătesc mai mult pentru achizițiile lor, situație care compromite încrederea consumatorilor;
50. subliniază faptul că suprataxarea bazată numai pe opțiunea de plată a clientului riscă să fie arbitrară, poate fi folosită în mod abuziv mai degrabă pentru a strânge venituri suplimentare decât pentru a acoperi costuri și în general nu este benefică pentru dezvoltarea pieței unice, întrucât împiedică concurența și mărește fragmentarea pieței și confuzia în rândul consumatorilor;
51. remarcă faptul că limitarea suprataxelor la costul direct al utilizării unui instrument de plată ar putea reprezenta o posibilitate, la fel ca și o interdicție la nivelul UE a suprataxării; prin urmare, invită Comisia să realizeze o evaluare de impact privind interzicerea posibilităților de suprataxare excesivă în legătură cu comisionul de comerciant, precum și privind interdicția la nivelul UE a suprataxări, conform articolului 19 din Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorilor;
Securitatea plăților
52. subliniază că, pentru a permite valorificarea deplină a potențialului plăților electronice, încrederea consumatorilor este esențială, drept care ar trebui să se asigure un nivel ridicat de securitate ca garanție împotriva riscului de fraudă și pentru a proteja datele sensibile și cu caracter personal ale consumatorilor;
53. subliniază faptul că ar trebui protejată confidențialitatea datelor consumatorilor în conformitate cu legislația europeană și națională și fiecare parte din lanțul de plată ar trebui să aibă acces numai la datele relevante pentru procesarea plății, iar restul datelor ar fi transferate în mod criptat;
54. consideră că cerințele minime de securitate pentru plățile efectuate pe internet, cu cardul și de pe telefonul mobil ar trebui să fie aceleași în toate statele membre și că ar trebui să existe un organism comun de reglementare care să stabilească cerințele; subliniază că soluțiile standardizate de securitate ar simplifica informațiile privind clienții și astfel ar fi modalitatea de adaptare a clienților la sistemele de securitate, ceea ce ar reduce costurile la PSP; prin urmare, sugerează ca toți prestatorii de servicii de plată (PSP) să fie obligați să adopte soluții comune de securitate minimă, care, desigur, pot fi îmbunătățite de prestatorii de servicii de plată, dar aceste îmbunătățiri nu ar trebui să devină obstacole în calea concurenței;
55. reamintește că responsabilitatea finală pentru măsurile de securitate asociate diferitelor metode de plată nu poate reveni clienților, dar că aceștia ar trebui să fie informați asupra precauțiilor în materie de securitate, iar instituțiile financiare ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru costurile legate de fraude, cu excepția cazului în care sunt generate de client „în urma fraudei sau a nerespectării, intenționate sau din neglijență gravă, a uneia sau a mai multor obligații care îi revin în temeiul articolului 56” din Directiva privind serviciile de plată„; consideră, prin urmare, că ar trebui încurajate campaniile de informare publică pentru a crește în rândul publicului gradul de informare și a spori numărul de cunoștințe legate de securitatea digitală în special; invită Comisia să țină seama, la dezvoltarea strategiei și instrumentelor pentru integrarea piețelor de plăți efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil, de standardele și recomandările AEPD cu privire la transparență, identificarea operator/persoană împuternicită de către operator, proporționalitate și drepturile persoanei vizate; consideră că este important ca toate fraudele din SEPA să fie raportate unui site centralizat pentru monitorizare, statistică și evaluare pentru a răspunde rapid unor noi amenințări la adresa securității și că principalele evoluții trebuie făcute publice; solicită Comisiei să extindă noțiunea luare în considerare a vieții private începând cu momentul conceperii dincolo de mecanismele de autentificare și garantare a securității pentru a asigura reducerea la minimum a datelor, a implementa setările de confidențialitate implicită, a limita accesul la informațiile despre persoane la ceea ce este strict necesar pentru a furniza serviciul și pentru a pune în aplicare instrumente care permit utilizatorilor să-și protejeze mai bine datele personale;
56. consideră că securitatea plăților cu cardul față în față este în general ridicată și că trecerea treptată de la cardurile magnetice la cardurile cu cip, care ar trebui finalizată rapid, va spori și mai mult nivelul de securitate; își exprimă preocuparea legată de aspecte de securitate asociate cu alte forme de plată cu cardul și legată de faptul că anumite aplicări actuale ale standardului EMV în Europa ar putea să nu fie pe deplin compatibile și solicită remedierea acestei situații nedorite și reamintește că soluțiile îmbunătățite sunt, de asemenea, necesare pentru plățile cu cardul la distanță în rețea; invită Comisia să strângă date din surse independente privind fraudele la plățile online și să introducă în propunerile sale legislative corespunzătoare dispoziții împotriva fraudei;
57. consideră că furnizarea către terțe părți a datelor cu privire la disponibilitatea fondurilor din conturile bancare presupune anumite riscuri; precizează că unul dintre aceste riscuri este imposibilitatea consumatorilor de a cunoaște pe deplin cine are acces la informațiile privind conturile acestora, în contextul cărui cadru legal și care operator răspunde de serviciile de plată pe care le utilizează consumatorul; subliniază faptul că protecția datelor nu poate fi compromisă în nicio etapă;
58. subliniază că o schimbările tehnice sau în materie de reglementare ar putea diminua aceste riscuri în materie de securitate și ar face ca plățile efectuate prin intermediul prestatorilor nebancari de servicii de plată să fie la fel de sigure precum plățile efectuate direct din conturile bancare, atât timp cât sunt disponibile în practică sisteme sigure, iar legitimitatea acestui tip de acces și organizațiile care solicită acest acces sunt definite în mod clar;
59. prin urmare, nu sprijină accesul părților terțe la informațiile privind contul bancar al clientului dacă nu s-a demonstrat că sistemul este sigur și dacă nu a fost testat amănunțit; precizează că, în orice reglementare, accesul părților terțe ar trebui limitat la informații binare (da-nu) privind disponibilitatea fondurilor și ar trebui să se acorde o atenție specială securității, protecției datelor și drepturilor consumatorilor; în special, consideră că ar trebui să se specifice în mod clar care părți pot avea acces la informații în mod nediscriminatoriu, precum și în ce condiții pot fi stocate datele și aceste dispoziții trebuie să facă obiectul unei relații contractuale între părțile implicate; subliniază faptul că ar trebui stabilită o distincție clară între accesul la informațiile privind disponibilitatea fondurilor pentru o anumită tranzacție și accesul la informațiile referitoare la contul unui client în general la crearea unui cadru de reglementare pentru accesul părților terțe; solicită Comisiei să asigure protecția datelor personale, propunând, după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor, o reglementare clară privind rolul jucat de fiecare actor în colectarea datelor și scopul în care se colectează datele și o definire clară a actorilor responsabili cu strângerea, procesarea și stocarea datelor; adaugă faptul că utilizatorii de carduri ar trebui să aibă posibilitatea de a avea acces la datele personale și de a le modifica, de asemenea, într-un context transfrontalier complex; consideră că cerințele privind protecția datelor personale ar trebui implementate în temeiul principiului luării în considerare a vieții private începând cu momentul conceperii/din oficiu (privacy by design/by default), iar întreprinderile sau consumatorii nu ar trebui să poarte responsabilitatea protejării propriilor date;
60. consideră că drepturile la rambursare ale consumatorilor ar trebui consolidate, atât în cazul plăților neautorizate, cât și al bunurilor și serviciilor nelivrate (sau livrate necorespunzător) și că mecanismele eficiente de recurs colectiv și de soluționare alternativă a litigiilor sunt instrumente indispensabile pentru protecția consumatorilor și în domeniul plăților electronice;
61. subliniază faptul că, pe măsură ce amenințările la adresa securității cresc, Comitetul European de Standardizare și Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații trebuie să se implice în mod activ în dezvoltarea standardelor de securitate;
62. subliniază faptul că, în cazul sistemelor de plăți în care unul sau mai mulți participanți sunt în diferite state membre, Comisia ar trebui să înainteze o propunere prin care să clarifice ce sistem judiciar sau extrajudiciar de soluționare al litigiilor ar trebui folosit și consumatorii ar trebui să folosească și aibă acces cu ușurință la aceste organisme alternative de soluționare a litigiilor;
o o o
63. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.
– având în vedere propunerile și comunicarea Comisiei Europene din 12 septembrie 2012 privind uniunea bancară,
– având în vedere concluziile summitului G20 din 18 iunie 2012 care a solicitat finalizarea lucrărilor privind sistemul bancar paralel pentru a realiza implementarea deplină a reformelor,
– având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(1),
– având în vedere raportul preliminar al echipei de lucru înființate de FSB privind tranzacțiile repo și împrumuturile de titluri de valoare publicat la 27 aprilie 2012 și raportul consultativ referitor la fondurile alocate tranzacțiilor pe piața monetară (FPM) publicat de IOSCO în aceeași zi,
– având în vedere studiul ocazional (nr. 133) al BCE privind sistemul bancar paralel în zona euro, dat publicității la 30 aprilie 2012,
– având în vedere Cartea verde a Comisiei privind sistemul bancar paralel (COM(2012)0102),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 iulie 2012 intitulat „Norme privind produsele, managementul lichidității, depozitari, fonduri de piață monetară și investiții pe termen lung pentru OPCVM,
– având în vedere raportul FSB publicat la 27 octombrie 2011 în legătură cu înăsprirea supravegherii și reglementării sistemului bancar paralel, ca răspuns la invitațiile adresate de G20 la Seul în 2010 și Cannes în 2011,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0354/2012),
A. întrucât conceptul de sistem bancar paralel (SBP), potrivit definiției FSB, se referă la sistemul de intermediere de credite care implică entități și activități din afara sistemului bancar tradițional;
B. întrucât entitățile reglementate din cadrul sistemului bancar tradițional participă în mod semnificativ la activitățile definite ca făcând parte din sistemul bancar paralel și sunt în multe feluri interconectate cu entitățile bancare paralele;
C. întrucât o proporție considerabilă din activitatea bancară paralelă are o latură care ține de sectorul bancar reglementat și respectiva latură ar trebui preluată în totalitate în cadrul de reglementare existent;
D. întrucât unele elemente care intră sub incidența termenului SBP sunt esențiale pentru finanțarea economiei reale și ar trebui avută o grijă corespunzătoare în momentul definirii domeniului de aplicare al oricărei măsuri de reglementare noi sau al extinderii domeniului de aplicare al unei măsuri existente;
E. întrucât o anumită parte din sectorul bancar paralel menține, în mod oportun, riscul separat de sectorul bancar evitând, drept urmare, un potențial impact asupra contribuabililor sau sistemului; întrucât, cu toate acestea, înțelegerea deplină a operațiunilor sistemului bancar paralel, a legăturilor dintre acestea și instituțiile și regulamentele financiare pentru a oferi transparență, reducerea riscului sistemic și eliminarea practicilor incorecte, reprezintă o parte necesară a stabilității financiare;
F. întrucât, pentru a face lumină în problema SBP, se impune ca orice reglementare să abordeze pe deplin aspectele legate de reversibilitatea, complexitatea și opacitatea activităților financiare care țin de acesta, în special într-o situație de criză;
G. întrucât FSB a estimat dimensiunea la nivel mondial a sistemului bancar paralel la aproximativ 51 de mii de miliarde EUR în 2011, în creștere față de valoarea din 2002, de 21 de mii de miliarde EUR; întrucât această valoare reprezintă 25-30 % din totalul sistemului financiar și jumătate din totalul activelor bancare;
H. întrucât, în ciuda anumitor efecte pozitive potențiale, precum creșterea eficienței sistemului financiar, sistemul bancar paralel a fost identificat ca fiind unul dintre principalele elemente declanșatoare sau factori care pot contribui la criza financiară și amenința stabilitatea sistemului financiar; întrucât FSB solicită o supraveghere mai strictă a participației în SBP, care (i) poate suscita preocupări referitoare la riscurile sistemice îndeosebi prin transformări ale scadenței/lichidităților, nivelul efectului de multiplicare și transferul de risc de credit deficient, precum și (ii) preocupări legate de arbitrajul de reglementare;
I. întrucât propunerile referitoare la sistemul bancar paralel și la structura componentelor de distribuție cu amănuntul și investiții ale împrumutătorilor reprezintă elemente importante ale unei implementări efective a deciziei G20 din 2008 privind reglementarea fiecărui produs și a fiecărui actor; întrucât Comisia trebuie să examineze acest domeniu cu mai multă rapiditate și mai mult simț critic;
J. întrucât SBP, ca fenomen global necesită o abordare normativă globală, pe baza recomandărilor FSB (care urmează să fie publicate în următoarele săptămâni), completate de recomandările altor organisme de reglementare naționale sau supranaționale;
A.Definiția sistemului bancar paralel
1. salută Cartea verde a Comisiei ca un prim pas în direcția unei monitorizări și a unei supravegheri mai stricte a SBP; susține abordarea Comisiei bazată pe reglementarea indirectă și pe extinderea sau revizuirea corespunzătoare a reglementării existente a SBP; în același timp subliniază necesitatea reglementării directe atunci când reglementările existente sunt insuficiente în ceea ce privește unele aspecte funcționale ale sale, evitând, în același timp, suprapunerile și asigurând corelarea cu reglementările existente; solicită o abordare holistică față de sistemul bancar paralel, care să acorde importanță atât aspectelor prudențiale, cât și aspectelor legate de conduita de piață; remarcă o trecere extensivă către finanțarea bazată pe piață și vânzarea cu amânuntul de produse financiare extrem de complexe; prin urmare, subliniază faptul că ar trebui aibă în vedere practicile de piață și protecția consumatorului;
2. subliniază faptul că orice înăsprire a reglementării instituțiilor de credit, firmelor de investiții și a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare va crea în mod necesar stimulente pentru a muta activitățile în afara domeniului de aplicare al legislației sectoriale existente; prin urmare, subliniază nevoia de a îmbunătăți procedurile pentru analizarea sistematică, preventivă a eventualului impact al modificărilor aduse legislației din sectorul financiar asupra fluxului de risc și de capital prin entități financiare mai puțin reglementate sau nereglementate și de a extinde regimul normativ în consecință pentru a evita arbitrajul de reglementare;
3. este de acord cu definiția dată de FSB sistemului bancar paralel, și anume „un sistem de intermediari, instrumente, entități sau contracte financiare care generează o combinație de funcții similare activităților bancare, aflate însă în afara zonei reglementate sau beneficiind de un regim de reglementare care fie este lax, fie nu comportă noțiunea de riscuri sistemice și care nu are acces garantat la facilitățile de lichidități oferite de banca centrală sau la garanțiile de credit oferite de sectorul public”; subliniază faptul că, în contradicție cu ceea ce poate sugera termenul, sistemul bancar paralel nu reprezintă neapărat o parte nereglementată sau ilegală a sectorului financiar; subliniază cât de dificilă este implementarea acestei definiții într-un context de monitorizare, reglementare și supraveghere, de asemenea, din cauza opacității persistente, a lipsei de date și a înțelegerii deficitare a acestui sistem;
B.Structurarea datelor și analiza
4. subliniază faptul că de la izbucnirea crizei doar puține practici ale SBP au dispărut; remarcă totuși că natura inovatoare a SBP poate duce la noi evoluții care pot reprezenta o sursă de risc sistemic care ar trebui abordată; de aceea, subliniază necesitatea de a colecta la nivel european și mondial date mai multe și mai pertinente referitoare la tranzacțiile din sistemul bancar paralel, participanții la piață, fluxurile și interconexiunile financiare, pentru a avea o imagine de ansamblu completă a sectorului;
5. consideră că o cooperare internațională strânsă și unirea eforturilor la nivel mondial sunt absolut esențiale pentru a obține o imagine completă asupra sistemului bancar paralel;
6. consideră că o imagine mai completă și o mai bună monitorizare și analiză vor permite identificarea atât a acelor aspecte ale SBP care au efecte benefice asupra economiei reale, cât și a acelora care stârnesc preocupări în legătură cu riscul sistemic și arbitrajul de reglementare; subliniază necesitatea unor proceduri mai stricte de evaluare a riscului, raportare și supraveghere, în cazul instituțiilor cu un profil de risc concentrat cu relevanță sistemică; reamintește angajamentele asumate de G20 în cadrul summitului de la Los Cobos de a elabora un sistem de identificatori internaționali ai entităților juridice și subliniază necesitatea de a asigura o reprezentare adecvată a intereselor europene în cadrul guvernanței sale;
7. remarcă că este necesar ca autoritățile de supraveghere să cunoască, cel puțin sub formă agregată, contractele repo încheiate de instituții, împrumuturile de titluri de valoare și toate formele de datorii sau de acorduri de recuperare de tipul popririlor sau clawback ale instituțiilor. Remarcă în continuare că pentru a aborda acest lucru, raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare referitor la CRD IV, care este în prezent negociat cu Consiliul, solicită raportarea acestor informații către un registru central de tranzacții sau un depozitar central de titluri de valoare pentru a favoriza accesul, printre altele, ABE, AEVMP, al autorităților competente relevante, CERS, al băncilor centrale relevante și al SEBC. remarcă, de asemenea, că acest raport solicită ca acordurile neînregistrate de recuperare a creanțelor să fie considerate fără efecte juridice în cadrul procedurilor de lichidare;
8. susține crearea și administrarea de către BCE a unei baze de date centralizate la nivelul UE privind tranzacțiile repo în euro alimentată de infrastructuri și bănci custode în măsura în care acestea internalizează decontarea repo în propria contabilitate; consideră totuși că o astfel de bază de date ar trebui să acopere tranzacțiile repo în toate denominările de monedă pentru ca autoritățile de supraveghere să aibă o imagine și o înțelegere de ansamblu cu privire la piața mondială a tranzacțiilor repo; solicită Comisiei să adopte rapid (la începutul lui 2013) o abordare coerentă pentru colectarea de date centralizate, identificând golurile informaționale și alăturându-se eforturilor depuse prin inițiativele altor organisme și autorități naționale, îndeosebi registrul de tranzacții creat în temeiul Regulamentului privind infrastructura pieței europene; invită Comisia să înainteze un raport (până la mijlocului lui 2013) care să acopere, fără a se limita la aceasta, construcția instituțională necesară (de exemplu, BCE, CERS, un registru central independent), conținutul și frecvența interogării de date, în special cu privire la tranzacțiile repo în euro și transferurile de risc financiar și nivelul resurselor necesare;
9. consideră că, în ciuda cantității substanțiale de date și informații solicitate de DCC în baza obligației de raportare repo, Comisia ar trebui să investigheze disponibilitatea, actualitatea și exhaustivitatea datelor în scopul cartografierii și monitorizării;
10. salută dezvoltarea unui identificator internațional al entităților juridice, și consideră că, având în vedere utilitatea acestuia, ar trebui dezvoltate standarde comune similare în legătură cu cerințele de raportare aferente operațiunilor repo și cu titluri de valoare care să acopere principalul, rata dobânzii, garanția, marjele de ajustare, scadența, contrapartidele și alte aspecte, care contribuie la formarea agregatelor;
11. subliniază că pentru a avea o abordare globală unificată pentru ca autoritățile de reglementare să analizeze datele și să le poată schimba între ele cu scopul de a acționa, dacă este necesar, pentru a preveni amplificarea unui risc sistemic și a proteja stabilitatea financiară, este esențial să existe formate comune de raportare bazate pe standarde transparente ale sectorului;
12. în plus, subliniază necesitatea de a avea o imagine mai completă a transferurilor de risc efectuate de instituțiile financiare, inclusiv, fără a se limita la transferurile efectuate prin tranzacții cu instrumente financiare derivate, date care vor fi furnizate în temeiul Regulamentului privind infrastructura pieței europene și al directivelor MIFID/MIFIR, pentru a determina cine, ce și de la cine a cumpărat și modul în care sunt suportate riscurile transferate; subliniază faptul că obținerea unei cartografieri în timp real a tranzacțiilor din cadrul tuturor serviciilor financiare ar trebui să constituie un obiectiv la realizarea căruia contribuind posibilitățile de automatizare prin mesaje standardizate și identificatori de date; invită deci Comisia, după consultarea CERS și a organismelor internaționale cum ar fi FSB, să introducă în raportul său privind colectarea centralizată a datelor eforturile actuale vizând standardizarea mesajelor și a formatelor de date și o evaluare a fezabilității înființării unui registru central al transferurilor de risc care ar trebui să poată colecta și monitoriza în timp real datele privind transferurile de risc, utilizând pe deplin datele furnizate în conformitate cu cerințele de raportare ale legislației financiare actuale și viitoare și incorporând datele disponibile pe plan internațional;
13. consideră că cerințele de raportare bancară constituie un instrument esențial și valoros pentru a identifica activitatea SBP; reiterează că regulile contabile ar trebui să reflecte realitatea și că, în mod ideal bilanțul contabil ar trebui să reflecte pe cât posibil agregatele;
14. subliniază faptul că aceste noi sarcini vor necesita un nivel suficient de noi resurse;
C.Contracararea riscurilor sistemice asociate sistemului bancar paralel
15. subliniază faptul că anumite activități și entități SBP pot fi fie reglementate, fie nereglementate, în funcție de țară; subliniază importanța unui mediu concurențial echitabil între țări, precum și între sectorul bancar și entitățile din sistemul bancar paralel pentru a evita arbitrajul de reglementare care ar apărea în cazul unor stimulente normative distorsionate; remarcă în continuare că în prezent interdependența financiară între sectorul bancar și entitățile din sistemul bancar paralel este excesivă;
16. remarcă că în prezent reglementarea, evaluarea și auditul exacte devin aproape imposibile dacă riscul de credit este distorsionat sau fluxurile de numerar sunt perturbate;
17. consideră că fondurile și administratorii ar trebui să demonstreze că au un plan de siguranță și că pozițiile pot fi înțelese în mod adecvat și preluate de altcineva;
18. subliniază necesitatea de a îmbunătăți publicarea transferurilor de active financiare acoperind lacunele Standardelor internaționale de raportare financiară; subliniază responsabilitatea controlorilor financiari cum ar fi contabilii și auditorii interni, de a semnala eventualele evoluții dăunătoare și amplificarea riscurilor;
19. consideră că regulile de contabilitate ar trebui să reflecte realitatea și că evaluarea activelor la un cost de achiziție cu mult peste valoarea de piață a dus la instabilitate în rândul entităților bancare și al altor entități și nu ar trebui permisă; solicită Comisiei să încurajeze modificările IFRS, acordând mai multă atenție agregatelor fără compensare și fără ponderare a riscului;
20. consideră că reglementarea financiară ar trebui să vizeze abordarea complexității și opacității serviciilor și produselor financiare și că măsurile de reglementare cum ar fi creșterea cerințelor de capital și înlăturarea reducerilor ponderii de risc au un rol în descurajarea acoperirii complexe împotriva riscurilor prin intermediul instrumentelor financiare derivate. consideră că noile produse financiare nu ar trebui să fie comercializate sau aprobate dacă nu sunt însoțite de o demonstrație cu privire la posibilitatea de rezoluție a acestora pentru autoritățile de reglementare;
21. propune penalizarea asimetriei de informații, în special în ceea ce privește documentarea și declinările de responsabilitate atribuite serviciilor și produselor financiare; consideră că, în cazurile justificate, astfel de declarații de declinare de responsabilitate ar trebui să facă obiectul unei taxe pentru „scris mărunt” (pe pagină pentru fiecare declarație de declinare a responsabilității).
22. subliniază faptul că rapoartele Comisiei pentru afaceri economice și monetare referitoare la CRD IV(2), despre care are în prezent discuții cu Consiliul, reprezintă un pas important în direcția abordării corecte a sistemului bancar paralel prin impunerea regimului patrimonial al liniilor de lichiditate vehiculelor și canalelor de investiții structurate, prin fixarea unei limite de expunere de 25 % dintre fondurile proprii pentru toate entitățile nereglementate, ceea ce va determina băncile să adopte Indicatorul de finanțare netă stabilă, și prin recunoașterea riscului mai mare, în raport cu entitățile financiare reglementate și nereglementate, al expunerilor la respectivele entități în cadrul provizioanelor prudențiale pentru riscurile de lichiditate;
23. remarcă că una dintre lecțiile crizei financiare este că în timp ce în mod normal există o distincție clară între riscul de asigurare și riscul de credit, distincția poate fi mai puțin clară, de exemplu, în cazul produselor de asigurare de credite; invită Comisia să revizuiască legislația referitoare la conglomeratele bancare, de asigurări și, în special conglomeratele financiare cu scopul de a asigura condiții de concurență egală între bănci și societățile de asigurări și de a preveni arbitrajul de reglementare și/sau de supraveghere;
24. consideră în continuare că extinderea propusă a CRD IV la anumite societăți financiare care nu atrag depozite și nu sunt acoperite de definiția din Regulamentul privind cerințele de capital (CRR) este necesară pentru a aborda riscuri specifice, având în vedere că anumite dispoziții pot fi ajustate la specificitățile acestor entități pentru a evita un impact disproporționat asupra societăților financiare respective;
25. consideră că supravegherea bancară europeană nu trebuie să excludă din sfera sa de acțiune sectorul sistemului bancar paralel;
26. subliniază necesitatea de a face în așa fel încât toate entitățile SBP care sunt subvenționate de o bancă sau sunt asociate unei bănci să fie incluse în bilanțul contabil al băncii din motive de consolidare prudențială; invită Comisia să examineze, până la începutul lui 2013, modalitățile prin care se poate garanta că entitățile care nu sunt consolidate din perspectivă contabilă sunt consolidate din motive de consolidare prudențială cu scopul de a îmbunătăți stabilitatea financiară mondială; încurajează Comisia să țină seama de orice îndrumare din partea BCBS sau a altor organisme internaționale în vederea unei mai bune alinieri a contabilității și a perimetrului de consolidare aferent riscurilor;
27. subliniază necesitatea de a asigura o mai mare transparență în structura și activitățile instituțiilor financiare; invită Comisia, ținând cont de concluziile raportului Liikanen, să propună măsuri cu privire la dezvoltarea structurală a unui sector bancar european ținând cont atât de avantajele, cât și de eventualele riscuri ale combinării activităților bancare cu amănuntul și de investiții;
28. ia act de importanța pieței repo și a împrumuturilor de titluri de valoare; invită Comisia să adopte măsuri, până la începutul lui 2013 pentru a crește transparența, în special pentru clienți, care ar putea include raportarea cumulată cu privire la un identificator al garanțiilor și la reutilizarea garanțiilor către autoritățile de reglementare, precum și pentru a permite autorităților de reglementare să impună niveluri minime recomandate ale marjelor de ajustare în cazul piețelor de finanțare cu garanții, fără însă a le standardiza; recunoaște în acest context importanța determinării clare a proprietății asupra titlurilor de valoare și a asigurării protecției acesteia; cu toate acestea, invită Comisia să inițieze o reflecție la nivel mondial asupra marjelor în completarea abordărilor sectoriale deja întreprinse și să studieze și să analizeze impunerea unor limite pentru reipotecarea garanțiilor; subliniază necesitatea de a revizui legea falimentului în legătură atât cu piața repo și a împrumuturilor de titluri de valoare, cât și cu titrizările în vederea armonizării și abordării chestiunilor legate de prioritate cu privire la rezolvarea situațiilor de criză cu care se confruntă instituțiile financiare reglementate; solicită Comisiei să ia în considerare diferite abordări pentru a restricționa privilegiile în cazul falimentului, inclusiv propuneri privind limitarea privilegiilor în cazul falimentului pentru tranzacțiile compensate la nivel central, precum și pentru garanțiile care îndeplinesc criteriile de eligibilitate armonizate predefinite;
29. consideră că stimulentele asociate titrizării trebuie abordate în mod corespunzător; subliniază că cerințele de solvabilitate și lichiditate pentru titrizări ar trebui să promoveze un portofoliu de investiții de înaltă calitate și bine diversificat, evitând astfel comportamentul mimetic; invită Comisia să examineze piața produselor titrizate, inclusiv o revizuire a obligațiunilor acoperite care pot crește riscurile pentru bilanțurile contabile ale băncilor; invită Comisia să propună măsuri în vederea creșterii simțitoare a transparenței acesteia. invită Comisia să actualizeze, dacă este necesar, regulamentul actual pentru a-l alinia cu noul cadru al BCBS privind titrizarea aflat în prezent în discuție, cel târziu până la începutul lui 2013; propune limitarea numărului de titrizări pe care le poate suferi un produs financiar și cerințe speciale furnizorilor de produse titrizate (de exemplu, inițiatori sau finanțatori) pentru ca acestora să le revină o parte a riscurilor asociate titrizării, pentru ca riscurile să revină efectiv furnizorului în loc să fie transferate administratorului de active, precum și măsuri de realizare a transparenței; solicită îndeosebi introducerea unei metodologii coerente de evaluare a activelor titrizate și standardizarea produselor supuse titrizării din diferite legislații și jurisdicții;
30. remarcă că „coșurile” de active au fost răscumpărate după modelul „originate to repo” obținând în unele cazuri ratinguri mai bune; subliniază faptul că astfel de tranzacții nu ar trebui utilizate ca măsură de reglementare pentru lichiditate (a se vedea raportul ECON cu privire la CRD IV);
31. recunoaște rolul important pe care îl joacă fondurile de piață monetară (FPM) în finanțarea instituțiilor financiare pe termen scurt și în diversificarea riscului; recunoaște diferența între rolul și structura FPM din UE și SUA; recunoaște că orientările AEVMP pe 2010 au impus standarde mai stricte pentru FPM-uri (în ceea ce privește calitatea creditelor, maturitatea titlurilor de valoare și mai buna informare a investitorilor); remarcă, cu toate acestea, că anumite FPM-uri, îndeosebi cele care oferă investitorilor o valoare netă stabilă a activelor sunt vulnerabile în fața retragerilor masive; de aceea, subliniază faptul că trebuie luate măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți rezistența acestor fonduri și a acoperi riscul de lichiditate; susține recomandările propuse în cadrul raportului final al IOSCO din octombrie 2012 în legătură cu reglementarea și administrarea FPM-urilor prezente în mai multe jurisdicții; consideră că FPM-urile care oferă o valoare netă stabilă a activelor (VNA) ar trebui să facă obiectul unor măsuri menite să reducă riscurile specifice asociate cu caracteristica de stabilitate a VNA și să internalizeze costurile asociate acestor riscuri; consideră că autoritățile de reglementare ar trebui să ceară, unde este posibil, o convertire la VNA fluctuantă/variabilă sau, alternativ, ar trebui introduse elemente de siguranță pentru a întări rezistența FPM-urilor care propun VNA stabilă și capacitatea acestora de a face față unor rambursări masive; invită Comisia să prezinte o revizuire a cadrului OPCVM, focalizată în special pe chestiunea FPM-urilor, în primul semestru al lui 2013, prin care să solicite FPM-urilor fie să adopte o valoare variabilă a activelor cu evaluare zilnică, fie, în cazul în care se menține o valoare constantă, să trebuiască să solicite o licență bancară cu scop limitat și să se supună cerințelor de adecvare a capitalului și altor cerințe prudențiale; subliniază că arbitrajul de reglementare trebuie redus la minimum;
32. invită Comisia, în contextul revizuirii OPCVM, să exploreze în continuare ideea de a introduce furnizări specifice de lichiditate pentru FPM-uri, stabilind cerințele minime privind lichiditatea la vedere, săptămânală și lunară (20 %, 40 %, 60 %) și să perceapă taxe de lichiditate începând de la un prag declanșator care să implice, de asemenea, o obligație de informare directă față de autoritatea de supraveghere competentă și AEVMP;
33. recunoaște beneficiile fondurilor cotate la bursă (FCB) prin faptul că oferă investitorilor persoane fizice acces la o gamă mai largă de active (ca, de exemplu, cele de pe piața de mărfuri) dar subliniază riscurile antrenate de FCB-uri în ceea ce privește complexitatea, riscul de contrapartidă, lichiditatea produselor și posibil manipularea reglementărilor (arbitrajul de reglementare); avertizează cu privire la riscurile asociate FCB-urilor sintetice din cauza creșterii opacității și complexității acestora, îndeosebi atunci când unitățile FCB-urilor sunt comercializate către investitorii persoane fizice; de aceea, invită Comisia să trateze aceste posibile vulnerabilități structurale în cadrul revizuirii OPCVM aflate în curs, ținând seama de diferitele categorii de clienți (de exemplu, investitori persoane fizice, investitori profesionali, investitori instituționali) și de diferitele profiluri de risc ale acestora;
34. solicită Comisiei să deruleze studii de impact ample cu privire la efectele tuturor propunerilor legislative viitoare asupra finanțării economiei reale;
o o o
35. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Consiliului pentru Stabilitate Financiară.
– având în vedere articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Convenția Consiliului Europei pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal,
– având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,
– având în vedere Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/GAI a Consiliului(1),
– având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(2),
– având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic)(3),
– având în vedere Decizia nr. 1718/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 privind punerea în aplicare a unui program de sprijin pentru sectorul audiovizual european (MEDIA 2007)(4),
– având în vedere Recomandarea 2006/952/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane, precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale și on-line(5),
– având în vedere Concluziile Consiliului privind protecția copiilor în lumea digitală(6),
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 15 februarie 2011, intitulată „O agendă a UE pentru drepturile copilului” (COM(2011)0060),
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 26 august 2010 intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” (COM(2010)0245/2),
– având în vedere Comunicarea Comisiei prezentată Consiliului și Parlamentului European din 28 martie 2012, intitulată „Combaterea criminalității în era digitală actuală: instituirea unui Centru european de combatere a criminalității informatice” (COM(2012)0140),
– având în vedere Strategia Consiliului Europei pentru drepturile copilului (2012-2015) din 15 februarie 2012,
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 2 mai 2012, intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii” (COM(2012)0196),
– având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 13 septembrie 2011 referitor la aplicarea Recomandării Consiliului din 24 septembrie 1998 privind protecția minorilor și demnitatea umană și a Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane, precum și dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii audiovizuale și de informare on-line –PROTECȚIA COPIILOR ÎN LUMEA DIGITALĂ (COM(2011)0556);
– având în vedere Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale,
– având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la o abordare globală a protecției datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană(7),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0353/2012),
A. întrucât protecția minorilor în lumea digitală trebuie abordată la nivelul de reglementare, prin aplicarea unor măsuri mai eficiente, inclusiv prin autoreglementare, determinând acest sector să-și asume partea de răspundere care îi revine, și la nivelul de educație și formare, prin formarea copiilor, a părinților și a profesorilor pentru a împiedica minorii să acceseze conținut ilegal;
B. întrucât există necesitatea de a aborda toate formele conținutului online ilegal și întrucât caracteristicile specifice ale abuzului sexual asupra copiilor trebuie recunoscute nu doar ca un conținut ilegal, ci și ca una dintre cele mai odioase forme de conținut disponibil online;
C. întrucât unul dintre principalele obiective ale unei strategii eficiente de protecție a copiilor ar trebui să fie garantarea faptului că toți copiii, tinerii și părinții/cei care îi îngrijesc dețin informații și aptitudini pentru a se putea proteja online;
D. întrucât dezvoltarea rapidă a tehnologiilor impune găsirea promptă a unor soluții prin auto- și coreglementare, precum și prin intermediul unor organisme permanente care să poată adopta o abordare holistică în medii diferite;
E. întrucât mediul digital oferă numeroase oportunități legate de educație și de învățare; întrucât sectorul educației se adaptează lumii digitale, însă cu un ritm și într-un mod care nu țin pasul cu viteza schimbărilor tehnologice din viața minorilor și întrucât părinții și instructorii întâmpină dificultăți în încercarea de a ajuta copiii să utilizeze mijloacele de comunicare cu atenție, având însă tendința de a rămâne la marginea vieții virtuale a acestora;
F. întrucât, pe de-o parte, minorii utilizează cu mare ușurință internetul, iar pe de altă parte au nevoie de ajutor pentru a-l utiliza într-un mod înțelept, responsabil și sigur;
G. întrucât este important ca nu numai minorii să înțeleagă mai bine care sunt pericolele posibile pe care le întâmpină online, ci și familiile, școlile și societatea civilă trebuie să își asume în comun responsabilitatea pentru educația minorilor și să asigure protecția corespunzătoare a copiilor atunci când aceștia utilizează internetul și alte mijloace de comunicare noi;
H. întrucât educația cu privire la mijloacele de comunicare și la noile tehnologii de informare și de comunicare are un rol important în ceea ce privește elaborarea unor politici privind protecția minorilor în lumea digitală și asigurarea unei utilizări sigure, adecvate și critice a tehnologiilor respective;
I. întrucât dezvoltarea tehnologiilor digitale reprezintă o ocazie deosebită de a oferi copiilor și tinerilor posibilități de a utiliza în mod eficient mijloace de comunicare noi și internetul în moduri care le oferă posibilitatea să comunice cu alții și, prin urmare, le oferă posibilitatea să participe și să aibă un rol activ în societate, online și offline;
J. întrucât exercitarea drepturilor cetățenești, precum și a drepturilor conexe, care includ participarea la viața culturală, socială și democratică, implică accesul, inclusiv pentru minori, la utilizarea unor instrumente, servicii și conținuturi digitale pluraliste și sigure;
K. întrucât, pe lângă combaterea conținuturilor ilegale și necorespunzătoare, măsurile de prevenire și intervenție luate în vederea protecției minorilor trebuie să țină cont și de multe alte pericole, cum ar fi hărțuirea, discriminarea și limitarea accesului la aceste servicii, supravegherea online, atacurile la adresa vieții personale și a libertății de exprimare și de informare, lipsa de claritate cu privire la scopurile în care se colectează datele personale;
L. întrucât noile posibilități de informare și comunicare oferite de lumea digitală, precum computerele, televiziunea pe diferite platforme, telefoanele mobile, jocurile video, tabletele, aplicațiile, și nivelul de difuzare al unor mijloace de comunicare diferite care converg într-un sistem digital unic, implică nu numai o multitudine de posibilități și de oportunități pentru copii și adolescenți, dar și riscuri în ceea ce privește accesul facil la conținut ilegal, neadecvat sau dăunător dezvoltării minorilor, precum și posibilitatea ca datele să fie colectate cu scopul de a viza copiii în calitate de consumatori, având efecte dăunătoare și necuantificate;
M. întrucât, în ceea ce privește libera circulație a serviciilor audiovizuale în cadrul pieței interne, bunăstarea minorilor și demnitatea umană reprezintă interese care trebuie protejate în mod deosebit din punct de vedere legal;
N. întrucât măsurile adoptate de statele membre pentru a combate conținutul online ilegal nu sunt întotdeauna eficiente și implică în mod inevitabil abordări diferite cu privire la prevenirea publicării unui conținut dăunător; și întrucât acest conținut online ilegal ar trebui șters imediat pe baza unor proceduri legale adecvate;
O. întrucât faptul că informațiile și datele cu caracter personal referitoare la minori rămân online poate duce la prelucrarea ilegală a acestora, la exploatarea minorilor respectivi sau poate afecta demnitatea personală a acestora, existând astfel posibilitatea de a dăuna în mod grav identității, facultăților mintale și incluziunii sociale ale acestora, în special deoarece aceste detalii pot ajunge în mâinile cui nu trebuie;
P. întrucât dezvoltarea rapidă a resurselor rețelelor sociale comportă anumite riscuri privind securitatea vieții private, datele cu caracter personal și demnitatea personală a minorilor;
Q. întrucât aproximativ 15 % dintre copiii cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani, care utilizează internetul, primesc într-o formă sau alta propuneri sexuale și întrucât 34 % dintre aceștia găsesc conținut cu caracter sexual, deși nu l-au căutat;
R. întrucât diversele coduri de conduită adoptate de furnizorii de conținuturi și servicii digitale nu respectă întotdeauna cerințele legislației europene sau naționale privind transparența, independența, confidențialitatea și prelucrarea datelor cu caracter personal și pot prezenta riscuri în ceea ce privește crearea de profiluri în scopuri comerciale, alte forme de exploatare precum abuzul sexual și chiar traficul de persoane;
S. întrucât reclamele adresate copiilor ar trebui să fie responsabile și moderate;
T. întrucât minorii trebuie protejați de pericolele lumii digitale în funcție de vârsta lor și de progresele acestora în ceea ce privește dezvoltarea; întrucât statele membre semnalează dificultăți de coordonare a aspectelor privind adoptarea categoriilor de clasificare a conținuturilor pe categorii de vârstă și grad de risc privind conținuturile;
U. întrucât, recunoscând, în același timp, numeroasele pericole cu care se confruntă minorii în lumea digitală, ar trebui, de asemenea, să acceptăm în continuare oportunitățile multiple pe care le oferă lumea digitală în cultivarea unei societăți bazate pe cunoaștere;
V. întrucât rolul părinților în protecția copiilor lor împotriva pericolelor generate de lumea digitală este foarte important,
Un cadru de drepturi și de guvernanță
1. subliniază că protecția drepturilor copilului în cadrul UE a intrat într-o nouă etapă odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și cu impunerea caracterului obligatoriu din punct de vedere juridic al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care, la articolul 24, definește protecția copiilor ca drept fundamental și prevede că în toate acțiunile lor privind copiii, inițiate fie de autorități publice, fie de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial; reiterează necesitatea ca UE să respecte pe deplin standardele ce decurg din acele instrumente internaționale la care UE ca atare nu este parte, astfel cum solicită Curtea Europeană de Justiție în cauza C-540/03, Parlamentul European/Consiliu;
2. îndeamnă statele membre să transpună și să aplice în mod armonios și în timp util Directiva 2011/92/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; invită statele membre să asigure cea mai mare armonizare posibilă în ceea ce privește eforturile pe care acestea le depun în domeniul protecției minorilor în lumea digitală;
3. reiterează apelul adresat statelor membre de a semna și ratifica, dacă nu au făcut-o încă, instrumentele internaționale privind protecția copilului, cum ar fi Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, Al treilea protocol opțional la Convenția privind drepturile copilului și Convenția europeană privind exercitarea drepturilor copilului, precum și de a transpune aceste instrumente, garantând certitudinea juridică și claritatea necesare, în acord cu ordinea juridică a UE;
4. invită Comisia să consolideze mecanismele interne existente pentru a asigura o abordare consecventă și coordonată cu privire la protecția drepturilor minorilor în lumea digitală; salută Strategia europeană a Comisiei pentru un internet mai bun pentru copii și invită Comisia să consolideze mecanismele interne existente pentru a asigura o abordare consecventă și coordonată pentru siguranța online a copilului;
5. subliniază necesitatea de a integra drepturile copilului în toate domeniile de politică ale UE, prin analiza impactului măsurilor privind drepturile, siguranța și integritatea fizică și mintală a copiilor, precum și faptul că acest proces trebuie să includă propunerile Comisiei referitoare la lumea digitală, elaborate într-un mod clar;
6. subliniază că numai o combinație de natură globală de măsuri juridice, tehnice și educaționale, care să includă acțiunile de prevenire, poate să abordeze în mod adecvat pericolele cu care copiii de confruntă online și să crească nivelul de protecție a copiilor în mediul online;
7. salută noua agenție de securitate informatică cu sediul la Europol și invită Comisia să se asigure că echipa pentru protecția copilului din cadrul noului centru dispune de suficiente resurse și cooperează în mod eficient cu Interpolul;
8. își exprimă speranța că Programul pentru un internet mai sigur va continua, fiind finanțat în mod corespunzător pentru desfășurarea tuturor activităților sale și pentru menținerea caracterului specific al acestuia și invită Comisia să prezinte Parlamentului un raport referitor la reușitele și la eșecurile sale în vederea asigurării eficienței maxime în viitor;
9. îndeamnă statele membre și Comisia să adopte măsuri corespunzătoare, inclusiv acțiuni prin intermediul internetului, cum ar fi programe de cercetare și de educație, dacă este cazul în cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile, familiile școlile, serviciile audiovizuale, reprezentanții acestui sector și alte părți interesate, menite să reducă riscul ca copiii să devină victime ale internetului;
10. ia act de crearea coaliției CEO, la inițiativa Comisiei, pentru siguranța online a copiilor; în acest cadru, solicită o colaborare strânsă cu asociațiile și organizațiile din societatea civilă care își desfășoară activitatea, între altele, în domeniul protecției minorilor, al protecției datelor, al educației, cu reprezentanții părinților și ai cadrelor didactice, inclusiv la nivel european, precum și cu diversele direcții generale ale Comisiei care se ocupă cu protecția consumatorilor și cu justiția;
Mijloacele de comunicare și mijloacele de comunicare noi: acces și educație
11. subliniază că internetul le oferă copiilor și tinerilor instrumente extrem de valoroase, pe care le pot utiliza pentru a-și exprima sau afirma punctele de vedere, pentru a accesa informații și a învăța și a-și cere drepturile și constituie un excelent mod de comunicare, care oferă posibilitatea deschiderii către lume și a dezvoltării personale;
12. subliniază, totuși, că mediul online și rețelele de socializare prezintă riscuri importante pentru viața privată și demnitatea copiilor, care se numără printre cei mai vulnerabili utilizatori;
13. amintește că internetul expune copiii și la pericole, prin fenomene precum pornografia infantilă, schimbul de materiale privind violența, criminalitatea informatică, intimidarea, hărțuirea, manipularea psihologică, prin faptul că copiii pot accesa sau dobândi bunuri și servicii restricționate din punct de vedere legal sau nepotrivite vârstei, expunerea la publicitate cu conținut nepotrivit vârstei, agresivă sau înșelătoare, înșelătoria, furtul de identitate, frauda și alte pericole similare de natură financiară care pot duce la experiențe traumatizante;
14. susține, în acest sens, eforturile statelor membre de a promova educarea și formarea sistematice ale copiilor, părinților, educatorilor, cadrelor didactice din școală și asistenților sociali cu scopul de a permite acestora să înțeleagă lumea digitală și să identifice pericolele care ar putea dăuna integrității fizice sau mintale a copiilor, de a reduce riscurile legate de mijloacele de comunicare digitale și de a furniza informații referitoare la chestiunile care trebuie raportate și la modul în care trebuie să se trateze copiii deveniți victime; subliniază, totodată, că copiii trebuie să înțeleagă faptul că propria utilizare a tehnologiei digitale poate atenta la drepturile altora sau poate chiar constitui un comportament de natură penală;
15. consideră că este extrem de important ca formarea privind competențele în materie de mijloace de comunicare să înceapă cât se poate de devreme, învățând copiii și adolescenții să decidă în mod critic și în cunoștință de cauză ce căi doresc să urmeze pe internet și pe care preferă să le evite și promovând valori fundamentale despre conviețuire și atitudinea respectuoasă și tolerantă față de alte persoane;
16. vede în programul „Media Education” instrumentul esențial pentru a permite minorilor să utilizeze în mod critic mijloacele de comunicare și oportunitățile oferite de lumea digitală și invită statele membre să includă acest instrument în programele școlare; reamintește faptul că, având în vedere dezvoltarea constantă a comerțului digital, „Consumer Education” are, de asemenea, importanța sa;
17. reafirmă importanța dobândirii de către minori și părinții acestora a cunoștințelor și a competențelor digitale și în materie de mijloace de comunicare; subliniază, de asemenea, că competențele digitale și utilizarea internetului de către minori în condiții de siguranță trebuie să reprezinte o prioritate în cadrul politicilor sociale, educaționale și legate de tineret de la nivelul statelor membre și al Uniunii și o componentă esențială a Strategiei Europa 2020;
18. susține o formare digitală continuă pentru educatorii care lucrează în permanență cu elevi în școli;
19. subliniază necesitatea unei alianțe educaționale între familii, școală, societatea civilă și alte părți interesate, inclusiv între cele implicate în domeniul serviciilor media și audiovizuale, cu scopul de a garanta o dinamică echilibrată și proactivă între lumea digitală și minori; încurajează Comisia să susțină inițiativele de sensibilizare destinate părinților și cadrelor didactice, pentru ca aceștia să fie capabili să îi îndrume cât mai bine pe minori în utilizarea instrumentelor și a serviciilor digitale;
20. încurajează Comisia și statele membre să sprijine accesul egal al minorilor la conținuturi digitale pluraliste sigure și de calitate în programele și serviciile existente și noi dedicate tinerilor, educației, culturii și artei;
21. invită statele membre, autoritățile publice și furnizorii de servicii de acces să își intensifice campaniile de comunicare, în vederea sensibilizării minorilor, adolescenților, părinților și educatorilor în ceea ce privește pericolele necontrolate ale lumii digitale;
22. recunoaște rolul serviciilor de informare publice în promovarea unui spațiu online sigur și de încredere pentru minori;
23. îndeamnă Comisia să includă în prioritățile sale principale protecția copiilor împotriva publicității agresive sau înșelătoare televizate și online;
24. subliniază mai ales rolul sectorului privat și al industriei, precum și al altor părți interesate, în ceea ce privește responsabilitatea acestora legată de aceste aspecte, precum și de etichetarea pentru paginile web care să indice dacă sunt sigure pentru copii și de promovarea unui sistem de „netiquette”(„etichetă pe net”) pentru copii; subliniază că toate aceste măsuri ar trebui să respecte pe deplin statul de drept și certitudinea juridică, să țină seama de drepturile utilizatorilor finali și să respecte procedurile legale și judiciare actuale, precum și Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și jurisprudența CEJ și pe cea a CEDO; invită acest sector să respecte și să pună în aplicare pe deplin codurile de conduită și inițiativele similare existente, cum ar fi Angajamentul UE și Declarația de la Barcelona cu privire la forumul bunurilor de consum;
25. subliniază faptul că o atenție deosebită trebuie să se acorde comercializării online a substanțelor nocive, precum alcoolul, care pot ajunge la tineri; subliniază că, dată fiind natura și sfera de aplicare a metodelor de comercializare online, de exemplu prin intermediul rețelelor sociale, este foarte dificil pentru statele membre să monitorizeze comercializarea online a alcoolului, iar acțiunile Comisiei ar aduce, prin urmare, o valoare adăugată în acest sens;
26. evidențiază eficacitatea educației formale, informale, nonformale și a educației reciproce în difuzarea practicilor sigure și a potențialelor amenințări (prin exemple concrete) în rândul minorilor cu privire la utilizarea internetului, a rețelelor de socializare, a jocurilor video și a telefoniei mobile și încurajează „European Schoolnet” să favorizeze îndrumarea prin mentor în rândul elevilor în acest domeniu; subliniază necesitatea de a informa și părinții cu privire la practicile sigure și la amenințări;
27. invită Comisia și statele membre să dezvolte mecanisme destinate dobândirii de către copii și tineri a competențelor necesare și asigurării accesului în cunoștință de cauză al acestora la internet și la noile mijloace de comunicare și subliniază, în această privință, importanța integrării competențelor în materie de mijloace de informare digitale în toate nivelurile educației formale, informale, nonformale, incluzând o abordare bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții cât se poate de devreme;
Dreptul la protecție Combaterea conținuturilor ilegale
28. subliniază provocările cu care se confruntă dreptul penal în ceea ce privește funcționarea sa în mediul online în raport cu principiile certitudinii juridice și ale legalității, prezumția de nevinovăție, drepturile victimelor și drepturile suspectului; subliniază, în acest sens, provocările apărute în legătură cu furnizarea unei definiții clare, de exemplu în cazul manipulării psihologice a copiilor pe internet și al pornografiei infantile - denumite, de preferință, „materiale prezentând abuzuri sexuale asupra copiilor”;
29. invită, așadar, Comisia ca, în cadrul obligației sale de raportare privind transpunerea Directivei 2011/92/UE, să colecteze date exacte și clare cu privire la infracțiunea de manipulare psihologică pe internet, care să includă identificarea riguroasă a dispozițiilor naționale care incriminează astfel de comportamente; invită statele membre și Comisia să colecteze date cu privire la această infracțiune, care să cuprindă numărul procedurilor penale inițiate, numărul condamnărilor și jurisprudența națională relevantă, precum și să facă schimb de cele mai bune practici în ceea ce privește urmărirea penală și pedepsele; invită Comisia să aducă îmbunătățiri substanțiale elaborării și publicării informațiilor statistice pentru a permite o mai bună elaborare și revizuire a politicilor;
30. recunoaște, în această privință, nivelul înalt de cooperare care există între autoritățile polițienești și judiciare din statele membre, precum și între acestea și Europol și Eurojust în ceea ce privește infracțiunile comise împotriva copiilor prin intermediul mediilor digitale, un exemplu fiind operațiunea „Icarus” din 2011, care a vizat anihilarea unei rețele online de distribuție de fișiere conținând abuzuri sexuale asupra copiilor;
31. subliniază, totodată, că ar fi util să se realizeze o mai bună armonizare a dreptului penal și a procedurilor penale ale statelor membre, inclusiv a drepturilor în materie de proceduri și de protecție a datelor cu caracter personal ale persoanelor suspectate și respectarea drepturilor fundamentale în temeiul Cartei UE, având în vedere actualele bariere din calea unei cooperări depline și a încrederii reciproce;
32. salută intenția Comisiei de a lua în considerare posibilele măsuri legislative, în cazul în care măsurile de autoreglementare ale acestui sector nu dau roade;
33. subliniază, totodată, că propunerile de legislație penală a UE trebuie să respecte pe deplin principiile subsidiarității, proporționalității și principiile generale care reglementează dreptul penal și trebuie să demonstreze în mod clar că scopul lor este de a aduce o valoare adăugată într-o abordare comună a UE privind combaterea criminalității transfrontaliere grave, astfel cum se menționează în Rezoluția Parlamentului European din 22 mai 2012 referitoare la abordarea UE privind dreptul penal(8);
34. invită Comisia și statele membre să facă tot posibilul pentru a consolida cooperarea cu țările terțe în ceea ce privește eliminarea promptă a paginilor web care conțin sau difuzează conținuturi sau comportamente ilegale de pe teritoriul acestora, precum și lupta împotriva criminalității informatice; încurajează, în acest sens, schimbul internațional de cunoștințe specializate și de bune practici și punerea în comun a ideilor între guverne, agențiile de aplicare a legii, unitățile de poliție specializate în criminalitatea informatică, liniile telefonice de urgență, organizațiile de protecție a copilului și sectorul internetului;
35. solicită, în acest sens, adoptarea integrală a tuturor măsurilor indicate în foaia de parcurs a Consiliului din 2009, vizând consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, precum și elaborarea unei abordări comune referitoare la admisibilitatea și la evaluarea probelor, cu scopul de a elimina barierele din calea liberei circulații a probelor adunate într-un alt stat membru;
36. susține introducerea și consolidarea sistemelor de linii telefonice de urgență destinate raportării infracțiunilor, precum și a conținuturilor și a conduitelor ilegale, ținând seama, între altele, de experiența acumulată în cazul liniei de urgență europene pentru copiii dispăruți, precum și în cel al sistemelor naționale de alertare rapidă și al sistemului automat european de alertă privind copiii dispăruți; subliniază, însă, că orice acțiune penală imediată bazată pe raportare trebuie să asigure un echilibru între, pe de o parte, drepturile potențialelor victime și obligația pozitivă de a reacționa ce le revine statelor membre în temeiul articolelor 2 și 8 din CEDO și astfel cum a fost deja subliniat de jurisprudența Convenția europeană a drepturilor omului și, pe de altă parte, drepturile suspectului; invită, în acest sens, statele membre și Comisia să întreprindă un schimb de cele mai bune practici în ceea ce privește cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor comise împotriva copiilor în lumea digitală; reamintește că articolul 8 din propunerea Comisiei de regulament general privind protecția datelor (COM(2012)0011) cuprinde garanții specifice pentru prelucrarea datelor cu caracter personal ale copiilor, cum ar fi consimțământul obligatoriu al părinților pentru prelucrarea datelor copiilor cu vârsta sub 13 ani;
37. remarcă faptul că procedurile de notificare și retragere („notice and take down”) din anumite state membre sunt încă prea lente; salută inițiativa Comisiei de a publica o evaluare a impactului în acest sens și recomandă creșterea eficienței acestor proceduri și continuarea dezvoltării acestora în statele membre în interesul obținerii celor mai bune practici;
38. invită Comisia și statele membre să evalueze eficiența colaborării cu poliția în vederea protejării minorilor împotriva infracțiunilor online, a liniilor telefonice de urgență și a acordurilor actuale cu furnizorii de servicii de internet; solicită dezvoltarea unor sinergii cu alte servicii conexe, inclusiv cu sistemele poliției și cu cele de justiție pentru minori în vederea protejării minorilor împotriva infracțiunilor online, în special prin coordonarea și integrarea liniilor telefonice de urgență și a punctelor de contact;
39. încurajează statele membre să dezvolte liniile telefonice de urgență naționale și alte puncte de contact, cum ar fi așa-numitele „safety buttons”, conforme standardelor INHOPE, să îmbunătățească gradul acestora de integrare, și să analizeze cu atenție rezultatele atinse;
40. subliniază importanța de a difuza instrumentele fiabile, precum paginile de avertizare sau semnalele acustice și vizuale, în vederea limitării accesului direct al minorilor la conținuturi dăunătoare;
41. invită Comisia și statele membre să îmbunătățească informațiile privind liniile telefonice de urgență și alte puncte de contact, cum ar fi așa-numitele safety buttons„, pentru minori și familiile acestora, permițându-le acestora să raporteze mai ușor conținuturile ilegale, și invită statele membre să sensibilizeze opinia publică în ceea ce privește existența liniilor telefonice de urgență ca puncte de contact pentru raportarea imaginilor reprezentând abuzuri sexuale asupra copiilor;
42. susține angajamentul asumat de furnizorii de conținuturi și serviciile digitale de a pune în aplicare codurile de conduită în conformitate cu reglementările în vigoare, pentru a identifica, a preveni și a elimina conținuturile ilegale pe baza unor decizii luate de autoritățile judiciare; încurajează Comisia și statele membre să realizeze evaluări în acest domeniu;
43. invită Comisia și statele membre să realizeze o nouă campanie destinată părinților, vizând să îi ajute să înțeleagă conținutul digital pe care îl manipulează copiii lor și, mai ales, modurile de protecție a acestora împotriva conținuturilor digitale ilicite, neadecvate sau periculoase;
44. deplânge nerespectarea pactului semnat la 9 februarie 2009 între Comisie și 17 site-uri de socializare în rețea, dintre care Facebook și MySpace, care viza promova protecția și securitatea copiilor în mediul online;
45. subliniază faptul că infracțiunile online au adesea un caracter transfrontalier și că, prin urmare, cooperarea internațională dintre autoritățile de aplicare a legii existente ar trebui să reprezinte un element important în lupta împotriva acestor infracțiuni;
46. îndeamnă statele membre și Comisia să sprijine și să lanseze programe de sensibilizare a copiilor, a părinților și a educatorilor pentru a oferi informațiile necesare pentru protejarea împotriva criminalității informatice, precum și să îi încurajeze să raporteze site-urile și comportamentul online suspect;
47. invită statele membre să aplice în mod corespunzător normele de procedură actuale privind închiderea site-urilor cu un conținut de exploatare, amenințător, abuziv, discriminatoriu sau cu alt tip de conținut rău intenționat;
Combaterea conținuturilor dăunătoare
48. invită Comisia să analizeze eficiența diverselor sisteme de clasificare voluntară a conținuturilor inadecvate destinate minorilor din statele membre și încurajează Comisia, statele membre și sectorul internetului să consolideze cooperarea cu privire la dezvoltarea unor strategii și standarde privind formarea minorilor cu privire la utilizarea responsabilă a internetului și să-i sensibilizeze și să-i protejeze pe aceștia în ceea ce privește expunerea online și offline la conținuturi inadecvate pentru vârsta lor, inclusiv la violență, la publicitatea care încurajează cheltuielile exagerate și achiziționarea de bunuri sau credite virtuale prin intermediul telefoanelor lor mobile;
49. salută inovațiile tehnice prin care întreprinderile oferă soluții speciale online, care permit copiilor să utilizeze internetul în condiții de siguranță;
50. invită asociațiile furnizorilor de servicii audiovizuale și digitale, în cooperare cu alte asociații în domeniu, să integreze protecția minorilor în statutele lor respective și să indice categoria de vârstă adecvată;
51. încurajează statele membre să continue dialogul pentru armonizarea clasificării conținuturilor digitale pentru minori, în cooperare cu operatorii și asociațiile în domeniu și cu țările terțe;
52. încurajează Comisia și statele membre să clasifice jocurile electronice cu ajutorul unor caractere clare, în funcție de categoriile de vârstă vizate de acestea și, mai ales, în funcție de conținutul lor;
53. invită Comisia să continue aplicarea „European Framework for safer mobile”, valorizând opțiunile care facilitează controlul parental;
54. subliniază activitatea de calitate desfășurată de organizațiile aparținând societății civile și încurajează aceste organizații să coopereze și să își desfășoare activitatea împreună dincolo de frontiere, precum și să lucreze în parteneriat cu organele de aplicare a legii, cu guvernele, cu furnizorii de servicii de internet și cu populația;
Protecția sferei private
55. reiterează importanța pentru copii a protejării datelor, în special în ceea ce privește dezvoltarea rapidă a mijloacelor de socializare în rețea și a forumurilor de discuții, având în vedere creșterea fluxului și a accesibilității datelor cu caracter personal prin mijloacele de comunicare digitale;
56. salută noua propunere de regulament privind protecția datelor (COM(2012)0011) și prevederile speciale din aceasta privind consimțământul copiilor și dreptul de a fi uitați, care interzic păstrarea online a informațiilor legate de datele cu caracter personal ale minorilor, care poate reprezenta un risc la adresa vieții personale și profesionale a acestora, având în vedere că natura permanentă a informațiilor și a datelor de pe internet legate de copii poate fi folosită în mod necorespunzător în detrimentul demnității și al incluziunii sociale ale acestora;
57. subliniază că aceste prevederi trebuie să fie clarificate și dezvoltate, astfel încât să se asigure faptul că sunt clare și pe deplin funcționale în momentul în care noua legislație va fi adoptată și că nu subminează libertatea internetului;
58. salută, de asemenea, intenția de a crea un sistem electronic pentru certificarea vârstei;
59. consideră că proprietarii și administratorii de pagini web ar trebui să indice într-un mod clar și transparent politica de protecție a datelor aplicată și să prevadă un sistem vizând acordul parental obligatoriu pentru prelucrarea datelor copiilor cu vârsta sub 13 ani; solicită să se depună mai multe eforturi pentru consolidarea automată, pe cât posibil, a dreptului la viață privată, pentru a se evita victimizarea secundară a copiilor;
60. subliniază importanța sensibilizării utilizatorilor cu privire la modul în care furnizorii de servicii sau de rețele sociale prelucrează datele cu caracter personal ale utilizatorilor și ale terților asociați, precum și la posibilele căi de atac de care dispun aceștia în cazul unei utilizări a datelor lor dincolo de scopurile legitime pentru care au fost colectate de către furnizori și partenerii lor, într-un limbaj și o formă adecvate profilului utilizatorilor, acordând o atenție deosebită minorilor; consideră că furnizorii au responsabilități stricte în acest domeniu și solicită ca informațiile transmise utilizatorilor cu privire la politica editorială să fie clare și inteligibile;
61. încurajează cu tărie promovarea în orice sector digital a unor opțiuni tehnologice utile care, dacă se dorește acest lucru, pot limita navigarea pe internet a minorilor în limite trasabile și cu acces condiționat, oferind astfel un instrument eficient pentru controlul parental; remarcă însă că astfel de măsuri nu pot ține locul unei formări solide a minorilor cu privire la utilizarea mijloacelor de comunicare;
62. subliniază faptul că este important ca minorii și adolescenții să fie informați foarte devreme cu privire la drepturile lor privind sfera privată pe internet și să fie învățați să recunoască metodele, uneori subtile, utilizate pentru a obține anumite informații de la ei;
Dreptul la replică în mijloacele de comunicare digitale
63. invită statele membre să dezvolte și să armonizeze sisteme privind dreptul la replică în mijloacele de comunicare digitale, îmbunătățindu-le, de asemenea, eficacitatea;
Dreptul la cetățenia digitală
64. subliniază că tehnologia digitală este un instrument important legat de cetățenie, care facilitează participarea unui număr ridicat de cetățeni care locuiesc în zone îndepărtate și în special a tinerilor, permițându-le acestora să profite din plin de libertatea de exprimare și de comunicare în mediul online;
65. invită statele membre să considere platformele digitale ca fiind instrumente de formare privind participarea democratică pentru fiecare copil, în special cu privire la cei mai vulnerabili copii;
66. subliniază oportunitatea pe care o reprezintă noile mijloace de comunicare pentru a promova, în cadrul serviciilor și al conținuturilor digitale, a înțelegerii și a dialogului între generații, sexe și diverse grupuri culturale și etnice;
67. amintește faptul că, pe internet, informațiile și cetățenia sunt strâns legate și că implicarea cetățenilor tineri este amenințată în prezent de un dezinteres pe care aceștia îl manifestă cu privire la informare:
o o o
68. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Rezoluţia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 referitoare la inițiativa pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale (2012/2004(INI))
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 18 aprilie 2012, intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),
– având în vedere documentul de lucru al Secțiunii pentru piața unică, producție și consum din Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, intitulată „Inițiativa privind antreprenoriatul social – Crearea unui climat favorabil pentru întreprinderile sociale, principalele părți interesate de economia socială și de inovare”, INT/606 din 22 februarie 2012,
– având în vedere propunerea Comisiei din 8 februarie 2012 pentru un regulament al Consiliului privind statutul unei fundații europene (COM(2012)0035),
– având în vedere propunerea Comisiei din 20 decembrie 2011 pentru o directivă privind achizițiile publice (COM(2011)0896),
– având în vedere propunerea Comisiei din 7 decembrie 2011 pentru un regulament privind fondurile europene de antreprenoriat social (COM(2011)0862),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 intitulată „Inițiativa privind antreprenoriatul social – Crearea unui climat favorabil pentru întreprinderile sociale, principalele părți interesate de economia socială și de inovare” (COM(2011)0682),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – ”Împreună pentru o nouă creștere„” (COM(2011)0206),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 intitulată „Către un Act privind piața unică – Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate” (COM(2010)0608),
– având în vedere propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 pentru un program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),
– având în vedere propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011de regulament privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 (COM(2011)0607),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 privind „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),
– având în vedere publicarea studiului realizat de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și de Rețeaua europeană de cercetare EMES în 2008, intitulat „Întreprinderea din sectorul economiei sociale: un model nou pentru reducerea sărăciei și crearea de locuri de muncă”(1),
– având în vedere Avizul explicativ IN/589 al CESE din 26 octombrie 2011 privind antreprenoriatul social și întreprinderile sociale,
– având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(2),
– având în vedere declarația sa din10 martie 2011(3),
– având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la statutul societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor(4),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0305/2012),
A. întrucât întreprinderile din sectorul economiei sociale, care au peste 11 milioane de angajați în UE și reprezintă 6 % din întreaga forță de muncă din Uniune, respectiv 10 % din totalitatea întreprinderilor europene, și anume 2 milioane de întreprinderi, contribuie în mod semnificativ la modelul social european și la Strategia Europa 2020;
B. întrucât diferitele evoluții istorice au condus la cadre juridice pentru tot felul de întreprinderi, inclusiv pentru întreprinderile din economia socială și pentru afaceri sociale, cu diferențe semnificative între statele membre;
C. întrucât cele mai multe tipuri de întreprinderi din economia socială nu sunt recunoscute prin niciun cadru juridic la nivel european și sunt recunoscute doar la nivel național în anumite state membre;
D. întrucât efectele actualei crize sociale, economice și financiare, precum și schimbările demografice, îndeosebi îmbătrânirea populației, constituie o încercare pentru sistemele de protecție socială, inclusiv regimurile de asigurări obligatorii și facultative și, prin urmare, ar trebui promovate sisteme novatoare de asistență socială, pentru asigurarea unei securități sociale adecvate și decente;
E. întrucât Actul privind piața unică și Strategia Europa 2020, ambele urmărind să asigure o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și, în acest mod, să crească numărul și calitatea locurilor de muncă și să combată sărăcia, sunt puternic interrelaționate, iar întreprinderile din sectorul economiei sociale, prin potențialul lor de inovare, își pot aduce o contribuție substanțială la aceste nevoi sociale;
F. întrucât Comisia recunoaște că actorii din economia socială și întreprinderile din acest sector constituie vectori importanți de creștere economică și inovare socială, deoarece oferă posibilitatea creării de locuri de muncă durabile, și de încurajare a integrării pe piața muncii a grupurilor vulnerabile;
G. întrucât propunerea de regulament privind fondurile europene de antreprenoriat social și propunerea privind Programul Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială, prezentate de către Comisie, sunt salutare;
H. întrucât întreprinderile din sectorul economiei sociale pot contribui la furnizarea de servicii sociale, care constituie componente esențiale ale unui stat providență, și contribuie, în acest mod, la realizarea obiectivelor comune ale Uniunii Europene;
I. întrucât numeroase întreprinderi din sectorul economiei sociale se confruntă cu dificultăți legate de accesul la finanțarea necesară extinderii activităților lor și au nevoie, prin urmare, de sprijin specific și adaptat în mod special, cum ar fi sistemul bancar social, instrumentele de preluare a riscului, fondurile filantropice sau (micro)creditele, în special în cazul microîntreprinderilor și al IMM-urilor; întrucât, în acest sens, fondurile structurale și programele ale UE exercită un rol semnificativ în facilitarea accesului la finanțare al întreprinderilor din sectorul economiei sociale și, de asemenea, al întreprinderilor cu intensitate investițională ridicată;
J. întrucât cea mai mare parte a întreprinderilor din sectorul economiei sociale încurajează reforma politicilor prin promovarea bunei guvernări, în special prin implicarea lucrătorilor, a clienților și a părților interesate, și sprijină învățarea reciprocă și inovarea socială și răspund, în acest mod, cerințelor adresate tot mai frecvent de către cetățeni cu privire la un comportament al întreprinderilor care să fie etic, respectuos față de standardele sociale și față de mediu;
K. întrucât întreprinderile din sectorul economiei sociale, prin natura activităților lor și prin modurile lor de funcționare, contribuie la edificarea unei societăți cu un grad mai înalt de coeziune, mai democratice și mai „active”, oferă adesea - sau ar trebui să ofere - condiții de lucru favorabile, precum și remunerare egală pentru muncă egală și sprijină egalitatea de șanse între femei și bărbați, permițând, în acest mod, concilierea vieții profesionale cu cea personală;
L. întrucât s-a luat act de propunerea Comisiei de a adăuga noua categorie de persoane defavorizate la contractele rezervate,
Introducere
1. salută comunicările Comisiei intitulate „Inițiativa privind antreprenoriatul social” și „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, care cuprind recomandări către guvernele naționale referitoare la îmbunătățirea condițiilor-cadru pentru întreprinderile din sectorul economiei sociale, ceea ce poate oferi șanse noi și crea noi locuri de muncă, printre altele în sectorul sănătății și al serviciilor sociale (așa-numitul sector alb), precum și în cel al protecției mediului (așa-numitul sector verde), ambele cu un ritm rapid de creștere – două domenii care oferă șanse noi economiei sociale și economiei în ansamblu;
2. afirmă că economia socială face parte din economia de piață ecosocială și din piața unică europeană și atrage atenția asupra rezistenței ridicate la crize și a modelelor comerciale solide care o caracterizează; subliniază că întreprinderile din sectorul economiei sociale încearcă, în numeroase cazuri, să răspundă nevoilor sociale și umane care nu sunt luate în considerare - cel puțin nu în mod corespunzător - de operatorii comerciali sau de către stat; subliniază că locurile de muncă din sectorul economiei sociale prezintă o probabilitate mai mare de a fi menținute la nivel local;
3. subliniază că prin „întreprindere socială” se înțelege o întreprindere, indiferent de forma sa juridică, care:
(a)
are drept obiectiv principal obținerea unui impact social pozitiv cuantificabil, conform statutului, actului constitutiv sau oricărui alt document statutar pe baza căruia a fost înființată activitatea comercială, atunci când întreprinderea:
–
oferă servicii sau bunuri unor persoane vulnerabile, marginalizate, dezavantajate sau excluse și/sau
–
oferă bunuri sau servicii utilizând o metodă de producție, care întruchipează obiectivul său social;
(b)
utilizează profiturile obținute în primul rând pentru atingerea obiectivelor sale principale în loc să le distribuie și deține proceduri și norme definite în prealabil pentru orice situație excepțională în care profiturile sunt distribuite acționarilor sau proprietarilor, ceea ce garantează că o astfel de distribuire a profiturilor nu subminează obiectivele principale; precum și
(c)
este administrată într-un mod responsabil și transparent, în special prin implicarea lucrătorilor, a clienților și/sau a acționarilor afectați de activitățile sale comerciale.
Acțiuni recomandate pentru diferite tipuri de întreprinderi
4. subliniază faptul că activitățile desfășurate de voluntari în diferite sectoare ale economiei sociale, inclusiv activitățile tinerilor la început de carieră, marcate de entuziasmul lor și de competențele lor de tip nou, dar și ale persoanelor în vârstă, care au acumulat o experiență vastă și un larg bagaj de competențe, constituie o contribuție importantă la creșterea economică, solidaritate și coeziunea socială și oferă sens vieții multor persoane; solicită, prin urmare, o recunoaștere și un sprijin financiar și structural adecvat la nivel local, național și european;
5. solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că întreprinderile din sectorul economiei sociale nu sunt defavorizate de alte tipuri de întreprinderi care să-și aleagă exclusiv domenii rentabile din sectorul economiei sociale; atrage atenția asupra faptului că aceste domenii se situează, în cea mai mare parte, în mediul urban, astfel încât alte zone, în mare parte rurale sau periferice, în care costurile aferente logisticii sunt mai ridicate, se văd obligate să se mulțumească cu o gamă de servicii mai redusă din punct de vedere cantitativ și calitativ; subliniază că utilizatorii ar trebui să poată alege între mai mulți prestatori de servicii;
6. subliniază importanța unei strategii și a unor măsuri de promovare a spiritului antreprenorial și a întreprinderilor sociale novatoare, în special pentru tineri și persoanele defavorizate, pentru a asigura un acces mai larg și mai ușor al întreprinzătorilor, atât femei, cât și bărbați, la programele și fondurile Uniunii Europene și ale statelor membre; solicită să se acorde susținerea corespunzătoare pentru a se asigura continuitatea programului Erasmus pentru tinerii întreprinzători și pentru a spori atractivitatea și vizibilitatea acestuia la nivelul sectorului economiei sociale; reamintește totuși că desfășurarea de activități profesionale independente trebuie să fie însoțită de programe de orientare suficient de ample;
7. ia act de diversitatea din cadrul sectorului economiei sociale; subliniază că dezvoltarea de noi cadre juridice la nivelul Uniunii Europene, indiferent de tipul acestora, ar trebui să fie facultativă pentru întreprinderi și precedată de o evaluare a impactului, pentru a se ține seama de existența unor modele de antreprenoriat social diferite la nivelul statele membre; subliniază că eventualele măsuri ar trebuie să demonstreze că aduc o valoare adăugată la nivelul întregii Uniuni Europene;
8. sprijină inițiativele adoptate la nivelul Uniunii Europene prin care se vizează extinderea și consolidarea sectorului asociativ, care a atins deja un stadiu avansat de dezvoltare în diferite state membre; solicită un statut european al asociațiilor, care să vină în completarea statutelor juridice deja existente la nivelul statelor membre;
9. salută intenția Comisiei de a prezenta o propunere de simplificare a Regulamentului privind statutul societății cooperative europene;
10. salută studiul privind situația societăților mutuale din Europa, realizat de Comisie cu strânsa participare a sectorului interesat; subliniază faptul că societățile mutuale ar trebui recunoscute, prin intermediul unui statut european, ca actor distinct și important în cadrul economiei și al societății europene; subliniază avantajele unui statut european legate de facilitarea activității transfrontaliere a societăților mutuale; încurajează statele membre care nu au instituit până în prezent un statut național al societăților mutuale să întreprindă acest demers;
11. salută propunerea Comisiei de regulament privind statutul unei fundații europene;
12. reamintește că, în Comunicarea COM(2004)0018, Comisia s-a angajat să întreprindă douăsprezece acțiuni concrete de sprijinire a dezvoltării cooperativelor și consideră regretabil faptul că, până în prezent, nu s-au realizat numeroase progrese în această direcție; invită Comisia să dea dovadă de voință și să propună, în spiritul inițiativei din 2004, noi măsuri de îmbunătățire a condițiilor de funcționare a cooperativelor, societăților mutuale, asociațiilor și fundațiilor și să sprijine, în acest mod, dezvoltarea sectorului economiei sociale în general;
13. salută adoptarea pachetului revizuit de norme ale Uniunii Europene în materie de ajutoare de stat destinate serviciilor sociale și locale, încurajând în același timp Comisia să clarifice în continuare aceste norme pentru a facilita înțelegerea și aplicarea lor de către autoritățile locale și regionale, în special cu privire la întreprinderile sociale;
Întreprinderile care urmăresc obiective sociale sau care au un impact social
14. subliniază faptul că întreprinderile din sectorul economiei sociale sunt furnizori importanți de servicii de interes general (SSIG); atrage atenția asupra faptului că, adesea, aceste întreprinderi au avut drept punct de plecare organizații ale societății civile, organizații de voluntari și/sau asociații caritabile care asigură furnizarea de servicii orientate spre individ sau sunt strâns legate de acestea, și sunt concepute pentru a răspunde nevoilor umane vitale, în special nevoilor utilizatorilor aflați în situații de vulnerabilitate; subliniază că întreprinderile sociale se află, în numeroase cazuri, într-o postură intermediară, la intersecția sectoarelor public și privat, tradiționale, furnizând servicii publice, adică în cadrul procedurilor de achiziții publice;
15. consideră că ar trebui să se facă o distincție între noțiunea de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) și cea de antreprenoriat social, deși unele întreprinderi comerciale cu activități semnificative în materie de RSI pot fi strâns interconectate cu antreprenoriatul social;
Perspective financiare – îmbunătățirea mediului juridic și a celui fiscal
16. consideră că programul PSCI (Programul Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială) 2014-2020, prin faptul că dispune de o axă destinată microfinanțării și antreprenoriatului social, contribuie la eforturile vizând garantarea unui acces mai larg la microcredite al microîntreprinderilor din sectorul economiei sociale, ținând seama totodată de diversitatea nevoilor de finanțare ale întreprinderilor din sectorul economiei sociale;
17. își exprimă convingerea că sunt necesare diferite instrumente financiare, cum ar fi fondul european de antreprenoriat social, fondurile europene cu capital de risc și fondurile europene de tip „investitor prudențial” (European Angels Funds) pentru îmbunătățirea accesului întreprinderilor din sectorul economiei sociale la piețele financiare;
18. subliniază necesitatea sprijinirii întreprinderilor din sectorul economiei sociale prin mijloace financiare suficiente la nivel local, regional, național și la nivelul Uniunii Europene și evidențiază fondurile relevante din cadrul financiar multianual 2014-2020 (cum ar fi Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Programul pentru schimbări sociale și inovare socială, Programul pentru cercetare și inovare, precum și Orizont 2020); solicită în mod expres susținerea întreprinderilor sociale novatoare, îndeosebi a celor care promovează un nivel ridicat al calității locurilor de muncă, combat sărăcia și excluziunea socială și investesc în educație, formare profesională și învățarea pe tot parcursul vieții;
19. subliniază că este necesar să se simplifice accesul la fondurile europene, permițându-se totodată stabilirea unui nivel adecvat de flexibilitate la nivelul statelor membre, că ar trebui să se ofere posibilități de finanțare care să beneficieze de o publicitate mai clară și că, în plus, ar trebui simplificate cerințele de ordin organizatoric, administrativ și contabil;
20. subliniază că introducerea unor noi forme de sprijin financiar va fi precedată de o analiză a instrumentelor existente, efectuată cu scopul de a verifica eficiența acestora; prin urmare, consideră că este necesară elaborarea unor instrumente pentru măsurarea și compararea randamentului social al investițiilor cu scopul de a favoriza dezvoltarea unei piețe de investiții mai transparente;
21. consideră că este necesar să se creeze condițiile necesare pentru ca întreprinderile sociale să-și poată câștiga independența financiară și să se poată angaja în activități comerciale;
22. consideră că sunt necesare procese de gestionare responsabile, sprijinite de un mecanism de finanțare transparent și care să facă obiectul unei monitorizări adecvate, pentru a se menține orientarea antreprenoriatului social și a întreprinderilor din sectorul economiei sociale;
Măsurători, sprijin și promovare
23. solicită realizarea unui studiu comparativ, lansat de Comisie și desfășurat în cooperare cu întreprinderile din sectorul economiei sociale, referitor la diferitele cadre juridice în vigoare la nivel național și regional în întreaga Uniune Europeană și la condițiile și caracteristicile desfășurării activității întreprinderilor sociale, inclusiv dimensiunea și numărul activităților lor și domeniile acestora, precum și la sistemele naționale de certificare și de etichetare;
24. subliniază că întreprinderile sociale diferă foarte mult din punctul de vedere al formei, dimensiunii, obiectului de activitate, economiei și cooperării; constată că există întreprinderi sociale care joacă un rol de prim-plan în activitatea de dezvoltare din domeniile de activitate respective și care au capacitatea adecvată pentru propria dezvoltare, dar există și întreprinderi care au nevoie de know-how la înființare sau pentru dezvoltare și gestionare;
25. consideră că, pentru a spori competitivitatea întreprinderilor sociale la nivelul Uniunii Europene, trebuie favorizată crearea unor grupuri de inovare socială, cu valoare adăugată nu doar pe plan local; mai mult decât atât, consideră că, dacă primesc stimulente corespunzătoare, întreprinderile din sectorul economiei sociale pot juca un rol esențial pentru ocuparea profesională a lucrătorilor calificați cu vârsta de peste 50 de ani care au ieșit de pe piața muncii;
26. sprijină propunerea Comisiei de creare a unei platforme online multilingve, accesibile și ușor utilizabile pentru întreprinderile sociale, care ar trebui, printre altele, să permită învățarea reciprocă și schimbul de modele a căror eficacitate a fost testată și confirmată, să favorizeze dezvoltarea parteneriatelor, să faciliteze utilizarea în comun a informațiilor referitoare la accesul la fonduri și posibilitățile de formare și să îndeplinească rolul de rețea de cooperare transfrontalieră; solicită Comisiei și statelor membre să acorde atenție întreprinderilor sociale, în cadrul metodei deschise de coordonare;
27. sprijină propunerea Comisiei de instituire a unui grup de experți privind antreprenoriatul social (GECES) în vederea monitorizării și evaluării stadiului măsurilor preconizate în Comunicarea COM(2011)0682;
28. solicită Comisiei și statelor membre să analizeze viabilitatea și oportunitatea introducerii unei „etichete sociale europene”, care să fie acordată întreprinderilor din sectorul economiei sociale, pentru a se îmbunătăți accesul la achizițiile publice și novatoare din punct de vedere social, fără a se încălca nicio normă în materie de concurență; sugerează că întreprinderile care dețin o astfel de etichetă ar trebui să fie monitorizate în mod regulat cu privire la respectarea dispozițiilor stabilite în etichetă;
29. solicită ca Uniunea Europeană să adopte norme privind achizițiile publice care să aplice principiul „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic ” (OCAE) în locul principiului „celui mai mic cost” lansează proceduri de ofertare de prestări de servicii;
30. solicită Comisiei să promoveze o mai bună înțelegere și creșterea nivelului de cunoștințe cu privire la întreprinderile sociale și economia socială și să îmbunătățească vizibilitatea amândurora, prin susținerea cercetării universitare în materie, inclusiv în cadrul celui de-Al optulea program-cadru (Orizont), și să inițieze un raport periodic de activitate privind întreprinderile din sectorul economiei sociale și rezultatele acestora pe plan social; solicită statelor membre să dea curs cererii de propuneri lansate de către Comisie în vederea obținerii de statistici fiabile cu privire la întreprinderile din sectorul economiei sociale, statistici care să fie elaborate de institutele naționale de profil;
31. solicită Comisiei și statelor membre să integreze întreprinderile din sectorul economiei sociale în planurile de acțiune privind ocuparea forței de muncă și incluziunea socială și sprijină crearea unui „Premiu european pentru antreprenoriatul social”, destinat să recunoască efectele sale sociale;
32. subliniază faptul că antreprenoriatul social necesită un nivel maxim de sprijin și acceptare, datorită unui efort de sensibilizare și nu în ultimul rând prin reliefarea avantajelor care nu prezintă un caracter pur economic și solicită lansarea unei campanii largi de informare, cu sprijinul Comisiei Europene, al statelor membre și al partenerilor sociali, prin introducerea unei platforme online accesibile și multilingve care să furnizeze rapid și cu ușurință informații cetățenilor aflați în căutare de produse și servicii sociale;
33. solicită statelor membre să examineze avantajele introducerii principiilor întreprinderilor sociale/antreprenoriatului social și ale responsabilității sociale în programele de predare din cadrul școlilor, universităților și al altor instituții de învățământ, precum și în programele de învățare pe tot parcursul vieții, cu scopul de a dezvolta competențele sociale și civice și de a sprijini plasarea forței de muncă în întreprinderile din sectorul economiei sociale; de asemenea, solicită Comisiei și statelor membre să sprijine educația prin mijloace convenționale și online a întreprinzătorilor sociali și să promoveze o cooperare mai strânsă între întreprinderile din sectorul economiei sociale, societățile comerciale și mediul universitar pentru a spori gradul de sensibilizare și a crește nivelul cunoștințelor cu privire la întreprinderile din sectorul economiei sociale și pentru a asigura o mai bună înțelegere a acestor întreprinderi, dar și pentru a combate eventualele stereotipuri care persistă;
34. consideră că introducerea unui cadru european comun în materie de publicare a datelor va garanta o informare mai clară și mai eficientă cu privire la investițiile în întreprinderi sociale;
35. salută angajamentul Comisiei de a studia și de a lua în considerare o posibilă utilizare a brevetelor inactive de către întreprinderile din sectorul economiei sociale pentru a facilita dezvoltarea acestora și așteaptă adoptarea unor măsuri concrete în viitorul apropiat;
o o o
36. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Rezoluţia Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări destinate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară” (2012/2151(INI))
– având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere concluziile Consiliului European din 28-29 iunie 2012,
– având în vedere declarația șefilor de stat și de guvern din zona euro din 29 iunie 2012,
– având în vedere raportul din 26 iunie 2012 al președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară”,
– având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale, al Comisiei pentru bugete, precum și cel al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0339/2012),
A. întrucât, de la semnarea Tratatului de la Roma, Uniunea Europeană a realizat progrese importante în direcția integrării politice, economice, fiscale și monetare;
B. întrucât uniunea economică și monetară (UEM) nu constituie un scop în sine, ci, mai degrabă, un instrument care permite realizarea obiectivelor Uniunii și ale statelor membre, îndeosebi o creștere echilibrată și durabilă și un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă; întrucât incluziunea socială și solidaritatea reprezintă pietrele de temelie ale modelului social european și ale integrării europene în ansamblu și nu pot fi excluse din nicio reformă viitoare a Uniunii;
C. întrucât, într-o societate informațională globalizată, necesitatea unei integrări europene mai strânse construite pe baza legitimității democratice, a responsabilității, a transparenței și a sprijinirii cetățenilor devine din ce în ce mai evidentă;
D. întrucât o integrare europeană mai strânsă ar trebui să asigure o implicare parlamentară sporită atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii;
E. întrucât Uniunea se află într-un punct critic și trebuie să se aleagă o orientare clară, fie în direcția unirii forțelor în cadrul Uniunii și a edificării unui viitor pentru o Uniune puternică, ghidată de valori și bazată pe solidaritate într-o lume globalizată, fie în direcția unei Uniuni introvertite și obligate să se adapteze cu pasivitate la globalizare;
F. întrucât criza economică, financiară și bancară și actuala recesiune economică au dus la o datorie publică și privată ridicată la nivel național și la probleme legate de finanțele publice în mai multe state membre, care, împreună cu dezechilibre macroeconomice excesive, au afectat într-un mod rapid, direct și negativ dezvoltarea socioeconomică a zonei euro și a întregii Uniuni;
G. întrucât între 2008 și jumătatea lui 2012, rata șomajului în UE-27 a crescut de la aproximativ 7 % la 10,4 %, adică 25 de milioane de șomeri, și întrucât mai mult de unul din cinci tineri este șomer (22 %), rata șomajului în rândul tinerilor depășind 50 % în unele state membre;
H. întrucât crearea de locuri de muncă, locurile de muncă de calitate și condițiile decente de muncă sunt esențiale pentru depășirea crizei actuale;
I. întrucât mai multe state membre se confruntă în prezent cu o situație economică și financiară foarte dificilă, agravată de tensiunile continue de pe piețele obligațiunilor suverane care se reflectă, în cazul anumitor țări, în ratele ridicate ale dobânzilor la împrumuturi, precum și în ratele foarte scăzute sau negative ale dobânzilor la împrumuturi în cazul altora, creând un dezechilibru și, prin urmare, o instabilitate financiară și economică semnificativă;
J. întrucât direcțiile divergente de evoluție a competitivității, combinate cu un potențial de creștere scăzut, cu o rată a șomajului ridicată și cu un nivel ridicat al deficitelor și al datoriei publice și private nu se limitează la a cauza prejudicii unor state membre, ci, de asemenea, vulnerabilizează întreaga zonă euro;
K. întrucât evenimentele recente au demonstrat cu claritate că zona euro continuă să fie lipsită de mijloace corespunzătoare pentru a rezolva criza sau a reacționa în mod adecvat la șocurile economice regionale și globale care au loc în cadrul său;
L. întrucât rolul important exercitat de euro, atât în cadrul zonei euro, cât și la nivel mondial, în calitatea sa de a doua monedă de rezervă la nivel internațional, solicită o reacție puternică din partea Europei și măsuri europene coordonate care să readucă stabilitate și creștere economică;
M. întrucât, pe parcursul ultimului deceniu, euro le-a oferit numeroase avantaje cetățenilor Uniunii, cum ar fi stabilitatea prețurilor, eliminarea costurilor asociate conversiei monetare în cadrul zonei euro, imposibilitatea deprecierilor concurențiale nominale, scăderea ratelor dobânzilor, încurajarea integrării piețelor financiare și facilitarea circulației transfrontaliere a capitalurilor;
N. întrucât moneda unică a Uniunii nu ar trebui să devină un simbol al diviziunii care amenință întregul proiect european, ci ar trebui să rămână moneda Uniunii în ansamblu care să dea dovadă de spirit de decizie și să fie capabilă să adopte decizii de mare anvergură pentru un viitor comun și prosper;
O. întrucât progresul către o UEM autentică ar trebui să respecte dorința statelor membre care nu doresc să introducă moneda euro pentru a-și păstra respectivele monede naționale;
P. întrucât apartenența la zona euro presupune un grad ridicat de interdependență economică și financiară între statele membre în cauză și necesită, prin urmare, o coordonare mai strânsă a politicilor financiare, fiscale, sociale și economice, statele membre cedând o parte din competențele lor Uniunii, această coordonare fiind însoțită de instrumente de supraveghere mai stricte și de o aplicare efectivă; întrucât, cu toate acestea, această integrare sporită a statelor membre a căror monedă este euro, posibil completată de un grup de alte state membre care doresc să introducă moneda euro, trebuie să fie dezvoltată în cadrul unei singure Europe cu două viteze, având în vedere evitarea unor politici care ar conduce în cele din urmă la crearea a două Europe diferite;
Q. întrucât din ultimul studiu Eurobarometru reiese că, din cauza crizei persistente, s-a înregistrat o scădere accentuată a încrederii în instituțiile politice, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, precum și o deteriorare pronunțată a imaginii pozitive a Uniunii în cadrul opiniei publice; întrucât, cu toate acestea, Uniunea rămâne, în percepția cetățenilor, actorul cel mai eficace în combaterea crizei economice;
R. întrucât responsabilii politici de la nivelul Uniunii și de la cel național ar trebui să le explice în permanență cetățenilor lor avantajele integrării europene și implicațiile și provocările unei monede unice, inclusiv costurile și riscurile aferente unei destrămări a zonei euro;
S. întrucât 17 state membre au adoptat deja moneda unică a Uniunii, iar celelalte vor adera la euro în marea lor majoritate de îndată ce sunt pregătite;
T. întrucât orice îndoieli legate de viitorul UEM în general, inclusiv caracterul ireversibil al apartenenței la zona euro, și al monedei unice a Uniunii în particular sunt nefondate, deoarece o Uniune puternică este în interesul tuturor cetățenilor;
U. întrucât restabilirea încrederii constituie principalul factor pentru a convinge cetățenii și întreprinderile europene să reînceapă să investească în economie și pentru a crea condiții de natură să permită instituțiilor financiare să asigure din nou credite pentru economia reală pe o bază largă, dar solidă;
V. întrucât răspunsul la criza euro este complex și necesită eforturi susținute și sub mai multe aspecte la toate nivelurile instituționale și politice;
W. întrucât instituțiile Uniunii și șefii de stat și de guvern ai statelor membre în general și ai statelor membre ale zonei euro în particular joacă un rol important în crearea unei uniuni fiscale care să permită înglobarea tuturor mecanismelor de gestionare a crizelor din zona euro, precum fondul de urgență al Mecanismului european de stabilitate, într-un cadru instituțional în care Parlamentul European să fie pe deplin implicat în calitate de colegiuitor; întrucât actuala structură interguvernamentală reprezintă o lipsă acută de legitimitate democratică; întrucât moneda comună poate fi stabilizată doar dacă statele membre sunt dispuse să transfere Uniunii competențele pe care le dețin în materie de politică fiscală;
X. întrucât pentru restabilirea încrederii este necesar, de asemenea, ca șefii de stat și de guvern și miniștrii lor să explice și să promoveze în propriile state membre deciziile asupra cărora s-a convenit la nivelul Uniunii; întrucât tendința de a atribui pe nedrept Uniunii în unele situații deciziile impopulare echivalează cu un joc al percepției deosebit de periculos, care riscă să submineze bazele Uniunii, solidaritatea și, în cele din urmă, să compromită credibilitatea liderilor naționali înșiși și în mod potențial proiectul european în ansamblu;
Y. întrucât Uniunea este în prezent fragilă din punct de vedere social; întrucât mai multe state membre se află într-un proces de reformă structurală extrem de solicitant și de aplicare de programe de consolidare; întrucât uniunea politică reprezintă în ultimă instanță soluția pentru a depăși această perioadă dificilă, încurajând solidaritatea, precum și pentru a continua proiectul european;
Z. întrucât Consiliul European și summit-ul zonei euro din 28 și 29 iunie 2012 au confirmat voința de a adopta măsurile necesare pentru a asigura o Europă stabilă din punct de vedere financiar, competitivă și prosperă și pentru a crește, în acest mod, bunăstarea cetățenilor;
AA. întrucât diferențele tot mai pronunțate dintre țările situate în centrul Uniunii și cele periferice nu ar trebui să capete un caracter cronic; întrucât trebuie creat un cadru permanent care să permită statelor membre aflate într-o situație dificilă să se bazeze pe sprijinul oferit de alte state membre în spirit de solidaritate; întrucât statele membre care doresc să beneficieze de solidaritate ar trebui să fie obligate să-și asume responsabilitatea în ceea ce privește punerea în aplicare a tuturor angajamentelor lor din domeniul bugetar, precum și a recomandărilor specifice fiecărei țări și a angajamentelor asumate în cadrul semestrului european, îndeosebi a celor legate de Pactul de stabilitate și creștere (PSG), de Pactul euro plus și de procedura privind dezechilibrele macroeconomice și Strategia Europa 2020, ținând cont de situațiile specifice pentru fiecare țară; întrucât asigurarea stabilității financiare a fiecărui stat membru reprezintă pentru statele membre o chestiune de interes comun; întrucât articolul 121 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că statele membre își consideră politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun și le coordonează în cadrul Consiliului;
AB. întrucât este primordial să fie finalizată piața internă pentru a putea reveni la creșterea economică; întrucât Comisia, în calitatea sa de gardian al tratatelor, trebuie să-și intensifice eforturile de asigurare a respectării și a punerii în aplicare a legislației existente privind piața internă; întrucât este necesar ca în vederea bunei funcționări a pieței interne regulile de integrare pe piață să se sprijine mai mult pe regulamente, iar nu pe directive;
AC. întrucât nu încape nicio îndoială că integrarea europeană este un proces ireversibil și progresiv;
Acțiuni viitoare: raportul celor patru președinți
AD. întrucât, din punct de vedere democratic și în lumina tuturor prevederilor Tratatului de la Lisabona, este inacceptabil faptul că Președintele Parlamentului European, care este compus din membri aleși care reprezintă peste 502 milioane de cetățeni europeni, nu a fost angrenat în elaborarea raportului sus-menționat, intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară”;
AE. întrucât a sosit momentul ca liderii politici ai Uniunii Europene și ai statelor membre ale acesteia să-și demonstreze voința, creativitatea, curajul, rezistența și capacitățile de lideri pentru a elimina deficiențele încă existente care împiedică în continuare funcționarea adecvată a UEM; întrucât metoda interguvernamentală și-a atins limitele și nu este adecvată procesului decizional democratic și eficient în secolul 21; întrucât ar trebui făcut un salt către o Europă federală autentică;
AF. întrucât raportul sus-menționat, intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară”, optează fără echivoc să spargă cercul neîncrederii prin intermediul măsurilor structurale; întrucât raportul ar trebui să acorde atenție, de asemenea, dimensiunii sociale;
AG. întrucât Consiliul European din 28 și 29 iunie 2012 a solicitat Președintelui său să întocmească o foaie de parcurs specifică, prevăzând termene obligatorii pentru realizarea unei UEM autentice; întrucât dezvoltarea unei viziuni de ansamblu pe termen lung prin intermediul unei foi de parcurs este un semnal important care ar putea să contribuie la restabilirea încrederii, care ar putea crește pe măsură ce foaia de parcurs este pusă în aplicare pas cu pas;
AH. întrucât progresele constante realizate în punerea în aplicare a foii de parcurs pe termen lung nu oferă nicio soluție imediată la criză și nu ar trebui să întârzie măsurile pe termen scurt, care sunt la rândul lor necesare;
AI. întrucât nu este exclus să fie necesare noi modificări ale tratatului pentru creșterea legitimității democratice a unei UEM pe deplin operaționale; întrucât Comisia ar trebui să prezinte inițiativele legislative actuale care nu trebuie să fie întârziate de dezvoltarea instituțională pe termen lung;
AJ. întrucât perfectarea unei veritabile uniuni economice și monetare în cadrul Uniunii va necesita pe termen mediu realizarea unei modificări a tratatului;
AK. întrucât utilizarea la maximum a procedurilor și a flexibilității tratatelor existente cu scopul de a îmbunătăți rapid guvernanța UEM în contextul elaborării unui spațiu politic european real reprezintă o condiție pentru construirea unui consens democratic pentru o schimbare viitoare cuprinzătoare și de succes a tratatului;
AL. întrucât Parlamentul European are dreptul de a depune la Consiliu propuneri de modificare a tratatelor, care trebuie analizate ulterior printr-o convenție, în vederea perfectării cadrului unei veritabile UEM prin creșterea competențelor Uniunii, în special în domeniul politicii economice și prin consolidarea resurselor proprii și capacității bugetare ale Uniunii, a rolului și responsabilității democratice ale Comisiei și a prerogativelor Parlamentului;
AM. întrucât este realist și adecvat să se considere că o astfel de convenție nu ar trebui să se producă înainte de următoarele alegeri ale Parlamentului European; întrucât preparativele pentru o astfel de convenție ar trebui să înceapă deja înainte de următoarele alegeri;
AN. întrucât atât măsurile propuse în baza tratatelor existente cât şi viitoarele modificări ale tratatului nu ar trebui să excludă posibilitatea ca alte state membre să le aplice în mod voluntar și ar trebui să garanteze integritatea Uniunii;
AO. întrucât viitoarele schimbări aduse tratatului nu ar trebui să constituie un obstacol în calea unei aplicări rapide a ceea ce poate fi deja realizat în temeiul tratatelor existente; întrucât tratatele existente permit o marjă considerabilă de progres substanțial către o UEM bazată pe un cadru financiar, bugetar și economic îmbunătățit și mai integrat și pe o legitimitate și răspundere democratică mai puternică;
AP. întrucât potențialul maxim al Tratatului de la Lisabona referitor la ocuparea forței de muncă și politicile sociale nu a fost exploatat până în prezent, în primul rând în ceea ce privește:
–
articolul 9 din TFUE, conform căruia, în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă și de garantarea unei protecții sociale corespunzătoare;
–
articolul 151 din TFUE, care stipulează că „Uniunea și statele membre [...] au ca obiective promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă, permițând armonizarea acestora în condiții de progres, o protecție socială adecvată, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care să permită un nivel ridicat și durabil al ocupării forței de muncă și combaterea excluziunii”;
–
articolul 153 alineatul (1) din TFUE, în general, și, în special, articolul 153 alineatul (1) litera (h), care prevede „integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă”;
AQ. întrucât articolul 48 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede o procedură specifică de adoptare a unui act pentru care TFUE impune o procedură legislativă specială în conformitate cu procedura legislativă ordinară; întrucât articolul 333 din TFUE cuprinde, de asemenea, dispoziții care permit folosirea procedurii legislative ordinare în contextul cooperării consolidate;
AR. întrucât toate statele membre ar trebui să adopte măsuri împreună în direcția unei integrări europene mai aprofundate; întrucât ar putea fi necesare decizii care să se aplice doar zonei euro, în cazul în care specificul zonei euro impune sau justifică astfel de măsuri rezonabile și corecte, incluzând posibilitatea ca alte state membre să le aplice în mod voluntar, având drepturi și obligații în mod echilibrat;
AS. întrucât o strategie europeană comună pentru tineret este esențială pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor și a pericolului de a pierde o întreagă generație în Europa;
Uniunea bancară
AT. întrucât măsurile întreprinse până în prezent pentru stabilizarea sistemului financiar au fost insuficiente pentru a restabili pe deplin încrederea; întrucât Banca Centrală Europeană (BCE), prin seriile sale de măsuri temporare excepționale de asistență acordată statelor membre și băncilor, a exercitat un rol decisiv în aceste „operațiuni de salvare” fără să-și fi pierdut din vedere obiectivul fundamental, și anume garantarea stabilității prețurilor;
AU. întrucât independența operațională a BCE în domeniul politicii monetare, în temeiul tratatelor, constituie în continuare o piatră de temelie a credibilității UEM și a monedei unice;
AV. întrucât situația precară a sectorului bancar din mai multe state membre și din Uniune în ansamblul ei constituie o amenințare la adresa economiei reale și a finanțelor publice, iar costul gestionării crizei bancare este repercutat într-o măsură excesivă asupra contribuabililor, dezvoltarea economiei reale împiedicând astfel creșterea economică; întrucât mecanismele și structurile existente sunt insuficiente pentru a evita efectele negative colaterale;
AW. întrucât statele membre suferă de un dezechilibru aparent între băncile care efectuează operațiuni pe piața europeană și pasivele contingente susținute de entitățile lor suverane; întrucât în timpul crizei actuale a devenit de la sine înțeles faptul că legătura dintre bancă și entitatea suverană este mai puternică și mai dăunătoare în cadrul unei uniuni monetare, în care rata internă de schimb este fixată și nu există niciun mecanism la nivelul Uniunii care să diminueze costurile restructurării bancare;
AX. întrucât, pentru funcționarea armonioasă a UEM, este esențial să se întrerupă buclele de reacții negative dintre fondurile suverane, bănci și economia reală;
AY. întrucât criza a creat o dispersie a dobânzilor la împrumuturi și a fragmentat, de asemenea, de facto piața unică pentru servicii financiare;
AZ. întrucât Parlamentul a afirmat în repetate rânduri și consecvent că sunt necesare de urgență măsuri suplimentare și de mare anvergură pentru soluționarea crizei din sectorul bancar; întrucât ar trebui să se facă o diferențiere între măsurile pe termen scurt de stabilizare a unei situații de criză bancară acută și măsurile pe termen mediu și lung, inclusiv angajamentul G-20 de punere în aplicare la timp, pe deplin și într-un mod aprofundat a normelor adoptate pe plan internațional privind capitalul bancar, lichiditățile și efectul de levier, având drept scop realizarea unei uniuni bancare europene pe deplin operaționale;
BA. întrucât toate măsurile luate în contextul unei astfel de uniuni bancare nu ar trebui să împiedice funcționarea corectă continuă a pieței interne a serviciilor financiare și libera circulație a capitalului;
BB. întrucât instituțiile financiare și reprezentanții acestora ar trebui să acționeze în mod responsabil și conform unor înalte standarde morale, în serviciul economiei reale;
BC. întrucât Uniunea necesită un mecanism european unic de supraveghere a instituțiilor bancare; întrucât, pentru a asigura încrederea necesară în piața financiară și stabilitatea într-o piață internă comună a serviciilor financiare, este esențial un cadru european pentru garantarea fiabilă și eficientă a depozitelor, precum și pentru gestionarea crizelor din sectorul bancar;
BD. întrucât toate măsurile de realizare a uniunii bancare ar trebui să fie însoțite de o îmbunătățire a transparenței și a responsabilității instituțiilor care o pun în aplicare;
BE. întrucât ar trebui examinată problema necesității de a solicita separarea juridică a anumitor activități financiare deosebit de riscante de activitățile băncilor care acceptă depozite în cadrul aceluiași grup bancar, în conformitate cu raportul Liikanen;
BF. întrucât autoritățile de supraveghere ar trebui, în general, să detecteze și să corecteze problemele încă din primele etape, pentru a preveni apariția crizelor și a menține stabilitatea și soliditatea financiară;
BG. întrucât, în prezent, cea mai mare parte a competențelor în materie de supraveghere din Uniune rămâne între mâinile autorităților naționale de supraveghere, în timp ce Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană - ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010(1) asigură un rol de coordonare; întrucât actualul sistem de autorități naționale de supraveghere s-a dovedit prea fragmentat pentru a face față încercărilor din prezent;
BH. întrucât un mecanism european de supraveghere caracterizat printr-un înalt nivel de calitate și prin eficacitate este indispensabil pentru a asigura că problemele sunt detectate și abordate eficient, pentru a garanta condiții egale de concurență pentru toate instituțiile bancare, a se restabili încrederea transfrontalieră și a se evita fragmentarea pieței interne;
BI. întrucât ar trebui convenită o repartizare clară a responsabilităților operaționale între un mecanism european de supraveghere și autoritățile naționale de supraveghere, în funcție de dimensiunile și modelul de afaceri al băncilor și de tipul sarcinilor de supraveghere, în conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității;
BJ. întrucât supravegherea la nivel european a instituțiilor bancare din cadrul UEM, precum și consolidarea rolului ABE în ceea ce privește protejarea pieței interne constituie priorități absolute pentru adoptarea măsurilor de combatere a crizei; întrucât, cu toate acestea, ar trebui să se asigure faptul că, pentru a garanta stabilitatea pieței financiare interne, statelor a căror monedă nu este euro și care decid să adere la mecanismul unic de supraveghere printr-o cooperare consolidată li se permite să participe într-o formulă care garantează relații simetrice între obligațiile acceptate și impactul asupra procesului decizional;
BK. întrucât mecanismul unic de supraveghere ar trebui să cuprindă de la bun început instituțiile financiare care solicită sprijin direct din partea Uniunii, precum și instituțiile financiare care prezintă importanță sistemică;
BL. întrucât independența mecanismului european unic de supraveghere față de influența exercitată de clasa politică și mediile financiare nu echivalează cu o scutire de la a oferi explicații, a-și motiva deciziile și a răspunde în fața Parlamentului, în mod regulat și de fiecare dată când situația impune acest lucru, pentru acțiunile și deciziile adoptate în domeniul supravegherii europene, având în vedere impactul pe care măsurile de supraveghere îl pot avea asupra finanțelor publice, a băncilor, a angajaților și a clienților; întrucât o responsabilitate democratică efectivă necesită, printre altele, aprobarea de către Parlament a președintelui sau președintei consiliului de supraveghere al mecanismului european unic de supraveghere, care sunt desemnați în urma unei proceduri deschise de selecție, precum și obligația președintelui sau președintei de a raporta către Parlamentul European și de a fi audiați de acesta, dreptul Parlamentului de a adresa întrebări cu solicitare de răspuns scris sau oral și dreptul de anchetă al Parlamentului în conformitate cu TFUE;
BM. întrucât Mecanismul european de stabilitate (MES) va putea finanța în mod direct în viitor băncile aflate în dificultate, în anumite condiții; întrucât, din acest motiv, intrarea în funcțiune a mecanismului unic de supraveghere constituie sarcina primordială și cea mai urgentă a realizării uniunii bancare;
BN. întrucât setul unic de norme (codul normativ unic) pe care ABE îl elaborează în prezent ar trebui să asigure deplina armonizare a normelor și aplicarea uniformă a acestora în întreaga Uniune; întrucât finalizarea codului normativ unic privind supravegherea bancară și cerințele prudențiale armonizate și consolidate pe o scară mai largă sunt necesare pentru funcționarea eficace a mecanismului unic de supraveghere, deoarece autoritatea europeană de supraveghere nu-și poate desfășura activitatea dacă normele prudențiale naționale sunt divergente;
BO. întrucât, ca urmare a instituirii unui mecanism unic de supraveghere, regulile de votare din cadrul ABE ar trebui să fie adaptate atent, cu scopul de a facilita cooperarea constructivă dintre statele membre din zona euro și cele din afara acesteia și de a lua în considerare pe deplin interesele tuturor statelor membre;
BP. întrucât procedurile legislative aflate în curs care vizează instituirea mecanismului unic de supraveghere ar trebui finalizate fără întârziere;
BQ. întrucât, în vederea punerii în aplicare a noii arhitecturi financiare, este esențial să se deblocheze rapid negocierile referitoare la Directiva privind sistemele de garantare a depozitelor și la Directiva privind sistemele de compensare pentru investitori, negocieri suspendate între Parlament și Consiliu în ciuda importanței cruciale a acestora pentru oferirea unor mecanisme comune de salvare a bancilor și de garantare a depozitelor clienților;
BR. întrucât un cadru european unic de garantare a depozitelor necesită cerințe stricte, uniforme și comune aplicabile tuturor sistemelor de garantare a depozitelor din Uniune, pentru a ajunge la același nivel de protecție și de stabilitate a sistemelor de garantare a depozitelor și pentru a garanta condiții de concurență echitabile; întrucât doar prin această abordare se pot crea condițiile prealabile pentru flexibilitatea necesară, pentru a acorda suficientă atenție situațiilor naționale specifice din sectorul financiar;
BS. întrucât un fond european unic de garantare a depozitelor (FEGD), dotat cu sisteme de garantare a depozitelor care funcționează și care dețin o finanțare adecvată, întărind credibilitatea sistemelor și încrederea deponenților, ar putea să constituie obiectivul pe termen lung, după punerea în funcțiune a unui cadru de salvare eficient și a unui mecanism unic de supraveghere corespunzător;
BT. întrucât planificarea ex-ante, rapiditatea, intervenția precoce, măsurile de precauție („due diligence”), accesul la informații de calitate și credibilitatea sunt esențiale în gestionarea crizelor bancare;
BU. întrucât ar trebui înființat un regim european unic de redresare și salvare, de preferință în paralel cu intrarea în vigoare a mecanismului unic de supraveghere, pentru a se restabili viabilitatea băncilor aflate într-o situație dificilă și pentru salvarea instituțiilor financiare neviabile;
BV. întrucât, pe termen scurt, are prioritate absolută adoptarea actualei propuneri-cadru a Comisiei privind cadrul de gestionare a crizelor destinat băncilor aflate în criză;
BW. întrucât scopul general al unui sistem de salvare și al unui cadru de redresare eficace este de a minimiza utilizarea eventuală a resurselor contribuabililor necesare redresării și salvării instituțiilor bancare;
BX. întrucât protecția economiilor private necesită menținerea unei separații funcționale și totodată asigurarea unei coordonări eficace între fondurile europene destinate garantării depozitelor și cele destinate redresării și salvării;
BY. întrucât mecanismele de salvare și cele de garantare a depozitelor ar trebui să dispună de o structură financiară solidă, în primul rând de tip ex-ante, bazată pe contribuțiile acestui sector, în care contribuția unei instituții financiare ar trebui să reflecte gradul de risc al instituției respective, iar fondurile publice europene nu ar trebui utilizate decât cu titlu de mecanism de susținere în ultimă instanță și aceasta într-o măsură cât mai mică;
Uniunea fiscală
BZ. întrucât, în această privință, raportul sus-menționat intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară” reprezintă un important progres, din moment ce recunoaște faptul că „buna funcționare a UEM necesită nu numai aplicarea rapidă și energică a măsurilor deja convenite în temeiul cadrului de guvernanță economică consolidat (în special Pactul de stabilitate și creștere și Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța ), ci și o acțiune de calitate în direcția unei uniuni fiscale”;
CA. întrucât finanțele publice solide, bugetele echilibrate dintr-un ciclu economic și perspectivele de creștere durabilă pe termen mediu, precum și nivelurile adecvate de investiții publice constituie o cerință de bază pentru stabilitatea economică și financiară pe termen lung, pentru statul social și pentru plata costurilor evoluției demografice preconizate;
CB. întrucât buna funcționare a UEM necesită o punere în aplicare deplină și rapidă a măsurilor deja convenite în cadrul guvernanței economice consolidate, cum ar fi PSC consolidat și semestrul european, completate cu politici de consolidare a creșterii; întrucât în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG), pe baza evaluării experienței dobândite în urma punerii în aplicare a acestuia, ar trebui să se adopte măsurile necesare, în conformitate cu TUE și cu TFUE, în vederea integrării substanței TSCG în cadrul legislativ al Uniunii;
CC. întrucât Pactul pentru creștere și locuri de muncă insistă asupra necesității de a continua o consolidare fiscală în strânsă coordonare cu creșterea economică și solicită acordarea unei atenții deosebite investițiilor în sectoare de viitor; întrucât Comisia ar trebui să prezinte propuneri pentru a identifica investițiile care urmează să capete un statut prioritar la nivelul Uniunii și la nivelul cadrelor fiscale naționale;
CD. întrucât criza evidențiază necesitatea unui progres calitativ în direcția unei uniuni fiscale mai solide și mai democratice, beneficiind de o creștere a resurselor proprii ale Uniunii și de mecanisme mai eficace de corectare a traiectoriilor fiscale nesustenabile, a nivelului datoriilor și de stabilire a limitelor superioare ale soldului bugetar al statelor membre;
CE. întrucât o „UEM veritabilă” ar trebui să fie sprijinită și acceptată de către cetățenii Uniunii; întrucât trebuie, așadar, subliniată necesitatea de a implica factorii de decizie politică, partenerii sociali și organizațiile societății civile la toate nivelurile politice;
CF. întrucât mecanismele suplimentare care garantează că toate statele membre își respectă angajamentele asumate în cadrul propriilor exerciții bugetare ar trebui să consolideze și nu să slăbească actualul cadru de guvernanță economică; întrucât rolul independent al comisarului european pentru afaceri economice și monetare, trebuie să fie consolidat, alături de instituirea unor mecanisme solide de răspundere în fața Parlamentului și a Consiliului; întrucât ar trebui să fie înființată o trezorerie europeană, prezidată de un ministru european de finanțe, responsabil personal în fața Parlamentului;
CG. întrucât în conformitate cu tratatele existente clauza de flexibilitate (articolul 352 din TFUE) poate fi utilizată în acest scop și pentru a crea un birou european de trezorerie, care reprezintă o componentă-cheie pentru o veritabilă uniune economică și monetară;
CH. întrucât articolul 136 din TFUE permite adoptarea, în conformitate cu procedura legislativă relevantă dintre cele menționate la articolul 121 și articolul 126 din TFUE, a unor măsuri specifice pentru a consolida coordonarea și supravegherea disciplinei bugetare a statelor membre a căror monedă este euro; întrucât legislația poate prevedea să se delege Comisiei competența de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general care completează sau modifică anumite elemente neesențiale ale actului legislativ; întrucât TFUE prevede posibilitatea de a conferi Parlamentului sau Consiliului dreptul de a revoca delegarea acordată Comisiei;
CI. întrucât, în conformitate cu norma generală a ordinii juridice a Uniunii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este împuternicită să garanteze că la interpretarea și aplicarea tratatelor, legislația Uniunii este respectată dacă nu este exclusă în mod explicit;
CJ. întrucât negocierile din cadrul trilogului pe marginea așa-numitului „pachet de două regulamente” ar trebui să producă în curând rezultate politice concrete;
CK. întrucât PSC este conceput ca un instrument de stabilizare ciclic care, permițând statelor membre să înregistreze un deficit de până la 3 %, face ca șocurile economice din statele membre respective să fie contracarate și absorbite; întrucât această politică anticiclică funcționează doar dacă statele membre obțin excedente bugetare în perioade favorabile; întrucât mecanismele de asistență financiară, precum MES, reprezintă o măsură de ultimă instanță;
CL. întrucât statele membre părți la TSCG în cadrul UEM trebuie să-și comunice planurile de emisiuni de titluri de datorie publică Comisiei și Consiliului, permițând o coordonare timpurie a emisiunilor de titluri de datorie la nivelul Uniunii;
CM. întrucât, în temeiul tratatelor existente, statele membre a căror monedă este euro pot finanța un buget al Uniunii majorat în cadrul procedurii privind resursele proprii prin introducerea unor impozite sau a unor taxe specifice în conformitate cu o procedură de cooperare consolidată; întrucât acest lucru ar trebui realizat favorizând legătura sa cu cadrul bugetar deja existent al Uniunii și fără a compromite funcțiile tradiționale ale bugetului Uniunii, de a finanța politicile comune; întrucât o astfel de capacitate bugetară majorată ar trebui să sprijine creșterea și coeziunea socială care vizează corectarea dezechilibrelor, divergențele structurale și urgențele financiare care sunt direct legate de uniunea monetară;
CN. întrucât emisiunile comune de titluri de datorie ar putea constitui, pe termen mai lung și după îndeplinirea unor condiții stricte, un posibil mijloc de a completa UEM; întrucât emiterea în comun de titluri de datorie de către statele membre din zona euro, cu garanții solidare, poate necesita modificări ale tratatelor;
CO. întrucât o condiție prealabilă necesară pentru emiterea în comun de titluri de datorie o constituie instituirea unui cadru fiscal durabil, orientat atât către creșterea guvernanței economice, a disciplinei fiscale și a gradului de respectare a PSC, cât și către instrumentele de control pentru a preveni hazardul moral;
CP. întrucât o uniune fiscală mai solidă și mai integrată ar trebui să includă un proces treptat de trecere într-un fond de rambursare a datoriei;
CQ. întrucât introducerea într-un mod lipsit de credibilitate a unor instrumente de emitere în comun de titluri de datorie ar putea avea consecințe incontrolabile și ar putea duce la pierderea încrederii pe termen lung în capacitatea zonei euro de a acționa cu hotărâre;
CR. întrucât criza datoriei a determinat Uniunea și în special zona euro să instituie noi instrumente de solidaritate financiară în Europa: Fondul european de stabilitate financiară (FESF), MES și alte proiecte legate de foaia de parcurs către o veritabilă uniune economică și monetară; întrucât impactul financiar al acestor instrumente este mult mai mare, în ceea ce privește sumele implicate, decât bugetul Uniunii și întrucât ideea inovatoare privind un buget central pentru zona euro finanțat de membrii zonei euro este propusă acum ca o garanție fundamentală pentru această nouă solidaritate financiară;
CS. întrucât multiplicarea acestor instrumente de solidaritate face dificilă evaluarea contribuției efective a fiecărui stat membru la solidaritatea europeană, care depășește cu mult contribuțiile financiare corespunzătoare ale statelor membre la bugetul Uniunii; întrucât, în plus, este posibil ca diversitatea instrumentelor actuale, în ceea ce privește temeiurile juridice, modul de intervenție și statele membre vizate, să facă întregul sistem greu de coordonat de către liderii europeni, dificil de înțeles pentru cetățenii europeni în general și greu accesibil pentru orice control parlamentar;
CT. întrucât MES ar putea fi integrat în cadrul juridic al Uniunii prin clauza de flexibilitate (articolul 352 din TFUE) în coroborare cu articolul 136 revizuit din TFUE;
CU. întrucât, în conformitate cu tratatele existente, definițiile privind aplicarea clauzei care nu permite sprijinirea financiară a statelor membre pot fi precizate de Consiliu la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului [articolul 125 alineatul (2) din TFUE];
CV. întrucât standardele ridicate de responsabilitate democratică la nivelul Uniunii ar trebui aplicate troicii;
CW. întrucât activitățile Comisiei în contextul uniunii fiscale și economice ar trebui să se bazeze pe un dialog social real și să respecte pe deplin autonomia partenerilor sociali;
CX. întrucât independența Sistemului Statistic European (SSE) trebuie să fie garantată atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, pentru a menține credibilitatea statisticilor europene în îndeplinirea rolului lor esențial, acela de a facilita crearea unei uniuni fiscale pe deplin reușite (prin intermediul unor standarde de înaltă calitate și a unei abordări sistemice pentru a dezvolta, a produce și a verifica corectitudinea statisticilor referitoare la finanțele din sectorul public);
CY. întrucât standardele de contabilitate publică ar trebui să se aplice în toate statele membre într-un mod standardizat și ar trebui să fie supuse unor mecanisme de audit intern și extern, ca o măsură complementară fundamentală care însoțește competențele extinse ale Comisiei și rolul de coordonare consolidat al Curții de Conturi Europene și al curților de conturi naționale în ceea ce privește verificarea calității surselor naționale utilizate pentru a stabili nivelul exact al datoriei publice și al deficitului public;
Uniunea economică
CZ. întrucât până în prezent s-a pus un accent deosebit pe aspectul monetar al UEM, deși este necesar să se creeze de urgență o uniune economică adevărată, în care Strategia Europa 2020 ar reprezenta cadrul obligatoriu pentru elaborarea și punerea în aplicare a politicilor economice;
DA. întrucât Pactul euro plus, Strategia Europa 2020 și Pactul pentru creștere și locuri de muncă ar trebui să fie integrate în legislația Uniunii și să deschidă calea pentru introducerea unui cod de convergență pentru economiile statelor membre;
DB. întrucât semestrul european, conform secțiunii referitoare la măsurile de prevenire din PSC, constituie un cadru corespunzător de coordonare a politicilor economice și a opțiunilor bugetare puse în aplicare la nivel național în concordanță cu recomandările specifice fiecărei țări adoptate de către Consiliu;
DC. întrucât articolul 9 din TFUE solicită „promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și [...] cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”;
DD. întrucât consolidarea fiscală, reducerea dezechilibrelor macroeconomice excesive și reformele și investițiile structurale sunt necesare pentru ieșirea din criză și pentru a se asigura o creștere economică și o ocupare a forței de muncă de calitate și durabilă, în cadrul unei societăți bazate pe cunoaștere, reflectând realitatea apartenenței la UEM în condițiile unei economii sociale de piață; întrucât reformele structurale dau randament numai pe termen lung;
DE. întrucât Pactul pentru creștere și locuri de muncă, aprobat în cadrul reuniunii europene la nivel înalt din 28 și 29 iunie 2012, își poate aduce o importantă contribuție la creșterea economică, ocuparea forței de muncă și îmbunătățirea capacităților competitive europene; întrucât Uniunea și statele membre trebuie să-și asume răspunderea și să acționeze cu rapiditate pentru finalizarea pieței interne și eliberarea potențialului acesteia; întrucât deplasarea accentului prin adoptarea unui pact de creștere este binevenită, chiar dacă mobilizarea finanțării destinate măsurilor de consolidare a creșterii din fondurile structurale reprezintă doar o realocare a unor fonduri existente și, prin urmare, nu oferă resurse financiare suplimentare;
DF. întrucât depinde de statele membre să realizeze fără întârziere reformele convenite în cadrul programelor naționale de reforme și depinde de parlamentele naționale să realizeze controlul la timp și în cunoștință de cauză al acțiunilor realizate de guvernele naționale în această privință;
DG. întrucât buna funcționare a pieței interne este împiedicată de obstacolele persistente încă în unele state membre; întrucât, pentru a beneficia de întregul potențial de creștere al economiei Uniunii, este necesar să se finalizeze piața internă, mai ales în domenii precum serviciile, energia, telecomunicațiile, standardizarea, simplificarea normelor privind achizițiile publice, industriile de rețea, comerțul electronic și regimul drepturilor de autor;
DH. întrucât aprofundarea integrării economice și bugetare va fi compromisă în absența unei coordonări mai strânse în domeniul impozitării; întrucât regula unanimității în domeniul impozitării împiedică dezvoltarea acestuia, instrumentul cooperării consolidate ar trebui să fie utilizat mai frecvent; întrucât se poate face trimitere la poziția Parlamentului European privind baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) și taxa pe tranzacțiile financiare (TTF); întrucât, în domeniul impozitării, este nevoie în mod evident de convergență între structurile sistemelor fiscale și nivelurile de impozitare din statele membre; întrucât concurența fiscală dăunătoare dintre statele membre contravine în mod clar logicii pieței interne și trebuie remediată;
DI. întrucât este important ca redresarea economiei să fie însoțită de o politică privind piața forței de muncă care să stimuleze căutarea unui loc de muncă și spiritul antreprenorial și să reducă șomajul structural, în special în rândul tinerilor, al persoanelor în vârstă și al femeilor, protejând în același timp modelul social european și respectând pe deplin rolul partenerilor sociali și dreptul la negocierea, încheierea și executarea de contracte colective și dreptul la inițierea de acțiuni colective în conformitate cu legile și practicile naționale; întrucât, în acest sens, ar trebui încurajată integrarea piețelor forței de muncă din statele membre, pentru a spori mobilitatea transfrontalieră a forței de muncă;
DJ. întrucât ar trebui să se utilizeze coordonarea obligatorie la nivelul Uniunii în cazul anumitor elemente esențiale de politică economică care prezintă o importanță deosebită pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă;
DK. întrucât sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice nu constă doar în utilizarea într-un mod economic a resurselor publice, care sunt limitate, ci și într-o impozitare echitabilă, o progresivitate a impozitelor, o percepere bine organizată a impozitelor, o combatere mai eficace a tuturor formelor de evaziune și fraudă fiscală, o cooperare și armonizare fiscală orientate către limitarea concurenței fiscale dăunătoare și un sistem fiscal bine conceput, care să promoveze dezvoltarea întreprinderilor și crearea de locuri de muncă;
DL. întrucât statele membre ar trebui să fie răspunzătoare pentru punerea în aplicare a Strategiei „Europa 2020”;
DM. întrucât Strategia Europa 2020 ar trebui să facă obiectul unei evaluări la jumătatea perioadei, în cadrul căreia să fie identificați și numiți cei care nu și-au îndeplinit obligațiile și care ar trebui să analizeze dacă este necesar ca obiectivele să fie revizuite sau ajustate și cum se pot exercita presiuni sporite asupra statelor membre în scopul atingerii acestor obiective;
DN. întrucât furnizarea de statistici europene de înaltă calitate are un rol esențial în cadrul noii guvernanțe economice și, în special, acestea reprezintă o condiție prealabilă pentru a sprijini funcționarea corectă a principalelor procese de guvernanță și de garantare a respectării normelor din cadrul acestei guvernanțe, cum ar fi semestrul european, procedura privind dezechilibrele macroeconomice și Strategia Europa 2020;
DO. întrucât trebuie să se depună în continuare eforturi cu scopul de a moderniza metodele de producție a statisticilor europene, pentru a garanta faptul că ele răspund unor standarde de înaltă calitate, că oferă un bun raport calitate-preț și că presupun o utilizare adecvată a resurselor, precum și pentru a facilita o difuzare corespunzătoare a statisticilor și accesul autorităților publice, al actorilor economici și al cetățenilor la acestea;
De la legitimitatea și răspunderea democratică la uniunea politică
DP. întrucât Uniunea își datorează legitimitatea valorilor sale democratice, obiectivelor pe care le urmărește și competențelor, instrumentelor și instituțiilor sale;
DQ. întrucât această legitimitate decurge dintr-o dublă cetățenie, cea a persoanelor reprezentate de către Parlamentul European și cea a statelor membre reprezentate de Consiliu;
DR. întrucât, din cauza crizei actuale și a modului în care au fost luate unele măsuri de combatere a crizei, dezbaterea a căpătat o nouă amploare, referindu-se la caracterul democratic al procesului decizional din cadrul UEM;
DS. întrucât liderii politici și reprezentanții instituțiilor, ai agențiilor și ai altor organisme ale Uniunii ar trebui să fie răspunzători la nivel politic în fața Parlamentului; întrucât aceștia ar trebui să raporteze periodic și să facă prezentări anuale cu privire la activitatea și previziunile lor înaintea comisiei competente a Parlamentului European;
DT. întrucât în ultimii ani Consiliul European a încercat să identifice o modalitate de ieșire din criză și a formulat numeroase propuneri în domenii în care tratatele nu au acordat întotdeauna o competență clară Uniunii;
DU. întrucât decizia Consiliului European de a adopta metoda interguvernamentală, fără a include Parlamentul European ca un actor important în procesul de identificare a unei modalități de ieșire din criză, este regretabilă, deși în unele situații era inevitabilă;
DV. întrucât, în ceea ce privește propunerile care intră în sfera competențelor Uniunii, ar trebui să se adopte decizii în conformitate cu procedura legislativă ordinară, Parlamentul participând pe deplin;
DW. întrucât pentru competențele sale de executare din abordarea bazată pe norme a cadrului de guvernanță economică, astfel cum sunt stabilite în special în PSC consolidat și în mecanismul de supraveghere macroeconomică, Comisia ar trebui să fie supusă controlului democratic ex-post al Parlamentului și să răspundă în fața acestuia;
DX. întrucât instrumentele interguvernamentale care au fost create de la începutul crizei, în decembrie 2009, ar trebui să dobândească un caracter comunitar;
DY. întrucât este nevoie de un control, de o participare și de o procedură de codecizie mai democratice în raport cu politica economică, monetară și socială, cu impozitarea, cadrul financiar multianual și resursele proprii; întrucât clauzele pasarelă existente ar trebui să fie activate în acest scop;
DZ. întrucât nu este acceptabil ca Președintele Parlamentului European să nu poată fi prezent la reuniunile Consiliului European și la reuniunile la nivel înalt ale zonei euro pe întreaga durată a acestora; întrucât ar trebui să se găsească de urgență o soluție la această lipsă de legitimitate democratică, prin intermediul unui acord politic între cele două instituții;
EA. întrucât abordarea deficitului democratic actual al UEM și asocierea strictă a oricărei măsuri viitoare către o uniune bancară, o uniune fiscală și o uniune economică cu o răspundere și legitimitate democratică sporite la nivelul Uniunii sunt urgente;
EB. întrucât, de fiecare dată când se transferă sau se creează noi competențe la nivelul Uniunii ori se înființează noi instituții ale Uniunii, legitimitatea lor ar trebui să fie garantată și ele ar trebui supuse controlului democratic al Parlamentului European și ar trebui să răspundă în fața sa;
EC. întrucât acordurile interguvernamentale dintre statele membre nu pot crea structuri paralele cu structurile Uniunii; întrucât toate acordurile care instituie regimuri internaționale sau supranaționale ar trebui să fie supuse controlului democratic deplin al Parlamentului European;
ED. întrucât asigurarea producției, verificării și diseminării de statistici europene de înaltă calitate de către un SEE veritabil reprezintă o contribuție crucială la consolidarea transparenței depline și a responsabilității democratice efective în elaborarea, gestionarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării politicilor Uniunii atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național;
EE. întrucât o cooperare între Parlamentul European și parlamentele naționale pe baza protocolului nr. 1 la TUE şi la TFUE privind rolul parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană (Protocolul nr. 1) ar trebui consolidată în vederea îmbunătățirii schimbului de opinii și a calității activității parlamentare în domeniul guvernanței UEM, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național; întrucât o astfel de cooperare nu ar trebui considerată ca reprezentând crearea unui nou organism parlamentar mixt care ar fi atât ineficient, cât și ilegitim din punct de vedere democratic și constituțional,
1. consideră că este necesar ca guvernanța UEM să fie integrată în cadrul instituțional al Uniunii, fapt care constituie o condiție prealabilă pentru eficiența acesteia și pentru eliminarea lacunei politice actuale dintre politica națională și politicile europene;
2. solicită tuturor instituțiilor să acționeze rapid prin exploatarea la maximum a posibilităților oferite de tratatele existente și de elementele lor de flexibilitate și, în același timp, să se pregătească pentru schimbările necesare ale tratatului, pentru a garanta siguranța juridică și legitimitatea democratică; reiterează faptul că opțiunea unui nou acord interguvernamental ar trebui exclusă;
3. subliniază faptul că măsurile propuse în baza tratatelor existente și a viitoarelor modificări ale tratatului nu ar trebui să excludă posibilitatea ca alte state membre să le aplice în mod voluntar și ar trebui să garanteze integritatea Uniunii;
4. invită Consiliul, care le-a încredințat mandatul autorilor raportului sus-menționat intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”, să îi acorde neîntârziat Președintelui Parlamentului European statutul de coautor al propunerii cu drepturi egale pentru a consolida caracterul democratic al acestui raport;
5. salută faptul că, în ciuda implicării doar cu caracter neoficial de până acum, Conferința președinților Parlamentului a solicitat comisiei competente a Parlamentului să examineze conținutul propunerilor de fond împreună cu cei trei reprezentanți („șerpași”) care participă la negocierile cu Președintele permanent al Consiliului European în numele Parlamentului;
6. confirmă faptul că Parlamentul va face uz pe deplin de prerogativa sa de a prezenta Consiliului propuneri de modificare a tratatelor, care trebuie analizate ulterior printr-o convenție, în vederea perfectării cadrului unei veritabile UEM prin creșterea competențelor Uniunii, în special în domeniul politicii economice și prin consolidarea resurselor proprii și a capacității bugetare a Uniunii, a rolului și responsabilității democratice a Comisiei și a prerogativelor Parlamentului;
7. solicită parlamentelor naționale să se angajeze în procesul de întocmire a planurilor bugetare și de reformă ale guvernelor, înainte ca acestea să fie prezentate Uniunii; intenționează să propună Convenției să adauge această responsabilitate explicită la funcțiile de care se bucură parlamentele naționale în temeiul articolului 12 din TUE;
8. solicită președintelui Consiliului să finalizeze neîntârziat și de comun acord cu Parlamentul propunerile legislative discutate în cadrul procedurii legislative ordinare în temeiul Tratatului de la Lisabona, care sunt blocate de Consiliu, și să le adopte, mai ales cele privind DCC IV (cerințele de capital) și sistemele naționale de garantare a depozitelor;
9. consideră că, la nivelul Uniunii, s-a înregistrat o îmbunătățire semnificativă a răspunderii și legitimității democratice în ceea ce privește guvernanța UEM printr-un rol sporit al Parlamentului ca o necesitate absolută și o precondiție pentru orice pas ulterior către o uniune bancară, o uniune fiscală și o uniune economică;
10. consideră că, în conformitate cu tratatele existente, coordonarea și supravegherea disciplinei bugetare a statelor membre a căror monedă este euro ar putea să dobândească un caracter obligatoriu și să fie supuse controlului Curții de Justiție a Uniunii Europene în temeiul articolului 136 din TFUE în coroborare cu articolul 121 alineatul (6), dar că, dintr-un punct de vedere constituțional, această etapă ar trebui luată în considerare doar dacă ar consolida în mod substanțial rolul Parlamentului atât timp cât este vizată punerea în aplicare detaliată a articolului 121 alineatele (3) și (4) din TFUE și pentru a completa și a pune în aplicare procedura de supraveghere multilaterală cu acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE; reamintește că, în conformitate cu tratatele, promovarea unui grad ridicat de ocupare a forței de muncă și garantarea unei protecții sociale adecvate trebuie luate în considerare în definirea și punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii, mai precis prin introducerea, pe baza strategilor existente, a un nou set de orientări pentru statele membre, inclusiv criterii de referință sociale și economice însoțite de standarde minime care să se aplice pilonilor principali ai economiilor acestora;
11. este de părere că „o veritabilă UEM” nu se poate limita la un sistem de norme, ci are nevoie de o capacitate bugetară consolidată, care să se bazeze pe resurse proprii specifice (inclusiv pe o TTF) care ar trebui, în cadrul bugetului Uniunii, să sprijine creșterea și coeziunea socială care vizează corectarea dezechilibrelor, divergențele structurale și urgențele financiare care sunt direct legate de uniunea monetară, fără a compromite funcțiile tradiționale ale bugetului Uniunii, de a finanța politicile comune;
12. este de părere că, în conformitate cu tratatele existente, articolul 136 din TFUE permite Consiliului, la recomandarea Comisiei și cu aprobarea prin vot a statelor membre a căror monedă este euro, să adopte orientări obligatorii ale politicii economice pentru țările din zona euro în cadrul semestrului european; subliniază că un mecanism de stimulare ar consolida caracterul obligatoriu al coordonării politicii economice; solicită un acord interinstituțional pentru a implica Parlamentul în elaborarea și aprobarea analizei anuale a creșterii și a orientărilor în materie de politică economică și de ocupare a forței de muncă;
13. reiterând intenția sa de intensificare a cooperării cu parlamentele naționale în baza protocolului nr. 1, subliniază că o astfel de cooperare nu ar trebui considerată ca reprezentând crearea unui nou organism parlamentar mixt care este atât ineficient, cât și ilegitim din punct de vedere democratic și constituțional; subliniază deplina legitimitate a Parlamentului ca organism parlamentar la nivelul Uniunii pentru o guvernanță democratică și consolidată a UEM;
14. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului în cel mai scurt termen posibil după consultarea tuturor părților interesate, acordând Parlamentului European rolul de colegiuitor, propuneri de acte care să dea curs recomandărilor detaliate care figurează în anexa la prezentul document;
15. confirmă că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor Uniunii;
16. solicită Comisiei, pe lângă măsurile care pot și trebuie adoptate cu promptitudine în temeiul tratatelor existente, să enumere evoluțiile instituționale care s-ar putea dovedi necesare pentru consolidarea arhitecturii UEM, bazată pe necesitatea unui cadru financiar integrat, a unui cadru bugetar integrat și a unui cadru integrat de politică economică care să presupună consolidarea rolului Parlamentului;
17. consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite prin credite corespunzătoare de la buget;
18. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și recomandările detaliate în anexă Comisiei, Consiliului European, Consiliului, Băncii Centrale Europene, Președintelui Eurogrupului și parlamentelor și guvernelor statelor membre.
ANEXĂ
RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONŢINUTUL PROPUNERII SOLICITATE
1.Un cadru financiar integrat
Recomandarea 1.1 referitoare la un mecanism unic de supraveghere
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Actualele propuneri ale Comisiei referitoare la mecanismul european unic de supraveghere ar trebui adoptate cât mai curând posibil, astfel încât să se asigure aplicarea eficace a normelor prudențiale, a controlului riscurilor și a prevenirii situațiilor de criză în ceea ce privește instituțiile de credit din întreaga Uniune.
Temeiul juridic, forma și conținutul propunerii ar trebui să ofere posibilitatea unei depline participări a tuturor statelor membre în cadrul mecanismului european unic de supraveghere, într-o formă care să asigure implicarea completă în procesul decizional a statelor membre participante a căror monedă nu este euro, astfel încât să se garanteze o relație de simetrie între obligațiile acceptate și impactul asupra procesului decizional.
Participarea statelor membre ale zonei euro în cadrul autorității europene de supraveghere ar trebui să fie obligatorie.
Propunerea ar trebui supusă controlului democratic cuprinzător exercitat de către Parlamentul European, în limitele dispozițiilor tratatelor.
Temeiul juridic ar trebui să asocieze Parlamentul European în calitate de colegislator în cazul în care rolul de codecizie care revine Parlamentului nu poate fi exercitat prin intermediul unui concept de „pachet de măsuri în materie de supraveghere”. În conformitate cu articolul 263 din TFUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene trebuie să revizuiască legalitatea actelor BCE, altele decât recomandările și avizele, menite să producă efecte juridice vizavi de terțe părți.
Propunerea ar trebui să garanteze faptul că toate sarcinile ABE, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, continuă să fie exercitate la nivelul Uniunii și că propunerile sunt în conformitate cu o funcționare viabilă a autorităților europene de supraveghere, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Mecanismul unic de supraveghere trebuie presupună asumarea răspunderii în fața Parlamentului European și a Consiliului pentru acțiunile întreprinse și deciziile luate în domeniul supravegherii europene și ar trebui să prevadă prezentarea de rapoarte comisiei competente a Parlamentului European. Responsabilitatea democratică necesită, printre altele, aprobarea de către Parlament a președintelui sau președintei consiliului de supraveghere al mecanismului unic de supraveghere, care sunt desemnați în urma unei proceduri deschise de selecție, precum și obligația președintelui sau președintei de a raporta către Parlamentul European și de a fi audiați de acesta, dreptul Parlamentului European de a adresa întrebări cu solicitare de răspuns scris sau oral și dreptul de anchetă al Parlamentului European în conformitate cu TFUE.
Mecanismul european unic de supraveghere ar trebui să fie independent de interesele politice naționale și ar trebui să garanteze că interesele Uniunii prevalează asupra intereselor naționale, bazându-se pe un mandat acordat în acest sens de Uniune și pe o guvernanță corespunzătoare.
Procesele decizionale din cadrul mecanismului unic de supraveghere ar trebui să fie specificate în propunerea legislativă relevantă, în conformitate cu procedura legislativă ordinară.
Autoritatea europeană de supraveghere ar trebui să fie competentă și să își exercite responsabilitatea în ceea ce privește:
–
supravegherea instituțiilor de credit din țările incluse în sistem, prevăzându-se însă o separare clară a responsabilităților operaționale între autoritățile europene de supraveghere și cele naționale, în funcție de dimensiunile și modelul de afaceri al băncilor și de caracterul sarcinilor de supraveghere;
–
comportarea într-o manieră coerentă cu necesitatea de a menține unitatea, integritatea și competitivitatea internațională a pieței interne, de exemplu pentru a se asigura că nu există bariere în calea concurenței între statele membre;
–
luarea în considerare în măsura cuvenită a impactului activităților sale asupra concurenței și a inovării de pe piața internă, a integrității întregii Uniuni, a competitivității Uniunii la nivel mondial, a incluziunii financiare, a protecției consumatorilor și asupra strategiei Uniunii pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă;
–
protejarea stabilității și solidității tuturor componentelor sistemului financiar al statelor membre participante, a transparenței piețelor și a produselor financiare și menținerea protecției deponenților, investitorilor și contribuabililor, luând în considerare diversitatea piețelor și a formelor instituționale;
–
evitarea arbitrajului de reglementare și garantarea unor condiții echitabile de concurență;
–
consolidarea coordonării internaționale în domeniul supravegherii și, după caz, reprezentarea Uniunii la nivelul instituțiilor financiare internaționale;
–
în cazul în care autoritățile naționale competente nu iau nicio măsură, adoptarea măsurilor necesare pentru restructurarea, salvarea sau închiderea instituțiilor financiare aflate într-o situație dificilă sau al căror faliment ar crea preocupări din punctul de vedere al interesului public general.
Organismelor responsabile cu supravegherea la nivel supranațional ar trebui să li se aloce suficiente resurse, inclusiv de personal, pentru a se garanta faptul că acestea dispun de capacitățile operaționale necesare pentru desfășurarea misiunii lor.
Recomandarea 1.2 referitoare la sistemele de garantare a depozitelor
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Parlamentul European solicită Comisiei să depună toate eforturile pentru a se asigura că procedura legislativă referitoare la Directiva reformată privind sistemele de garantare a depozitelor se poate finaliza cât mai curând posibil, pe baza poziției adoptate de Parlamentul European la 16 februarie 2012.
Având în vedere obiectivul pe termen lung al cadrului european unic de garantare a depozitelor, sunt necesare cerințe stricte, uniforme care să fie aplicabile tuturor sistemelor de garantare a depozitelor din Uniune, pentru a ajunge la același nivel cuprinzător de protecție și de stabilitate a sistemelor de garantare a depozitelor și pentru a garanta condiții de concurență echitabile. Doar prin această abordare se pot crea condițiile prealabile pentru flexibilitatea necesară, pentru a acorda suficientă atenție situațiilor naționale deosebite din sectorul financiar.
Ar trebui analizate opțiunile referitoare la un fond european unic de garantare a depozitelor, dotat cu sisteme de garantare a depozitelor care funcționează și care dețin o finanțare adecvată, care ar spori astfel credibilitatea sistemelor și încrederea deponenților, după punerea în funcțiune a unui cadru de salvare eficient și a unui mecanism unic de supraveghere corespunzător.
Pentru protecția economiilor private, este necesară menținerea unei separații funcționale și totodată asigurarea unei coordonări eficace între fondurile europene destinate garantării depozitelor și cele destinate redresării și salvării.
Mecanismele de garantare a depozitelor, precum și sistemele de redresare și de salvare ar trebui să dispună de o structură financiară solidă, în primul rând de tip ex-ante, bazată pe contribuțiile acestui sector, în care contribuția unei instituții financiare ar trebui să reflecte gradul de risc al instituției respective, iar fondurile publice nu ar trebui utilizate decât cu titlu de mecanism de susținere în ultimă instanță și aceasta într-o măsură cât mai mică.
Recomandarea 1.3 referitoare la redresare și salvare
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Actuala propunere de directivă de instituire a unui cadru pentru redresarea și salvare instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții ar trebui să fie adoptată cât mai curând, pentru a crea un sistem european de aplicare a măsurilor de salvare și a facilita, pe termen mediu, crearea unui regim european unic de redresare și salvare. Ar trebui avut în vedere faptul că anumite sectoare bancare dispun deja de mecanisme de protecție completă și de instrumente de redresare și salvare care ar trebui să fie recunoscute, sprijinite și coordonate în cadrul actului legislativ.
Obiectivul general al unui cadru eficient de salvare și redresare este acela de a reduce la minimum eventuala utilizare a resurselor contribuabililor necesare pentru redresarea și salvarea instituțiilor bancare.
Pentru protecția economiilor private, este necesară menținerea unei separații funcționale și totodată asigurarea unei coordonări eficace între fondurile destinate garantării depozitelor și cele destinate redresării și salvării.
Sistemele de redresare și de salvare, precum și mecanismele de garantare a depozitelor ar trebui să dispună de o structură financiară solidă, în primul rând de tip ex-ante, bazată pe contribuțiile acestui sector, în care contribuția unei instituții financiare ar trebui să reflecte gradul de risc al instituției respective, iar fondurile publice nu ar trebui utilizate decât cu titlu de mecanism de susținere în ultimă instanță și aceasta într-o măsură cât mai mică.
Propunerea ar trebui să concorde, de asemenea, cu alte aspecte ale Rezoluției Parlamentului European din 7 iulie 2010 conținând recomandări către Comisie privind gestionarea crizelor transfrontaliere din sectorul bancar, precum armonizarea legilor privind insolvența și evaluările comune ale riscurilor, funcția unică de rambursare și „scara de intervenție”.
Recomandarea 1.4 referitoare la elemente suplimentare ale unei uniuni bancare
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
–
introducerea, dacă este necesar, a cerinței privind separarea juridică a anumitor activități financiare deosebit de riscante de activitățile băncilor care acceptă depozite în cadrul aceluiași grup bancar, în conformitate cu raportul Liikanen;
–
introducerea unui cadru normativ întemeiat pe principiul „norme identice pentru riscuri identice”, care să asigure că instituțiile nebancare care exercită activități ce pot fi asimilate celor de tip bancar sunt supuse controlului autorităților de reglementare;
–
efectuarea în mod regulat a unor simulări de criză credibile care să testeze sănătatea financiară a băncilor și să încurajeze detectarea în timp util a problemelor și stabilirea cu eficacitate a anvergurii intervenției;
–
introducerea unui cadru normativ unic pentru supravegherea prudențială a tuturor băncilor și a unui cadru macroprudențial unic pentru a preîntâmpina o nouă fragmentare financiară.
2.Un cadru fiscal integrat
Recomandarea 2.1 referitoare la pachetul de două regulamente
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
În următoarele domenii, Comisia ar trebui să aibă obligația de a pune în aplicare în mod eficace compromisurile care vor fi convenite cu ocazia negocierilor din cadrul trilogului pe marginea pachetului de două regulamente, negocieri desfășurate între Parlamentul European și Consiliu:
–
crearea unui calendar bugetar comun;
–
reforma cadrelor bugetare naționale;
–
evaluarea planurilor bugetare, inclusiv o evaluare calitativă a investițiilor și cheltuielilor publice asociate obiectivelor Strategiei Europa 2020;
–
stabilirea de programe de parteneriat economic;
–
o monitorizare mai strictă a statelor membre a căror monedă este euro și care fac obiectul unei proceduri privind deficitul excesiv;
–
o monitorizare mai strictă statelor membre a căror monedă este euro și care sunt expuse riscului de neîndeplinire a obligațiilor care le revin în temeiul procedurii privind deficitul excesiv;
–
raportarea în legătură cu emisiunile de titluri de datorie;
–
o inițiativă care să specifice un set de programe necesare pentru mobilizarea de investiții suplimentare pe termen lung în valoare de aproximativ 1 % din PIB pentru accentuarea creșterii economice durabile și pentru completarea reformelor structurale necesare;
Recomandarea 2.2 privind comunitarizarea pactului fiscal
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Pe baza evaluării experienței dobândite în urma punerii în aplicare a acestuia și în conformitate cu TUE și cu TFUE, pactul fiscal ar trebui transpus în legislația secundară a Uniunii în cel mai scurt termen posibil.
Recomandarea 2.3: Impozitarea
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
În condițiile unei uniuni economice, fiscale și bugetare mai strânse ca niciodată, trebuie să se adopte mai multe măsuri în direcția coordonării sistemelor de impozitare, precum și pentru abordarea concurenței fiscale negative dintre statele membre, care contravine în mod clar logicii unei piețe interne. În primul rând, atunci când toate discuțiile și compromisurile au eșuat, cooperarea consolidată ar trebui utilizată mai des în domeniul impozitării (spre exemplu, pentru instituirea unei CCCTB sau a unei taxe pe tranzacțiile financiare), deoarece cadrele de impozitare armonizate vor asigura un grad mai înalt de integrare a politicilor bugetare.
Recomandarea 2.4: Un buget european central finanțat din resurse proprii
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
În faza elaborării opțiunilor de politici, Comisia și Consiliul ar trebui să aibă obligația de a lua în considerare pozițiile Parlamentului European cu privire la cadrul financiar multianual și resursele proprii. Parlamentul European a exprimat în repetate rânduri necesitatea urgentă a unei reforme a sistemului resurselor proprii și a revenirii la spiritul și litera TFUE, în sensul că bugetul Uniunii trebuie să fie finanțat integral din resurse proprii.
Ar trebui abordată urgent situația în care nevoile financiare ale bugetului Uniunii intră în conflict cu consolidarea bugetară necesară din statele membre. Prin urmare, este momentul reîntoarcerii treptate la o situație în care bugetul Uniunii să fie finanțat din resurse proprii veritabile, fapt care ar degreva în consecință bugetele naționale. În plus, se reamintește faptul că în rezoluțiile sale din 29 martie 2007, 8 iunie 2011, 13 iunie 2012 și 23 octombrie 2012, Parlamentul European și-a explicat punctul de vedere cu privire la semnificația sistemului veritabil de resurse proprii și la modalitățile prin care acest sistem poate fi compatibil cu consolidarea fiscală necesară la nivel național pe termen scurt.
Coordonarea bugetară mai strânsă în cadrul Uniunii impune date consolidate privind conturile publice ale Uniunii, ale statelor membre și ale autorităților locale și regionale, care să reflecte obiectivele Uniunii. Prin urmare, Comisia ar trebui să includă crearea de astfel de date consolidate în următoarele propuneri legislative.
Recomandarea 2.5: Procesul treptat de transfer într-un fond de rambursare a datoriei
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Ar trebui ca datoria excesivă să fie transferată treptat într-un fond de rambursare pe baza propunerii Consiliului Economic German de Experți, care prevede crearea temporară a unui fond care să înglobeze toate datoriile care depășesc valoarea de referință de 60 % ale statelor membre care îndeplinesc anumite criterii; datoria urmează a fi rambursată într-o perioadă de aproximativ 25 de ani; se creează astfel un fond care, în condițiile punerii în aplicare a tuturor mecanismelor existente, va contribui la menținerea datoriei totale a statelor membre sub nivelul de 60 % în viitor.
Recomandarea 2.6 pentru combaterea evaziunii fiscale
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Libera circulație a capitalului nu poate fi utilizată în scopuri de evaziune fiscală, îndeosebi în ceea ce privește statele membre a căror monedă este euro și care se confruntă sau riscă să se confrunte cu dificultăți grave legate de stabilitatea lor financiară în zona euro. Prin urmare, în acord cu importanta sa inițiativă din 27 iunie 2012 de consolidare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, precum și a planificării fiscale agresive, Comisia ar trebui să finalizeze cicluri de negocieri internaționale și să depună propuneri vizând îmbunătățirea cooperării și coordonării dintre autoritățile fiscale.
Ar trebui să se instituie o taxă pe tranzacțiile financiare în cadrul cooperării consolidate, în conformitate cu dispozițiile articolelor 326-333 din TFUE.
Recomandarea 2.7 privind asigurarea supravegherii democratice a MES
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
MES ar trebui să evolueze în direcția unei gestionări prin metoda comunitară și să presupună asumarea răspunderii în fața Parlamentului European. Deciziile fundamentale, precum acordarea de asistență financiară unui stat membru și încheierea de memorandumuri, ar trebui să facă obiectul unui control adecvat din partea Parlamentului European.
Troica desemnată pentru a asigura punerea în aplicare a memorandumurilor ar trebui să fie audiată în fața Parlamentului European înainte de asumarea atribuțiilor și ar trebui supusă controlului democratic al Parlamentului European și obligației de a raporta în mod regulat către acesta.
Recomandarea 2.8 privind asigurarea responsabilității și legitimității democratice a coordonării fiscale
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Toate mecanismele nou create în scopul coordonării politicii fiscale ar trebui să fie corelate cu dispoziții suficiente în vederea asigurării responsabilității și legitimității democratice.
3.Un cadru integrat de politică economică
Recomandarea 3.1 referitoare la îmbunătățirea coordonării ex-ante a politicii economice și la îmbunătățirea semestrului european
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Comisia ar trebui să se asigure de punerea completă în aplicare a compromisurilor care vor fi convenite în cadrul negocierilor privind pachetul de două regulamente desfășurate între Parlamentul European și Consiliu.
Ar trebui să se analizeze cu atenție instrumentele Uniunii referitoare la protecția socială și la standardele sociale minime în Europa, inclusiv instrumentele vizând eliminarea șomajului în rândul tinerilor, cum ar fi Garanția europeană pentru tineret.
Comisia ar trebui să prezinte fără întârziere, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, propuneri de transpunere în legislația secundară a angajamentelor asumate la 28 iunie 2012 de șefii de stat sau de guvern cu privire la Pactul pentru creștere și locuri de muncă; cadrul de coordonare economică ar trebui să ia în considerare în special angajamentul statelor membre privind „urmărirea unei consolidări fiscale diferențiate și favorabile creșterii economice, respectând PSC și luând în considerare circumstanțele specifice fiecărei țări”, precum și promovarea „investițiilor în domeniile care sunt orientate spre viitor și legate în mod direct de potențialul de creștere al economiei”.
Comisia ar trebui să ofere o clarificare privind statutul analizei anuale a creșterii. Semestrul european ar trebui să implice Parlamentul European și parlamentele naționale.
Coordonarea bugetară mai strânsă în cadrul Uniunii impune date consolidate privind conturile publice ale Uniunii, ale statelor membre și ale autorităților locale și regionale, care să reflecte obiectivele Uniunii. Prin urmare, Comisia ar trebui să includă crearea de astfel de date consolidate în următoarele propuneri legislative.
Având în vedere diferitele etape ale semestrului european, astfel cum sunt stabilite în PSC consolidat și în mecanismul de supraveghere macroeconomică, ar trebui să se analizeze dacă este necesar să se introducă legislație suplimentară, având în vedere următoarele:
–
dezvoltarea și consolidarea pieței interne și încurajarea relațiilor comerciale internaționale constituie elemente centrale pentru stimularea creșterii economice, creșterea competitivității și corectarea dezechilibrelor macroeconomice; prin urmare, Comisia ar trebui să aibă obligația de a lua în considerare în analiza sa anuală privind creșterea măsurile ce urmează a fi adoptate de statele membre pentru a finaliza piața internă;
–
programele naționale de reformă (PNR) și programele naționale de stabilitate (PNS) ar trebui să fie corelate îndeaproape; o monitorizare adecvată ar trebui să asigure coerența PNR și PNS;
–
semestrul european ar trebui să permită dezvoltarea unei sinergii mai puternice între bugetele Uniunii și cele ale statelor membre în vederea realizării obiectivelor Strategiei Europa -2020; astfel, semestrul european ar trebui să fie dezvoltat și pentru a include indicatori de eficiență a resurselor;
–
autoritățile și partenerii sociali regionali și locali ar trebui asociați într-o măsură mai mare la planificarea și punerea în aplicare a programelor relevante, cu scopul de a dezvolta la toate nivelurile simțul răspunderii față de obiectivele strategiei și a asigura o mai bună conștientizare la fața locului a obiectivelor și rezultatelor acesteia;
–
analiza anuală a creșterii și mecanismul de alertă ar trebui să fie adoptate de către Comisie înainte de data de 1 decembrie a fiecărui an, cu un capitol specific privind zona euro; Comisia ar trebui să facă publice în totalitate metodologiile și ipotezele sale macroeconomice subiacente;
-
Comisia ar trebui să evalueze cu claritate în analiza anuală a creșterii cele mai importante probleme economice și fiscale ale Uniunii și ale fiecărui stat membru în parte, să recomande măsuri prioritare pentru depășirea acestor probleme și să identifice inițiativele întreprinse la nivelul Uniunii și al statelor membre care au permis susținerea creșterii competitivității și a investițiilor pe termen lung, eliminarea obstacolelor din calea creșterii durabile, atingerea obiectivelor stabilite în tratate și în actuala strategie Europa-2020, punerea în aplicare a celor șapte inițiative emblematice și reducerea dezechilibrelor macroeconomice;
–
statele membre și regiunile acestora ar trebui, în special, să implice mai îndeaproape parlamentele naționale și regionale, partenerii sociali, autoritățile publice și societatea civilă în elaborarea programelor naționale de reformă, de dezvoltare și de coeziune, consultând aceste părți în mod regulat;
-
Comisia ar trebui să identifice în mod explicit în cadrul analizei anuale a creșterii potențialele efecte economice colaterale transfrontaliere ale principalelor măsuri de politică economică puse în aplicare la nivelul Uniunii, precum și în statele membre;
–
comisarii cu responsabilități în ceea ce privește semestrul european ar trebui să participe, încă de la adoptarea analizei anuale a creșterii de către Comisie, la dezbateri pe această temă cu comisiile competente din cadrul Parlamentului;
-
Consiliul ar trebui să vină în iulie să explice în fața comisiei competente a Parlamentului European orice modificare substanțială pe care a adus-o propunerilor de recomandări specifice pentru fiecare țară ale Comisiei; Comisia ar trebui să ia parte la această audiere pentru a-și exprima opiniile cu privire la situație;
–
statele membre ar trebui să prezinte informații cât mai detaliate posibil privind măsurile și instrumentele prevăzute de programele naționale de reformă pentru atingerea obiectivelor naționale stabilite, inclusiv termenele de punere în aplicare, efectele așteptate, potențialele efecte colaterale, riscurile unei aplicări nereușite, costurile și, dacă este cazul, utilizarea fondurilor structurale ale Uniunii;
–
mecanismele de stimulare ar consolida caracterul obligatoriu al coordonării politicii economice.
Recomandarea 3.3 referitoare la un pact social pentru Europa
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Potrivit tratatelor, atunci când se definesc și se pun în aplicare politicile și activitățile Uniunii, trebuie să se țină seama de promovarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă și de garantarea unei protecții sociale adecvate.
Normele specifice privind supravegherea obligatorie a disciplinei bugetare în zona euro pot și ar trebui să completeze standardele fiscale și macroeconomice cu standarde sociale și de ocupare a forței de muncă, pentru a asigura punerea corespunzătoare în aplicare a dispoziției de mai sus, prin dispoziții financiare adecvate ale Uniunii.
Ar trebui instituit un pact social pentru Europa, care să promoveze:
–
încadrarea în muncă a tinerilor, inclusiv inițiative cum ar fi Garanția europeană pentru tineret;
–
finanțarea adecvată și de calitate a serviciilor publice;
–
salarii care să asigure un trai decent;
–
accesul la locuințe sociale și convenabile;
–
un nivel minim de protecție socială care să garanteze accesul universal la servicii de sănătate de bază, indiferent de venituri;
–
aplicarea unui protocol social care să protejeze drepturile sociale și de muncă fundamentale;
–
standarde europene pentru gestionarea restructurării într-o manieră socială și responsabilă;
–
o nouă strategie în domeniul sănătății și siguranței, inclusiv pentru afecțiunile legate de stres;
–
remunerare egală și drepturi egale pentru munca cu valoare egală, pentru toți.
4.Consolidarea responsabilității și legitimității democratice
Recomandarea 4.1 referitoare la dialogul economic
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Comisia ar trebui să aibă obligația de a pune integral în aplicare compromisurile care vor fi convenite cu ocazia negocierilor din cadrul trilogului privind pachetul de două regulamente, desfășurate între Parlamentul European și Consiliu.
Recomandarea 4.2: mecanisme europene de susținere financiară
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
Operațiunile FESF/MES și ale oricărei viitoare structuri similare ar trebui supuse controlului și supravegherii democratice periodice exercitate de către Parlamentul European și de către Curtea de Conturi, iar OLAF ar trebui să fie implicat în procedurile respective de control și supraveghere. MES ar trebui să fie comunitarizat.
Recomandarea 4.3 referitoare la creșterea rolului Parlamentului European și al cooperării interparlamentare în contextul semestrului european
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
- Președintele Parlamentului European prezintă, în cadrul Consiliului European de primăvară, opiniile Parlamentului în legătură cu analiza anuală a creșterii. ar trebui să se negocieze un acord interinstituțional pentru a implica Parlamentul European în elaborarea și aprobarea analizei anuale a creșterii și a orientărilor în materie de politică economică și de ocupare a forței de muncă;
- Comisia și Consiliul ar trebui să asiste la reuniunile interparlamentare ale reprezentanților parlamentelor naționale cu reprezentanții Parlamentului European, atunci când aceste reuniuni sunt organizate în momente esențiale ale semestrului (și anume: după publicarea analizei anuale a creșterii și după publicarea recomandărilor specifice fiecărei țări), permițând în special parlamentelor naționale să ia în considerare perspectiva europeană atunci când poartă dezbateri asupra bugetelor naționale;
Recomandarea 4.4 referitoare la creșterea transparenței, a legitimității și a responsabilității
Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze următoarele:
– pentru a crește transparența, Ecofin și Eurogrupul ar trebui să aibă obligația de a transmite Parlamentului European principalele documente interne, ordini de zi și materiale de informare; de asemenea, președintele Eurogrupului ar trebui să se prezinte periodic în fața Parlamentului European, de exemplu în cadrul unor audieri organizate sub auspiciile Comisiei pentru afaceri economice și monetare a Parlamentului European;
-
Parlamentul European trebuie să fie asociat pe deplin la elaborarea ulterioară a raportului celor patru președinți, în conformitate cu metoda comunitară; această participare poate fi organizată la nivel de grup de lucru (lucrări de pregătire), precum și la nivel de președinți (proces decizional);
-
Președintele Parlamentului European ar trebui invitat să participe la reuniunile Consiliului European și la summiturile zonei euro;
–
atunci când se transferă sau se creează noi competențe la nivelul Uniunii ori se înființează noi instituții ale Uniunii, acestea ar trebui supuse controlului democratic al Parlamentului European și ar trebui să răspundă în fața sa;
-
Parlamentul European ar trebui să organizeze o audiere pe tema numirii președintelui MES, iar numirea în cauză să aibă loc după obținerea aprobării Parlamentului; președintele MES ar trebui supus obligației de a raporta în mod regulat Parlamentului European;
–
reprezentantul/reprezentanții Comisiei în cadrul troicii ar trebui audiat/audiați în fața Parlamentului European înainte de asumarea atribuțiilor lor și ar trebui supuși obligației de a raporta în mod regulat Parlamentului European;
–
consolidarea rolului comisarului pentru afaceri economice și monetare sau crearea unei trezorerii europene ar trebui să fie însoțite de mijloace corespunzătoare de responsabilitate și legitimitate democratică, implicând proceduri de aprobare și control din partea Parlamentului European;
–
doar respectul pentru metoda comunitară, dreptul Uniunii și instituțiile Uniunii pot asigura respectarea răspunderii și legitimității democratice în Uniune; potrivit tratatelor, UEM poate fi instituită doar de către Uniune;
–
moneda Uniunii este euro, iar parlamentul său este Parlamentul European; viitoarea structură a UEM trebuie să recunoască faptul că Parlamentul European este instituția în fața căreia răspund toate celelalte, la nivelul Uniunii;
–
procesul de elaborare a unei schițe privind viitorul UEM trebuie să implice pe deplin Parlamentul, în conformitate cu metoda comunitară.
Toate deciziile privind consolidarea UEM trebuie luate pe baza Tratatului privind Uniunea Europeană; orice abatere de la metoda comunitară și utilizarea sporită a acordurilor interguvernamentale arr avea drept efect divizarea și slăbirea Uniunii, inclusiv a zonei euro.
– având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de parteneriat de la Cotonou)(1) și revizuit la Luxemburg la 25 iunie 2005 și la Ouagadougou la 22 iunie 2010(2),
– având în vedere Regulamentul de procedură al Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE (APP), adoptat la 3 aprilie 2003(3) și modificat ultima dată la Budapesta (Ungaria) la 18 mai 2011(4),
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(5),
– având în vedere Declarația pentru dezvoltarea acordurilor de parteneriat economic (APE), adoptată de APP la 22 noiembrie 2007 la Kigali (Rwanda)(6),
– având în vedere Declarația privind a doua revizuire a Acordului de parteneriat ACP-UE (Acordul de parteneriat de la Cotonou), adoptată de APP la 3 decembrie 2009 la Luanda (Angola)(7),
– având în vedere Comunicatul adoptat la 29 aprilie 2011 la Yaoundé (Camerun) în cadrul reuniunii regionale a APP organizate în Africa Centrală(8),
– având în vedere rezoluțiile adoptate de APP la Budapesta (mai 2011) referitoare la: revoltele democratice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu: consecințe pentru țările ACP, pentru Europa și pentru întreaga lume; situația din Côte d’Ivoire; provocări pentru viitorul democrației și respectarea ordinii constituționale în țările ACP și în statele membre ale Uniunii Europene; sprijinul bugetar ca mijloc de furnizare a asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) în țările ACP; poluarea apei,
– având în vedere declarațiile adoptate de APP la Budapesta (mai 2011) referitoare la: al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan (Coreea de Sud) din 2011; cooperarea pentru un acces universal în perspectiva Reuniunii la nivel înalt privind SIDA din iunie 2011(9),
– având în vedere rezoluțiile adoptate de APP la Lomé (noiembrie 2011) referitoare la: consecințele Tratatului de la Lisabona asupra Parteneriatului ACP-UE; impactul datoriei asupra finanțării pentru dezvoltare în țările ACP; incluziunea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare; criza alimentară din Cornul Africii, în special din Somalia; consecințele Primăverii arabe asupra statelor subsahariene învecinate(10),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0328/2012),
A. întrucât Înaltul Reprezentant/Vicepreședintele a confirmat că Consiliul UE ar trebui să fie reprezentat la nivel ministerial la sesiunile Adunării și a precizat că nereprezentarea sa în 2010 la cea de a 20-a sesiune de la Kinshasa a fost un caz excepțional; întrucât Consiliul UE a fost reprezentat la nivel ministerial la ambele sesiuni din 2011;
B. întrucât APP ACP-UE este cel mai mare organism parlamentar care cuprinde atât țări din nord, cât și din sud;
C. având în vedere contribuția deosebită a Președinției ungare și a mai multor autorități locale la organizarea și conținutul celei de a 21-a sesiuni de la Budapesta;
D. întrucât în 2011 au fost organizate două misiuni de informare, una în Timorul de Est și a doua la cel de al patrulea Forum la nivel înalt privind eficacitatea ajutorului de la Busan (Coreea de Sud);
E. întrucât revizuirea Acordului de parteneriat de la Cotonou din 2010 a oferit o șansă prețioasă pentru a consolida rolul APP și dimensiunea sa regională, precum și pentru a dezvolta controlul parlamentar în regiunile și țările ACP; întrucât ratificarea revizuirii acordului nu a fost finalizată până la sfârșitul lui 2011;
F. întrucât, în conformitate cu Acordul de la Cotonou, dialogul politic prevăzut la articolul 8 se desfășoară cu includerea APP;
G. întrucât reuniunea regională a APP care a avut loc în Camerun în 2011 a reprezentat o reușită de proporții și a condus la adoptarea Comunicatului de la Yaoundé, menționat mai sus, care subliniază în special indignarea parlamentarilor cu privire la multiplicarea cazurilor de violență sexuală, la riscurile de banalizare și la impunitatea la scară largă;
H. întrucât, ca urmare a noilor norme adoptate de Parlamentul European cu privire la deplasările asistenților parlamentari, aceștia nu pot asista deputații în cadrul misiunilor,
1. salută faptul că, în 2011, APP a continuat să ofere un cadru pentru un dialog deschis, democratic și aprofundat între Uniunea Europeană și țările ACP privind Acordul de parteneriat de la Cotonou și punerea sa în aplicare, inclusiv acordurile de parteneriat economic;
2. subliniază valoarea adăugată a desfășurării sesiunilor APP în statele membre ale UE, prin rotație, și consideră că acest sistem de rotație ar trebui menținut și în viitor, el fiind pus în aplicare începând cu 2003;
3. felicită Președinția ungară pentru contribuția sa activă la cea de a 21-a sesiune, în special la ateliere;
4. subliniază necesitatea de a acorda o atenție sporită rezultatelor activității Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, precum și de a asigura coerența între rezoluțiile sale și cele ale PE; este preocupat de scăderea nivelului de participare al deputaților din Parlamentul European, în special la reuniunile comisiilor APP, și solicită o implicare mai mare a deputaților în cadrul reuniunilor și activităților Adunării; solicită o flexibilitate mai mare cu privire la admiterea asistenților parlamentari la reuniunile APP, pentru a spori calitatea activității deputaților;
5. reamintește angajamentul exprimat de Înaltul Reprezentant/Vicepreședinte potrivit căruia Consiliul UE ar trebui să fie reprezentat la nivel ministerial în cadrul sesiunilor Adunării; salută participarea reînnoită a Consiliului UE la sesiunile APP din 2011 și faptul că Înaltul Reprezentant a clarificat rolul Consiliului UE; solicită o delimitare mai clară a responsabilităților între SEAE și Comisie în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului de parteneriat de la Cotonou;
6. subliniază rolul esențial al parlamentelor naționale ale țărilor ACP, precum și al autorităților locale și al actorilor nestatali în elaborarea și monitorizarea documentelor de strategie națională și regională și în execuția Fondului european de dezvoltare (FED) și solicită Comisiei și guvernelor țărilor ACP să garanteze implicarea lor; subliniază, de asemenea, necesitatea unui control parlamentar care să urmărească îndeaproape procesul de negociere și de încheiere a acordurilor de parteneriat economic;
7. își exprimă preocuparea în legătură cu reducerile bugetare din cadrul statelor membre ale UE care afectează fondurile alocate politicii de dezvoltare; solicită APP să își mențină presiunea asupra statelor membre ale UE pentru ca acestea să își îndeplinească obiectivul de 0,7 % din VNB până în 2015; îi invită pe membrii APP să analizeze mai mult posibilitatea de a direcționa resursele acolo unde este cea mai mare nevoie de ele, pentru a reduce sărăcia, și de a aborda în mod diferențiat modalitățile de ajutor;
8. atrage atenția asupra necesității de a implica parlamentele în procesul democratic și în strategiile naționale de dezvoltare; subliniază rolul lor fundamental în procesul de elaborare, de punere în aplicare și de monitorizare a politicilor de dezvoltare; solicită Comisiei să furnizeze parlamentelor țărilor ACP toate informațiile disponibile și să le acorde asistență în cadrul procesului de exercitare a controlului democratic, în special prin consolidarea capacităților;
9. subliniază necesitatea susținerii libertății și independenței mijloacelor de informare, acestea fiind elemente esențiale pentru garantarea pluralismului și a participării la viața politică a opoziției democratice și a minorităților;
10. solicită Uniunii Europene și țărilor ACP să încurajeze cetățenii, în special femeile, să participe la chestiunile legate de dezvoltare, întrucât implicarea societății este esențială dacă se urmăresc progrese în acest sens; recunoaște competențele femeilor în materie de soluționare a problemelor și a conflictelor și îndeamnă Comisia și APP să includă mai multe femei în grupurile operative și în grupurile de lucru și subliniază contribuția valoroasă a Forumului femeilor în această privință;
11. invită parlamentele să exercite un control parlamentar strict în ceea ce privește FED; subliniază poziția importantă a APP în cadrul acestei dezbateri și invită atât APP, cât și parlamentele țărilor ACP să participe activ la aceasta, în special cu ocazia ratificării Acordului de parteneriat de la Cotonou revizuit;
12. solicită Comisiei Europene să prezinte APP informații actualizate cu privire la stadiul ratificării Acordului de parteneriat de la Cotonou, astfel cum a fost revizuit la Ouagadougou la 22 iunie 2010;
13. reamintește că, în conformitate cu Acordul de parteneriat de la Cotonou, dialogul politic prevăzut la articolul 8 se desfășoară cu includerea APP și că, prin urmare, APP ar trebui să fie informată și implicată în mod corespunzător;
14. reiterează importanța unui dialog politic sporit, autentic și mai cuprinzător cu privire la drepturile omului, incluzând nediscriminarea pe criterii de gen, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală;
15. salută caracterul parlamentar - și, deci, politic - din ce în ce mai marcant al APP, precum și sporirea implicării membrilor săi și a calității dezbaterilor, ceea ce permite APP să contribuie în mod decisiv la parteneriatul ACP-UE;
16. este preocupat de intensificarea violențelor și a discriminărilor față de persoanele homosexuale din anumite țări și solicită APP să introducă această problemă pe ordinea de zi a dezbaterilor sale;
17. reamintește că discuția cu privire la viitorul grupului de țări ACP după 2020 a început deja și subliniază rolul important pe care APP va trebui să îl aibă în cadrul acestei discuții; subliniază în acest sens necesitatea de a clarifica viitoarele roluri și relații ale diferitelor grupuri (ACP, Uniunea Africană, țările cel mai puțin dezvoltate, G-77, grupările regionale); subliniază necesitatea unei supravegheri parlamentare comune cuprinzătoare, indiferent de rezultatul final;
18. subliniază importanța pe care APP o atribuie transparenței în ceea ce privește exploatarea resurselor naturale și comerțul cu acestea și subliniază că APP va solicita în continuare adoptarea unei legislații adecvate în acest sens;
19. solicită APP să continue monitorizarea situației din Africa de Nord și din țările ACP aflate în criză și să acorde o atenție deosebită statelor în situație de fragilitate;
20. invită APP să organizeze în continuare misiuni proprii de observare a alegerilor urmând modelul misiunii de succes din Burundi din 2010, având în vedere că ele reflectă dubla legitimitate a APP, garantând în același timp independența misiunilor sale electorale și o coordonare strânsă cu alte organisme regionale de observare a alegerilor;
21. salută faptul că în 2011 a avut loc o nouă reuniune regională, în conformitate cu Acordul de parteneriat de la Cotonou și cu Regulamentul de procedură al APP; consideră că aceste reuniuni permit un schimb veritabil de opinii cu privire la chestiunile de interes regional, inclusiv prevenirea și soluționarea conflictelor, coeziunea regională și negocierile APE; felicită organizatorii pentru succesul reuniunii din Camerun;
22. salută finalizarea activității grupului de lucru privind metodele de lucru și adoptarea unui prim set de amendamente la Regulamentul de procedură la Budapesta și solicită Biroului APP să pună în aplicare și celelalte recomandări ale acestuia pentru a îmbunătăți eficiența și impactul politic ale APP, atât în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului de parteneriat de la Cotonou, cât și pe scena internațională;
23. subliniază importanța vizitelor la fața locului organizate cu ocazia sesiunilor APP, care sunt complementare discuțiilor din cadrul perioadelor de sesiune;
24. invită APP să își continue discuțiile cu privire la costurile organizării reuniunilor sale;
25. salută participarea reprezentanților Parlamentului European și ai APP la consiliul informal al miniștrilor cooperării pentru dezvoltare organizat de Președinția poloneză a Consiliului Uniunii Europene la Sopot în 14 și 15 iulie 2011 și invită președințiile viitoare ale Consiliului să urmeze acest exemplu;
26. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului ACP, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Biroului APP, precum și guvernelor și parlamentelor Ungariei și Republicii Togoleze.