Decizia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 privind aprobarea numirii lui Tonio Borg în calitate de membru al Comisiei

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 246 al doilea paragraf din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere punctul 6 din Acordul-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisia Europeană(1),

–  având în vedere demisia lui John Dalli din funcţia de membru al Comisiei, prezentată la 16 octombrie 2012,

–  având în vedere scrisoarea Consiliului din 25 octombrie 2012 prin care Consiliul a consultat Parlamentul cu privire la decizia de numire a lui Tonio Borg, de comun acord cu președintele Comisiei, în calitate de membru al Comisiei,

–  având în vedere audierea lui Tonio Borg la 13 noiembrie 2012, condusă de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, cu asocierea Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și a Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și declarația de evaluare redactată în urma audierii respective,

–  având în vedere articolul 106 şi anexa XVII la Regulamentul său de procedură,

1.  aprobă numirea lui Tonio Borg în calitate de membru al Comisiei, pentru perioada rămasă din mandatul Comisiei, care se va încheia la 31 octombrie 2014;

2.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, secțiunea III – Comisia (16398/2012 – C7-0383/2012 – 2012/2242(BUD))

P7_TA(2012)0433 A7-0381/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 314, precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(1) (Regulamentul financiar), în special articolele 37 și 38,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, adoptat definitiv la 1 decembrie 2011(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012, secțiunea III – Comisia(4), în special punctul 2,

–  având în vedere Declarația comună cu privire la creditele de plată convenită de toate cele trei instituții în cadrul procedurii bugetare 2012,

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 5/2012 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2012 prezentat de Comisie la 19 septembrie 2012 (COM(2012)0536),

–  având în vedere poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2012 adoptată de Consiliu la 20 noiembrie 2012 (16398/2012 – C7-0383/2012),

–  având în vedere articolele 75b și 75e din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0381/2012),

A.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 5/2012 se referă la mobilizarea unei sume de 670 192 359 EUR în credite de angajament și de plată din Fondul de solidaritate al UE (FSUE) în legătură cu seria de cutremure care au avut loc în Emilia-Romagna, Italia, în mai 2012;

B.  întrucât scopul proiectului de buget rectificativ nr. 5/2012 este de a înscrie oficial această ajustare bugetară în bugetul pe 2012 și de a modifica linia bugetară 16 05 03 01 (Acțiune pregătitoare ‐ Anul european al voluntariatului 2011) pentru a înlocui „liniuța” pentru plățile de la linia respectivă cu o mențiune simbolică (p.m.), cu scopul de a permite efectuarea plăților finale;

C.  întrucât în proiectul de buget rectificativ nr. 5/2012 prezentat de Comisie se propune majorarea nivelului creditelor de plată, dat fiind nivelul general insuficient al creditelor de plată pentru 2012;

D.  întrucât, în Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 2/2012, legat de un alt caz de mobilizare a FSUE, Parlamentul și-a exprimat regretul intens cu privire la faptul că, în cazul respectiv de mobilizare a FSUE, cealaltă componentă a autorității bugetare a așteptat 8 săptămâni înainte de a-și adopta poziția, insistând asupra interpretării sale a Protocolului nr. 1 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (termenul-limită pentru informarea parlamentelor naționale),

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 5/2012, astfel cum a fost prezentat de Comisie;

2.  consideră că este foarte important ca asistența financiară să fie eliberată rapid din FSUE în folosul persoanelor afectate de catastrofe naturale și salută călduros, așadar, prezentarea promptă de către autoritățile italiene a cererii lor de asistență financiară din partea FSUE, precum și prezentarea promptă de către Comisie a propunerii sale de mobilizare a FSUE;

3.  solicită tuturor părților implicate din statele membre, atât de la nivel local, cât și regional, precum și autorităților naționale să evalueze mai bine nevoile și să îmbunătățească coordonarea pentru eventualele viitoare cereri de asistență din partea FSUE, pentru a accelera, pe cât posibil, mobilizarea fondului;

4.  își reiterează insistent apelul său față de Consiliu de a nu crea piedici în calea acestor eforturi, care vizează acordarea mai promptă a asistenței acordate de Uniune, prin amânarea nejustificată a deciziilor sale privind aceste aspecte sensibile și de natură stringentă;

5.  reamintește că, cu ocazia mobilizării precedente a FSUE (bugetul rectificativ nr. 2/2012, în legătură cu inundațiile care au avut loc în Liguria și Toscana în octombrie 2011), autoritatea bugetară nu a fost nevoită să ofere sume noi datorită exclusiv faptului că au apărut pe neașteptate surse din care se putea realoca suma necesară; subliniază că actualul deficit de credite de plată, care afectează deja o serie de programe, în special cele pe care se bazează în mare măsură Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă adoptat de Consiliul European la 29 iunie 2012, exclude definitiv posibilitatea oricărei realocări similare în acest caz;

6.  Aprobă, fără modificări, poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 5/2012;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 5/2012 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (2) JO L 56, 29.2.2012. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0232.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2012)0538 – C7-0300/2012 – 2012/2237(BUD))

P7_TA(2012)0434 A7-0380/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0538 – C7–0300/2012),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1), în special punctul 26,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(2),

–  având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată în cursul reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008 privind Fondul de solidaritate,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A7-0380/2012),

1.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia 2013/108/UE.)

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a acordurilor încheiate de către UE în urma negocierilor purtate în temeiul articolului XXVIII din GATT 1994 și de modificare și completare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (COM(2012)0115 – C7-0079/2012 – 2012/0054(COD))

P7_TA(2012)0435 A7-0351/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0115),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0079/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 19 noiembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0351/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 21 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind punerea în aplicare a Acordului sub forma unui schimb de scrisori dintre Uniunea Europeană și Brazilia în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT 1994) referitor la modificarea concesiilor privind carnea de pasăre procesată prevăzută în lista UE anexată la GATT 1994 și a Acordului sub forma unui schimb de scrisori dintre Uniunea Europeană și Thailanda în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT 1994) referitor la modificarea concesiilor privind carnea de pasăre procesată prevăzută în lista UE anexată la GATT 1994 și de modificare și completare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1218/2012.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind alocarea contigentelor tarifare aplicabile exporturilor de lemn din Federația Rusă către Uniunea Europeană (COM(2012)0449 – C7-0215/2012 – 2012/0217(COD))

P7_TA(2012)0436 A7-0329/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0449),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0215/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 19 noiembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0329/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în prima lectură la 21 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind alocarea contigentelor tarifare aplicabile exporturilor de lemn din Federația Rusă către Uniunea Europeană

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1217/2012.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Brazilia în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor privind carnea de pasăre procesată prevăzute în lista UE anexată la GATT 1994 și a acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Thailanda în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor privind carnea de pasăre procesată prevăzute în lista UE anexată la GATT 1994 (07883/2012 – C7-0171/2012 – 2012/0046(NLE))

P7_TA(2012)0437 A7-0350/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (07883/2012),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Brazilia în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor privind carnea de pasăre procesată prevăzute în lista UE anexată la GATT 1994 (07884/2012),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Thailanda în temeiul articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 referitor la modificarea concesiilor privind carnea de pasăre procesată prevăzute în lista UE anexată la GATT 1994 (07885/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0171/2012),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0350/2012),

1.  aprobă încheierea acordurilor;

2.  încredințează Președintelui sarcina de transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, ale Republicii Federative a Braziliei și Regatului Thailandei.

Rezoluţia legislativă Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte, de modificare a anexelor la Protocoalele 1 și 2 la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte (07433/2012 – C7-0157/2012 – 2011/0457(NLE))

P7_TA(2012)0438 A7-0318/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07433/2012),

–  având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte, de modificare a anexelor la Protocoalele 1 și 2 la Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte (07470/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0157/2012),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0318/2012),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Statului Israel.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului sub formă de schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Federația Rusă cu privire la administrarea contingentelor tarifare care se aplică exporturilor de lemn din Federația Rusă în Uniunea Europeană și a Protocolului între Uniunea Europeană și guvernul Federației Ruse privind modalitățile tehnice adoptate în temeiul acordului menționat (16775/1/2011 – C7-0515/2011 – 2011/0322(NLE))

P7_TA(2012)0439 A7-0177/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16775/1/2011),

–  având în vedere proiectul de acord sub formă de schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Federația Rusă cu privire la administrarea contingentelor tarifare care se aplică exporturilor de lemn din Federația Rusă în Uniunea Europeană (16776/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0515/2011),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A7-0177/2012),

1.  aprobă încheierea acordului și a protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Federației Ruse.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (reformare) (11142/1/2012 – C7-0330/2012 – 2012/0033A(NLE))

P7_TA(2012)0440 A7-0368/2012

(Procedura de consultare - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (11142/1/2012),

–  având în vedere articolul 74 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0330/2012),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–  având în vedere scrisoarea din 12 octombrie 2012 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 87, 55 și articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0368/2012),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  aprobă proiectul Consiliului astfel cum a fost adaptat pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou, dacă intenționează să modifice în mod substanțial proiectul;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Proiectul Consiliului   Amendamentul Amendamentul 1 Proiect de regulament Considerentul 6 (6)  Dezvoltarea SIS II ar trebui continuată și finalizată conform calendarului global al SIS II aprobat de Consiliu la 6 iunie 2008 și modificat ulterior în octombrie 2009 conform orientărilor Consiliului JAI din 4 iunie 2009.Versiunea actuală a calendarului global al SIS II a fost prezentată de Comisie în octombrie 2010 Consiliului și Parlamentului European. (6)  Dezvoltarea SIS II ar trebui continuată și finalizată până la 30 iunie 2013 cel târziu. Amendamentul 2 Proiect de regulament Considerentul 16 (16)  În scopul de a ajuta statele membre să opteze pentru cea mai favorabilă soluție tehnică și financiară, Comisia ar trebui să declanșeze fără întârziere procesul de adaptare a prezentului regulament, prin propunerea unui regim juridic pentru migrare care să reflecte mai bine abordarea migrării tehnice prezentate în cadrul Planului de migrare pentru proiectul SIS (denumit în continuare „Planul de migrare”) adoptat de Comisie cu votul pozitiv al Comitetului SIS-VIS la 23 februarie 2011. eliminat Amendamentul 3 Proiect de regulament Considerentul 17 (17)  Planul de migrare precizează că în perioada de tranziție, toate statele membre vor efectua consecutiv migrarea aplicațiilor lor naționale de la SIS 1+ la SIS II. Este de dorit, din punct de vedere tehnic, ca statele membre care au efectuat migrarea să poată utiliza imediat toate funcționalitățile SIS II și să nu trebuiască să aștepte ca și alte state membre să realizeze migrarea. Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI să se aplice din momentul inițierii procesului de migrare de către primul stat membru. […] Din motive de securitate juridică, perioada de trecere ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință și nu ar trebui să depășească 12 ore. Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și a Deciziei 2007/533/JAI nu împiedică statele membre care încă nu au migrat sau care s-au confruntat cu dificultăți de ordin tehnic să utilizeze SIS II în limita funcționalităților disponibile la nivelul SIS 1+, în cursul perioadei de monitorizare intensivă. În vederea aplicării acelorași norme și condiții pentru alerte, prelucrarea datelor și protecția datelor în toate statele membre, este necesară aplicarea cadrului juridic al SIS II pentru activitățile operaționale ale SIS în cadrul statelor membre care nu au efectuat încă trecerea. (17)  Se preconizează că în perioada de tranziție, toate statele membre vor efectua consecutiv migrarea aplicațiilor lor naționale de la SIS 1+ la SIS II. Este de dorit, din punct de vedere tehnic, ca statele membre care au efectuat migrarea să poată utiliza imediat toate funcționalitățile SIS II și să nu trebuiască să aștepte ca și alte state membre să realizeze migrarea. Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI să se aplice din momentul inițierii procesului de migrare de către primul stat membru. […] Din motive de securitate juridică, perioada de trecere ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință și nu ar trebui să depășească 12 ore. Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și a Deciziei 2007/533/JAI nu împiedică statele membre care încă nu au migrat sau care s-au confruntat cu dificultăți de ordin tehnic să utilizeze SIS II în limita funcționalităților disponibile la nivelul SIS 1+, în cursul perioadei de monitorizare intensivă. În vederea aplicării acelorași norme și condiții pentru alerte, prelucrarea datelor și protecția datelor în toate statele membre, este necesară aplicarea cadrului juridic al SIS II pentru activitățile operaționale ale SIS în cadrul statelor membre care nu au efectuat încă trecerea. Amendamentul 4 Proiect de regulament Considerentul 19 (19)  Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI prevăd utilizarea pentru SIS II a celei mai bune tehnologii disponibile, cu condiția unei analize a raportului costuri-beneficii. Anexa la Concluziile Consiliului privind orientarea viitoare a SIS II din 4-5 iunie 2009 a stabilit etapele de referință care ar trebui încheiate cu succes pentru a continua actualul proiect SIS II. În paralel, a fost organizat un studiu privind elaborarea unui scenariu tehnic alternativ pentru dezvoltarea SIS II pe baza evoluției SIS 1+ (SIS 1+ RE) drept plan de urgență în cazul în care testele demonstrează nerespectarea cerințelor etapelor de referință. Pe baza acestor parametri, Consiliul poate decide să invite Comisia să opteze pentru scenariul tehnic alternativ. (19)  Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI prevăd utilizarea pentru SIS II a celei mai bune tehnologii disponibile, cu condiția unei analize a raportului costuri-beneficii. Anexa la Concluziile Consiliului privind orientarea viitoare a SIS II din 4-5 iunie 2009 a stabilit etapele de referință care ar trebui încheiate cu succes pentru a continua actualul proiect SIS II. În paralel, a fost organizat un studiu privind elaborarea unui scenariu tehnic alternativ pentru dezvoltarea SIS II pe baza evoluției SIS 1+ (SIS 1+ RE) drept plan de urgență în cazul în care testele demonstrează nerespectarea cerințelor etapelor de referință. Pe baza acestor parametri, Consiliul poate decide să invite Comisia să opteze pentru scenariul tehnic alternativ. Într-un astfel de caz, Comisia ar trebui să prezinte o propunere de revizuire a prezentului regulament. Amendamentul 5 Proiect de regulament Considerentul 31 (31)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este responsabilă de monitorizarea și de garantarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și are competența de a monitoriza activitățile instituțiilor și organismelor Uniunii în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor specifice ale Convenției Schengen sau ale Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI privind protecția și securitatea datelor cu caracter personal. (31)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este responsabilă de monitorizarea și de garantarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și are competența de a monitoriza activitățile instituțiilor și organismelor Uniunii în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal. Autoritatea comună de supraveghere este responsabilă de supravegherea funcției de asistență tehnică a actualului SIS 1+ până la intrarea în vigoare a cadrului juridic SIS II. Autoritățile naționale de supraveghere sunt responsabile de supravegherea prelucrării datelor SIS 1+ și rămân responsabile de monitorizarea legalității prelucrării datelor personale din SIS II pe teritoriul statelor membre.Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor specifice ale Convenției Schengen sau ale Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI privind protecția și securitatea datelor cu caracter personal. Cadrul juridic SIS II prevede că autoritățile de supraveghere naționale și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor asigură supravegherea coordonată a SIS II. Amendamentul 6 Proiect de regulament Considerentul 43a (nou) (43a)  Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor prevăzute în acquis-ul Schengen, la care Bulgaria și România participă în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și cu Decizia 2010/365/UE a Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informații Schengen în Republica Bulgaria și în România1, 1JO L 166, 1.7.2010, p. 17. Amendamentul 7 Proiect de regulament Articolul 7 – alineatul 6 (6)  Activitățile menționate la alineatele (1)-(3) sunt coordonate de către Comisie și de către statele membre participante la SIS 1+, acționând în cadrul Consiliului. (6)  Activitățile menționate la alineatele (1)-(3) sunt coordonate de către Comisie și de către statele membre participante la SIS 1+, acționând în cadrul Consiliului. Parlamentul European este informat cu regularitate cu privire la aceste activități. Amendamentul 8 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul -1 (nou) (-1)  Înainte de demararea migrării, statele membre verifică dacă toate datele personale migrate spre SIS II sunt corecte, actualizate și legale în conformitate cu Decizia 2007/533/JAI. Toate datele care nu pot fi verificate înainte de începutul migrării se verifică în termen de șase luni de la începutul migrării. Amendamentul 9 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 1 (1)  Pentru migrarea de la C.SIS la SIS II central, Franța asigură punerea la dispoziție a bazei de date SIS 1+ și Comisia introduce baza de date SIS 1+ în SIS II central. Datele din baza de date SIS 1+ menționate la articolul 113 alineatul (2) din Convenția Schengen nu se introduc în SIS II central. (1)  Pentru migrarea de la C.SIS la SIS II central, Franța asigură punerea la dispoziție a bazei de date SIS 1+ și Comisia introduce baza de date SIS 1+ în SIS II central. Datele din baza de date SIS 1+ menționate la articolul 113 alineatul (2) din Convenția Schengen nu se introduc în SIS II central. Aceste date se șterg în termen de cel mult o lună de la sfârșitul perioadei de monitorizare intensivă. Amendamentul 10 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 3 – paragraful 1 (3)  Migrarea sistemului național de la SIS 1+ la SIS II începe cu încărcarea datelor din N.SIS II, în cazul în care respectivul N.SIS II trebuie să conțină un fișier de date, „copia națională”, cuprinzând o copie integrală sau parțială a bazei de date SIS II. (3)  Migrarea sistemului național de la SIS 1+ la SIS II începe cu încărcarea datelor din N.SIS II, în cazul în care respectivul N.SIS II trebuie să conțină un fișier de date, „copia națională”, cuprinzând o copie integrală sau parțială a bazei de date SIS II. Statele membre se asigură că toate datele personale migrate spre N.SIS II sunt corecte, actualizate și legale în conformitate cu Decizia 2007/533/JAI. Amendamentul 11 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 4a (nou) (4a)  Pe baza informațiilor furnizate de statele membre și de autoritățile de supraveghere responsabile, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la finalizarea migrației și, în special, la trecerea statelor membre la SIS II. Acest raport confirmă dacă migrația și, în special, trecerea la SIS II au fost efectuate cu respectarea deplină a prezentului regulament la nivel central și național și dacă prelucrarea datelor cu caracter personal pe parcursul întregii perioade de migrație a fost în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date¹. 1JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Amendamentul 12 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 4b (nou) (4b)  La o lună după încheierea perioadei de monitorizare intensivă, baza de date SIS 1 +, toate datele din baza de date SIS 1 +, indiferent de mediu sau locație, C.SIS, N.SIS a statelor membre, precum și toate copiile acestora sunt șterse definitiv. Amendamentul 13 Proiect de regulament Articolul 11a (nou) Articolul 11a Migrarea birourilor SIRENE Migrarea birourilor SIRENE în rețeaua S-TESTA are loc în paralel cu migrarea menționată la articolul 11 alineatul (3) și se încheie imediat după migrare. Amendamentul 14 Proiect de regulament Articolul 12 – paragraful 2 Începând cu migrarea primului stat membru de la N.SIS la N.SIS II, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul regulament, se aplică […] Decizia nr. 533/2007/JAI. Începând cu migrarea cu succes a primului stat membru de la N.SIS la N.SIS II, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul regulament, se aplică Decizia 2007/533/JAI. Amendamentul 15 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul -1 (nou) (-1)  Pe lângă înregistrarea de căutări automate, statele membre și Comisia se asigure că, în timpul migrației, în conformitate cu prezentul regulament, normele aplicabile privind protecția datelor sunt respectate pe deplin și că atribuțiile specificate la articolul 3 litera (f) și la articolul 11 sunt corespunzător înregistrate în SIS II central. Înregistrarea acestor activități asigură, în special, integritatea și legalitatea datelor pe parcursul migrației și trecerii la SIS II. Amendamentul 16 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul 4 (4)  Înregistrările indică, în special, ziua și ora transmiterii datelor, datele utilizate pentru efectuarea căutărilor, coordonatele datelor transmise și denumirea autorității competente care răspunde de prelucrarea datelor. (4)  Înregistrările indică, în special, ziua și ora transmiterii datelor, datele utilizate pentru efectuarea căutărilor, coordonatele datelor transmise și denumirea autorității competente care răspunde de prelucrarea datelor și numele utilizatorului final. Amendamentul 17 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul 5 (5)  Înregistrările pot fi folosite doar în scopurile menționate la alineatul (3) și se șterg după cel puțin un an și după cel mult trei ani de la creare. (Nu privește versiunea în limba română) Amendamentul 18 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul 7 (7)  Autoritățile competente, responsabile cu verificarea legalității căutărilor, monitorizarea legalității prelucrării datelor, automonitorizarea și asigurarea funcționării corespunzătoare a sistemului SIS II central, precum și cu integritatea și securitatea datelor, au acces, la cerere, la respectivele înregistrări, în limitele competențelor lor, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin. (7)  Autoritățile competente menționate la articolul 60 alineatul (1) și articolul 61 alineatul (1) din Decizia 2007/533/JAI, responsabile cu verificarea legalității căutărilor, monitorizarea legalității prelucrării datelor, automonitorizarea și asigurarea funcționării corespunzătoare a sistemului SIS II central, precum și cu integritatea și securitatea datelor, au acces, în conformitate cu dispozițiile Deciziei 2007/533/JAI, la cerere, la respectivele înregistrări, în limitele competențelor lor, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin. Amendamentul 19 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul 7a (nou) (7a)  Toate autoritățile de protecție a datelor responsabile de SIS 1 + sau SIS II sunt implicate îndeaproape în toate etapele de migrare de la SIS 1 + la SIS II. Amendamentul 20 Proiect de regulament Articolul 19 Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la sfârșitul fiecărui semestru și, pentru prima dată, până la sfârșitul primului semestru din 2009, un raport cu privire la progresele înregistrate în procesul de dezvoltare a SIS II și de migrare de la SIS 1+ la SIS II. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la sfârșitul fiecărui semestru și, pentru prima dată, până la sfârșitul primului semestru din 2009, un raport cu privire la progresele înregistrate în procesul de dezvoltare a SIS II și de migrare de la SIS 1+ la SIS II. Comisia Europeană informează Parlamentul European cu privire la rezultatele testelor menționate la articolele 8, 9 și 10. Amendamentul 21 Proiect de regulament Articolul 21 Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Expiră după încheierea migrării, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (3) paragraful al treilea. Dacă acest termen nu poate fi respectat din cauza unor dificultăți tehnice nesoluționate legate de procesul de migrare, regulamentul expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu […] articolul 71 alineatul (2) din Decizia 2007/533/JAI. Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Expiră după încheierea migrării, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (3) paragraful al treilea. Dacă acest termen nu poate fi respectat din cauza unor dificultăți tehnice nesoluționate legate de procesul de migrare, regulamentul expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 71 alineatul (2) din Decizia 2007/533/JAI și, în orice caz, înainte de 30 iunie 2013.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la proiectul de regulament al Consiliului privind migrarea de la Sistemul de Informații Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (reformare) (11143/1/2012 – C7-0331/2012 – 2012/0033B(NLE))

P7_TA(2012)0441 A7-0370/2012

(Procedura de consultare - reformare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (11143/1/2012),

–  având în vedere articolul 74 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0331/2012),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–  având în vedere scrisoarea din 12 octombrie 2012 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 87, 55 și articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0370/2012),

A.  întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  aprobă proiectul Consiliului astfel cum a fost adaptat pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou, dacă intenționează să modifice în mod substanțial proiectul;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Proiectul Consiliului   Amendamentul Amendamentul 1 Proiect de regulament Considerentul 6 (6)  Dezvoltarea SIS II ar trebui continuată și finalizată conform calendarului global al SIS II aprobat de Consiliu la 6 iunie 2008 și modificat ulterior în octombrie 2009 conform orientărilor Consiliului JAI din 4 iunie 2009. Versiunea actuală a calendarului global al SIS II a fost prezentată de Comisie în octombrie 2010 Consiliului și Parlamentului European. (6)  Dezvoltarea SIS II ar trebui continuată și finalizată până la 30 iunie 2013 cel târziu. Amendamentul 2 Proiect de regulament Considerentul 16 (16)  În scopul de a ajuta statele membre să opteze pentru cea mai favorabilă soluție tehnică și financiară, Comisia ar trebui să declanșeze fără întârziere procesul de adaptare a prezentului regulament, prin propunerea unui regim juridic pentru migrare care să reflecte mai bine abordarea migrării tehnice prezentate în cadrul Planului de migrare pentru proiectul SIS (denumit în continuare „Planul de migrare”) adoptat de Comisie cu votul pozitiv al Comitetului SIS-VIS la 23 februarie 2011. eliminat Amendamentul 3 Proiect de regulament Considerentul 17 (17)  Planul de migrare precizează că în perioada de tranziție, toate statele membre vor efectua consecutiv migrarea aplicațiilor lor naționale de la SIS 1+ la SIS II. Este de dorit, din punct de vedere tehnic, ca statele membre care au efectuat migrarea să poată utiliza imediat toate funcționalitățile SIS II și să nu trebuiască să aștepte ca și alte state membre să realizeze migrarea. Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI să se aplice din momentul inițierii procesului de migrare de către primul stat membru. Din motive de securitate juridică, perioada de trecere ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință și nu ar trebui să depășească 12 ore. Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și a Deciziei 2007/533/JAI nu împiedică statele membre care încă nu au migrat sau care s-au confruntat cu dificultăți de ordin tehnic să utilizeze SIS II în limita funcționalităților disponibile la nivelul SIS 1+, în cursul perioadei de monitorizare intensivă. În vederea aplicării acelorași norme și condiții pentru alerte, prelucrarea datelor și protecția datelor în toate statele membre, este necesară aplicarea cadrului juridic al SIS II pentru activitățile operaționale ale SIS în cadrul statelor membre care nu au efectuat încă trecerea. (17)  Se preconizează că în perioada de tranziție, toate statele membre vor efectua consecutiv migrarea aplicațiilor lor naționale de la SIS 1+ la SIS II. Este de dorit, din punct de vedere tehnic, ca statele membre care au efectuat migrarea să poată utiliza imediat toate funcționalitățile SIS II și să nu trebuiască să aștepte ca și alte state membre să realizeze migrarea. Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI să se aplice din momentul inițierii procesului de migrare de către primul stat membru. Din motive de securitate juridică, perioada de trecere ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință și nu ar trebui să depășească 12 ore. Aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și a Deciziei 2007/533/JAI nu împiedică statele membre care încă nu au migrat sau care s-au confruntat cu dificultăți de ordin tehnic să utilizeze SIS II în limita funcționalităților disponibile la nivelul SIS 1+, în cursul perioadei de monitorizare intensivă. În vederea aplicării acelorași norme și condiții pentru alerte, prelucrarea datelor și protecția datelor în toate statele membre, este necesară aplicarea cadrului juridic al SIS II pentru activitățile operaționale ale SIS în cadrul statelor membre care nu au efectuat încă trecerea. Amendamentul 4 Proiect de regulament Considerentul 19 (19)  Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI prevăd utilizarea pentru SIS II a celei mai bune tehnologii disponibile, cu condiția unei analize a raportului costuri-beneficii. Anexa la Concluziile Consiliului privind orientarea viitoare a SIS II din 4-5 iunie 2009 a stabilit etapele de referință care ar trebui încheiate cu succes pentru a continua actualul proiect SIS II. În paralel, a fost organizat un studiu privind elaborarea unui scenariu tehnic alternativ pentru dezvoltarea SIS II pe baza evoluției SIS 1+ (SIS 1+ RE) drept plan de urgență în cazul în care testele demonstrează nerespectarea cerințelor etapelor de referință. Pe baza acestor parametri, Consiliul poate decide să invite Comisia să opteze pentru scenariul tehnic alternativ. (19)  Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI prevăd utilizarea pentru SIS II a celei mai bune tehnologii disponibile, cu condiția unei analize a raportului costuri-beneficii. Anexa la Concluziile Consiliului privind orientarea viitoare a SIS II din 4-5 iunie 2009 a stabilit etapele de referință care ar trebui încheiate cu succes pentru a continua actualul proiect SIS II. În paralel, a fost organizat un studiu privind elaborarea unui scenariu tehnic alternativ pentru dezvoltarea SIS II pe baza evoluției SIS 1+ (SIS 1+ RE) drept plan de urgență în cazul în care testele demonstrează nerespectarea cerințelor etapelor de referință. Pe baza acestor parametri, Consiliul poate decide să invite Comisia să opteze pentru scenariul tehnic alternativ. Într-un astfel de caz, Comisia ar trebui să prezinte o propunere de revizuire a prezentului regulament. Amendamentul 5 Proiect de regulament Considerentul 31 (31)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este responsabilă de monitorizarea și de garantarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și are competența de a monitoriza activitățile instituțiilor și organismelor Uniunii în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor specifice ale Convenției Schengen sau ale Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI privind protecția și securitatea datelor cu caracter personal. (31)  Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este responsabilă de monitorizarea și de garantarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și are competența de a monitoriza activitățile instituțiilor și organismelor Uniunii în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal. Autoritatea comună de supraveghere este responsabilă de supravegherea funcției de asistență tehnică a actualului SIS1+ până la intrarea în vigoare a cadrului juridic SIS II. Autoritățile naționale de supraveghere sunt responsabile de supravegherea prelucrării datelor SIS1+ și rămân responsabile de monitorizarea legalității prelucrării datelor personale din SIS II pe teritoriul statelor membre. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor specifice ale Convenției Schengen sau ale Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și ale Deciziei 2007/533/JAI privind protecția și securitatea datelor cu caracter personal. Cadrul juridic SIS II prevede că autoritățile de supraveghere naționale și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor asigură supravegherea coordonată a SIS II. Amendamentul 6 Proiect de regulament Considerentul 43a (nou) (43a)  Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor prevăzute în acquis-ul Schengen, la care Bulgaria și România participă în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și cu Decizia 2010/365/UE a Consiliului din 29 iunie 2010 privind aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de Informații Schengen în Republica Bulgaria și în România1, 1 JO L 166, 1.7.2010, p. 17. Amendamentul 7 Proiect de regulament Articolul 7 – alineatul 6 (6)  Activitățile menționate la alineatele (1)-(3) sunt coordonate de către Comisie și de către statele membre participante la SIS 1+, acționând în cadrul Consiliului. (6)  Activitățile menționate la alineatele (1)-(3) sunt coordonate de către Comisie și de către statele membre participante la SIS 1+, acționând în cadrul Consiliului. Parlamentul European este informat cu regularitate cu privire la aceste activități. Amendamentul 8 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul -1 (nou) (-1)  Înainte de demararea migrării, statele membre verifică dacă toate datele personale migrate spre SIS II sunt corecte, actualizate și legale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1987/2006. Toate datele care nu pot fi verificate înainte de începutul migrării se verifică în termen de maximum șase luni de la începutul migrării. Amendamentul 9 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 1 (1)  Pentru migrarea de la C.SIS la SIS II central, Franța asigură punerea la dispoziție a bazei de date SIS 1+ și Comisia introduce baza de date SIS 1+ în SIS II central. Datele din baza de date SIS 1+ menționate la articolul 113 alineatul (2) din Convenția Schengen nu se introduc în SIS II central. (1)  Pentru migrarea de la C.SIS la SIS II central, Franța asigură punerea la dispoziție a bazei de date SIS 1+ și Comisia introduce baza de date SIS 1+ în SIS II central. Datele din baza de date SIS 1+ menționate la articolul 113 alineatul (2) din Convenția Schengen nu se introduc în SIS II central. Aceste date se șterg în termen de cel mult o lună de la sfârșitul perioadei de monitorizare intensivă. Amendamentul 10 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 3 – paragraful 1 (3)  Migrarea sistemului național de la SIS 1+ la SIS II începe cu încărcarea datelor din N.SIS II, în cazul în care respectivul N.SIS II trebuie să conțină un fișier de date, „copia națională”, cuprinzând o copie integrală sau parțială a bazei de date SIS II. (3)  Migrarea sistemului național de la SIS 1+ la SIS II începe cu încărcarea datelor din N.SIS II, în cazul în care respectivul N.SIS II trebuie să conțină un fișier de date, „copia națională”, cuprinzând o copie integrală sau parțială a bazei de date SIS II. Statele membre se asigură că toate datele personale migrate spre N.SIS II sunt corecte, actualizate și legale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1987/2006. Amendamentul 11 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 4a (nou) (4a)  Pe baza informațiilor furnizate de statele membre și de autoritățile de supraveghere responsabile, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la finalizarea migrației și, în special, la trecerea statelor membre la SIS II. Acest raport confirmă dacă migrația și, în special, trecerea la SIS II au fost efectuate cu respectarea deplină a prezentului regulament la nivel central și național și dacă prelucrarea datelor cu caracter personal pe parcursul întregii perioade de migrație a fost în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date¹. ¹ JO L 281, 23.11.1995, p. 31. Amendamentul 12 Proiect de regulament Articolul 11 – alineatul 4b (nou) (4b)  La o lună după încheierea perioadei de monitorizare intensivă, baza de date SIS 1 +, toate datele din baza de date SIS 1 +, indiferent de mediu sau locație, C.SIS, N.SIS a statelor membre, precum și toate copiile acestora se șterg definitiv. Amendamentul 13 Proiect de regulament Articolul 11a (nou) Articolul 11a Migrarea birourilor SIRENE Migrarea birourilor SIRENE în rețeaua S-TESTA are loc în paralel cu migrarea menționată la articolul 11 alineatul (3) și se încheie imediat după migrare. Amendamentul 14 Proiect de regulament Articolul 12 – paragraful 2 Începând cu migrarea primului stat membru de la N.SIS la N.SIS II, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul regulament, se aplică Regulamentul (CE) nr. 1987/2006. Începând cu migrarea cu succes a primului stat membru de la N.SIS la N.SIS II, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul regulament, se aplică Regulamentul (CE) nr. 1987/2006. Amendamentul 15 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul -1 (nou) (-1)  Pe lângă înregistrarea de căutări automate, statele membre și Comisia se asigură că, în timpul migrației, în conformitate cu prezentul regulament, normele aplicabile privind protecția datelor sunt respectate pe deplin și că atribuțiile specificate la articolul 3 litera (f) și la articolul 11 sunt corespunzător înregistrate în SIS II central. Înregistrarea acestor activități asigură, în special, integritatea și legalitatea datelor pe parcursul migrației și trecerii la SIS II. Amendamentul 16 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul 4 (4)  Înregistrările indică, în special, ziua și ora transmiterii datelor, datele utilizate pentru efectuarea căutărilor, coordonatele datelor transmise și denumirea autorității competente care răspunde de prelucrarea datelor. (4)  Înregistrările indică, în special, ziua și ora transmiterii datelor, datele utilizate pentru efectuarea căutărilor, coordonatele datelor transmise și denumirea autorității competente care răspunde de prelucrarea datelor și numele utilizatorului final. Amendamentul 17 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul 5 (5)  Înregistrările pot fi folosite doar în scopurile menționate la alineatul (3) și se șterg după cel puțin un an și cel mult trei ani de la creare. (Nu privește versiunea în limba română). Amendamentul 18 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul 7 (7)  Autoritățile competente, responsabile cu verificarea legalității căutărilor, monitorizarea legalității prelucrării datelor, automonitorizarea și asigurarea funcționării corespunzătoare a sistemului SIS II central, precum și cu integritatea și securitatea datelor, au acces, la cerere, la respectivele înregistrări, în limitele competențelor lor, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin. (7)  Autoritățile competente menționate la articolul 44 alineatul (1) și la articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006, responsabile cu verificarea legalității căutărilor, monitorizarea legalității prelucrării datelor, automonitorizarea și asigurarea funcționării corespunzătoare a sistemului SIS II central, precum și cu integritatea și securitatea datelor, au acces, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1987/2006, la cerere, la respectivele înregistrări, în limitele competențelor lor, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce le revin. Amendamentul 19 Proiect de regulament Articolul 15 – alineatul 7a (nou) (7a)  Toate autoritățile de protecție a datelor responsabile de SIS 1 + sau SIS II trebuie să fie implicate îndeaproape în toate etapele de migrare de la SIS 1 + la SIS II. Amendamentul 20 Proiect de regulament Articolul 19 Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la sfârșitul fiecărui semestru și, pentru prima dată, până la sfârșitul primului semestru din 2009, un raport cu privire la progresele înregistrate în procesul de dezvoltare a SIS II și de migrare de la SIS 1+ la SIS II. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la sfârșitul fiecărui semestru și, pentru prima dată, până la sfârșitul primului semestru din 2009, un raport cu privire la progresele înregistrate în procesul de dezvoltare a SIS II și de migrare de la SIS 1+ la SIS II. Comisia informează Parlamentul European cu privire la rezultatele testelor menționate la articolele 8, 9 și 10. Amendamentul 21 Proiect de regulament Articolul 21 Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Expiră după încheierea migrării, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (3) paragraful al treilea. Dacă acest termen nu poate fi respectat din cauza unor dificultăți tehnice nesoluționate legate de procesul de migrare, regulamentul expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006. Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Expiră după încheierea migrării, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (3) paragraful al treilea. Dacă acest termen nu poate fi respectat din cauza unor dificultăți tehnice nesoluționate legate de procesul de migrare, regulamentul expiră la o dată care urmează să fie stabilită de Consiliu, în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și, în orice caz, înainte de 30 iunie 2013.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la cel de al 28-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2010) (2011/2275(INI))

P7_TA(2012)0442 A7-0330/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de-al 28-lea Raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2010) (COM(2011)0588),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare privind proiectul ”EU Pilot„” (COM(2010)0070),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de evaluare privind proiectul ”EU Pilot„” (COM(2011)0930),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 septembrie 2007, intitulată „Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislației comunitare” (COM(2007)0502),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu petiționarii în cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 intitulată „Actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii” (COM(2012)0154),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la cel de-al 27-lea Raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2009)(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la cel de-al 26-lea raport anual privind monitorizarea aplicării legislației Uniunii Europene (2008)(2),

–  având în vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (SEC(2011)0193, SEC(2011)0194 și (SEC(2011)1626),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 privind activitățile Comisiei pentru petiții din cursul anului 2010(3),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale și al Comisiei pentru petiții (A7-0330/2012),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus o serie de noi temeiuri juridice menite să faciliteze punerea în practică, aplicarea și controlul respectării legislației UE;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 298 din TFUE, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;

C.  întrucât mediul, piața internă și impozitarea sunt domeniile de politică care prezintă riscul cel mai mare de neîndeplinire a obligațiilor și reprezintă 52 % din toate cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor,

1.  reamintește că articolul 17 din TUE definește rolul fundamental al Comisiei de „gardian al tratatelor”; în acest context, ia act de faptul că puterea și obligația Comisiei de a declanșa o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva unui stat membru care nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul tratatelor(4) reprezintă un element esențial al ordinii juridice a UE, fiind astfel în conformitate cu conceptul unei Uniuni care are la bază statul de drept;

2.  subliniază importanța fundamentală a statului de drept ca o condiție pentru legitimitatea oricărei forme de guvernare democratice și pentru a garanta pe deplin cetățenilor că se vor bucura de drepturile lor, prevăzute de lege;

3.  susține abordarea de „reglementare inteligentă” a Comisiei, care se axează pe integrarea procesului de monitorizare a aplicării legislației UE în ciclul mai extins al politicilor, aspect pe care Comisia pentru petiții îl consideră ca fiind o măsură preventivă esențială;

4.  ia act de faptul că procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor are două faze: faza administrativă (de investigare) și faza judiciară, în fața Curții de Justiție; consideră că rolul cetățenilor ca petiționari este vital în faza administrativă, asigurând respectarea dreptului Uniunii pe teren;

5.  salută utilizarea de către Comisie a unui mare număr de instrumente în vederea facilitării procesului de transpunere (liste de verificare a transpunerii, manuale sau buletine informative ) și încurajează Comisia să urmărească și mai îndeaproape transpunerea directivelor înaintea termenului de transpunere, în special în ceea ce privește statele membre care au o „reputație proastă”, pentru a face posibilă intervenția rapidă;

6.  atrage atenția asupra aplicabilității directe a dispozițiilor directivelor în cazul în care acestea sunt suficient de precise și necondiționate („efect direct”), în conformitate cu jurisprudența consolidată a Curții de Justiție;

7.  solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în comun și în mod consecvent în abordarea problemei „suprareglementării”.

8.  ia act de faptul că, recent, Comisia a publicat o nouă comunicare privind gestionarea relațiilor cu reclamanții în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii (COM(2012)0154), în care aceasta a revizuit condițiile în care se înregistrează o plângere și a afectat astfel întreaga procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; îndeamnă Comisia să nu folosească instrumente juridice neobligatorii atunci când este vorba de procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, ci să propună un regulament(5), astfel încât Parlamentul să fie pe deplin implicat, în calitate de colegislator, în acest element esențial al ordinii juridice a UE;

9.  consideră regretabil totuși numărul enorm de cazuri de omisiune a notificării (470 nefinalizate în 2010);

10.  regretă faptul că, în noua comunicare menționată mai sus, nu se face nicio trimitere la proiectul „EU pilot”, care este, astfel cum îl definește Comisia, „o metodă de lucru bine consolidată”(6), pe care o folosește pentru a se ocupa de plângeri, ca primă etapă în procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, ori de câte ori este necesar să se recurgă la această procedură(7); ia act de faptul că proiectul „EU Pilot” nu este nici măcar menționat în comunicare și că nu se face trimitere la niciun drept sau protecție acordate petiționarului în cadrul proiectului „EU Pilot”; concluzionează, prin urmare, că deciziile adoptate de Comisie care preced sau exclud procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu respectă în aceste cazuri normele privind transparența și responsabilitatea și sunt adoptate exclusiv la discreția totală a Comisiei;

11.  invită Comisia să clarifice statutul sistemului „EU pilot” și să definească în mod clar cadrul și normele de aplicare ale acestuia astfel încât să fie înțelese de cetățeni;

12.  subliniază numărul de state membre care participă la proiectul EU Pilot (18 până la sfârșitul anului 2010) și numărul mare de cazuri închise după ce răspunsul statului membru a fost evaluat ca fiind acceptabil (81 % din cazuri); subliniază importanța calității acestor evaluări, atât din punctul de vedere al informațiilor valabile și verificate, cât și din perspectiva respectării principiilor generale ale legii administrative recunoscute de Curtea de Justiție;

13.  reafirmă opinia sa că puterea discreționară conferită de tratate Comisiei în ceea ce privește procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor trebuie să respecte statul de drept, principiul clarității juridice, cerințele privind transparența și deschiderea și principiul proporționalității, precum și că nimic nu trebuie să pună în pericol, în niciun caz, obiectivul fundamental al acestei puteri, care este garantarea aplicării corecte și la timp a dreptului Uniunii(8);

14.  ia act de cifrele încurajatoare care indică faptul că 88 % din cazurile de încălcare finalizate în 2010 „nu au ajuns în fața Curții de Justiție, întrucât statele membre au remediat problemele juridice ridicate de Comisie înainte de inițierea etapei următoare a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar”; cu toate acestea, este de părere că este esențial să se continue monitorizarea cu atenție a acțiunilor statelor membre, deoarece unele petiții fac referire la probleme care persistă chiar și după ce o cauză a fost închisă (a se vedea, de exemplu, petițiile 0808/2006, 1322/2007, 0492/2010, 1060/2010 și 0947/2011);

15.  în general, subliniază că trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți transparența și reciprocitatea în comunicarea dintre Parlament și Comisie; ia act, de exemplu, de faptul că s-ar putea oferi un acces mai mare la informațiile referitoare la plângeri, la dosarele de încălcare a legislației Uniunii și la alte mecanisme de asigurare a respectării legislației, fără a fi afectat scopul investigației și, de asemenea, că în acordarea accesului la aceste informații ar putea fi invocat interesul public major, în special în cazurile care pot viza sănătatea umană și deteriorarea ireversibilă a mediului;

16.  ia act de faptul că, pentru a asigura funcționarea proiectului „EU Pilot”, Comisia a creat o „bază electronică de date confidențială”, care permite comunicarea dintre serviciile sale și autoritățile din statele membre; atrage atenția din nou asupra lipsei de transparență în ceea ce privește petiționarii în cadrul proiectului „EU Pilot” și solicită din nou accesul la baza de date care centralizează toate plângerile, pentru a-i permite să-și exercite funcția sa de controlare a modului în care Comisia își îndeplinește rolul de gardian al tratatelor;

17.  regretă faptul că nu s-a dat niciun curs rezoluției susmenționate a Parlamentului privind cel de-al 27-lea raport anual și, în special, solicitării sale privind adoptarea unei legi procedurale, sub forma unui regulament, în conformitate cu articolul 298 din TFUE, care să prevadă diversele aspecte ale procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și ale procedurii anterioare constatării neîndeplinirii obligațiilor, inclusiv notificările, termenele obligatorii, dreptul de a fi audiat, obligația de a menționa motivele, precum și dreptul fiecărei persoane de a avea acces la propriul dosar în vederea consolidării drepturilor cetățenilor și garantării transparenței;

18.  invită, prin urmare, încă o dată Comisia să propună o „lege procedurală”, sub forma unui regulament, în conformitate cu noul temei juridic furnizat de articolului 298 din TFUE;

19.  ia act, în acest context, de răspunsul Comisiei la solicitarea Parlamentului privind adoptarea unei legi procedurale, în care Comisia își exprimă dubiile în legătură cu posibilitatea de adoptare a unei reglementări viitoare pe baza articolului 298 din TFUE, datorită puterii discreționare conferită prin tratate Comisiei de „a organiza modul în care gestionează procedurile pentru încălcarea dreptului comunitar și activitățile conexe astfel încât să asigure aplicarea corectă a legislației UE”; este convins că această lege procedurală nu ar limita în niciun caz puterea discreționară a Comisiei, ci ar garanta doar că, în exercitarea atribuțiilor sale, Comisia ar respecta principiile „unei administrații europene transparente, eficiente și independente”, astfel cum se afirmă la articolul 298 din TFUE, precum și dreptul la buna administrare, menționat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

20.  subliniază importanța transparenței în procedurile privind încălcarea dreptului UE, având în vedere, nu în ultimul rând, posibilitatea Parlamentului de a monitoriza aplicarea dreptului Uniunii; reamintește, în acest sens, că în Acordul-cadru revizuit privind relațiile cu Parlamentul, Comisia se angajează să pună „la dispoziția Parlamentului informații rezumative cu privire la toate procedurile de încălcare a dreptului Uniunii încă din faza scrisorii oficiale de punere în întârziere, inclusiv, dacă Parlamentul solicită acest lucru, (...) cu privire la problemele la care se referă procedura privind încălcarea dreptului” și se așteaptă ca această clauză să fie aplicată cu bună-credință în practică;

21.  subliniază faptul că petiția este instrumentul adecvat pe care îl pot utiliza cetățenii, organizațiile societății civile și întreprinderile pentru a informa cu privire la nerespectarea legislației UE de către autoritățile statelor membre la diferite niveluri; invită Comisia, în acest context, să mențină transparența procedurilor în curs de constatare a neîndeplinirii obligațiunilor, prin informarea cetățenilor în timp util și în mod adecvat în legătură cu măsurile adoptate ca răspuns la solicitarea acestora;

22.  subliniază faptul că cetățenii și organizațiile societății civile continuă să utilizeze mecanismul de petiții mai ales pentru a raporta și pentru a adresa plângeri privind nerespectarea dreptului UE de către autoritățile statelor membre de la diferite niveluri; în acest context, subliniază rolul esențial al Comisiei pentru petiții de element de legătură eficace între cetățeni, Parlament și Comisie;

23.  salută secțiunea specială pentru petiții din cadrul celui de al 28-lea raport anual, astfel cum a fost solicitat de către Parlament, în care Comisia face o prezentare defalcată a noilor petiții primite; salută raportul Comisiei conform căruia „petițiile adresate Parlamentului European au condus la inițierea procedurilor de încălcare a dreptului Uniunii” într-o serie de domenii; subliniază faptul că, chiar dacă petițiile nu privesc încălcări, acestea furnizează Parlamentului și Comisiei informații semnificative privind îngrijorările cetățenilor;

24.  subliniază numărul important de petiții primite privind aspecte legate de legislația în domeniul mediului și, în special, privind dispozițiile de gestionare a deșeurilor; amintește punctele subliniate de președinte în cursul conferinței Comisiei privind punerea în aplicare a dreptului UE în domeniul mediului, desfășurată la 15 iunie 2011, care s-a referit la absența frecventă a unor evaluări ale impactului asupra mediului corespunzătoare, la neglijarea consultărilor publice și la diverse alte deficiențe în funcționarea sistemelor de gestionare a deșeurilor;

25.  reamintește că mandatul original pentru cartă era menit să codifice drepturile fundamentale de care beneficiau cetățenii UE și că șefii de stat și de guvern au declarat în mod repetat și solemn că această cartă stabilește drepturile cetățenilor UE; invită toate statele membre să reconsidere necesitatea articolului 51 din cartă și le încurajează să declare în mod unilateral că nu vor limita drepturile persoanelor din cadrul jurisdicției lor, în temeiul dispozițiilor din articolul respectiv;

26.  subliniază că cetățenii, atunci când adresează o petiție Parlamentului European, se așteaptă să fie protejați de dispozițiile cartei, indiferent în care stat membru își au reședința și dacă este pus sau nu în aplicare dreptul UE; în această privință, este în continuare îngrijorat că cetățenii se simt induși în eroare cu privire la domeniul de aplicare real al cartei; prin urmare, consideră că este esențial să se explice în mod corespunzător principiul subsidiarității și să se clarifice, pe baza articolului 51 din cartă, domeniul de aplicare al cartei din perspectiva Parlamentului;

27.  subliniază faptul că o mare parte a petițiilor referitoare la drepturile fundamentale privesc libera circulație a persoanelor și că – astfel cum reiese cu claritate din Raportul privind cetățenia UE în 2010 – drepturile care decurg din cetățenia UE constituie o condiție prealabilă importantă pentru ca cetățenii să poată utiliza pe deplin piața internă; subliniază faptul că această utilizare intensă din partea cetățenilor poate elibera potențialul de creștere considerabil al pieței interne și, prin urmare, având în vedere provocările economice actuale din Europa, repetă solicitarea sa către Comisie și statele membre de a depune eforturi sporite în vederea punerii în aplicare pe deplin și la timp a dreptului UE în acest domeniu;

28.  subliniază în continuare faptul că cetățenii se simt, de asemenea, induși în eroare cu privire la aplicabilitatea dreptului comunitar în cazurile de transpunere tardivă; menționează situația reală descurajantă a cetățenilor pentru care nu există un drept comunitar disponibil, deoarece acesta nu a fost transpus încă de statul membru în cauză și care se găsesc într-o situație în care nu pot apela la niciun mecanism de recurs;

29.  sprijină opinia Serviciului Juridic al Parlamentului European conform căreia, în ceea ce privește admisibilitatea petițiilor, domeniile de activitate ale Uniunii Europene sunt mai vaste decât competențele sale; subliniază că această noțiune ar trebui să servească drept bază pentru tratarea petițiilor de către Parlament și Comisie;

30.  reafirmă faptul că reclamațiile individuale ale întreprinderilor și ale cetățenilor rămân sursa principală pentru detectarea încălcărilor dreptului Uniunii Europene și, ulterior, pentru introducerea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; solicită, prin urmare, introducerea unor acte administrative mai eficace, obligatorii din punct de vedere juridic, care ar trebui să definească în mod sigur și fiabil, înainte, în cursul și ulterior procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, relația procedurală dintre Comisie și cetățeanul, respectiv întreprinderea, care a înaintat reclamația și să consolideze astfel, în special, poziția reclamantului individual;

31.  salută elementul nou din articolul 260 din TFUE, care permite Comisiei să solicite Curții de Justiție a Uniunii Europene să impună sancțiuni financiare unui stat membru pentru transpunerea tardivă a unei directive, în cazul în care sesizează Curtea de Justiție printr-o acțiune în temeiul articolului 258 din TFUE;

32.  salută angajamentul Comisiei de a utiliza instrumentul articolului 260 alineatul (3) din TFUE ca pe o chestiune de principiu în cazurile de neîndeplinire a obligației ce face obiectul acestei dispoziții, care se referă la transpunerea directivelor adoptate în conformitate cu o procedură legislativă;

33.  consideră că este extrem de important ca Comisia să utilizeze această posibilitate, împreună cu toate celelalte mijloace aflate la dispoziția sa pentru a garanta transpunerea legislației Uniunii de către statele membre în timp util și în mod corect; cele care au întârzieri și nu au pus în aplicare legile la timp ar trebui numite;

34.  atrage atenția asupra faptului că, din momentul transmiterii acestui raport, Parlamentul, Consiliul, Comisia și statele membre au ajuns la un acord cu privire la eliberarea de documente explicative care stabilesc relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere („tabele de corespondență”); constată că cele trei instituții și statele membre au căzut de acord cu privire la introducerea în directive a unui considerent care stabilește că statul membru în cauză ar trebui să depună un tabel de corespondență dacă, într-un anumit caz , acest lucru este necesar și proporționat;

35.  subliniază faptul că tabelele de corespondență reprezintă un instrument de o valoare inestimabilă, care permite Comisiei și Parlamentului European să supravegheze transpunerea corectă și aplicarea dreptului Uniunii de către statele membre, întrucât relația dintre o directivă și dispozițiile naționale corespunzătoare este, de multe ori, foarte complexă și, uneori, imposibil de urmărit;

36.  invită Comisia să transmită linii directoare clare Parlamentului European cu privire la instituirea, includerea și aplicarea tabelelor de corespondență în legea comunitară, precum și să efectueze o evaluare transparentă, care va contribui în mod semnificativ la evaluarea punerii în aplicare a acestei legi la nivelul statelor membre;

37.  menționează faptul că instanțele naționale dețin un rol fundamental în aplicarea legislației UE și sprijină pe deplin eforturile UE de a îmbunătăți și de a coordona pregătirea juridică a autorităților din domeniul juridic, judiciar și administrativ și a membrilor profesiunilor juridice, a reprezentanților oficiali și a funcționarilor din administrațiile naționale, precum și a autorităților regionale și locale la nivel european;

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție, Ombudsmanului European și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0377. (2) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 46. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0382. (4) Articolele 258 și 260 din TFUE definesc atribuțiile Comisiei în demararea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru. Mai exact, articolul 258 precizează că Comisia „emite un aviz motivat” dacă consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile în temeiul tratatelor. (5) Vezi punctul 7, unde se face apel la o „lege procedurală”. (6) Al doilea raport de evaluare al Comisiei privind proiectul EU Pilot (SEC(2011)1626), p. 7. (7) Vezi raportul menționat mai sus, p.3. Vezi rezoluția menționată mai sus din 25 noiembrie 2010. (8) Parlamentul a declarat în rezoluția sa menționată mai sus din 25 noiembrie 2010, că „libertatea absolută de decizie corelată cu o lipsă totală de transparență contravin în mod fundamental principiilor statului de drept”.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la impactul activităților de extracție a gazelor de șist și a uleiului de șist asupra mediului (2011/2308(INI))

P7_TA(2012)0443 A7-0283/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor(1),

–  având în vedere Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerințele minime de îmbunătățire a protecției securității și sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj(2),

–  având în vedere Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (Directiva privind deșeurile miniere) și de modificare a Directivei 2004/35/CE(3),

–  având în vedere Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive(4),

–  având în vedere Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului(5),

–  având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (Directiva privind habitatele)(6),

–  având în vedere Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)(7),

–  având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător sau DRM)(8),

–  având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (Directiva-cadru privind apa)(9),

–  având în vedere Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (Directiva privind apa potabilă)(10),

–  având în vedere Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (Directiva privind apele subterane)(11),

–  având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (astfel cum a fost modificată)(12), și Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020(13),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei(14),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (alinierea legislației UE existente la Sistemul Global Armonizat al Națiunilor Unite (GHS))(15),

–  având în vedere Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind introducerea pe piață a produselor biocide (Directiva privind produsele biocide)(16),

–  având în vedere Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase (Directiva Seveso II)(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la confruntarea cu provocarea reprezentată de siguranța activităților petroliere și gaziere offshore(18),

–  având în vedere raportul din 8 noiembrie 2011 privind gazele neconvenționale în Europa, comandat de Direcția Generală Energie a Comisiei Europene(19),

–  având în vedere nota de transmitere din 26 ianuarie 2012 de la Direcția Generală Mediu a Comisiei către membrii Parlamentului European referitoare la cadrul juridic al UE în materie de mediu aplicabil proiectelor de extracție a gazelor de șist,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885),

–  având în vedere Petițiile nr. 886/2011 (privind riscurile asociate cu exploatarea și extracția de gaze de șist în Bulgaria) și nr. 1378/2011 (privind extracția gazelor de șist în Polonia),

–  având în vedere studiul publicat de Direcția Generală Politici Interne, Departamentul Politici A: Politicile economice și științifice ale Parlamentului European publicat în iunie 2011: impactul activităților de extracție a gazelor de șist și a uleiului de șist asupra mediului și sănătății umane,

–  având în vedere articolele 4, 11, 191, 192, 193 și 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0283/2012),

A.  întrucât recentele progrese tehnologice au impulsionat deja extracția rapidă, la scară comercială, a combustibililor fosili neconvenționali (CFN) în anumite părți ale lumii; întrucât încă nu există o exploatare la scară comercială în UE, iar potențialul rezervelor și posibilul impact asupra mediului și a sănătății publice trebuie să fie analizate în continuare;

B.  întrucât exploatarea gazelor de șist nu este lipsită de controverse la nivelul UE sau la nivel mondial, necesitând astfel o examinare aprofundată a tuturor efectelor (asupra mediului, a sănătății publice și a schimbărilor climatice) înainte de a continua dezvoltarea acestei tehnologii;

C.  întrucât în Perspectiva energetică 2050 se constată că gazele de șist și alte surse neconvenționale au devenit o posibilă nouă sursă de aprovizionare importantă în Europa sau în vecinătatea sa; întrucât înlocuirea cu gaze pe termen scurt și mediu a cărbunelui și a petrolului ar putea contribui la reducerea emisiilor de GES în funcție de ciclul lor de viață;

D.  întrucât gazele pot fi utilizate în producerea de energie electrică de bază, precum și în furnizarea de energie de rezervă fiabilă pentru diverse surse de energie, precum energia eoliană și solară, această fiabilitate reducând problemele tehnice de echilibrare a rețelei; întrucât gazul este, de asemenea, un combustibil eficient pentru încălzire/răcire și pentru numeroase alte utilizări industriale care sporesc competitivitatea UE;

E.  întrucât cele două tehnici principale utilizate pentru valorificarea potențialului de CFN al gazelor de șist și al gazului metan din zăcămintele de cărbune, forajul orizontal și fracturarea hidraulică (fracturare), se utilizează împreună numai de un deceniu și nu ar trebui să fie confundate cu tehnicile de stimulare a puțurilor, utilizate pentru extracția combustibililor fosili convenționali ca urmare a combinării acestor două tehnici și a amplorii intervenției;

F.  întrucât UE s-a angajat să îndeplinească obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de creștere a proporției energiei din surse regenerabile; întrucât toate deciziile privind exploatarea CFN ar trebui luate în considerare în contextul nevoii de reducere a emisiilor;

G.  întrucât, până în prezent, nu există nicio directivă(-cadru) a UE privind reglementarea activităților miniere;

H.  întrucât nu există date suficiente cu privire la substanțele chimice utilizate în fracturare și la riscurile la adresa mediului și a sănătății care sunt asociate cu fracturarea hidraulică; întrucât se efectuează în continuare analize importante, iar nevoia continuării cercetărilor este tot mai mare; întrucât existența și transparența datelor, eșantionarea și testările sunt esențiale pentru o cercetare de înaltă calitate în favoarea unei reglementări adecvate care va proteja sănătatea publică și mediul;

I.  întrucât orice tip de extracție a combustibililor fosili și a mineralelor presupune riscuri potențiale pentru sănătatea umană și pentru mediu; întrucât este esențial să se aplice principiul precauției și principiul „poluatorul plătește”pentru orice decizie viitoare cu privire la dezvoltarea resurselor de combustibili fosili în Europa, luând în considerare posibilele efecte din toate fazele procesului de explorare și de exploatare,

J.  întrucât anumite state membre ale UE, precum Franța și Bulgaria, au instituit deja un moratoriu privind extracția de gaze de șist ca urmare a unor preocupări legate de mediu și de sănătatea publică;

K.  întrucât proiectele de exploatare a gazelor de șist nu sunt, în general, supuse unei evaluări a impactului asupra mediului, în pofida riscurilor la adresa mediului ale acestor proiecte;

L.  întrucât UE are rolul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății omului în toate politicile și activitățile Uniunii;

M.  întrucât numeroase guverne din Europa, cum ar fi guvernele Franței, al Bulgariei, al landului Renania de Nord-Westfalia din Germania, cele ale cantoanelor Fribourg și Vaud din Elveția, precum și o serie de state din SUA (Carolina de Nord, New York, New Jersey și Vermont și peste 100 de administrații locale) și alte țări din întreaga lume (Africa de Sud, Quebec în Canada, New South Wales în Australia) au instituit o interdicție sau un moratoriu cu privire la utilizarea fracturării hidraulice pentru extracția de ulei și de gaze de șist sau din alte formațiuni compacte de roci;

N.  întrucât o serie de state membre, precum Republica Cehă, România și Germania, iau în prezent în calcul instituirea unui moratoriu privind explorarea și extracția de ulei și de gaze de șist sau din alte formațiuni compacte de roci;

O.  întrucât Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător nu obligă operatorii să încheie asigurări adecvate, având în vedere costurile ridicate asociate accidentelor din industriile extractive,

Cadrul general – reglementare, punere în aplicare, monitorizare și cooperare

1.  înțelege că explorarea și extracția gazelor de șist se referă la orice explorare și extracție neconvențională a hidrocarburilor care utilizează forajul orizontal și metode de fracturare hidraulică de volum mare care sunt utilizate în industria combustibililor fosili din întreaga lume;

2.  subliniază că, fără a aduce atingere prerogativei exclusive a statelor membre de a exploata resursele energetice proprii, orice exploatare de CFN ar trebui să garanteze condiții egale și echitabile de concurență în întreaga Uniune, în deplină conformitate cu legislația UE în domeniul siguranței și al protecției mediului;

3.  consideră că este necesară o analiză detaliată a cadrului de reglementare al UE privind explorarea și exploatarea de CFN; salută, în acest sens, finalizarea unei serii de studii ale Comisiei privind: identificarea riscurilor, ciclul de viață al emisiilor GES, substanțele chimice, apa, utilizarea terenurilor și efectele gazelor de șist asupra piețelor energiei din UE; îndeamnă statele membre să fie precaute în ceea ce privește folosirea CFN până la momentul finalizării analizei de reglementare aflate în prezent în desfășurare și să pună cu eficiență în aplicare toate reglementările actuale ca o modalitate esențială de reducere a riscurilor legate de toate activitățile de extragere a gazelor;

4.  invită Comisia ca, ulterior finalizării studiilor sale, să efectueze o evaluare detaliată pe baza cadrului european de reglementare pentru protecția sănătății și a mediului și să propună, dacă este necesar, cât se poate de repede și în conformitate cu principiile din tratate, măsuri adecvate, inclusiv măsuri de natură legislativă;

5.  subliniază că, asemenea extracției de combustibili fosili convenționali, extracția de CFN prezintă riscuri; consideră că aceste riscuri ar trebui să fie limitate prin măsuri preventive, inclusiv prin planificarea și testarea corespunzătoare, prin utilizarea de tehnologii noi și a celor mai bune tehnologii existente, prin folosirea celor mai bune practici din domeniu, precum și prin colectarea de date, monitorizarea și raportarea permanente, într-un cadru de reglementare robust; consideră că este esențial să se solicite măsurarea nivelurilor de referință a gazului metan și a substanțelor chimice produse natural în apa din straturile acvifere, precum și nivelurile actuale ale calității aerului la posibilele situri de forare, înaintea demarării operațiunilor legate de CFN; consideră, de asemenea, că o implicare periodică a producătorilor echipamentelor originale (PEO) sau a producătorilor de echipamente echivalente ar putea garanta că siguranța critică și echipamentele de protecție a mediului continuă să funcționeze în mod eficient și să respecte standardele de siguranță;

6.  ia act de evaluarea preliminară a Comisiei cu privire la cadrul juridic al UE în materie de mediu, aplicabil fracturării hidraulice; îndeamnă Comisia să-și exercite competențele în vederea asigurării unei transpuneri și a unei aplicări corespunzătoare în toate statele membre a principalelor acte legislative ale UE în materie de mediu și să elaboreze fără întârziere orientări cu privire la stabilirea datelor de referință pentru monitorizarea apei necesare pentru evaluarea impactului asupra mediului a explorării și a extracției de gaze de șist, precum și a criteriilor care trebuie utilizate pentru a evalua impactul fracturării hidraulice asupra rezervoarelor de apă subterane în diferite formațiuni geologice, inclusiv eventuala scurgere, și impactul cumulativ;

7.  invită Comisia să introducă un cadru de gestionare a riscurilor la nivelul UE pentru explorarea sau extracția combustibililor fosili neconvenționali, cu scopul de a asigura aplicarea la nivelul tuturor statelor membre a dispozițiilor armonizate pentru protecția sănătății omului și a mediului;

8.  propune Comisiei să introducă, în colaborare cu statele membre și cu autoritățile de reglementare competente, o monitorizare permanentă a evoluțiilor în acest domeniu și să ia măsurile necesare pentru completarea și extinderea legislației actuale a UE în materie de mediu;

9.  constată că gazul metan este un gaz cu efect de seră foarte puternic, ale cărui emisii trebuie să fie contabilizate integral în temeiul Directivei 2003/87/CE (ETS) sau al Deciziei nr. 406/2009/CE (Decizia privind partajarea eforturilor);

10.  subliniază că eficiența reglementării activităților de explorare și extracție a CFN – în deplină conformitate cu legislația actuală a UE – depinde în ultimă instanță de dorința și de resursele autorităților naționale competente; invită, așadar, statele membre să asigure capacități tehnice și umane suficiente pentru monitorizarea, controlul și punerea în aplicare a activităților permise, inclusiv programe adecvate de formare pentru personalul autorităților naționale competente;

11.  remarcă importanța acțiunilor întreprinse de instituții reputate, îndeosebi de Agenția Internațională a Energiei (AIE), în vederea elaborării unor orientări privind cele mai bune practici în domeniul gazelor neconvenționale și al fracturării hidraulice;

12.  solicită elaborarea unui set cuprinzător de documente de referință privind cele mai bune tehnici europene disponibile (BREF) pentru fracturare care să se bazeze pe practici tehnologice și științifice solide;

13.  invită acele autorități naționale care au autorizat explorarea de CFN să revizuiască reglementările naționale actuale în materie de construcție a sondelor de combustibili fosili convenționali și să actualizeze dispozițiile referitoare la particularitățile extracției de CFN;

14.  recunoaște faptul că acest sector poartă răspunderea principală a prevenirii accidentelor și a intervențiilor eficiente în caz de accidente; invită Comisia să ia în calcul includerea operațiunilor legate de fracturarea hidraulică în anexa III la Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător și autoritățile competente să solicite operatorilor suficiente garanții financiare pentru răspunderea pentru mediu și pentru răspunderea civilă care să acopere toate accidentele sau efectele negative ale activităților lor sau ale activităților externalizate; consideră că în caz de poluare a mediului ar trebui aplicat principiul „poluatorul plătește”; salută progresele înregistrate de acest sector în ceea ce privește stabilirea unor standarde ridicate în materie de siguranță și de mediu; subliniază importanța monitorizării conformității sectorului prin inspecții periodice efectuate de specialiști instruiți și independenți;

15.  invită întreprinderile energetice care își desfășoară activitatea în domeniul extracției de CFN să investească în activitatea de cercetare pentru îmbunătățirea performanței de mediu a tehnologiilor de valorificare a CFN; îndeamnă întreprinderile și instituțiile academice din UE să elaboreze programe de C&D relevante, care să contribuie la sporirea gradului de înțelegere cu privire la siguranța și la riscurile legate de operațiunile de explorare și de producție (E&P) de CFN;

16.  își reiterează apelul către Comisie și către statele membre, formulat în Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050, de a solicita insistent punerea în aplicare mai rapidă a acordului G-20 cu privire la eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili; consideră că explorarea și exploatarea surselor de combustibili fosili, inclusiv a surselor neconvenționale, nu trebuie să fie subvenționată din fonduri publice;

17.  consideră că acordurile reciproce de nedivulgare cu privire la daunele aduse mediului, sănătății omului și a animalelor, care au fost practicate între proprietarii de terenuri din vecinătatea puțurilor de gaze de șist și operatorii de gaze de șist din SUA, nu sunt în concordanță cu obligațiile Uniunii și ale statelor membre prevăzute de Convenția de la Aarhus, de Directiva privind accesul publicului la informațiile despre mediu (2003/4/CE) și de Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător;

Aspectele de mediu ale fracturării hidraulice

18.  recunoaște că este posibil ca explorarea și extracția gazelor de șist să ducă la interacțiuni complexe și orizontale cu mediul înconjurător, în special din cauza metodei de fracturare hidraulică utilizate, a compoziției fluidului de fracturare, precum și din cauza construcției și a adâncimii puțurilor și că zonele terestre de suprafață pot fi afectate;

19.  recunoaște că tipurile de roci prezente în fiecare regiune determină modelul și metoda de extracție; solicită impunerea unei analize de referință a apelor subterane și a unei analize geologice a structurii de adâncime și de suprafață a unui potențial zăcământ de gaze de șist înainte de autorizare, inclusiv prezentarea de rapoarte cu privire la orice activități extractive anterioare sau curente din regiune;

20.  subliniază necesitatea realizării unor studii științifice cu privire la impactul pe termen lung asupra sănătății omului al poluării aerului și al contaminării apei din cauza fracturării;

21.  invită Comisia să asigure introducerea efectivă în legislațiile naționale a dispozițiilor referitoare la evaluarea impactului activităților de exploatare minieră asupra mediului; subliniază, în același timp, faptul că fiecare evaluare a impactului ar trebui realizată printr-un proces deschis și transparent;

22.  reamintește faptul că Nota orientativă privind aplicarea Directivei 85/337/CEE în cazul proiectelor legate de explorarea și exploatarea hidrocarburilor neconvenționale (Ref. Ares (2011)1339393), emisă de Comisie, DG Mediu, la 12 decembrie 2011, confirmă faptul că Directiva 85/337/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată și codificată prin Directiva 2011/92/UE, privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (denumită „Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului” sau „Directiva EIA”), cuprinde dispoziții referitoare la explorarea și la exploatarea hidrocarburilor neconvenționale; reamintește, de asemenea, faptul că toate metodele de fracturare hidraulică utilizate fac parte din activitățile generale de explorare și de extracție a hidrocarburilor convenționale și neconvenționale, care fac obiectul legislației UE în materie de mediu menționate anterior și al Directivei 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor;

23.  invită Comisia să prezinte propuneri pentru a se asigura că dispozițiile Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului reglementează în mod adecvat caracteristicile explorării și extracției gazelor de șist, ale uleiului de șist și ale gazului metan din zăcămintele de cărbune; insistă asupra faptului că evaluarea prealabilă a impactului asupra mediului trebuie să includă impactul întregului ciclu de viață asupra calității aerului, a calității solului, a calității apei, a stabilității geologice, a utilizării terenurilor și a poluării fonice;

24.  solicită includerea proiectelor care presupun fracturarea hidraulică în anexa I la Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului;

25.  constată că există un risc de șocuri seismice, astfel cum a fost demonstrat de explorarea gazelor de șist în nord-vestul Angliei; sprijină recomandările raportului solicitat de Guvernul Regatului Unit ca operatorii să fie obligați să respecte anumite standarde seismice și microseismice;

26.  reamintește faptul că durabilitatea gazelor de șist nu a fost dovedită încă; invită Comisia și statele membre să evalueze temeinic emisiile de gaze cu efect de seră pe parcursul întregului proces de extracție și de producție, pentru a demonstra integritatea de mediu a acestuia;

27.  consideră, în contextul răspunderii, că este adecvată inversarea sarcinii probei pentru operatorii de gaze de șist, în cazul în care, având în vedere natura perturbării și efectele sale negative, alte eventuale cauze și oricare alte circumstanțe, preponderența probabilităților indică faptul că operatorii de gaze de șist au fost cauza daunelor aduse mediului;

28.  invită Comisia să prezinte propuneri pentru a include în mod explicit fluidele de fracturare în categoria „deșeuri periculoase” din cadrul anexei III la Directiva europeană privind deșeurile (2008/98/CE);

29.  recunoaște faptul că fracturarea hidraulică presupune cantități de apă relativ mari, având în vedere faptul că apa reprezintă o sursă deosebit de sensibilă în UE; evidențiază nevoia planificării anticipate a alimentării cu apă pe baza pe hidrologiei locale, ținând cont de resursele locale de apă, de nevoile altor utilizatori locali de apă și de sistemele de epurare a apelor reziduale;

30.  invită Comisia să se asigure că standardele europene de mediu în vigoare, în special cele referitoare la apa utilizată în fracturarea hidraulică, sunt pe deplin respectate și că orice încălcare este sancționată în mod corespunzător;

31.  reamintește faptul că Directiva-cadru privind apa prevede ca statele membre să pună în aplicare măsurile necesare pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă subterană, inclusiv din surse provenind de la un anumit punct, cum ar fi explorarea și extracția hidrocarburilor;

32.  invită întreprinderile din acest sector să ia măsurile necesare, printr-o colaborare transparentă cu organismele de reglementare naționale, cu grupurile și comunitățile ecologiste, pentru a preveni deteriorarea stării tuturor corpurilor de apă subterană importante și pentru a menține astfel starea bună a apelor subterane, astfel cum este definită în Directiva-cadru privind apa și în Directiva privind apele subterane;

33.  recunoaște că fracturarea hidraulică are loc la o adâncime mult mai mare decât cea a straturilor acvifere; consideră, prin urmare, că, având în vedere că operațiunile de foraj interferează cu sursele de apă potabilă, principala preocupare în ceea ce privește contaminarea apelor subterane este legată de integritatea puțurilor și de calitatea tubajului și a cimentării acestora, precum și de capacitatea acestora de a rezista la presiunea ridicată a lichidului injectat și la seisme de magnitudine joasă;

34.  solicită interzicerea fracturării hidraulice în anumite zone vulnerabile și cu grad ridicat de risc, de exemplu în zonele cu rezerve de apă potabilă protejate și în subsolul acestora, precum și în zonele cu exploatări miniere de cărbune;

35.  subliniază că pentru o prevenire eficientă este necesară o monitorizare constantă a respectării stricte a celor mai înalte standarde și practici din domeniul construcției de puțuri de foraj și al întreținerii acestora; consideră că ar trebui prezentate autorităților competente rapoarte privind finalizarea puțurilor; subliniază că atât acest sector, cât și autoritățile competente ar trebui să asigure un control regulat al calității tubajului și al integrității cimentului, precum și prelevarea de probe din apa subterană pentru controlul calității apei potabile, realizată în strânsă cooperare cu furnizorii de apă potabilă; subliniază că pentru acestea este nevoie de resurse umane și de cunoștințe tehnice în domeniu semnificative la toate nivelurile;

36.  invită Comisia să emită, fără întârziere, orientări privind stabilirea unor date de referință privind monitorizarea apei necesare pentru o evaluare a impactului asupra mediului a explorării și a extracției gazelor de șist și a unor criterii care să fie utilizate la evaluarea impactului fracturării hidraulice asupra rezervoarelor de apă subterană din diferite formațiuni geologice, inclusiv a eventualei scurgeri și a impactului cumulat;

37.  recomandă elaborarea unor planuri standard de intervenție în caz de urgență în colaborare cu operatorii, cu autoritățile de reglementare și cu serviciile de urgență, precum și înființarea unor echipe specializate de intervenție în caz de urgență;

38.  consideră că reciclarea apei în circuit închis la fața locului, cu ajutorul rezervoarelor de stocare din oțel, reprezintă modalitatea cea mai nepoluantă de tratare a apei de refulare prin reducerea la minimum a cantităților de apă, precum și a posibilităților de deversare la suprafață și a costurilor/traficului/degradării drumurilor în cadrul operațiunilor de transport pentru tratarea apei; consideră că acest tip de reciclare ar trebui să se aplice la o scară cât mai largă; respinge ideea de injectare a apelor reziduale de refulare în vederea depozitării în formațiunile geologice în conformitate cu dispozițiile Directivei-cadru privind apa;

39.  solicită aplicarea cu strictețe a normelor existente în domeniul tratării apelor reziduale și întocmirea obligatorie a unor planuri de gestionare a apei de către operatori, în colaborare cu întreprinderile care produc apă potabilă și autoritățile competente; subliniază totuși că instalațiile de tratare existente sunt echipate deficitar pentru tratarea apelor reziduale provenite din fracturarea hidraulică și că acestea pot evacua substanțe poluante în râuri și pâraie; consideră, în acest sens, că autoritățile competente ar trebui să realizeze o evaluare completă a tuturor instalațiilor relevante de tratare a apei din statele membre în cauză;

40.  subliniază că ar trebui menținută o distanță minimă de siguranță între instalațiile de foraj și puțurile de apă;

41.  consideră că multe dintre actualele controverse cu privire la CFN au rezultat parțial dintr-un refuz inițial din partea operatorilor din sector de a dezvălui conținutul chimic al fluidelor de fracturare; consideră că este nevoie de o transparență deplină, toții operatorii fiind obligați să dezvăluie compoziția și concentrația chimică a fluidelor de fracturare și să respecte pe deplin legislația UE în vigoare conform Regulamentului REACH;

42.  consideră că acordurile reciproce de nedivulgare cu privire la daunele aduse mediului, sănătății omului și a animalelor, precum cele care au fost în vigoare între proprietarii din vecinătatea puțurilor de gaze de șist și operatorii de gaze de șist din SUA, nu respectă obligațiile UE și ale statelor membre în temeiul Convenției de la Aarhus, al Directivei privind accesul publicului la informațiile despre mediu (2003/4/CE) și al Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător;

43.  remarcă faptul că forajele orizontale pe mai multe niveluri care se efectuează într-o singură zonă de forare reduc la minimum gradul de utilizare a terenurilor și de perturbare a peisajului;

44.  ia act de faptul că volumul de producție al puțurilor de gaze de șist în Statele Unite cunoaște o scădere drastică după primii doi ani, ceea ce conduce la forări continue intense de noi puțuri; constată că rezervoarele de stocare, stațiile de compresoare și infrastructura de conducte contribuie la impactul activităților legate de gazele de șist asupra exploatării solului;

45.  invită statele membre care decid să exploateze rezerve de gaze de șist sau de alți combustibili fosili neconvenționali să transmită Comisiei planuri naționale în care să descrie modul în care exploatarea acestor rezerve este compatibilă cu obiectivele lor naționale de reducere a emisiilor în temeiul Deciziei UE privind partajarea eforturilor;

46.  recunoaște că evoluțiile tehnologice constante în domeniul fracturării hidraulice și al forajului orizontal permit creșterea siguranței CFN și limitarea unor posibile efecte asupra mediului; încurajează acest sector să continue eforturile de realizare a unor progrese tehnologice și de utilizare a celor mai bune soluții tehnologice în exploatarea resurselor de CFN;

47.  invită autoritățile naționale competente care efectuează studii geologice să efectueze o monitorizare seismică de referință în zonele vulnerabile din punct de vedere seismic în care se autorizează extracția gazelor de șist pentru a stabili seismicitatea de fond care ar permite evaluarea posibilității producerii unor cutremure induse și a posibilului impact al acestora;

48.  evidențiază faptul că orice comparație favorabilă a situației în cursul unui ciclu de viață a GES provenite din exploatarea gazelor de șist, comparativ cele provenite din exploatarea cărbunelui, depinde de o ipoteză a unei durate de viață atmosferice de 100 de ani; consideră că necesitatea de a atinge un nivel maxim până în 2020 al emisiilor globale ar justifica examinarea pe o perioadă mai scurtă, de exemplu, pe o perioadă de 20 de ani, ca fiind mai potrivită; solicită cercetarea științifică suplimentară a emisiilor fugitive de metan pentru a îmbunătăți responsabilitatea pentru astfel de emisii în cadrul inventarelor anuale ale statelor membre și în conformitate cu obiectivele prevăzute de Decizia UE privind partajarea eforturilor;

49.  îndeamnă Comisia să prezinte propuneri legislative pentru a face obligatorie utilizarea unor dispozitive de ardere completă („arderi nepoluante”) pentru toate puțurile de gaze de șist din UE, să limiteze arderea numai în cazul în care există preocupări legate de siguranță și să interzică total ventilarea puțurilor de gaze de șist, în încercarea de a reduce emisiile fugitive de gaz metan și de compuși organici volatili asociați gazelor de șist;

Participarea populației și condițiile locale

50.  admite faptul că activitățile de foraj pot înrăutăți condițiile de trai; solicită, prin urmare, luarea în considerare a acestui aspect în momentul eliberării autorizațiilor necesare pentru explorarea și exploatarea resurselor de hidrocarburi, precum și luarea tuturor măsurilor necesare, în special de către operatorii din sector, prin aplicarea celor mai bune tehnici existente, și de către autoritățile publice, prin aplicarea unor reglementări stricte, pentru a reduce la minimum efectele negative ale acestor activități;

51.  invită acest sector să implice comunitățile locale și să supună dezbaterii soluții comune pentru a reduce la minimum impactul evoluțiilor în domeniul gazelor de șist asupra traficului, a calității drumurilor și a zgomotului în zonele în care se desfășoară activități de exploatare;

52.  invită statele membre să se asigure că autoritățile locale să fie pe deplin informate și implicate, îndeosebi în examinarea solicitărilor de autorizare a activităților de explorare și exploatare; solicită, îndeosebi, accesul deplin la evaluările impactului asupra mediului, a sănătății locuitorilor și a economiei locale;

53.  consideră că participarea populației ar trebui asigurată prin informarea adecvată a populației și printr-o consultare publică premergătoare fiecărei etape de exploatare și de explorare; solicită creșterea transparenței cu privire la efecte, la substanțele chimice și tehnologiile utilizate, precum și cu privire la toate inspecțiile și măsurile de control, pentru a asigura înțelegerea, acceptarea și încrederea populației în reglementarea acestor activități;

54.  recunoaște că, pentru a aborda toate problemele legate de CFN, este necesar un schimb mult mai eficient de informații între acest sector, autoritățile de reglementare și populație;

55.  salută în această privință creditul alocat din bugetul UE pe 2012 dialogului public și încurajează statele membre să valorifice această finanțare pentru a se asigura că cetățenii care locuiesc în zone cu potențial de exploatare a CFN sunt mai bine informați și pot participa efectiv la procesul decizional în cadrul structurilor locale și naționale de guvernare;

Aspecte internaționale

56.  consideră că utilizarea gazelor de șist și a altor combustibili fosili trebuie să se facă în conformitate cu articolul 2 din Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), prin care se solicită stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să împiedice orice perturbare antropică periculoasă a sistemului climatic și subliniază faptul că o dependență crescută de infrastructurile de combustibili fosili, cum este gazul de șist, ar face inaccesibil acest obiectiv internațional;

57.  consideră că intensificarea activităților de explorare și de producție a gazelor de șist la nivel mondial va duce la o creștere semnificativă a emisiilor fugitive de metan și că potențialul general de încălzire globală al gazelor de șist nu a fost evaluat; subliniază, prin urmare, faptul că exploatarea resurselor neconvenționale de petrol și gaze ar putea împiedica atingerea Obiectivului de Dezvoltare al Mileniului (ODM) 7 al ONU privind asigurarea sustenabilității mediului și ar submina cele mai recente angajamente internaționale privind schimbările climatice, consacrate prin Acordul de la Copenhaga; remarcă faptul că schimbările climatice afectează deja cel mai mult țările sărace; subliniază în plus faptul că, pe lângă efectele directe asupra sănătății și asupra mediului, impactul extracției neconvenționale de gaze sau de petrol asupra mijloacelor de subzistență ale oamenilor reprezintă un pericol important, în special în țările africane, unde comunitățile locale depind în mare măsură de resursele naturale pentru agricultură și pescuit;

58.  insistă asupra faptului că trebuie urmat exemplul SUA în ceea ce privește exploatarea gazelor de șist; remarcă cu deosebită îngrijorare faptul că extracția gazelor de șist necesită volume foarte mari de apă, fapt care va îngreuna realizarea ODM 7 în ceea ce privește accesul la apă curată și la siguranța alimentară, în special în țările sărace, care se confruntă deja cu un mare deficit de apă;

59.  subliniază faptul că achizițiile de teren în vederea extracției petrolului și a gazelor reprezintă un factor important al acaparării de terenuri în țările în curs de dezvoltare, fapt care prezintă o amenințare majoră pentru comunitățile indigene, agricultorii și populația săracă de la nivel mondial în ceea ce privește accesul la apă, la sol fertil și la alimente; remarcă faptul că, în urma prăbușirii piețelor financiare în anul 2008, s-a înregistrat o accelerare semnificativă a investițiilor globale în industriile extractive prin intermediul fondurilor speculative și de pensii, ceea ce a avut ca efect încurajarea realizării extracțiilor; subliniază, prin urmare, faptul că toate entitățile economice europene ar trebui să acționeze întotdeauna într-o manieră transparentă și în strânsă colaborare cu toate organismele guvernamentale corespunzătoare și cu comunitățile locale privind problemele legate de închirierile și/sau achizițiile de terenuri;

60.  constată că, întrucât este neclar dacă cadrul actual de reglementare al legislației UE prevede o garanție adecvată împotriva riscurilor pentru mediu și sănătatea omului care rezultă din activitățile legate de gazele de șist, Comisia realizează o serie de studii, care sunt așteptate la sfârșitul acestui an; consideră că învățăturile extrase din aceste studii privind exploatarea de gaze de șist și recomandările aferente trebuie să fie luate în considerare pe deplin de către societățile europene din țările în curs de dezvoltare; își exprimă îngrijorarea în legătură cu efectele activităților societăților petroliere asupra mediului, a sănătății și a dezvoltării, în special în Africa Subsahariană, dată fiind capacitatea limitată de punere în aplicare a legilor în materie de protecție a mediului și a sănătății în unele dintre țările din regiune; afirmă, de asemenea, că societățile europene ar trebui să folosească standarde industriale responsabile peste tot unde își desfășoară activitatea;

61.  este preocupat cu privire la potențialele investiții ale societăților europene în resursele de petrol sau gaze neconvenționale din țările în curs de dezvoltare;

62.  subliniază faptul că trebuie respectată obligația UE de a asigura coerența politicilor în favoarea dezvoltării, consacrată la articolul 208 din TFUE; consideră că, prin găzduirea de societăți care investesc în activități de extracție, UE ar trebui să influențeze comportamentul acestora pentru a încuraja practici mai sustenabile, de exemplu prin consolidarea standardelor de guvernanță a întreprinderilor și a reglementărilor aplicate băncilor și fondurilor care le finanțează, inclusiv prin punerea în aplicare a principiilor Equator, a principiilor privind investițiile responsabile și a normelor Băncii Europene de Investiții și ale Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară;

63.  reamintește faptul că, în plus față de reglementările din țările în care își desfășoară activitatea, societățile petroliere internaționale intră, de asemenea, sub jurisdicția instanțelor din țările în care sunt cotate la o bursă de valori; consideră că reglementarea privind țara de origine ar trebui să reprezinte o metodă eficientă de protecție a drepturilor omului în situații în care există lacune privind responsabilitatea, după modelul legii Alien Tort Claims Act al Statelor Unite;

64.  constată că există numeroase instrumente care ar putea aborda impactul negativ social și de mediu al activităților industriilor extractive, precum Inițiativa de Raportare Globală, inițiativa „Global Compact” a ONU și orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale; subliniază, totuși, faptul că orientările voluntare sunt insuficiente pentru a reduce impactul negativ al extracției;

65.  remarcă faptul că Directivele UE privind contabilitatea și transparența sunt în curs de revizuire, fapt care constituie o ocazie de a preveni evaziunea fiscală și corupția în industriile extractive;

66.  îndeamnă Comisia să găsească opțiuni noi pentru consolidarea standardelor legate de responsabilitățile corporațiilor transnaționale în ceea ce privește drepturile sociale și de mediu și eventualele mijloace de punere în aplicare;

67.  este preocupată de faptul că unele societăți de gaze și petrol neconvenționale își desfășoară activitatea la standarde de siguranță diferite la nivel mondial; invită statele membre să impună societăților care au sediul central în UE să aplice standardele UE în toate operațiunile lor din întreaga lume;

o
o   o

68.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 164, 30.6.1994, p. 3. (2) JO L 348, 28.11.1992, p. 9. (3) JO L 102, 11.4.2006, p. 15. (4) JO L 312, 22.11.2008, p. 3. (5) JO L 26, 28.1.2012, p. 1. (6) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. (7) JO L 334, 17.12.2010, p. 17. (8) JO L 143, 30.4.2004, p. 56. (9) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. (10) JO L 330, 5.12.1998, p. 32. (11) JO L 372, 27.12.2006, p. 12. (12) JO L 275, 25.10.2003, p. 32. (13) JO L 140, 5.6.2009, p. 136. (14) JO L 396, 30.12.2006, p. 1. (15) JO L 353, 31.12.2008, p. 1. (16) JO L 123, 24.4.1998, p. 1. (17) JO L 10, 14.1.1997, p. 13. (18) Texte adoptate, P7_TA(2011)0366. (19) TREN/R1/350-2008 lot 1, http://ec.europa.eu/energy/studies/doc/2012_unconventional_gas_in_europe.pdf.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la aspecte industriale, energetice și de altă natură legate de gazele de șist și de uleiul de șist (2011/2309(INI))

P7_TA(2012)0444 A7-0284/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 194, care prevede că aplicarea dispozițiilor sale de stabilire a măsurilor Uniunii în domeniul energetic nu aduce, printre altele, atingere aplicării altor dispoziții din tratate, inclusiv, în special, articolului 192 alineatul (2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 intitulată „Către o nouă strategie energetică pentru Europa 2011-2020(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2011 referitoare la elaborarea unei poziții comune a UE înaintea Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio+20)(2),

–  având în vedere Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului(4),

–  având în vedere legislația UE privind mediul relevantă pentru dezvoltarea gazelor de șist, incluzând: Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului(5); Directiva 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului(6); Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive(7); Directiva 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(8); Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea și autorizarea substanțelor chimice(9); Directiva 98/8/CE privind comercializarea produselor biodistructive(10); Directiva 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanțe periculoase(11); Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului(12); Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)(13); Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității(14) și Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020(15),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011,

–  având în vedere concluziile Consiliului privind consolidarea dimensiunii externe a politicii energetice a UE din 24 noiembrie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Perspectiva energetică 2050”(16),

–  având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE(17),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0284/2012),

A.  întrucât, conform estimărilor Agenției Internaționale a Energiei, capacitatea globală de lichefiere va crește de la 380 de miliarde de metri cubi (mmc) în anul 2011 la 540 de miliarde de metri cubi (mmc) în anul 2020,

B.  întrucât, în temeiul tratatelor UE, statele membre au dreptul de a-și stabili propriul mix energetic;

C.  întrucât exploatarea gazelor de șist poate avea un efect important asupra dinamicii și prețurilor existente pe piața gazelor naturale, precum și în domeniul producerii de energie electrică;

D.  întrucât produsele chimice utilizate pentru fracturarea hidraulică trebuie să fie înregistrate la Agenția Europeană pentru Produse Chimice și nu pot primi aprobarea decât dacă există garanția că nu provoacă daune pentru mediu sau că astfel de daune sunt diminuate (în conformitate cu Regulamentul REACH);

E.  întrucât gazul neconvențional, și anume gazele din formațiuni compacte, gazele de șist și metanul din zăcămintele de cărbune, contribuie deja la peste jumătate din producția de gaze a SUA, gazele de șist înregistrând cea mai mare creștere;

F.  întrucât în Estonia deja se produce ulei din șisturi bituminoase, iar în bazinul parizian s-au efectuat lucrări de explorare a uleiului în formațiuni șistoase;

Aspecte energetice
Resurse potențiale

1.  ia notă de faptul că au fost realizate numeroase estimări privind resursele de gaze de șist din Europa, inclusiv de către „Energy Information Administration” din SUA și de Agenția Internațională a Energiei și că mai multe state membre dețin rezerve; recunoaște faptul că, deși aceste estimări sunt, prin chiar natura lor, imprecise, ele indică existența unei resurse energetice indigene potențial semnificative, deși aceasta nu este integral utilă din punct de vedere economic pentru extracție; ia notă, de asemenea, că anumite state membre dețin rezerve de ulei de șist și că alte surse de petrol neconvențional ar trebui explorate la o scară mai mare;

2.  consideră că factorii de decizie ar trebui să aibă la dispoziție date științifice mai precise, actualizate și cuprinzătoare, care să le permită să facă alegeri în cunoștință de cauză; este, prin urmare, de acord cu opinia Consiliul European conform căreia potențialul Europei de extracție și utilizare durabile ale resurselor de gaze de șist și de uleiuri de șist ar trebui evaluat și inventariat fără a pune în pericol disponibilitatea și calitatea resurselor de apă, în scopul unei consolidări eventuale a securității aprovizionării; salută evaluările realizate de statele membre și le încurajează pe acestea să continue această activitate și solicită Comisiei să contribuie la evaluarea potențialului rezervelor de gaze de șist și de uleiuri de șist din Uniunea Europeană prin asamblarea rezultatelor obținute din evaluările statelor membre și a rezultatelor disponibile obținute în urma proiectelor de explorare, precum și prin analizarea și evaluarea aspectelor economice, industriale, energetice, de mediu și de sănătate ale producției interne de gaze de șist;

Piețe energetice

3.  subliniază că boom-ul gazelor de șist din SUA a avut deja un impact pozitiv semnificativ asupra pieței gazelor naturale și asupra prețurilor gazelor și ale energiei electrice, în special provocând redirecționarea spre alte piețe a gazelor naturale lichefiate care erau destinate pieței Statelor Unite ale Americii; observă că în SUA prețurile la vedere (spot) au înregistrat un nivel minim istoric, adâncind astfel diferența dintre prețurile din SUA și cele din Europa, stabilite prin contracte pe termen lung, acest lucru având un impact asupra competitivității economiilor și industriei europene;

4.  ia act de estimările Agenției Internaționale a Energiei, conform cărora producția internă din SUA va furniza 46% din aprovizionarea cu gaz până în 2035;

5.  observă că în SUA prețurile gazelor continuă să scadă, ceea ce determină provocări suplimentare pentru UE în materie de competitivitate;

6.  ia notă de faptul că, deoarece piața gazelor devine din ce în ce mai globală și mai interconectată, dezvoltarea gazelor de șist va intensifica concurența gaz-gaz globală și, prin urmare, va continua să aibă un efect important asupra prețurilor; subliniază faptul că gazele de șist vor ajuta la consolidarea poziției clienților față de furnizorii de gaze și ar trebui, prin urmare, să conducă spre prețuri mai scăzute;

7.  constată, pe de altă parte, că este nevoie de investiții importante pentru crearea tuturor infrastructurilor necesare legate de foraj și de depozitare, de transport și de reprocesarea gazelor și a lichidului de fracturare, care trebuie să fie suportate în întregime de întreprinderile din sector;

8.  invită Comisia, în condițiile evoluției pieței gazelor și ale extinderii tarifării prin intermediul platformelor în Europa, să abordeze, în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului pentru energie UE-SUA, potențialul impact al dezvoltării la nivel mondial a gazelor de șist pe piața GNL și ridicarea eventualelor restricții impuse comerțului mondial cu GNL;

9.  subliniază că principiul subsidiarității în ceea ce privește mixul energetic se aplică la nivelul UE pentru explorarea și/sau extracția gazelor de șist; cu toate acestea, constată că explorarea gazelor de șist poate avea o dimensiune transfrontalieră, în special în cazul în care forajul este efectuat în apropierea frontierei terestre cu un alt stat membru sau când afectează apele subterane, aerul sau solul mai multor țări; solicită să fie date publicității toate aspectele tehnice și de mediu ale explorării gazelor de șist, precum și o cooperare corespunzătoare cu toate părțile interesate, înainte și în timpul concesiunilor;

10.  constată răspândirea în prezent a consumului de gaze naturale și că Europa rămâne printre regiunile cu cele mai mari nevoi de import de gaze; ia act de estimările Agenției Internaționale a Energiei, conform cărora în Europa producția internă de gaze urmează să scadă, iar cererea să crească, fapt care va duce la creșterea importurilor până la aproximativ 450 de miliarde de metri cubi până în 2035; recunoaște, prin urmare, rolul important al producției mondiale de gaze de șist pentru asigurarea securității și diversității surselor energetice și a furnizorilor din domeniul energiei pe termen mediu și lung; este conștient de faptul că producția internă de gaze de șist ar putea contribui, în cazul unor state membre, la o diversificare mai largă a surselor lor de aprovizionare cu gaz natural, ținând seama de dependența statelor membre de importurile de gaze naturale din țări terțe admite că, în urma creșterii producției americane de gaze naturale din șisturi, în prezent în Europa sunt disponibile mai multe rezerve de GNL și că o combinație între o mai mare aprovizionare internă cu gaze naturale și o disponibilitate crescută a GNL oferă opțiuni atractive pentru diversitatea mijloacelor de aprovizionare cu gaze naturale;

11.  subliniază totuși că este crucială adoptarea altor măsuri și politici de securitate a aprovizionării cu perspective pe termen lung, cum ar fi adoptarea într-o măsură semnificativ mai mare a surselor de energie regenerabilă și îmbunătățirea eficienței și economiilor energetice, pe lângă asigurarea cu infrastructuri și instalații de depozitare suficiente de depozitare, diversificarea aprovizionărilor cu gaze și a rutelor de tranzit, și cu construirea de parteneriate fiabile cu țările producătoare, cu cele de tranzit și cu cele consumatoare, pe bază de transparență, încredere reciprocă și nediscriminare, în conformitate cu principiile stabilite în Carta energiei și în cel de al treilea pachet legislativ în domeniul energiei;

12.  reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta până la sfârșitul anului 2013 o analiză referitoare la viitorul pieței mondiale și europene a gazelor, inclusiv la impactul proiectelor de infrastructură în domeniul gazelor deja planificate (de exemplu, proiectele dezvoltate în contextul Coridorului sudic), al noilor terminale de GNL, la impactul gazelor naturale de șist asupra pieței gazelor din SUA (în special asupra necesarului de importuri de GNL), precum și la impactul posibilelor evoluții în domeniul gazelor de șist în UE asupra securității aprovizionării cu gaz și asupra prețurilor; consideră că studiul ar trebui să reflecte și să ia ca punct de plecare starea actuală a dezvoltării infrastructurii și obiectivele UE 2020 în materie de CO2; subliniază faptul că ar trebui consultate toate părțile interesate;

13.  subliniază faptul că o piață energetică internă a UE complet funcțională, interconectată și integrată este, de asemenea, esențială, printre altele în scopul de a beneficia de toate avantajele unei eventuale producții de gaze de șist în UE, care să nu afecteze negativ mediul și comunitățile învecinate exploatărilor de acest tip; invită Comisia și statele membre să urmărească în mod ferm acest obiectiv, în special prin asigurarea unei tranziții fără obstacole la cerințele celui de-al treilea pachet legislativ al UE privind piața internă a energiei și a aplicării acestora, precum și pachetul privind infrastructura energetică, în vederea armonizării și liberalizării totale a piețelor energetice angro europene până în 2014;

Tranziția spre o economie fără carbon

14.  este de acord cu Comisia asupra faptului că gazele vor fi importante pentru transformarea sistemului energetic, astfel cum se precizează în Perspectiva energetică 2050, deoarece acestea reprezintă o modalitate rapidă, temporară și eficientă din punctul de vedere al costurilor de reducere a dependenței de alți combustibili fosili mai poluanți, înainte de trecerea la o producție pe deplin durabilă de energie electrică cu emisii scăzute de dioxid de carbon, reducând astfel emisiile de gaze cu efect de seră, în special în acele state membre care utilizează cantități mari de cărbune pentru generarea de energie, în condițiile în care studiile de impact constată că aceste exploatări nu afectează negativ mediul, în special pânza freatică și nici comunitățile învecinate acestor exploatări;

15.  dată fiind lipsa unor informații cuprinzătoare la nivel european privind amprenta de carbon a gazelor de șist, solicită Centrului Comun de Cercetare al Comisiei să își finalizeze rapid analiza exhaustivă referitoare la ciclul de viață al emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din extracția și producția gazelor de șist, în vederea luării lor în considerare în mod corespunzător în viitor;

16.  observă, de asemenea, că anumite forme de energie regenerabilă – de exemplu, energia eoliană – sunt variabile și trebuie susținute sau echilibrate cu ajutorul unor tehnologii fiabile și flexibile; își exprimă opinia că gazele naturale – inclusiv gazele de șist – ar putea fi una dintre opțiunile disponibile în acest scop, printre alte câteva soluții, cum ar fi o mai bună interconectare, îmbunătățirea gestionării și a controlului sistemului prin intermediul unor rețele inteligente la toate nivelurile, prin stocarea energiei și prin gestionarea cererii; recunoaște importanța CSC în asigurarea sustenabilității pe termen lung a gazelor ca sursă de energie;

17.  solicită Comisiei să analizeze aspectele economice ale CSC pentru gaze în vederea accelerării dezvoltării și implementării acestei tehnologii; de asemenea, solicită Comisiei să examineze impactul probabil pe care îl va avea tehnologia de captare și stocare a carbonului asupra flexibilității producției de energie pe bază de gaze și, prin urmare și deci asupra rolului său de susținere pentru sursele de energie regenerabile;

18.  invită Comisia, în conformitate cu Perspectiva energetică 2050 a UE, să evalueze impactul și perspectivele economice și de mediu privind gazele neconvenționale în UE, luând în considerare învățămintele care pot fi trase din experiența USA și reglementarea în domeniu, recunoscând în același timp că măsura utilizării gazelor neconvenționale în UE va fi decisă în ultimă instanță de piață și de deciziile statelor membre care acționează în cadrul obiectivelor pe termen lung ale UE din domeniul politicii privind clima și energia;

19.  solicită autorităților publice să realizeze o evaluare a impactului regional subteran în scopul de a optimiza alocarea resurselor între energia geotermală, gazele de șist și alte resurse subterane și, prin urmare, de a maximiza beneficiile pentru societate;

20.  solicită Comisiei să încredințeze Agenției Europene de Mediu (AEM) elaborarea unei analize științifice de mediu aprofundate privind exploatarea gazelor de șist și a uleiului de șist și a potențialului impact al tehnicilor disponibile;

Aspectele industriale și economice ale petrolului și gazelor neconvenționale
Mediul industrial

21.  reamintește că creșterea masivă a producției de gaze de șist din SUA a fost susținută de un mediu industrial stabilit, incluzând un număr suficient de platforme, forța de muncă necesară și o industrie a serviciilor bine dotată și cu experiență; ia notă de faptul că, în UE, va fi nevoie de timp pentru ca sectorul de servicii necesar să dezvolte o capacitate adecvată și pentru ca societățile să achiziționeze echipamentele necesare și să dobândească experiența necesară, ceea ce ar putea contribui, de asemenea, la costuri mai mari pe termen scurt; încurajează cooperarea dintre societățile relevante din UE și SUA în vederea aplicării finalizărilor ecologice, celor mai bune tehnologii disponibile, proceselor industriale ecologice și a reducerii costurilor; consideră că așteptările referitoare la ritmul de exploatare a gazelor de șist în UE ar trebui să fie realiste și că orice posibilă extracție în scopuri comerciale ar trebui să fie introdusă treptat pentru a evita ciclurile economice scurte de expansiune și de încetinire a creșterii economice („boom-and-bust”), cu importante efecte negative la nivel local;

22.  subliniază importanța unui cadru stabil de reglementare atât pentru crearea unui mediu corespunzător pentru realizarea unor investiții de către întreprinderile de gaz în infrastructura necesară, în cercetare și în dezvoltare, cât și pentru prevenirea denaturărilor pieței;

23.  îndeamnă statele membre interesate de dezvoltarea gazelor de șist să integreze competențele necesare în sistemele lor tradiționale de educație și formare, în scopul de a pregăti forța de muncă competentă necesară;

24.  subliniază faptul că explorarea potențialului gazelor și uleiului de șist nu este unică în Europa și că există un interes larg pentru exploatarea unor noi resurse de gaz și petrol ca modalitate de îmbunătățire a energiei și competitivității economice în diferite țări și regiuni, inclusiv în Asia, America de Nord, America Latină, Africa și Australia; subliniază necesitatea includerii gazelor de șist și a uleiului de șist în dialogurile și parteneriatele bilaterale ale UE cu țări care deja exploatează unor resurse neconvenționale sau care sunt interesate de dezvoltarea și/sau de utilizarea acestora, în vederea realizării unor schimburi de experiență și de bune practici;

25.  subliniază nevoia menținerii unei deschideri către toate tehnologiile noi viitoare în domeniul cercetării privind energia; solicită realizarea de activități suplimentare de cercetare și dezvoltare în materie de instrumente și tehnologii, inclusiv CSC, pentru a analiza oportunitatea de exploatare mai durabilă și sigură a gazelor neconvenționale; recunoaște contribuția puternică pe care tehnologia și inovarea în sectorul gazelor naturale o pot aduce la baza de competențe și competitivitate la nivelul UE;

26.  ia act de evoluțiile tehnologice din Austria, unde întreprinderile din sector propun utilizarea unor fluide de fracturare hidraulică care conțin exclusiv de apă, nisip și amidon de porumb; recomandă ca celelalte state membre și Comisia să analizeze posibilitatea de extracție a gazelor de șist fără utilizarea substanțelor chimice și solicită intensificarea cercetării și dezvoltării acestor tehnici și/sau practici care ar diminua posibilele efecte asupra mediului;

27.  îndeamnă Comisia să prezinte recomandări privind reducerea emisiilor fugitive de metan în toate puțurile de gaze de șist din UE;

Cadrul de licențiere

28.  invită statele membre să instituie un regim de reglementare solid și să asigure resursele administrative și de monitorizare necesare pentru dezvoltarea activităților legate de gazele de șist, inclusiv a celor prevăzute de dispozițiile legislative ale UE în domeniul protecției mediului și climei; reamintește că, în conformitate cu principiul subsidiarității, fiecare stat membru are dreptul de a adopta decizii privind exploatarea uleiului și gazului de șist;

29.  ia notă de faptul că procedura de licențiere actuală pentru explorarea gazelor de șist este reglementată de legislația generală privind mineritul sau hidrocarburile; constată că, potrivit Raportului final privind gazele neconvenționale în Europa din 8 noiembrie 2011 pregătit pentru Comisie și nota de transmitere privind cadrul juridic al UE în materie de mediu aplicabil proiectelor de extracție a gazelor de șist din 26 ianuarie 2012 pregătită de Comisie, cadrul juridic al UE reglementează în mod corespunzător toate aspectele referitoare la licențierea, exploatarea timpurie și producția de gaze de șist; constată totuși că extracția la scară largă a gazelor de șist poate impune o adaptare cuprinzătoare a tuturor actelor legislative ale UE, inclusiv REACH, pentru ca aceasta să reglementeze caracteristicile specifice ale extracției de combustibili fosili neconvenționali; invită Comisia și autoritățile publice din statele membre, fără întârziere, să verifice și, dacă este necesar, să îmbunătățească cadrele de reglementare, în vederea asigurării caracterului adecvat al acestora pentru proiectele privind gazele și uleiurile de șist, în special pentru a fi pregătite pentru o eventuală producție viitoare la scară comercială în Europa, precum și pentru abordarea riscurilor la adresa mediului;

30.  subliniază importanța transparenței și a consultării depline a publicului, în special în contextul introducerii unei noi abordări privind explorarea gazelor; subliniază faptul că, în anumite state membre, există o lipsă de consultare publică în etapa de autorizare; invită statele membre să își evalueze legislațiile pentru a verifica dacă acest aspect este luat în considerare în mod adecvat, inclusiv aplicarea pe deplin a dispozițiilor Convenției de la Aarhus și a dispozițiilor corespunzătoare prevăzute de dreptul Uniunii;

31.  își exprimă opinia că statele membre care întreprind proiecte privind gazele de șist trebuie să adopte o abordare de tip „ghișeu unic” privind autorizarea și licențierea și privind examinarea conformității cu reglementările de mediu (inclusiv o evaluare obligatorie a impactului asupra mediului), aceasta fiind practica uzuală în anumite state membre pentru toate proiectele energetice;

32.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că modificarea codului legal necesar licențierii exploatării gazelor de șist necesită, în mod obligatoriu, un aviz din partea autorităților locale afectate;

Opinia publică și cele mai bune practici
Atitudinile publice

33.  este conștient că atitudinile publice privind exploatarea gazelor de șist variază în rândul statelor membre și că atitudinile negative pot fi cauzate de dezinformare; solicită o mai bună informare a publicului cu privire la operațiunile legate de gazele de șist, într-un mod transparent și obiectiv, și susține crearea de portaluri care să ofere acces la o gamă largă de informații publice privind operațiunile legate de gazele de șist; îndeamnă societățile care au în vedere extracția de gaze de șist din UE să furnizeze informații complete privind activitățile lor, să se consulte cu comunitățile și autoritățile locale înainte de foraj și să facă publice toate substanțele chimice pe care intenționează să le utilizeze pentru fracturarea hidraulică, inclusiv concentrațiile folosite, în urma evaluării formațiunii șistoase;

34.  consideră că realizarea unei evaluări obligatorii a impactului asupra mediului, asigurarea unui nivel ridicat de transparență și de consultare publică privind proiectele propuse în domeniul gazelor de șist, indiferent de durata și de scara proiectelor, constituie maniera optimă de a asigura un angajament semnificativ și oportun al comunităților locale;

35.  ia notă de faptul că este deosebit de important ca operatorii de gaze de șist din UE să se implice și să construiască relații solide cu comunitățile locale în toate etapele operațiunilor acestora, dat fiind faptul că UE are o densitate a populației mai mare decât SUA, iar proprietarii de terenuri din Europa nu dețin resurse subterane și, prin urmare, nu beneficiază de pe urma extracției ca în SUA; în acest sens, prevede stabilirea unor cadre care sunt competitive pentru industrie și care, în același timp, permit comunităților naționale și locale să beneficieze de resursele de gaze de șist; invită, de asemenea, societățile de gaze de șist să stabilească practici locale responsabile, să se asigure că comunitățile locale obțin beneficii de pe urma exploatării gazelor de șist, să asigure aplicarea principiului „poluatorul plătește” și să acopere costurile pentru orice daună directă sau indirectă pe care ar provoca-o;

36.  recunoaște că ar trebui să se pună accent pe un dialog transparent și deschis cu societatea civilă, atât în timpul fazei ex ante, cât și în faza de monitorizare, pe baza dovezilor științifice disponibile, care să abordeze clar chestiunile privind scurgerile de gaze, impactul exploatării gazelor de șist asupra apelor subterane, a peisajului, a agriculturii și a industriei turistice; reamintește că bugetul UE pentru 2012 include credit bugetar destinat finanțării de proiecte-pilot și de alte activități de susținere în vederea încurajării unui astfel de dialog; consideră că acest aspect ar trebui organizat într-un mod neutru și în strânsă colaborare cu statele membre, inclusiv autoritățile naționale, comunitățile locale, publicul larg, întreprinderile și ONG-urile;

37.  subliniază importanța transparenței guvernanței corporative a întreprinderilor petroliere și de gaz implicate în activități din domeniul gazelor și uleiului de șist;

Cele mai bune practici

38.  subliniază importanța aplicării celor mai înalte standarde de siguranță, a celor mai bune și a celor mai fiabile tehnologii disponibile și a celor mai bune practici operaționale pentru explorarea și producția de gaze de șist și a îmbunătățirii continue a tehnologiilor și practicilor și a minimizării efectelor adverse; în această privință, subliniază importanța investițiilor în activitățile de C&D efectuate în numele întreprinderilor din sector; salută inițiativele AIE și ale asociațiile producătorilor de petrol și gaze de definire a celor mai bune practici în domeniul explorării și producției gazelor și uleiului de șist;

39.  consideră că preocupările legate de posibilitatea ca exploatarea gazelor de șist să afecteze aprovizionarea cu apă prin scurgerea din puțuri pot fi abordate prin adoptarea celor mai bune practici de dezvoltare și de construcție a puțurilor, în special tubarea, cimentarea și gestionarea presiunii, împreună cu testarea la presiune a coloanei cimentate și cu realizarea unei diagrafii a adezivității cimentului cu ajutorul unei tehnologii de vârf, în vederea confirmării izolării formațiunii; invită statele membre să se asigure că aceste practici sunt respectate în exploatarea gazelor de șist, printre altele prin intermediul unor inspecții la fața locului;

40.  subliniază faptul că, prin dezvoltarea unor tehnologii și practici mai bune, bazate pe reglementări solide, operatorii și industriile serviciilor nu numai că vor îmbunătăți acceptarea din partea publicului a proiectelor privind gazele de șist, dar vor obține și oportunități de afaceri și vor îmbunătăți oportunitățile de export, având în vedere provocările mondiale legate de mediu generate de explorarea gazelor neconvenționale; prin urmare, propune statelor membre să țină cont de recomandările privind fracturarea hidraulică formulate în documentul de referință cuprinzător, elaborat de Agenția Internațională a Energiei (AIE), referitor la cele mai bune tehnici disponibile, de îndată ce sunt disponibile;

41.  subliniază nevoia de cele mai înalte standarde de siguranță și de mediu și de inspecții regulate în etapele critice din punctul de vedere al siguranței ale construcției de puțuri și ale fracturării hidraulice; subliniază în special faptul că operatorii ar trebui să diminueze arderile și ventilarea și ar trebui să recupereze gazele, să capteze emisiile fugitive și să reutilizeze sau să trateze apele reziduale; solicită Uniunii Europene să urmeze exemplul SUA în ceea ce privește reglementările în materie de mediu referitoare la gazele de șist, în contextul fracturării hidraulice, stabilind standarde care să oblige societățile să capteze metanul și alte emisii de gaze poluante și care au fost introduse de Agenția de Protecție a Mediului din SUA (US EPA);

42.  de asemenea, solicită operatorilor de gaze de șist să testeze puțurile de apă potabilă situate în apropierea puțurilor proprii, atât înainte de lansarea producției, cât și în timpul producției, și să comunice publicului informațiile rezultate într-un mod accesibil, ușor de înțeles și transparent;

43.  subliniază importanța recuperării și refacerii de către operatori a terenurilor utilizate și a realizării unei monitorizări postoperaționale la finalizarea activităților acestora;

44.  îndeamnă la schimbul de cele mai bune practici și de informații atât între statele membre ale UE, cât și între UE, SUA și Canada; în special, încurajează înfrățirea orașelor și municipalităților europene și din nordul SUA care au descoperit gaze de șist; subliniază importanța transferului de cunoștințe privind dezvoltarea gazelor de șist dinspre industrie înspre comunitățile locale;

45.  îndeamnă întreprinderile producătoare de gaze de șist și de ulei de șist să folosească în mod uniform cele mai înalte standarde de mediu și de siguranță, indiferent în ce regiune a lumii își desfășoară acestea activitatea; invită Comisia să analizeze mecanismele care ar putea garanta că întreprinderile stabilite în UE își desfășoară activitatea la nivel mondial în conformitate cu cele mai înalte standarde; consideră că și răspunderea corporatistă ar trebui să fie un factor-cheie în acest domeniu și că sistemele de autorizare din statele membre ar putea să ia în considerare, la eliberarea licențelor, incidentele internaționale în care sunt implicate companiile, cu condiția ca aceste incidente să fie însoțite de analize detaliate;

46.  subliniază că este important să se susțină și să se cofinanțeze acțiuni ce vizează crearea unor comisii independente, alcătuite din reprezentanții mediului industrial și științific, în scopul emiterii de avize și al elaborării de bune practici referitoare la tehnologiile proprii extracției gazelor de șist;

47.  reamintește că principiul „poluatorul plătește” se aplică întotdeauna operațiunilor legate de gazele și uleiul de șist, în special în ceea ce privește tratarea apelor reziduale, și că societățile sunt pe deplin responsabile pentru orice daună directă sau indirectă pe care ar provoca-o; solicită Comisiei să prezinte propuneri pentru a include în mod specific fracturarea hidraulică și alte activități legate de extracția gazelor de șist în Directiva privind răspunderea pentru mediul înconjurător, precum și să oblige operatorii în domeniul gazelor de șist să respecte cerințele obligatorii de securitate financiară sau de asigurare în eventualitatea unor daune provocate mediului de activitățile lor, în scopul de a garanta securitatea juridică a populațiilor vizate;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 64. (2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0430. (3) JO L 164, 30.6.1994, p. 3. (4) JO L 295, 12.11.2010, p. 1. (5) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. (6) JO L 197, 21.7.2001, p. 30. (7) JO L 102, 11.4.2006, p. 15. (8) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. (9) JO L 396, 30.12.2006, p. 1. (10) JO L 123, 24.4.1998, p. 1. (11) JO L 10, 14.1.1997, p. 13. (12) JO L 143, 30.4.2004, p. 56. (13) JO L 334, 17.12.2010, p. 17. (14) JO L 275, 25.10.2003, p. 32. (15) JO L 140, 5.6.2009, p. 136. (16) COM(2011)0885. (17) COM(2011)0658.

Rezoluţia Parlamentului European din 21 noiembrie 2012 referitoare la activitățile Comisiei pentru petiții în anul 2011 (2011/2317(INI))

P7_TA(2012)0445 A7-0240/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

–  având în vedere articolele 10 și 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 24, 227, 228, 258 și 260 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 202 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0240/2012),

A.  întrucât, sub rezerva protocolului 30 din tratat, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a căpătat forță juridică obligatorie prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona; întrucât Tratatul de la Lisabona stabilește, de asemenea, temeiul juridic pentru aderarea UE la Convenția Europeană a drepturilor omului, precum și pentru inițiativa cetățenească europeană;

B.  întrucât Regulamentul privind inițiativa cetățenilor europeni(1) a intrat în vigoare la 1 aprilie 2012 și întrucât Parlamentul are răspunderea de a organiza audierile publice pentru inițiativele de succes care au adunat peste un milion de semnături din minimum șapte state membre;

C.  întrucât Comisia pentru petiții are obligația să revizuiască constant și, atunci când este posibil, să își consolideze rolul, în special în ceea ce privește dezvoltarea principiilor democratice, cum ar fi participarea crescută a cetățenilor la procesul decizional din UE și consolidarea transparenței și responsabilității; întrucât în cursul activității sale normale comisia conlucrează îndeaproape cu statele membre, cu Comisia, cu Ombudsmanul European și cu alte organisme pentru a garanta respectarea deplină a spiritului și literei legislației Uniunii;

D.  își exprimă satisfacția cu privire la crearea ghișeului unic destinat cetățenilor care doresc să obțină informații sau să depună o cerere sau plângere prin intermediul portalului „Drepturile dumneavoastră în Uniunea Europeană”;

E.  salută jurisprudența Curții Europene de Justiție privind interpretarea articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care în hotărârea ERT, subliniază faptul că instituțiile statelor membre sunt obligate să respecte drepturile fundamentale prioritare ale Uniunii, chiar și atunci când intenționează să utilizeze măsuri naționale pentru a restricționa libertățile fundamentale garantate de TFUE,

F.  întrucât cetățenii și rezidenții europeni au așteptări legitime să se găsească în cel mai scurt răstimp soluții în cadrul juridic al Uniunii Europene pentru problemele pe care le prezintă în fața Comisiei pentru petiții, având încredere că acest cadru va asigura respectarea drepturilor lor în calitate de cetățeni ai Uniunii, în special a celor legate de apărarea mediului lor natural, a sănătății, a libertății de circulație, a demnității și a drepturilor și libertăților fundamentale;

G.  întrucât instituțiile europene trebuie să furnizeze mai multe informații și să fie mai transparente în relația lor cu cetățenii europeni;

H.  întrucât au fost declarate admisibile 998 de petiții, dintre care 649 au fost transmise Comisiei pentru a se realiza anchete suplimentare, în conformitate cu articolele 258 și 260 din tratat, iar 416 de petiții au fost declarate inadmisibile.

I.  întrucât procedura de depunere a unei petiții poate veni în completarea altor instrumente europene puse la dispoziția cetățenilor, precum posibilitatea de a adresa plângeri Ombudsmanului European sau Comisiei Europene;

J.  întrucât numărul de petiții inadmisibile a continuat să fie semnificativ în 2011, indicând încă o dată faptul că Parlamentul ar trebui să-și intensifice eforturile de a informa cetățenii cu privire la limitele câmpului său de acțiune în domeniul dreptului de a adresa petiții; întrucât oamenii și comunitățile locale, precum și asociațiile de voluntariat, cele caritabile și cele profesionale, sunt bine poziționate pentru a evalua eficiența legislației europene aplicabile în cazul lor și pentru a semnala cetățenilor posibilele lacune care trebuie analizate pentru a asigura o punere în aplicare mai bună și comparabilă a legislației UE în toate statele membre;

K.  întrucât, în ceea ce privește analiza statistică cuprinsă în prezentul raport, cetățenii germani continuă să depună cel mai mare număr de petiții, deși proporția lor a scăzut, fiind urmați de petiționarii spanioli și italieni;

L.  întrucât domeniul de aplicare și modul de funcționare ale dreptului de a adresa petiții acordat tuturor cetățenilor și rezidenților UE în temeiul tratatului diferă de alte căi de atac aflate la dispoziția cetățenilor, cum ar fi, de exemplu, transmiterea de plângeri Comisiei sau Ombudsmanului, și întrucât statele membre, folosind criza drept pretext, aleg într-o măsură din ce în ce mai mare să neglijeze acest drept, lucru care preocupă în mare măsură cetățenii europeni;

M.  întrucât preocupările principale legate de tema generală a mediului sunt aplicarea insuficientă și adesea eronată de către statele membre și entitățile lor subnaționale a Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM)(2) și a Directivei-cadru privind deșeurile(3); întrucât petițiile care prezintă presupuse încălcări ale Directivelor „Păsări” și „Habitate” aduc adesea în discuție preocupări referitoare la pierderi grave în materie de biodiversitate ca urmare a planificării unor proiecte majore în siturile rețelei Natura 2000, iar petițiile privind gestionarea apei au dezvăluit cazuri grave de poluare și au suscitat preocupări cu privire la posibilul impact al proiectelor asupra durabilității și a calității resurselor acvatice;

N.  întrucât Directiva EIM este în prezent în curs de revizuire, iar raportul Comisiei pentru petiții privind problemele legate de deșeuri prezintă neajunsuri grave în mai multe state membre; întrucât directiva respectivă nu este pusă în aplicare în mod satisfăcător și întrucât soluția problemei nu constă într-o simplă revizuire, ci într-un control mai bun exercitat de Comisie;

O.  întrucât dreptul cetățenilor și al rezidenților europeni la proprietățile lor dobândite legal continuă să fie o problemă de importanță majoră pentru mii de persoane, fapt demonstrat de petițiile care încă sunt primite pe această temă, și întrucât fără soluționarea acestei probleme de către autoritățile competente nu se poate garanta securitatea juridică a asigurărilor date că piețele imobiliare transfrontaliere își vor reveni și nu se poate avea încredere în acestea, acest lucru având consecințe grave pentru perspectivele de redresare economică; întrucât, în special, în 2011 au existat 70 de petiții referitoare la „Ley de Costas”, Legea spaniolă a zonelor de coastă, 51 de petiții putând fi identificate ca provenind de la cetățeni spanioli sau grupuri de cetățeni spanioli, restul de 19 provenind de la cetățeni de alte naționalități;

P.  întrucât, în raportul său anual precedent, Comisia pentru petiții a apreciat în cea mai mare măsură cooperarea cu Comisia și cu Ombudsmanul European cu privire la tratarea petițiilor și plângerilor și întrucât Comisia pentru petiții a solicitat în repetate rânduri să fie informată de către Comisie cu privire la evoluția acțiunilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor aflate în derulare, subiect care la care se referă, de asemenea, petițiile;

Q.  întrucât numeroase petiții susțin că fonduri ale UE au fost utilizate abuziv sau sustrase, iar altele invocă disfuncționalități în administrația UE, inclusiv conflicte de interes în cadrul agențiilor influente, sau solicită modificarea politicilor UE;

R.  întrucât neajunsurile și problemele cu care se confruntă persoanele ca urmare a funcționării defectuoase a pieței interne, ilustrată în petiții, sunt confirmate prin Raportul privind cetățenia UE în 2010(4), în special în ceea ce privește libera circulație a cetățenilor UE și a membrilor familiilor lor (sub rezerva să fie legitimă), accesul la drepturile de securitate socială, recunoașterea reciprocă a calificărilor, obstacolele întâlnite de persoanele cu dizabilități, problemele privind dreptul familiei și expulzările în masă pe baza originii etnice sau naționale care afectează persoanele, cum ar fi cele de etnie romă, inclusiv problemele legate de dubla impunere;

S.  întrucât și în anul 2011 au fost prezentate numeroase petiții în care cetățenii subliniază faptul că este important să se prevină pierderea ireparabilă a biodiversității cu privire la siturile Natura 2000 și să se asigure protecția zonelor desemnate în conformitate cu Directiva „Habitate”;

T.  întrucât hotărârea Tribunalului de primă instanță al UE din 14 septembrie 2011 în cauza T-308/07 a sprijinit reclamația petiționarului împotriva deciziei comisiei de a declara petiția sa inadmisibilă și, astfel, a clarificat faptul că, în cazurile în care declară că o petiție este inadmisibilă, Parlamentul trebuie să justifice acestea în mod temeinic;

U.  întrucât eficiența activității Comisiei pentru petiții se bazează, în principal, pe rapiditate și meticulozitate, dar ar putea fi îmbunătățită în continuare, îndeosebi prin optimizarea termenelor de procesare a petițiilor și prin sistematizarea procedurilor de evaluare,

1.  observă că petițiile primite în 2011 au continuat să se refere la cazuri de posibile încălcări ale legislației UE în domeniile mediului, justiției și pieței interne, reflectând perspectivele cetățenilor referitoare la asigurarea rezultatelor preconizate și respectarea legislației UE de către legislația europeană transpusă și pusă în aplicare de statele membre;

2.  ia act de numărul tot mai mare de petiții și alte cereri adresate de cetățeni care solicită reparații juridice și financiare cu privire la aspecte care nu intră în domeniul de competență conferit UE în temeiul articolului 227 din tratat și al articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, cum ar fi, de exemplu, cereri de revizuire a metodei de calcul a pensiilor naționale și de anulare a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale, propuneri de a modifica frontierele Europei, de a constrânge o bancă să acorde un credit de nevoi personale etc.; sprijină pe deplin măsurile adoptate de direcțiile generale competente ale Parlamentului European în vederea identificării unei soluții pentru a se ocupa de aceste cereri din partea cetățenilor, luând în considerare obligațiile Parlamentului cu privire la comunicarea cu cetățenii;

3.  consideră că rolul și responsabilitățile Comisiei pentru petiții ar putea fi îndeplinite cel mai bine, iar vizibilitatea, eficiența, responsabilitatea și transparența ar crește în cea mai mare măsură dacă s-ar îmbunătăți modalitățile prin care să poată prezenta în plen chestiunile care prezintă importanță pentru cetățenii europeni și dacă ar fi consolidate competențele sale de a audia martori, de a conduce anchete și de a organiza audieri la fața locului;

4.  reamintește că, în ceea ce privește procedurile de organizare a unor audieri publice privind inițiativele cetățenești europene de succes, stabilite la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 211/2011, Parlamentul a decis asocierea automată a Comisiei pentru petiții la toate audierile, împreună cu comisia competentă în fond care are competență legislativă cu privire la subiectul în cauză; consideră că acest lucru confirmă rolul său de organism care deține cea mai mare experiență în materie de contact cu cetățenii, asigurând aplicarea unei proceduri uniforme pentru toate inițiativele cetățenești de succes; solicită Conferinței președinților să aprobe o clarificare a competențelor comisiei în domeniu în anexa VII punctul XX din Regulamentul de procedură; subliniază, de asemenea, faptul că distincția între o petiție prezentată în temeiul articolului 227 din TFUE și o inițiativă cetățenească trebuie să fie explicată în mod clar publicului;

5.  salută decizia Parlamentului de a dezvolta un portal al petițiilor mai practic și mai vizibil pe site-ul său internet, lucru care va facilita, în limitele articolului 227 din tratat, ale articolului 202 din Regulamentul de procedură al Parlamentului și ale articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale, accesul cetățenilor la procesul petițional, le va furniza informații și le va permite să prezinte petiții într-un mediu mai ușor de utilizat, care să permită semnarea electronică a petițiilor; consideră că acest portal ar trebui să furnizeze, de asemenea, legături practice către alte căi de atac care sunt disponibile la nivel european sau respectiv național și regional, precum și o perspectivă de ansamblu asupra competențelor Comisiei pentru petiții; de asemenea, acest portal ar trebui să stabilească, în același timp, un cadru de practici pentru organele administrației publice după modelul CURIA, portalul oficial unde sunt prezentate hotărârile CJUE;

6.  își reafirmă hotărârea de a continua să promoveze și să apere drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor utilizându-și influența politică în ceea ce privește cazurile admisibile care ar putea fi discutate în cadrul comisiei, în strânsă cooperare cu Comisia și cu autoritățile relevante din statele membre ale Uniunii;

7. invită Comisia pentru petiții să analizeze efectele jurisprudenței ERT asupra fiabilității petițiilor și să examineze chestiunea obstacolelor concrete cu care se confruntă cetățenii Uniunii pentru a obține, prin intermediul cererilor de hotărâri preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene, o interpretare fiabilă a aspectelor-cheie ale dreptului european în cazurile aflate în fața instanțelor naționale;

8.  consideră că este important să se consolideze cooperarea cu parlamentele și guvernele statelor membre, pe bază de reciprocitate, și, atunci când este necesar, să se încurajeze autoritățile statelor membre să transpună și să aplice legislația UE în condiții de transparență deplină;

9.  observă importanța colaborării între Comisie și statele membre, dar regretă neglijența anumitor state membre cu privire la transpunerea și punerea în aplicare a legislației europene în materie de mediu;

10.  consideră că procedura de depunere a petițiilor nu ar trebui exploatată și folosită pentru a atinge obiective aflate pe agenda politică a statelor membre, ci că, dimpotrivă, aceasta ar trebui să se desfășoare de o manieră obiectivă și să reflecte poziția Parlamentului European;

11.  salută cooperarea constructivă dintre Comisia pentru petiții și serviciile Ombudsmanului European și își reafirmă hotărârea de a sprijini Ombudsmanul în identificarea cazurilor de administrare defectuoasă de către instituțiile UE și respectiv împotriva acestora;

12.  solicită Comisiei să furnizeze Comisiei pentru petiții detalii și o analiză statistică a reclamațiilor cetățenilor europeni pe care le investighează , inclusiv rezultatele obținute și locul de origine al reclamației;

13.  consideră că, în ceea ce privește funcționarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolelor 258 și 260 din TFEU, Comisia ar trebui să asigure că petițiile adresate Parlamentului și reclamațiile adresate Comisiei sunt tratate cu aceeași considerație;

14.  consideră că elaborarea unor norme procedurale scrise mai clare cu privire la pregătirea, desfășurarea și evaluarea vizitelor delegațiilor în cadrul comisiei pot contribui la sporirea eficacității și coerenței activității Comisiei pentru petiții;

15.  consideră că punerea în aplicare corectă a Directivei-cadru privind deșeurile în toate statele membre este de importanță primordială și, prin urmare, solicită statelor membre care au probleme legate de gestionarea deșeurilor să acționeze cu hotărâre și cu promptitudine;

16.  își reiterează numeroasele solicitări adresate statelor membre de a respecta obligațiile care le revin în temeiul Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora; le reamintește statelor membre obligația pe care o au de a facilita intrarea și șederea pe teritoriul lor fără discriminare, inclusiv pentru cuplurile de același sex și copiii acestora, pentru romi și alte grupuri minoritare;

17.  sprijină fără rețineri obiectivul fundamental al Legii spaniole privind zonele de coastă, și anume ca mediul coastei spaniole să fie protejat împotriva dezvoltării excesive, astfel încât să fie protejat pentru animalele și plantele sălbatice și pentru generațiile următoare; cu toate acestea, observă cu îngrijorare faptul că această lege continuă să fie problematică pentru cetățenii europeni, în special pentru cetățenii spanioli; sprijină eforturile depuse de petiționari pentru a soluționa problemele legate de lege și de aplicarea acesteia, ținând seama, în special, de decizia Comisiei pentru petiții de a institui un grup de lucru care să analizeze chestiunea mai în detaliu;

18.  consideră că este în interesul economic al tuturor să se asigure soluționarea insecurității juridice care afectează proprietățile care ar putea fi afectate de Legea spaniolă privind zonele de coastă; salută anunțul guvernului spaniol că intenționează să revizuiască Legea privind zonele de coastă cu scopul de a concilia protecția viitoare a litoralului spaniol cu creșterea economică și de a oferi, astfel, o mai mare securitate juridică proprietarilor; îndeamnă guvernul spaniol să dea asigurări că se vor respecta interesele celor care au achiziționat proprietăți cu bună credință și ale comunităților care au beneficiat întotdeauna de o coexistență durabilă cu marea; îndeamnă guvernul, în special, să se aplece asupra chestiunii specifice a aplicării legii, astfel încât să nu încurajeze deciziile arbitrare, retrospective sau asimetrice, ci cele care asigură respectarea garanțiilor procedurale, dreptul la o cale de atac, o compensare corectă și accesul la informații;

19.  reamintește faptul că Parlamentul a susținut(5) că Legea spaniolă privind zonele de coastă are efecte disproporționate asupra proprietarilor particulari și, totodată, că are un impact insuficient asupra celor care distrug cu adevărat zonele de coastă și care au fost adesea responsabili de urbanizarea excesivă de-a lungul coastelor; îndeamnă guvernul spaniol să procedeze astfel încât cei ale căror acțiuni frauduloase au pus numeroși cetățeni din Uniune în situația intolerabilă de a-și pierde sau de a risca să-și piardă locuințele să fie urmăriți în justiție în mod corespunzător și să fie obligați să plătească pentru daunele provocate;

20.  invită Comisia să asigure că Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului este consolidată prin furnizarea unor parametri mai clari în ceea ce privește independența studiilor specializate, a unor praguri comune ale UE, a unui calendar maxim pentru proces, care să includă o consultare publică efectivă, cerința de a justifica deciziile, evaluarea obligatorie a alternativelor rezonabile și un mecanism de control al calității;

21.  invită Comisia, de asemenea, să asigure punerea în aplicare și executarea Directivelor „Habitate” și „Păsări” de către statele membre, precum și o mai bună transpunere și aplicare a Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;

22.  reamintește numărul mare de petiționari care au adresat comisiei petiții individuale privind politica germană în materie de asistență socială pentru tineret și familii și îndeosebi serviciile germane de asistență socială pentru copii și subliniază angajamentul Comisiei pentru petiții de a aduce o contribuție constructivă, în cadrul competențelor sale și în cadrul competențelor Uniunii Europene, pentru anchetarea reclamațiilor între petiționari și autorități; insistă asupra faptului că în acest proces nu poate exista nicio interferență în procedurile interne autonome ale administrației statelor membre;

23.  este hotărât să aplice procedura de depunere a petițiilor într-un mod mai eficient, mai transparent și imparțial și care să ia în considerare drepturile de participare ale membrilor Comisiei pentru petiții, astfel încât modalitatea de procesare a petițiilor să poată face față unui control judiciar, inclusiv la nivel procedural;

24.  subliniază necesitatea de a asigura, de asemenea, continuitatea procesării petițiilor chiar și în condițiile determinate de schimbarea legislaturii și, astfel, a personalului;

25.  consideră că participarea deputaților în Parlamentul European la misiuni de anchetă este nu numai un drept de participare parlamentară, ci și o obligație față de petiționari;

26.  solicită, ca element legat de îmbunătățirea activității comisiei, o procedură de monitorizare a misiunilor de anchetă, care, pe de o parte, să asigure dreptul fiecărui membru al misiunii de a prezenta faptele din punctul propriu de vedere, și, pe de altă parte, să garanteze pentru toți membrii comisiei posibilitatea de a participa la luarea deciziilor cu privire la concluziile care urmează să fie formulate de Comisia pentru petiții;

27.  subliniază faptul că, alături de alte organe și instituții, și anume comisiile de anchetă, inițiativa cetățenească europeană și Ombudsmanul European, Comisia pentru petiții are un rol autonom și clar definit de punct de contact pentru fiecare cetățean;

28.  solicită Conferinței președinților să analizeze măsura în care este necesară modificarea Regulamentului de procedură pentru punerea în aplicare a acestor cerințe formale privind procedura de depunere a petițiilor;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei și Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor pentru petiții aferente și mediatorilor naționali, precum și tuturor organelor competente similare.

(1) Regulamentul (UE) nr. 211/2011 (JO L 65, 11.3.2011, p. 1). (2) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1). (3) Directiva 2008/98/CE privind deșeurile (JO L 312, 22.11.2008, p. 3). (4) Raportul privind cetățenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE (COM(2010)0603). (5) A se vedea rezoluţia din 26 martie 2009, considerentul Q şi punctul 17 (JO C 117 E, 6.5.2010, p. 189).