Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui plan multianual pentru stocurile de somon de Marea Baltică și pentru pescuitul care le exploatează (COM(2011)0470 – C7-0220/2011 – 2011/0206(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0470),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0220/2011),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 ianuarie 2012(1),
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0239/2012),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2012 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui plan multianual pentru stocurile de somon de Marea Baltică și pentru pescuitul care le exploatează
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea propunerii către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3),
întrucât:
(1) Planul de acțiune privind somon, adoptat în 1997 prin intermediul Comisiei Internaționale pentru Pescuit în Marea Baltică, a expirat în 2010. Părțile contractante din cadrul Comisiei pentru protecţia mediului marin al Mării Baltice (HELCOM) au solicitat Uniunii să elaboreze un plan pe termen lung pentru gestionarea somonului de Marea Baltică.
(2) Recomandările științifice recente din partea Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și a Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) indică faptul că unele stocuri de somon de Marea Baltică din râuri se află în afara limitelor biologice de siguranță și că ar trebui elaborat un plan multianual la nivel european.
(3) În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competență exclusivă în privința conservării resurselor biologice marine în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului. Deoarece somonul este o specie anadromă, conservarea stocurilor marine de somon de Marea Baltică nu se poate realiza dacă nu au fost luate unele măsuri de protejare a acestor stocuri pe durata ciclului de viață din apele curgătoare. Prin urmare, și aceste măsuri țin de competența exclusivă a Uniunii, în scopul asigurării conservării eficace a speciilor marine pe durata întregului ciclu de migrație, și este necesar ca ele să fie abordate în planul multianual.
(4) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(4) consideră somonul ca fiind o specie de interes la nivelul Uniunii şi că este necesar ca măsurile adoptate în conformitate cu respectiva directivă să fie astfel concepute încât să garanteze că exploatarea acestei specii este compatibilă cu o stare de conservare corespunzătoare. Este, prin urmare, necesar să se garanteze că măsurile de protecție a somonului adoptate în temeiul prezentului regulament sunt coerente cu cele luate în conformitate cu directiva menționată anterior și coordonate între ele. Interzicerea pescuitului cu nave cu paragate în derivă este, de asemenea, un mod important de îmbunătățire a stocurilor de somon, întrucât această măsură reduce capturile de somon de dimensiuni mici aruncate înapoi în apă. [AM 1]
(5) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(5) are drept scop protejarea, conservarea și îmbunătățirea mediului acvatic în care somonul își desfășoară o parte din ciclul de viață. Planul multianual pentru stocurile de somon de Marea Baltică ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Directiva 2000/60/CE. Măsurile deja solicitate prin directiva respectivă, cum ar fi planurile de gestionare a bazinelor hidrografice, nu ar trebui să fie reluate și în prezentul regulament. Este însă necesar să se asigure coordonarea și coerența dintre măsurile întreprinse în temeiul prezentului regulament și cele impuse prin directiva mai-sus menţionată, pentru protecția și îmbunătățirea habitatelor de somon în apele interioare.
(6) Planul de punere în aplicare convenit în cadrul Summitului mondial privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg din 2002 prevede că toate stocurile comerciale ar trebui să fie readuse la niveluri care să permită obținerea randamentului maxim durabil până în 2015. ICESAceasta este o cerință legală în cadrul Convenției ONU asupra dreptului mării încă din 1994. HELCOM consideră că, în ceea ce privește stocurile de somon de Marea Baltică din râuri, acest nivel corespunde unui nivel de producție de puiet de somon cuprins între 60 % și 75 %de 80 % din capacitatea de producție potențială de puiet pentru diferite râuri cu somon sălbatic. Astfel de recomandări științifice ar trebui să constituie baza pentru stabilirea obiectivelor generale și specifice ale planului multianual. [AM 2]
(6a)Capacitatea de producție de puiet reprezintă un indicator aproximativ al sănătății stocului de somon din orice râu. Înainte ca producția de puiet să poată fi folosită ca indicator este nevoie să se verifice o serie de condiții. În plus, nivelul producției de puiet este afectat de mai mulți factori din cauza cărora este dificil de izolat corelația între producția de puiet și sănătatea stocurilor de somon. Prin urmare, numărul femelelor de somoni care se întorc în râuri ar trebui folosit ca indicator secundar viabil pentru sănătatea stocurilor de somon. [AM 3]
(7) Recomandările științifice indică faptul că poluarea genetică a stocurilor de somon de Marea Baltică ar putea avea ca rezultat scăderea ratei de supraviețuire și a abundenței populațiilor autohtone, precum și diminuarea capacității genetice de a face față bolilor și schimbării condițiilor locale de mediu. Prin urmare, păstrarea integrității genetice și a diversității stocurilor de somon de Marea Baltică joacă un rol esențial în conservarea acestora și ar trebui inclusă printre obiectivele planului multianual.
(8) Rata mortalității prin pescuit pe mare și în râuri ar trebui să aibă drept rezultat un volum al stocurilor de somon sălbatic care să asigure randamentul maxim durabil în conformitate cu obiectivele și perioadele de timp stabilite. Rata mortalității provocate de pescuit pe mare ar trebui să fie stabilită pe baza avizului CSTEP.
(9) Pentru o mai bună aplicare a planului și pentru a permite adoptarea unor măsuri mai bine adaptate caracteristicilor fiecărui stoc de somon din apele curgătoare, statele membre interesate ar trebui să fie abilitate să stabilească nivelul ratei mortalității prin pescuit pentru somon, capturile totale admisibile (TAC) și anumite măsuri tehnice de conservare în apele lor curgătoare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din TFUE.
(10) Atunci când adoptă măsuri în cadrul prezentului regulament, statele membre ar trebui să-și respecte în totalitate obligațiile internaționale, în special pe cele care decurg din dispozițiile articolului 66 din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 10 decembrie 1982 privind dreptul mării(6), care prevede, inter alia, că statul de origine al stocurilor anadrome, precum și alte state interesate, ar trebui să coopereze în ceea ce privește conservarea și gestionarea acestor stocuri.
(11) Sunt necesare dispoziții care să prevadă evaluarea periodică, de către Comisie, a adecvării și a eficacității măsurilor adoptate de statele membre, în funcție de obiectivele generale și specifice stabilite în planul multianual.
(12) Conform avizelor științifice, procedeele necorespunzătoare de îmbogățire a stocurilor pot avea implicații semnificative asupra diversității genetice a stocurilor de somon de Marea Baltică. AstfelDe asemenea, există riscul ca numărul mare de pești de crescătorie răspândiți anual în Marea Baltică să afecteze integritatea genetică a somonuluipopulațiilor de somon sălbatic., așadar este necesar ca procedeulÎn acest context, îmbogățirea stocurilor ar trebui să fie treptat eliminat. Așadar, supusă unor controale mai stricte. În plus, condițiile care guvernează obținerea de material genetic pentru înmulțirea și creșterea materialului de reproducere a somonilor, precum și condițiile aplicabile procedurilor de îmbogățire a stocurilor ar trebui să fie stabilite în planul multianual,ar trebui stabilite anumite condiții în acest sens.pentru a se asigura că îmbogățirea stocurilor nu are efecte negative asupra diversității genetice. [AM 4]
(13) Repopularea directă a râurilor cu resurse potențiale de somon este, în anumite condiții, considerată a fi o măsură de conservare, deoarece va avea un efect pozitiv asupra volumului total de somon și asupra pescuitului, fiind în măsură să restabilească populații de somon autonome. Sunt necesare dispoziții care să prevadă explicit ca repopularea directă, în condițiile indicate, să fie eligibilă pentru finanțare în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit(7).
(14) Cu toate acestea, având în vedere faptul că răspândirea somonului altfel decât prin îmbogățirea stocurilor și prin repopulare directă nu ar trebui să fie autorizată în ape poate fi în prezent o practică obligatorie în anumite state membre și pentru a oferi statelor membre timpul necesar pentru a se adapta la aceste cerințecontinuare după trecerea a zece ani, în cazul în care la sfârșitul acestei perioade producția de puiet de somon sălbatic atinge 80% din capacitatea de producție potențială pe un curs de apă dat. În cazul în care această valoare-țintă nu este atinsă, răspândirea somonului altfel decât prin îmbogățirea stocurilor și prin repopulare directă ar trebuipoate continua încă zece ani, după ce statele membre au analizat și eliminat cauzele pentru care valoarea-țintă nu a fost atinsă. Este posibil ca răspândirea somonului să fie în continuare autorizată pentru o perioadă de tranziție de șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulamentprezent obligatorie în anumite state membre și este necesar de aceea să se acorde statelor membre timpul de a se adapta acestor cerințe. [AM 5]
(15) Pentru a asigura conformitatea cu măsurile prevăzute în prezentul regulament, este necesar să se adopte măsuri de control specifice, în completarea celor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului(8).
(15a)Pentru a realiza un pescuit durabil, ar trebui îmbunătățite încrederea și metodele de comunicare între părțile interesate. [AM 6]
(16) O mare parte din navele de coastă care pescuiesc somon au mai puțin de 10 m lungime. Din acest motiv, utilizarea jurnalului de pescuit, astfel cum prevede articolul 14, și notificarea prealabilă, astfel cum prevede articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, ar trebui să fie extinse la toate navele de pescuit comercial și navele prestatoare de servicii. [AM 7]
(17) Pentru a se garanta că nu se declară în mod eronat capturile de somon drept păstrăv de mare, eludând astfel controalele corespunzătoare, este necesar ca obligația de a prezenta notificări prealabile în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 să se aplice și în cazul tuturor navelor care au la bord păstrăv de mare.
(17a)Statele membre ar trebui să înăsprească controalele și sistemele de notificare prealabilă în cazul navelor de agrement folosite pentru pescuitul cu undița și alte tipuri de pescuit pentru a crea un sistem simplu și eficace și a promova pescuitul sustenabil. [AM 8]
(17b)Ar trebui stabilită o dimensiune minimă de debarcare atât pentru păstrăvul de mare (Salmo trutta) cât și pentru somon (Salmo salars), în subdiviziunile 22-32 ale ICES, prin derogare de la articolul 14 și anexa IV ale Regulamentului (CE) nr. 2187/2005 al Consiliului din 21 decembrie 2005 pentru conservarea, prin măsuri tehnice, a resurselor halieutice din Marea Baltică și strâmtorile Belts și Sound(9). [AM 9]
(18) Pentru a se asigura un volum mai mare de date științifice referitoare la stocurile de somon și o mai bună calitate a acestora, este necesar să fie permis pescuitul electric.
(19) Conform unor recomandări științifice recente, pescuitul recreativ de somon pe mare are un impact semnificativ asupra stocurilor de somon, deși datele disponibile în această privință nu -sunt foarte precise. Concret, pescuitul recreativ efectuat de pe navele exploatate de către întreprinderi care-și oferă serviciile pentru a obține profit ar putea reprezenta o parte importantă a capturilor de somon de Marea Baltică. Prin urmare, pentru ca planul multianual să poată funcționa, este oportun să se introducă anumite măsuri de gestionare specifice pentru a controla aceste activități.activitățile de pescuit recreativ. [AM 10]
(19a)Crearea unor sisteme de raportare bazate pe internet în interiorul statelor membre sau între acestea ar trebui încurajată și sprijinită pentru a facilita și mai mult procesul de raportare. Informațiile despre capturile raportate ar trebui să fie la dispoziția publicului. Locul exact unde a fost efectuată captura nu ar trebui însă divulgat, pentru a evita crearea de stimulente pentru vizarea de către pescari a respectivei zone de pescuit. [AM 11]
(20) Pentru a se atinge în mod eficient obiectivele stabilite în prezentul regulament și a se putea reacționa rapid în fața schimbărilor produse la nivelul stării stocurilor, este necesar să se delege Comisiei competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește anumite elementele neesențiale ale prezentului regulament, așa cum se prevede la articolele 6, 7, 11 și 25. Aceste competențe ar trebui să includă posibilitatea de a modifica rata mortalității provocate de pescuit pe mare, de a modifica lista râurilor cu somon sălbatic și anumite informații tehnice conținute în anexele la prezentul regulament, precum și de a adopta măsuri pentru stocurile din râurile baltice, în cazul în care măsurile statelor membre, posibile în virtutea abilitării menționate în considerentul 9, nu au fost adoptate sau sunt considerate ineficiente.
(20a)Comisia ar trebui să se asigure că statele membre iau măsurile administrative sau penale necesare pentru a combate problema pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat. [AM 12]
(21) În contextul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(1) Pentru a se asigura condiții uniforme de aplicare a dispozițiilor referitoare la îmbogățirea stocurilor de somon stabilite la articolul 12 din prezentul regulament, este necesar să se atribuie Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European si al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(10),
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament instituie un plan multianual pentru conservarea și gestionarea stocurilor de somon din Marea Baltică („planul”).
Articolul 2
Domeniu de aplicare
Planul se aplică (a) pescuitului comercial și recreativ din Marea Baltică și din râurile care se varsă în ea de pe teritoriul statelor membre (denumite în continuare „statele membre vizate”); [AM 13]
(b)
pescuitului recreativ de somon din Marea Baltică, în cazul în care astfel activități sunt desfășurate de către nave prestatoare de servicii. [AM 14]
Articolul 3
Definiții
(1) În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului(11), articolul 2 din Directiva 2000/60/CE și articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.
(2) Se aplică, de asemenea, definițiile următoare:
(a)
„Marea Baltică” înseamnă subdiviziunile ICES 22-32;
(b)
„râurile baltice” înseamnă râurile care se varsă în Marea Baltică aflate pe teritoriul statelor membre;
(c)
„stocurile de somon de Marea Baltică” înseamnă toate stocurile de somon sălbatic și de crescătorie din Marea Baltică și din râurile baltice;
(d)
„râu cu somon sălbatic” înseamnă un râu cu populații de somon sălbatic autonome, unde răspândirea somonului de crescătorie este limitată sau inexistentă, așa cum reiese din anexa I;
(e)
„râu cu resurse potențiale de somon” înseamnă un râu care a avut în trecut populații de somon, dar unde în prezent reproducerea naturală este inexistentă sau foarte scăzută, și care are potențialul necesar pentru restabilirea unei populații de somon sălbatic autonome;
(f)
„capacitate de producție potențială de puiet” înseamnă capacitatea de producție de puiet calculată pentru fiecare râu pe baza parametrilor specifici aplicabili;
(g)
„măsuri tehnice de conservare” înseamnă măsuri care reglementează componența pe specii și pe dimensiuni a capturilor și impactul activităților de pescuit asupra componentelor ecosistemelor, prin impunerea unor condiții legate de utilizarea și structura uneltelor de pescuit și prin restricții de acces la zonele de pescuit;
(h)
„îmbogățirea stocurilor” înseamnă răspândirea deliberată în râurile cu somon sălbatic a puietului de somon sau a somonului de crescătorie aflat în primele etape ale ciclului de viață;
(ha)
„pescuitul recreativ” înseamnă, fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (28) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, forme de pescuit diferite de pescuitul comercial, care utilizează toate tipurile de nave și de instrumente de pescuit în scop comercial și necomercial; [AM 15]
(i)
„repopulare directă” înseamnă răspândirea de puiet de somon sau de somon de crescătorie aflat în primele etape ale ciclului de viață în râurile cu resurse potențiale de somon;
(j)
„navă prestatoare de servicii” înseamnă o navă exploatată de o întreprindere care oferă servicii, inclusiv furnizare de echipamente de pescuit, transport și/sau ghidaj, în contextul pescuitului recreativ care vizează somonul din Marea Baltică;
(k)
„capturi totale admisibile” (TAC) înseamnă cantitatea de somon de Marea Baltică ce poate fi luată și debarcată anual din stocuri.
CAPITOLUL II
OBIECTIVE
Articolul 4
Obiective generale
Planul are ca scop garantarea faptului că:
(a)
stocurile de somon de Marea Baltică sunt exploatate în mod durabil conform principiului randamentului maxim durabil;
(b)
integritatea și diversitatea genetice ale stocurilor de somon de Marea Baltică sunt protejate.
CAPITOLUL III
OBIECTIVE SPECIFICE
Articolul 5
Obiective specifice pentru stocurile din râurile cu somon sălbatic
(1) În cazul râurilor cu somon sălbatic care au atins 50 % din capacitatea de producție potențială de puiet de somon până la ...(12), producția de puiet de somon sălbatic atinge 75 %80 % din capacitatea de producție potențială de puiet de somon pentru fiecare râu în termen de ...(13)*cinci . [AM 16]
(2) În cazul râurilor cu somon sălbatic care nu au atins 50 % din capacitatea de producție potențială de puiet de somon până la ...(14), producția de puiet de somon sălbatic atinge 50 % din capacitatea de producție potențială de puiet de somon pentru fiecare râu până la ...(15)* și 75%80 % până la ...(16)**. [AM 17]
(3) După ...***, producția de puiet de somon sălbatic se menține la un nivel de cel puțin 75%80 % din capacitatea de producție potențială de puiet de somon în fiecare râu cu somon sălbatic. [AM 18]
(4) Statele membre vizate pot stabili, pentru fiecare râu cu somon sălbatic, și alte obiective specifice, mai ambițioase, cum ar fi cele bazate pe numărul peștilor reproducători care revin. [AM 19]
Statele membre vizate furnizează și publică rapoarte conținând date cu privire la femelele de somoni care revin în râurile lor. [AM 20]
CAPITOLUL IV
NORME DE EXPLOATARE
Articolul 6
Stabilirea TAC pentru râuri
(1) TAC anuale pentru stocurile de somon din râurile cu somon sălbatic nu depășesc nivelul corespunzător ratei mortalității prin pescuit la care se face referire la alineatul (2).
(2) Rata mortalității prin pescuit pentru stocurile de somon din râurile cu somon sălbatic se stabilește de către fiecare stat membru în conformitate cu obiectivele specifice definite la articolul 5 și cu opiniile experților din cadrul CSTEP și ICES și se reevaluează periodic de către aceste organisme în momentul în care sunt disponibile mai multe informații sau dacă intervin modificări ale caracteristicilor râurilor. În acest scop, statele membre iau în considerare capacitatea de producție potențială de puiet de somon calculată de ICES pentru fiecare râu pe baza parametrilor aplicabili specifici fiecărui râu și reevaluată periodic de către acest organism în momentul în care sunt disponibile mai multe informații sau dacă intervin modificări ale caracteristicile râurilor.
(3) Statele membre în cauză publică, până la ...(17), în secțiunea accesibilă publicului a site-ului lor oficial creat în conformitate cu articolul 114 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, rata mortalității provocate prin pescuit din râurile cu somon sălbatic și TAC corespunzătoare pentru somon și revizuiesc anual nivelul acestor doi parametri.
(4) Comisia evaluează, din trei în trei aniîn fiecare an, compatibilitatea şi eficacitatea măsurilor luate de către statele membre în conformitate cu prezentul articol pe baza obiectivelor generale și specifice descrise la articolele 4 și 5. [AM 21]
(5) Dacă statele membre în cauză nu publică măsurile respective în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) în termenele respective stabilite, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 pentru a indica rata mortalității provocate prin pescuit și/sau TAC corespunzătoare pentru râurile cu somon sălbatic și/sau încheierea măsurilor respective privind pescuitul.
(6) Dacă, pe baza unei evaluări efectuate în temeiul alineatului (4), măsurile adoptate de statele membre sunt considerate incompatibile cu obiectivele generale și specifice stabilite la articolele 4 și 5 sau sunt considerate a împiedica îndeplinirea acestor obiective, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 pentru a indica rata mortalității provocate prin pescuit și/sau TAC corespunzătoare pentru râurile cu somon sălbatic și/sau încheierea măsurilor respective privind pescuitul.
(7) Scopul măsurilor adoptate de Comisie este de a asigura îndeplinirea obiectivelor generale și specifice stabilite la articolele 4 și 5. Din momentul în care Comisia adoptă actul delegat, măsurile luate de statele membre nu se mai aplică.
Articolul 7
Stabilirea TAC pentru pescuitul pe mare
(1) TAC anuale pentru stocurile de somon din mare nu depășesc nivelul corespunzător unei rate a mortalității prin pescuit de 0,1.
(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 26, de modificare a nivelul ratei mortalității prin pescuit pe mare menţionată la alineatul (1) în cazul în care există indicii clare că starea stocurilor s-a modificat și/sau că rata mortalității prin pescuit existentă nu este adecvată pentru atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 4.
(3) În cazul declanșării bruște a unor boli, al unor rate scăzute de supraviețuire a puietului de somon sau al altor evenimente neprevăzute, Consiliul decide cu privire la TAC mai scăzute decât cele care ar rezulta din rata mortalității prin pescuit la care se face referire la alineatul (1).
Articolul 8
Utilizarea cotei naționale de către navele prestatoare de serviciiîn cadrul activităților de pescuit recreativ [AM 22]
Somonul capturat pe mare de către navele prestatoare de serviciiîn cadrul pescuitului recreativ și cel capturat de pescuitul recreativ din zonele de coastă și râuri se include în cota națională. [AM 23]
Capitolul IVa (nou)
Dimensiunea minimă de debarcare pentru somon și păstrăvul de mare
Articolul 8a
Prin derogare de la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 2187/2005, dimensiunea minimă de debarcare pentru somon este de 60 de cm și dimensiunea minimă de debarcare pentru păstrăvul de mare este de 50 de cm în fiecare dintre subdiviziunile ICES menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament. [AM 26]
CAPITOLUL V
MĂSURI TEHNICE DE CONSERVARE
Articolul 9
Măsuri luate de statele membre pentru a proteja stocurile diminuate din râurile cu somon
(1) În cazul râurilor cu somon sălbatic care nu au atins 50 % din capacitatea de producție potențială de puiet de somon până la ...(18), statele membre vizate stabilesc, în termen de cel mult doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament măsurimențin și, dacă este necesar, îmbunătățesc măsurile tehnice existente de conservare la nivel național până la ...(19)*. [AM 24]
(2) Măsurile tehnice de conservare menționate la alineatul (1) au la bază cerințe specifice pentru fiecare râu în parte, cu scopul de a contribui la atingerea obiectivelor generale și specifice prezentate la articolele 4 și 5. Localizarea acestor măsuri se bazează pe cele mai bune informații disponibile cu privire la rutele de migrație a somonului în mare.
Articolul 10
Măsuri de protecție a altor stocuri din râurile cu somon
Statele membre pot stabili măsuri tehnice de conservare la nivel național în cazul râurilor baltice de pe teritoriile lor pentru stocurile de somon din râuri care nu intră sub incidența articolului 9. Măsurile respective contribuie la realizarea obiectivelor generale și specifice prezentate la articolele 4 și 5.
Comisia revizuiește orientările referitoare la ajutoarele de stat pentru a le permite statelor membre să compenseze mai ușor daunele provocate de foci și cormorani. [AM 25]
Articolul 11
Măsurile Comisiei
(1) Comisia evaluează, din trei în trei aniîn fiecare an, eficacitatea și compatibilitatea măsurilor luate de statele membre în conformitate cu dispozițiile articolelor 9 și 10, în special în cazul râurilor cu somon sălbatic care traversează mai multe state membre, pe baza obiectivelor generale și specifice formulate la articolele 4 și 5. [AM 27]
(2) Dacă statele membre în cauză nu adoptă astfel de măsuri în conformitate cu articolul 9 în termenul specificat după intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 de instituire a astfel de măsuri tehnice de conservare necesare.
(3) Dacă, pe baza unei evaluări efectuate în temeiul alineatului (1), măsurile luate de statele membre nu sunt considerate compatibile cu obiectivele generale și specifice stabilite la articolele 4 și 5 sau sunt considerate a împieduca îndeplinirea aceste obiective, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 de instituire de măsuri tehnice de conservare necesare.
(4) Scopul măsurilor adoptate de Comisie este de a asigura îndeplinirea obiectivelor generale și specifice stabilite la articolele 4 și 5. Din momentul în care Comisia adoptă actul delegat, măsurile luate de statele membre nu se mai aplică.
CAPITOLUL VI
PROCEDEUL RĂSPÂNDIRII
Articolul 12
Îmbogățirea stocurilor
(1) Îmbogățirea stocurilor de somon este permisă numai în râurile cu somon sălbatic, numai atunci când acest lucru este necesar pentru a preveni exterminarea stocului local. Numărul de puieți răspândiți în fiecare râu nu depășește capacitatea de producție potențială de puiet de somon estimată a râului respectiv. [AM 28]
(2) Îmbogățirea stocurilor se realizează într-un mod care să protejeze diversitatea și variabilitatea genetică a diferitelor stocuri din râurile cu somon, ținând cont de populațiile existente în râul ale cărui stocuri se îmbogățesc, dar și în râurile vecine, și care să genereze un maxim de efect al procesului de îmbogățire a stocurilor. Puieții provin din cel mai apropiat râu posibil cu somon sălbatic. [AM 29]
(2a)Puieții pentru îmbogățirea stocurilor se marchează prin tăierea înotătoarelor adipoase. [AM 30]
(3) Comisia poate stabili adoptă până la…(20), acte de punere în aplicare, stabilind norme detaliate pentru aplicarea prezentului articol. prin intermediul actelorActele de punere în aplicare adoptaterespective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 28 alineatul (2). [AM 31]
Articolul 13
Repopularea directă
Repopularea directă a râurilor cu resurse potențiale de somon se face numai în următoarele condiții:
(a)
râul sau afluenții acestuia oferă culoare libere pentru migrație, apă de calitate adecvată și habitat potrivit pentru reproducerea și creșterea somonului; [AM 32]
(b)
scopul repopulării directe este să creeze sau să mărească o populație de somon sălbatic viabilă și autonomă;
(c)
există un program de monitorizare pentru perioada de dinainte și cea de după răspândire și un mecanism de evaluare în vigoare;
(d)
sunt în vigoare măsuri de conservare și gestionare adecvate pentru a facilita refacerea în râul respectiv a unei populații autonome de somon;
(da)
îmbogățirea stocurilor se realizează într-un mod care să protejeze diversitatea genetică a diferitelor stocuri din râurile cu somon, ținând cont de populațiile existente în râul ale cărui stocuri se îmbogățesc și în râurile vecine, și care să genereze un maxim de efect al procesului de îmbogățire a stocurilor; [AM 34]
(db)
puieții pentru îmbogățirea stocurilor se marchează prin tăierea înotătoarelor adipoase. [AM 35]
Principiul „poluatorul plătește” este principiul director în cadrul procesului de reabilitare a căilor navigabile. Repopularea directă în conformitate cu alineatul (1) este considerată, de asemenea, măsură de conservare în sensul articolului 38 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006. [AM 36]
Articolul 13a
Originea peștilor maturi și a puieților
Dacă este posibil, peștii maturi și puieții trebuie să provină din același râu cu somon sălbatic sau, în caz contrar, din cel mai apropiat râu cu somon sălbatic. [AM 33]
Articolul 14
Perioada de tranziție
Operațiunile de răspândire a somonului, altele decât cele efectuate în conformitate cu articolele 12 și 13, pot continua până la șapte ani după intrarea în vigoare a prezentului regulament. ...(21)și sunt evaluate în mod corespunzător. Pentru încetarea treptată a operațiunilor se va adopta o abordare de la un curs de apă la altul. Aceasta va fi administrată de agențiile locale, regionale și/sau naționale din statele membre, implică, de asemenea, părțile interesate de la nivel local și mobilizează competențele acestora în ceea ce privește restaurarea habitatului și alte măsuri. Deciziile naționale cu caracter juridic obligatoriu privind utilizarea pârghiilor economice folosite în prezent pentru îmbogățirea stocurilor sunt reorientate pentru a sprijini pescarii care ar putea fi afectați de efectele negative ale încetării treptate. [AM 37]
CAPITOLUL VII
CONTROL ȘI EXECUTARE
Articolul 15
Raportul cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009
Măsurile de control prevăzute în prezentul capitol se aplică în completarea celor stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, cu excepția cazului în care articolele prezentului capitol cuprind dispoziții contrare.
În plus, articolul 55 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, precum și articolele 64 și 65 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 al Comisiei din 8 aprilie 2011 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009(22) se aplică mutatis mutandis tuturor activităților de pescuit recreativ de somon din Marea Baltică. [AM 38]
Articolul 16
Jurnale de bord
Prin derogare de la dispozițiile articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, comandanții navelor de pescuit din Uniune, indiferent de lungimea navelor, care dețin o autorizație de pescuit pentru somon, precum și comandanții navelor prestatoare de servicii utilizate pentru pescuitul cu undița și alte tipuri de pescuit au obligația de a ține un jurnal de bord al operațiunilor desfășurate, în conformitate cu normele stabilite la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. [AM 39]
Articolul 17
Notificări prealabile
Prin derogare de la dispozițiile cuprinse în teza introductivă de la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, comandanții navelor de pescuit din Uniune, indiferent de lungimea navelor, precum și comandanții navelor prestatoare de servicii,care au la bord somon și/sau păstrăv de mare transmit autorităților competente din statul membru de pavilion, imediat după încheierea operațiunii de pescuit, informațiile enumerate la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. [AM 40]
Articolul 18
Autorizații pentru activități speciale
(1) Navele prestatoare de servicii dețin o autorizație pentru activități speciale pentru pescuitul de somon emisă în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.
(2) Statele membre vizate includ autorizația pentru activități speciale în lista autorizațiilor de pescuit din baza de date electronică creată în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. În plus, statele membre includ datele cu privire la autorizațiile pentru activități speciale în sistemul informatizat de validare menționat la articolul 109 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.
(1) Comandantul navei prestatoare de serviciiPentru toate tipurile de nave de pescuit recreativ se completează o declarație de captură, în conformitate cu anexa III, și o înainteazăși se prezintă rapoarte autorității competente din statul membru de pavilion al navei prestatoare de servicii înainte de ultima zi a fiecărei luni. [AM 42]
(2) Până la data de 15 a fiecărei luni, statul membru vizat introduce informațiile înregistrate în declarațiile de captură pentru luna precedentă în baza de date electronică creată în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 și în sistemul informatizat de validare menționat la articolul 109 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009. Datele electronice și declarațiile de captură se păstrează timp de 3 ani.
Articolul 20
Inspecțiile la debarcare
Statele membre vizate verifică exactitatea informațiilor înregistrate în declarațiile de captură prin inspecții la debarcare. Aceste inspecții la debarcare acoperă un minim de 10%20 % din numărul total de debarcări. Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului efectuează controale eficiente și încurajează statele membre să desfășoare inspecții mai precise și mai punctuale în zone în care există suspiciuni sau s-a semnalat că au loc activități de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat. [AM 43]
Articolul 20a
Controlul pescuitului recreativ
Controlul activităților de pescuit recreativ în sensul prezentului regulament se întemeiază îndeosebi pe articolul 55 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 și pe articolele 64 și 65 din Regulamentul (UE) nr. 404/2011. [AM 44]
Articolul 21
Programe naționale de acțiuni de control
Programele naționale de acțiuni de control, prevăzute la articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 trebuie, la rândul lor, să cuprindă cel puțin:
(a)
aplicarea măsurilor tehnice de conservare stabilite în conformitate cu capitolul V din prezentul regulament;
(b)
respectarea normelor privind cotele, autorizațiile pentru activități și declarațiile de captură de către navele prestatoare de servicii, precum și de pescuitul recreativ care folosește toate tipurile de unelte de pescuit; [AM 45]
(c)
monitorizarea normelor privind îmbogățirea stocurilor și repopularea directă.
CAPITOLUL VIII
COLECTAREA DATELOR
Articolul 22
În scopul colectării de date, fiecare populație de somon tânăr din toate râurile cu somon sălbatic poate fi supravegheată cu ajutorul pescuitului electric înainte de producerea schimbărilor metabolice asociate migrației din apa dulce în apa sărată.
Comisia poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a condițiilor detaliate pentru desfășurarea activităților de pescuit electric pe baza celor mai recente informații științifice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28 alineatul (2). [AM 46]
Articolul 22a
În termen de …(23), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului rezultatele studiilor științifice realizate în legătură cu influența prădătorilor, în special a focilor și cormoranilor, asupra stocurilor de somon din Marea Baltică. Rezultatele acestor studii vor constitui baza unui plan de gestionare a populației de prădători cu influență asupra stocurilor de somoni din Marea Baltică, elaborat de Comisie și care va intra în vigoare cel mai târziu în 2016. [AM 47]
Articolul 22b
Cel târziu până la ...(24), Comisia prezintă Parlamentului și Consiliului constatările cercetărilor științifice efectuate cu privire la aruncarea înapoi în apă și captura accidentală de somoni în cadrul tuturor activităților de pescuit relevante din Marea Baltică. [AM 48]
CAPITOLUL IX
MĂSURI DE FOLLOW-UP
Articolul 23
Rapoartele statelor membre
(1) În al treilea an de la intrarea în vigoare a prezentului regulamentLa …(25)* și ulterior o dată la trei aniîn fiecare an, statele membre vizate prezintă Comisiei rapoarte cu privire la măsurile tehnice de conservare adoptate în conformitate cu dispozițiile de la capitolul V și cu stadiul de îndeplinire a obiectivelor formulate la articolul 5. [AM 49]
(2) În ...(26) și ulterior o dată la șase trei ani, statele membre vizate prezintă Comisiei rapoarte referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament și la îndeplinirea obiectivelor formulate la articolul 5. Concret, rapoartele statelor membre conțin următoarele informații:
[AM 50]
(a)
dezvoltarea pescuitului la nivel național, inclusiv procentajele capturilor efectuate în apele marine, în apele de coastă și în râuri, precum și procentajele capturilor efectuate de pescarii care desfășoară activități comerciale, de întreprinderile care utilizează nave prestatoare de servicii și de pescarii amatori;
(b)
pentru fiecare râu cu somon sălbatic, producția de puiet de somon și de somon tânăr și cele mai bune date estimative disponibile cu privire la capacitatea de producție potențială de puiet de somon;
(c)
pentru fiecare stoc din râurile cu somon sălbatic, informațiile genetice disponibile;
(d)
activitatea de îmbogățire a stocurilor de somon și de repopulare directă;
(e)
punerea în aplicare a programului național de acțiuni de control menționat la articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.
Articolul 24
Evaluarea planului
Pe baza rapoartelor prezentate de statele membre în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament și a recomandărilor științifice, Comisia evaluează, în anul următor celui în care primește rapoartele statelor membre, impactul măsurilor de gestionare asupra stocurilor de somon de Marea Baltică și asupra pescuitului care exploatează aceste stocuri.
CAPITOLUL X
MODIFICĂRI LA ANEXE
Articolul 25
Modificarea anexelor
(1) Comisia este împuternicită să adoptea acte delegate, în conformitate cu articolul 26, privind modificarea listei râurilor cu somon sălbatic enumerate în anexa I pentru a asigura actualizarea sa în funcție de informațiile științifice recente care apar.
(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 26, privind modificarea anexelor II și III pentru a asigura un control eficace.
CAPITOLUL XI
DISPOZIȚII PROCEDURALE
Articolul 26
Exercitarea competențelor delegate
(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în condițiile stabilite în prezentul articol.
(2) Comisia este împuternicită să adopte actele delegate menționate la articolele 6, 7, 11 și 25 pentru o perioadă de timp nedeterminată.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolele 6, 7, 11 și 25 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Ea intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în aceasta și nu aduce atingere validității actelor delegate deja în vigoare.
(4) Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia informează simultan Parlamentul European și Consiliul.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 6, 7, 11 și 25 intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen de două luni de la comunicarea actului către Parlamentul European și Consiliu, sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 27
Revocarea împuternicirii
În cazul în care statele membre vizate nu au stabilit sau publicat, în termenul prevăzut, măsurile stabilite la articolul 6 sau la articolul 11 sau dacă, în urma evaluării efectuate în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) sau cu articolul 11 alineatul (1), măsurile luate sunt considerate inadecvate și/sau ineficace, Comisia revocă, în cazul statelor membre vizate, împuternicirea la care se face referire la articolul 6 sau la articolul 11. Decizia de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Ea intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.sau la o dată ulterioară specificată în aceasta [AM 51]
Articolul 28
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură înființat în temeiul articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002. Este vorba de un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
CAPITOLUL XII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 29
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la ....
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
3. Condițiile de acordare a autorizației, inclusiv informații despre speciile pescuite, zona și uneltele de pescuit utilizate, dacă este cazul:
ANEXA III
DECLARAȚIILE DE CAPTURĂ
Fiecare stat membru vizat emite pentru navele prestatoare de servicii un formular oficial care se va completa ca declarație de captură. Acest formular conține cel puțin următoarele informații:
(a)
Numărul de referință al autorizației pentru activități speciale emise în conformitate cu articolul 18 ;
(b)
Numele persoanei fizice sau juridice care deține autorizația pentru activități speciale emisă în conformitate cu articolul 18 ;
(c)
Numele și semnătura comandantului navei prestatoare de servicii;
(d)
Data și ora plecării și data și ora sosirii în port, precum și durata campaniei de pescuit;
(e)
Locul și ora debarcării pentru fiecare campanie de pescuit;
(f)
Uneltele de pescuit utilizate pentru fiecare operațiune de pescuit;
(g)
Cantitățile de pește debarcate pentru fiecare specie și pentru fiecare campanie de pescuit;
(h)
Cantitățile de pește aruncate înapoi în apă pentru fiecare specie și pentru fiecare campanie de pescuit;
(i)
Zona capturilor pentru fiecare campanie de pescuit exprimată în dreptunghiuri statistice ICES.
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente referitoare la politica comercială comună în ceea ce privește acordarea de competențe delegate pentru adoptarea anumitor măsuri (COM(2011)0349 – C7-0162/2011 – 2011/0153(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0349),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0162/2011),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0096/2012),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a anumitor regulamente referitoare la politica comercială comună în ceea ce privește acordarea de competențe delegate și competențe de executare pentru adoptarea anumitor măsuri [AM 1]
Parlamentul european și consiliul uniunii europene,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),
întrucât:
(1) O serie de regulamente de bază referitoare la politica comercială comună prevăd că actele urmează să fie adoptate pe baza procedurilor prevăzute în Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(2).
(2) O examinare a actelor legislative în vigoare care nu au fost adaptate la procedura de reglementare cu control înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este necesară pentru a se asigura coerența cu dispozițiile introduse de tratatul respectiv. Este necesar, în anumite cazuri, să se modifice astfel de acte în scopul de a acorda competențe delegate Comisiei în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFEU). Este potrivit ca în unele cazuri să se aplice anumite proceduri stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(3). [AM 2]
(3) Prin urmare, următoarele regulamente ar trebui să fie modificate în consecință:
–
Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe(4),
–
Regulamentul (CE) nr. 517/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse textile din anumite țări terțe, care nu sunt reglementate de acorduri, protocoale sau alte înțelegeri bilaterale sau de alte regimuri comunitare specifice de import(5),
–
Regulamentul (CE) nr. 953/2003 al Consiliului din 26 mai 2003 pentru evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale(6),
–
Regulamentul (CE) nr. 673/2005 al Consiliului din 25 aprilie 2005 de instituire de drepturi vamale suplimentare la importurile anumitor produse originare din Statele Unite ale Americii(7),
–
Regulamentul (CE) nr. 1342/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 privind aplicarea unor restricții asupra importurilor de anumite produse din oțel din Federația Rusă(8),
–
Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic(9),
–
Regulamentul (CE) nr. 55/2008 al Consiliului din 21 ianuarie 2008 de introducere a unor preferințe comerciale autonome pentru Republica Moldova și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 980/2005 și a Deciziei 2005/924/CE a Comisiei(10),
–
Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului din 22 iulie 2008 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011 și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 552/97 și (CE) nr. 1933/2006 și a Regulamentelor (CE) nr. 1100/2006 și (CE) nr. 964/2007 ale Comisiei(11), [AM 3]
–
Regulamentul (CE) nr. 1340/2008 al Consiliului din 8 decembrie 2008 privind comerțul cu anumite produse siderurgice între Comunitatea Europeană și Republica Kazahstan(12),
–
Regulamentul (CE) nr. 1215/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind introducerea unor măsuri comerciale excepționale în favoarea țărilor și teritoriilor participante și legate de procesul de stabilizare și de asociere pus în aplicare de către Uniunea Europeană(13). [AM 4]
(4) În scopul asigurării securității juridice, este necesar ca procedurile pentru adoptarea măsurilor care au fost inițiate, însă nu a fost finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament să nu fie afectate de prezentul regulament,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentele enumerate în anexa la prezentul regulament se adaptează, în conformitate cu anexa, la articolul 290 din TFUE sau la dispozițiile aplicabile din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. [AM 5]
Articolul 2
Trimiterile la dispozițiile regulamentelor menţionate în anexă se interpretează ca trimiteri la dispozițiile respective astfel cum sunt modificate prin prezentul regulament.
Articolul 3
Prezentul regulament nu afectează procedurile pentru adoptarea măsurilor prevăzute în regulamentele menţionate în anexă care au fost inițiate, dar care nu au fost finalizate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Articolul 4
Prezentul regulament intră în vigoare în a 30-a zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la,
Pentru Parlamentul European
Președintele
Pentru Consiliu
Președintele
ANEXĂ
Lista regulamentelor care intră sub incidența politicii comerciale comune și adaptate la articolul 290 din TFUE şi la prevederile aplicabile din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
1.Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 al Consiliului din 12 octombrie 1993 privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe(14)
În ceea ce privește Regulamentul (CEE) nr. 3030/93, pentru a asigura funcționarea adecvată a sistemului de gestionare a importurilor anumitor produse textile, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește schimbările necesare în anexele la respectivul regulament. Mai mult, Comisiei îi sunt conferite competeţe de executare pentru a adopta măsurile necesare pentru punerea în aplicare a regulamentului respectiv în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În consecință, Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 se modifică după cum urmează:
-1a.În întreg textul Regulamentului (CEE) nr. 3030/93 trimiterile la „articolul 17” se înlocuiesc cu „articolul 17 alineatul (2)”. [AM 7]
-1a.Se introduc următoarele considerente 15a şi 15b:"
Întrucât, pentru a asigura funcționarea adecvată a sistemului de gestionare a importurilor anumitor produse textile, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor, acordarea unor posibilități suplimentare de import, introducerea sau adaptarea limitelor cantitative, adoptarea de măsuri de salvgardare și introducerea unui sistem de supraveghere în conformitate cu prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Comisia ar trebui să furnizeze informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate. În acest sens, Comisia ar trebui să garanteze că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European în viitor. [AM 6]
Întrucât, pentru a asigura condiţii uniforme pentru adoptarea mai multor măsuri de punere în în aplicare a prezentului Regulament, Comisiei ar trebui să-i fie conferite competenţe de executare. Aceste competenţe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie*;
* JO L 55, 28.2.2011, p. 13.₫
[AM 8]
1. La articolul 2, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:
₫(6) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a în scopul adaptării definiției limitelor cantitative stabilite în anexa V și a categoriilor de produse la care se aplică, atunci când este necesar să se asigure că orice amendament ulterior la Nomenclatura Combinată sau orice decizie de schimbare a încadrării acestor produse nu determină o reducere a limitelor cantitative.
"
2. La articolul 6, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a în scopul de a modifica anexele pentru a remedia situația menționată la alineatul (1), respectându-se termenii și condițiile incluse în acordurile bilaterale relevante.
Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
"
3. Articolul 8 se modifică după cum urmează:
(a)
primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:" Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a în scopul de a acorda posibilități suplimentare de import în timpul unui anumit an contingentar, atunci când, în situații speciale, sunt necesare importuri de cantități suplimentare în afara celor prevăzute în anexa V privind una sau mai multe categorii de produse. Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul primului paragraf. Comisia adoptă o decizie în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea unei cereri din partea unui stat membru."
(b)
penultimul paragraf se elimină.
4. Articolul 10 se modifică după cum urmează:
(a)
la alineatul (7), litera (b) se elimină;
(b)
alineatul (13) se înlocuiește cu următorul text:" (13) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a privind măsurile prevăzute la alineatele (3) și (9). Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat. Comisia adoptă o decizie în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea unei cereri din partea unui stat membru."
5. Articolul 10a se modifică după cum urmează:
(a)
alineatul (2a) se elimină;
(b)
alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:" (3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a privind măsurile prevăzute la alineatul (1), cu excepția deschiderii consultărilor, astfel cum se prevede la alineatul (1) litera (a). Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat."
6. La articolul 13 alineatul (3) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:"
Comisia decide în privința aplicării unui sistem de supraveghere a priori sau a posteriori. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a privind impunerea sistemului de supraveghere a priori.
Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul celui de-al doilea paragraf.
"
7. Articolul 15 se modifică după cum urmează:
(a)
alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:" (3) În cazul în care Uniunea și țara furnizoare nu ajung la o soluție satisfăcătoare în termenul precizat la articolul 16 și Comisia constată că există dovezi clare de eludare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16a pentru a deduce din limitele cantitative un volum echivalent de produse originare din țara furnizoare respectivă. Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat."
(b)
alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:" (5) În plus, atunci când există dovada implicării unor teritorii ale țărilor terțe care sunt membre OMC, dar care nu sunt prevăzute în anexa V, Comisia solicită consultări cu țara sau țările terțe respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16, pentru a adopta măsurile corespunzătoare pentru soluționarea problemei. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a pentru a introduce limite cantitative pentru țara sau țările terțe respective sau pentru a contracara situația menționată la alineatul (1). Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat."
7a.La articolul 16 alineatul (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
(1)Comisia, acționând în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 17 alineatul (1a), conduce consultările menționate în prezentul regulament conform următoarelor norme:₫
[AM 9]
8. Se introduc următoarele articole:
₫Articolul 16a
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2) Delegarea de competență menționată la articolul 2 alineatul (6), articolul 6 alineatul (2), articolul 8, articolul 10 alineatul (13), articolul 10a alineatul (3), articolul 13 alineatul (3), articolul 15 alineatele (3) și (5) și articolul 19 din prezentul regulament,la articolul 4 alineatul (3) din anexa IV și articolul 2şiarticolul 3 alineatul (1) și articolul (3) din anexa VII la prezentul regulament se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminatăcinci ani de la …(15). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. [AM 10]
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatul (6), articolul 6 alineatul (2), articolul 8, articolul 10 alineatul (13), articolul 10a alineatul (3), articolul 13 alineatul (3), articolul 15 alineatele (3) și (5) și articolul 19 din prezentul regulament, la articolul 4 alineatul (3) din anexa IV și la articolul 2şi articolul 3 alineatele (1) și (3) din anexa VII la prezentul regulament poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 2 alineatul (6), articolul 6 alineatul (2), articolul 8, articolul 10 alineatul (13), articolul 10a alineatul (3), articolul 13 alineatul (3), articolul 15 alineatele (3) și (5) și articolul 19 din prezentul regulament, la articolul 4 alineatul (3) din anexa IV și la articolul 2şi articolul 3 alineatele (1) și (3) din anexa VII la prezentul regulament intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 lunipatru luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 11]
Articolul 16b
Procedura de urgență
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.
(2) Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 16a alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau Consiliu
"
8a.La articolul 17, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
(1a)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Comitetul consultativ își prezintă avizul în termen de o lună de la sesizare. [AM 12]
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Comitetul de examinare își prezintă avizul în termen de o lună de la sesizare. [AM 13]
(2a)În cazul în care avizul comitetului trebuie să fie obținut prin procedură scrisă, aceasta se încheie fără rezultat dacă, în termenul-limită pentru prezentarea avizului, președintele comitetului ia o decizie în acest sens sau acest lucru este cerut de majoritatea membrilor comitetului.₫
[AM 14]
8b.Articolul 17a se elimină. [AM 15]
9. Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:
₫Articolul 19
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a pentru a modifica anexele relevante, dacă este necesar, pentru a ține seama de încheierea, modificarea sau expirarea acordurilor, protocoalelor sau înțelegerilor cu țări terțe sau modificările aduse reglementărilor Uniunii privind statisticile, regimul vamal sau regimul comun de import
"
9a.Se introduce următorul articol:"
Articolul 19a
Raport
(1)Comisia prezintă semestrial Parlamentului European un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament.
(2)Raportul conține informații cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament.
(3)În termen de o lună de la prezentarea raportului de către Comisie, Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune ad-hoc a comisiei sale competente pentru a prezenta și a explica orice aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.
(4)Comisia dă publicității raportul la cel târziu șase luni de la prezentarea acestuia Parlamentului European.₫
[AM 16]
10. La articolul 4 din anexa IV, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
₫(3) Atunci când s-a stabilit că dispozițiile prezentului regulament au fost încălcate și cu acordul țării sau țărilor furnizoare în cauză, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a din prezentul regulament privind modificarea anexelor relevante la prezentul regulament, necesare pentru prevenirea repetării unei astfel de încălcări.
Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b din prezentul regulament se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
"
11. În anexa VII, articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:"
₫Articolul 2
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a din prezentul regulament pentru a supune reimporturile cărora nu li se aplică prezenta anexă la limitele cantitative specifice, cu condiția ca produsele în cauză să facă obiectul limitelor cantitative stabilite la articolul 2 din prezentul regulament.
Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b din prezentul regulament se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.₫
"
12. În anexa VII, articolul 3 se modifică după cum urmează:
(a)
alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:" (1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a din prezentul regulament pentru a efectua transferuri între categorii și utilizarea în avans sau reportul unei părți din limitele cantitative specifice de la un an la altul. Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b din prezentul regulament se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat."
(b)
alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:" (3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a din prezentul regulament pentru a ajusta limitele cantitative specifice în cazul în unei necesități de importuri suplimentare. Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b din prezentul regulament se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat."
2.Regulamentul (CE) nr. 517/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse textile din anumite țări terțe, care nu sunt reglementate de acorduri, protocoale sau alte înțelegeri bilaterale sau de alte regimuri comunitare specifice de import(16)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 517/94, pentru a asigura funcționarea adecvată a sistemului de gestionare a importurilor de anumite produse textile care nu sunt reglementate de acorduri, protocoale sau alte înțelegeri bilaterale sau de alte regimuri specifice de import ale Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 TFEUar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește schimbările necesare în anexele la prezentul regulament.Mai mult, Comisia este împuternicită să adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a regulamentului respectiv în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 517/94 se modifică după cum urmează:
-1.Se introduc următoarele considerente 22a, 22b şi 22c:"
₫Întrucât pentru a asigura funcționarea adecvată a sistemului de gestionare a importurilor de anumite produse textile care nu sunt reglementate de acorduri, protocoale sau alte înțelegeri bilaterale sau de alte regimuri specifice de import ale Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor, modificarea regimurilor de import și aplicarea măsurilor de salvgardare și a măsurilor de supraveghere în conformitate cuprezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Comisia ar trebui să furnizeze informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate. În acest sens, Comisia ar trebui să garanteze că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European în viitor; [AM 17]
Întrucât, pentru a asigura condiţii uniforme pentru adoptarea mai multor măsuri de punere în aplicare a prezentului Regulament, ar trebui conferite competenţe de executare Comisiei. Aceste măsuri ar trebui exercitate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie*; [AM 18]
Întrucât este oportun să se recurgă la procedura de consultare pentru adoptarea de măsuri de supraveghere, având în vedere efectele acestor măsuri și logica lor secvențială în legătură cu adoptarea de măsuri de salvgardare definitive [AM 19]
* JO L 55, 28.2.2011, p. 13.₫
"
1. La articolul 3, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
(3) Toate produsele textile enumerate în anexa V și originare din țările care sunt indicate în aceasta pot fi importate în Uniune în măsura în care a fost introdusă o limită cantitativă anuală de către Comisie. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a modifica anexele relevante în conformitate cu articolul 25a privind instituirea acestor limite cantitative anuale.
"
2.
Articolul 5 se modifică după cum urmează:
(a)
alineatul (1) se elimină; [AM 20]
(b)
alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:" (2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a privind măsurile necesare pentru adaptarea anexelor III-VII."
2a.
Articolul 7 se modifică după cum urmează:
(a)
la alineatul (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:" (1)Dacă Comisia crede că există suficiente dovezi pentru a justifica o investigație cu privire la condițiile importurilor de produse menționate la articolul 1, Comisia:₫;"
[AM 21]
(b)
la alineatul (2) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:" ₫(2) Pe lângă informațiile furnizate în temeiul articolului 6, Comisia caută să obțină orice informație pe care o consideră necesară și, atunci când crede de cuviință, depune eforturi pentru a verifica această informație la importatori, comercianți, agenți, producători, asociații și organizații comerciale.»"
[AM 22]
2b.La articolul 8, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
₫(2) Dacă Comisia este de părere că nu sunt necesare măsuri de protecție sau că supravegherea de către Uniune este inutilă, publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o comunicare informând că investigațiile sunt închise și precizând principalele concluzii ale investigațiilor.»
"
[AM 23]
2c.Articolul 11 se modifică după cum urmează:
(a)
la alineatul (1), literele (a) şi (b) se înlocuiesce cu următorul text:"
₫(a) să decidă instaurarea unei supravegheri a Uniunii a posteriori asupra anumitor importuri, conform procedurii de consultare prevăzute la articolul 25 alineatul (1a); [AM 24]
(b)
să decidă, în scopul de a supraveghea evoluția acestor importuri, să supună anumite importuri unei supravegheri a Uniunii prealabile, în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 25 alineatul (1a).»;
"
[AM 25]
(b)
la alineatul (2), literele (a) şi (b) se înlocuiesc cu următorul text:"
₫(a) să decidă instaurarea unei supravegheri a Uniunii a posteriori asupra anumitor importuri, conform procedurii de consultare prevăzute la articolul 25 alineatul (1a); [AM 26]
(b)
să decidă, în scopul de a supraveghea evoluția acestor importuri, să supună anumite importuri unei supravegheri a Uniunii prealabile, în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 25 alineatul (1a).»
[AM 27]
3. La articolul 12, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: ₫(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a privind măsurile stabilite la alineatele (1) și (2)."
4. Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:"
₫Articolul 13
Atunci când motive de maximă urgență impun acest lucru, în cazul în care Comisia constată, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 12 alineatele (1) și (2) și consideră că o anumită categorie de produse enumerate în anexa I și care nu sunt supuse restricțiilor cantitative ar trebui supusă unor limite cantitative sau unor măsuri de supraveghere prealabilă sau ulterioară, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25b pentru a impune măsurile stabilite la articolul 12 alineatele (1) și (2).₫
"
4a.La articolul 15, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:"
În conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 25 alineatul (1a), la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, în cazul în care situația prevăzută la articolul 12 alineatul (2) riscă să se producă, Comisia poate:₫
[AM 28]
5. La articolul 16 al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
₫Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a privind măsurile stabilite la primul paragraf.
Atunci când o întârziere în impunerea de măsuri ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 25b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul celui de-al treilea paragraf.
"
6. La articolul 25, alineatele (2), (3) şi (4) se înlocuiesc cu următorul text:"
(1a)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Comitetul consultativ își prezintă avizul în termen de o lună de la sesizare. [AM 29]
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Comitetul de examinare își prezintă avizul în termen de o lună de la sesizare. [AM 30]
(3)În cazul în care avizul comitetului trebuie să fie obținut prin procedură scrisă, aceasta se încheie fără rezultat dacă, în termenul-limită pentru prezentarea avizului, președintele comitetului ia o decizie în acest sens sau acest lucru este cerut de majoritatea membrilor comitetului.₫
[AM 31]
7. Se introduc următoarele articole:
₫Articolul 25a
(1) Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2) Delegarea de competență menționată la articolul 3 alineatul (3), articolul 5 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolele 13, 16 și 28 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminatăcinci ani de la …(17). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.[AM 32]
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (3), articolul 5 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolele 13, 16 și 28 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 3 alineatul (3), articolul 5 alineatul (2), articolul 12 alineatul (3), articolele 13, 16 și 28 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de 2 lunipatru luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 33]
Articolul 25b
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.
(2) Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 25a alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau Consiliu.
"
7a.Se introduce următorul articol:"
Articolul 26a
(1)Comisia prezintă semestrial Parlamentului European un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament.
(2)Raportul conține informații cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament.
(3)În termen de o lună de la prezentarea raportului de către Comisie, Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune ad-hoc a comisiei sale competente pentru a prezenta și a explica orice aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.
(4)Comisia dă publicității raportul la cel târziu șase luni de la prezentarea acestuia Parlamentului European.₫
[AM 34]
8. Articolul 28 se înlocuiește cu următorul text:
₫Articolul 28
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 25a pentru a modifica anexele relevante, dacă este necesar, pentru a ține seama de încheierea, modificarea sau expirarea acordurilor sau înțelegerilor cu țări terțe sau modificările aduse reglementărilor Uniunii privind statisticile, regimul vamal sau regimul comun de import
"
3.Regulamentul (CE) nr. 953/2003 al Consiliului din 26 mai 2003 pentru evitarea deturnării spre țările Uniunii Europene a anumitor medicamente esențiale(18)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 953/2003, în scopul de a adăuga produse pe lista de produse reglementate de regulamentul respectiv, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în scopul de a modifica anexa la regulamentul respectiv. În consecință,
Regulamentul (CE) nr. 953/2003 se modifică după cum urmează:
-1.Considerentul 12 se înlocuieşte cu următorul text:"
(12)În scopul de a adăuga produse pe lista de produse reglementate de prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Comisia ar trebui să furnizeze informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate. În acest sens, Comisia ar trebui să garanteze că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European în viitor.₫
[AM 35 şi 36]
1. Articolul 4 se modifică după cum urmează:
(a)
alineatele (3) şi (4) se înlocuiesc cu următorul text:
₫(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 5 pentru a determina dacă un produs îndeplinește sau nu criteriile prevăzute în prezentul regulament.
Atunci când o întârziere a acțiunilor ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 5a se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
(4) Atunci când condițiile prevăzute în prezentul regulament sunt îndeplinite, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 5 pentru a adăuga produsul în cauză la anexa I cu ocazia următoarei actualizări. Solicitantul este informat despre decizia Comisiei în termen de 15 zile.
Atunci când o întârziere a acțiunilor ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 5a se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
"
(b)
alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:" (9) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 5 pentru a modifica anexele II, III și IV în cazul în care este necesar, ținând cont, printre altele, de experiența dobândită în urma aplicării sale sau pentru a răspunde la o criză în domeniul sănătății. Atunci când o întârziere a acțiunilor ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 5a se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat."
2. Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:"
₫Articolul 5
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2) Delegarea de competență menționată la articolul 4 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminatăcinci ani de la …(19). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.[AM 37]
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 4 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 4 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 lunipatru luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.₫.
"
[AM 38]
3. Se introduce următorul articol:"
₫Articolul 5a
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.
(2) Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 5 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau Consiliu₫.
"
4. La articolul 11, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:"
(2) Comisia prezintă în mod periodicde două ori pe an rapoarte Parlamentului European și Consiliului privind volumele exportate cu prețuri diferențiate, inclusiv privind volumele exportate în cadrul unui acord de parteneriat convenit între producător și guvernul unei țări de destinație. În raport se analizează lista țărilor și a bolilor respective și criteriile generale pentru punerea în aplicare a articolului 3. [AM 39]
(3)În termen de o lună de la prezentarea raportului de către Comisie, Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune ad-hoc a comisiei sale competente pentru a prezenta și a explica orice aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului regulament. [AM 40]
(4)Comisia dă publicității raportul la cel târziu șase luni de la prezentarea acestuia Parlamentului European și Consiliului.₫
[AM 41]
4.Regulamentul (CE) nr. 673/2005 al Consiliului din 25 aprilie 2005 de instituire de drepturi vamale suplimentare la importurile anumitor produse originare din Statele Unite ale Americii(20)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 673/2005, pentru a efectua ajustările necesare măsurilor prevăzute în regulamentul respectiv, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările respective.
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 673/2005 se modifică după cum urmează:
-1.Considerentul 7 se înlocuiește cu următorul text:
₫(7)În vederea adaptării necesare a măsurilor prevăzute de prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea ratei taxei suplimentare sau a listelor din anexele I și II în conformitate cu prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cadrul activității sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să se asigure că documentele relevante sunt transmise simultan, la timp și în mod corespunzător Parlamentului European și Consiliului. Comisia ar trebui să furnizeze informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate. În acest sens, Comisia ar trebui să garanteze că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European în viitor.»
[AM 42]
1. La articolul 3, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
₫(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 4 pentru a efectua ajustări și modificări în temeiul prezentului articol.
Atunci când, în cazul unor ajustări și modificări ale anexelor, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 4a se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
"
2. Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:"
₫Articolul 4
(1) Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2) Delegarea de competență menționată la articolul 3 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminatăde cinci ani de la …(21). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.[AM 43]
(3) Delegarea competențelor menționată la articolul 3 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 lunipatru luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.₫
"
[AM 44]
3. Se introduce următorul articol 4a:"
₫Articolul 4a
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.
(2) Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 4 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau Consiliu₫.
"
3a.Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:"
₫Articolul 7
Comisia trimite Parlamentului European și Consiliului o propunere cu privire la abrogarea prezentului regulament atunci când Statele Unite ale Americii vor fi implementat cu succes recomandarea organismului de soluționare a litigiilor al OMC.₫
[AM 45]
5.Regulamentul (CE) nr. 1342/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 privind aplicarea unor restricții asupra importurilor de anumite produse din oțel din Federația Rusă(22)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 1342/2007, pentru a permite administrarea eficientă prin adoptarea ajustărilor la restricțiile asupra importurilor de anumite produse din oțel, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările la anexa V.
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 1342/2007 se modifică după cum urmează:
-1.Se introduce următorul considerent:
Pentru a permite administrarea eficientă prin adoptarea ajustărilor la restricțiile asupra importurilor de anumite produse din oțel, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările la anexa V. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Comisia ar trebui să furnizeze informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate. În acest sens, Comisia ar trebui să garanteze că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European în viitor.₫
[AM 46]
1. Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:
₫Articolul 5
În sensul aplicării articolului 3 alineatele (3) și (4) și al celui de-al doilea paragraf de la articolul 10 alineatul (1) din acord, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 31a din prezentul regulament pentru a efectua ajustările necesare ale limitelor cantitative stabilite în anexa V.
Atunci când o întârziere a acțiunilor ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 31b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.
"
2. La articolul 6, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:"
(3) În cazul în care Uniunea și Federația Rusă nu ajung la o soluție satisfăcătoare și în cazul în care Comisia constată că există dovezi clare de eludare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 31a privind ajustările la anexa V în scopul de a deduce din limitele cantitative un volum echivalent de produse originare din Federația Rusă.
Atunci când o întârziere a acțiunilor ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 31b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
"
3. Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:"
Atunci când o decizie privind încadrarea adoptată în conformitate cu procedurile în vigoare ale Uniunii menționate la articolul 11 implică un grup de produse care fac obiectul unei limite cantitative, dacă este necesar, Comisia inițiază, fără întârziere, consultări în conformitate cu articolul 9, în scopul de a ajunge la un acord privind eventualele ajustări necesare pentru limitele cantitative corespunzătoare prevăzute în anexa V. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în acest scop, în conformitate cu articolul 31a privind ajustările la anexa V.
"
4. Următoarele articole se introduc după titlul capitolului IV:"
₫Articolul 31a
(1) Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2) Delegarea de competență menționată la articolul 5, la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 12 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminatăde cinci ani de la …(23). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.[AM 47]
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 5, la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 12 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 5, cu articolul 6 alineatul (3) și cu articolul 12 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 lunipatru luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 48]
Articolul 31b
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.
(2) Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 31a alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau Consiliu.₫.
"
6.Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic(24)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 1528/2007, în vederea realizării de adaptări tehnice la regimurile aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP), competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările de ordin tehnic la regulamentul respectiv.
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 se modifică după cum urmează:
-1.Se introduce următorul considerent:"
(16a)În vederea adaptării dispozițiilor necesare pentru aplicarea prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexei I în scopul adăugării ori eliminării unor regiuni sau state și în ceea ce privește modificările de ordin tehnic la anexa II devenite necesare ca urmare a aplicării anexei respective. Este deosebit de important ca, în cadrul activității sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să se asigure că documentele relevante sunt transmise simultan, la timp și în mod corespunzător Parlamentului European și Consiliului. Comisia ar trebui să furnizeze informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate. În acest sens, Comisia ar trebui să garanteze că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European în viitor.₫
[AM 49]
-1a.Articolul 2 se modifică după cum urmează:
(a)
alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
₫(2) Comisia modifică anexa I prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 24a, pentru a adăuga regiuni sau state din grupul statelor ACP cu care au fost finalizate negocierile privind încheierea unui acord între Uniune și regiunea respectivă sau statul respectiv care îndeplinește cel puțin cerințele articolului XXIV din GATT 1994.
[AM 50]
(b)
la alineatul (3), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:
(3)Statul sau regiunea respectivă rămâne pe lista cuprinsă în anexa I, cu excepția cazului în care Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 24a prin care modifică anexa I pentru a exclude o regiune sau stat din anexa respectivă, în special dacă:
[AM 51]
1. La articolul 4,alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
Comisia, asistată de Comitetul Codului Vamal constituit prin Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (1) monitorizează punerea în aplicare a dispozițiilor anexei II.
(4) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul [a se introduce numărul articolului (articolelor) de stabilire a procedurii pentru adoptarea actelor delegate, în prezent articolele 24a - 24c din propunerea COM (2011) 82 final]articolul 24a privind modificări de ordin tehnic la anexa II necesare ca urmare a aplicării anexei respective. [AM 52]
(5) Deciziile privind gestionarea anexei II pot fi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 247 și 247a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 *.
* JO L 302, 19.10.1992, p. 1.
"
2. Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:"
₫Articolul 23
Adaptarea la progresul tehnic
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul [a se introduce numărul articolului (articolelor) de stabilire a procedurii pentru adoptarea actelor delegate, în prezent articolele 24a - 24c din propunerea COM (2011) 82 final]articolul 24a privind modificări de ordin tehnic ale articolelor 5 și 8 – 22, care pot fi impuse de diferențele existente între prezentul regulament și acordurile semnate, care se aplică cu titlu provizoriu sau încheiate, în conformitate cu articolul 218 din TFUE, cu regiunile sau statele enumerate în anexa I.₫
"
[AM 53]
2a.Se introduce următorul articol:"
₫Articolul 24a
Exercitarea delegării
(1)Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2)Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 2 alineatele (2) și (3), la articolul 4 alineatul (4) și la articolul 23 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la …(25). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3)Delegarea de competențe menționată la articolul 2 alineatele (2) și (3), articolul 4 alineatul (4) și articolul 23 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
(4)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
(5)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatele (2) și (3), al articolului 4 alineatul (4) și al articolului 23 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu patru luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.₫
"
[AM 54]
7.Regulamentul (CE) nr. 55/2008 al Consiliului din 21 ianuarie 2008 de introducere a unor preferințe comerciale autonome pentru Republica Moldova și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 980/2005 și a Deciziei 2005/924/CE a Comisiei(26)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 55/2008, pentru a permite ajustarea regulamentului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările necesare pentru a se ține cont de modificările aduse codurilor vamale sau de încheierea acordurilor cu Moldova.
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 55/2008 se modifică după cum urmează:
-1.Se introduce următorul considerent:"
(12a)Pentru a permite ajustarea prezentului regulamentul, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările necesare pentru a se ține cont de modificările aduse codurilor vamale sau de încheierea acordurilor cu Moldova. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Comisia ar trebui să furnizeze informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate. În acest sens, Comisia ar trebui să garanteze că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European în viitor.₫
[AM 55]
1. Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:
₫Articolul 7
Atribuirea competențelor
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 8b, pentru a realiza modificările și ajustările necesare la dispozițiile prezentului regulament, ca urmare a:
(a)
modificărilor codurilor din Nomenclatura Combinată și ale subdiviziunilor TARIC;
(b)
încheierii altor acorduri între Uniune și Moldova.
"
2. Se introduce următorul articol 8b:"
₫Articolul 8b
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2) Delegarea de competență menționată la articolul 7 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminatăde cinci ani de la …(27). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.[AM 56]
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 7 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
5. Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 7 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 lunipatru luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.₫
"
[AM 57]
2a.Se introduce următorul articol:"
Articolul 12a
Raport
(1)Comisia prezintă semestrial Parlamentului European un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament.
(2)Raportul conține informații cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament.
(3)În termen de o lună de la prezentarea raportului de către Comisie, Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune ad-hoc a comisiei sale competente pentru a prezenta și a explica orice aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.
(4)Comisia dă publicității raportul la cel târziu șase luni de la prezentarea acestuia Parlamentului European.₫
[AM 58]
8.Regulamentul (CE) nr. 732/2008 al Consiliului din 22 iulie 2008 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011 și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 552/97 și (CE) nr. 1933/2006 și a Regulamentelor (CE) nr. 1100/2006 și (CE) nr. 964/2007 ale Comisiei(28)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 732/2008, pentru ca anexele sale să fie adaptate la progrese, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește anumite ajustări ale anexelor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.
Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 732/2008 se modifică după cum urmează:
1.La articolul 10, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
₫2.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27a pentru a decide, în urma examinării cererii, dacă acordă țării solicitante regimul special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe și dacă modifică în mod corespunzător anexa I.
Atunci când o întârziere a acțiunilor ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 27b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
"
2.La articolul 11, alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:"
8.Atunci când o țară este exclusă de ONU de pe lista țărilor cel mai puțin dezvoltate, aceasta este retrasă de pe lista beneficiarilor regimului. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27a în vederea eliminării unei țări din regim, prin modificarea anexei I și în vederea stabilirii unei perioade tranzitorii de cel puțin trei ani.
"
3.Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:"
₫Articolul 25
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 27a pentru a adopta modificări ale anexelor care sunt necesare:
(a)
datorită modificărilor aduse Nomenclaturii Combinate;
(b)
datorită modificărilor din statutul internațional sau clasificarea țărilor sau a teritoriilor;
(c)
datorită aplicării articolului 3 alineatul (2);
(d)
în cazul în care o țară a atins pragurile stabilite la articolul 3 alineatul (1).₫
"
4.Se introduc următoarele articole 27a și 27b:"
₫Articolul 27a
Exercitarea delegării
1.Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
2.Delegarea de competență menționată la articolul 10 alineatul (2), articolul 11 alineatul (8) și articolul 25 se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată.
3.Delegarea de competențe menționată la articolul 10 alineatul (2), articolul 11 alineatul (8) și articolul 25 poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
4.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
5.Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), articolul 11 alineatul (8) și articolul 25 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 27b
Procedura de urgență
1.Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.
2.Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 27a alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau Consiliu₫.
"
[AM 59]
9.Regulamentul (CE) nr. 1340/2008 al Consiliului din 8 decembrie 2008 privind comerțul cu anumite produse siderurgice între Comunitatea Europeană și Republica Kazahstan(29)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 1340/2008, pentru a permite administrarea eficientă a anumitor restricții, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările la anexa V.
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 1340/2008 se modifică după cum urmează:
-1.Se introduce următorul considerent:"
(9a)Pentru a permite administrarea eficientă a anumitor restricții, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările la anexa V. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Comisia ar trebui să furnizeze informații și documente complete cu privire la reuniunile sale cu experții naționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea și punerea în aplicare a actelor delegate. În acest sens, Comisia ar trebui să garanteze că Parlamentul European este implicat în mod corespunzător, pe baza celor mai bune practici rezultate din experiențele anterioare din alte domenii de politică, pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru controlul actelor delegate exercitat de Parlamentul European în viitor.₫
[AM 60]
1. La articolul 5, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
₫(3) În cazul în care Uniunea și Republica Kazahstan nu ajung la o soluție satisfăcătoare și în cazul în care Comisia constată că există dovezi clare de eludare, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16a în scopul de a deduce din limitele cantitative un volum echivalent de produse originare din Republica Kazahstan și să modifice anexa V în consecință.
Atunci când o întârziere a acțiunilor ar cauza un prejudiciu care ar fi dificil de reparat și, prin urmare, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 16b se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat.
"
2. Se introduc următoarele articole:"
₫Articolul 16a
(1) Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
(2) Delegarea de competență menționată la articolul 5 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminatăde cinci ani de la …(30). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.[AM 61]
(3) Delegarea competențelor menționată la articolul 5 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
(5) Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 lunipatru luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 62]
Articolul 16b
(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a folosit procedura de urgență.
(2) Fie Parlamentul European, fie Consiliul poate formula obiecții la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 16a alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei de a formula obiecții de către Parlamentul European sau Consiliu.₫
"
10.Regulamentul (CE) nr. 1215/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind introducerea unor măsuri comerciale excepționale în favoarea țărilor și teritoriilor participante și legate de procesul de stabilizare și de asociere pus în aplicare de către Uniunea Europeană(31)
În ceea ce privește Regulamentul (CE) nr. 1215/2009, pentru a permite ajustarea regulamentului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările necesare pentru a se ține cont de modificările aduse codurilor vamale sau de încheierea acordurilor cu țările și teritoriile reglementate de respectivul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.
Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
În consecință, Regulamentul (CE) nr. 1215/2009 se modifică după cum urmează:
1.Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:"
₫Articolul 7
Atribuirea competențelor
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 8b, pentru a realiza modificările și ajustările necesare la dispozițiile prezentului regulament, ca urmare a:
(a)
modificărilor codurilor din Nomenclatura Combinată și ale subdiviziunilor TARIC;
(b)
încheierii altor acorduri între Uniune și țările și teritoriile menționate la articolul 1.
"
2.Se introduce următorul articol 8b:"
₫Articolul 8b
Exercitarea delegării
1.Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.
2.Delegarea de competență menționată la articolul 7 se conferă Comisiei pe o perioadă de timp nedeterminată.
3.Delegarea de competențe menționată la articolul 7 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare încetează delegarea de competență specificată în respectiva decizie. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.
4.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.
5.Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 7 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici din partea Parlamentului European, nici a Consiliului în termen de 2 luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu 2 luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.₫
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 22 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1288/2009 al Consiliului (COM(2012)0298 – C7-0156/2012 – 2012/0158(COD))(1)
REGULAMENTUL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de modificare a Regulamentului (CE) nr. 850/98 al Consiliului pentru conservarea resurselor de pescuit prin măsuri tehnice de protecție a puietului de organisme marine și a Regulamentului (CE) nr. 1434/98 al Consiliului de specificare a condițiilor în care heringul poate fi descărcat la țărm în scopuri industriale, altele decât consumul uman direct
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1) Regulamentul (CE) nr. 1288/2009 al Consiliului din 27 noiembrie 2009 de stabilire a unor măsuri tehnice tranzitorii pentru perioada 1 ianuarie 2010 - 30 iunie 2011(4) și Regulamentul (UE) nr. 579/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 8 iunie 2011(5) prevăd continuarea a anumitor măsuri tehnice stabilite în Regulamentul (CE) nr. 43/2009 al Consiliului din 16 ianuarie 2009 de stabilire, pentru 2009, a posibilităților de pescuit și a condițiilor conexe pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește, aplicabile în apele comunitare și, pentru navele comunitare, în ape în care sunt necesare limitări ale capturilor(6) cu titlu tranzitoriu până la 31 decembrie 2012.
(2) Un nou cadru pentru măsurile tehnice de conservare este așteptat în perspectiva reformei în curs a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). Improbabilitatea ca acest nou cadru să intre în vigoare înainte de sfârșitul anului 2012 justifică extinderea aplicării acestor măsuri tehnice tranzitorii.
(3) Pentru a asigura continuarea conservării și a gestionării corespunzătoare a resurselor biologice marine, Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului din 30 martie 1998(7) ar trebui actualizat prin integrarea măsurilor tehnice tranzitorii în textul acestuia.
(3a)Pentru a asigura continuarea conservării și a gestionării corespunzătoare a resurselor biologice marine în Marea Neagră, dimensiunea minimă pentru debarcare și dimensiunea minimă a ochiurilor de plasă pentru pescuitul de calcan, astfel cum au fost stabilite anterior în legislația Uniunii, ar trebui încorporate în Regulamentul (CE) nr. 850/98.
▌
(5) Ar trebui menținută interzicerea respingerii selective în toate zonele ICES pentru a reduce aruncarea înapoi în mare a speciilor care fac obiectul cotelor.
(5a)În temeiul consultărilor purtate între Uniune, Norvegia și Insulele Feroe în 2009, în vederea reducerii capturilor nedorite, ar trebui introdusă interdicția de eliberare sau aruncare în mare a anumitor specii, precum și condiția schimbării zonei de pescuit atunci când 10 % din captură conține pește sub dimensiunile minime.
(5b)Având în vedere avizul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), ar trebui menținute restricțiile cu privire la debarcare sau la păstrarea la bord a heringului capturat în diviziunea ICES IIa.
(6) Având în vedere avizul CSTEP, menținerea unei zone delimitate în vederea protejării heringului reproducător în diviziunea ICES VIa nu mai este necesară pentru a asigura exploatarea durabilă a respectivei specii, astfel încât delimitarea ar trebui abrogată.
(7) În conformitate cu avizul CSTEP care evidențiază existența unei legături între disponibilitatea scăzută a stocului de uvă și capacitatea scăzută de reproducere a pescărușilor Rissa tridactyla, ar trebui menținută o zonă delimitată în subzona ICES IV, cu excepția unor activități de pescuit limitate în fiecare an pentru monitorizarea stocului.
(8) Având în vedere avizul CSTEP, ar trebui să fie posibilă autorizarea utilizării de unelte care nu prind langustină în anumite zone în care pescuitul acestei specii este interzis.
▌
(11) Având în vedere avizul CSTEP, ar trebui menținută o zonă delimitată pentru protecția puietului de eglefin în diviziunea ICES VIb.
(11a)Având în vedere avizele ICES și CSTEP, pentru a contribui la conservarea stocurilor de pește, ar trebui menținute anumite măsuri tehnice de conservare în apele de la vest de Scoția (diviziunea ICES VIa) pentru protejarea stocurilor de cod, eglefin și merlan.
(11b)Având în vedere avizul CSTEP, ar trebui permisă utilizarea undițelor de mână și a dandinetelor automate pentru codul saithe în diviziunea ICES VIa.
(11c)Având în vedere avizul CSTEP privind distribuția spațială a codului în diviziunea ICES VIa, care arată că marea majoritate a capturilor de cod este realizată la nord de 590N, ar trebui permisă utilizarea setcilor la sud de această linie.
(11d)Având în vedere avizul CSTEP, ar trebui permisă utilizarea setcilor pentru rechinul-pestriț în diviziunea ICES VIa.
(11e)Caracterul adecvat al caracteristicilor uneltelor specificate în derogarea de la pescuitul cu traule, cu năvoade de fund sau cu unelte similare în diviziunea ICES VIa ar trebui revizuit periodic ținând cont de avizul științific, în vederea modificării sau a revocării acestora.
(11f)Având în vedere avizul CSTEP, ar trebui introdusă o zonă delimitată pentru protecția puietului de cod în diviziunea ICES VIa.
(11g)Caracterul adecvat al interdicției privind pescuitul de cod, eglefin și merlan în subzona ICES VI ar trebui revizuit periodic ținând cont de avizul științific, în vederea modificării sau a abrogării sale.
(11h)Având în vedere avizele ICES și CSTEP, ar trebui menținute măsurile de protejare a stocurilor de cod din Marea Celtică (diviziunile ICES VIIf, g).
(12) Având în vedere avizul CSTEP, ar trebui menținute măsurile de protecție a speciilor de mihalț-de-mare albastru din diviziunea ICES VIa, în perioada lor de reproducere.
(13) Ar trebui menținute măsurile stabilite în 2011 de către Comisia pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) pentru protecția sebastei în apele internaționale din subzonele ICES I și II.
(14) Ar trebui menținute măsurile stabilite de NEAFC în 2011 pentru protecția sebastei în Marea Irminger și în apele adiacente.
(15) Având în vedere avizul CSTEP, pescuitul cu traul lateral care utilizează curent electric în impulsuri ar trebui să fie permis în continuare în diviziunile ICES IVc și IVb sud, în anumite condiții.
(16) În temeiul consultărilor purtate între Uniune, Norvegia și Insulele Feroe în 2009, anumite măsuri de limitare a capacităților de manipulare și descărcare a capturii navelor de pescuit de fund care vizează macrou, hering și stavrid negru în Atlanticul de Nord-Est ▌ar trebui puse în aplicare cu titlu permanent.
(17) Având în vedere avizul ICES, ar trebui menținute măsurile tehnice de conservare pentru protecția stocurilor de cod adult din Marea Irlandei în timpul sezonului de reproducere.
(17a)Având în vedere avizul CSTEP, ar trebui permisă utilizarea sitelor de sortare într-o zonă limitată din diviziunea ICES VIIa.
(18) Având în vedere avizul CSTEP, pescuitul cu setci și plase de încurcare în diviziunile ICES IIIa, VIa, VIb, VIIb, VIIc, VIIj, VIIk și subzonele ICES VIII, IX, X și XII la est de 27°V, în ape cu o adâncime cartografiată mai mare de 200 m, dar nu mai mare de 600 m, ar trebui permis numai în anumite condiții care să asigure protecția speciilor marine de mare adâncime sensibile din punct de vedere biologic.
(18a)Este important să se clarifice interacțiunea dintre diferitele regimuri aplicabile pescuitului cu setci, în special în subzona ICES VII. Mai concret, ar trebui clarificat faptul că derogarea pentru pescuitul cu setci cu o dimensiune a ochiului de plasă egală sau mai mare de 100mm în diviziunile ICES IIIa, IVa, Vb, VIa, VIb, VII b, c, j și k, precum şi condițiile specifice referitoare la această derogare, se aplică doar în ape cu o adâncime cartografiată mai mare de 200 de metri și mai mică de 600 de metri și că, în consecință, normele implicite referitoare la fiecare dimensiune a ochiului de plasă și la compoziția capturilor care figurează în Regulamentul (CE) nr. 850/98 se aplică în diviziunile ICES VIIa, VIId, VIIe, VIIf, VIIg și VIIh, precum și în apele cu o adâncime cartografiată mai mică de 200 de metri în diviziunile ICES IIIa, IVa, Vb, VIa, VIb, VIIb, c, j și k.
(18b)Având în vedere avizul CSTEP, ar trebui permisă utilizarea setcilor cu sirec în subzona ICES IX în apele cu o adâncime mai mare de 200 de metri dar mai mică de 600 de metri.
(19) Utilizarea anumitor unelte selective ar trebui să fie permisă în continuare în Golful Biscaya pentru a asigura exploatarea durabilă a stocurilor de merluciu și de langustină și pentru a reduce capturile aruncate înapoi în mare din aceste specii.
(20) Ar trebui să rămână în vigoare restricțiile privind pescuitul în anumite zone în scopul protejării habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile din zona de reglementare NEAFC, adoptate de NEAFC în 2004, precum și cele privind pescuitul în anumite zone din diviziunile ICES VIIc, j, k și VIIIc, adoptate de Uniune în 2008.
(21) În conformitate cu avizul grupului comun de lucru Uniune/Norvegia privind măsurile tehnice, interzicerea pescuitului de hering, macrou sau șprot în weekend cu traule sau plase-pungă în Skagerrak și Kattegat nu mai contribuie la conservarea stocurilor de pește pelagic, ca urmare a modificărilor modelelor de pescuit. ▌În consecință, în temeiul consultărilor purtate între Uniune, Norvegia și Insulele Feroe în 2011, această interdicție ar trebui revocată.
(22) Din motive de claritate și pentru o reglementare mai eficientă, ar trebui eliminate unele dispoziții depășite.
(22a)Pentru a reflecta schimbarea modelelor de pescuit și adoptarea unor echipamente de pescuit mai selective, ar trebui menținute dimensiunile ochiurilor de plasă, speciile-țintă și procentajele de capturi necesare aplicabile în Skagerrak și Kattegat.
(23) Dimensiunile minime pentru scoica de Manila ar trebui revizuite în conformitate cu datele biologice.
(24) Pentru a contribui la conservarea caracatiței, în special pentru a proteja puietul, s-a stabilit o dimensiune minimă a caracatiței din capturile efectuate în apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția unor țări terțe și situate în regiunea Comitetului de pescuit în zona central-estică a Atlanticului (CECAF).
(24a)Ar trebui introdusă o măsură echivalentă pentru dimensiunea minimă pentru debarcare pentru hamsie în ceea ce privește numărul de pești pe kilogram, pentru a simplifica activitatea la bordul navelor care capturează această specie și pentru a facilita măsurile de control la țărm.
(25) Ar trebui menținute specificațiile cu privire la sita de sortare, care trebuie folosită pentru a reduce capturile accidentale în pescuitul de langustină din diviziunea ICES IIIa, subzona ICES VI și diviziunea ICES VIIa.
(26) Ar trebui menținute specificațiile privind panourile de plasă cu ochiuri pătrate utilizate în anumite condiții pentru pescuitul cu anumite echipamente remorcate în Golful Biscaya.
(27) Ar trebui permisă ▌utilizarea panourilor de 2m de plasă cu ochiuri pătrate pentru navele cu puterea motorului mai mică de 112 kW într-o zonă limitată din diviziunea ICES VIa.
(27a)Termenul „Comunitate”, folosit în partea dispozitivă a Regulamentului (CE) nr. 850/98, ar trebui modificat în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009.
(27b)Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a regulilor privind echipamentele care au o selectivitate crescută echivalentă pentru pescuitul langustinei în diviziunea ICES VIa și a regulilor privind excluderea anumitor activități de pescuit dintr-un stat membru de la aplicarea interdicției de a folosi setcile, plasele de încurcare sau setcile cu sirec în subzonele ICES VIII, IX, X în care nivelul capturilor aruncate înapoi în mare și al capturilor accidentale de rechini este foarte scăzut, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011(8).
▌
(29) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 850/98 ar trebui modificat în consecință.
(29a)Regulamentul (CE) nr. 1434/98 al Consiliului prevede condiții specifice în care heringul poate fi descărcat la țărm în scopuri industriale, altele decât consumul uman direct. O derogare specifică de la condițiile de debarcare a capturilor accidentale de hering prinse cu unelte cu ochiuri de dimensiuni mici în diviziunea ICES IIIa, subzona ICES IV și diviziunea ICES VIId, precum și în apele Uniunii din diviziunea ICES IIa, inclusă anterior în alte acte ale Uniunii, ar trebui să fie incorporată în respectivul regulament. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1434/98 ar trebui modificat în consecință,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 850/98
Regulamentul (CE) nr. 850/98 se modifică după cum urmează:
-1a.Se inserează următorul articol:"
Articolul 1a
La articolul 4 alineatul (2) litera (c), articolul 46 alineatul (1) litera (b) și în anexa I, nota de subsol 5, substantivul ₫comunitate», sau adjectivul corespunzător, se înlocuiește cu substantivul ₫uniune», sau adjectivul corespunzător, și se efectuează toate modificările necesare din punct de vedere gramatical ca urmare a respectivei modificări.
"
-1b.La articolul 2, se introduce următorul punct:"
(i)Regiunea 9
Toate apele Mării Negre care corespund subzonei geografice 29, astfel cum este definită în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1343/2011 a Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2011 privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană)*, precum și în Rezoluția CGPM/33/2009/2.
* JO L 347, 30.12.2011, p. 44.
"
-1c.La articolul 11 alineatul (1) se introduce următorul paragraf:"
Prezenta derogare se aplică fără a aduce atingere articolului 34b alineatul (2) litera (c).
-1d.Se inserează următorul articol:
Articolul 11a
În regiunea 9, dimensiunea minimă a ochiurilor de plasă pentru setcile de fund utilizate pentru capturarea calcanului este de 400mm.
"
▌
1d.Articolul 17 se înlocuieşte cu următorul text:"
Un organism marin este subdimensionat dacă dimensiunile sale sunt mai mici decât dimensiunile minime specificate în anexele XII și XIIa pentru speciile și zona geografică corespunzătoare.
"
1e.La articolul 19, se inserează următorul alineat:"
4.Alineatele (2) și (3) nu se aplică în regiunea 9.
"
2. Se inserează următorul titlu:"
TITLUL IIIa
MĂSURI DE REDUCERE A ARUNCĂRII CAPTURILOR ÎNAPOI ÎN MARE
Articolul 19a
Interzicerea respingerii selective
(1) Se interzice aruncarea înapoi în mare a speciilor care fac obiectul cotelor și care pot fi debarcate în mod legal în cursul operațiunilor de pescuit în regiunile 1, 2, 3 şi 4.
(2) Dispozițiile menționate la alineatul (1) nu aduc atingere obligațiilor prevăzute în prezentul regulament sau în oricare alt act juridic al Uniunii în domeniul pescuitului.
Articolul 19b
Dispoziții de continuare și interzicerea aruncării în mare înainte de strângerea completă a plasei
(1) În cadrul regiunilor 1, 2, 3 şi 4, în cazul în care cantitatea de macrou, hering sau stavrid negru sub dimensiunile minime depășește 10 % din cantitatea totală a capturilor obținute în urma unei lansări, nava își va schimba zona de pescuit.
(2)În cadrul regiunilor 1, 2, 3 şi 4 este interzisă eliberarea macroului, heringului sau a stavridului negru înainte ca plasa să fie strânsă în întregime la bordul unei nave de pescuit, având ca rezultat pierderea peștilor morți sau pe moarte.
"
3. La articolul 20 alineatul (1), litera (d) se elimină.;
3a. Se inserează următorul articol:"
Articolul 20a
Restricții privind pescuitul de hering în apele Uniunii din diviziunea ICES IIa
Este interzisă debarcarea sau păstrarea la bord a heringului capturat în apele Uniunii din diviziunea ICES IIa în perioadele de la 1 ianuarie la 28 februarie și de la 16 mai la 31 decembrie.
"
4. Articolul 29a se înlocuiește cu următorul text:"
Articolul 29a
Închiderea unei zone pentru pescuitul de uvă în subzona ICES IV
(1) Este interzisă debarcarea sau păstrarea la bord a uvelor capturate în zona geografică mărginită de coasta estică a Angliei și Scoției și delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
coasta estică a Angliei la latitudinea 55o30’N;
–
latitudine 55o30’N, longitudine 01o00’V;
–
latitudine 58o00’N, longitudine 01 o00’V;
–
latitudine 58o00’N, longitudine 02o00’V;
–
coasta estică a Scoției la longitudinea 02o00’V.
(2)Sunt permise activitățile de pescuit în scop științific pentru a monitoriza stocul de uvă în zonă și efectele închiderii zonei.
"
5. La articolul 29b, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"
(3) Prin derogare de la interdicția prevăzută la alineatul (1), pescuitul cu coșuri de creveți care nu capturează langustină este autorizat în regiunile geografice și în perioadele stabilite la alineatul respectiv.
"
6. Se inserează următoarele articole:"
Articolul 29c
Caseta pentru eglefin din Rockall în subzona ICES VI
(1) Orice activitate de pescuit de eglefin din Rockall, cu excepția celui cu paragate, este interzisă în zonele delimitate prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
57o00' N, 15o00' V
–
57o00' N, 14o00' V
–
56o30' N, 14o00' V
–
56o30' N, 15o00' V
–
57o00' N, 15o00' V
Articolul 29d
Restricțiile privind pescuitul de cod, eglefin și merlan în subzona ICES VI
(1) Este interzisă desfășurarea oricărei activități de pescuit de cod, eglefin și merlan în partea diviziunii ICES VIa care se află la est sau la sud de loxodromele care unesc secvențial următoarele coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
54o30' N, 10o35' V
–
55o20' N, 09o50' V
–
55o30' N, 09o20' V
–
56o40' N, 08o55' V
–
57o00' N, 09o00' V
–
57o20' N, 09o20' V
–
57o50' N, 09o20' V
–
58o10' N, 09o00' V
–
58o40' N, 07o40' V
–
59o00' N, 07o30' V
–
59o20' N, 06o30' V
–
59o40' N, 06o05' V
–
59o40' N, 05o30' V
–
60o00' N, 04o50' V
–
60o15' N, 04o00' V
(2) Orice navă de pescuit prezentă în zona menționată la alineatul (1) trebuie să se asigure că orice echipament de pescuit existent la bord este fixat și arimat în conformitate cu articolul 47 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului*.
(3) Prin derogare de la alineatul (1), este permisă desfășurarea de activități de pescuit în zona specificată la alineatul (1) utilizând plase fixe de coastă pe pari, drege pentru scoici Saint-Jacques, drege pentru midii, undițe de mână, echipament de pescuit la dandinetă, năvoade și năvoade de plajă, vârșe și coșuri pentru creveți, cu condiția:
(a)
să nu existe la bord și să nu fie utilizate alte unelte de pescuit decât plase fixe de coastă pe pari, drege pentru scoici Saint-Jacques, drege pentru midii, undițe de mână, echipament de pescuit la dandinetă, năvoade și năvoade de plajă, vârșe și coșuri pentru creveți; și
(b)
să nu fie păstrați la bord, debarcați sau aduși la țărm alți pești decât macrou, polac, cod saithe și somon, și nici alte cochiliacee decât moluște și crustacee.
(4) Prin derogare de la alineatul (1), este permisă desfășurarea de activități de pescuit în zonele prevăzute la alineatul respectiv utilizând plase cu dimensiuni ale ochiurilor de plasă mai mici de 55 mm, cu condiția:
(a)
să nu existe la bord nicio plasă cu o dimensiune a ochiurilor de plasă mai mare sau egală cu 55 mm; și
(b)
să nu fie păstrați la bord alți pești decât hering, macrou, sardine marocane, sardine, stavrid negru, șprot, putasu, caproide și specii din genul Argentina.
(4a)Prin derogare de la alineatul (1), este permisă desfășurarea de activități de pescuit în zonele prevăzute la alineatul respectiv utilizând setci cu dimensiuni ale ochiurilor de plasă mai mari de 120mm, cu condiția ca:
(a)
să fie utilizate doar în zona la sud de 59oN;
(b)
lungimea maximă a setcii utilizate să fie de 20km pentru fiecare navă;
(c)
timpul maxim de imersie să fie de 24 de ore și
(d)
merlanul și codul să reprezinte maximum 5 % din captură.
(4b)Prin derogare de la alineatul (1), este permisă desfășurarea de activități de pescuit în zonele prevăzute la alineatul respectiv utilizând setci cu dimensiuni ale ochiurilor de plasă mai mari de 90mm, cu condiția ca:
(c)
să fie utilizate doar în limita a trei mile nautice de la coastă și pe o perioadă de maximum 10 zile pe lună calendaristică;
(d)
lungimea maximă a setcii utilizate să fie de 1000 de metri;
(e)
timpul maxim de imersie să fie de 24 de ore și
(f)
rechinul-pestriț să reprezinte cel puțin 70% din captură.
(5) Prin derogare de la alineatul (1), este permis pescuitul de langustină în zona specificată la alineatul respectiv, cu condiția ca:
(a)
uneltele de pescuit utilizate să încorporeze o sită de sortare în conformitate cu anexa XIVa punctele 2-5, sau un panou de plasă cu ochiuri pătrate, astfel cum este descris în anexa XIVc, sau un alt echipament cu o selectivitate crescută echivalentă;
(b)
uneltele de pescuit să fie concepute cu o dimensiune minimă a ochiurilor de plasă de 80 mm;
(c)
langustina să reprezinte cel puțin 30 %, în greutate, din captura reținută.
▌
În temeiul unui aviz favorabil din partea CSTEP, Comisia adoptă acte de punere în aplicare, stabilind echipamentele care sunt considerate ca având o selectivitate crescută echivalentă în sensul literei (a).
(6) Alineatul (5) nu se aplică în zona delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
59o05' N, 06o45' V
–
59o30' N, 06o00' V
–
59o40' N, 05o00' V
–
60o00' N, 04o00' V
–
59o30' N, 04o00' V
–
59o05' N, 06o45' V
(7) Prin derogare de la alineatul (1), se permite pescuitul cu traule, năvoade de fund sau alte unelte similare în zona specificată la alineatul respectiv, cu condiția ca:
(a)
toate plasele aflate la bordul navei să fie concepute cu o dimensiune a ochiurilor de cel puțin 120 mm în cazul navelor cu o lungime totală de peste 15 metri și de cel puțin 110 mm în cazul oricăror alte nave;
▌
(c)
atunci când codul saithe reprezintă mai puțin de 90 % din captura reținută la bord, uneltele de pescuit utilizate să încorporeze un panou de plasă cu ochiuri pătrate, astfel cum este descris în anexa XIVc și
(d)
atunci când lungimea totală a navei este mai mică sau egală cu 15 metri, indiferent de cantitatea de cod saithe reținută la bord, unealta de pescuit utilizată să încorporeze un panou de plasă cu ochiuri pătrate, astfel cum este descris în anexa XIVd.
(7a)Cel târziu la 1 ianuarie 2015 și cel târziu la fiecare doi ani după această dată, Comisia evaluează, având în vedere avizul științific al CSTEP, caracteristicile uneltelor menționate la alineatul (7) și, după caz, transmite Parlamentului European și Consiliului o propunere de modificare a alineatului (7).
(8) Alineatul (7) nu se aplică în zona delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
59o05' N, 06o45' V
–
59o30' N, 06o00' V
–
59o40' N, 05o00' V
–
60o00' N, 04o00' V
–
59o30' N, 04o00' V
–
59o05' N, 06o45' V
(8a)Între 1 ianuarie și 31 martie și între 1 octombrie și 31 decembrie în fiecare an se interzice desfășurarea oricărei activități de pescuit în care se utilizează oricare dintre uneltele menționate la anexa I din Regulamentul (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a unui plan pe termen lung pentru rezervele de cod și zonele piscicole care exploatează aceste rezerve** în zona menționată în diviziunea ICES VIa delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate
–
longitudine 7o07 V, latitudine 55o25 N,
–
longitudine 7o00 V, latitudine 55o25 N,
–
longitudine 6o50V, latitudine 55o18 N,
–
longitudine 6o50V, latitudine 55o17 N,
–
longitudine 6o52 V, latitudine 55o17 N,
–
longitudine 7o07V, latitudine 55o25 N.
Comandantul navei maritime de pescuit sau oricare altă persoană aflată la bord nu încurajează și nici nu permit unei persoane aflate la bord să încerce să pescuiască, să debarce sau să dețină la bord pește capturat în zona menționată.
(9) Fiecare stat membru vizat pune în aplicare un program al observatorilor la bord în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie a fiecărui an pentru a eșantiona capturile și cantitățile aruncate înapoi în mare de navele care beneficiază de derogările prevăzute la alineatele (4a), (4b) (5 ) și (7). Programele observatorilor se desfășoară fără a aduce atingere obligațiilor stabilite în temeiul normelor respective și vizează estimarea capturilor de cod, eglefin și merlan și a cantităților aruncate înapoi în mare, cu o precizie de cel puțin 20 %.
(10) Statele membre vizate elaborează un ▌raport preliminar asupra valorii totale a capturilor și a cantităților aruncate înapoi în mare de către navele care fac obiectul programelor pentru observatori în fiecare an calendaristic şi înaintează acest raport Comisiei, cel târziu la data de ▌1 februarie a anului calendaristic următor.
(10a)Cel târziu la 1 ianuarie 2015 și cel târziu la fiecare doi ani după această dată, Comisia evaluează situația stocurilor de cod, eglefin și merlan în zona menționată la alineatul (1) având în vedere avizul științific al CSTEP și, după caz, transmite Parlamentului European și Consiliului o propunere de modificare a prezentului articol.
Articolul 29e
Restricțiile privind pescuitul de cod în subzona ICES VII
(1) În perioada 1 februarie - 31 martie în fiecare an este interzisă desfășurarea oricărei activități de pescuit în subzona ICES VII din zona formată din dreptunghiuri statistice ICES: 30E4, 31E4, 32E3. Această interdicție nu se aplică la mai puțin de șase mile marine de la linia de bază.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), este permisă desfășurarea de activități de pescuit utilizând plase fixe de coastă pe pari, drege pentru scoici Saint-Jacques, drege pentru midii, năvoade și năvoade de plajă, undițe de mână, echipament de pescuit la dandinetă, vârșe și coșuri pentru creveți în zona și perioadele de timp specificate la alineatul respectiv, cu condiția:
(j)
să nu existe la bord și să nu fie utilizate alte unelte de pescuit decât plase fixe de coastă pe pari, drege pentru scoici Saint-Jacques, drege pentru midii, năvoade și năvoade de plajă, undițe de mână, echipament de pescuit la dandinetă, vârșe și coșuri pentru creveți; și
(k)
să nu fie debarcați, păstrați la bord, sau aduși la țărm alți pești decât macrou, polac și somon, și nici alte cochiliacee decât moluște și crustacee.
(3) Prin derogare de la alineatul (1), este permisă desfășurarea de activități de pescuit în zonele prevăzute la alineatul respectiv utilizând plase cu dimensiuni ale ochiurilor de plasă mai mici de 55 mm, cu condiția:
(l)
să nu existe la bord nicio plasă cu o dimensiune a ochiurilor de plasă mai mare sau egală cu 55 mm; și
(m)
să nu fie păstrați la bord alți pești decât hering, macrou, sardine marocane, sardine, stavrid negru, șprot, putasu, caproide și specii din genul Argentina.
Articolul 29f
Norme speciale în vederea protejării mihalțului-de-mare albastru
(1) În perioada 1 martie - 31 mai în fiecare an este interzisă păstrarea la bord a oricărei cantități de mihalț-de-mare albastru care depășește 6 tone pentru fiecare ieșire în larg pentru pescuit în zonele diviziunii ICES VIa delimitate prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
(a)
marginea platformei continentale a Scoției
–
59o58' N, 07o00' V
–
59o55' N, 06o47' V
–
59o51' N, 06o28' V
–
59o45' N, 06o38' V
–
59o27' N, 06o42' V
–
59o22' N, 06o47' V
–
59o15' N, 07o15' V
–
59o07' N, 07o31' V
–
58o52' N, 07o44' V
–
58o44' N, 08o11' V
–
58o43' N, 08o27' V
–
58o28' N, 09o16' V
–
58o15' N, 09o32' V
–
58o15' N, 09o45' V
–
58o30' N, 09o45' V
–
59o30' N, 07o00' V
–
59o58' N, 07o00' V
(b)
marginea Rosemary bank
–
60o00' N, 11o00' V
–
59o00' N, 11º00' V
–
59º00' N, 09º00' V
–
59º30' N, 09º00' V
–
59º30' N, 10º00' V
–
60º00' N, 10º00' V
–
60o00' N, 11o00' V
fără a include zona delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
59o15' N, 10o24' V
–
59o10' N, 10o22' V
–
59o08' N, 10o07' V
–
59o11' N, 09o59' V
–
59o15' N, 09o58' V
–
59o22' N, 10o02' V
–
59o23' N, 10o11' V
–
59o20' N, 10o19' V
–
59o15' N, 10o24' V
(2) Atunci când o navă de pescuit intră sau iese din zonele menţionate la alineatul (1), comandantul acesteia consemnează în jurnalul de bord data, ora și locul intrării și ieșirii.
(3) În ambele zone menţionate la alineatul (1), în cazul în care o navă atinge cantitatea de 6 tone de mihalț-de-mare albastru, aceasta:
(n)
încetează imediat pescuitul și iese din zona în care se află;
(o)
nu poate reintra în niciuna dintre zone înainte de debarcarea capturii sale;
(p)
nu poate arunca în mare nicio cantitate de mihalț-de-mare.
(4) Observatorii menționați la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a cerințelor specifice de acces și a condițiilor asociate care se aplică pescuitului rezervelor de specii de adâncime*** care sunt numiți pe navele de pescuit prezente în una dintre zonele menționate la alineatul (1), în plus față de sarcinile lor menţionate la alineatul (4) din articolul respectiv, pentru eșantionarea adecvată a capturilor de mihalț-de-mare albastru, măsoară peștele din eșantioane și determină stadiul de maturitate sexuală a peștilor din sub-eșantion. Pe baza avizului CSTEP, statele membre stabilesc protocoale detaliate de eșantionare și de colaționare a rezultatelor.
(5) În perioada 15 februarie - 15 aprilie în fiecare an se interzice utilizarea traulelor de fund, a paragatelor și a setcilor într-o zonă delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
60o58.76' N, 27o27.32' V
–
60o56.02' N, 27o31.16' V
–
60o59.76' N, 27o43.48' V
–
61o03.00' N, 27o39.41' V
–
60o58.76' N, 27o27.32' V.
Articolul 29g
Măsuri pentru pescuitul de sebastă în apele internaționale din subzonele ICES I și II
(1) Pescuitul direcționat al sebastei în apele internaționale din subzonele ICES I și II este permis doar în perioada cuprinsă între 15 august și 30 noiembrie pentru nave care au mai fost implicate anterior în pescuitul de sebastă în zona de reglementare a NEAFC, astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1236/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 decembrie 2010 de stabilire a unui sistem de control și de asigurare a respectării aplicabil în zona reglementată de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est****.
(2) Navele își limitează capturile accidentale de sebastă în cadrul altor activități de pescuit la maximum 1 % din captura totală reținută la bord.
(3) Factorul de conversie care se aplică prezentării eviscerate și decapitate, inclusiv prezentării tăierii de tip japonez, a sebastei capturate în această zonă de pescuit este 1,70.
(4) Prin derogare de la articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1236/2010, comandanții navelor de pescuit implicate în astfel de activități de pescuit își raportează capturile zilnic.
(5) În plus față de dispozițiile articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1236/2010, autorizația de pescuit pentru sebastă este valabilă numai în cazul în care rapoartele transmise de către nave în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din regulamentul respectiv sunt consemnate în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul respectiv.
(6) Statele membre asigură colectarea informațiilor științifice de către observatori științifici prezenți la bordul navelor aflate sub pavilionul lor. Informațiile colectate includ cel puțin date reprezentative privind compoziția în funcție de sex, vârstă și lungime, pe adâncimi. Aceste informații sunt raportate ICES de către autoritățile competente din statele membre.
(7) Comisia informează statele membre asupra datei la care secretariatul NEAFC notifică părților contractante la NEAFC că TAC (captura totală admisibilă) a fost utilizată integral. De la data respectivă, statele membre interzic pescuitul direcționat de sebastă pentru navele aflate sub pavilionul lor.
Articolul 29h
Măsuri pentru pescuitul de sebastă în Marea Irminger și în apele adiacente
(1) Este interzisă captura de sebastă ▌în apele internaționale din subzona ICES V și în apele Uniunii din subzonele ICES XII și XIV cu excepția perioadei de la 10 mai la 31 decembrie în fiecare an și doar în zona delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84 (denumite în continuare ₫zona de conservare a sebastei»):
–
64°45' N, 28°30' V
–
62°50' N, 25°45' V
–
61°55' N, 26°45' V
–
61°00' N, 26°30' V
–
59°00' N, 30°00' V
–
59°00' N, 34°00' V
–
61°30' N, 34°00' V
–
62°50' N, 36°00' V
–
64°45' N, 28°30' V
(1a)Fără a aduce atingere alineatului (1), pescuitul de sebastă poate fi permis, în temeiul unui act juridic al Uniunii, în afara zonei de conservare a sebastei din Marea Irminger și în apele adiacente de la 10 mai la 31 decembrie în fiecare an pe baza unui aviz științific și cu condiția ca NEAFC să fi stabilit un plan de redresare pentru sebasta din respectiva zonă geografică. Participă la această activitate de pescuit doar navele Uniunii care au fost autorizate în mod corespunzător de statul membru de pavilion și care au transmis Comisiei notificarea în conformitate cu dispozițiile articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1236/2010.
(2) Este interzisă utilizarea traulelor cu o dimensiune a ochiurilor de plasă mai mică de 100 mm.
(3) Factorul de conversie care se aplică prezentării eviscerate și decapitate, inclusiv prezentării tăierii de tip japonez, a sebastei capturate în această zonă de pescuit este 1,70.
(4) Comandanții navelor de pescuit implicate în activități de pescuit din afara zonei de conservare a sebastei transmit zilnic raportul de capturi prevăzut la articolul 9 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1236/2010 după încheierea operațiunilor de pescuit din ziua calendaristică respectivă. Raportul indică capturile de la bord efectuate după ultima comunicare a capturilor.
(5) În plus față de dispozițiile articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 1236/2010, autorizația de pescuit pentru sebastă este valabilă numai în cazul în care rapoartele transmise de către nave sunt în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din regulamentul respectiv și sunt consemnate în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din regulamentul respectiv.
(6) Rapoartele menționate la alineatul (5) se realizează în conformitate cu normele relevante.
* JO L 343, 22.12.2009, p. 1.
** JO L 348, 24.12.2008, p. 20.
*** JO L 351, 28.12.2002, p. 6.
**** JO L 348, 31.12.2010, p. 17.
"
6a.La articolul 30, se inserează următorul alineat:"
(1a)Alineatul (1) nu se aplică regiunii 9.
"
7. Se inserează următorul articol:"
Articolul 31a
Pescuitul cu impulsuri electrice în diviziunile ICES IVc și IVb
(1) Prin derogare de la articolul 31, pescuitul cu traul lateral care utilizează curent electric în impulsuri este permis în diviziunile ICES IVc și IVb la sud de loxodroma trasată prin unirea următoarelor puncte, care se măsoară în conformitate cu sistemul de coordonate WGS84:
–
un punct de pe coasta de est a Regatului Unit, la 55o latitudine nordică,
–
apoi spre est, până la 55o latitudine nordică, 5o longitudine estică,
–
apoi spre nord, până la 56o latitudine nordică,
–
și, în cele din urmă, spre est, până la un punct de pe coasta de vest a Danemarcei, la latitudinea de 56o N.
(2) Pescuitul cu impulsuri electrice este permis numai atunci când:
(a)
cel mult 5 % din flota de traule laterale, per stat membru, utilizează traule cu impulsuri electrice;
(b)
energia electrică maximă în kW pentru fiecare traul lateral nu depășește lungimea în metri a tijei, înmulțită cu 1,25;
(c)
voltajul efectiv între electrozi nu depășește 15 V;
(d)
nava este echipată cu un sistem de gestionare computerizată automată care înregistrează energia maximă utilizată per tijă și voltajul efectiv între electrozi pentru cel puțin ultimele 100 de remorcări; numai persoanele autorizate pot modifica acest sistem de gestionare computerizată automată.
(e)
se interzice utilizarea unuia sau mai multor lanțuri pentru pescuit creveți în fața grandeii marginii de întinsură.
"
8. Se inserează următorul articol:"
Articolul 32a
Restricții privind manipularea capturii și descărcarea acesteia în mare pe navele de pescuit de fund
(1) Spațiul maxim între bare în separatorul de apă la bordul navelor de pescuit pești pelagici care vizează macrou, hering și stavrid negru și operează în zona Convenției NEAFC astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1236/2010 trebuie să fie de 10 mm.
Barele trebuie să fie fixate prin sudare. În cazul în care se utilizează găuri în loc de bare în separatorul de apă, diametrul maxim al acestora nu trebuie să depășească 10 mm. Găurile din jgheaburile de dinaintea separatorului de apă nu trebuie să depășească 15 mm în diametru.
(2) Pentru toate navele de pescuit de fund care operează în zona Convenției NEAFC se interzice descărcarea peștelui sub linia de plutire a navei de la rezervoarele tampon sau rezervoarele cu apă de mare refrigerată (RSW).
(3) Desenele instalațiilor pentru manipularea capturii și descărcarea acesteia în mare ale navelor de pescuit de fund care vizează macrou, hering și stavrid negru în zona Convenției NEAFC, care sunt certificate de către autoritățile competente ale statelor membre de pavilion, precum și orice modificare adusă acestora sunt trimise de către comandantul de navă autorităților competente în domeniul pescuitului din statul membru de pavilion. Autoritățile competente din statul membru de pavilion al navelor efectuează verificări periodice privind precizia desenelor înaintate. La bordul navei trebuie să existe în orice moment copii ale acestora.
"
9. Se inserează următoarele articole:"
Articolul 34a
Măsuri tehnice de conservare în Marea Irlandei
(1) În perioada cuprinsă între 14 februarie și 30 aprilie se interzice utilizarea traulelor de fund, a năvoadelor sau a oricărei plase remorcate similare, a oricăror setci, setci cu sirec, plase de încurcare sau plase fixe similare sau a oricăror unelte de pescuit care încorporează cârlige, în cadrul părții din diviziunea ICES VIIa delimitată de:
–
coasta de est a Irlandei și coasta de est a Irlandei de Nord și
–
linii drepte care unesc secvențial următoarele coordonate geografice:
–
un punct de pe coasta de est a Peninsulei Ards din Irlanda de Nord, la 54o 30 N,
–
54o30' N, 04o50' V,
–
53o 15' N, 04o50' V,
–
un punct de pe coasta de est a Irlandei la 53o15' N.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cadrul zonei și perioadei de timp menționate la alineatul respectiv:
(b)
se permite utilizarea traulelor de fund cu panouri, cu condiția să nu existe la bord niciun alt tip de unealtă de pescuit, iar astfel de plase:
–
să aibă o dimensiune a ochiurilor de plasă de 70-79 mm sau de 80-99 mm;
–
să se situeze numai într-unul din intervalele permise de dimensiune a ochiurilor de plasă;
–
să nu încorporeze niciun ochi de plasă individual, indiferent de poziția acestuia în plasă, cu o dimensiune mai mare de 300 mm; și
–
să se utilizeze numai într-o zonă delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
53o30' N, 05o30' V
–
53o30' N, 05o20' V
–
54o20' N, 04o50' V
–
54o30' N, 05o10' V
–
54o30' N, 05o20' V
–
54o00' N, 05o50' V
–
54o00' N, 06o10' V
–
53o45' N, 06o10' V
–
53o45' N, 05o30' V
–
53o30' N, 05o30' V
(c)
Se permite utilizarea de traule de fund, năvoade sau plase remorcate similare, cu panou de separare sau sită de sortare, cu condiția să nu existe la bord niciun alt tip de unealtă de pescuit, iar astfel de plase:
–
să fie în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul 2 litera (a);
–
în cazul unui panou de separare, să fie concepute în conformitate cu detaliile tehnice prevăzute în anexa la Regulamentul (CE) nr. 254/2002 al Consiliului din 12 februarie 2002 de stabilire a măsurilor aplicabile în 2002 pentru reconstituirea stocului de cod în Marea Irlandei (divizia ICES VIIa)*; și
–
în cazul sitelor de sortare, să fie în conformitate cu punctele 2-5 din anexa XIVa la prezentul regulament.
(d)
Este de asemenea permisă utilizarea oricăror traule de fund, năvoade sau plase remorcate similare, cu panou de separe sau sită de sortare, într-o zona delimitată prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
–
53o45' N, 06o00' V
–
53o45' N, 05o30' V
–
53o30' N, 05o30' V
–
53o30' N, 06o00' V
–
53o45' N, 06o00' V
₫Articolul 34b
Utilizarea de setci în diviziunile ICES IIIa, IVa, Vb, VIa, VIb, VIIb, c, j, k și subzonele ICES VIII, IX, X și XII la est de 27o V
(1) Navele Uniunii nu trebuie să utilizeze setci de fund, plase de încurcare și setci cu sirec în orice poziție în care adâncimea cartografiată este mai mare de 200 de metri în diviziunile ICES IIIa, IVa, Vb, VIa, VIb, VII b, c, j, k și subzonele ICES XII la est de 27o V, VIII, IX și X.
▌
(3) Prin derogare de la alineatul (1), este permisă utilizarea următoarelor unelte:
(a)
setci în diviziunile ICES IIIa, IVa, Vb, VIa, VIb, VII b, c, j, k și subzona ICES XII la est de 27o V, cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 120 mm și mai mică de 150 mm, setci în diviziunile ICES VIIIa, b, d și subzona ICES X, cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 100 mm și mai mică de 130 mm și setci în diviziunile ICES VIIIc și subzona ICES IX, cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 80 mm și mai mică de 110 mm, cu condiția:
–
să fie utilizate în ape cu adâncime cartografiată mai mică de 600 de metri,
–
să aibă o adâncime care nu depășește 100 de ochiuri de plasă şi să aibă un coeficient de armare de cel puțin 0,5,
–
să fie echipate cu flotoare sau dispozitive echivalente de plutire,
–
să aibă maximum 5 mile marine în lungime, iar lungimea totală a tuturor plaselor utilizate simultan să nu depășească 25 km per navă,
–
timpul maxim de imersie să fie de 24 de ore;
(b)
plase de încurcare cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 250 mm, cu condiția:
–
să fie utilizate în ape cu adâncime cartografiată mai mică de 600 de metri,
–
să aibă o adâncime care nu depășește 15 de ochiuri de plasă şi să aibă un coeficient de armare de cel puțin 0,33,
–
să nu fie echipate cu flotoare sau dispozitive similare de plutire,
–
fiecare plasă să aibă maximum 10 km în lungime, iar lungimea totală a tuturor plaselor utilizate simultan să nu depășească 100 km per navă,
–
timpul maxim de imersie să fie de 72 de ore;
(c)
setci în diviziunile ICES IIIa, IVa, Vb, VIa, VIb, VIIb, c, j, k și subzona ICES XII la est de 27o V, cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 100 mm și mai mică de 130 mm, cu condiția:
–
să fie utilizate în ape cu adâncime cartografiată mai mare de 200 metri și mai mică de 600 metri,
–
să aibă o adâncime care nu depășește 100 de ochiuri de plasă şi să aibă un coeficient de armare de cel puțin 0,5,
–
să fie echipate cu flotoare sau dispozitive echivalente de plutire,
–
plasele să aibă fiecare maximum 4 mile marine în lungime, iar lungimea totală a tuturor plaselor utilizate simultan să nu depășească 20 km per navă,
–
timpul maxim de imersie să fie de 24 de ore,
–
merluciul să reprezinte cel puțin 85 %, în greutate, din captura reținută,
–
numărul navelor care participă la pescuit să nu crească peste nivelul înregistrat în 2008,
–
înainte de a părăsi portul, comandantul navei care participă la pescuit să înregistreze în jurnalul de bord cantitatea și lungimea totală a uneltelor transportate la bordul navei; cel puțin 15 % dintre plecări să facă obiectul unor inspecții,
–
comandantul navei să aibă la bord cel puțin 90 % din unelte, verificate în jurnalul de bord al Uniunii pentru ieșirea respectivă în momentul debarcării, și
–
cantitatea tuturor speciilor capturate depășind 50 kg, inclusiv toate cantitățile aruncate înapoi în mare depășind 50 kg, să fie înregistrată în jurnalul de bord al Uniunii.
(d)
setci cu sirec cu o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 220 mm, cu condiția:
–
să fie utilizate în ape cu adâncime cartografiată mai mică de 600 de metri,
–
să aibă o adâncime care nu depășește 30 de ochiuri de plasă, să aibă un coeficient de armare de cel puțin 0,44,
–
să nu fie echipate cu flotoare sau dispozitive similare de plutire,
–
fiecare plasă să aibă maximum 5 km în lungime, lungimea totală a tuturor plaselor utilizate simultan să nu depășească 20 km per navă,
–
timpul maxim de imersie să fie de 72 de ore.
(4) Cu toate acestea, prezenta derogare nu se aplică în zona de reglementare NEAFC.
(4a)Toate navele care utilizează setci de fund, plase de încurcare sau setci cu sirec în orice poziție la care adâncimea cartografiată este mai mare de 200 de metri în diviziunile ICES IIIa, IVa, Vb, VIa, VIb, VII b, c, j, k și subzonele ICES XII la est de 27o V, VIII, IX și X, trebuie să dețină o autorizație de pescuit în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.
(5) La bordul navei se păstrează la un moment dat numai unul dintre tipurile de unelte descrise la alineatul 3 literele (a) ▌, (b) sau (d). Navele pot avea la bord plase cu o lungime totală cu 20 % mai mare decât lungimea maximă a rețelelor de plase de pescuit care pot fi utilizate la un moment dat.
(6) Comandantul unei nave care deține o autorizație de pescuit menționată la alineatul (4a) înregistrează în jurnalul de bord numărul și lungimile uneltelor transportate de navă, înainte de a ieși din port și atunci când revine în port și justifică orice discrepanțe dintre cele două valori.
▌
(8) Autoritățile competente au dreptul de a elimina uneltele nesupravegheate pe mare în diviziunile ICES IIIa, IVa, Vb, VIa, VIb, VII b, c, j, k și subzonele ICES XII la est de 27o V, VIII, IX și X, în următoarele situații:
(a)
unealta nu este marcată în mod corespunzător;
(b)
marcajele de geamandură sau datele VMS indică faptul că proprietarul nu s-a aflat la o distanță de mai puțin de 100 mile marine de unealtă, timp de mai mult de 120 de ore;
(c)
unealta este utilizată în ape cu o adâncime cartografiată mai mare decât cea permisă;
(d)
unealta are o dimensiune ilegală a ochiurilor de plasă.
(9) Comandantul unei nave care deține o autorizație de pescuit menționată la alineatul (4a) înregistrează în jurnalul de bord următoarele informații, pe parcursul oricărei ieșiri în larg pentru pescuit:
–
dimensiunea ochiurilor plasei utilizate,
–
lungimea nominală a unei plase,
–
numărul de plase dintr-o rețea,
–
numărul total de rețele de plase de pescuit utilizate,
–
poziția oricărei rețele utilizate,
–
adâncimea fiecărei rețele utilizate,
–
timpul de imersie pentru fiecare rețea utilizată,
–
cantitatea de unelte pierdute, ultima poziție cunoscută, precum și data pierderii.
(10) Navelor care pescuiesc cu o autorizație de pescuit menționată la alineatul (4a) li se permite să efectueze debarcări numai în porturile desemnate de statele membre în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 2347/2002.
(11) Cantitatea de rechini deținută la bord de către orice navă care utilizează tipul de unealtă descris la alineatul (3) literele (b) și (d) nu depășește 5 %, în greutate în viu, din cantitatea totală de organisme marine deținute la bord.
(11a)În urma consultării CSTEP, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să excludă anumite activități de pescuit ale unui stat membru, în subzonele ICES VIII, IX, X, de la aplicarea alineatelor (1)-(10), atunci când informațiile furnizate de statele membre arată că activitățile de pescuit respective determină un nivel foarte scăzut de capturi accidentale și de cantități aruncate înapoi în mare de rechin.
Articolul 34c
Condiții pentru pescuitul cu anumite unelte remorcate autorizate în Golful Biscaya
(1) Prin derogare de la dispozițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 494/2002 al Comisiei din 19 martie 2002 de stabilire a unor măsuri tehnice suplimentare pentru refacerea rezervei de merluciu din subzonele ICES III, IV, V, VI și VII și diviziunile ICES VIII a, b, d, e**, este permisă desfășurarea de activități de pescuit utilizând traule, plase-pungă daneze și unelte asemănătoare, cu excepția traulului lateral, cu dimensiunea ochiurilor de plasă de 70-99 mm în zona definită la articolul 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 494/2002, dacă unealta este echipată cu un panou cu ochiuri pătrate, în conformitate cu anexa XIVb.
(2) La pescuitul în diviziunile ICES VIII a și b este permisă folosirea unei site de sortare și a dispozitivelor de fixare a acesteia în fața sacului și/sau a unui panou de plasă cu ochiuri pătrate cu o dimensiune a ochiurilor mai mare sau egală cu 60 mm în partea inferioară a gurii în fața sacului traulului. Dispozițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1), articolul 6 și articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament, precum și la articolul 3 literele (a) și (b) din Regulamentul (CE) nr. 494/2002 nu se aplică secțiunii traulului unde sunt plasate respectivele dispozitive de sortare.
Articolul 34d
Măsuri pentru protecția habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile în zona de reglementare NEAFC
(1) Se interzic traularea de fund și pescuitul cu unelte de pescuit fixe, inclusiv setci fixe de fund și paragate de fund, în zonele delimitate prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
▌
Parte din dorsala Reykjanes:
–
55o04.5327' N, 36o49.0135' V
–
55o05.4804' N, 35o58.9784' V
–
54o58.9914' N, 34o41.3634' V
–
54o41.1841' N, 34o00.0514' V
–
54o00' N, 34o00' V
–
53o54.6406' N, 34o49.9842' V
–
53o58.9668' N, 36o39.1260' V
–
55o04.5327' N, 36o49.0135' V
Zona de nord a dorsalei medio-atlantice:
–
59o45' N, 33o30' V
–
57o30' N, 27o30' V
–
56o45' N, 28o30' V
–
59o15' N, 34o30' V
–
59o45' N, 33o30' V
Zona mediană a dorsalei medio-atlantice (zona de fractură Charlie-Gibbs și regiunea frontală subpolară):
–
53o30' N, 38o00' V
–
53o30' N, 36o49' V
–
55o04.5327' N, 36o49' V
–
54o58.9914' N, 34o41.3634' V
–
54o41.1841' N, 34o00' V
–
53o30' N, 30o00' V
–
51o30' N, 28o00' V
–
49o00' N, 26o30' V
–
49o00' N, 30o30' V
–
51o30' N, 32o00' V
–
51o30' N, 38o00' V
–
53o30' N, 38o00' V
Zona de sud a dorsalei medio-atlantice:
–
44o30' N, 30o30' V
–
44o30' N, 27o00' V
–
43o15' N, 27o15' V
–
43o15' N, 31o00' V
–
44o30' N, 30o30' V
Altair Seamounts:
–
45o00' N, 34o35' V
–
45o00' N, 33o45' V
–
44o25' N, 33o45' V
–
44o25' N, 34o35' V
–
45o00' N, 34o35' V
Antialtair Seamounts:
–
43o45' N, 22o50' V
–
43o45' N, 22o05' V
–
43o25' N, 22o05' V
–
43o25' N, 22o50' V
–
43o45' N, 22o50' V
Bancul Hatton:
–
59°26' N, 14°30' V
–
59°12' N, 15°08' V
–
59°01' N, 17°00' V
–
58°50' N, 17°38' V
–
58°30' N, 17°52' V
–
58°30' N, 18°22' V
–
58°03' N, 18°22' V
–
58°03' N, 17°30' V
–
57°55' N, 17°30' V
–
57°45' N, 19°15' V
–
58°11.15' N, 18°57.51' V
–
58°11.57' N, 19°11.97' V
–
58°27.75' N, 19°11.65' V
–
58°39.09' N, 19°14.28' V
–
58°38.11' N, 19°01.29' V
–
58°53.14' N, 18°43.54' V
–
59°00.29' N, 18°01.31' V
–
59°08.01' N, 17°49.31' V
–
59°08.75' N, 18°01.47' V
–
59°15.16' N, 18°01.56' V
–
59°24.17' N, 17°31.22' V
–
59°21.77' N, 17°15.36' V
–
59°26.91' N, 17°01.66' V
–
59°42.69' N, 16°45.96' V
–
59°20.97' N, 15°44.75' V
–
59°21' N, 15°40' V
–
59°26' N, 14°30' V
Nord-vestul Rockall:
–
57o00' N, 14o53' V
–
57o37' N, 14o42' V
–
57o55' N, 14o24' V
–
58o15' N, 13o50' V
–
57o57' N, 13o09' V
–
57o50' N, 13o14' V
–
57o57' N, 13o45' V
–
57o49' N, 14o06' V
–
57o29' N, 14o19' V
–
57o22' N, 14o19' V
–
57o00' N, 14o34' V
–
56o56' N, 14o36' V
–
56o56' N, 14o51' V
–
57o00' N, 14o53' V
Sud-vestul Rockall (Empress of Britain Bank):
–
56o24' N, 15o37' V
–
56o21' N, 14o58' V
–
56o04' N, 15o10' V
–
55o51' N, 15o37' V
–
56o10' N, 15o52' V
–
56o24' N, 15o37' V
Logachev Mound:
–
55°17' N, 16°10' V
–
55°34' N, 15°07' V
–
55°50' N, 15°15' V
–
55°33' N, 16°16' V
–
55°17' N, 16°10' V
Vestul Rockall Mound:
–
57o20' N, 16o30' V
–
57o05' N, 15o58' V
–
56o21' N, 17o17' V
–
56o40' N, 17o50' V
–
57o20' N, 16o30' V
(2) În cazul în care, în cursul activităților de pescuit în zonele de pescuit de fund noi și actuale din zona de reglementare a NEAFC, cantitatea de corali vii sau de bureți vii capturați pe tip de echipament depășește 60 kg de corali vii și/sau 800 kg de bureți vii, nava informează statul său de pavilion, încetează pescuitul și se deplasează la minimum 2 mile marine de poziția dovedită prin probe a fi cea mai apropiată de locul exact în care a fost făcută respectiva captură.
Articolul 34e
Măsuri pentru protecția habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile în diviziunile ICES VIIc, j, k
(1) Se interzic traularea de fund și pescuitul cu unelte de pescuit fixe, inclusiv setci fixe de fund și paragate de fund, în zonele delimitate prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul de coordonate WGS84:
Belgica Mound Province:
–
51o29.4' N, 11o51.6' V
–
51o32.4' N, 11o41.4' V
–
51o15.6' N, 11o33.0' V
–
51o13.8' N, 11o44.4' V
–
51o29.4' N, 11o51.6' V
Hovland Mound Province:
–
52o16.2' N, 13o12.6' V
–
52o24.0' N, 12o58.2' V
–
52o16.8' N, 12o54.0' V
–
52o16.8' N, 12o29.4' V
–
52o04.2' N, 12o29.4' V
–
52o04.2' N, 12o52.8' V
–
52o09.0' N, 12o56.4' V
–
52o09.0' N, 13o10.8' V
–
52o16.2' N, 13o12.6' V
Nord-vestul Porcupine Bank, zona I:
–
53o30.6' N, 14o32.4' V
–
53o35.4' N, 14o27.6' V
–
53o40.8' N, 14o15.6' V
–
53o34.2' N, 14o11.4' V
–
53o31.8' N, 14o14.4' V
–
53o24.0' N, 14o28.8' V
–
53o30.6' N, 14o32.4' V
Nord-vestul Porcupine Bank, zona II:
–
53o43.2' N, 14o10.8' V
–
53o51.6' N, 13o53.4' V
–
53o45.6' N, 13o49.8' V
–
53o36.6' N, 14o07.2' V
–
53o43.2' N, 14o10.8' V
Sud-vestul Porcupine Bank:
–
51o54.6' N, 15o07.2' V
–
51o54.6' N, 14o55.2' V
–
51o42.0' N, 14o55.2' V
–
51o42.0' N, 15o10.2' V
–
51o49.2' N, 15o06.0' V
–
51o54.6' N, 15o07.2' V
(2) Toate navele de pescuit de fund care pescuiesc în zonele pentru protecţia habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile enumerate la alineatul (1) din prezentul articol figurează pe o listă de nave autorizate și li se eliberează o ▌autorizație de pescuit în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009▌. Navele incluse pe lista de nave autorizate au la bordul lor numai unelte de pescuit de fund.
(3) Navele de pescuit de fund care intenționează să pescuiască într-o zonă pentru protecţia habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile dintre cele enumerate la alineatul (1) din prezentul articol notifică Centrului de monitorizare a pescuitului din Irlanda (FMC), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (15) din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, cu patru ore în prealabil, intenția lor de a intra într-o zonă pentru protecţia habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile. În același timp, acestea comunică cantitățile de pește reținute la bord.
(4) Navele de pescuit de fund care pescuiesc într-o zonă pentru protecţia habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile dintre cele enumerate la alineatul (1) dețin, în momentul în care se află într-o zonă pentru protecţia habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile, un sistem de monitorizare a navelor (VMS) operațional, securizat, în perfectă stare de funcționare, care respectă integral dispozițiile aplicabile.
(5) Navele de pescuit de fund care pescuiesc într-o zonă pentru protecţia habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile dintre cele enumerate la alineatul (1) fac rapoarte VMS din oră în oră.
(6) Navele de pescuit de fund care și-au încheiat pescuitul de fund într-o zonă pentru protecţia habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile dintre cele enumerate la alineatul (1) informează FMC din Irlanda cu privire la părăsirea zonei respective. În același timp, acestea comunică cantitățile de pește reținute la bord.
(7) Pescuitul speciilor pelagice într-o zonă pentru protecţia habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile dintre cele enumerate la alineatul (1) este limitat la navele care au la bord sau pescuiesc cu plase având dimensiunea ochiurilor între 16 și 31 mm sau între 32 și 54 mm.
Articolul 34f
Măsuri pentru protecția habitatelor marine de mare adâncime vulnerabile în diviziunea ICES VIIIc
(1) Se interzic traularea de fund și pescuitul cu unelte de pescuit fixe, inclusiv setci fixe de fund și paragate de fund, în zonele delimitate prin unirea secvențială cu loxodrome a următoarelor coordonate, care se măsoară în conformitate cu sistemul WGS84:
El Cachucho:
–
44o12' N, 05o16' V
–
44o12' N, 04o26' V
–
43o53' N, 04o26' V
–
43o 53' N, 05o16' V
–
44o12' N, 05o16' V
(2) Prin derogare de la interdicția stabilită la alineatul (1), navele care au desfășurat activități de pescuit cu paragate de fund în 2006, 2007 și 2008 în scopul capturării unei specii de merluciu pot obține de la autoritățile lor competente o ▌autorizație de pescuit în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 care să le permită desfășurarea în continuare a respectivelor activități de pescuit în zona de la sud de 44o00.00' N. Toate navele care au obținut o astfel de ▌autorizație de pescuit, indiferent de lungimea lor totală, utilizează un sistem de monitorizare a navelor (VMS) operațional, securizat, în perfectă stare de funcționare, în conformitate cu normele aplicabile, atunci când desfășoară activități de pescuit în zona delimitată la alineatul (1).
* JO L 41, 13.2.2002, p. 1.
** JO L 77, 20.3.2002, p. 8.
"
10. Articolul 38 se elimină;
11. Articolul 47 se elimină;
11a.Anexele I, IV, XII și XIV la Regulamentul (CE) nr. 850/98 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament;
11b.Anexele XIIa, XIVa, XIVb, XIVc şi XIVd se inserează în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
▌
Articolul 2
Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1434/98
La articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1434/98 se adaugă următorul alineat:"
(1a)Alineatul (1) nu se aplică heringului capturat în diviziunea ICES IIIa, subzona ICES IV și diviziunea ICES VIId și în apele UE din diviziunea ICES IIa.
"
Articolul 3
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2013.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la …,
Pentru Parlamentul European
Președintele
Pentru Consiliu
Președintele
ANEXĂ
Anexele la Regulamentul (CE) nr. 850/98 se modifică după cum urmează:
(1)
Nota de subsol 6 de la tabelul din anexa I se elimină.
(2)
La anexa IV, tabelul se înlocuiește cu următorul text:"
Unelte tractate: Skagerrak și Kattegat
Dimensiunile ochiurilor, specii-țintă și procentaje de capturi necesare aplicabile în cazul utilizării unei singure dimensiuni a ochiurilor
Specie
Dimensiunea ochiurilor (mm)
<16
16-31
32-69
35-69
70-89 (5)
≥90
Procentaj minim al speciei țintă
50% (6)
50% (6)
20% (6)
50% (6)
20% (6)
20% (7)
30% (8)
niciunul
Uvă (Ammodytidae) (3)
X
X
X
X
X
X
X
X
Uvă (Ammodytidae) (4)
X
X
X
X
X
X
Merluciu norvegian (Trisopterus esmarkii)
X
X
X
X
X
X
Putasu (Micromesistius poutassou)
X
X
X
X
X
X
Drac de mare (Trachinus draco) (1)
X
X
X
X
X
X
Moluște (cu excepția Sepia) (1)
X
X
X
X
X
X
Zărgan (Belone belone) (1)
X
X
X
X
X
X
Eutrigla gurnardus (1)
X
X
X
X
X
X
Argentina spp.
X
X
X
X
X
Șprot (Sprattus sprattus)
X
X
X
X
X
X
Anghilă (Anguilla anguilla)
X
X
X
X
X
X
Crevete cenușiu/Crevete de iarbă (Crangon spp., Palaemon adspersus) (1)
X
X
X
X
X
X
Macrou (Scomber spp.)
X
X
X
Stavrid negru (Trachurus spp.)
X
X
X
Hering (Clupea harengus)
X
X
X
Crevete nordic (Pandalus borealis)
X
X
X
Crevete cenușiu/Crevete de iarbă (Crangon spp., Palaemon adspersus) (2)
X
X
X
Merlani (Merlangius merlangus)
X
X
Langustină (Nephrops norvegicus)
X
X
Toate celelalte organisme marine
X
(1)
Numai în limita a patru mile de la liniile de bază.
(2)
În afara a patru mile de la liniile de bază.
(3)
De la 1 martie la 31 octombrie în Skagerrak și de la 1 martie la 31 iulie în Kattegat.
(4)
De la 1 noiembrie până în ultima zi a lunii februarie în Skagerrak și de la 1 august până în ultima zi din februarie în Kattegat.
(5)
La aplicarea acestei dimensiuni a ochiurilor de plasă, sacul este construit dintr-o plasă cu ochiuri pătrate cu o sită de sortare, în conformitate cu anexa XIVa la prezentul regulament.
(6)
Captura păstrată la bord constă din cel mult 10% din orice amestec de cod, eglefin, merluciu, cambulă de Baltica, cambulă cenușie, limbă-roșie, limbă-de-mare, calcan-mare, calcan-neted, cambulă, macrou, cambulă albă, merlan, limandă, cod negru, langustină și homar.
(7)
Captura păstrată la bord constă în cel mult 50% din orice amestec de cod, eglefin, merluciu, cambulă de baltica, cambulă cenușie, limbă-roșie, limbă-de-mare, calcan-mare, calcan-neted, cambulă, hering, macrou, cardină, limandă, cod negru, langustină și homar.
(8)
Captura păstrată la bord constă din cel mult 60% din orice amestec de cod, eglefin, merluciu, cambulă de Baltica, cambulă cenușie, limbă-roșie, limbă-de-mare, calcan-mare, calcan-neted, cambulă, macrou, cambulă albă, merlan, limandă, cod negru, langustină și homar.
"
(3) La anexa XII, în tabelul se modifică după cum urmează:
(a)
rândurile care corespund scoicii de Manila și caracatiței se înlocuiesc cu următorul text:"
Specie
Dimensiunea minimă
Regiunile 1-5, cu excepția Skagerrak/Kattegat
Skagerrak/Kattegat
Scoica de Manila (Venerupis philippinarum)
35mm
Specie
Dimensiunea minimă: Regiunile 1-5, cu excepția Skagerrak/Kattegat
Caracatița (Octopus Vulgaris)
Întreaga zonă, cu excepția apelor aflate sub suveranitatea sau jurisdicția regiunii 5: 750 de grame Ape aflate sub suveranitatea sau jurisdicția regiunii 5: 450 grame (eviscerată)
"
(b)
rândurile care corespund hamsiei se înlocuiesc cu următorul text:"
Specie
Dimensiunea minimă: Regiunile 1-5, cu excepția Skagerrak/Kattegat
Hamsie (Engraulis encrasicholus)
Întreaga zonă, cu excepția diviziunii ICES IXa, la est de 7°23'48'' longitudine vestică: 12 cm sau 90 de indivizi pe kilogram Diviziunea ICES IXa, la est de 7°23'48'' longitudine vestică: 10 cm₫
"
„"
»
(4)Se introduce următoarea anexă:
1) ANEXA XIIa
2) DIMENSIUNI MINIME PENTRU REGIUNEA 9
3) Specie
4) Calcan (Psetta maxima)
5) Dimensiunea minimă: Regiunea 9
6) 45cm
"
(5) La anexa XIV, se adaugă următoarele denumiri, în ordinea alfabetică corespunzătoare a denumirilor vernaculare:"
Article I. DENUMIREA VERNACULARĂ
Article II. DENUMIREA ȘTIINȚIFICĂ
Article III. Caproide
Article IV. Capros aper
Article V. Specie de merlucius
Article VI. Phycis blennoides
Article VII. Sebastă
Article VIII. Sebastes spp.
Article IX. Sardine
Article X. Sardinella aurita
Article XI.
"
(6) Se inserează următoarele anexe:"
ANEXA XIVa
SPECIFICAȚII PENTRU SITA DE SORTARE
-1.Sita de sortare a speciilor se fixează de traule cu o matcă cu ochiuri pătrate, având o dimensiune a ochiurilor de plasă egală sau mai mare de 70 mm și mai mică de 90 mm. Lungimea minimă a mătcii este de 8 metri. Este interzisă utilizarea unui traul cu peste 100 de ochiuri pătrate în orice circumferință a mătcii, cu excepția îmbinărilor și a grandeelor. Sacul cu ochiuri pătrate este necesar/cerut doar în Skagerrak și Kattegat.
1. Sita este dreptunghiulară. Barele sitei sunt paralele cu axa longitudinală a sitei. Spațiul dintre barele sitei nu depășește 35 mm. Este permisă utilizarea uneia sau mai multor balamale pentru a se facilita fixarea acesteia pe tamburul plasei.
2. Sita este montată diagonal în traul, urcând spre spate, oriunde, chiar din fața sacului până la capătul anterior al secțiunii neconice. Toate laturile sitei sunt fixate de traul.
3. În panoul superior al traulului există un orificiu neblocat de evacuare a peștilor în imediată conexiune cu latura superioară a sitei. Deschiderea orificiului de evacuare a peștilor are aceeași lățime în latura posterioară ca lățimea sitei și este tăiată sub formă de vârf în partea anterioară de-a lungul laturilor ochiurilor din ambele laturi ale sitei.
4. Este permisă atașarea în fața sitei a unei pâlnii care să conducă peștele către matiță și sită. Dimensiunea minimă a ochiurilor de plasă ale pâlniei este de 70 mm. Deschiderea verticală minimă a pâlniei de ghidare spre sită este de 15 cm. Lățimea pâlniei de ghidare spre sită este egală cu lățimea sitei.
Ilustrare schematică a unui traul selectiv după mărime și specie. Peștii care intră sunt dirijați către matiță și către sită printr-o pâlnie de ghidare. Peștii mai mari sunt apoi conduși în afara traulului de către sită, în timp ce peștii mai mici și langustina trec prin sită și intră în sac. Sacul cu ochiuri pătrate permite peștilor mici și langustinei de dimensiuni mici să scape. Sacul cu ochiuri pătrate ilustrat în diagramă este necesar doar în Skagerrak și Kattegat.
ANEXA XIVb
CONDIȚII PENTRU PESCUITUL CU ANUMITE UNELTE REMORCATE AUTORIZATE ÎN GOLFUL BISCAYA
1.Specificații pentru panoul cu ochiuri pătrate superior
Panoul este o secțiune dreptunghiulară a plasei. Există un singur panou. Panoul nu este obstrucționat în niciun fel de elemente interne sau externe atașate acestuia.
2.Amplasarea panoului
Panoul este inserat în mijlocul panoului superior din spatele secțiunii conice a traulului, chiar în fața secțiunii neconice constituite din gură și din sac.
Panoul se termină la o distanță de maximum 12 ochiuri de la rândul de ochiuri împletit între gură și spatele secțiunii conice a traulului.
3.Dimensiunea panoului
Lungimea panoului este de cel puțin 2 metri și lățimea acestuia de cel puțin 1 metru.
4.Plasa de protecție pentru panou
Ochiurile de plasă au o deschidere minimă a ochiului de 100 mm. Ochiurile sunt ochiuri pătrate, respectiv toate cele patru laturi ale plasei de protecție pentru panou sunt constituite din ochiuri de plasă tăiate oblic.
Plasa este montată astfel încât laturile ochiurilor de plasă să fie paralele și perpendiculare pe axa longitudinală a sacului.
Plasa este din fir simplu. Grosimea firului nu depășește 4 mm.
5.Introducerea panoului în plasa cu ochiuri în formă de romb
Este permisă fixarea unei grandee pe cele patru laturi ale panoului. Diametrul grandeei nu depășește 12 mm.
Lungimea întinsă a panoului trebuie să fie egală cu lungimea întinsă a ochiurilor în formă de romb fixate pe latura longitudinală a panoului.
Numărul de ochiuri în formă de romb din panoul superior fixate pe latura mică a panoului (respectiv, cu o lungime de un metru, perpendicular pe axa longitudinală a sacului) este egal cu cel puțin numărul de ochiuri în formă de romb fixate pe latura longitudinală a panoului împărțit la 0,7.
6.Introducerea panoului în traul este ilustrată mai jos.
ANEXA XIVc
PANOU CU OCHIURI PĂTRATE PENTRU NAVELE CU O LUNGIME MAI MARE DE 15 METRI
1.Specificații pentru panoul cu ochiuri pătrate superior
Panoul este o secțiune dreptunghiulară a plasei. Plasa este din fir simplu. Ochiurile sunt ochiuri pătrate, în sensul că toate cele patru laturi ale plasei de protecție pentru panou trebuie croite prin tăierea laturilor de ochiuri. Dimensiunea ochiurilor trebuie să fie egală sau mai mare de 120mm. Panoul este de cel puțin 3 m lungime, cu excepția cazului în care este încorporat în plase remorcate de nave de mai puțin de 112 kilowați, când trebuie să aibă cel puțin 2 metri lungime.
2.Amplasarea panoului
Panoul este inserat în panoul superior al sacului. Marginea posterioară a panoului nu depășește 12 metri de la parâmă, astfel cum este definită la articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 3440/84 al Comisiei din 6 decembrie 1984 referitor la fixarea de dispozitive la traule, năvoade daneze și plase de pescuit similare*.
3.Introducerea panoului în plasa cu ochiuri în formă de romb
Între latura longitudinală a panoului și grandeea adiacentă nu trebuie să existe mai mult de două ochiuri deschise în formă de romb.
Lungimea întinsă a panoului trebuie să fie egală cu lungimea întinsă a ochiurilor în formă de romb fixate pe latura longitudinală a panoului. Rata de îmbinare între ochiurile în formă de romb din panoul superior al sacului și latura cea mai mică a panoului trebuie să fie de trei ochiuri în formă de romb la un ochi în formă pătrată pentru un sac de 80 mm, sau două ochiuri în formă de romb la un ochi în formă pătrată pentru un sac de 120 mm, cu excepția laturilor de pe marginea panoului, pe ambele părți.
ANEXA XIVd
PANOU CU OCHIURI PĂTRATE PENTRU NAVELE CU O LUNGIME MAI MICĂ DE 15 METRI
1.Specificații pentru panoul cu ochiuri pătrate superior
Panoul este o secțiune dreptunghiulară a plasei. Plasa este din fir simplu. Ochiurile sunt ochiuri pătrate, în sensul că toate cele patru laturi ale plasei de protecție pentru panou trebuie croite prin tăierea laturilor de ochiuri. Dimensiunea ochiurilor trebuie să fie egală sau mai mare de 110 mm. Panoul este de cel puțin 3 m lungime, cu excepția cazului în care este încorporat în plase remorcate de nave de mai puțin de 112 kilowați, când trebuie să aibă cel puțin 2 metri lungime.
2.Amplasarea panoului
Panoul este inserat în panoul superior al sacului. Marginea posterioară a panoului nu depășește 12 metri de la parâmă, astfel cum este definită la articolul 8 din Regulamentul (CEE) nr. 3440/84.
3.Introducerea panoului în plasa cu ochiuri în formă de romb
Între latura longitudinală a panoului și grandeea adiacentă nu trebuie să existe mai mult de două ochiuri deschise în formă de romb. Lungimea întinsă a panoului trebuie să fie egală cu lungimea întinsă a ochiurilor în formă de romb fixate pe latura longitudinală a panoului. Rata de îmbinare între ochiurile în formă de romb din panoul superior al sacului și latura cea mai mică a panoului trebuie să fie de două ochiuri în formă de romb la un ochi în formă pătrată, cu excepția laturilor de pe marginea ferestrei, pe ambele părți.
Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 57 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A7-0342/2012).
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1185/2003 privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor (COM(2011)0798 – C7-0431/2011 – 2011/0364(COD))
– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0798),
– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0431/2011),
– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 martie 2012(1),
– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0295/2012),
1. adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;
2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.
Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 noiembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1185/2003 al Consiliului privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor la bordul navelor
(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 605/2013.)
Acceptarea aderării a 8 țări terțe la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii
203k
23k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la declarația de acceptare de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a aderării a 8 țări terțe la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (2012/2791(RSP))
– având în vedere articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (2), articolul 4 alineatul (2) litera (j), articolul 81 alineatul (3), articolul 216 alineatul (1) și articolul 218 alineatul (6) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special cazurile 22/70(1) și C-467/98(2) și Avizul 1/03(3),
– având în vedere propunerile Comisiei de decizii ale Consiliului privind declarația de acceptare de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a aderării Gabonului(4), a Andorrei(5), a Republicii Seychelles(6), a Federației Ruse(7), a Albaniei(8), a Republicii Singapore(9), a Regatului Maroc(10) și a Armeniei(11) la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii,
– având în vedere faptul că, până în prezent, Consiliul nu a solicitat acordul Parlamentului privind aceste decizii,
– având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind declarația de acceptare de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a aderării a 8 țări terțe la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (O-000159/2012 – B7-0367/2012),
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii este foarte importantă, deoarece instituie un sistem care permite statelor participante să coopereze pentru a găsi o soluție la răpirile internaționale de copii, stabilind tribunalele competente și legea aplicabilă atunci când se hotărăște reședința copilului;
B. întrucât Convenția prevede astfel returnarea rapidă a copiilor răpiți în țările lor de rezidență;
C. întrucât Convenția se aplică doar între țările care au ratificat-o sau care au aderat la aceasta;
D. întrucât aderarea noilor state trebuie să fie acceptată de acele state care sunt deja membre în scopul aplicării reciproce a Convenției;
E. întrucât acceptarea aderărilor este, prin urmare, extrem de importantă;
F. întrucât Uniunea Europeană și-a exercitat deja competența internă în domeniul răpirilor internaționale de copii, în special prin Regulamentul (CE) nr.2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești(12);
G. întrucât, prin urmare, Uniunea Europeană a dobândit competențe externe exclusive în domeniul răpirilor internaționale de copii;
H. întrucât, având în vedere că Convenția nu permite organizațiilor internaționale să devină membre, Uniunea Europeană ar trebui să împuternicească statele membre să acționeze în interesul său, în momentul în care acceptă aderările menționate mai sus;
I. întrucât Consiliul ar trebui, prin urmare, să ia măsuri cât mai rapid pentru a adopta deciziile propuse de Comisie, inclusiv prin consultarea imediată a Parlamentului;
J. întrucât se pare că, în ciuda urgenței chestiunii și clarității situației juridice, Consiliul a hotărât să întârzie consultarea Parlamentului și adoptarea deciziilor menționate mai sus în vederea contestării principiului acestor decizii din temeiuri juridice,
1. adresează Consiliului următoarele recomandări:
(a)
Consiliul ar trebui să dea curs imediat procedurii privind adoptarea propunerilor de decizii menționate mai sus;
(b)
în acest scop, ar trebui să consulte Parlamentul cu privire la cele 8 propuneri de decizii;
(c)
în interesul cetățenilor europeni care ar beneficia de pe urma adoptării acestor decizii, ar trebui să se abțină de la a pune piedici în calea bunei funcționări a Uniunii Europene din false motive juridice;
2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și, spre informare, Comisiei și Biroului permanent al Conferinței de la Haga privind dreptul internațional privat.
Avizul 1/03 privind competența Comunității de a încheia noua Convenție de la Lugano privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială [2006] (Rec, p. I-1145. punctul 126).
Viitoarea Conferinţă mondială a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor cu privire la telecomunicaţiile internaţionale (WCIT-2012) şi posibila extindere a domeniului de aplicare al Regulamentelor în materie de telecomunicații internaționale
207k
24k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la viitoarea Conferință Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale (WCIT-2012) a Organizației Internaționale a Telecomunicațiilor și la eventuala extindere a sferei de aplicare a regulamentelor internaționale în materie de telecomunicații (2012/2881(RSP))
– având în vedere Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(1) de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice,
– având în vedere Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009(2) de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului,
– având în vedere Directiva 2002/77/CE din 16 septembrie 2002 a Comisiei(3) privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice
– având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la internetul deschis și neutralitatea rețelei în Europa(4),
– având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la guvernarea internetului: etapele următoare(5),
– având în vedere Rezoluția A/HRC/20/L13 a Consiliului de Securitate al ONU,
– având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului de stabilire a poziției UE în ceea ce privește revizuirea Regulamentelor internaționale în materie de telecomunicații, care urmează să fie adoptată în cadrul Conferinței mondiale privind telecomunicațiile internaționale sau în cadrul forumurilor de pregătire a acesteia (COM(2012)0430),
– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât regulamentele internaționale în materie de telecomunicații (RIT) au fost adoptate în 1988, în cadrul Conferinței Administrative Mondiale de Telegrafie și Telefonie de la Melbourne și nu au fost revizuite ulterior;
B. întrucât cele 27 de state membre ale Uniunii Europene sunt semnatare ale acestor RIT;
C. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT) a convocat o reuniune în Dubai în perioada 3 - 14 decembrie 2012, denumită Conferința Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale (World Conference on International Telecommunications - WCIT), pentru a se ajunge la un acord privind un nou text pentru aceste RIT;
1. cere Consiliului și Comisiei să garanteze compatibilitatea tuturor modificărilor aduse regulamentelor internaționale în materie de telecomunicații cu acquis-ul UE și să faciliteze, păstrându-și interesul în acest sens, realizarea obiectivului constând din promovarea internetului ca spațiu cu adevărat public, în care drepturile omului și libertățile fundamentale, în special libertatea de exprimare și de întrunire, sunt respectate, iar conformarea la principiile pieței libere, a neutralității rețelei și a antreprenoriatului este garantată;
2. regretă lipsa de transparență și integrare din jurul negocierilor pentru WCIT–12, dat fiind că rezultatele acesteia ar putea afecta în mod substanțial interesele publice;
3. consideră că UIT, sau orice altă instituție internațională unică centralizată, nu este un organism adecvat care să-și exercite autoritatea normativă asupra guvernanței internetului sau a fluxurilor de trafic de pe internet;
4. subliniază că unele propuneri de reformare a RIT ar avea un impact negativ asupra internetului, a arhitecturii acestuia, a operațiilor, conținutului și securității, a relațiilor de afaceri și a guvernanței, precum și a fluxului liber de informații online;
5. consideră că, drept consecința a unora dintre propunerile prezentate, UIT ar putea deveni, ea însăși, puterea dominantă asupra anumitor aspecte ale internetului, ceea ce ar pune capăt modelului de jos în sus multilateral; își exprimă temerea că, dacă sunt adoptate, aceste propuneri ar putea afecta grav dezvoltarea și accesul la serviciile online a utilizatorilor finali, precum și economia digitală în ansamblu; consideră că guvernanța internetului și aspectele normative conexe ar trebui să fie definite în continuare la un nivel cuprinzător și multilateral;
6. este preocupat de faptul că propunerile de reformare ale UIT includ instituirea unor noi mecanisme legate de profit, care ar putea amenința grav caracterul deschis și competitiv al internetului prin majorarea prețurilor și stânjenirea inovării și limitarea accesului; reamintește faptul că internetul ar trebui să rămână liber și deschis;
7. sprijină orice propuneri de menținere a actualei sfere de aplicare a RIT și a mandatului actual al UIT; se opune oricăror propuneri care ar extinde sfera de aplicare la domenii cum sunt internetul, inclusiv spațiul pentru numele de domeniu, alocarea adreselor IP, direcționarea traficului pe bază de internet și aspectele conexe, legate de conținut;
8. cere statelor membre să prevină orice modificări aduse regulamentelor internaționale în materie de telecomunicații care ar putea afecta caracterul deschis al internetului, neutralitatea rețelei, principiul end-to-end, obligațiile de serviciu universal și guvernanța participativă încredințată mai multor actori, cum sunt guvernele, instituțiile supranaționale, organizațiile nonguvernamentale, societățile de mari și mici dimensiuni, comunitatea tehnologică și consumatorii și utilizatorii internetului în general;
9. cere Comisiei să coordoneze negocierile pentru revizuirea RIT în numele Uniunii Europene, pe baza contribuțiilor colectate în mod integrator de la mai multe părți interesate, printr-o strategie urmărind, în primul rând, să asigure și să păstreze caracterul deschis al internetului și să protejeze online drepturile și libertățile utilizatorilor internetului;
10. reamintește importanța salvgardării unui internet cu cele mai bune caracteristici disponibile solid, care favorizează libertatea de exprimare, asigurând concurența și evitând o nouă diviziune digitală;
11. subliniază că RIT ar trebui să specifice că recomandările UIT sunt documente care nu produc efecte obligatorii și care promovează bunele practici;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.
Conferința privind schimbările climatice de la Doha (COP 18)
378k
53k
Rezoluția Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la conferința privind schimbările climatice de la Doha, Qatar (COP 18) (2012/2722(RSP))
– având în vedere Conferința-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto al acesteia,
– având în vedere rezultatele Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice de la Bali, din 2007, și Planul de acțiune de la Bali (Decizia 1/COP 13),
– având în vedere cea de-a 15-a Conferință a părților (COP 15) participante la CCONUSC și cea de-a 5-a Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 5), care a avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 și 18 decembrie 2009, precum și la Acordul de la Copenhaga,
– având în vedere cea de-a 16-a Conferință a părților (COP 16) participante la CCONUSC și cea de-a șasea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 6), care a avut loc la Cancun, Mexic, între 29 noiembrie și 10 decembrie 2010, precum și Acordurile de la Cancún,
– având în vedere cea de-a 17-a Conferință a părților (COP 17) participante la CCONUSC și cea de-a șaptea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 7), care a avut loc la Durban, Africa de Sud, între 28 noiembrie și 9 decembrie 2011 și în special deciziile privind Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată,
– având în vedere cea de-a 18-a Conferință a părților (COP 18) participante la CCONUSC și cea de-a opta Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 8), ce urmează să aibă loc la Doha, Qatar, între 26 noiembrie și 8 decembrie 2012,
– având în vedere pachetul pentru climă și energie al UE din decembrie 2008,
– având în vedere Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității(1),
– având în vedere rezoluția sa din 4 februarie 2009 referitoare la „2050: Viitorul începe azi – recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice”(2),
– având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)(3), cea din 10 februarie 2010 referitoare la rezultatele Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)(4), cea din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Cancun (COP 16)(5) și cea din 16 noiembrie 2011 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP 17)(6),
– având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050(7),
– având în vedere concluziile Consiliului din 9 martie 2012 privind urmările celei de-a 17-a Conferințe a părților (COP 17) participante la Conferința-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC) și celei de-a șaptea sesiuni a Reuniunii părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP 7) (Durban, Africa de Sud, 28 noiembrie - 9 decembrie 2011),
– având în vedere concluziile Consiliului din 15 mai 2012 referitoare la finanțarea combaterii schimbărilor climatice - finanțare inițială rapidă,
– având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2011 referitoare la activitatea diplomatică a UE în domeniul climei,
– având în vedere Raportul de sinteză al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM) din noiembrie 2011, intitulat „Reducerea decalajelor în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră”,
– având în vedere declarația comună din 20 decembrie 2005 a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: „Consensul european”(8), în special punctele 22, 38, 75, 76 și 105,
– având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) drept obiective stabilite în mod colectiv de către comunitatea internațională pentru eradicarea sărăciei,
– având în vedere angajamentele luate în cadrul summitului G20 din Pittsburg între 24 și 25 septembrie 2009 privind eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili pe termen mediu și furnizarea unui sprijin specific pentru a permite celor mai sărace țări să se adapteze la schimbările climatice,
– având în vedere cea de-a 11-a reuniune a Conferinței părților (COP 11) privind biodiversitatea, care urmează să aibă loc la Hyderabad, India, între 8 și 19 octombrie 2012,
– având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral (O-000160/2012 – B7-0364/2012 și O-000161/2012 –B7-0365/2012) depuse de Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în conformitate cu articolul 115 din Regulamentul său de procedură și declarațiile Consiliului și Comisiei,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât deciziile cuprinse în Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată (Pachetul de la Durban), recunosc că schimbările climatice reprezintă o amenințare imediată și posibil ireversibilă la adresa societăților umane și a planetei, fiind necesar, prin urmare, să se ia măsuri la nivel internațional de toate părțile;
B. întrucât Pachetul de la Durban a pus în principiu bazele pentru un acord internațional cuprinzător, ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să implice toate părțile, care să fie încheiat până în 2015 și pus în aplicare până în 2020;
C. întrucât Conferința de la Doha (COP 18) trebuie să beneficieze de impulsul oferit la Durban pentru a garanta că un asemenea acord internațional cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic este în continuare pe drumul cel bun și că va fi încheiat până în 2015;
D. întrucât un astfel de acord global cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic trebuie să respecte „principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente”, dar trebuie să recunoască și nevoia ca toți marii emițători să adopte obiective ambițioase și suficiente și măsuri de politică corespunzătoare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, reflectând capabilitățile în continuă evoluție;
E. întrucât Pachetul de la Durban nu a ținut suficient seama de nevoia de a lua măsuri în vederea atenuării schimbărilor climatice până în anul 2020, iar angajamentele și promisiunile actuale sunt insuficiente pentru a îndeplini obiectivul de limitare a creșterii globale a temperaturii medii anuale la suprafață la 2ººC comparativ cu nivelurile pre-industriale („obiectivul de 2ººC”) și întrucât, prin urmare, aceste chestiuni trebuie să fie abordate cu cea mai mare prioritate în cadrul Conferinței de la Doha;
F. întrucât, conform dovezilor științifice prezentate de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), obiectivul de 2ººC presupune ca emisiile globale ajunse la un nivel maxim în 2015 să fie reduse cu cel puțin 50 % până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990 și să continue să scadă după această dată; întrucât, prin urmare, UE ar trebui să insiste ca toți emițătorii principali să ia măsuri concrete, care să fie puse efectiv în aplicare înainte de anul 2020;
G. întrucât constatările științifice recente sugerează faptul că efectele schimbărilor climatice sunt mai rapide și mai pronunțate decât s-a preconizat anterior, de exemplu în regiunea arctică;
H. întrucât, conform Agenției Internaționale a Energiei (AIE), se preconizează că cererea de energie la nivel mondial va crește cu o treime între 2010 și 2035; întrucât cea mai mare parte a creșterii treptate a cererii și a emisiilor se va produce în economiile emergente; întrucât se acordă subvenții în valoare de 400 de miliarde USD pentru a sprijini consumul ineficient de combustibili fosili;
I. întrucât decarbonizarea industriei și a sectorului energetic prin aplicarea inovațiilor ar fi un avantaj pentru UE, având în vedere pionieratul acesteia pe piața mondială a bunurilor și a serviciilor în domeniul energetic, aflată în creștere;
J. întrucât inovarea la nivel mondial în cadrul sectorului energiei sustenabile (atât în ceea ce privește producția, cât și consumatorii) creează locuri de muncă, stimulează creșterea economică, crește independența energetică și acordă atenție unei lumi mai curate în care schimbările climatice sunt atenuate și în care aprovizionarea cu energie este asigurată;
K. întrucât investițiile în sectorul energetic au adesea o durată de viață de 30 de ani sau mai mult și întrucât planificarea de noi proiecte și politici este un proces de durată, situație ce accentuează urgența luării unor măsuri noi în domeniul energetic la nivel mondial;
L. întrucât este necesară efectuarea unor cercetări suplimentare privind inovațiile utile pentru sistemul energetic și cel de transport;
M. întrucât, pentru a demonstra seriozitatea eforturilor sale și dată fiind capacitatea sa tehnologică și economică, UE ar trebui să-și asume rolul de lider în materie de protecție a mediului;
N. întrucât nu va fi posibilă încheierea în 2015 a unui acord cu caracter juridic obligatoriu în absența unui consens referitor la echitate în contextul eforturilor pe termen lung depuse la nivel global în domeniul atenuării schimbărilor climatice;
O. întrucât, în cadrul COP 16 din Cancún (2010), țările dezvoltate s-au angajat să furnizeze, până în 2020, 100 miliarde USD în finanțare anuală „nouă și suplimentară” pentru a răspunde nevoilor ridicate de schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare, dar întrucât până acum nu există nicio definiție agreată la nivel internațional cu privire la sensul concret al expresiei „nouă și suplimentară”;
P. întrucât, după 2012, ultimul an din perioada de finanțare inițială rapidă (care se ridică la suma de 20 miliarde USD în decurs de trei ani angajată în Copenhaga), nu există nicio certitudine în privința sumei la care se va ridica finanțarea efectivă în domeniul climei;
Q. întrucât la nivel global circa 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră sunt cauzate de defrișare și de alte tipuri de utilizare a terenurilor și de schimbare a destinației date acestora, și întrucât agrosilvicultura îmbunătățește efectele de atenuare a emisiilor de CO2 prin stocarea sporită a carbonului și reduce sărăcia prin diversificarea veniturilor comunităților locale;
R. întrucât o mai bună guvernanță forestieră reprezintă o premisă fundamentală pentru reduceri durabile ale despăduririlor;
Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată
1. salută înființarea grupului de lucru ad-hoc privind Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată și constată că Decizia nr. 1/CP 17 solicită ca acest grup să își înceapă de urgență activitatea în vederea elaborării unui protocol, a unui instrument juridic sau a unui rezultat de comun acord, care să aibă putere juridică în temeiul Convenției aplicabile tuturor părților și să își încheie activitatea cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2015; mai constată că în activitatea sa trebuie să țină cont de al cincilea raport de evaluare al IPCC care este prevăzut pentru 2014; de asemenea, salută procesul de creștere a nivelului de ambiție al părților înainte de 2020;
2. subliniază că principiul echității și principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capacităților aferente trebuie să constituie nucleul Platformei de la Durban pentru o acțiune consolidată, pentru ca această platformă să aibă posibilitatea de a-și atinge în mod adecvat obiectivele privind clima;
3. constată că, simultan, Pachetul de la Durban solicită ca grupul de lucru ad-hoc privind acțiunea concertată pe termen lung (AWG-LCA) să își atingă rezultatele convenite până la Conferința de la Doha;
4. subliniază faptul că noul instrument juridic va trebui să asigure măsuri de atenuare care să fie în conformitate cu un buget global al carbonului, care respectă obiectivul de menținere a temperaturii sub 2 °C, comparativ cu nivelurile preindustriale, ca și mijloacele pentru combaterea schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare, precum și măsuri contabile, de monitorizare și de raportare solide și sisteme stabile de aplicare a legii și de conformitate;
5. constată cu mare îngrijorare atitudinea obstructivă a anumitor părți în cadrul discuțiilor de la Bonn, care au avut loc în mai 2012, dar salută pașii mici, însă bine definiți făcuți în direcția convergenței în cursul sesiunilor informale suplimentare de la Bangkok, Thailanda, în perioada 30 august-5 septembrie 2012;
6. solicită mai multă claritate și un acord cu privire la comparabilitatea eforturilor și norme contabile comune pentru țările dezvoltate care nu sunt parte la Protocolul de la Kyoto înainte de încheierea lucrărilor AWG-LCA;
7. subliniază că UE trebuie să conducă prin exemplu prin punerea în aplicare a angajamentelor sale și prin demonstrarea unor obiective ambițioase atât privind atenuarea schimbărilor climatice, cât și privind finanțarea; consideră, astfel, că este responsabilitatea tuturor instituțiilor UE ca, înaintea Conferinței de la Doha, să întreprindă acțiuni diplomatice intensive în domeniul climei și să construiască alianțe internaționale care să garanteze respectarea angajamentelor cuprinse în Pachetul de la Durban și că procesul CCONUSC conduce spre un nou regim multilateral care să fie convenit până în 2015; subliniază că este important să se clarifice modul în care vor fi aplicate principiile convenției într-un cadru definit după 2020, astfel încât toate părțile să își asume angajamente; consideră că noul mecanism bazat pe piață, stabilit în cadrul COP 17, are o importanță deosebită în acest sens și speră ca AWG-LCA să reușească să elaboreze măsurile și procedurile necesare pentru acest mecanism;
Protocolul de la Kyoto - a doua perioadă de angajament
8. ia act de deciziile părților, astfel cum reiese în Pachetul de la Durban, care acoperă circa 15 % din emisiile globale, motiv pentru care UE trebuie să-și intensifice eforturile de a găsi soluții pentru măsuri comune care să convingă toți actorii principali să convină, ca un pas interimar, asupra unei a doua perioade de angajament a Protocolului de la Kyoto, care să înceapă la 1 ianuarie 2013, ca perioadă de tranziție spre un regim internațional mai eficient și mai complet și obligatoriu din punct de vedere juridic, care să fie obligatoriu pentru toate părțile și care să intre în vigoare până în 2020;
9. ia act de absența SUA, a Rusiei, a Japoniei și a Canadei de la cea de-a doua posibilă perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto și incertitudinea legată de participarea Australiei și a Noii Zeelande la aceasta; în plus, constată lipsa continuă a unor obiective de reducere a emisiilor pentru țările în curs de dezvoltare, cum ar fi China, India, Brazilia și Indonezia;
10. solicită adoptarea la Doha a amendamentelor necesare astfel încât cea de-a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto să înceapă imediat cu titlu provizoriu;
11. ia act de angajamentul prevăzut în Decizia 1/CMP 7 din Pachetul de la Durban, conform căruia data încheierii celei de-a doua perioade de angajament va fi stabilită la Conferința de la Doha și sprijină o perioadă de angajament de opt ani care se va încheia la 31 decembrie 2020;
12. subliniază, în cadrul structurii operaționale actuale a Protocolului de la Kyoto, nevoia de transpunere în cifre a obiectivelor de limitare sau reducere cuantificată a emisiilor (QELRO), prevăzute a fi depuse de către părți până în mai 2012, în amendamente la Protocolul de la Kyoto în cadrul Conferinței de la Doha, conform Deciziei 1/CMP 7; invită părțile din anexa B care nu și-au prezentat încă obiectivele de limitare sau reducere cuantificată a emisiilor (QELRO) să facă acest lucru și salută propunerea inițială a UE în această privință; subliniază că reportarea unităților cantității atribuite (AAU - „assigned amount units”) către cea de-a doua perioadă de angajament ar submina integritatea Protocolului de la Kyoto; subliniază că, în cazul în care statele membre au posibilitatea de a transfera AAU, Protocolul de la Kyoto nu va produce efecte reale asupra atenuării schimbărilor climatice;
13. salută propunerea Grupului celor 77 și a Chinei de a împiedica și de a reduce la minimum în mod eficient utilizarea unităților excedentare; constată că UE nu a prezentat încă o propunere care să abordeze excedentul de AAU; reamintește că Tratatul de la Lisabona prevede că Consiliul Uniunii Europene hotărăște cu majoritate calificată atât cu privire la măsuri generale (articolul 16 din TUE), cât și pe parcursul procedurii de negociere și de încheiere a unor acorduri internaționale noi (articolul 218 din TFUE);
14. reiterează solicitarea de a se reforma mecanismul de dezvoltare nepoluantă (CDM), instituind norme stricte privind calitatea care să garanteze că proiectele asociate respectă un standard suficient de ridicat pentru a ajuta la reducerea emisiilor de o manieră fiabilă, verificabilă, reală și suplimentară, contribuind la dezvoltarea durabilă a țărilor în curs de dezvoltare și prevenind folosirea necorespunzătoare a mecanismului de proiectele de infrastructură cu emisii ridicate de dioxid de carbon; consideră că, în viitor, mecanismul de dezvoltare nepoluantă trebuie să se limiteze la țările cel mai puțin dezvoltate;
Decalajul în ceea ce privește atenuarea
15. subliniază că este urgent ca toate părțile, în primul rând, să își pună în aplicare angajamentele, dar și, în al doilea rând, să își mărească nivelul de ambiție până în 2020 astfel încât să se mențină în limitele obiectivului de 2 ºC; reiterează, în special, nevoia urgentă de a realiza progrese în direcția acoperirii „decalajului-gigatonă” dintre descoperirile științifice și angajamentele actuale ale părților și de a prezenta angajamente și măsuri obligatorii care să vizeze reducerea emisiilor și care să fie mai ambițioase decât cele conținute de Acordul de la Copenhaga, bazate pe „principiul echității și principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și al capabilităților aferente”, ceea ce înseamnă că țările mai sărace ar trebui să fie ajutate - prin asistență financiară și tehnologică, dar și prin măsuri de construire a capacității - să facă o tranziție directă spre un sistem economic și energetic avansat și cu emisii reduse de dioxid de carbon; în special, invită părțile să ia măsuri urgente care să producă efecte cel târziu în 2015 pentru a reduce emisiile din transportul aerian și maritim internațional, precum și în alte sectoare relevante, și pentru a reduce hidrofluorocarburile (HFC), negrul de fum, metanul și alți factori cu ciclu scurt de viață cu efect nociv asupra climei, pentru a reduce decalajul față de obiectivul de 2 ºC;
16. solicită ca la Conferința de la Doha să se decidă cu privire la cuantificarea dimensiunii decalajului global și cu privire la monitorizarea continuă a acestuia, cu scopul de a lua măsurile necesare pentru a-l reduce;
17. îndeamnă Comisia și președinția cipriotă să identifice aliați pentru reducerea decalajului enorm dintre nivelul actual de ambiție și nivelul de ambiție necesar pentru menținerea creșterii temperaturii globale sub 2 °C („decalajul-gigatonă”);
18. recunoaște că eliminarea treptată efectivă a subvențiilor pentru combustibilii fosili ar contribui în mod semnificativ la reducerea decalajului existent în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice;
19. reamintește că, conform concluziilor celui de-al patrulea raport de evaluare al IPCC, țările industrializate trebuie să își reducă, până în 2020, emisiile interne cu 25-40 % sub nivelurile din 1990, în timp ce țările în curs de dezvoltare împreună ar trebui să realizeze o micșorare considerabilă a emisiilor realizate comparativ cu rata de creștere a emisiilor preconizată în prezent, de ordinul a 15-30 % până în 2020; reamintește, în plus, că emisiile globale cumulate trebuie să își atingă nivelul maxim înainte de 2020 și solicită o dezbatere deschisă cu privire la strategiile politice mai eficiente pentru reducerea decalajului existent în ceea ce privește atenuarea efectelor schimbărilor climatice;
20. subliniază necesitatea unei baze științifice fiabile, astfel cum este cea oferită de IPCC, care a făcut obiectul unei reforme structurale și procedurale fundamentale și subliniază, în acest sens, importanța concluziilor celui de al cincilea raport de evaluare al IPCC (IPCC – AR5) care este prevăzut pentru 2014;
21. reamintește că este în interesul UE să urmărească un obiectiv de protecție a climei de 30 % până în 2020, asigurând, astfel, creștere durabilă, locuri de muncă suplimentare și reducerea dependenței de importurile de energie;
22. salută propunerea de integrare în legislația UE a Acordului de la Cancún pentru ca țările dezvoltate care sunt părți să proiecteze strategii de dezvoltare cu emisii reduse de carbon și subliniază importanța acordării de sprijin financiar și tehnic pentru ca țările în curs de dezvoltare care sunt părți să adopte și să pună în aplicare planuri de dezvoltare cu emisii reduse; constată că aceste planuri și strategii ar trebui să evidențieze politici și măsuri care includ acțiuni interne precoce de evitare a blocării infrastructurilor și a investițiilor în tehnologii cu emisii ridicate de carbon, precum și obiective pe termen scurt și mediu privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile;
Finanțarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice
23. subliniază nevoia urgentă de a evita un decalaj de finanțare după 2012 (când se încheie perioada de finanțare inițială rapidă) și de a identifica o modalitate de asigurare a finanțării combaterii schimbărilor climatice în perioada 2013-2020 dintr-o varietate de surse; consideră că angajamentele concrete referitoare la finanțare în perioada 2013-2020 sunt vitale pentru accelerarea proceselor de transformare, evitarea blocajelor introduse de proiectele privind energia fosilă în multe țări în curs de dezvoltare și sprijinirea eforturilor țărilor în curs de dezvoltare de a reduce schimbările climatice și de a se adapta la acestea; reamintește că majoritatea statelor membre nu și-au luat încă angajamente pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice după -2013;
24. constată cu îngrijorare că, deși țările dezvoltate s-au angajat să furnizeze 100 miliarde USD pe an pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice până în 2020, până în momentul de față nu există o definiție agreată la nivel internațional cu privire la sensul efectiv al expresiei „(finanțare) nouă și suplimentară”;
25. subliniază că măsurarea, verificarea și monitorizarea fondurilor dedicate combaterii schimbărilor climatice, împreună cu adiționalitatea lor, sunt esențiale și necesită o definiție agreată la nivel internațional; solicită UE să dezvolte o abordare comună pentru a garanta că asistența oficială pentru dezvoltare (ODA) nu este deturnată de la obiective existente în materie de dezvoltare, dar este, cu adevărat, adițională;
26. salută activitățile programului de lucru privind finanțarea pe termen lung în ceea ce privește sursele de finanțare pe termen lung și nevoile de finanțare ale țărilor în curs de dezvoltare și așteaptă cu nerăbdare ca raportul elaborat de copreședinți să fie discutat la Doha;
27. consideră că finanțarea combaterii schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare trebuie să abordeze impactul negativ al schimbărilor climatice actuale și să contribuie la creșterea rezistenței în special în țările cele mai sărace și mai vulnerabile, precum și la reducerea decalajului în ceea ce privește ambițiile în materie de atenuare înainte de 2020, contribuind în același timp la dezvoltarea durabilă;
28. subliniază, în această privință, că sursele suplimentare inovatoare de finanțare (taxele pe tranzacțiile financiare internaționale și impozitele pe transportul internațional aerian și maritim) ar trebui valorificate;
29. solicită Comisiei să asigure că această finanțare este nouă și suplimentară și solicită, de asemenea, să promoveze sursele de finanțare inovatoare;
30. subliniază potențialul semnificativ de reducere a costurilor și a emisiilor de gaze cu efect de seră al eliminării subvențiilor pentru combustibilii fosili; solicită să se adopte la Doha planuri de eliminare treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, acordând prioritate țărilor din anexa I;
31. salută înființarea consiliului de administrație al Fondului verde pentru climă și așteaptă cu interes decizia cu privire la găzduirea secretariatului fondului la Doha; observă că este necesar să se ia decizii suplimentare la Conferința de la Doha pentru a asigura punerea în funcțiune a fondului, în conformitate cu Acordurile de la Cancún, în special în ceea ce privește capitalizarea sa inițială, și subliniază nevoia de a mobiliza sprijin financiar din partea părților pentru a pune în funcțiune fondul; recunoaște faptul că Fondul verde pentru climă este de importanță vitală pentru capacitatea țărilor cel mai puțin dezvoltate de a reduce efectele schimbărilor climatice și de a se adapta la acestea și că angajamentele financiare concrete în domeniu sunt de importanță capitală;
32. subliniază faptul că Acordurile de la Cancún specifică în mod clar că fondurile furnizate țărilor în curs de dezvoltare prin Fondul verde pentru climă ar trebui să fie „noi” și „suplimentare” față de ajutorul existent în materie de dezvoltare;
33. reamintește că, deși țările sărace au contribuit cel mai puțin la concentrarea din ce în ce mai mare de gaze cu efect de seră în atmosferă, acestea sunt cel mai vulnerabile la impactul schimbărilor climatice și dispun de capacitatea de adaptare cea mai redusă;
34. subliniază că asigurarea coerenței politicilor și integrarea protecției mediului în proiectele de dezvoltare sunt esențiale pentru eficacitatea strategiei UE de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;
35. solicită UE și statelor sale membre să sprijine intervențiile în favoarea săracilor în țările în curs de dezvoltare care ar ridica standardele de viață ale celor mai sărace persoane; îndeamnă, în special, ca UE să garanteze că se vor pune la dispoziție fonduri doar pentru sprijinirea unor căi de dezvoltare favorabile climatului, ceea ce implică eliminarea treptată efectivă a sprijinului UE direct sau indirect pentru industriile carburanților fosili (de exemplu prin garantarea de împrumuturi de la BEI, agențiile de credit la export etc.) de o manieră coerentă cu angajamentul luat de UE la summitul G20 din 2009 din Pittsburgh;
36. subliniază că criza economică actuală nu trebuie folosită drept pretext pentru lipsa de acțiune sau pentru a respinge finanțarea măsurilor de adaptare în țările în curs de dezvoltare; semnalează că dezvoltarea unei economii bazate pe emisii reduse de carbon este, de fapt, un pas important înspre rezolvarea crizei;
37. invită țările industrializate să ofere țărilor în curs de dezvoltare sprijinul financiar și tehnologic adecvat în vederea aplicării unor tehnologii durabile eficiente;
38. consideră că aceste măsuri trebuie să respecte interesele și prioritățile țărilor în curs de dezvoltare, incluzând cunoștințele localeşi să consolideze cooperarea sud-sud și rolul agriculturii la scară mică și medie, ținând seama de echilibrul natural și cel ecologic;
39. subliniază că finanțarea măsurilor de protecție a mediului ar trebui să fie furnizată sub forma unei noi finanțări suplimentare, în plus față de ajutorul pentru dezvoltare existent;
40. reamintește UE și statelor sale membre că ODA reprezintă o sursă de finanțare vitală pentru nevoile de bază în materie de dezvoltare - cum ar fi sănătatea și educația -, care nu ar trebui redirecționate spre finanțarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice; solicită UE și statelor sale membre să garanteze atât fonduri suficiente pentru a atinge ODMurile, cât și fonduri noi și suplimentare pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;
Exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF)
41. salută adoptarea Deciziei nr.2/CMP.7 la Conferința de la Durban, care reprezintă un pas important înspre introducerea unor norme contabile solide pentru sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii; constată că această decizie prevede un program de lucru de doi ani, care să analizeze nevoia unor măsuri contabile mai cuprinzătoare în vederea asigurării integrității ecologice a contribuțiilor sectorului la reducerea emisiilor;
42. reamintește că atât schimbarea destinației terenurilor, cât și agricultura sunt responsabile pentru o parte semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră în țările în curs de dezvoltare; invită UE să promoveze agrosilvicultura sau agricultura ecologică, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, întrucât acestea contribuie atât la atenuarea schimbărilor climatice, cât și la reducerea sărăciei, permițând diversificarea veniturilor comunităților locale;
43. reiterează că producția de carburanți agricoli din culturile de uz alimentar (cum ar fi semințele oleaginoase, uleiul de palmier, trestia de zahăr, sfecla de zahăr și grâul) ar putea duce la o cerere foarte mare de terenuri și ar crește riscul cu care se confruntă persoanele din țările mai sărace a căror subzistență depinde de accesul la teren și la resursele naturale;
44. consideră că este regretabil că criteriile de sustenabilitate enumerate în Directiva privind energia din surse regenerabile și în Directiva privind calitatea carburanților în cazul biocarburanților sunt limitate ca domeniu de aplicare și insuficiente pentru a limita efectele negative ale extinderii carburanților agricoli, în special prin schimbarea indirectă a destinației terenurilor (ILUC); solicită UE să își îmbunătățească criteriile privind sustenabilitatea și certificarea biocarburanților pentru a asigura coerența cu angajamentul pe care și l-a luat de a combate schimbările climatice și cu obligația sa juridică de a asigura coerența politicii pentru dezvoltare, consacrată la articolul 208 din Tratatul de la Lisabona;
45. reiterează că o utilizare crescută a biomasei ar putea conduce la o intensificare a exploatărilor forestiere și la o reducere a stocurilor de carbon la nivel forestier, periclitând astfel obiectivul UE de limitare a creșterii temperaturii la max. 2°C; solicită UE și statelor sale membre să accepte doar carburanții agricoli care reduc în mod demonstrabil emisiile de gaze cu efect de seră, nu prezintă probleme semnificative legate de destinația terenurilor, nu amenință siguranța alimentară a oamenilor și nu riscă conflicte în materie de conservare; îndeamnă Comisia, în acest context, să dezvolte criterii de sustenabilitate obligatorii din punct de vedere juridic privind biomasa, să includă calculele privind ILUC în criteriile de sustenabilitate existente pentru carburanții agricoli și să includă calculele privind ILUC și datoria de carbon în criteriile de sustenabilitate pentru bioenergie;
Reducerea emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD +)
46. salută adoptarea la Durban a deciziilor privind nivelurile de finanțare, garantare și referință; consideră că sunt necesare progrese suplimentare la Doha, în special în ceea ce privește evaluarea tehnică a nivelurilor de referință pentru păduri; constată în continuare că REDD+ joacă un rol important în reducerea decalajului în ceea ce privește atenuarea până în 2020;
47. subliniază că, în conformitate cu cadrul CCONUSC, REDD+ va fi finanțat din bani publici și solicită părților să demonstreze un puternic angajament politic pentru dezvoltarea unor soluții inovatoare în materie de finanțare;
48. se opune comercializării carbonului forestier și introducerii REDD+ pe piețele de carbon, ceea ce ar putea conduce la o alocare excesivă a creditelor și la scăderea în continuare a prețului carbonului;
49. subliniază că punerea în aplicare cu succes a REDD+ depinde de transparență și de dezvoltarea unor sisteme de monitorizare solide;
50. recunoaște importanța REDD+ în ceea ce privește abordarea emisiilor datorate silviculturii; insistă asupra faptului că REDD + nu ar trebui să submineze progresele făcute până în prezent în cadrul aplicării legislației, guvernanței și schimburilor comerciale în domeniul forestier (FLEGT), în special în ceea ce privește guvernanța forestieră și clarificarea și recunoașterea drepturilor tradiționale asupra pământului; solicită UE să ceară insistent garanții mai puternice și mai detaliate în domeniul social și în domeniul guvernanței și al mediului pentru proiectele REDD+, inclusiv mecanisme de garantare care să asigure că nu se vor încălca drepturile persoanelor care trăiesc în pădure;
51. consideră că sistemul de plăți pentru protecția pădurilor ar trebui să fie unul deosebit de stabil și pe termen lung; subliniază că distrugerea pădurilor va fi reluată dacă finanțarea scade sub un anumit nivel;
Transportul aerian și maritim internațional
52. reamintește solicitările sale ca instrumentele internaționale cu obiective globale de reducere a emisiilor să diminueze impactul transportului aerian și maritim internațional asupra climei; își menține poziția în favoarea includerii sectorului aviației în Sistemul european de comercializare a cotelor de emisii (ETS);
53. solicită statelor membre să utilizeze toate veniturile obținute din vânzarea la licitație a certificatelor din aviație drept contribuții la intensificarea finanțării măsurilor de combatere a schimbărilor climatice începând din 2013 în țările în curs de dezvoltare;
Protecția climei, în special în perioade de criză economică
54. subliniază că criza economică actuală demonstrează clar că numai o economie durabilă poate asigura prosperitatea pe termen lung și că protecția climei constituie unul dintre principalii piloni ai unei astfel de economii durabile; subliniază faptul că nu a fost niciodată atât de important să se clarifice motivele acțiunilor politice în domeniul protecției climei, și anume, de a permite unui număr mai mare de persoane accesul la un standard de viață înalt, asigurând totodată resursele și spațiul pentru dezvoltare, inclusiv pentru viitoarele generații;
55. reafirmă că provocarea legată de schimbările climatice nu poate fi luată în considerare în mod izolat, ci trebuie abordată întotdeauna în contextul dezvoltării durabile, al politicii industriale și al politicii privind resursele;
Reforma structurală
56. consideră că unul dintre motivele succesului Conferinței de la Durban a fost faptul că aceasta a stabilit baza pentru a depăși vechea împărțire strictă în „părți” și „observatori”, în „țări dezvoltate” și „țări în curs de dezvoltare”, precum și în „țări din anexa I” și „țări care nu sunt incluse în anexa I” și, prin urmare, solicită tuturor participanților să depună eforturi pentru a realiza o structură nouă, holistică și mai cuprinzătoare în vederea viitoarelor negocieri;
57. consideră că actualul sistem „angajament și revizuire” nu va aduce schimbările fundamentale necesare pentru a combate schimbările climatice pe termen lung și, prin urmare, îndeamnă toate părțile să ia în considerare și alte abordări;
58. subliniază faptul că nu există o soluție miraculoasă pentru combaterea schimbărilor climatice și, prin urmare, subliniază numeroasele posibilități de realizare a reducerilor necesare ale emisiilor și, chiar mai important, a schimbărilor necesare la nivelul conștiinței; în acest sens, salută faptul că mai multe țări desfășoară deja acțiuni ambițioase de atenuare și solicită CCONUSC să furnizeze o platformă pentru sporirea transparenței a ceea ce se întâmplă pe teren;
Evoluția către o economie și o industrie sustenabile
59. este preocupat de emisiile globale de CO2 provenite din arderea combustibililor fosili, care au ajuns la un nivel record în 2011, potrivit datelor AIE; reamintește că estimarea creșterii globale a consumului de energie se va baza pe creșterea tuturor surselor de energie; prin urmare, consideră că eforturile depuse de UE pentru a-și transforma economia într-o economie sustenabilă nu trebuie să întârzie, astfel încât Europa să poată construi pe avantajul său competitiv în domeniul tehnologiilor sustenabile și al expertizei; consideră că Europa ar trebui să promoveze diseminarea la nivel internațional a tehnologiilor ecologice, inclusiv în domeniul energiei din surse regenerabile, al tehnologiilor inovatoare și eficiente care utilizează combustibili fosili și, în special, în domeniul tehnologiilor eficiente din punct de vedere energetic;
60. solicită o coordonare mai strânsă între Consiliu, Comisie și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) pentru a permite UE să vorbească cu o singură voce coerentă în cadrul organizațiilor internaționale, cum ar fi Agenția Internațională a Energiei (AIE), Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA), Parteneriatul internațional pentru cooperare în domeniul eficienței energetice (PICEE) și Agenția Internațională a Energiei Atomice (AIEA) și, astfel, să joace un rol mai activ și mai influent, în special în sprijinirea unor politici sustenabile în domeniul energetic și cel al securității energetice;
61. subliniază faptul că multe țări iau măsuri pentru ecologizarea economiei din diferite motive, printre care protecția climei, deficitul de resurse și eficiența utilizării resurselor, securitatea energetică, inovarea și competitivitatea; ia act, de exemplu, de programele de investiții dedicate tranziției energetice în țări precum China și Coreea de Sud și invită Comisia să analizeze astfel de programe și implicațiile acestora pentru competitivitatea UE în sectoarele în cauză;
62. salută aceste demersuri și reamintește faptul că o acțiune coordonată la nivel internațional ar contribui la abordarea preocupărilor legate de competitivitate și de relocarea emisiilor de dioxid de carbon din sectoarele relevante, în special din sectoarele mari consumatoare de energie; solicită încheierea unui acord pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru industriile mari producătoare de dioxid de carbon;
63. este îngrijorat de nivelul din ce în ce mai mare al așa-numitelor emisii importate, creșterea nivelului emisiilor de la bunurile importate fiind mai rapidă decât reducerea internă a emisiilor provenite din producție; consideră că, în cazul în care UE ar putea monitoriza mai eficient evoluția emisiilor importate și ar putea sensibiliza populația cu privire la această evoluție, acest lucru ar încuraja concurenții industriali să participe la un sistem mai strict de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, în scopul de a asigura un nivel mai înalt de acceptare a produselor lor pe piața UE;
64. subliniază faptul că criza financiară și bugetară care afectează UE nu ar trebui să reducă nivelul de ambiție al UE și al industriilor sale, al consumatorilor și al statelor membre cu privire la negocierile internaționale privind clima de la Doha; consideră că UE nu ar trebui să ezite în eforturile sale de a-și transforma economia, scopul fiind de a evita relocarea locurilor de muncă și, în special, a locurilor de muncă ecologice, și că UE trebuie să își convingă partenerii din întreaga lume, inclusiv China și Statele Unite ale Americii, că participarea la un acord internațional aduce beneficii și că reducerile de emisii sunt posibile fără o pierdere a competitivității și a locurilor de muncă, în special, dacă acestea sunt realizate colectiv;
65. subliniază necesitatea de a concepe și de a pune în aplicare urgent o strategie globală privind materiile prime și resursele, inclusiv în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor în toate sectoarele economiei, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare, pentru a obține o economii sustenabile pe termen lung, și invită UE și statele sale membre să conducă prin exemplu în acest sens; invită UE și statele sale membre să sprijine țările în curs de dezvoltare atât la nivel național, cât și local, punând la dispoziție expertiza proprie în ceea ce privește exploatarea durabilă a resurselor miniere, eficiența sporită a resurselor, reutilizarea și reciclarea;
66. consideră că abordările sectoriale combinate cu plafoane stabilite la nivelul întregii economii în țările industrializate pot contribui la combaterea schimbărilor climatice, la competitivitate și la creșterea economică; subliniază importanța adoptării unei abordări sectoriale a emisiilor industriale, în special pentru țările emergente, în ceea ce privește negocierile internaționale; speră că o astfel de abordare ar putea, de asemenea, face parte dintr-un cadru internațional post-2012 pentru combaterea schimbărilor climatice;
67. ia act de faptul că prețul diverselor surse de energie joacă un rol major pentru determinarea comportamentului actorilor de pe piață, inclusiv al industriei și al consumatorilor, și ia act de faptul că incapacitatea cadrului curent internațional în materie de politici de a internaliza complet costurile externe perpetuează modele de consum nesustenabile; reamintește, de asemenea, că o piață globală a dioxidului de carbon ar reprezenta o bază bună atât pentru obținerea unor reduceri substanțiale a emisiilor, cât și pentru realizarea unor condiții de concurență echitabile pentru industrie; invită UE și partenerii săi să găsească, în viitorul imediat, modalitatea cea mai eficientă pentru promovarea legăturilor dintre EU ETS și alte sisteme de comercializare în scopul creării unei piețe mondiale a carbonului, al asigurării unei mai mari diversități a opțiunilor de reducere a emisiilor, al îmbunătățirii dimensiunii și lichidității pieței, al transparenței și, în cele din urmă, al alocării mai eficiente a resurselor pentru sectorul energetic și pentru industrie;
Cercetare și tehnologie
68. consideră că este regretabil că Summitul Rio+20 de la Rio de Janeiro nu a reușit să înregistreze progrese semnificative cu privire la aspecte-cheie viitoare legate de durabilitate; regretă lipsa de obiective concrete, de activități și angajamente măsurabile asumate de liderii mondiali; ia act de rezultatul reuniunii de la Durban, inclusiv progresul înregistrat de Platforma de la Durban, continuarea Protocolului de la Kyoto, instituirea Fondului verde pentru climă de 100 de miliarde USD, precum și progresele suplimentare înregistrate de Comitetul executiv pentru tehnologie cu privire la punerea în aplicare a tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon;
69. subliniază faptul că dezvoltarea și aplicarea tehnologiilor inovatoare sunt esențiale în lupta împotriva schimbărilor climatice și, în același timp, pentru a convinge partenerii UE din întreaga lume că reducerile de emisii sunt posibile fără o pierdere a competitivității și a locurilor de muncă; solicită un angajament internațional pentru creșterea investițiilor din domeniul cercetării și dezvoltării (C&D) în tehnologiile inovatoare în sectoarele relevante; consideră că este esențial ca Europa să conducă prin puterea exemplului, majorând considerabil cheltuielile pentru cercetare în domeniul tehnologiilor industriale și energetice ecologice și eficiente din punct de vedere energetic, și că Europa ar trebui să dezvolte o strânsă cooperare științifică în acest domeniu cu partenerii internaționali, cum ar fi țările BRIC și Statele Unite ale Americii;
70. consideră că inovarea este esențială pentru menținerea creșterii temperaturii globale sub 2 °C și observă că există modalități diferite de încurajare a inovării într-o economie bazată pe piață; invită Comisia să evalueze diferitele mecanisme pentru a recompensa întreprinderile ce dețin poziții de frunte, care diferă în funcție de capacitatea lor de a inova și de a transfera și aplica tehnologii la nivel global; solicită recunoașterea dreptului țărilor în curs de dezvoltare de a beneficia pe deplin de flexibilitatea introdusă de Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS);
71. subliniază importanța realizării unei cooperări mai strânse între UE și țările cele mai puțin dezvoltate; consideră că UE ar trebui să sprijine eforturile care permit țărilor cel mai puțin dezvoltate să găsească parteneri și finanțare pentru investițiile în energia din surse regenerabile și tehnologiile ecologice și invită Comisia să prezinte idei de programe comune de cercetare cu privire la sursele alternative de energie și modul în care UE poate încuraja cooperarea între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare în cadrul mai multor sectoare industriale;
Energia, eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor
72. ia act de faptul că o analiză recentă a AIE indică faptul că îmbunătățirea eficienței oferă calea cea mai sigură către o gestionare mai bună a energiei în următoarele decenii, asigurând o rentabilitate a investițiilor de trei ori mai mare într-o perspectivă 2050 compatibilă cu clima, dar care necesită măsuri politice și stimulente puternice;
73. consideră că este regretabil că potențialul de economisire a energiei nu este abordat în mod adecvat la nivel internațional și în UE; subliniază că economiile de energie permit crearea de noi locuri de muncă, economiile financiare, securitatea energetică, competitivitatea și reducerea emisiilor; invită UE să acorde mai multă atenție economisirii de energie în cadrul negocierilor internaționale referitoare la transferul de tehnologie, la planurile de dezvoltare pentru țările în curs de dezvoltare sau la asistența financiară; subliniază faptul că, pentru a fi credibile, UE și statele sale membre trebuie să își atingă propriile obiective;
74. subliniază faptul că aproximativ 2 miliarde de persoane de pe întreg globul nu au în continuare acces la energie durabilă la prețuri accesibile; subliniază necesitatea de a aborda problema sărăciei energetice în conformitate cu obiectivele politicii privind schimbările climatice; constată disponibilitatea tehnologiilor energetice atât pentru protecția mediului la nivel global, cât și pentru îndeplinirea necesităților de dezvoltare locală;
75. regretă faptul că CCONUSC și Convenția privind diversitatea biologică (CDB) nu sunt coordonate în mod suficient, irosindu-se astfel resurse și ratând oportunități valoroase și complementare în materie de politici; subliniază că diverse studii, inclusiv TEEB (studiul privind economia ecosistemelor și a biodiversității), demonstrează în mod clar că conservarea serviciilor ecosistemice prin practici sustenabile este adesea mai ieftină decât înlocuirea funcțiilor pierdute prin investirea în infrastructuri complexe și soluții tehnologice alternative; îndeamnă UE și statele sale membre să realizeze o legătură strânsă între obiectivele sale privind schimbările climatice și obiectivele în materie de protecție a biodiversității în cadrul viitoarei COP 11 din Hyderabad;
76. subliniază că este necesar să se promoveze accesul mai mare la tehnologiile care respectă mediul, precum și transferarea acestora, peste tot dar în special în țările în curs de dezvoltare, pentru a îmbunătăți accesul la informațiile tehnologice, pentru a produce și a pune la dispoziție date fiabile privind brevetele și tehnologia existente, pentru a facilita și crește practica de a pune în comun, a împărtăși și a face schimb de drepturi de proprietate intelectuală prin mecanisme transparente și sigure și pentru a dezvolta noi mecanisme care sunt dedicate promovării cercetării și care nu previn accesul la inovare; prin urmare, solicită UE și statelor sale membre să abordeze chestiunea drepturilor de proprietate intelectuală în vederea generării și diseminării eficiente și rapide a inovațiilor care sunt esențiale pentru a confrunta și combate schimbările climatice;
Diplomația în domeniul climei
77. subliniază că UE trebuie să continue să acționeze în mod constructiv în cadrul negocierilor internaționale privind schimbările climatice și că toate instituțiile UE trebuie să își dezvolte în continuare activitățile diplomatice în domeniul climei înaintea Conferinței de la Doha, sub egida SEAE, cu scopul de a prezenta o poziție mai clară a UE asupra politicii privind schimbările climatice, adăugând o nouă dinamică negocierilor internaționale privind clima și încurajând partenerii din întreaga lume, în special pe cei mai mari emițători, să introducă măsuri obligatorii, comparabile și efective de reducere a emisiilor și măsuri adecvate de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;
78. consideră că este regretabil că obiectivul de reducere al UE nu este coerent cu obiectivul său adoptat de 2 °C și cu o cale eficientă din punctul de vedere al costurilor spre obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050;
79. subliniază importanța alianțelor (sub-globale) cu țările cele mai progresiste, pentru a da un nou imbold procesului de negociere și pentru a garanta asumarea de către cei mai mari poluatori a unor obiective adecvate și ambițioase în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră;
80. subliniază, în acest sens, importanța ca UE, în calitate de actor principal, să se exprime cu o singură voce la Conferința de la Doha pentru a se realiza progrese în vederea definirii unui acord internațional, precum și ca UE să rămână unită în această privință;
81. invită părțile să recunoască faptul că angajamentul legislatorilor în negocieri este esențial în obținerea de succese în procesul interguvernamental către un acord global în 2015, în măsura în care progresele legislațiilor naționale ale părților privind schimbările climatice creează condițiile politice pentru negocierile multilaterale și pot stimula nivelul lor general de ambiție;
82. subliniază poziția esențială a ambelor „națiuni-gazdă” – Qatar, unul dintre cei mai mari producători de petrol și gaze din lume, care în prezent se confruntă cu o diminuare a resurselor sale, dar care înregistrează în continuare cele mai mari emisii de carbon pe cap de locuitor din lume, și Coreea de Sud, lider în domeniul tehnologiilor ecologice și prima țară din Asia care adoptă acte legislative privind combaterea schimbărilor climatice prin care se pun în aplicare politici de limitare și comercializare, și încurajează aceste două țări (care, în prezent, nu figurează în anexa I) să dea exemplu și să contribuie la construirea de noi alianțe;
83. își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că practica informală de așteptare a obținerii unui consens între toate delegațiile Consiliului amână luarea de măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice și îndeamnă, prin urmare, Consiliul să hotărască întotdeauna pe baza votului cu majoritate calificată în conformitate cu tratatele, în special în ceea ce privește actele cu caracter general, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din TUE și, în mod specific, în conformitate cu articolul 218 alineatul (8) din TFUE „în toate etapele procedurii” de încheiere a acordurilor internaționale;
84. ia act de faptul că Comisia a propus o foaie de parcurs pentru o Europă fără emisii de dioxid carbon pentru 2050, care este un obiectiv foarte ambițios, dar realizabil; în acest context, își reafirmă angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, chiar și în afara unui acord internațional;
85. ia act de faptul că încălzirea globală scoate în evidență interdependența tuturor țărilor; consideră că este necesar, prin urmare, să se ajungă la un acord global, astfel încât să se evite apariția unei schimbări catastrofale, care ar afecta în mod dramatic întreaga omenire.
Delegația Parlamentului European
86. consideră că delegația UE joacă un rol vital în cadrul negocierilor privind schimbările climatice și, prin urmare, consideră inacceptabil faptul că deputații din Parlamentul European nu au putut participa la reuniunile de coordonare ale UE în cadrul Conferințelor anterioare ale părților; se așteaptă ca cel puțin președintelui delegației Parlamentului să i se permită accesul la reuniunile de coordonare ale UE de la Doha;
87. constată că, în conformitate cu Acordul-cadru dintre Comisie și Parlament din noiembrie 2010, Comisia trebuie să faciliteze includerea deputaților PE ca observatori în delegațiile Uniunii care participă la negocierile pentru acordurile multilaterale; reamintește că, în temeiul Tratatului de la Lisabona (articolul 218 din TFUE), Parlamentul trebuie să își dea aprobarea pentru acordurile dintre Uniune și țările terțe sau organizațiile internaționale;
o o o
88. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretariatului CCONUSC, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre ale UE.
– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 21 și 49 din acesta,
– având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II) (COM(2011)0838),
– având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Copenhaga din 21-22 iunie 1993, a Consiliului European de la Madrid din 15-16 decembrie 1995, a Consiliului European de la Salonic din 19-20 iunie 2003 și a Consiliului European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006,
– având în vedere Concluziile Consiliului din 5 decembrie 2011 privind extinderea și procesul de stabilizare și de asociere,
– având în vedere consensul reînnoit privind extinderea adoptat de Consiliu în 2006 și strategia de extindere consolidată pusă în aplicare ulterior de către Comisie,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2009 privind „Cinci ani de UE extinsă – Realizări și provocări economice” (COM(2009)0079),
– având în vedere rezoluțiile sale din 13 decembrie 2006 referitoare la Comunicarea Comisiei privind strategia de extindere și principalele provocări în perioada 2006-2007(1), din 10 iulie 2008 referitoare la documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2007(2) și din 26 noiembrie 2009 referitoare la documentul de strategie privind extinderea, prezentat de Comisie în 2009, cu privire la țările din regiunea Balcanilor de Vest, Islanda și Turcia(3), precum și comunicările Comisiei privind strategia de extindere în perioadele 2009-2010, 2010-2011 și 2011-2012,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la țările din regiunea Balcanilor de Vest, Islanda și Turcia,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0274/2012),
A. întrucât, în conformitate cu articolul 49 TUE, orice stat european care respectă și se angajează în continuare să promoveze valorile demnității umane, libertății, democrației, egalității, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, poate solicita să devină membru al Uniunii; întrucât aceste valori reprezintă fundamentul Uniunii Europene și orientează acțiunile Uniunii pe scena internațională, ele trebuind respectate și apărate de toate statele membre;
B. întrucât extinderea face parte din agenda UE încă din anii 1960; întrucât, de la prima extindere din 1973, UE s-a mărit treptat, numărul membrilor crescând de la cei șase membri fondatori la 27 în prezent (în curând 28); întrucât o serie de țări încă aspiră să devină membre ai UE, ca o garanție pentru un viitor sigur, democratic și prosper;
C. întrucât politica de integrare din ultimul deceniu a demonstrat că extinderea aduce beneficii întregii Uniuni și îi permite să fie mai bine pregătită pentru a face față provocărilor globale;
D. întrucât extinderea este un proces reușit pentru UE și pentru întreaga Europă, ajutând la depășirea diviziunii impuse de Războiul Rece, contribuind la pacea, stabilitatea și prosperitatea întregii Europe, consolidând prevenirea conflictelor, stimulând reformele și consolidând libertatea, democrația, respectul pentru drepturile omului și libertățile fundamentale, statul de drept, precum și dezvoltarea economiei de piață și dezvoltarea sustenabilă din punct de vedere social și ecologic;
E. întrucât, la aproape douăzeci de ani după Consiliul European de la Copenhaga din 1993, care a afirmat perspectivele de aderare ale țărilor din Europa Centrală și de Est și a stabilit criteriile de aderare, a sosit momentul unei reevaluări a procedurilor stabilite și a întregii politici de extindere, fără a aduce atingere negocierilor în curs de desfășurare;
F. întrucât criteriile de la Copenhaga au trecut testul timpului și rămân în centrul politicii de extindere a UE; întrucât strategia de extindere consolidată și noua abordare concentrată pe justiție și afaceri interne, statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale sunt de așteptat să fie efective și eficiente;
G. întrucât Parlamentul European, prin rezoluțiile sale anuale referitoare la țările candidate și cele potențial candidate, contribuie la îmbunătățirea transparenței și a răspunderii în ceea ce privește extinderea, reflectând opiniile cetățenilor europeni; întrucât, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rolul Parlamentului a crescut datorită recunoașterii sale ca putere colegislativă, inter alia, în ceea ce privește Instrumentul pentru Asistență de Preaderare (IPA);
H. întrucât perspectiva aderării are un impact transformațional semnificativ asupra peisajului politic, socioeconomic și cultural al țărilor care doresc să adere și acționează ca un stimulent puternic pentru continuarea reformelor politice, economice și legislative necesare și pentru consolidarea păcii, stabilității, reconcilierii și a bunelor relații de vecinătate; întrucât, datorită acestei puteri transformatoare, extinderea reprezintă esența competenței necoercitive a UE și un element important a acțiunii sale externe;
I. întrucât angajamentul, respectarea condițiilor stabilite și credibilitatea au constituit fundamentul procesului de aderare.
J. întrucât este foarte important ca statele membre să respecte în continuare și să susțină pe deplin criteriile de aderare și drepturile fundamentale, pentru a consolida credibilitatea și coerența procesului de extindere și pentru a evita orice formă de discriminare față de potențiali noi membri;
K. întrucât un angajament în materie de reforme politice, economice și legislative este, în primul rând, în interesul țărilor candidate și potențial candidate și al cetățenilor lor;
L. întrucât fiecare țară care aspiră să devină membră a UE trebuie evaluată în funcție de propriile merite în ceea ce privește implementarea și respectarea aceluiași set de criterii; întrucât ritmul progresului înregistrat în procesul de aderare ar trebui determinat de măsura în care criteriile de aderare la UE sunt puse în aplicare efectiv și respectate, precum și de îndeplinirea priorităților Parteneriatului european pentru aderare și ale cadrului de negociere; întrucât gradul de respectare a cerințelor pentru calitatea de membru trebuie evaluat în cel mai corect și transparent mod;
M. întrucât procesul de extindere are un impact semnificativ și asupra Uniunii Europene, servind drept o oportunitate de a defini mai bine identitatea, obiectivele, valorile și politicile sale și, de asemenea, ca moment oportun pentru a le comunica mai bine cetățenilor săi;
N. întrucât, în conformitate cu consensul reînnoit privind extinderea din 2006, acest proces ar trebui să se bazeze pe consolidare, condiționalitate și comunicare, combinat cu capacitatea UE de a integra noi membri; întrucât capacitatea de integrare a UE este un argument major și o condiție pentru sustenabilitatea politicii de extindere și a procesului de integrare în ansamblu; întrucât acest argument a devenit un stimulent pozitiv pentru aprofundarea instituțională, după cum o demonstrează revizuirile consecutive ale tratatelor care au însoțit diferitele valuri de extindere, extinzându-se funcțiile și activitățile Uniunii;
O. întrucât o reconciliere reală între națiuni și populații diferite, rezolvarea pașnică a conflictelor și stabilirea de bune relații de vecinătate între țările europene sunt esențiale pentru o pace și stabilitate sustenabile și contribuie în mod semnificativ la un proces de integrare europeană autentic având, prin urmare, o importanță maximă pentru procesul de extindere; întrucât anumite țări candidate și potențial candidate au în continuare probleme nerezolvate cu vecinii lor, prin urmare toate părțile afectate ar trebui să depună eforturi deschise în direcția soluționării tensiunilor bilaterale; întrucât aceste probleme ar trebui soluționate înainte de aderare;
Observații generale
1. sprijină cu fermitate procesul de extindere și consideră că extinderea trebuie să rămână o politică credibilă, sprijinită de opinia publică, atât în UE cât și în țările candidate și potențial candidate; subliniază, prin urmare, importanța pentru UE și țările candidate și potențial candidate a îndeplinirii tuturor obligațiilor, a respectării tuturor angajamentelor și a creării de condiții pentru asigurarea reușitei unor viitoare extinderi, printre altele, prin acordarea de asistență țărilor în cauză în eforturile acestora de a îndeplini criteriile de aderare la UE;
2. recunoaște beneficiile procesului de extindere și de aderare atât pentru cetățenii din țările candidate și potențial candidate la UE, cât și pentru cetățenii europeni;
3. consideră că criteriile de la Copenhaga continuă să fie fundamentale și ar trebui să rămână elementul central al politicii de extindere; subliniază faptul că respectarea deplină și riguroasă a acestor criterii este imperativă, că ar trebui să se acorde atenție implicațiilor sociale pentru țările candidate și potențial candidate, precum și faptul că capacitatea de integrare a Uniunii trebuie să fie pe deplin luată în considerare;
4. consideră că acest concept de capacitate de integrare cuprinde patru elemente:
(i)
statele în curs de aderare ar trebui să contribuie la, nu să afecteze, capacitatea Uniunii de a menține dinamica necesară îndeplinirii obiectivelor sale politice;
(ii)
cadrul instituțional al Uniunii ar trebui să aibă capacitatea de a asigura o guvernare eficientă și eficace;
(iii)
resursele financiare ale Uniunii ar trebui să fie suficiente, astfel încât să răspundă provocărilor cu care se confruntă coeziunea economică și socială, precum și politicile comune ale Uniunii;
(iv)
ar trebui lansată o strategie de comunicare globală, destinată informării opiniei publice în legătură cu implicațiile extinderii;
5. subliniază, cu toate acestea, că Uniunea este responsabilă pentru îmbunătățirea capacității sale de integrare atunci când ia în considerare aspirațiile europene legitime ale țărilor candidate, potențial candidate sau care ar putea solicita statutul de candidată;
6. evidențiază că UE continuă să fie atractivă și datorită combinației sale unice de dinamism economic cu un model social și regretă că această dimensiune socială este neglijată în mare măsură de procesul de extindere; invită Comisia să abordeze această problemă, în special în cadrul capitolului 19 (Politica socială și ocuparea forței de muncă), pentru a promova transformarea socială pozitivă în viitoarele state membre ale UE și să acorde atenția cuvenită justiției sociale;
7. reamintește că acquis-ul în domeniul social include standarde minime în domenii precum dreptul muncii, egalitatea de tratament între femei și bărbați, sănătatea și siguranța la locul de muncă și antidiscriminarea și că tratatele UE confirmă angajamentul față de Carta Socială Europeană din 1961 și Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989, în timp ce Carta drepturilor fundamentale a UE, de asemenea, conține o serie de drepturi sociale fundamentale; subliniază că nerespectarea standardelor sociale de bază comune ale UE constituie o formă de „dumping” social care este în detrimentul întreprinderilor europene și al lucrătorilor europeni și ar împiedica efectiv un stat candidat să participe la piața unică; subliniază că partenerii sociali și mai ales sindicatele au nevoie de asistență specifică UE în pentru a-și consolida capacitățile;
8. consideră că setul de criterii de aderare ar trebui să fie transpus în mod corespunzător în obiective clare, specifice și măsurabile în cadrul IPA, pentru a demonstra în mod clar legătura dintre politicile finanțate de Uniune în țările candidate și progresele înregistrate în îndeplinirea criteriilor generale de aderare;
9. recunoaște necesitatea ca economiile țărilor candidate să se dezvolte în aceeași direcție ca economiile statelor membre ale UE, pentru a facilita alinierea; încurajează prin urmare, țările candidate să stabilească obiective de țară specifice și realizabile pentru fiecare dintre obiectivele principale ale Strategiei UE 2020 pentru o economie inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii;
10. atrage atenția asupra importanței criteriilor de la Madrid (definite de către Consiliul European de la Madrid din decembrie 1995), care au subliniat capacitatea țărilor candidate de a aplica normele și procedurile UE; consideră, de asemenea, că principiul condiționalității stricte impune ca progresul înregistrat în adoptarea și implementarea reformelor de către o țară candidată sau potențial candidată, să fie evaluat în mod eficient pe baza unei set clar de criterii, în fiecare etapă a procesului și că țărilor care doresc să adere la UE ar trebui să li se permită să treacă de la o etapă la alta numai când au fost îndeplinite toate condițiile pentru fiecare etapă; subliniază că statele membre trebuie să respecte integral criteriile de la Copenhaga pentru a consolida credibilitatea și eficacitatea strategiei de extindere și pentru a evita ca țărilor candidate să le fie impuse respectarea unor standarde mai ridicate decât cele aplicate în unele state ale UE; subliniază importanța definirii mai clare a diferitelor etape, a stabilirii unor criterii de referință transparente și echitabile pe tot parcursul procesului, care să transpună criteriile generale pentru aderare în etape concrete ale procesului de aderare, precum și a măsurării îndeplinirii cerințelor necesare și a evitării fixării sau promiterii unei date pentru aderare dacă negocierile nu au fost încă finalizate; subliniază, de asemenea, că odată realizat un criteriu de referință, aceasta ar trebui să fie menținut, iar regresul în această privință ar trebui să determine o reacție adecvată din partea celor care stabilesc criteriile de referință;
11. subliniază că obiectivul procesului de aderare este dobândirea calității de membru plin al UE;
12. solicită Comisiei să mențină și să își intensifice și mai mult monitorizarea progreselor în cadrul procesului de aderare, precum și asistența sa pentru țările candidate și potențial candidate, astfel încât să se asigure că acestea sunt suficient de pregătite, fapt care va fi în beneficiul lor, dar și al UE;
13. consideră că, pentru a menține credibilitatea procesului de extindere, capacitatea de integrare a UE ar trebui evaluată într-o primă etapă și ar trebui luată în considerare în mod corespunzător în „avizul” Comisiei pentru fiecare stat potențial candidat, în acest sens subliniind principalele preocupări și modalitățile posibile de a le soluționa; consideră că după această etapă ar trebui să urmeze o evaluare de impact globală; în acest context, subliniază faptul că un proces de extindere reușit impune ca UE să-și mențină capacitatea de a acționa, de a dezvolta, de a lua decizii în mod democratic și eficient, să dispună de resurse financiare pentru a sprijini coeziunea economică și socială, precum și să urmărească obiectivele sale politice;
Politicile de extindere
14. salută noua abordare de negociere pentru viitoarele cadre de negociere care stabilește prioritatea problemelor legate de sistemul judiciar și drepturile fundamentale, precum și de justiție și afacerile interne; este de acord că acestea ar trebui abordate într-o fază incipientă a procesului de aderare, iar, ca regulă generală, capitolele 23 și 24 ar trebui deschise în mod corespunzător, pe baza planurilor de acțiune, întrucât necesită înregistrarea unor rezultate convingătoare; solicită Comisiei să raporteze periodic Parlamentului cu privire la progresul înregistrat în aceste domenii și ca rapoartele lunare de preaderare ale delegațiilor UE să fie puse la dispoziția membrilor Comisiei pentru afaceri externe, la cerere; observă, totuși, că atenția acordată domeniilor în cauză nu ar trebui să fie în detrimentul eforturilor și al progreselor înregistrate în alte domenii menționate în agendele de extindere individuale ale țărilor candidate și potențial candidate;
15. consideră că este important ca în cadrul politicii de extindere să se acorde prioritate creării unui sistem judiciar eficient, independent și imparțial și a unui sistem politic democratic transparent, care poate consolida încrederea în statul de drept; subliniază, totodată, importanța tuturor formelor de libertate de exprimare și necesitatea de a asigura libertatea mass-mediei, atât legislativ, cât și practic, și de a combate în mod eficace corupția și crima organizată;
16. subliniază că liberalizarea vizelor este un exemplu bun de condiționalitate a UE, care combină criteriile politice și tehnice cu un obiectiv adecvat și cu beneficii concrete; salută și sprijină, prin urmare, eforturile Comisiei și ale țărilor interesate în acest domeniu;
17. invită Comisia să simplifice procedura administrativă și să reducă povara administrativă pentru finanțarea din IPA, pentru a crește accesibilitatea acesteia și pentru a consolida participarea organizațiilor mici și necentralizate din societatea civilă, a sindicatelor și a altor beneficiari;
18. încurajează o mai mare participare a societății civile, a actorilor non-statali și a partenerilor sociali, atât din țările candidate, cât și din statele membre, în procesul de aderare; îndeamnă Comisia să mențină un dialog continuu cu aceștia; invită țările candidate și potențial candidate să asigure implicarea acestora în toate etapele; subliniază că societatea civilă poate acționa ca o forță motrice importantă a alinierii la UE și poate crea o presiune ascendentă pentru promovarea agendei europene și poate consolida sprijinul opiniei publice pentru aderare în țările candidate; subliniază importanța sprijinului financiar adecvat, asigurat printre altele prin facilitatea „Societatea Civilă”, pentru consolidarea capacităților societății civile de monitorizare a punerii în aplicare a acquis-ului; subliniază importanța cooperării între organizațiile societății civile europene și organizațiile similare din țările candidate și potențial candidate;
19. subliniază ferm necesitatea de a consolida capacitățile administrative și resursele umane, pentru a le face capabile să transpună, implementeze și aplice acquis-ul, consideră că procesele din cadrul extinderii nu ar trebui să fie doar „tehnice” și subliniază necesitatea de a conecta mai mult procesul de monitorizare la realitățile de pe teren, invită prin urmare, Comisia să implice ONG-urile, sindicatele și principalele părți interesate, după caz, în acest demers;
20. solicită, ca o recunoaștere a rolului important pe care îl joacă dialogul social în procesul decizional al UE, să se acorde o atenție mai mare consolidării capacităților partenerilor sociali și rolului dialogului social în cadrul procesului de extindere; solicită, în plus, acordarea unei mai mari atenții dezvoltării mecanismelor de aplicare, cum ar fi inspecția muncii, astfel încât să protejeze lucrătorii și să asigure respectarea drepturilor lor sociale și a standardelor de sănătate și siguranță, precum și combaterea exploatării, mai ales a lucrătorilor nedeclarați;
21. solicită o mai mare implicare a Comitetului Economic și Social European (CESE) în procesul de extindere; subliniază rolul acestuia în transmiterea bunelor practici în țările candidate și potențial candidate, precum și în obținerea sprijinului din partea societății civile pentru procesul de integrare europeană în cadrul UE; sprijină consolidarea în continuare a dialogului dintre organizațiile societății civile din UE și din țările implicate în procesul de aderare și încurajează o mai bună cooperare între CESE, Comisie și Parlamentul European;
22. reamintește că realizarea unei redresări economice sustenabile este o provocare semnificativă pentru majoritatea țărilor implicate în procesul de aderare și subliniază necesitatea de a promova creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, în conformitate cu Strategia Europa 2020; solicită consolidarea sprijinului pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), care sunt esențiale pentru progresul socioeconomic din toate țările implicate în procesul de aderare și îndeamnă Comisia să insiste asupra reformelor prioritare, care creează un mediu favorabil de reglementare pentru IMM-urile inovatoare și cu potențial ridicat; în același timp, subliniază faptul că este necesar să se acorde în continuare atenție problemelor legate de sector informal din ce în ce mai mare, ratei ridicate a șomajului și integrării în societate a persoanelor celor mai vulnerabile;
23. este ferm convins de necesitatea promovării unui mediu de toleranță și respect reciproc, de bune relații de vecinătate și de cooperare regională și transfrontalieră, condiții esențiale pentru stabilitate și mijloace care facilitează o reconciliere veritabilă și de durată; consideră că urmărirea penală a crimelor de război, coexistența pașnică a diferitelor comunități etnice, culturale și religioase, protecția minorităților și respectarea drepturilor omului, precum și reintegrarea și întoarcerea refugiaților și a persoanelor strămutate, trebuie să rămână elemente esențiale ale procesului de aderare a UE în regiunile în care au existat conflicte; în acest sens, încurajează țările candidate și potențial candidate, care încă nu au ratificat Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale să facă acest lucru; sugerează prin urmare, că promovarea predării și a învățării reciproce a istoriei, a limbii și a patrimoniului cultural în cursul procesului de aderare și după aderare ar facilita înțelegerea reciprocă și ar contribui la reconcilierea istorică;
24. consideră că în cadrul politicii de extindere ar trebui să se acorde în continuare prioritate egalității de gen și combaterii discriminării; subliniază că egalitatea între femei și bărbați este un drept fundamental, o valoare esențială a UE, precum și un principiu important în acțiunile sale externe, având un potențial ridicat pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și contribuind la creșterea economică și la ocuparea integrală a forței de muncă; încurajează, în consecință, participarea femeilor la procesul de aderare și subliniază importanța integrării politicilor privind egalitatea de gen între femei și bărbați; subliniază faptul că discriminarea din orice motive este interzisă și că evaluările UE ar trebui să includă drepturile comunității LGBT și integrarea minorităților în viața politică, socială și economică;
25. invită Comisia să implice țările candidate în inițiativele sale care vizează incluziunea socială – cum ar fi Cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor – pentru o mai bună mobilizare a IPA în acest scop, precum și să îndemne țările candidate, prin mecanismul din cadrul Procesului de stabilizare și de asociere (PSA), să atingă aceste obiective; solicită, de asemenea, țărilor candidate să participe activ la Deceniul pentru incluziunea romilor și să garanteze drepturile fundamentale ale romilor, să le îmbunătățească poziția lor socială și economică și să asigure accesul acestora la locuințe;
26. consideră că orice stat care aderă la UE trebuie să își soluționeze problemele bilaterale și disputele majore, în special cele legate de chestiunile teritoriale, înainte de a putea adera la Uniune; recomandă cu fermitate ca aceste aspecte să fie abordate cât mai devreme posibil în procesul de aderare, într-un spirit constructiv și vecinătate și, de preferință, înainte de deschiderea negocierilor de aderare, astfel încât acestea din urmă să nu fie afectate în mod negativ; în acest sens, consideră că este esențial să se țină seama de interesele generale ale UE, valorile sale și obligația de a respecta în totalitate acquis-ul și principiile pe care se întemeiază Uniunea Europeană;
27. solicită UE să susțină eforturile de rezolvare a litigiilor pendinte, inclusiv litigiile privind frontierele, înainte de aderare; în conformitate cu prevederile legislației internaționale, cu Carta ONU și rezoluțiile relevante ale ONU, precum și cu Actul Final de la Helsinki, încurajează toate părțile din litigiile a căror continuare poate afecta implementarea acquis-ului sau poate pune în pericol menținerea păcii și a securității internaționale, să se implice în mod constructiv în rezolvarea pașnică a acestora și, în cazul în care nu se poate încheia un acord bilateral, să înainteze problema în fața Curții Internaționale de Justiție sau să se angajeze într-un mecanism de arbitraj cu caracter obligatoriu, ales de aceștia sau să conlucreze constructiv cu o misiune de mediere intensivă; își reiterează solicitarea către Comisie și Consiliu de a începe elaborarea, în conformitate cu tratatele UE, a unui mecanism de arbitraj, care să aibă ca scop soluționarea litigiilor bilaterale și multilaterale;
28. salută inițiative precum agenda pozitivă privind Turcia, dialogul de la nivel înalt privind aderarea cu fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și dialogul structurat privind statul de drept cu Kosovo(4); salută obiectivul de a crea o nouă dinamică în procesul de reformă, subliniind că aceste inițiative nu trebuie în niciun caz să înlocuiască procedurile oficiale de negociere, ci trebuie să fie în deplină conformitate cu cadrul de negociere;
29. subliniază că țările candidate și potențial candidate trebuie să-și îmbunătățească democrația, drepturile omului și procesele de reconciliere, fiind indicat să se acorde în permanență prioritate acestor domenii în cadrul procesului de extindere, iar această prioritate să se reflecte la nivelul instrumentele financiare; reamintește, în acest sens, importanța asistenței financiare, luând în considerare necesitatea restaurării siturilor din patrimoniul cultural aflate în zonele de conflict, având în vedere rolul său în crearea unui climat de încredere și de incluziune a diferitelor comunități etnice și religioase.
30. subliniază că politica de extindere a UE este un instrument de modernizare, democratizare și stabilizare și, de asemenea, are ca scop consolidarea UE atât pe plan intern, cât și ca actor global; solicită Comisiei să realizeze evaluări complete ale impactului de fiecare dată când examinează solicitări noi pentru aderarea la UE și, de asemenea, când recomandă deschiderea sau, în caz de situații fundamental schimbate, închiderea negocierilor de aderare;
31. susține angajamentul Comisiei de a îmbunătăți calitatea procesului de aderare, făcându-l bazat pe merite, mai orientat către referințe și mai transparent; este de părere că aceasta va face procesul mai corect și mai obiectiv măsurabil, astfel consolidând în continuarea credibilitatea lui; în acest context, recomandă ca rapoartele de progres să fie mai clare în evaluările lor; subliniază că criteriile de referință nu ar trebui să instituie condiții suplimentare pentru țările candidate și potențial candidate, ci ar trebui să transpună criteriile generale de apartenență și obiectivele asistenței pentru preaderare din partea UE în demersuri și rezultate în vederea aderării, cu respectarea deplină a cadrului de negociere;
32. subliniază importanța deosebită a combaterii cu succes a corupției și a criminalității organizate pentru succesul procesului de aderare; invită Comisia să adopte o nouă abordare în ceea ce privește acest aspect, atrăgând atenția autorităților din țările care aspiră să devină membre ale UE asupra cazurilor individuale de corupție sistemică; invită Comisia să coopereze îndeaproape cu Grupul de state împotriva corupției (GRECO) și cu organismele anticorupție din aceste țări; subliniază că noua abordare ar fi extrem de favorabilă pentru imaginea Uniunii în rândul cetățenilor din țările care aspiră să devină membre ale UE și ar putea facilita combaterea corupției;
33. îndeamnă Comisia să planifice o menținere în termeni reali a finanțării globale pentru fiecare beneficiar; constată că acest calcul ar trebui făcut luând în considerare următoarele elemente: a) raportul dintre volumul total al asistenței programate în cadrul IPA și PIB-ul fiecărei țări nu ar trebui să descrească în termeni relativi chiar dacă, în termeni reali, numitorul (PIB-ul) corespunzător fiecărei țări beneficiare a înregistrat o creștere cumulativă în perioada 2007-2013; b)numărul țărilor care au acces la finanțările din cadrul viitorului instrument probabil va scădea odată cu aderarea Croației, fapt ce ar putea schimba redistribuția comparativă în interiorul rezervei de fonduri; c) având în vedere modificările propuse pentru noul instrument, menite să elimine diferențierea între țări pe baza statutului lor de candidat, mai multe țări vor putea accesa fonduri - inaccesibile până în prezent țărilor necandidate - destinate pentru domenii de politici se concentrează pe dezvoltarea socioeconomică; în acest context, recomandă ca niciunui beneficiar să nu fie privat de un acces suficient și echitabil la finanțare din cauza resurselor limitate ale UE, în special în ceea ce privește domeniul politic al consolidării instituționale;
34. reamintește nevoia de a completa extinderea UE cu o politică de comunicare concertată, mai eficientă și mai transparentă, care să implice toate instituțiile UE, guvernele și parlamentele statelor membre și reprezentanții societății civile, în vederea inițierii unei dezbateri deschise și sincere privind consecințele extinderii, care să includă opinia publică atât din statele membre, cât și din țările candidate; subliniază că o politică de comunicare de acest tip ar trebui aplicată și în țările candidate, în cooperare cu toți actorii;
35. consideră că, pentru a stimula sprijinul din partea cetățenilor UE pentru extinderi ulterioare și angajamentul cetățenilor din țările candidate și potențial candidate pentru continuarea reformelor, este esențial să se prezinte informații clare și complete despre beneficiile politice, socioeconomice și culturale ale extinderii; consideră că, în mod special, este esențial să se explice publicului modul în care aderarea a generat noi oportunități de investiții și de export și modul în care aceasta poate contribui la realizarea obiectivelor UE în ceea ce privește promovarea prevenirii conflictelor, consolidarea rezolvării pașnice a conflictelor, soluționarea crizei economice, crearea de locuri de muncă, facilitarea fluxului liber al forței de muncă, protejarea mediului și consolidarea securității și a siguranței, accelerând în același timp, agenda de reforme, facilitând accesul la resurse financiare și, ulterior, îmbunătățind condițiile de viață în țările implicate în procesul de aderare, în beneficiul tuturor cetățenilor europeni, precum și reducând dezechilibrele sociale și economice; subliniază necesitatea de a viza toate sectoarele societății, prin promovarea, printre altele, a includerii la nivel de învățământ secundar sau echivalent, a unui element de curricular specifică privind mediul, obiectivele și funcționarea Uniunii Europene, precum și procesele sale de extindere; subliniază, de asemenea, nevoia de a viza principalii formatori de opinie, cum ar fi jurnaliști, reprezentanți ai societății civile, precum și actori socioeconomici și sindicate; consideră că eforturile similare ale țărilor candidate și potențial candidate ar trebui încurajate și sprijinite;
Perspective și interese strategice ale UE
36. este ferm convins că UE poate avea beneficii strategice prin politica de extindere; subliniază că apartenența la UE asigură stabilitate într-un mediu internațional care se schimbă rapid și că apartenența la Uniunea Europeană continuă să ofere perspectiva dezvoltării sociale și a prosperității; este de părere că extinderea este un interes strategic de lungă durată al UE, care nu poate fi neapărat măsurat prin bilanțuri pe termen scurt; consideră că este important să se ia act de valoarea considerabilă și de durată a acesteia, întrucât reprezintă o competență necoercitivă, dar nu în cele din urmă esențială a UE;
37. rămâne total angajat în perspectiva de extindere și solicită statelor membre să mențină dinamica procesului de extindere; își subliniază convingerea că prin Tratatul de la Lisabona UE poate atât să își continue agenda de extindere, cât și să conserve forța dinamică a unei integrări mai aprofundate;
38. reamintește că procesul nu se termină prin simpla transpunere a acquis-ului și subliniază importanța implementării și respectării efective atât a acquis-ului, cât și a criteriilor de la Copenhaga; consideră că, pentru a menține credibilitatea condițiilor de aderare, statele membre ale UE ar trebui, de asemenea, evaluate în ceea ce privește respectarea constantă a valorilor fundamentale ale UE și îndeplinirea angajamentelor lor privind funcționarea instituțiilor democratice și statul de drept; solicită Comisiei să elaboreze o propunere detaliată privind un mecanism de monitorizare, pe baza dispozițiilor de la articolul 7 din TUE și de la articolul 258 din TFUE;
39. reamintește că o politică de extindere concentrată și orientată spre viitor ar putea fi un instrument strategic valoros pentru dezvoltarea economică a UE și a regiunii și ar trebui să urmărească crearea de sinergii bugetare și îmbunătățirea coordonării dintre diferitele măsuri și tipuri de asistență acordată de UE, de statele membre și instituțiile financiare internaționale (IFI), precum și cu instrumentele actuale, și anume IPA, prin evitarea oricăror eventuale suprapuneri, dublări sau diferențe majore în ceea ce privește finanțarea, în special într-un context marcat de constrângeri bugetare;
40. constată că recenta criză financiară mondială și dificultățile cu care se confruntă în prezent zona euro au evidențiat interdependența economiilor naționale, atât în cadrul, cât și în afara granițelor UE; subliniază prin urmare, importanța consolidării stabilității economice și financiare și a promovării creșterii economice, inclusiv în țările candidate și potențial candidate; în această situație dificilă, subliniază nevoia de a furniza asistență financiară de preaderare adecvată și mai bine orientată țărilor candidate și potențial candidate; ia act de propunerea Comisiei pentru un nou IPA, inclusiv sprijinul financiar mai mare pentru perspectiva financiară 2014-2020; subliniază în acest sens, nevoia de a simplifica și accelera procedurile, precum și de a consolida capacitatea administrativă a țărilor beneficiare, pentru a asigura un nivel înalt de participare la programele UE și pentru a îmbunătăți capacitatea de absorbție; subliniază că poziția globală a Parlamentului European privind IPA va fi prezentată în cursul procedurii legislative ordinare; subliniază importanța stabilității fiscale naționale și atenția sporită acordată de UE pentru guvernanța economică; recomandă ca problema finanțelor publice corecte să fie tratată în mod corespunzător în procesul de aderare;
41. subliniază faptul că obiectivele Europa 2020 sunt construite în jurul unor principii universale care au impulsionat puternic bunăstarea economică; recomandă prin urmare, ca progresele realizate de inițiativele emblematice să fie incluse în dialogul de preaderare și stimulate cu fonduri adiționale; consideră că modelul de creștere bazat pe emisii reduse de dioxid de carbon merită o atenție specială și ar trebui implementat activ în cadrul procesului de extindere;
42. invită donatorii la un dialog continuu și, atunci când este cazul, solicită utilizarea unor structuri adecvate de coordonare și gestionare a asistenței; solicită în acest context examinarea mai atentă a utilizării unor instrumente financiare inovatoare, care necesită structuri de coordonare, cum ar fi Cadrul de investiții pentru Balcanii de Vest, care este complementar structurilor administrative ale IPA și urmărește să atragă, să pună în comun și să orienteze ajutoarele către domeniile prioritare; subliniază capacitatea de impulsionare din punct de vedere financiar și politic a proiectelor de finanțare care apelează la o combinație de fonduri, provenind de la UE, de la statele membre sau de la IFI, într-un mod care asigură atât o concordanță strictă cu cele mai bune practici în materie de gestiune financiară, cât și coordonarea principalilor actori;
o o o
43. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Albaniei, Bosniei și Herțegovinei, Croației, fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Islandei, din Kosovo, Muntenegrului, Serbiei și Turciei.
Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/1999 și cu Avizul CIJ privind declarația de independență a Kosovo.
Situaţia din Fâşia Gaza
204k
22k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la situația din Gaza (2012/2883(RSP))
– având în vedere concluziile reuniunii Consiliului pentru Afaceri Externe din 19 noiembrie 2012,
– având în vedere declarația de presă a Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, făcută la 18 și 19 noiembrie 2012,
– având în vedere Concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu din 14 mai 2012, 18 iulie și 23 mai 2011 și 8 decembrie 2009,
– având în vedere declarațiile Înaltului Reprezentant Catherine Ashton din 12 noiembrie 2012 privind intensificarea recentă a violențelor dintre Israel și Gaza și din 16 noiembrie 2012 privind noua escaladare a violențelor din Israel și Gaza,
– având în vedere acordul din 21 noiembrie 2012 privind încetarea focului,
– având în vedere cea de-a patra Convenție de la Geneva din 1949 privind protecția civililor în timp de război,
– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere acordul interimar din 18 septembrie 1995 privind Cisiordania și Fâșia Gaza,
– având în vedere acordurile de la Oslo („Declarația de principii privind aranjamentele interimare de autoguvernare”) din 13 septembrie 1993,
– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât recenta intensificare a violenţei a rezultat în pierderi de vieți omenești și o suferință inacceptabilă în rândul populației civile, pentru ambele părți implicate;
B. întrucât Ministrul egiptean al afacerilor externe Mohamed Kamel Amr şi Secretarul de stat al SUA Hillary Clinton au anunţat la 21 noiembrie 2012 în conferinţa de presă din Cairo încetarea focului; întrucât, în conformitate cu această încetare a focului, Israel va opri toate ostilitățile în Fâşia Gaza pe pământ, mare şi aer, inclusiv incursiunile şi vizarea civililor în timp ce toate facţiunile palestiniene vor opri ostilităţile din Fâşia Gaza către Israel, inclusiv atacurile de rachete şi atacurile la graniţă;
C. întrucât Parlamentul și-a exprimat în mod repetat sprijinul pentru o soluție bazată pe două state, cu Statul Israelului și un stat palestinian independent, democratic și viabil, conviețuind în pace și securitate și a solicitat crearea condițiilor necesare pentru reluarea tratativelor de pace directe între părți;
D. întrucât blocada și criza umanitară din Fâșia Gaza continuă, în pofida numeroaselor apeluri făcute de comunitatea internațională pentru deschiderea canalelor de trecere pentru fluxul de ajutor internațional, bunuri comerciale și persoane dinspre și înspre Gaza, așa cum s-a menționat și în Concluziile Consiliului din 14 mai 2012;
E. întrucât Parlamentul și-a exprimat în mod repetat angajamentul ferm față de securitatea statului Israel; întrucât Concluziile Consiliului din 14 mai 2012 au reafirmat angajamentul UE și al statelor sale membre față de securitatea statului Israel, au condamnat în cei mai fermi termeni violența îndreptată în mod deliberat împotriva civililor, inclusiv atacurile cu rachete din Fâșia Gaza și au solicitat prevenirea eficace a traficului de arme în Gaza,
1. își exprimă îngrijorarea deosebită cu privire la situația din Israel și din Gaza și consideră profund regretabile pierderile de vieți omenești în rândul civililor, o parte dintre aceștia fiind femei și copii; salută acordul de încetare a focului anunţat la Cairo şi solicită punerea sa totală în aplicare; subliniază că toate atacurile trebuie să înceteze imediat, întrucât cauzează suferințe nejustificate în rândul civililor nevinovați și solicită o detensionare imediată și o încetare a ostilităților; salută eforturile depuse de Egipt și de către alți actori pentru medierea unei încetări durabile a focului și salută misiunea Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite în regiune;
2. condamnă cu fermitate atacurile cu rachetă din Fâșia Gaza asupra Israelului, cărora Hamas și alte grupări înarmate din Gaza trebuie să le pună capăt fără întârziere; subliniază faptul că Israelul are dreptul de a-și proteja populația împotriva unor astfel de atacuri, reamintind totodată că, în acest demers, Israelul trebuie să acționeze proporțional și să asigure protecția civililor în toate circumstanțele; subliniază necesitatea respectării depline a dreptului internațional umanitar de către toate părțile implicate, precum și faptul că violențele îndreptate în mod deliberat împotriva civililor nevinovați nu pot fi justificate;
3. condamnă atacul terorist comis la 21 noiembrie 2012 în orașul Tel Aviv asupra unui autobuz care transporta civili;
4. își reafirmă sprijinul ferm pentru o soluție implicând existența a două state, bazată pe frontierele din 1967 și cu Ierusalim servind drept capitală pentru ambele state, respectiv statul Israel și un stat palestinian independent, democratic și viabil, care să coexiste alături în pace și securitate;
5. subliniază încă o dată că soluțiile pașnice și non-violente reprezintă singura modalitate de a ajunge la o pace echitabilă și durabilă israeliano-palestiniană; solicită din nou crearea condițiilor pentru reluarea tratativelor de pace directe dintre cele două părți;
6. sprijină, în acest sens, solicitarea Palestinei de a deveni un stat observator nemembru al ONU și consideră că acesta este un pas important în asigurarea unei mai mari vizibilități, a unui impact mai puternic și a unei eficiențe sporite solicitărilor Palestinei; invită, în acest sens, statele membre ale UE și comunitatea internațională să ajungă la un acord în legătură cu acest aspect;
7. îndeamnă din nou UE și statele membre să joace un rol politic mai activ în încercarea de a încheia o pace dreaptă și durabilă între israelieni și palestinieni; sprijină Înaltul Reprezentant în eforturile sale de a crea o perspectivă credibilă pentru relansarea procesului de pace;
8. își reiterează solicitarea privind ridicarea blocadei asupra Fâșiei Gaza, care să fie condiționată de un mecanism eficace de control pentru prevenirea traficului de arme în Gaza, fiind recunoscute nevoile legitime ale Israelului în materie de securitate; solicită, de asemenea, să fie adoptate măsuri care să permită reconstrucția și redresarea economică a Fâșiei Gaza;
9. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru procesul de pace în Orientul Mijlociu, Președintelui Adunării Generale a ONU, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU, trimisului Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, Knessetului și Guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.
Punerea în aplicare a politicii de securitate şi apărare comune
458k
55k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună) (12562/2011 – 2012/2138(INI))
– având în vedere Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica de securitate și apărare comună și, îndeosebi, secțiunea acestuia referitoare la politica europeană de securitate și apărare comună (PSAC) (12562/2011),
– având în vedere raportul către Consiliu al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședinte al Comisiei referitor la PSAC, din 23 iulie 2012,
– având în vedere concluziile Consiliului din 23 iulie 2012 referitoare la PSAC,
– având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2011 referitoare la PSAC,
– având în vedere Inițiativa de la Ghent privind capabilitățile militare, lansată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor apărării din UE în septembrie 2010,
– având în vedere articolele 2, 3, 24 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
– având în vedere punctul 43 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1),
– având în vedere Titlul V din TUE și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, astfel cum a fost sprijinită de Consiliu la 9 decembrie 2003,
– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere Strategia europeană de securitate intitulată „O Europă mai sigură într-o lume mai bună”, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și raportul privind punerea în aplicare a acesteia, intitulat „Asigurarea securității într-o lume în schimbare”, aprobat de Consiliul European la 11-12 decembrie 2008,
– având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a politicii de securitate și apărare comune(2),
– având în vedere Rezoluția sa din 23 noiembrie 2010 referitoare la cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare(3),
– având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la dezvoltarea politicii de securitate și apărare comune în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona(4),
– având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE(5),
– având în vedere concluziile Consiliului din 15 octombrie 2012 referitoare la situația din Mali,
– având în vedere articolul 119 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0357/2012),
A. întrucât contextul geostrategic în care se înscriu politica externă și de securitate comună (PESC) și PSAC se confruntă cu schimbări importante în curs, îndeosebi ca urmare a tulburărilor din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (inclusiv revoluții, conflicte și/sau schimbări de regim în Libia, Tunisia, Egipt și Siria), a apariției unor noi actori cu ambiții regionale sau chiar mondiale pe scena internațională, precum și a reorientării priorităților politicii de apărare a Statelor Unite ale Americii către regiunea Asia-Pacific;
B. întrucât, în paralel, amenințările și provocările la adresa securității mondiale cresc, fie din cauza incertitudinilor legate de atitudinea statelor și a actorilor nestatali (precum organizațiile teroriste) implicați în programe care contribuie în mod periculos la proliferarea armelor de distrugere în masă (inclusiv a armelor nucleare), la escaladarea crizelor locale din vecinătatea Uniunii Europene cu implicații regionale majore (precum actualul conflict sirian), la caracterul imprevizibil al proceselor de tranziție din țările arabe și dimensiunea lor de securitate (de exemplu, în Libia și Peninsula Sinai), la evoluția zonei pakistano-afgane în perspectiva viitoarei retrageri a forțelor militare NATO, la creșterea amenințărilor teroriste în Africa, îndeosebi în Sahel, Cornul Africii și Nigeria;
C. întrucât se recunoaște pe scară largă faptul că schimbările climatice reprezintă un factor esențial și un factor de multiplicare a amenințărilor la adresa securității, a păcii și a stabilității la nivel mondial;
D. întrucât Uniunea Europeană trebuie să răspundă la aceste amenințări și provocări adoptând o poziție unitară, asigurând în acest mod coerența reacției sale, acționând într-un spirit de solidaritate între statele sale membre și apelând la toate mijloacele și instrumentele aflate la dispoziția sa, pentru a garanta pacea și siguranța cetățenilor săi;
E. întrucât PSAC, care este parte integrantă a PESC, ale cărei obiective sunt definite la articolul 21 din TUE, conferă Uniunii o capacitate operațională, bazându-se pe mijloace civile și militare;
F. întrucât PSAC trebuie să își consolideze contribuția la pace și stabilitate în lume prin intermediul misiunilor și operațiunilor sale care se înscriu în cadrul abordării globale pe care UE o pune în aplicare față de o țară sau regiune, precum și prin intermediul cooperării multilaterale în cadrul și cu organizațiile internaționale – îndeosebi Organizația Națiunilor Unite – și regionale, în conformitate cu Carta ONU;
G. întrucât dezarmarea și neproliferarea sunt părți integrante ale PSAC, care trebuie consolidate în cadrul dialogului politic purtat de UE cu țări terțe și cu instituții internaționale și, de asemenea, reprezintă o obligație asumată de statele membre ale UE în baza acordurilor și convențiilor internaționale; întrucât acest angajament este perfect compatibil cu obiectivul PSAC de consolidare a capacităților civile și a capabilităților militare;
H. întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus inovații importante care necesită o consolidare a PSAC, însă acestea sunt încă departe de a fi valorificate pe deplin;
I. întrucât UE a lansat, începând cu 2003, 19 misiuni civile și 7 operațiuni militare în cadrul politicii europene de securitate și apărare și, ulterior, al PSAC și întrucât, în prezent, 11 misiuni civile și 3 operațiuni militare sunt în curs de desfășurare,
Un cadru strategic pentru PSAC Noul cadru strategic
1. subliniază faptul că Uniunea Europeană își propune să fie un actor politic global pe scena internațională, cu scopul de a promova pacea și securitatea internațională, de a proteja interesele sale în lume și de a garanta securitatea propriilor cetățeni; consideră că UE trebuie să fie în măsură să își asume responsabilitățile față de amenințările, crizele și conflictele internaționale, îndeosebi față de cele din vecinătatea sa; în acest sens, subliniază necesitatea ca UE să fie coerentă în politicile sale și să acționeze mai rapid și mai eficient în asumarea responsabilităților menționate;
2. insistă, în acest sens, asupra necesității ca Uniunea să își afirme autonomia strategică printr-o politică externă, de securitate și de apărare puternică și eficace, care să îi permită să acționeze singură, în caz de necesitate; subliniază faptul că această autonomie strategică va rămâne iluzorie în lipsa unor capacități civile și a unor capabilități militare credibile; reamintește faptul că această autonomie strategică este edificată cu respectarea alianțelor existente, îndeosebi a NATO, și menținând o legătură transatlantică puternică, astfel cum se subliniază la articolul 42 din TUE și în conformitate cu multilateralismul efectiv și în sprijinul acestuia, drept principiu care orientează intervenția UE în gestiunea crizelor internaționale;
3. este preocupat de perspectiva declinului strategic care amenință UE, nu numai din cauza tendinței de scădere a bugetelor apărării din cauza crizei financiare și economice mondiale și europene, dar și din cauza marginalizării relative și progresive a instrumentelor și capacităților sale de gestionare a crizelor, îndeosebi militare; ia act, de asemenea, de impactul negativ pe care-l are neasumarea, de către statelor membre, a unor angajamente în această privință;
4. consideră că Uniunii îi revine un rol important în ceea ce privește asigurarea securității statelor membre și a cetățenilor săi; își exprimă convingerea că Uniunea ar trebui să vizeze consolidarea securității sale și a regiunilor învecinate, astfel încât să nu o delege altora; subliniază că UE trebuie să fie în măsură să contribuie în mod semnificativ la operațiunile de menținere a păcii la nivel mondial;
5. constată că Strategia europeană de securitate, care a fost elaborată în 2003 și revizuită în 2008, deși cuprinde analize și formulează afirmații care continuă să fie valabile, începe să fie depășită de evenimente și nu mai este suficientă pentru a contribui la înțelegerea situației mondiale actuale;
6. își reiterează, prin urmare, invitația adresată Consiliului European de a solicita IR/VP să elaboreze o carte albă privind securitatea și apărarea UE, care să definească interesele strategice ale UE într-un context marcat de evoluția continuă a amenințărilor, din perspectiva capabilităților de securitate ale statelor sale membre, a capacității instituțiilor UE de a acționa într-un mod eficient în ceea ce privește politica de securitate și apărare, a parteneriatelor UE, îndeosebi cu țările învecinate și cu NATO și care să ia în considerare caracterul schimbător al amenințărilor, precum și evoluția relațiilor cu aliații și partenerii noștri, dar și cu țările emergente;
7. subliniază importanța unui astfel de cadru strategic, care va ghida acțiunea externă a Uniunii Europene și va formula priorități clare pentru politica sa de securitate;
8. constată că, la baza Cărții albe, ar trebui să stea atât conceptele instituite prin strategiile europene de securitate din 2003 și 2008, cât și noile concepte în materie de securitate care au apărut în ultimii ani, precum „responsabilitatea de a proteja”, securitatea umană și multilateralismul eficace;
9. subliniază importanța efectuării, în cadrul Agenției Europene de Apărare (AEA) și în cooperare cu NATO, a unei analize tehnice a punctelor forte și slabe la nivel militar ale statelor membre ale UE; consideră că această carte albă va sta la baza viitoarei abordări strategice a UE și va oferi orientări cu privire la planificarea strategică pe termen mediu și lung a capacităților civile și a capabilităților militare care să fie dezvoltate și dobândite din punctul de vedere al PSAC;
10. salută concluziile Consiliului din 23 iulie 2012 referitoare la PSAC și anunțul organizării unui Consiliu European pe probleme de apărare în cursul anului 2013; încurajează statele membre și președintele Consiliului European să implice Parlamentul European în pregătirea respectivei reuniuni a Consiliului;
11. salută raportul prezentat de către ÎR/VP cu privire la aspectele principale și opțiunile de bază ale PESC, care este consacrat parțial chestiunilor de securitate și apărare; insistă, cu toate acestea, asupra necesității unei viziuni mai ambițioase în ceea ce privește dezvoltarea PSAC; invită statele membre, cu sprijinul ÎR/VP, să utilizeze, la întregul său potențial, acest instrument consacrat în Tratatul de la Lisabona, într-un context în care persistă numeroase crize, inclusiv în vecinătatea Europei, și în care redefinirea angajamentelor asumate de SUA este tot mai evidentă;
12. salută contribuția inițiativei de la Weimar, sprijinită de Spania și Italia, la revitalizarea calendarului PSAC, și impulsul pe care aceasta l-a dat în cele trei domenii esențiale, și anume instituțiile, operațiunile și capabilitățile; solicită acestor țări să-și onoreze angajamentul de a sprijini în continuare o viziune ambițioasă asupra PSAC și consideră că acțiunile lor constituie un model ce trebuie însușit și urmat de toate celelalte state membre;
PSAC în centrul unei abordări globale
13. salută concluziile Consiliului din 23 iulie 2012 referitoare la PSAC și anunțul privind prezentarea de către Comisie și ÎR/VP a unei comunicări comune referitoare la abordarea cuprinzătoare; reamintește atât Comisiei, cât și ÎR/VP să se implice alături de Parlamentul European în aceste eforturi;
14. subliniază faptul că puterea Uniunii Europene comparativ cu alte organizații rezidă în potențialul său unic de a mobiliza întreaga gamă de instrumente politice, economice, de dezvoltare și umanitare pentru a sprijini operațiunile sale civile și militare de gestionare a crizelor sub egida unei singure autorități politice, și anume ÎR/VP, și că această abordare globală îi conferă o flexibilitate, precum și o eficiență care sunt unice și se bucură de apreciere;
15. consideră, cu toate acestea, că punerea în aplicare a abordării cuprinzătoare trebuie să garanteze că Uniunea va răspunde riscurilor specifice cu ajutorul mijloacelor civile și/sau militare corespunzătoare; subliniază că abordarea globală ar trebui să se bazeze în egală măsură pe PSAC și pe alte instrumente de acțiune externă;
16. subliniază că, prin aceste operațiuni, PSAC constituie principalul instrument de gestionare a crizelor de care dispune UE, întrucât conferă credibilitate și vizibilitate politică acțiunii Uniunii, permițând totodată un control politic;
Punerea în aplicare a Tratatului de la Lisabona
17. reamintește că Tratatul de la Lisabona a adus o serie de inovații importante în ceea ce privește PSAC, a căror punere în aplicare nu a fost realizată încă; consideră regretabil, în această privință, faptul că ÎR/VP a neglijat rezoluțiile parlamentare anterioare prin care se solicita un ritm mai activ și mai coerent în punerea în aplicare a noilor instrumente instituite în temeiul Tratatului de la Lisabona:
–
Consiliul poate încredința o misiune unui grup de state cu scopul de a apăra valorile Uniunii și a acționa în serviciul intereselor acesteia;
–
o cooperare structurată permanentă poate fi stabilită între statele membre care îndeplinesc criterii mai avansate în privința capabilităților militare și care și-au asumat angajamente ce presupun obligații mai importante în privința misiunilor celor mai dificile;
–
prin tratat au fost introduse o clauză de apărare reciprocă și o clauză de solidaritate;
–
AEA a primit sarcini importante în ceea ce privește dezvoltarea capabilităților militare ale statelor membre, inclusiv cu privire la consolidarea bazei industriale și tehnologice a sectorului apărării, definirea unei politici europene în materie de capabilități și armament și punerea în aplicare a cooperării structurate permanente;
–
ar trebui creat un fond de lansare destinat activităților pregătitoare ale misiunilor care nu sunt în sarcina bugetului Uniunii;
18. îndeamnă ÎR/VP să dea impulsul necesar dezvoltării potențialului Tratatului de la Lisabona, astfel încât UE să dispună de gama completă de posibilități de acțiune pe scena internațională în cadrul abordării sale globale, fie prin intermediul puterii necoercitive („soft power”), fie prin acțiuni mai energice, dacă este necesar, și întotdeauna în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite;
19. solicită statelor membre să colaboreze în mod activ cu ÎR/VP și cu Consiliul, în vederea adoptării dispozițiilor Tratatului de la Lisabona referitoare la PSAC în strategiile lor naționale de apărare;
20. salută extinderea misiunilor care pot fi efectuate în cadrul PSAC comparativ cu misiunile anterioare numite „de la Petersburg”, astfel cum sunt indicate la articolul 43 din TUE; constată, cu toate acestea, că această ambiție nu este reflectată de deciziile luate de la crearea SEAE;
Operațiunile civile și militare
21. subliniază că, până în prezent, PSAC a contribuit la gestionarea crizelor, menținerea păcii și la consolidarea securității internaționale; subliniază faptul că, în prezent, PSAC trebuie să aibă capacitatea de a interveni în toate tipurile de crize, inclusiv în contextul conflictelor de mare intensitate din propria vecinătate a Uniunii, și să-și asume o viziune suficient de ambițioasă pentru a avea un impact real pe teren;
22. constată că, în prezent, sunt în curs de desfășurare 14 operațiuni, 11 civile și 3 militare; salută lansarea a trei noi operațiuni civile în vara anului 2012 în Cornul Africii (EUCAP Nestor), Niger (EUCAP Sahel Niger) și Sudanul de Sud (EUAVSEC Sudanul de Sud) și planificarea unei misiuni civile de sprijin la controlul frontierelor în Libia și o misiune de formare în Mali; consideră că aceste misiuni constituie un prim semnal de revitalizare a calendarului PSAC; subliniază importanța îmbunătățirii cadrului de valorificare a experiențelor dobândite în urma misiunilor și a operațiunilor;
23. consideră totuși regretabil că UE nu valorifică integral instrumentele militare ale PSAC pe care le are la dispoziție, deși mai multe crize ar fi putut justifica o intervenție a PSAC, inclusiv crizele din Libia și Mali; subliniază necesitatea de a se avea în vedere acordarea de asistență în materie de reformă a sectorului securității din țările în care a avut loc Primăvara arabă, în special în Africa de Nord și Sahel; în acest context, încurajează intensificarea planificării în curs a unor posibile operațiuni militare și, totodată, solicită reevaluarea misiunilor în curs de desfășurare;
24. solicită, de asemenea, statelor membre să își concretizeze declarațiile prin fapte și să utilizeze mijloacele, protocoalele și acordurile existente pentru a-și pune capabilitățile la dispoziția PSAC, de exemplu, sub forma grupărilor tactice sau a forțelor operative interarme;
Balcanii de Vest
25. reamintește și salută importanța politică, strategică și simbolică a angajamentului Uniunii Europene în Balcanii de Vest, care a contribuit la pacea și securitatea din regiune; atrage totuși atenția cu privire la faptul că această regiune se confruntă în continuare cu o serie de provocări ce reprezintă un test de credibilitate pentru Uniune; solicită ÎR/VP și Consiliului să reevalueze contribuția UE la securitatea din Balcanii de Vest, axându-se în special pe consolidarea statului de drept, pe protecția comunităților minoritare și pe combaterea criminalității organizate și a corupției;
26. salută rezultatele obținute de prima misiune civilă EUPM în Bosnia și Herțegovina, care s-a încheiat la 30 iunie 2012 și care a contribuit, în paralel cu operațiunea EUFOR Althea, la dialogul dintre entitățile constitutive ale țării, precum și la consolidarea statului de drept;
27. constată că operațiunea EUFOR Althea din Bosnia și Herțegovina, lansată în 2004, s-a confruntat cu scăderea constantă a efectivelor sale; susține, așadar, încheierea acestei misiuni și pledează în favoarea acordării de către UE a unui nou tip de asistență în consolidarea capacităților și formarea forțelor armate ale Bosniei și Herțegovinei;
28. sprijină rolul jucat de misiunea EULEX Kosovo, care operează într-un mediu politic delicat, și salută extinderea cu încă doi ani, până la 14 iunie 2014, a mandatului acestei misiuni;
29. evidențiază rolul pozitiv al misiunii menționate mai sus în a ajuta Kosovo să combată criminalitatea organizată la toate nivelurile și să instituie statul de drept și un aparat judiciar, polițienesc și vamal liber de orice ingerințe politice, aliniat la bunele practici și la standarde europene și internaționale; ia act de reconfigurarea și reducerea amplorii misiunii, considerând că acest lucru demonstrează în mod clar progresele înregistrate până în prezent;
30. subliniază, cu toate acestea, că trebuie depuse în continuare eforturi importante pentru ca EULEX să-și îndeplinească pe deplin misiunile care îi sunt atribuite și să se poată bucura de încrederea deplină a populației kosovare, îndeosebi a comunității sârbe; invită misiunea să-și consolideze activitățile din zona de nord a Kosovo și să se implice mai mult în cercetarea și urmărirea penală a cazurilor de corupție la nivel înalt;
31. invită misiunea Grupul special de investigații al EULEX să-și continue, cu cea mai mare grijă și rigoare, cercetările cu privire la chestiunile abordate în cadrul raportului Consiliului Europei privind veridicitatea acuzațiilor de trafic de organe; solicită EULEX să pună în aplicare, cu sprijinul total din partea statelor participante, un program de protecție a martorilor, inclusiv, de exemplu, măsuri de transfer al martorilor, care să permită stabilirea faptelor în cadrul unei proceduri judiciare riguroase;
32. constată că prezența KFOR rămâne esențială pentru a asigura securitatea în Kosovo și că coordonarea dintre misiunea militară a NATO și misiunea civilă a UE continuă să ridice numeroase semne de întrebare cu privire la eficacitatea și durabilitatea sa; invită, prin urmare, ÎR/VP să prezinte periodic rapoarte cu privire la evoluția misiunii EULEX, salutând prelungirea mandatului până la 14 iunie 2014, precum și cu privire la rezultatele obținute și la relațiile cu aparatul militar al NATO;
Cornul Africii
33. salută noua strategie a Uniunii Europene pentru Cornul Africii, care pune în aplicare abordarea globală pentru a combate pirateria și cauzele acesteia, precum și rolul de lider exercitat de Uniune cu privire la chestiunile de securitate din această regiune, care sporesc vizibilitatea și credibilitatea UE în gestionarea crizelor; salută activarea, în mai 2012, a Centrului de operațiuni al UE destinat susținerii misiunilor din cadrul PSAC desfășurate în Cornul Africii;
34. constată că, în prezent, trei operațiuni (EUNAVFOR Atalanta, EUTM Somalia și EUCAP Nestor) sunt mobilizate în sprijinul regiunii și subliniază necesitatea de a continua coordonarea intervenției UE cu eforturile depuse de comunitatea internațională, în primul rând de Uniunea Africană (UA), prin care se urmărește ca Somalia să dispună de un stat funcțional și democratic; consideră că un Centru de operațiuni al UE asigură o mai bună coordonare în cadrul Strategiei pentru Cornul Africii;
35. având în vedere evoluțiile în materie de politică și securitate din Somalia, recomandă ca statele membre și ÎR/VP, în consultare cu autoritățile legitime din Somalia, cu UA și cu Agenția Interguvernamentală pentru Dezvoltare (IGAD), precum și cu Statele Unite ale Americii, să analizeze posibilitatea de a lansa un proces de reformă a sectorului securității (RSS);
36. salută lansarea misiunii EUCAP Nestor și îndeamnă Tanzania să accepte această misiune, ce urmărește consolidarea capabilităților maritime de apărare ale Djibouti, Kenyei și Seychelles și susținerea statului de drept în Somalia (inițial în Puntland și Somaliland) prin dezvoltarea unei forțe responsabile de poliție de coastă, precum și a unui aparat judiciar care să respecte pe deplin statul de drept, transparența și drepturile omului;
37. solicită ca misiunea EUCAP Nestor să fie coordonată cu alte inițiative legate de siguranța maritimă, precum MARSIC și MASE, finanțate, respectiv, de Instrumentul de stabilitate și Fondul European de Dezvoltare; recomandă extinderea misiunii EUCAP Nestor la alte țări, de îndată ce acestea îndeplinesc condițiile necesare;
38. salută contribuția esențială a operațiunii EUNAVFOR Atalanta la combaterea pirateriei în Golful Aden și Oceanul Indian de Vest și contribuția umanitară a acesteia la asigurarea securității maritime, prin protecția acordată navelor din cadrul Programului Alimentar Mondial, precum și altor nave vulnerabile și aprobă prelungirea mandatului său până în decembrie 2014; aprobă, de asemenea, extinderea câmpului de acțiune al acestei misiuni la zona de coastă, precum și la apele teritoriale și apele interne ale Somaliei; invită statele membre să furnizeze resurse adecvate – navale și aeriene – acestei operațiuni, și încurajează navele comerciale să continue aplicarea celor mai bune practici de navigație, pentru a limita riscurile de atac; salută contribuția Țărilor de Jos la operațiunea Atalanta sub forma unei echipe de protecție îmbarcate al cărei rol este de a asigura securitatea convoaielor umanitare și încurajează celelalte state membre să furnizeze acest tip de contribuție;
39. declară că pirateria este asimilabilă criminalității organizate și că este important, pentru libertatea comerțului și protecția unei căi maritime esențiale, să se elimine profitabilitatea economică a acestei activități și să se combată cauzele esențiale ale pirateriei, prin angajamente pe termen lung care să încurajeze buna guvernare și oportunități economice legitime și autonome pentru populație; invită Comisia și Consiliul să ia toate măsurile necesare pentru a asigura trasabilitatea fluxurilor financiare generate de această activitate și a facilita schimburile de informații între EUNAVFOR Atalanta și Europol;
40. subliniază rolul pozitiv jucat de misiunea EUTM în Somalia, în strânsă cooperare cu Uganda, UA și SUA, în instruirea a peste 3 000 de soldați somalezi, din care aproximativ 2 500 au fost reintegrați deja în forțele de securitate somaleze, consolidând totodată statul de drept; consideră că misiunea a contribuit în mod semnificativ la îmbunătățirea situației de la Mogadiscio și din zonele limitrofe, consolidând forțele de securitate ale Somaliei și ale AMISOM; îndeamnă la concentrarea eforturilor misiunii în direcția creării unor structuri de comandă și control responsabile și transparente, a unui cadru financiar care să asigure plata regulată a salariilor, precum și a reducerii la minimum a numărului dezertărilor din rândul soldaților instruiți;
41. aprobă prelungirea mandatului misiunii EUTM Somalia până în decembrie 2012 și importanța acordată capabilităților de comandă și control, capabilităților specializate și capabilităților de autoformare ale forțelor de securitate națională somaleze, în vederea transferului responsabilității legate de formare către actorii locali; constată că UE va fi obligată să depună în continuare eforturi de formare și după 2012 și, în acest context, invită SEAE să studieze posibilitatea de a transfera, de îndată ce situația securității permite acest demers, o parte sau întreaga formare către regiunile Somaliei care se află sub controlul autorităților, în vederea îmbunătățirii situației securității; recomandă ca EUTM Somalia să aibă posibilitatea de a se implica mai îndeaproape în procesul de recrutare și de integrare a personalului care a beneficiat de această instruire militară;
42. subliniază că modelul operațiunii EUTM care, pentru o investiție financiară, materială și umană relativ modestă, oferă UE un rol regional major în Africa de Est, ar putea fi reprodus în alte zone, îndeosebi în regiunea Sahel;
Regiunea Sahel
43. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dezvoltarea unei zone de instabilitate în Sahel, caracterizată prin interconectarea activităților criminale, în special traficul de droguri, arme și persoane, cu operațiunile armate ale grupurilor teroriste radicale, care subminează integritatea teritorială a statelor din regiune și ale căror acțiuni ar putea conduce în special la crearea unei zone permanente situate în afara razei de acțiune a legii pe o parte din teritoriul statului Mali și la extinderea acesteia către țările învecinate, situație care riscă tot mai mult să pericliteze interesele europene în regiune și să pună în pericol resortisanții europeni, care au fost deja victime ale asasinatelor și ale răpirilor; subliniază, prin urmare, necesitatea susținerii unui guvern stabil în Mali, pentru a se evita dezintegrarea acestei țări și întreaga gamă de efecte secundare pe care le-ar putea avea aceasta din punctul de vedere al proliferării infracționalității și a conflictelor;
44. subliniază amenințarea la adresa securității pe care această situație o prezintă pentru întreaga Europă; în acest context, invită ÎR/VP și Consiliul să pună în aplicare rapid și pe deplin Strategia UE pentru regiunea Sahel adoptată în martie 2011 și să depună eforturi adecvate în ceea ce privește securitatea, apelând, dacă este necesar, la misiunile PSAC, pentru a sprijini statele din regiune să își consolideze capabilitățile de combatere a criminalității organizate transfrontaliere și a grupurilor teroriste;
45. salută lansarea misiunii EUCAP Sahel Niger, care are ca scop, în special, să ajute Nigerul să facă față acestor provocări de securitate; constată că această misiune se integrează perfect în cadrul strategiei globale pentru regiunea Sahel, însă regretă tocmai faptul că aceasta vizează o singură țară, în condițiile în care alte țări din regiune, mai precis Mali, se confruntă cu nevoi urgente și esențiale în ceea ce privește consolidarea capabilităților lor și pentru a răspunde amenințărilor la adresa integrității lor teritoriale;
46. salută adoptarea în unanimitate de către Consiliul de securitate al ONU a rezoluției 2071 referitoare la Mali, la 12 octombrie 2012; ia act de faptul că aceasta invită direct organizațiile regionale și internaționale, inclusiv UE, să acorde „asistență coordonată, expertiză, formare și sprijin de consolidare a capacităților forțelor armate și de securitate ale statului Mali [...] pentru a restabili autoritatea statului Mali”; solicită, de asemenea, Consiliului de securitate al ONU să adopte o rezoluție suplimentară care să autorizeze în mod oficial desfășurarea unei noi misiuni africane, care să fie lansate cu sprijinul comunității internaționale, urmând același model ca în cazul sprijinului acordat AMISOM în Somalia;
47. salută concluziile Consiliului din 15 octombrie 2012 referitoare la situația din Mali, prin care se solicită ca lucrările de planificare a unei eventuale misiuni militare în cadrul PSAC să continue de urgență, prin elaborarea îndeosebi a unui concept de gestionare a crizelor referitor la reorganizarea și la antrenarea forțelor de apărare din Mali;
48. salută decizia adoptată la 11 noiembrie 2012 de șefii de stat și de guverne ai ECOWAS de a furniza o forță de stabilizare de cel puțin 3 200 de militari, cu un mandat de intervenție de un an;
49. solicită planificarea ulterioară a unei operațiuni destinate să sprijine, în colaborare cu ECOWAS, restructurarea forțelor armate din Mali, cu scopul de a îmbunătăți eficacitatea forțelor sale de securitate și de a permite acestei țări să recapete controlul asupra teritoriului său;
Libia
50. salută activitățile de ajutor umanitar și de protecție civilă desfășurate de Comisie și de statele membre până în prezent în Libia și în țările învecinate, în sprijinul organizațiilor ONU; consideră, cu toate acestea, că criza libiană ar fi putut fi o oportunitate pentru UE de a-și demonstra capacitatea de a acționa în cadrul unei abordări mai globale, inclusiv militară, dacă este necesar, în deplină conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU, în fața unei crize majore care se desfășoară în vecinătatea sa imediată și care afectează în mod direct stabilitatea mediului său; consideră regretabil faptul că lipsa voinței politice comune a statelor membre și reticența ideologică față de punerea în aplicare de către Uniune a propriilor capabilități au retrogradat Uniunea la un rol marginal; ia act de reticența unora dintre membrii Consiliului de Securitate al ONU în ceea ce privește autorizarea lansării operațiunii militare umanitare a UE în Libia;
51. invită ÎR/VP să tragă toate învățămintele de pe urma crizei libiene, atât în ceea ce privește procesul decizional din cadrul UE, cât și intervenția militară a NATO, în ceea ce privește capabilitățile, precum și, în primul rând, în ceea ce privește coerența și solidaritatea politică dintre statele membre, precum și relația dintre Uniunea Europeană și propria sa PSAC, pe de o parte, și NATO, pe de altă parte;
52. consideră că UE are un rol important de jucat în procesul de tranziție instituțională din Libia, în special în materie de demobilizare și de integrare a efectivelor brigăzilor revoluționare, în consolidarea forțelor armate și în asistența acordată la controlul frontierelor terestre și maritime; consideră regretabil faptul că contribuția UE la sectorul securității întârzie să se concretizeze și că dificultățile de planificare și de punere în aplicare a acestei contribuții lasă loc unor inițiative bilaterale cu o vizibilitate și coerență îndoielnice; sprijină accelerarea lucrărilor care vizează planificarea unei misiuni civile de sprijin pentru controlul frontierelor;
Sudanul de Sud
53. ia act de lansarea misiunii EUAVSEC Sudanul de Sud, care are ca scop consolidarea securității aeroportului de la Juba; solicită totuși clarificări cu privire la temeinicia recurgerii la o misiune PSAC pentru a asigura securitatea portului, având în vedere faptul că o astfel de misiune ar fi putut fi realizată de Comisie prin intermediul Instrumentului său de stabilitate;
Republica Democratică Congo
54. subliniază importanța Republicii Democratice Congo pentru pacea și stabilitatea din Africa și sprijină acțiunea întreprinsă de MONUSCO în ceea ce privește protecția populației civile din estul țării;
55. salută eforturile depuse de UE în cadrul celor două misiuni ale sale, EUSEC RD Congo și EUPOL RD Congo, care urmăresc să consolideze statul de drept din această țară; constată, cu toate acestea, că aceste două misiuni sunt subdimensionate în comparație cu amploarea sarcinilor care le revin și că este necesară o colaborare activă din partea autorităților congoleze pentru a se obține rezultate tangibile;
Afghanistanul
56. salută misiunea EUPOL Afghanistan, care are ca scop instituirea unei poliții civile și a unui sistem judiciar capabil să le permită afganilor să își asume responsabilitatea principală pentru aceste sarcini în perspectiva unei reconstrucții a statului afgan; subliniază că această misiune, care trebuie menținută până la 31 mai 2013 și ar putea fi prelungită până la 31 decembrie 2014, face parte din efortul global al comunității internaționale destinat să le permită afganilor să preia controlul asupra destinului lor, odată cu retragerea trupelor NATO în 2014; invită ÎR/VP și Consiliul să analizeze în profunzime și împreună cu Parlamentul European evoluția dispozitivului global al Uniunii și, în special, a misiunii EUPOL, în contextul post-2014 în Afghanistan;
Teritoriile palestiniene
57. consideră că misiunea de formare a poliției civile palestiniene EUPOL COPPS, al cărei scop este de a asista Autoritatea palestiniană în consolidarea instituțiilor unui viitor stat palestinian în domeniul menținerii ordinii și al justiției penale, sub administrare palestiniană și în conformitate cu cele mai înalte standarde internaționale, este un succes; constată că această misiune face parte din eforturile depuse de UE în favoarea creării unui stat palestinian care să coexiste în pace cu Israelul;
58. regretă faptul că misiunea EUBAM Rafah și-a suspendat activitatea după ce Hamas a preluat controlul Fâșiei Gaza, precum și reducerea efectivelor sale, subliniind totodată că menținerea sa în regiune demonstrează voința Uniunii Europene de a contribui la orice acțiune care ar facilita dialogul dintre israelieni și palestinieni; consideră regretabil faptul că guvernul israelian nu a l-autorizat pe șeful misiunii EUPOL COPPS să își asume în același timp rolul de șef al misiunii EUBAM Rafah și că cartierul general al acestei misiuni se află la Tel Aviv, și nu în Ierusalimul de Est;
Georgia
59. subliniază rolul pozitiv jucat de misiunea de observare EUMM Georgia, în special în sprijinirea dialogului și a restabilirii măsurilor de creare a unui climat de încredere între părți, dar consideră drept regretabil faptul că această misiune nu este încă autorizată să se deplaseze în Abhazia și Osetia de Sud, care sunt teritorii ocupate în care Rusia a fost recunoscută ca forță de ocupație de către Parlamentul European, NATO, Consiliul Europei și unele state membre;
Irakul
60. constată că misiunea EUJUST LEX-Irak, al cărei mandat a fost prelungit până la 31 decembrie 2013, a fost prima misiune integrată axată pe „stat de drept” a UE și care urmărește să contribuie la instituirea unui sistem de justiție penală profesionist în Irak, bazat pe statul de drept; constată, cu toate acestea, că Irakul este încă departe de a fi stabilizat, fapt evidențiat de atentatele periodice care au loc în această țară, în condițiile în care situația este agravată de un context regional tot mai nesigur;
Valorificarea experienței
61. constată importanța valorificării experienței dobândite datorită misiunilor și operațiunilor desfășurate în cadrul PSAC și salută efortul depus în acest sens de Direcția de planificare și de gestionare a crizelor din cadrul SEAE și de către EUMS; solicită ÎR/VP să transmită rapoarte periodice Parlamentului cu privire la rezultatele acestei activități;
62. consideră deosebit de relevantă experiența câștigată datorită misiunilor și operațiunilor civile; atrage atenția asupra faptului că UE activează de mult timp și a obținut rezultate admirabile în acest domeniu; consideră că această valoare adăugată a operațiunilor civile ale UE ar trebui luată în considerare în coordonarea eforturilor cu partenerii și aliații noștri în contextul gestionării crizelor internaționale;
Capabilități și structuri pentru desfășurarea operațiunilor
63. ia act de faptul că operațiunile militare ale Uniunii suferă prea des de probleme de generare de forțe și că, în lipsa unor capabilităților credibile, este în joc credibilitatea PSAC; prin urmare, solicită statelor membre să rămână mobilizate pentru a furniza personal și echipamente de calitate;
64. constată că structurile de gestionare a crizelor din cadrul SEAE duc în continuare lipsă de personal, atât pe plan civil, cât și militar, ceea ce afectează reactivitatea acestora și contribuie la o anumită marginalizare a PSAC; solicită ÎR/VP să remedieze cât mai rapid această situație; subliniază legătura directă care trebuie să existe între ÎR/VP și structurile PSAC de gestionare a crizei;
Capacitățile civile și personalul civil
65. evidențiază dificultățile cu care se confruntă statele membre în ceea ce privește furnizarea de personal adecvat și suficient pentru misiunile civile desfășurate în cadrul PSAC; solicită Comisiei și SEAE să analizeze modalități de sprijinire a statelor membre în ceea ce privește creșterea numărului de polițiști, judecători și specialiști de înalt nivel în domeniul administrației publice care urmează să fie mobilizați în cadrul misiunilor civile ale PSAC;
66. ia act de extinderea obiectivului global civil pentru 2010 dincolo de această dată și salută adoptarea unui program multianual de dezvoltare a capacităților civile; invită statele membre, și, în special, ministerele vizate să se mobilizeze pentru punerea în aplicare a acestui program;
67. subliniază necesitatea dezvoltării unor orientări și capacități de mediere mai eficiente, în completarea capabilitățile menționate în contextul obiectivului global civil care se referă la polițiști, judecători și specialiști de înalt nivel în domeniul administrației, pentru a asigura resurse adecvate pentru mediere, la momentul oportun și într-un mod coordonat;
68. constată cu îngrijorare faptul că, în unele state membre, activitățile de identificare, coordonare și mobilizare a personalului civil în vederea misiunilor PSAC sunt în continuare afectate de utilizarea unor practici și criterii naționale divergente; face apel la statele membre să-și coordoneze mai bine acțiunile în acest sens și să identifice cele mai bune practici în materie;
69. regretă, în această privință, faptul că ÎR/VP și statele membre au neglijat rezoluțiile parlamentare anterioare prin care se solicita personal civil suficient și competent și capabilități substanțiale; reamintește, în acest sens, concluziile Consiliului din 21 martie 2011 privind prioritățile legate de capacitățile civile ale PSAC și consideră că acestea sunt în continuare relevante, și anume:
–
atragerea unui număr suficient de persoane calificate și instruite;
–
dezvoltarea unor modalități de facilitare adecvate pentru misiuni, inclusiv finalizarea aplicației Goalkeeper; măsuri pregătitoare mai flexibile; mecanisme mai bune pentru echiparea misiunilor civile (inclusiv stabilirea unei soluții de depozitare permanentă);
–
continuarea punerii în aplicare a activităților de pregătire a misiunilor civile, în conformitate cu dispozițiile relevante ale TUE;
–
consolidarea evaluării impactului și a punerii în aplicare a lecțiilor învățate;
–
consolidarea cooperării cu țări terțe și cu organizații internaționale;
Capabilități militare și personal militar
70. subliniază că UE se confruntă în prezent cu constrângeri financiare importante și că statele membre ale UE, atât din motive financiare, cât și bugetare și politice, indiferent dacă au sau nu legătură cu criza care afectează zona euro, se află într-o fază de reducere sau, în cel mai bun caz, de menținere a nivelului bugetelor lor de apărare; evidențiază posibilul impact negativ al acestor măsuri asupra capabilităților lor militare și, în consecință, asupra capacității UE de a-și asuma în mod eficace responsabilitățile în domeniile menținerii păcii, prevenirii conflictelor și consolidării securității internaționale;
71. observă o creștere a capacității militare și de înarmare a Asiei și în special a Chinei; solicită o aprofundare a dialogului în regiune, punând accentul pe chestiunile de securitate și apărare;
72. subliniază , printre altele, faptul că multiplicarea operațiunilor externe în ultimii ani, fie în Irak, fie în Afghanistan sau Africa, inclusiv Libia, a reprezentat și încă reprezintă o sarcină financiară importantă pentru statele care au participat sau participă în continuare la aceste operațiuni; constată că aceste costuri au un impact direct asupra deteriorării și a uzurii premature a echipamentelor, dar și asupra voinței statelor de a se angaja în operațiuni PSAC, având în vedere constrângerile lor bugetare și în materie de capabilități;
73. subliniază că bugetele europene de apărare ale tuturor statelor membre combinate, în valoare absolută, permit comparația cu cheltuielile principalelor puteri emergente și că, prin urmare, problema este mai degrabă de ordin bugetar, decât politic, pornind de la definirea unei baze industriale și tehnologice europene până la punerea în comun a anumitor capabilități operaționale; semnalează că consorțiile, inițiativele comune și proiectele de fuziune a unor întreprinderi din întreaga UE ar putea contribui la dezvoltarea unei industrii europene a apărării;
74. constată că acțiunea militară din Libia, inițiată de Franța și Regatul Unit cu sprijinul Statelor Unite și susținută ulterior de NATO, a reliefat capacitatea anumitor state europene de a se angaja în conflicte de intensitate mare, dar și dificultățile acestora în legătură cu desfășurarea unor astfel de acțiuni pe termen lung, îndeosebi din lipsă de capabilități de bază, precum realimentarea în zbor, colectarea de informații sau munițiile ghidate de precizie;
75. reamintește Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale Uniunii Europene și subliniază faptul că aceste recomandări sunt relevante pentru dezvoltarea capabilităților militare ale statelor membre într-un spirit de grupare și de utilizare în comun a resurselor;
76. salută acordurile bilaterale precum tratatul franco-britanic privind cooperarea militară și solicită celorlalte state membre să aibă în vedere astfel de acorduri bilaterale sau multilaterale de cooperare și integrare militară, ca instrumente importante de reducere a costurilor, care pot evita suprapunerea și pot constitui un punct de plecare pentru PSAC și pentru viitorul integrării UE în materie de securitate;
77. salută progresele inițiale ale inițiativei de grupare și utilizare în comun a Uniunii Europene, precum și activitatea AEA, care a permis identificarea a 11 domenii de acțiune prioritare; subliniază îndeosebi progresele realizate în 4 domenii: realimentarea în zbor, supravegherea maritimă, sprijinul medical și formarea; solicită totuși ca această inițiativă să fie dotată cu un cadru strategic;
78. regretă, cu toate acestea, faptul că inițiativa de grupare și utilizare în comun nu a eliminat până în prezent niciuna dintre lacunele identificate în obiectivul global 2010; ia act de reticența statelor membre de a-și asuma sarcina de națiune lider pentru unul dintre cele 300 de proiecte de grupare și utilizare în comun prezentate de EUMS în aprilie 2011;
79. în perspectiva Consiliului European consacrat chestiunilor de apărare și programat anul viitor, solicită statelor membre să inventarieze capacitățile existente la nivelul Uniunii Europene și să se asigure, în ultimă instanță, de sustenabilitatea inițiativei, în vederea lansării unui proces european de planificare în domeniul apărării;
80. salută propunerea AEA de a elabora un cod voluntar de conduită privind gruparea și utilizarea în comun cu scopul de a facilita cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește achiziționarea, utilizarea și gestionarea în comun a capabilităților militare;
81. sprijină îndeosebi proiectul privind realimentarea în zbor, care cuprinde, de asemenea, o componentă privind achizițiile; își exprimă totuși dezamăgirea cu privire la estimările din care reiese că aceste eforturi nu vor avea decât un rezultat limitat, constând într-o simplă reînnoire a capabilităților existente în locul creării unor capabilități noi; insistă asupra faptului că statele membre ar trebui să mențină caracterul european al acestei inițiative și consideră că Organizația de Cooperare Comună în materie de Armament (OCCAR) ar fi în măsură să gestioneze componenta achizițiilor;
82. salută acordul semnat la 27 iulie 2012 între Agenția Europeană de Apărare și OCCAR, care va permite instituționalizarea relațiilor dintre cele două agenții, stabilirea unei cooperări mai integrate cu privire la programele de dezvoltare a capabilităților militare și schimbul de informații clasificate;
83. reamintește că războiul din Libia a evidențiat, de asemenea, lipsa de drone de recunoaștere în cadrul forțelor armate europene și constată că în Europa există în prezent două proiecte concurente în materie de drone MALE („altitudine medie rezistență îndelungată”); ia act, de asemenea, de cooperarea franco-britanică în materie de drone de luptă, care ar avea de câștigat dacă ar renunța la caracterul său exclusiv și ar fi deschisă și altor parteneri europeni;
84. consideră că înființarea Comandamentului european de transport aerian (CETA) este un exemplu concret și reușit de grupare și utilizare în comun și subliniază faptul că crearea unei flote de A400M în cadrul acestei structuri ar consolida considerabil capacitățile de proiecție ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre; încurajează toate statele participante să contribuie la CETA cu toate mijloacele de transport disponibile; încurajează statele membre neparticipante să participe la CETA;
85. invită Comisia, Consiliul, statele membre și AEA să ia în considerare punerea în aplicare a unor soluții novatoare pentru a crește capacitățile de proiecție ale Uniunii Europene, îndeosebi în cadrul unei abordări pe două niveluri: un parteneriat public-privat în domeniul transportului aerian, realizat în jurul unei flote mici de A400M, ar permite atât transportul ajutoarelor umanitare în caz de catastrofe, cât și a echipamentelor și a personalului în timpul misiunilor și al operațiunilor realizate în cadrul PSAC;
86. insistă asupra faptului că, în urma consolidării capabilităților europene, are loc și o consolidare a bazei industriale și tehnologice a industriei apărării din Europa; reamintește, în acest sens, importanța unui principiu al preferinței pentru produse europene și pertinența unei legi privind achizițiile europene („European Buying Act”);
87. constată că criza financiară și bugetară cu care se confruntă Uniunea Europeană și statele sale membre va conduce la pierderea de expertiză în cazul în care nu este lansat niciun program major la nivel european pe bază bilaterală sau multilaterală și că aceasta poate duce, de asemenea, la dispariția unui țesut industrial foarte specializat; atrage atenția, de asemenea, asupra faptului că întreprinderile medii din industria apărării din Europa au fost, la rândul lor, afectate de criza economică și financiară și că acestea pot contribui la activitate economică și la crearea de locuri de muncă în anumite state membre;
88. salută propunerea Comisiei privind programul Orizont 2020 pentru viitoarele cercetări și achiziții civile și militare finanțate de UE, în sprijinul misiunilor PSAC; ia act cu îngrijorare de reducerea creditelor pentru cercetare și tehnologie, care afectează pe termen lung capacitatea europenilor de a menține o capacitate de apărare credibilă bazată pe întreaga gamă de arme și echipamente militare; le reamintește statelor membre că și-au asumat angajamentul de a majora alocările pentru cercetarea și tehnologia din domeniul apărării la cel puțin 2 % din bugetul pentru apărare și că investițiile în cercetare și în tehnologiile de apărare au obținut rezultate importante la aplicarea în scopuri civile;
89. salută inițiativele și proiectele recente referitoare la apărarea informatică; îndeamnă statele membre să colaboreze și mai îndeaproape cu AEA pentru dezvoltarea propriilor capabilități de apărare, în principal de ordin informatic, în special în scopul construirii încrederii, al grupării și al utilizării în comun; salută faptul că apărarea informatică va fi una dintre priorități AEA din domeniul cercetării și tehnologiei pentru apărare;
90. salută eforturile depuse de AEA pentru a menține o bază industrială și tehnologică de apărare europeană, precum și inițiativa Barnier/Tajani de a crea în cadrul Comisiei Europene un grup operativ însărcinat cu menținerea și dezvoltarea acestui instrument strategic, a cărui funcție este de a asigura autonomia Uniunii Europene și a statelor sale membre în materie de apărare; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la activitatea actuală a grupului operativ și o invită să asocieze Parlamentul în viitor;
91. solicită statelor membre să aplice pe deplin Directiva privind achizițiile publice în domeniul apărării (2009/81/CE(6)), cu scopul de a asigura o mai mare interoperabilitate a echipamentelor și a combate fragmentarea pieței care, adesea, este în avantajul țărilor terțe;
92. salută Comunicarea din 10 octombrie 2012 a Comisiei privind o industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei, în cadrul căreia se recunoaște faptul că sectorul apărării are de suferit de pe urma unei dimensiuni naționale accentuate și se anunță elaborarea unei strategii globale de susținere a competititivății industriei apărării;
93. reamintește relevanța planului de dezvoltare a capabilităților elaborat de AEA; invită statele membre să-l integreze mai bine în planificarea lor națională și să dea dovadă de o mai mare disponibilitate cu privire la implicarea în proiectele AEA;
94. consideră că Consiliul și statele membre ar trebui să sprijine în continuare capabilitățile Uniunii care pot permite realizarea de economii prin intermediul grupării, îndeosebi AEA, Centrul Satelitar al UE și Colegiul European de Securitate și Apărare;
95. îndeamnă Consiliul și statele membre să pună la dispoziția Agenției Europene de Apărare un buget și un personal adecvate, astfel încât agenția să fie în măsură să îndeplinească toate sarcinile care îi revin în temeiul Tratatului de la Lisabona; subliniază că acest lucru trebuie luat în considerare în cadrul viitorului cadru financiar multianual;
O politică spațială în sprijinul PSAC
96. subliniază că este necesar ca UE, pentru a se bucura de autonomie decizională și operațională, să dispună de resurse satelitare adecvate în domeniul imaginilor spațiale, al colectării de informații, al comunicațiilor și al monitorizării spațiului; consideră că aceste domenii ar putea face obiectul unei grupări și utilizări în comun mai avansate în comparație cu acordurile existente, fie pe plan bilateral, fie împreună cu Centrul Satelitar al Uniunii Europene în ceea ce privește programele Helios, Cosmo-SkyMed și SAR-Lupe; speră ca programul MUSIS, care va înlocui generația actuală de sateliți de observație, să fie un exemplu de cooperare între țările europene, dar și cu SEAE și cu organele politico-militare ale Uniunii;
97. în acest context, invită Consiliul și Comisia să analizeze posibilitatea unei contribuții financiare a Uniunii Europene la viitoarele programe satelitare de captare a imaginilor spațiale, pentru a permite organismelor politico-militare ale Uniunii Europene și SEAE să dea comenzi sateliților și să dispună, la cerere și în funcție de propriile nevoi, de imagini prin satelit ale regiunilor aflate în criză sau ale celor în care urmează să fie mobilizate misiuni PSAC;
98. reiterează necesitatea unei finanțări din partea Uniunii pentru proiectul GMES, care trebuie să devină, după modelul programului GALILEO, o infrastructură critică a UE;
Consolidarea capacității de reacție rapidă
99. constată că, în pofida modificărilor aduse mecanismului ATHENA, rezoluțiilor anterioare ale Parlamentului și doctrinei de utilizare a grupărilor tactice ale Uniunii Europene, astfel cum se prevede, de exemplu, în scrisoarea de la Weimar, nicio grupare tactică nu a fost mobilizată până în prezent, deși acestea pot constitui o forță de primă intrare, așteptând ca acțiunea să fie preluată de alte forțe echipate pentru o misiune de durată;
100. consideră că această situație subminează credibilitatea instrumentului grupărilor tactice și a PSAC în general, deoarece ar fi putut fi deja mobilizate; încurajează statele membre să rămână mobilizate și să își îndeplinească angajamentele în favoarea acestui instrument, având în vedere faptul că, date fiind investițiile financiare și umane în grupările tactice, neutilizarea lor atunci când s-a ivit ocazia a devenit un handicap;
101. reiterează faptul că mecanismul ATHENA ar trebui supus unor ajustări suplimentare pentru a crește procentul de costuri comune și a asigura, astfel, o distribuție mai corectă a sarcinilor în cadrul operațiunilor militare, astfel încât statele membre să nu se mai simtă descurajate și să își asume roluri de leadership în misiunile PSAC;
102. sprijină procesul de revizuire a procedurilor de gestionare a crizei, care ar trebui să fie finalizat până la sfârșitul anului și să faciliteze mobilizarea mai rapidă a operațiunilor civile și militare ale PSAC; consideră că procedurile de gestionare a crizelor ar trebui să fie rezervate pentru operațiunile PSAC și să nu includă alte instrumente, care ar risca să îngreuneze procedurile respective; sprijină, de asemenea, revizuirea procedurilor de finanțare, pentru a se obține o mai mare flexibilitate și rapiditate în mobilizarea fondurilor;
Structuri și planificare
103. consideră că rolul de coordonare a misiunilor în Cornul Africii încredințat Centrului de operații este un prim pas către crearea unei capacități europene de planificare și de desfășurare a operațiunilor, dotată cu personal și mijloace de comunicare și de control suficiente; consideră regretabil, cu toate acestea, faptul că Centrul nu este permanent și nu este punctul central de planificare și desfășurare a misiunilor militare și civile;
104. își reiterează apelul în favoarea creării unui comandament general de operații (OHQ) al Uniunii Europene pentru planificarea operațională și desfășurarea operațiunilor civile și militare, care să funcționeze în cadrul SEAE, dacă este necesar, prin intermediul unei cooperări structurate permanente;
105. ia act de dorința exprimată de Consiliu în concluziile sale din decembrie 2011 de a consolida capacitățile de planificare anticipată; sprijină, în acest sens, extinderea competențelor EUMS; consideră că centrul de operații ar putea, de asemenea, să sprijine EUMS în această sarcină;
106. ia act cu interes de divizarea Centrului de situații în două entități noi, pe de o parte, Celula de supraveghere, și, pe de altă parte, Centrul de informații sau INTCEN și salută faptul că acesta din urmă va trebui să se extindă dacă statele membre doresc să dezvolte PESC și PSAC;
107. pledează în favoarea creării de posturi temporare sau permanente de experți în securitate în cele mai importante delegații ale Uniunii Europene pentru PSAC, pentru o mai bună transmitere a problematicii securității; solicită luarea în considerare a rolului pe care l-ar putea avea aceste posturi în ceea ce privește securitatea preventivă și alertarea timpurie;
Parteneriate UE/NATO
108. constată că UE și NATO, unite printr-un parteneriat strategic reafirmat cu ocazia summitului de la Chicago, sunt angajate pe mai multe teritorii comune, precum Kosovo, Afghanistanul și lupta împotriva pirateriei în Golful Aden și Oceanul Indian; reamintește, în acest context, importanța unei bune cooperări între UE și NATO;
109. consideră că consolidarea capacităților civile și a capabilităților militare ale UE va fi, de asemenea, și în avantajul NATO și va contribui la crearea de sinergii între aceste două organizații;
110. constată că blocajul legat de disputa turco-cipriotă nu împiedică cele două organizații să poarte, prin canalele adecvate, un dialog politic, să colaboreze prin contacte la nivel de personal („staff-to-staff”) și să-și coordoneze activitățile; solicită totuși soluționarea acestei dispute pentru a ameliora cooperarea între cele două organizații;
111. salută cooperarea dintre UE și NATO în domeniul capabilităților militare, în special pentru a evita suprapunerea între inițiativa de grupare și utilizare în comun a capabilităților UE și ale inițiativei „Apărare inteligentă” (Smart Defense) a NATO;
112. subliniază importanța unei cooperări practice în domeniul securității și apărării informatice, care să se sprijine pe complementaritatea existentă în ceea ce privește dezvoltarea capacității de apărare, și evidențiază necesitatea unei coordonări mai apropiate în această privință, în special în ceea ce privește planificarea, tehnologia, formarea și echipamentele;
113. își exprimă dezamăgirea cu privire la dezvoltarea structurilor de gestionare a crizelor civile în cadrul NATO, subliniind suprapunerea inutilă a capacităților prezente deja și bine dezvoltate în cadrul Uniunii Europene;
UE/UA
114. salută cooperarea dintre UE și UA având drept scop menținerea păcii și stabilității pe continentul african; constată că UE contribuie la punerea în aplicare a unei arhitecturi de pace și securitate și susține în Africa și, în acest scop, eforturile de pace depuse de UA și organizațiile regionale africane precum ECOWAS în ceea ce privește combaterea instabilității, a insecurității și a amenințărilor teroriste, din Cornul Africii până în regiunea Sahel;
115. reamintește că UE este în continuare primul contribuabil la bugetul AMISOM și subliniază necesitatea unei viziuni strategice privind viitorul acestei operațiuni;
UE/ONU
116. salută buna cooperare care s-a dezvoltat între SEAE și Departamentul ONU pentru operațiuni de menținere a păcii; ia act de faptul că UE, cu grupările sale tactice, ar putea furniza o forță de primă intrare pentru operațiuni urgente de menținere a păcii, până la preluarea acestora de către o forță a Națiunilor Unite;
UE/OSCE
117. subliniază importanța cooperării dintre UE și OSCE în regiuni de interes comun și în domenii precum prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor, reabilitarea post-conflict, dar și promovarea și consolidarea statului de drept; își exprimă satisfacția cu privire la faptul că sfera acestei cooperări s-a extins și s-a aprofundat în ultimii ani, însă solicită o mai bună coordonare și sinergie în abordarea crizelor și a conflictelor, în evitarea suprapunerii eforturilor și în dezvoltarea unor abordări eficiente sub raportul cost-eficacitate;
UE/țări terțe
118. subliniază faptul că menținerea unor legături transatlantice puternice prezintă în continuare importanță și salută cooperarea dintre UE și SUA în ceea ce privește operațiunile de gestionare a crizelor, inclusiv EUTM Somalia, EUNAVFOR Atalanta, EULEX Kosovo și EUPOL Afghanistan;
119. salută acordurile-cadru semnate până în prezent de UE cu douăsprezece țări terțe, pentru a permite participarea acestora la operațiuni civile și militare desfășurate în cadrul PSAC;
o o o
120. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședinte al Comisiei, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al NATO, Președintelui Adunării Parlamentare a NATO, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Președintelui în exercițiu al OSCE și Președintelui Adunării Parlamentare a OSCE.
Clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale
381k
39k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale (2012/2223(INI))
– având în vedere articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere articolele 24 și 42 alineatul (2) din TUE, articolele 122 și 196 din TFUE și Declarația nr. 37 privind articolul 222 din TFUE,
– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite, în special prevederile capitolului VII și ale articolului 51,
– având în vedere Strategia Europeană de Securitate, adoptată de către Consiliul European la 12 decembrie 2003, precum și raportul privind punerea sa în aplicare, aprobat de Consiliul European din 11-12 decembrie 2008,
– având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene, aprobată de Consiliul European la 25-26 martie 2010,
– având în vedere Strategia Uniunii Europene de luptă împotriva terorismului, adoptată de Consiliul European la 15-16 decembrie 2005,
– având în vedere articolele 4 și 5 din Tratatul Atlanticului de Nord,
– având în vedere Conceptul strategic privind apărarea și securitatea a membrilor Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, adoptat la Summit-ul NATO de la Lisabona din 19-20 noiembrie 2010,
– având în vedere decizia de a dizolva Uniunea Europei Occidentale,
– având în vedere Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind un cadru comunitar de prevenire a dezastrelor în UE;
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2010 intitulată „Consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare” (COM(2010)0600),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2010, intitulată „Strategia de securitate internă a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură” (COM(2010)0673),
– având în vedere nota explicativă privind „mecanismele pentru coordonarea în situații de criză la nivelul politic al UE” elaborată de Coreper la 30 mai 2012„(1),
– având în vedere rezoluțiile sale din 22 mai 2012 cu privire la Strategia Uniunii Europene pentru securitate internă(2), din 14 decembrie 2011 privind impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE(3), din 27 septembrie 2011 referitoare la consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare(4), și din 23 noiembrie 2010 referitoare la cooperarea civilo-militară și dezvoltarea unor capacități civilo-militare(5),
– având în vedere planul de acțiune 2009 al UE în domeniul CBRN(6) și Rezoluția sa din 14 decembrie 2010 referitoare la consolidarea securității chimice, biologice, radiologice și nucleare în Uniunea Europeană – un plan de acțiune al Uniunii Europene în domeniul CBRN(7),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale, precum și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiției și afaceri interne (A7-0356/2012),
A. întrucât securitatea statelor membre ale UE este indivizibilă și toți cetățenii europeni ar trebui să aibă aceleași garanții de securitate și un nivel egal de protecție împotriva amenințărilor tradiționale și nonconvenționale; întrucât apărarea păcii, securității, democrației, drepturilor omului, a statului de drept și a libertății în Europa, indispensabile pentru binele popoarelor noastre, trebuie să rămână un obiectiv și o responsabilitate fundamentală a țărilor europene și a Uniunii;
B. întrucât actualele provocări în materie de securitate includ numeroase riscuri complexe și în schimbare, precum terorismul internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM), statele în curs de dezintegrare, conflictele înghețate și conflictele în desfășurare , criminalitatea organizată, amenințările cibernetice, penuria de surse de energie, degradarea mediului și riscurile conexe la adresa securității, dezastrele naturale sau provocate de om, pandemiile și diferite alte riscuri;
C. întrucât UE recunoaște o ordine internațională întemeiată pe un multilateralism efectiv, pe baza dreptului internațional; întrucât, în acest mod, se materializează convingerea cetățenilor europeni că nicio națiune nu poate face față doar prin mijloace proprii la noile amenințări;
D. întrucât securitatea și combaterea terorismului internațional sunt considerate priorități ale UE; întrucât este necesar ca toate statele membre să-și concerteze răspunsurile și să adopte o strategie comună;
E. întrucât, în ultimele decenii, dezastrele naturale și cele provocate de om, și în special dezastrele cauzate de schimbările climatice, au crescut în frecvență și în amploare, așteptându-se o creștere și mai mare odată cu agravarea schimbărilor climatice;
F. întrucât conturarea treptată a unei politici comune de apărare, care vizează o apărare comună, consolidează în prezent identitatea europeană și autonomia strategică a UE; întrucât, în același timp, o apărare europeană mai puternică și mai capabilă este esențială pentru consolidarea legăturii transatlantice, în contextul unor schimbări structurale geostrategice, accelerate de criza economică mondială și, mai ales, într-un moment în care are loc o repoziționare strategică a SUA spre Asia-Pacific;
G. întrucât cele 21 de state membre ale UE care sunt și membre NATO se pot consulta între ele ori de câte ori le sunt amenințate integritatea teritorială, independența politică sau securitatea, ele asumându-și , în orice caz, angajamentul apărării colective în eventualitatea unui atac armat,
H. întrucât, în timp ce statele membre sunt în primul rând responsabile pentru gestionarea crizelor de pe teritoriul lor, o serie de amenințări grave și complexe de securitate, de la atacurile armate la terorism sau la dezastre naturale ori CBRN și la atacurile cibernetice, au un caracter transfrontalier din ce în ce mai pronunțat și pot depăși cu ușurință capacitățile oricărui stat membru în parte, fiind, de aceea, vital să se asigure o solidaritate obligatorie între statele membre și o reacție coordonată în cazul unor astfel de amenințări;
I. întrucât Tratatul de la Lisabona a introdus articolul 42 alineatul (7) din Tratatul UE („clauza de apărare reciprocă” sau „clauza de asistență reciprocă”(8)) și articolul 222 din TFUE („clauza de solidaritate”) pentru a răspunde acestor îngrijorări, însă la aproape trei ani după ce tratatul a intrat în vigoare încă nu există proceduri de implementare care să materializeze aceste clauze;
Considerații generale
1. îndeamnă statele membre, Comisia și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să folosească integral potențialul tuturor dispozițiilor în domeniu ale tratatului și, în special, clauza de apărare reciprocă și clauza de solidaritate, pentru a oferi tuturor cetățenilor europeni aceleași garanții în materie de securitate și un nivel egal de protecție împotriva amenințărilor tradiționale sau neconvenționale, pe baza principiului indivizibilității securității și solidarității între statele membre și ținând seama de faptul că este necesară o folosire eficientă a resurselor, precum și o repartiție a sarcinilor și o împărțire a costurilor echitabile;
2. reiterează necesitatea ca statele membre și Uniunea să dezvolte o politică ancorată în prevenție, pregătire și reacție pentru a răspunde la toate amenințările majore de securitate, în special cele identificate în Strategia europeană de securitate, în Strategia de securitate internă și în rapoartele periodice elaborate de coordonatorul UE al luptei împotriva terorismului și adresate Consiliului;
3. subliniază necesitatea ca statele membre și Uniunea să efectueze evaluări periodice comune privind riscurile și amenințările, plecând de la o analiză în comun a informațiilor confidențiale comunicate reciproc, exploatând la maximum structurile existente în cadrul UE;
4. observă noul concept strategic al NATO prin care se vizează, pe lângă menținerea rolului său de alianță militară, construirea capacității de a acționa ca o comunitate politică și de securitate, lucrând în parteneriat cu UE; ia act de complementaritățile dintre obiectivele NATO și cele stabilite la articolul 43 TUE; avertizează, prin urmare, cu privire la dublarea costisitoare a eforturilor și irosirea resurselor care ar putea rezulta la nivelul celor două organizații și îndeamnă la o colaborare politică mult mai strânsă și regulată între Înaltul Reprezentant al UE și Secretarul General al NATO în scopuri legate de evaluarea riscurilor, gestionarea resurselor, planificarea politicilor și executarea operațiunilor PSAC, atât a celor civile, cât și a celor militare;
5. reafirmând că protecția integrității teritoriale și a cetățenilor rămâne în centrul politicii de apărare, îndeamnă Consiliul să urmeze abordarea NATO, care ia în considerare circumstanțele inevitabile în care se impune prevenirea amenințărilor externe pentru a promova interesele de securitate ale aliaților săi și în care este necesară desfășurarea de forțe;
6. reafirmă faptul că utilizarea forței de către UE sau de statele sale membre este admisibilă numai dacă este justificată din punct de vedere juridic de Carta Organizației Națiunilor Unite; subliniază, în acest context, dreptul inerent la autoapărare individuală sau colectivă; își reafirmă atașamentul față de respectarea Orientărilor de la Oslo privind utilizarea resurselor militare și de protecție civilă străine în caz de dezastre; subliniază că prevenirea conflictelor, atacurilor și dezastrelor este întotdeauna preferabilă gestionării consecințelor;
7. subliniază că există o gamă largă de instrumente aflate la dispoziția Uniunii și a statelor membre pentru a face față unor evenimente excepționale, într-un spirit de solidaritate; reamintește utilitatea temeiurilor juridice enunțate la articolul 122 din TFUE pentru asistența economică și financiară a statelor membre care se confruntă cu dificultăți grave, și la articolul 196 din TFUE, pentru măsurile în domeniul protecției civile;
8. reamintește angajamentul de a dezvolta în mod sistematic o solidaritate politică reciprocă în domeniul politicii externe și de securitate, în conformitate cu articolul 24 din TUE; remarcă posibilitățile oferite de Tratatul de la Lisabona în favoarea unei cooperări sporite în cadrul PESC, inclusiv încredințarea de sarcini și misiuni specifice unor grupuri de state, precum și conceptul de cooperare structurată permanentă în chestiuni militare;
9. subliniază că scopul clauzei de apărare reciprocă și al clauzei de solidaritate nu este înlocuirea vreunuia dintre aceste instrumente, ci oferirea unui cadru cuprinzător în cazul unor amenințări sau pagube extraordinare, mai ales atunci când reacția la acestea impune o coordonare politică la nivel înalt și implicarea forțelor armate, în conformitate cu principiile necesității și proporționalității;
10. îndeamnă Comisia și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să prezinte, până la finele anului 2012, propunerea comună de decizie a Consiliului privind definirea procedurilor de implementare a clauzei de solidaritate în conformitate cu dispozițiile articolului 222 alineatul (3) din TFUE, clarificând, în special, rolul și competențele diferiților actori; invită, din rațiuni de coerență, Comitetul politic și de securitate și Comitetul permanent pentru securitate internă să depună un aviz comun privind implementarea clauzei de solidaritate, ținând seama de dimensiunile politice și operaționale ale ambelor clauze, inclusiv legătura cu NATO; observă că Consiliul ar trebui să decidă prin majoritate calificată aspectele nemilitare ale ajutorului și asistenței reciproce; subliniază necesitatea, în acest context, de a informa pe deplin Parlamentul;
Clauza de apărare reciprocă Domeniul de aplicare
11. reamintește statelor membre obligația lor clară de a furniza ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun, în cazul în care un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său; subliniază faptul că, deși o agresiune de mari proporții împotriva unui stat membru pare improbabilă în viitorul previzibil, atât apărării teritoriale tradiționale, cât și apărării împotriva noilor amenințări trebuie să li se acorde atenția necesară; reamintește, de asemenea, faptul că tratatul prevede că angajamentele și cooperarea în domeniul apărării reciproce trebuie să concorde cu angajamentele asumate în cadrul NATO, care, pentru statele membre ale acesteia din urmă, rămâne temelia apărării lor colective și forul pentru implementarea acesteia;
12. subliniază, totodată, necesitatea la fel de importantă a pregătirii pentru situații care implică statele membre ale UE care nu fac parte din NATO sau teritorii ale statelor membre ale UE din afara zonei nord-atlantice, care nu intră, astfel, sub incidența Tratatului de la Washington, sau pentru situații în care nu s-a ajuns la vreun acord privind o acțiune colectivă în cadrul NATO; subliniază, de asemenea, în acest context, necesitatea posibilității de a utiliza capabilitățile NATO, conform acordului Berlin Plus;
13. consideră că fie și atacurile de tip non-armat, de exemplu atacurile cibernetice împotriva infrastructurilor critice, lansate pentru a provoca daune și perturbări grave într-un stat membru și identificate ca provenind de la o entitate externă, ar putea fi acoperite de clauză, în cazul în care securitatea statului membru respectiv este în mod semnificativ amenințată de consecințele acestui atac, cu respectarea deplină a principiului proporționalității;
Capacități
14. subliniază necesitatea ca țările europene să dispună de capabilități militare credibile; încurajează statele membre să-și intensifice eforturile de colaborare în materie de dezvoltare a capabilităților militare, în special prin intermediul inițiativelor complementare ale UE și NATO de „punere și utilizare în comun” și de „apărare inteligentă”, care reprezintă o soluție extrem de importantă pentru perioadele în care se operează restrângeri ale bugetelor alocate apărării, privilegind sinergiile europene și regionale în raport cu abordările naționale dintr-o perspectivă limitată; își reiterează, în acest context, apelul pentru ca activitatea Agenției Europene de Apărare să fie utilizată și luată în considerare pe deplin de către ministerele naționale de apărare, și încurajează statele membre și SEAE să-și continue discuțiile în vederea stabilirii cooperării structurate permanente prevăzute în Tratatul de la Lisabona;
15. consideră că, pentru a-și consolida cooperarea, atât NATO, cât și UE ar trebui să se concentreze pe consolidarea capabilităților lor de bază, pe îmbunătățirea interoperabilității și pe coordonarea doctrinelor, a planificărilor, a tehnologiilor, a echipamentelor și a metodelor lor de instruire;
16. își reiterează apelul în favoarea armonizării sistematice a cerințelor militare, a planificării apărării și a procesului de achiziții la nivelul UE, care să corespundă cu nivelul de ambiție al UE și să se coordoneze cu procesul de planificare a apărării al NATO; luând în considerare nivelul crescut al garanțiilor de securitate oferite de clauza de apărare reciprocă, încurajează statele membre să ia în considerare cooperarea multinațională în domeniul dezvoltării capabilităților și, dacă este cazul, specializarea, ca principii de bază ale planificării apărării;
Structuri și proceduri
17. invită Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să propună măsuri practice și orientări pentru a asigura un răspuns eficient în cazul în care un stat membru invocă clauza de apărare reciprocă, precum și o analiză a rolului instituțiilor UE, în cazul în care este invocată această clauză; consideră că obligația de a furniza ajutor și asistență, ca expresie a solidarității politice între statele membre, ar trebui să determine o decizie rapidă în cadrul Consiliului, în sprijinul statului membru atacat; consideră că acest obiectiv ar putea fi atins în urma unor consultări în conformitate cu articolul 32 din TUE, fără a aduce atingere dreptului oricărui stat membru de a-și asigura, între timp, resursele necesare pentru autoapărare;
18. consideră că, în cazul în care se adoptă o acțiune colectivă de apărare a unui stat membru atacat, ar trebui să fie posibil să se facă uz de actualele structuri ale UE de gestionare a crizelor, dacă este cazul, și, în special, ar trebui avută în vedere posibilitatea de a activa un Cartier General Operațional al UE; subliniază faptul că este nevoie de un Cartier General Operațional permanent al UE cu drepturi depline, pentru a asigura un nivel adecvat de pregătire și un răspuns rapid, și își reiterează apelul său către statele membre de a stabili o astfel de structură permanentă, bazându-se pe Centrul de operațiuni al UE recent activat;
Clauza de solidaritate Domeniul de aplicare
19. reamintește faptul că, în cazul în care un stat membru este victima unui atac terorist sau a unui dezastru natural sau provocat de om, Uniunea și statele membre au obligația de a acționa în comun, în spiritul solidarității, pentru a oferi asistență, la cererea autorităților politice ale statului membru respectiv, și că Uniunea, în astfel de cazuri, mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv resursele militare puse la dispoziție de către statele membre; reamintește, de asemenea, obligația Uniunii de a mobiliza toate instrumentele de care dispune pentru a preveni amenințările teroriste în UE și pentru a proteja instituțiile democratice și populația civilă de un eventual atac terorist;
20. solicită un echilibru adecvat între flexibilitate și coerență în ceea ce privește tipurile de atacuri și dezastre pentru care poate fi activată clauza, pentru ca nicio amenințare importantă să nu fie trecută cu vederea, cum ar fi atacurile cibernetice, pandemiile sau crizele furnizării de energie; remarcă faptul că această clauză ar putea să acopere și incidentele grave care survin în afara Uniunii și care afectează direct sau substanțial un stat membru;
21. subliniază necesitatea ca statele membre să investească în propriile capabilități de securitate și de răspuns în caz de dezastre, și nu să se bazeze excesiv pe solidaritatea altora; subliniază responsabilitatea fundamentală a statelor membre de a asigura protecția civilă și securitatea pe propriul lor teritoriu;
22. consideră că clauza de solidaritate ar trebui să fie invocată în situații care depășesc capacitățile de răspuns ale statului membru afectat sau care necesită un răspuns multisectorial ce implică mai mulți actori, dar că, odată ce un stat membru a decis să invoce clauza, celelalte state membre ar trebui să ofere necondiționat asistență; subliniază că solidaritatea atrage după sine și obligația de a investi în capabilități naționale și europene adecvate;
23. consideră că clauza de solidaritate poate să dea impulsul necesar afirmării influenței de care are nevoie UE în rândul cetățenilor europeni, oferind dovada palpabilă a avantajelor unei cooperări sporite a UE în materie de capabilități de gestionare a situațiilor de criză și de răspuns la dezastre;
Capacități și resurse
24. subliniază faptul că implementarea clauzei de solidaritate ar trebui să constituie o parte integrantă a unui sistem permanent al UE de răspuns la criză, de gestionare a situațiilor de criză și de coordonare a crizelor, care să se bazeze pe instrumentele și capabilitățile sectoriale existente și care să înlesnească mobilizarea efectivă a acestora, pentru a da un răspuns coordonat, multisectorial atunci când este necesar; subliniază că, în principiu, punerea sa în aplicare nu ar trebui să conducă la crearea de instrumente ad-hoc;
25. subliniază rolul fundamental al Mecanismului de protecție civilă ca un instrument esențial bazat pe solidaritate pentru o reacție europeană rapidă la un spectru larg de crize; susține liniile generale ale propunerii Comisiei de a consolida Mecanismul de protecție civilă(9), bazându-se pe Comunicarea din 2010 a Comisiei intitulată „Consolidarea răspunsului european în caz de dezastre” și pe raportul Barnier din 2006;
26. ia act de eforturile curente depuse pentru implementare a Strategiei de securitate internă, în special în ceea ce privește combaterea terorismului, lupta împotriva criminalității cibernetice și creșterea capacității de rezistență în fața crizelor și a dezastrelor; subliniază că punerea în aplicare a clauzei de solidaritate nu reprezintă doar introducerea unor proceduri pentru momentul în care se produce o criză majoră, ci presupune în mod esențial consolidarea capacităților, prevenire și pregătire; reamintește importanța exercițiilor de gestionare a crizelor, adaptate la situațiile particulare reglementate de clauză;
27. constată că înființarea unui fond voluntar de mijloace de protecție civilă preangajate ar îmbunătăți foarte mult gradul de pregătire a UE și ar face posibilă identificarea discrepanțelor care trebui soluționate; subliniază că, pentru a concentra eficient eforturile tuturor și pentru a se asigura că fiecare stat membru contribuie cu partea care îi revine, trebuie realizate în comun analize ale discrepanțelor în materie de capacități;
28. consideră că, în cazul unor mijloace care presupun costuri mari, în special cele pentru riscurile cu o probabilitate mai mică, din rațiuni economice elementare, statele membre ar trebui să identifice soluții pentru investiții comune și pentru dezvoltarea în comun a acestor instrumente atât de necesare, mai ales, în contextul actual al crizei financiare; în acest context, reamintește necesitatea de a valorifica expertiza și experiența atât a Comisiei, a Agenției Europene de Apărare, cât și a altor agenții ale UE;
29. subliniază că este important să se garanteze că solidaritatea este susținută prin mecanisme adecvate de finanțare la nivelul UE, care să ofere un grad suficient de flexibilitate în situații de urgență; salută nivelul crescut de cofinanțare propus în cadrul Mecanismului de protecție civilă, în special pentru costurile de transport; ia act de dispozițiile pentru Asistența în situații de urgență în cadrul Fondului propus pentru securitatea internă;
30. reamintește faptul că Fondul de solidaritate poate oferi asistență financiară, după un dezastru major; reamintește, de asemenea, faptul că asistența financiară suplimentară a Uniunii poate fi acordată de către Consiliu în conformitate cu articolul 122 alineatul (2) din TUE, atunci când un stat membru se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, cauzate de dezastre naturale sau de evenimente excepționale, situate în afara controlului său;
31. reamintește că, în conformitate cu dispozițiile articolului 122 alineatul (1) din TUE, Consiliul poate decide asupra măsurilor de remediere a unei situații economice dificile, într-un spirit de solidaritate, în special în cazul în care apar dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse, mai ales în domeniul energiei; subliniază că este important ca această dispoziție să devină parte a unui set cuprinzător de instrumente ale solidarității Uniunii pentru a soluționa noile provocări majore de securitate, cum ar fi provocările din domeniul securității energetice și al securității aprovizionării cu alte produse esențiale, în special în cazul unor blocade motivate politic;
Structuri și proceduri
32. subliniază faptul că UE trebuie să posede structuri de răspuns la situații de criză capabile, cu monitorizare permanentă și capacitate de răspuns, în măsură să furnizeze alerte rapide și o cunoaștere actualizată permanent de către toți actorii relevanți; constată că există o multitudine de centre de monitorizare la nivelul UE și că acest lucru pune probleme de eficiență a coordonării în caz de crize complexe, multidimensionale; ia act de înființarea Celulei de supraveghere în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, precum și de existența unui număr de centre de monitorizare sectoriale în cadrul departamentelor de specialitate ale Comisiei și ale structurilor UE; atrage atenția, în special, asupra Centrului de monitorizare și informare al DG ECHO, a Centrului pentru analiză strategică și capacități de răspuns din DG HOME, a Centrului operativ pentru crizele sanitare din DG SANCO, precum și asupra Celulei pentru situații din cadrul agenției Frontex;
33. reafirmă că trebuie evitate suprapunerile și trebuie asigurată coordonarea eficientă și coerența în acțiune, mai ales având în vedere deficitul actual de resurse; ia act de diferitele concepții cu privire la modul de raționalizare a acestor capacități multiple de monitorizare, unele bazate pe ideea unui punct central de coordonare, altele favorizând interconectarea mai bună a structurilor specializate;
34. consideră că gama largă de crize potențiale, de la inundații la atacuri sau dezastre CBRN, necesită, în mod inevitabil, un spectru larg de servicii și de rețele specializate, a căror fuzionare nu ar duce automat la o îmbunătățire a eficienței; consideră, în același timp, că toate serviciile specializate la nivelul UE ar trebui integrate într-un singur sistem securizat de informații, și invită Comisia și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să depună eforturi pentru a consolida coordonarea internă a platformei ARGUS;
35. subliniază că, în situații de criză majoră, este nevoie de coordonare politică la nivelul Consiliului; ia act de revizuirea Mecanismelor UE de coordonare în situații de urgență și de criză (CCA) și salută acordul în cadrul Consiliului privind noul cadru conceptual al CCA, care utilizează proceduri ordinare ale Consiliului (mai ales COREPER), în locul unor structuri ad-hoc; subliniază că răspunsul politic al UE coerent, eficient și în timp util la crize de o asemenea amploare și natură necesită doar un singur set de proceduri; consideră, prin urmare, că CCA ar trebui să sprijine și clauza de solidaritate;
36. încurajează eforturile de raționalizare și de integrare mai bună a multitudinii de platforme web pentru comunicarea și schimbul de informații despre situațiile de urgență, inclusiv pagina de internet cu Mecanismele UE de coordonare în situații de urgență și de criză (CCA), platforma ARGUS, Sistemul comun de comunicare de urgență și informații (CECIS) și Sistemul de Informații privind urgențele sanitare și bolile (HEDIS), pentru a permite o circulație neîntreruptă, liberă și eficientă a informațiilor, dincolo de granițele sectoriale și instituționale; ia act de decizia luată în cadrul Consiliului de a consolida pagina de internet a CCA, pentru a o folosi ca viitoare platformă web pentru situații de criză ce necesită o coordonare politică la nivelul UE;
37. susține dezvoltarea unei înțelegeri comune a situaților, element esențial în cazuri de crize majore multisectoriale, când autorităților publice trebuie să li se furnizeze actualizări rapide și complete; salută accentul pus în revizuirea CCA pe dezvoltarea unei înțelegeri și analize integrate a situațiilor (ISAA) pentru instituțiile UE și statele membre și invită Consiliul să asigure punerea sa în aplicare în timp util; subliniază faptul că înțelegerea comună a situației este imposibilă fără o cultură a partajării informațiilor, precum și că dezvoltarea acestei culturi este irealizabilă fără o diviziune clară a rolurilor;
38. salută transformarea prevăzută a Centrului de monitorizare și informare într-un Centru european de răspuns la situații de urgență, subliniind că acesta ar trebui să constituie unul dintre elementele de bază ale sistemului interconectat de reacție rapidă a UE; consideră că responsabilitatea de coordonarea a crizelor multisectoriale trebuie să fie stabilită de la caz la caz, în conformitate cu principiul „centrului de greutate”;
39. subliniază faptul că, în mediul global actual, în care interdependențele se înmulțesc, crizele majore care au dimensiuni ce pot justifica declanșarea clauzei de solidaritate vor avea probabil un caracter multidimensional și o dimensiune internațională, în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe afectate de acestea sau acțiunile internaționale necesare ca răspuns la acestea; subliniază rolul important ce urmează să fie jucat de SEAE în astfel de cazuri;
40. invită statele membre să își dezvolte capacitățile de acordare și primire de asistență, precum și să facă schimb de bune practici cu privire la modalitățile de simplificare a procedurilor naționale de coordonare a crizelor și la interacțiunea cu UE a propriilor centre naționale de coordonare; apreciază că ar trebui să se aibă în vedere, de asemenea, planificarea și efectuarea de exerciții de răspuns în situații de criză adecvate și la scară europeană, cu implicarea structurilor naționale de reacție la situații de criză și a structurilor UE corespunzătoare;
41. consideră că este esențial să se stabilească legăturile procedurale și organizatorice necesare între serviciile competente ale statelor membre, pentru a asigura buna funcționare a clauzei de solidaritate după activarea sa;
42. subliniază faptul că orice proces decizional în Consiliu, în urma unei cereri de asistență în temeiul clauzei de solidaritate, nu trebuie să prejudicieze capacitatea de reacție a UE și că răspunsul la criză prin intermediul mecanismelor existente, cum ar fi Mecanismul de protecție civilă, trebuie să poată demara imediat, indiferent de o astfel de decizie politică; atrage atenția asupra faptului că utilizarea resurselor militare pentru a sprijini operațiunile de protecție civilă este deja posibilă la nivel operațional, fără activarea clauzei de solidaritate, după cum reiese din cooperarea reușită între Comisie și Statul Major Militar al UE în cadrul operațiunile din Pakistan sau Libia;
43. subliniază necesitatea de a detalia procedura democratică de aplicat atunci când este invocată clauza de solidaritate, ceea ce ar trebui să asigure, de asemenea, responsabilitatea pentru deciziile luate și să includă implicarea corespunzătoare a parlamentelor naționale și a Parlamentului European; subliniază importanța prevenirii utilizării disproporționate a clauzei, în detrimentul drepturilor fundamentale;
44. constată că Parlamentul și Consiliul, în calitate de colegislatori și autorități bugetare, ar trebui să fie informate despre situația de la fața locului în caz de dezastru sau de atac care ar conduce la declanșarea clauzei de solidaritate, precum și despre originea și consecințele posibile ale acestora, astfel încât să se poată proceda la o evaluare exhaustivă și obiectivă, pe baza unor informații actualizate și concrete, la care să se poată face trimitere în viitor;
45. reamintește faptul că clauza de solidaritate impune o evaluare regulată din partea Consiliului European a amenințărilor cu care se confruntă Uniunea; consideră că astfel de evaluări trebuie să fie coordonate cu NATO și efectuate pe cel puțin două niveluri distincte, și anume, dintr-o perspectivă pe termen mai lung, în Consiliul European, printr-un proces care ar trebui să alimenteze și gândirea strategică care se va reflecta în viitoarele actualizări ale Strategiei europene de securitate și ale Strategiei de securitate internă, precum și printr-o trecere în revistă exhaustivă mai frecventă a amenințărilor curente;
46. consideră că evaluările amenințărilor trebuie să fie completate de evaluări ale riscurilor, care să analizeze amenințările în contextul vulnerabilităților existente, identificând, astfel, cele mai presante discrepanțe în materie de capabilități, pentru a fi soluționate; reamintește că, în cadrul implementării Strategiei de securitate internă, UE ar trebui să stabilească până în 2014 o politică coerentă de gestionare a riscurilor, care să facă legătura între evaluările amenințărilor și riscurilor și procesul decizional; reamintește, de asemenea, că, până la sfârșitul anului 2012, Comisia ar trebui să pregătească, pe baza unor analize de risc naționale, o prezentare generală transsectorială a riscurilor majore naturale și a celor provocate de om care UE se poate confrunta în viitor; încurajează statele membre să facă cunoscute propriile evaluări naționale ale riscurilor și planurile de gestionare a riscurilor, pentru a permite o efectuarea unei evaluări comune a situației;
47. subliniază că analizele comune privind riscurile multiple trebuie să utilizeze capacitățile Centrului de analiză a informațiilor al UE, bazându-se pe informații confidențiale comunicate reciproc și pe integrarea informațiilor primite de la toate organismele UE implicate evaluarea amenințărilor și a riscurilor, cum ar fi serviciile relevante din cadrul Comisiei (inclusiv DG HOME, DG ECHO și DG SANCO), precum și agențiile Uniunii (Europol, Frontex, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor și altele);
o o o
48. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant, Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre ale UE, Adunării Parlamentare a NATO și Secretarului General al NATO.
Denumită în continuare „clauza de apărare reciprocă”, deși în tratat nu există o demunire specifică. Cf. în special „angajamentul privind apărarea reciprocă” din articolul V al tratatului de la Bruxelles modificat, despre care părțile semnatare consideră că este acoperit prin articolul 47 alineatul (7) din TEU (Declarația Președinției Consiliului Permanent al UEO din 31 martie 2010).
A se vedea: propunerea de Decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un mecanism de protecție civilă la nivelul Uniunii (COM(2011)0934).
Securitatea şi apărarea informatică
322k
38k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la securitatea și apărarea informatică (2012/2096(INI))
– având în vedere Raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate, aprobat de Consiliul European la 11 și 12 decembrie 2008,
– având în vedere Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, Budapesta, 23 noiembrie 2001,
– având în vedere Concluziile Consiliului privind protecția infrastructurilor critice de informație din 27 mai 2011 și Concluziile Consiliului anterior privind securitatea informatică,
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă digitală pentru Europa” din 19 mai 2010 (COM(2010)0245),
– având în vedere Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora(1),
– având în vedere Comunicarea recentă a Comisiei privind crearea unui centru european de combatere a criminalității informatice ca o prioritate a Strategiei de Securitate internă (COM(2012)0140),
– având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate și a politicii de securitate și apărare comune(2),
– având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la dezvoltarea politicii de securitate și apărare comune în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona(3),
– având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la Strategia de securitate internă a Uniunii Europene(4),
– având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1334/2000 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare(5),
– având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la protecția infrastructurilor critice de informație - realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică(6),
– având în vedere rezoluția din 5 iulie 2012 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, intitulată „The promotion, protection and enjoyment of human rights on the Internet” (Promovarea, protecția și exercitarea drepturilor omului pe internet)(7), care recunoaște importanța protecției drepturilor omului și libera circulație a informațiilor în mediul online,
– având în vedere Concluziile Summitului de la Chicago din 20 mai 2012,
– având în vedere titlul V din Tratatul UE,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0335/2012),
A. întrucât, în mediul globalizat din prezent, UE și statele sale membre se bazează în mod crucial pe un spațiu informatic sigur, pe o utilizare securizată a informațiilor și a tehnologiilor digitale și pe servicii de informație reziliente și fiabile și pe infrastructuri conexe;
B. întrucât tehnologiile informației și comunicațiilor sunt utilizate, de asemenea, ca instrumente de represiune; întrucât contextul în care acestea sunt utilizate condiționează, în mare măsură, impactul acestora ca factor determinant al unor evoluții pozitive sau al exercitării represiunii;
C. întrucât provocările, amenințările și atacurile informatice sunt în creștere într-un ritm dramatic și constituie o amenințare majoră la adresa securității, apărării, stabilității și competitivității statelor națiune, precum și ale sectorului privat; întrucât astfel de amenințări nu ar trebui, din acest motiv, considerate probleme ce țin de viitor; întrucât o mare parte din incidentele informatice foarte vizibile și disruptive sunt acum de natură politică; întrucât marea majoritate a incidentelor informatice rămâne primitivă, amenințările la adresa bunurilor critice devin tot mai sofisticate și justifică o protecție aprofundată;
D. întrucât spațiul cibernetic, cu cele două miliarde ale sale de utilizatori interconectați la nivel mondial, a devenit unul dintre cele mai puternice și eficiente mijloace de promovare a ideilor democratice și de organizare a oamenilor în căutarea de realizare a aspirațiilor lor de libertate și de luptă împotriva dictaturilor; întrucât utilizarea spațiului cibernetic de către regimurile nedemocratice și autoritare reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare pentru drepturile la libertate de exprimare și de asociere ale persoanelor; întrucât este crucial să se asigure că spațiul cibernetic va rămâne deschis pentru fluxul liber de idei, informații și exprimare;
E. întrucât există numeroase obstacole de natură politică, legislativă și organizațională în UE și statele sale membre în calea dezvoltării unei abordări globale și unificate a apărării informatice și a securității informatice; întrucât există o deficiență de definiții comune, standarde comune și măsuri comune în domeniul sensibil și vulnerabil al securității informatice;
F. întrucât partajarea și coordonarea în cadrul instituțiilor UE, precum și cu și dintre statele membre și cu partenerii externi sunt în continuare insuficiente;
G. întrucât definițiile clare și armonizate ale „securității informatice” și ale „apărării informatice” sunt deficitare la nivelul UE și la nivel internațional; întrucât înțelegerea securității informatice și a altei terminologii-cheie variază considerabil între diferite țări;
H. întrucât UE nu a dezvoltat încă politici coerente proprii privind informațiile critice și protecția infrastructurii care necesită o abordare multidisciplinară, sporind astfel securitatea și respectând totodată drepturile fundamentale;
I. întrucât UE a propus variate inițiative de a combate criminalitatea informatică de la nivel civil, inclusiv înființarea unui nou centru european de combatere a criminalității informatice, dar încă îi lipsește orice plan concret la nivelul securității și apărării;
J. întrucât consolidarea încrederii între sectorul privat, autoritățile de punere în aplicare a legii și instituțiile de apărare și alte instituții competente este de o importanță majoră în lupta împotriva criminalității informatice;
K. întrucât încrederea reciprocă în relațiile dintre stat și actorii nestatali este o condiție prealabilă pentru securitatea informatică de durată;
L. întrucât majoritatea incidentelor informatice din sectorul public și din cel privat rămân neraportate ca urmare a naturii sensibile a informației și a posibilului prejudiciu adus imaginii societăților implicate;
M. întrucât un număr mare de incidente informatice apare din cauza lipsei de reziliență și robustețe a infrastructurii rețelelor private și publice, din cauza bazelor de date slab protejate sau securizate și din cauza altor defecte ale infrastructurii critice de informații; întrucât numai câteva state membre au în vedere protecția propriilor rețele și sisteme de informații și a datelor conexe ca parte a obligației lor corespunzătoare de diligență, ceea ce explică lipsa investițiilor în tehnologia de ultimă generație privind securitatea, în formare și în dezvoltarea de orientări adecvate; întrucât un număr mare de state membre depinde de tehnologia de securitate a țărilor terțe și ar trebui să-și intensifice eforturile pentru a reduce această dependență;
N. întrucât majoritatea autorilor de atacuri informatice la nivel înalt, care amenință securitatea și apărarea naționale sau internaționale, nu sunt niciodată identificați și judecați; întrucât nu există niciun răspuns convenit la nivel internațional la un atac informatic susținut de un stat împotriva unui alt stat și nici o înțelegere dacă un astfel de atac ar putea fi considerat un casus belli;
O. întrucât Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) este angajată ca mediator pentru statele membre pentru a sprijini schimbul de bune practici în domeniul securității informatice prin recomandarea modului de dezvoltare, de implementare și de întreținere a unei strategii de securitate informatică și deține un rol de sprijin în strategiile naționale de securitate informatică, în planurile naționale de urgență, în organizarea exercițiilor paneuropene și internaționale privind protecția infrastructurii critice de informație (CIIP) și în dezvoltarea scenariilor pentru exercițiile naționale;
P. întrucât numai 10 state membre ale UE au adoptat oficial, începând cu iunie 2012, o strategie națională de securitate informatică;
Q. întrucât apărarea informatică este una dintre principalele priorități ale AEA, care a înființat, în temeiul planului de dezvoltare a capacității, o echipă de proiect pentru securitatea informatică cu majoritatea statelor membre lucrând la colectarea experiențelor și la propunerea de recomandări;
R. întrucât investițiile în cercetarea și dezvoltarea în domeniul securității și apărării informatice sunt cruciale pentru avansarea și menținerea unui nivel ridicat de securitate și apărare informatică; întrucât cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în domeniul apărării au scăzut în loc să atingă pragul stabilit de 2 % din cheltuielile totale din domeniul apărării;
S. întrucât sporirea conștientizării și educarea cetățenilor în scopul securității informatice ar trebui să constituie baza oricărei strategii cuprinzătoare de securitate informatică;
T. întrucât trebuie stabilit un echilibru clar între măsurile de securitate și drepturile cetățenilor, în conformitate cu TFUE, cum ar fi dreptul la intimitate, la protecția datelor și la libertatea de exprimare, niciunul dintre acestea nefiind sacrificat în numele celuilalt;
U. întrucât există o necesitate sporită de o mai bună respectare și protecție a drepturilor persoanelor la intimitate, așa cum este prevăzut în Carta UE și la articolul 16 din TFUE; întrucât, deși importantă, necesitatea de a securiza și de a apăra spațiul cibernetic la nivel național pentru instituții și organismele militare nu ar trebui utilizată niciodată ca motiv pentru limitarea în orice fel a drepturilor și a libertăților în spațiul cibernetic și informatic;
V. întrucât caracterul global și fără frontiere al internetului necesită noi forme de cooperare și de guvernare internațională cu mai multe părți interesate;
W. întrucât guvernele se bazează din ce în ce mai mult pe actori privați pentru securitatea propriilor infrastructuri critice;
X. întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) nu a inclus încă în mod proactiv un aspect al securității informatice în relațiile sale cu țările terțe;
Y. întrucât instrumentul de stabilitate este până în prezent singurul program UE care este proiectat să răspundă crizelor urgente sau provocărilor de securitate globale/transregionale, inclusiv amenințările asupra securității informatice;
Z. întrucât reacția în comun, prin intermediul grupului de lucru UE-SUA privind securitatea informatică și criminalitatea informatică, la amenințările asupra securității informatice este unul dintre aspectele prioritare în relațiile UE-SUA;
Acțiuni și coordonare în UE
1. menționează că amenințările și atacurile informatice împotriva organismelor guvernamentale, administrative, militare și internaționale reprezintă un pericol și au o incidență care se dezvoltă rapid atât în UE, cât și la nivel mondial și că există motive importante de preocupare că actori statali și nestatali, în special organizații teroriste și infracționale, sunt capabile să atace structuri și infrastructuri critice de informație și comunicații ale instituțiilor și ale membrilor UE, cu potențialul de a cauza pagube semnificative, inclusiv efecte cinetice;
2. subliniază, prin urmare, necesitatea unei abordări mondiale și coordonate cu privire la aceste provocări la nivelul UE prin dezvoltarea unei strategii globale de securitate informatică a UE care ar trebui să asigure o definiție comună a securității și apărării informatice, precum și a apărării împotriva unui atac informatic, o viziune operațională comună și ar trebui să ia în considerare valoarea adăugată a agențiilor și organismelor existente, precum și bunele practici ale statelor membre care dispun deja de strategii naționale de securitate informatică; evidențiază importanța crucială a coordonării și a creării de sinergii la nivelul Uniunii pentru a facilita combinarea diferitelor inițiative, programe și activități militare și civile; subliniază că o astfel de strategie ar trebui să asigure flexibilitatea și să fie actualizată în mod regulat pentru a se adapta la natura în continuă schimbare a spațiului cibernetic;
3. solicită Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să ia în considerare posibilitatea unui atac informatic grav împotriva unui stat membru în viitoarea propunere privind măsurile de punere în aplicare a clauzei de solidaritate (articolul 222 din TFUE); consideră, în plus, că, deși atacurile informatice care pun în pericol securitatea națională trebuie încă definite printr-o terminologie comună, acestea ar putea cădea sub incidența clauzei de apărare reciprocă [articolul 42 alineatul (7) din TUE], fără a aduce atingere principiului proporționalității;
4. subliniază că PESAC trebuie să garanteze că forțele din cadrul operațiunilor militare ale UE și misiunile civile sunt protejate împotriva atacurilor informatice; subliniază că apărarea informatică ar trebui transformată într-o capacitate activă a PESAC;
5. subliniază că toate politicile de securitate informatică ale UE ar trebui să aibă la bază și să fie proiectate pentru a asigura protecție maximă, păstrarea libertăților digitale și respectarea online a drepturilor omului; consideră că internetul și TIC ar trebui incluse în politicile externe și de securitate ale UE pentru a sprijini aceste eforturi;
6. invită Comisia și Consiliul să recunoască, fără echivoc, libertățile digitale ca drepturi fundamentale și ca premise indispensabile pentru exercitarea drepturilor universale ale omului; subliniază că statele membre ar trebui să aibă ca obiectiv să nu pericliteze niciodată drepturile și libertățile cetățenilor lor atunci când își elaborează reacțiile la amenințările și atacurile informatice și ar trebui să dispună de diferențe legislative adecvate între incidentele informatice de nivel civil și de nivel militar; solicită atenție în aplicarea restricțiilor asupra capacității cetățenilor de a utiliza instrumentele tehnologiei informației și comunicațiilor;
7. invită Consiliul și Comisia, împreună cu statele membre, să elaboreze o carte albă privind apărarea informatică prin care să se stabilească definiții și criterii clare care împart nivelurile de atac informatic în civile și militare, în conformitate cu motivația și efectele lor, precum și nivelurile de intervenție, inclusiv anchetarea, detectarea și judecarea autorilor;
8. evidențiază necesitatea clară de a actualiza Strategia europeană de securitate în vederea identificării și găsirii de mijloace de urmărire și de judecare a atacatorilor informatici atât persoane fizice, cât și cei asociați unei rețele și susținuți de stat;
La nivelul UE
9. evidențiază importanța cooperării pe plan orizontal și coordonarea pe probleme de securitate informatică în cadrul și între instituțiile și agențiile UE;
10. subliniază că noile tehnologii pun în discuție modul în care guvernele execută sarcinile de bază tradiționale; reafirmă că pentru politicile de apărare și securitate guvernele sunt în fond responsabile, inclusiv pentru supravegherea democratică adecvată; ia act de rolul tot mai important pe care actorii privați îl au în executarea de sarcini de securitate și apărare, adesea fără transparență, răspundere sau fără mecanisme de supraveghere democratică;
11. subliniază că este necesar ca guvernele să respecte principiile dreptului public și umanitar de la nivel internațional, precum respectarea suveranității statelor și a drepturilor omului, atunci când utilizează noile tehnologii în domeniul de aplicare al politicilor de securitate și apărare; evidențiază experiența valoroasă a statelor membre ale UE, precum Estonia, în definirea și conceperea de politici de securitate informatică, precum și în apărarea informatică;
12. recunoaște necesitatea unei evaluări a nivelului general al atacurilor cibernetice împotriva sistemelor și infrastructurilor de informație ale UE; subliniază, în acest context, necesitatea unei evaluări continue a gradului de pregătire al instituțiilor UE pentru combaterea atacurilor informatice potențiale; insistă în special cu privire la necesitatea de a consolida infrastructurile critice de informație;
13. subliniază, de asemenea, necesitatea de a furniza informații privind vulnerabilitățile, alertele și avertismentele cu privire la noi amenințări asupra sistemelor de informații;
14. menționează că atacurile informatice recente împotriva rețelelor informaționale europene și a sistemelor de informații guvernamentale au cauzat daune economice și de securitate considerabile, ale căror proporții nu au fost evaluate corespunzător;
15. solicită tuturor instituțiilor UE să își dezvolte propriile strategii de securitate informatică și planuri de urgență cu privire la propriile lor sisteme cât mai curând posibil;
16. solicită tuturor instituțiilor UE să includă în planurile lor de analiză a riscurilor și de management al situațiilor de criză aspectul managementului în cazul situațiilor de criză informatică; mai mult, solicită tuturor instituțiilor UE să asigure instruire întregului lor personal pentru sporirea conștientizării pe probleme de securitate informatică; sugerează realizarea de exerciții informatice o dată pe an similar exercițiilor pentru cazurile de urgență;
17. subliniază importanța dezvoltării eficiente a echipei de intervenție în caz de urgențe informatice UE (CERT UE) și a echipelor CERT naționale, precum și dezvoltarea planurilor de urgență naționale în eventualitatea în care trebuie să fie luate măsuri; salută faptul că, începând cu mai 2012, toate statele membre ale UE au înființat echipe CERT naționale; solicită dezvoltarea în continuare a echipelor naționale CERT și a unei echipe CERT UE care pot fi detașate în termen de 24 de ore, dacă este necesar; subliniază necesitatea de a lua în considerare fezabilitatea parteneriatelor public-private în acest domeniu;
18. recunoaște că „Cyber Europe 2010”, primul exercițiu paneuropean privind protecția infrastructurii critice de informație, care a fost realizat cu implicarea a numeroase state membre și organizat de ENISA, s-a dovedit a fi o măsură utilă și un exemplu de bune practici; subliniază, de asemenea, necesitatea creării cât mai rapid, la nivel european, a rețelei de alertă privind infrastructurile critice;
19. subliniază importanța exercițiilor paneuropene în vederea pregătirii pentru incidente la scară largă legate de securitatea rețelelor și a definirii unui singur set de standarde pentru evaluarea amenințărilor;
20. solicită Comisiei să exploreze necesitatea și fezabilitatea unui serviciu de coordonare informatică UE;
21. consideră că, având în vedere nivelul ridicat de competențe necesar atât pentru apărarea adecvată a sistemelor și a infrastructurilor de informație, cât și pentru atacarea acestora, ar trebui luată în considerare elaborarea unei strategii de „pălării albe” între Comisie, Consiliu și statele membre; constată că potențialul de „exod de inteligență” în aceste cazuri este ridicat și că, în special, minorii condamnați pentru astfel de atacuri au un potențial ridicat atât de reabilitare, cât și de integrare în agenții și organisme de apărare;
Agenția Europeană de Apărare (AEA)
22. salută inițiativele recente și proiectele legate de apărarea informatică, în special cu privire la colectarea și inventarierea datelor, provocărilor și necesităților relevante de securitate și apărare informatică și îndeamnă statele membre să coopereze mai mult, și la nivel militar, cu AEA, în materie de apărare informatică;
23. subliniază importanța pentru statele membre a cooperării îndeaproape cu AEA cu privire la dezvoltarea capacității lor naționale de apărare informatică; este de părere că sunt cruciale crearea, centralizarea și împărțirea sinergiilor la nivel european pentru o apărare informatică eficientă la nivel național și european;
24. încurajează AEA să aprofundeze cooperarea cu NATO, cu centrele de excelență naționale și internaționale, Centrul european de combatere a criminalității din cadrul Europol contribuind la intervenții mai rapide în caz de atacuri informatice, și, în special, cu Centrul de excelență în domeniul apărării informatice de cooperare (CCDCOE) și să se concentreze asupra consolidării capacității, a pregătirii și a schimbului de informații și practici;
25. constată cu preocupare că un singur stat membru a atins nivelul de 2 % de cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare a apărării până în 2010 și că cinci state membre nu au avut cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare în 2010; solicită AEA, împreună cu statele membre, să centralizeze resursele și să investească efectiv în cercetarea și dezvoltarea în colaborare, în special în domeniul securității și apărării informatice;
Statele membre
26. solicită tuturor statelor membre să dezvolte și să finalizeze strategiile proprii naționale de securitate și apărare informatică fără întârziere, precum și să asigure un mediu bun pentru procesul decizional și normativ, proceduri globale de management al riscurilor și măsuri pregătitoare și mecanisme adecvate; solicită ENISA să acorde asistență statelor membre; își exprimă sprijinul său față de ENISA în dezvoltarea unui ghid de bune practici privind bunele practici și recomandările referitoare la modul de dezvoltare, de implementare și de întreținere a unei strategii de securitate informatică;
27. încurajează toate statele membre să creeze unități desemnate de securitate și apărare informatică în cadrul structurii lor militare, în vederea cooperării cu organisme similare din alte state membre ale UE;
28. încurajează statele membre să introducă centre juridice specializate la nivel regional pentru a combate mai bine atentatele împotriva sistemelor de informații; insistă asupra necesității de a încuraja adoptarea unei legislații naționale pentru a permite adaptarea la evoluțiile tehnologice și la utilizările acesteia;
29. solicită Comisiei să continue să lucreze la o abordare coerentă și eficientă europeană pentru a evita inițiativele redundante, pentru a încuraja și sprijini statele membre în eforturile lor de dezvoltare a mecanismelor de cooperare și a consolida schimbul de informații; este de părere că un nivel minim obligatoriu de cooperare și de schimb trebuie stabilit între statele membre;
30. solicită statelor membre să dezvolte planuri naționale de urgență și să includă managementul situațiilor de criză în planurile de management al situațiilor de criză și în analiza riscurilor; subliniază în continuare importanța asigurării unei pregătiri adecvate cu privire la aspectele esențiale ale securității informatice întregului personal al entităților publice, în special importanța oferirii de către instituțiile de formare a unei formări adaptate membrilor din cadrul instituțiilor judiciare și de securitate; solicită ENISA și altor organisme relevante să acorde asistență statelor membre în asigurarea centralizării și împărțirii resurselor, precum și în evitarea duplicării;
31. solicită statelor membre să facă cercetări și să dezvolte unul dintre pilonii principali ai securității și apărării informatice, precum și să încurajeze formarea de ingineri specializați în protecția sistemelor de informații; solicită statelor membre să își respecte angajamentul de a crește cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în domeniul apărării la cel puțin 2 %, în special pentru securitatea și apărarea informatică;
32. solicită Comisiei și statelor membre să prezinte programe pentru promovarea și sporirea conștientizării, atât în rândul utilizatorilor privați, cât al întreprinderilor, în ceea ce privește utilizarea generală în siguranță a internetului, sistemelor de informații și a tehnologiilor comunicațiilor; sugerează Comisiei să lanseze o inițiativă de educație publică paneuropeană în acest sens; solicită statelor membre să includă educația privind securitatea informatică în programele școlare de la cea mai fragedă vârstă cu putință;
Cooperarea public-privat
33. subliniază rolul crucial al cooperării substanțiale și complementare în domeniul securității informatice dintre autoritățile publice și sectorul privat atât la nivelul UE, cât și la nivel național, cu scopul de a genera încrederea reciprocă; este conștient de faptul că consolidarea în continuare a fiabilității și eficienței instituțiilor publice relevante va contribui la consolidarea încrederii și la împărțirea informațiilor critice;
34. solicită partenerilor din sectorul privat să aibă în vedere soluții intenționate de securitate atunci când proiectează produse, dispozitive, servicii și aplicații noi și stimulente pentru aceia care proiectează produse, dispozitive, servicii și aplicații noi care au ca element central securitatea în mod intenționat; solicită ca, în colaborare cu sectorul privat, pentru prevenirea și urmărirea atacurilor informatice să existe standarde minime de transparență și mecanisme de responsabilizare.
35. subliniază că protecția infrastructurilor critice de informație este inclusă în Strategia de securitate internă a UE în contextul creșterii nivelului de securitate a cetățenilor și a întreprinderilor în spațiul cibernetic;
36. solicită instituirea unui dialog permanent cu acești parteneri cu privire la utilizarea și reziliența cea mai bună a sistemelor informatice și partajarea responsabilităților, necesară pentru stabilitatea și buna funcționare a acestor sisteme;
37. este de părere că statele membre, instituțiile UE și sectorul privat, în cooperare cu ENISA, ar trebui să ia măsuri pentru a spori securitatea și integritatea sistemelor informatice, pentru a preveni atacurile și pentru a minimiza impactul atacurilor; sprijină Comisia în eforturile sale de a prezenta standarde minime de securitate informatică și sisteme de certificări pentru companii, precum și în furnizarea de stimulente adecvate pentru a încuraja sectorul privat în eforturile sale de a îmbunătăți securitatea;
38. solicită Comisiei și guvernelor statelor membre să încurajeze actorii din sectorul privat și societatea civilă să includă managementul situațiilor de criză din domeniul informaticii în planurile lor de management al situațiilor de criză și în analiza riscurilor; mai mult, solicită introducerea pregătirii pentru sporirea conștientizării în domeniul securității informatice și a igienei informatice pentru toți membrii personalului lor;
39. solicită Comisiei, în cooperare cu statele membre și agențiile și organismele relevante, să dezvolte cadrele și instrumentele pentru un sistem de schimb rapid de informații care ar asigura anonimitatea în momentul raportării incidentelor informatice pentru sectorul privat, pentru a permite actorilor din sectorul public să fie în mod constant informați și pentru a asigura asistență atunci când este necesar;
40. subliniază necesitatea ca UE să faciliteze dezvoltarea unei piețe competitive și inovatoare pentru securitatea informatică în UE pentru a permite mai bine IMM-urilor să funcționeze în acest domeniu care va contribui la stimularea creșterii economice și la crearea de noi locuri de muncă;
Cooperarea internațională
41. solicită SEAE să adopte o abordare proactivă privind securitatea informatică și să integreze aspectul securității informatice în toate acțiunile sale, în special în relație cu țările terțe; solicită accelerarea cooperării și a schimbului de informații în ceea ce privește modul de combatere a problemelor de securitate informatică cu țările terțe;
42. subliniază că finalizarea unei strategii cuprinzătoare de securitate informatică a UE este o precondiție pentru stabilirea unei cooperări internaționale eficiente privind securitatea informatică, impusă de natura transfrontalieră a amenințărilor informatice;
43. solicită statelor membre care încă nu au semnat sau ratificat Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică (Convenția de la Budapesta) să facă acest lucru fără întârziere; sprijină Comisia și SEAE în eforturile lor pentru a promova convenția și valorile sale în cadrul țărilor terțe;
44. este conștient de necesitatea unei reacții convenite și coordonate la nivel internațional la amenințările informatice; solicită, prin urmare, Comisiei, SEAE și statelor membre să preia coordonarea în cadrul tuturor forurilor, și în special în cadrul Organizației Națiunilor Unite, și să facă eforturi pentru a obține o cooperare mai largă pe plan internațional și un acord final privind definirea unei înțelegeri comune a normelor de comportament în spațiul cibernetic și să promoveze, de asemenea, cooperarea în vederea elaborării de acorduri privind controlul armelor cibernetice;
45. încurajează schimbul de cunoștințe din domeniul securității informatice cu țările BRIC și cu alte țări cu economii emergente, cu scopul de a explora eventuale reacții comune la creșterea criminalității informatice și a amenințărilor și atacurilor informatice, atât la nivel civil, cât și la nivel militar;
46. solicită SEAE și Comisiei să adopte o abordare proactivă în cadrul forumurilor și organizațiilor internaționale relevante, în special Organizația Națiunilor Unite, OSCE, CEDO și Banca Mondială, în scopul aplicării legislației internaționale existente și al obținerii unui consens privind normele pentru un comportament responsabil al statului în materie de securitate și apărare informatică și prin coordonarea pozițiilor statelor membre, având în vedere promovarea valorilor principale și a politicilor UE în domeniul apărării și securității informatice;
47. solicită Consiliului și Comisiei ca, în cadrul dialogurilor, al relațiilor și al acordurilor de cooperare cu țările terțe, în special cele care prevăd colaborarea sau schimbul în materie de tehnologie, să insiste asupra cerințelor minime pentru prevenirea și lupta împotriva criminalității informatice și atacurilor informatice și asupra standardelor minime privind securitatea sistemelor informatice;
48. solicită Comisiei să furnizeze facilități și asistență țărilor terțe, dacă este necesar, în eforturile lor de a-și consolida capacitatea în domeniul securității și apărării informatice;
Cooperarea cu NATO
49. reiterează faptul că, în baza valorilor lor comune și a intereselor strategice, UE și NATO au o responsabilitate specială și o capacitate de a trata provocările în număr tot mai mare din domeniul securității informatice într-un mod mai eficient și în strânsă cooperare, căutând complementarități posibile, fără multiplicare și cu respectarea responsabilităților lor aferente;
50. subliniază necesitatea de centralizare și de punere în comun la un nivel practic, având în vedere natura complementară a abordării UE și NATO în ceea ce privește securitatea și apărarea informatică; subliniază necesitatea unei coordonări mai strânse, în special din punct de vedere al planificării, al tehnologiei, al pregătirii și al echipamentelor, în ceea ce privește securitatea și apărarea informatică;
51. pe baza activităților complementare existente în dezvoltarea capacității de apărare, solicită tuturor organismelor relevante din UE implicate în securitatea și apărarea informatică să aprofundeze cooperarea practică cu NATO având în vedere schimbul de experiență și învățarea modului în care să consolideze rezistența sistemelor UE;
Cooperarea cu Statele Unite
52. este de părere că UE și Statele Unite ar trebui să aprofundeze cooperarea reciprocă pentru a combate atacurile informatice și criminalitatea informatică, din moment ce acest fapt a devenit o prioritate a relației transatlantice ca urmare a Summitului UE-SUA din 2010 de la Lisabona;
53. salută crearea, la Summitul UE-SUA din noiembrie 2010, a Grupului de lucru UE-SUA privind securitatea și infracționalitatea informatică și susține eforturile sale de a include problemele privind securitatea informatică în dialogul politic transatlantic;
54. salută stabilirea în comun de către Comisie și Guvernul SUA, în cadrul Grupului de lucru UE-SUA, a unui program comun și a unei foi de parcurs pentru realizarea de exerciții transcontinentale comune/sincronizate în domeniul securității și infracționalității cibernetice în 2012-2013; ia act de primul exercițiu informatic atlantic din 2011;
55. subliniază necesitatea ca atât SUA, cât și UE, fiind cele mai mari surse de spațiu cibernetic și de utilizatori ai acestuia, să colaboreze pentru a proteja drepturile și libertățile cetățenilor lor de a utiliza acest spațiu; subliniază că, deși securitatea națională este un obiectiv de maximă importanță, spațiul cibernetic ar trebui securizat, dar și protejat;
o o o
56. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, ÎR/VP, AEA, ENISA și NATO.
Rolul politicii de securitate şi apărare comune în cazul crizelor și al dezastrelor naturale generate de climă
457k
40k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la rolul politicii de securitate și apărare comune în cazul crizelor și al dezastrelor naturale generate de climă (2012/2095(INI))
– având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 42 și 43 ale acestuia,
– având în vedere articolul 196 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la protecția civilă și articolul 214 referitor la ajutorul umanitar,
– având în vedere Concluziile Consiliului privind diplomația UE în domeniul climei din 18 iulie 2011(1),
– având în vedere Documentul comun de reflecție al SEAE-COM privind diplomația în domeniul climei din 9 iulie 2011(2),
– având în vedere Raportul comun din 2008 privind schimbările climatice și securitatea internațională, prezentat Consiliului European de către Înaltul Reprezentant, dl. Solana, și de Comisia Europeană și recomandările sale ulterioare(3),
– având în vedere Raportul Comisiei intitulat „Pentru o forță europeană de protecție civilă: ajutorul european” din mai 2006,
– având în vedere Decizia Consiliului din 8 noiembrie 2007 de instituire a unui mecanism comunitar de protecție civilă(4), Comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2010 intitulată „Consolidarea răspunsului european în caz de dezastre: rolul protecției civile și al asistenței umanitare” (COM(2010)0600), precum și rezoluția sa din 27 septembrie 2011(5),
– având în vedere propunerea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 20 decembrie 2011 privind un mecanism al Uniunii de protecție civilă (COM(2011)0934),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 2008 privind Uniunea Europeană și regiunea arctică (COM(2008)0763) și rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat(6),
– având în vedere rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la Impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE(7),
– având în vedere concluziile Conferinței de la Berlin din octombrie 2011, intitulate „De la negocieri privind clima la diplomație în domeniul climei” și ale Conferinței de la Londra din martie 2012, intitulate „Un dialog în domeniul climei și al securității în secolul XXI”,
– având în vedere declarația Președinției Consiliului de Securitate al ONU din iulie 2011, privind schimbările climatice și securitatea internațională(8),
– având în vedere rapoartele din 2011 și 2012 ale Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu intitulate „Securitatea: Schimbările climatice, conflictele și migrația în Sahel”(9),
– având în vedere documentele ONU referitoare la securitatea umană și responsabilitatea de a proteja(10),
– având în vedere Orientările ONU privind folosirea resurselor militare și de protecție civilă străine pentru intervenții în caz de catastrofe (Orientările de la Oslo)(11) și Orientările Comitetului Permanent Interagenții (CPIA) privind folosirea resurselor militare și de protecție civilă în sprijinul activităților umanitare desfășurate de către ONU în situații de urgență complexe (Orientările MCDA),
– având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu (SEC(2007)0781, SEC(2007)0782, COM(2007)0317), precum și Declarația comună „Spre un consens european privind ajutorul umanitar”(12),
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0349/2012),
Observații generale
1. constată impactul schimbărilor climatice asupra securității, păcii și stabilității globale;
2. regretă că în ultimii patru ani, problema schimbărilor climatice, care constituie cea mai mare amenințare la adresa securității mondiale, a fost trecută în plan secund în cadrul dezbaterilor publice, din cauza crizei economice și financiare, care constituie, de asemenea, o amenințare imediată la adresa securității mondiale;
3. consideră că înmulțirea evenimentelor meteorologice extreme în ultimii ani reprezintă o escaladare a costurilor pentru economia mondială, nu numai pentru țările în curs de dezvoltare, dar și pentru întreaga lume, atât sub forma unor costuri directe pentru reconstrucție și ajutoare, cât și sub forma unor costuri indirecte pentru măriri ale sumelor pentru asigurări, ale prețurilor produselor și serviciilor; subliniază faptul că aceste evenimente reprezintă, de asemenea, o agravare a amenințărilor la adresa păcii și securității internaționale;
4. subliniază faptul că dezastrele naturale, exacerbate de schimbările climatice, sunt extrem de destabilizatoare, în special pentru statele vulnerabile; constată, totuși, că, până în prezent, nu există niciun conflict de care schimbările climatice să fie în totalitate răspunzătoare; subliniază că populațiile care se confruntă cu o deteriorare a accesului la apă potabilă și la alimente din cauza catastrofelor naturale exacerbate de schimbările climatice, sunt obligate să migreze, suprasolicitând astfel, capacitățile economice, sociale și administrative ale regiunilor deja fragile sau ale statelor aflate în pragul eșecului statal și creând, în consecință, conflicte și un impact negativ asupra întregii securității; constată că aceste evenimente creează o concurență între comunități și țări în ceea ce privește resursele limitate;
5. recunoaște că trebuie prevăzute și prevenite crizele complexe prin aplicarea unei abordări cuprinzătoare care să includă domenii politice care să valorifice pe deplin instrumentele existente în cadrul Politicii externe și de securitate comune(PESC) și al Politicii de securitate și de apărare comune (PSAC) și, de asemenea, ajutorul umanitar și ajutorul pentru dezvoltare; constată, de asemenea, că NATO s-a aflat în centrul primelor acțiuni internaționale de răspuns la provocările privind securitatea mediului în 2004, când Alianța împreună cu alte cinci agenții internaționale(13) s-au reunit sub egida inițiativei „Mediul și securitatea” (ENVSEC) pentru a rezolva problemele ecologice care amenință securitatea în regiunile vulnerabile;
6. recunoaște importanța unor infrastructuri fundamentale care furnizează sprijin PSAC;
7. recunoaște că, deși abordarea schimbărilor climatice prin gruparea acestora cu implicațiile lor pentru securitate poate constitui o măsură pozitivă, aceasta nu este decât una dintre componentele acțiunilor UE privind schimbările climatice care vizează utilizarea unor instrumente politice și economice pentru reducerea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;
8. subliniază că UE ar trebui să țină seama de efectele dezastrelor naturale și ale schimbărilor climatice asupra securității internaționale, în cadrul strategiilor, politicilor și instrumentelor sale de acțiune externă; reamintește, de asemenea, că, atât în legătură cu dezastrele naturale, cât și cu alte dezastre, trebuie acordată o atenție specială femeilor și copiilor, care sunt deosebit de vulnerabili la crize;
9. reamintește, în acest sens, mandatul Comisiei pentru asistența umanitară și protecția civilă și subliniază că instrumentele existente trebuie dezvoltate și consolidate într-o mai mare măsură;
10. reiterează în acest sens, importanța inițiativei de reducere a riscului de producere a dezastrelor pentru reducerea impactului crizelor asupra populațiilor vulnerabile;
11. constată că este esențial ca analiza impactului potențialelor dezastre naturale generate de climă să fie integrată în strategiile și planurile operaționale ale PSAC, înainte, în timpul și după orice crizele naturale sau umanitare care ar putea apărea și, de asemenea, trebuie create planuri de rezervă de atenuare a riscurilor în regiunile cele mai expuse acestora, cu respectarea principiile umanitare prevăzute în Tratatul de la Lisabona; solicită, de asemenea, o cooperare practică, cum ar fi exercițiile de cooperare;
12. subliniază că identificarea unui răspuns eficient la implicațiile legate de securitate ale schimbărilor climatice nu trebuie numai să promoveze prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor, ci și să îmbunătățească capacitățile de analiză și de avertizare timpurie;
13. reamintește că Tratatul de la Lisabona impune Uniunii să dezvolte capabilități civile și militare de gestionare a crizelor internaționale în întreaga gamă de sarcini menționate la articolul 43, în special sarcini de prevenire a conflictelor, umanitare și de salvare, sarcini de consultanță militară și de asistență, menținerea păcii și stabilitate postconflict; consideră, în același timp,că ar trebui evitată suprapunerea instrumentelor și ar trebui să se facă o distincție clară între instrumentele din interiorul și cele din afara domeniului de aplicare al PSAC, în conformitate cu articolele 196 și 214 din TFUE; reamintește necesitatea evitării oricărei suprapuneri cu instrumentele pentru ajutor umanitar și protecție civilă deja existente, care sunt în afara sferei de competență a PSAC;
14. recunoaște că structurile militare dețin capacități și echipamente în domeniul serviciilor de informații privind mediul, al evaluării riscurilor, al asistenței umanitare, al intervențiilor și al evacuării în caz de dezastre, care joacă un rol esențial în avertizarea timpurie, în gestionarea crizelor generate de climă și în reacția în caz de dezastre;
15. subliniază că Tratatul de la Lisabona a introdus noi dispoziții (articolele 21-23, articolul 27, articolul 39, articolul 41 alineatul (3), articolele 43-46 din TUE), în special cele legate de fondul de lansare prevăzut la articolul 41 alineatul (3), și că acestea încă trebuie implementate;
16. subliniază că UE ar trebui să colaboreze în continuare cu ONU, Uniunea Africană (UA) și OSCE, inclusiv în contextul ENVSEC (Inițiativa „Mediul și Securitatea”), pentru face schimb de analize și pentru a aborda împreună provocările din domeniul schimbărilor climatice;
17. subliniază valoarea sinergiilor civilo-militare în crize precum cele din Haiti, Pakistan și New Orleans; consideră că aceste sinergii au demonstrat contribuția valoroasă pe care o pot aduce forțele militare în cazul crizelor generate de climă sau al dezastrelor naturale prin acordarea de asistență directă și la timp regiunilor și populațiilor afectate;
18. salută faptul că schimbările climatice ocupă un loc din ce în ce mai important în cadrul dezbaterii privind securitatea mondială, în special începând cu 2007 când Consiliul de Securitate al ONU a dezbătut pentru prima dată problema schimbărilor climatice și a implicațiilor acestora pentru securitatea internațională; salută eforturile depuse de UE și de guvernele statelor membre ale acesteia de a ridica această problemă în cadrul Consiliului de Securitate al ONU din iulie 2011 și în concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la diplomația climatică;
Necesitatea voinței politice și a acțiunii
19. invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate (VP/ÎR), în calitate de responsabil de desfășurarea Politicii externe și de securitate comune a Uniunii:
(a)
să țină seama, de fiecare dată când consideră necesar, de schimbările climatice și de dezastrele naturale, precum și de ramificațiile acestora în domeniul securității și apărării atunci când se analizează crizele și amenințările de conflicte;
(b)
să evalueze care țări și/sau regiuni sunt predispuse celui mai mare risc de conflict și de instabilitate ca urmare a schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale; să elaboreze o listă a acestor țări/regiuni; să furnizeze, în cadrul rapoartelor anuale ale PESC, informații cu privire la implementarea politicilor și instrumentelor UE care vizează abordarea acestor provocări în țările/regiunile în cauză;
(c)
să consolideze capacitatea practică a UE de a asigura prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor și reconstrucția post-criză; să își coordoneze îndeaproape eforturile cu Comisia și cu politica de dezvoltare a UE cu privire la nevoia de a acorda asistență țărilor partenere în ceea ce privește capacitatea de rezistență la schimbările climatice și alte dimensiuni de adaptare la schimbările climatice;
(d)
să adapteze în mod corespunzător, în strânsă cooperare cu Comisia, planificarea pe termen lung a UE a capacităților și a capabilităților civile și militare;
20. consideră că UE trebuie să prezinte o listă de provocări cu care se confruntă în zone precum, regiunea arctică, Africa, lumea arabă și al treilea pol (Himalaya și Platoul Tibetan), în special potențialele conflicte generate de aprovizionarea cu apă;
21. subliniază importanța continuării și măririi ajutorului umanitar și pentru dezvoltare al UE care vizează adaptarea, atenuarea, reacția, capacitatea de rezistență, asistența și dezvoltarea post-criză, în eventualitatea unor crize generate de climă sau a unor dezastre naturale; constată importanța inițiativelor precum cea de reducere a riscurilor de producere a dezastrelor și cea de creare a unei legături între ajutorul de urgență, reconstrucție și dezvoltare și invită Comisia să integreze aceste programe și acțiuni în cadrul acțiunilor sale de ajutor umanitar și, mai ales, în ajutorul pentru dezvoltare; salută propunerea privind rolul mai mare al mecanismului UE de protecție civilă, îndeosebi în afara Uniunii Europene;
22. salută inițiativa „Mediul și securitatea” (ENVSEC), lansată de PNUD, PNUM, OSCE, NATO, CEE-ONU și REC(14), care vizează abordarea provocărilor legate de securitatea umană și de mediul înconjurător punând la dispoziția țărilor din Asia Centrală, Caucaz și Europa de sud-est întreaga lor gamă de competențe și de resurse; constată că performanța globală a ENVSEC încă este limitată, dar că, până în prezent, aceasta a servit drept instrument important pentru coordonarea instituțională și ca punct de intrare pentru facilitarea procesului de integrare;
23. subliniază că UE ar trebui să colaboreze cu principalele regiuni supuse riscului și cu cele mai vulnerabile state pentru consolidarea capacității acestora de a face față provocărilor; subliniază că UE ar putea integra într-o mai mare măsură adaptarea și capacitatea de rezistență la schimbările climatice în cadrul strategiilor regionale ale UE (de exemplu Strategia UE-Africa, Procesul de la Barcelona, Sinergia Mării Negre, Strategia UE privind Asia Centrală și Planul de acțiune pentru Orientul Mijlociu);
24. solicită VP/ÎR și Comisiei să integreze potențialele efecte ale schimbărilor climatice asupra securității în cadrul celor mai importante strategii, documente privind politicile și instrumente financiare din domeniul acțiunii externe și al PSAC;
25. atrage atenția asupra faptului că securitatea energetică este strâns legată de schimbările climatice; consideră că securitatea energetică trebuie îmbunătățită prin reducerea dependenței UE de combustibilii fosili, cum ar fi cei importați din Rusia prin conducte; reamintește că aceste conducte vor deveni vulnerabile la întreruperi datorate topirii permafrostului și subliniază că transformarea regiunii arctice reprezintă o consecință majoră a schimbărilor climatice asupra securității UE; subliniază necesitatea de a aborda acest risc multiplicator printr-o strategie consolidată a UE pentru Arctica, precum și printr-o politică consolidată privind energiile regenerabile generate în UE și eficiența energetică, care reduce în mod semnificativ dependența Uniunii de sursele externe și îmbunătățește, în consecință, poziția sa de securitate;
26. invită Agenția Europeană de Apărare (EDA) și forțele armate ale statelor membre să dezvolte tehnologii ecologice și tehnologii care țin cont de eficiența energetică, exploatând la maximum potențialul surselor de energie regenerabile;
27. salută recentele încercări de consolidare a coordonării dintre NATO și UE în domeniul dezvoltării capabilităților; recunoaște necesitatea stringentă de a identifica avantajele reciproce ale cooperării, respectând în același timp responsabilitățile specifice ale ambelor organizații; subliniază necesitatea de a găsi și de a crea sinergii în cazul proiectelor privind „punerea și utilizarea în comun” și al proiectelor privind „apărarea inteligentă” (NATO) care ar putea fi aplicate ca răspuns la dezastrele naturale și la crizele generate de schimbările climatice;
28. solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui, ca o chestiune de maximă urgență, să se folosească de întregul potențial al Tratatului de la Lisabona și să înainteze propuneri vizând implementarea fondului de lansare (articolul 42 alineatul (3) din TUE) cu privire la posibile viitoare proiecte de punere și de utilizare în comun, capabilități comune, precum și la o rezervă comună, permanentă de echipamente pentru operațiunile în caz de crize civile;
Necesitatea unei noi atitudini: provocări strategice și conceptuale
29. constată că impactul negativ al schimbărilor climatice și al dezastrelor naturale asupra păcii, securității și stabilității ar putea fi integrat în toate documentele strategice privind PESC/PSAC care servesc drept linii directoare pentru planificarea și coordonarea de politici și de misiuni individuale;
30. constată că capabilitățile de evaluare timpurie și de anchetă ar trebui să garanteze un răspuns al UE la crize cu ajutorul celor mai adecvate mijloace disponibile, utilizând, cât mai devreme posibil, echipe multidisciplinare alcătuite din experți civili, militari și civilo-militari;
31. subliniază că accesul UE la analize exacte și la timpul oportun va fi fundamental pentru ca aceasta să poată prezice și oferi un răspuns la insecuritatea generată de schimbările climatice, capabilitățile PSAC constituind o sursă optimă de informații în acest sens; UE ar trebui să adopte măsuri pentru a-și dezvolta într-o mai mare măsură capacitățile de colectare a datelor și de analizare a informațiilor, prin structuri precum delegațiile UE, Centrul Satelitar al UE și Centrul comun de situații al UE;
32. consideră că alerta timpurie și măsurile de prevenire rapide vizând consecințele negative ale schimbărilor climatice și ale dezastrelor naturale depind de resursele umane și de metodologia adecvate pentru colectarea și analizarea datelor; constată că unitățile SEAE competente responsabile cu securitatea și serviciile Comisiei și birourile geografice competente ar trebui să integreze în activitățile lor analiza consecințelor dezastrelor naturale asupra securității internaționale și a stabilității politice; recomandă pregătirea personalului SEAE și al Comisiei în domeniul monitorizării impactului dezastrelor naturale asupra evoluției crizelor și asupra stabilității și securității politice; solicită elaborarea de criterii comune pentru analiza, evaluarea riscurilor și instituirea unui sistem de alertă comun;
33. încurajează organismele competente ale SEAE și ale Comisiei să consolideze coordonarea analizelor situaționale și a politicilor de planificare respective, precum și schimburile sistematice de informații pe probleme legate de schimbările climatice și de dezastre naturale; îndeamnă organismele relevante din cadrul SEAE să folosească canale de comunicare și de schimb de informații cu organismele relevante ale Comisiei, în special cu ECHO, dar și cu agențiile și programele ONU, precum și cu NATO; subliniază că structurile civile și militare care au sarcina de a răspunde la crizele și la dezastre naturale generate de climă, trebuie să coopereze strâns cu toate organizațiile societății civile, organizațiile umanitare și cele neguvernamentale;
34. îndeamnă Comisia să elaboreze planuri de intervenție pentru răspunsul UE la efectele dezastrelor naturale și ale crizelor generate de climă, produse în afara UE, care au directe sau indirecte asupra Uniunii implicații în materie de securitate (de exemplu, migrația generată de climă);
35. salută cu căldură măsurile luate în 2011, la nivelul miniștrilor de externe ai UE în cadrul Președinției poloneze, precum și la nivelul Consiliului de Securitate al ONU în cadrul Președinției germane, de a aprofunda interacțiunea dintre schimbările climatice și implicațiile sale de securitate;
36. consideră că, din perspectiva implicațiilor pe care le comportă schimbările climatice și dezastrele naturale, se pot face adaptări și modificări principalelor documente de politici ale PSAC, inclusiv conceptul UE de planificare militară la nivel politic și strategic(15), conceptul UE de comandă și de control militar(16), conceptul UE de generare a forței(17) și Conceptul UE de răspuns militar rapid(18), precum și a acelor documente care sunt relevante pentru misiunile civile ale PSAC, cum ar fi Conceptul UE de planificare cuprinzătoare, Conceptul UE de planificare a forțelor de poliție și Liniile directoare privind structura de comandă și de control pentru operațiuni civile ale UE de gestionare a situațiilor de criză(19)
37. consideră că capabilitățile civile și militare ar trebui dezvoltate astfel încât să se permită implementarea lor ca răspuns la dezastrele naturale și la crizele generate de schimbările climatice; consideră că ar trebui acordată o atenție specială dezvoltării capabilităților militare și, în special, procesului de punere și de utilizare în comun; solicită un rol mai mare al EDA în această privință;
Necesitatea unei creativități instituționale: instrumente și capabilități
38. reiterează faptul că niște răspunsuri eficiente la crize precum dezastrele naturale trebuie deseori să poată face apel atât la capabilități civile, cât și la cele militare și că este nevoie de o cooperare mai strânsă între ambele; reamintește că este esențială definirea capabilităților de nișă și lacunelor specifice, la nivelul cărora capacitatea militară ar putea aduce valoare adăugată;
39. subliniază necesitatea elaborării unei liste specifice a capabilităților militare și civile care au o relevanță deosebită, atât ca răspuns la schimbările climatice și la dezastrele naturale, cât și în misiunile PSAC; subliniază că, în momentul elaborării acestei liste, ar trebui să se acorde o atenție deosebită activității Grupului consultativ privind folosirea resurselor militare și de protecție civilă; subliniază că astfel de resurse cuprind, printre altele, capacități de inginerie, precum construcția și exploatarea ad hoc de infrastructuri portuare/aeroportuare, capacități de management și transport operațional aerian și maritim, spitale mobile, inclusiv unități de terapie intensivă, infrastructuri de comunicații, purificarea apei și gestionarea combustibilului; invită Consiliul și EDA, ca parte a revizuirii din 2013 a Programului de dezvoltare a capabilităților, să reconcilieze cataloagele actuale ale capabilităților civile și militare cu capabilitățile necesare pentru a răspunde provocărilor schimbărilor climatice și pentru a face propunerile necesare în vederea remedierii oricărei deficiențe existente în cadrul respectivelor cataloage;
40. subliniază necesitatea explorării, pe baza capacităților deja existente, cum ar fi grupările tactice de luptă ale UE și comandamentul european de transport aerian, a posibilității de a crea capabilități comune suplimentare care sunt relevante pentru operațiunile ce răspund la impactul schimbărilor climatice sau al dezastrelor naturale;
41. subliniază necesitatea de a explora modalități de îmbunătățire a eficienței energetice și de management de mediu în cadrul forțelor armate din țară și din străinătate prin exploatarea, printre altele, a potențialului oferit de sursele regenerabile de energie; reamintește faptul că forțele armate ale unui singur stat membru al UE consumă energia unui oraș european mare și că structurile militare, în consecință, ar trebui să fie la fel de inovatoare în reducerea amprentei lor ecologice; salută raportul „Ecologizarea căștilor albastre: mediu, resurse naturale și operațiuni de menținere a păcii desfășurate de ONU” publicat în mai 2012 UNEP, Departamentul ONU pentru operațiuni de menținere a păcii (UNDPKO) și Departamentul Națiunilor Unite de susținere a misiunilor (UNDFS); subliniază faptul că, timp de mai mulți ani, forțele armate ale SUA(20) au urmărit în mod activ să mărească independența energetică prin utilizarea de surse de energie sustenabilă și prin creșterea eficienței energetice în cadrul tuturor operațiunilor armate și al infrastructurii armate; salută, în acest sens, proiectul recent GO GREEN inițiat de EDA, care vizează îmbunătățirea semnificativă a eficienței energetice și utilizarea de surse de energie regenerabilă; subliniază, de asemenea, necesitatea de elaborare a unor orientări privind cele mai bune practici în domeniul eficienței resurselor și al monitorizării gestionării ecologice pentru misiunile PSAC;
42. subliniază, de asemenea, necesitatea de armonizare a evoluțiilor mai largi în domeniu ale bazei industriale europene de apărare cu cerințele specifice privind crizele și dezastrele naturale generate de climă; solicită, în cadrul acestui proces, un rol mai mare al EDA în strânsă colaborare cu Comitetul Militar al UE; solicită ambelor organisme însărcinate cu PSAC să se asigure că programele de achiziții publice și programele de dezvoltare a capabilităților alocă mijloace financiare și alte resurse adecvate nevoilor specifice de a răspunde la schimbările climatice și la dezastrele naturale;
43. invită forțele armate să își asume responsabilitățile în domeniul sustenabilității ecologice iar experții tehnici să identifice măsuri ecologice, începând cu reducerea emisiilor și până la o mai bună reciclabilitate;
44. subliniază nevoia de menținere și consolidare într-o mai mare măsură a unei abordări cuprinzătoare în contextul perspectivei financiare multianuale 2014-2020, pentru reducerea dezastrelor naturale și a crizelor generate de schimbările climatice și pentru a răspunde acestora prin utilizarea tuturor instrumentelor relevante de care dispune Uniunea; salută propunerea Comisiei privind un nou instrument de stabilitate, care deja ia în considerare impactul negativ al schimbărilor climatice și a dezastrelor naturale asupra securității, păcii și stabilității politice;
45. solicită identificarea implicațiilor financiare ale acestor propuneri și luarea acestora în considerare în cadrul revizuirii bugetului UE;
46. solicită VP/ÎR să trimită experți în domeniul securității climatice la delegațiile UE din țările și regiunile cele mai afectate în vederea consolidării capacității Uniunii de avertiza din timp și de a informa cu privire la posibile viitoare conflicte;
47. invită SEAE să consolideze coordonarea între Uniune și statele vecine ale acesteia în domeniul dezvoltării capacității de răspuns la crize generate de climă;
48. invită SEAE să promoveze integrarea aspectelor legate de schimbările climatice și de protecția mediului în planificarea și implementarea operațiunilor militare, civilo-militare și civile din întreaga lume;
49. salută ideea de a crea un post pentru un trimis special al ONU în domeniul securității climatice;
50. solicită mecanisme de coordonare care urmează să fie stabilite între UE în ansamblu și acele state membre care pot, în cadrul viitoarei legi, să asigure coerența acțiunilor lor cu abordarea cuprinzătoare a UE în acest domeniu, în conformitate cu dispozițiile privind cooperarea structurată permanentă;
51. consideră că în programul de studii a Colegiului European de Securitate și Apărare ar trebui incluse studii privind impactul dezastrelor naturale și al crizelor generate de climă asupra securității internaționale și europene;
52. invită UE să examineze implicațiile în materie de securitate ale schimbărilor climatice în dialogurile cu țările terțe, îndeosebi cu partenerii majori precum India, China și Rusia; subliniază că un răspuns cu adevărat eficient va necesita o abordare multilaterală și investiții comune cu țările terțe și că UE ar putea să inițieze o cooperare cu forțele armate ale țărilor terțe pentru a desfășura misiuni comune de dezvoltare și de pregătire;
o o o
53. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Consiliului, Comisiei, parlamentelor statelor membre ale UE, Adunării Parlamentare a NATO și Secretarului Generali al NATO, Adunării Generale a ONU și Secretarului general al ONU.
Alineatele 138 și 139 din documentul final al Summitului mondial al ONU, Rezoluția Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (CSONU) din aprilie 2006 (S/RES/1674), raportul Secretarului general al ONU, Ban Ki-Moon, din 15 septembrie 2009, privind „Implementarea responsabilității de a proteja” și rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU din 7 octombrie 2009 (A/RES/63/308) referitoare la responsabilitatea de a proteja.
Declarație comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene (2008/C 25/01).
Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) și Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrală și de Est (REC).
Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) și Centrul Regional de Mediu pentru Europa Centrală și de Est (REC).
„Alimentarea apărării SUA:energia și riscurile asupra securității naționale”, mai 2009. http://www.cna.org/sites/default/files/Powering%20Americas%20Defense.pdf
Negocierile pentru un acord extins de parteneriat și cooperare UE-Kazahstan
332k
41k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 conținând recomandarea Parlamentului European adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile pentru un acord extins de parteneriat și cooperare UE-Kazahstan (2012/2153(INI))
– având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Kazahstan, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1999(1),
– având în vedere negocierile autorizate de Consiliu la 24 mai 2011, deschise la Bruxelles în iunie 2011, pentru un Acord extins de parteneriat și cooperare UE-Kazahstan,
– având în vedere rezoluțiile sale privind Kazahstanul, în special cele din 15 martie 2012(2) și din 17 septembrie 2009, referitoare la cazul lui Evgeni Jovtis(3) și cea din 7 octombrie 2010, referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei capitale(4),
– având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la stadiul punerii în aplicare a Strategiei Uniunii Europene pentru Asia Centrală(5),
– având în vedere Strategia UE pentru un nou parteneriat cu Asia Centrală („Uniunea Europeană și Asia Centrală: o strategie pentru un nou parteneriat”), adoptată de Consiliul European din 21-22 iunie 2007 și rapoartele de activitate din 24 iunie 2008 și 28 iunie 2010,
– având în vedere declarațiile UE privind Kazahstanul în cadrul Consiliului Permanent al OSCE din 3 noiembrie și 22 decembrie 2011, 19 ianuarie, 26 ianuarie și 9 februarie 2012, precum și declarațiile VP/ÎR al UE, Catherine Ashton, din 17 decembrie 2011 cu privire la evenimentele petrecute în localitatea Janaozen și cu privire la alegerile parlamentare din 15 ianuarie 2012 din Kazahstan (17 ianuarie 2012),
– având în vedere concluziile preliminare ale misiunii OSCE/ODIHR de observare a alegerilor parlamentare din 15 ianuarie 2012,
– având în vedere declarația din 25 ianuarie 2012 a Reprezentantului OSCE pentru libertatea presei cu privire la situația mass-mediei în Kazahstan,
– având în vedere dispozițiile generale privind acțiunea externă a Uniunii prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum și procedura privind încheierea de acorduri internaționale prevăzută la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere angajamentele luate de către Înaltul Reprezentant în scrisorile sale din 24 noiembrie 2011 și 11 mai 2012 referitoare la un mecanism de monitorizare a punerii în aplicare a APC UE-Turkmenistan și, în special, a articolului 2 din acesta,
– având în vedere punctul 23 din Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la cea de a 19-a Sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(6),
– având în vedere noul Cadru strategic și plan de acțiune al UE pentru Drepturile omului și democrație, adoptat de miniștrii de externe ai UE, precum și concluziile adoptate la cea de-a 3179-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe din 25 iunie 2012,
– având în vedere declarația către Parlamentul European cu privire la Kazahstan în numele Înaltului Reprezentant Catherine Ashton făcută de ministrul danez de externe Villy Søvndal la 14 martie 2012 (A 122/12),
– având în vedere articolul 90 alineatul (4) și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0355/2012),
A. întrucât UE și Kazahstan doresc să își aprofundeze și să îți extindă relațiile; întrucât popoarele din UE și din Kazahstanul ar trebui să aibă avantaje reciproce în urma unei cooperări mai strânse; întrucât încheierea negocierilor privind noul APC ar trebui să ofere un cadru cuprinzător pentru cooperare bazată pe drepturile omului și drepturile democratice, precum și oportunități pentru dezvoltarea socio-economică și pentru reformele politice și economice necesare; întrucât dezvoltarea socială și dezvoltarea economică sunt strâns legate;
B. întrucât, cu toate că suspendarea aplicării oricărui ACP a fost utilizată rar și în mod parțial de Consiliu, aceasta continuă să fie o opțiune viabilă în cazul încălcărilor grave și documentate ale drepturilor omului;
C. întrucât Kazahstanul a avut un rol pozitiv în Asia Centrală, depunând eforturi pentru dezvoltarea unor bune relații de vecinătate cu țările vecine, reluarea cooperării regionale și rezolvarea tuturor problemelor bilaterale prin mijlocare pașnice;
D. întrucât Parlamentul, pentru a-și putea îndeplini funcția de control politic, trebuie să aibă la dispoziție informații complete pentru a monitoriza atent evoluțiile din Kazahstan și pentru a implementa ACP în conformitate cu recomandările și rezoluțiile acestuia;
E. întrucât Kazahstanul a fost admis la Comisia de la Veneția a Consiliului Europei; întrucât pe perioada negocierilor pentru un ACP extins UE și Kazahstanul trebuie să găsească un limbaj comun cu privire la drepturile omului și democrație;
F. întrucât Kazahstanul a deținut președinția OSCE în 2010; întrucât angajamentele luate de a-și armoniza legislația privind mass-media cu standardele internaționale, de a liberaliza cerințele referitoare la înregistrarea partidelor politice până la sfârșitul lui 2008 și de a include recomandările Biroului pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR) al OSCE în legislația privind alegerile nu sunt încă îndeplinite;
G. întrucât, în pofida ambiției declarate a guvernului kazah de consolidare a procesului democratic în Kazahstan și de desfășurarea a alegerilor în conformitate cu standardele internaționale, alegerile generale din 15 ianuarie 2012 au fost considerate de către OSCE a nu fi în conformitate cu standardele sale, având în vedere nenumăratele nereguli de vot și eșecul asigurării condițiile necesare pentru desfășurarea unor alegeri cu adevărat pluraliste;
H. întrucât, după evenimentele din decembrie 2011 din Janaozen, partidele de opoziție, media independentă, sindicatele, activiștii și promotorii drepturilor omului au devenit ținta represiunilor, inclusiv a arestărilor, fără o încălcare dovedită a legislației, fapt ce ar putea fi considerat ca având motivații politice;
I. întrucât există un dialog continuu, deschis și constructiv între deputații în PE, reprezentanții oficiali ai Kazahstanului, reprezentanții societății civile și ONG-uri cu privire la chestiuni de interes reciproc;
J. întrucât autoritățile din Kazahstan au depus recent eforturi importante în ceea ce privește cooperarea cu ONG-urile din Kazahstanul de Vest pentru îmbunătățirea situației locuitorilor din regiune, în special a lucrătorilor aflați în grevă;
K. întrucât 37 de persoane au fost trimise în judecată sub acuzația de organizarea sau participare la tulburările în masă, iar 34 dintre aceștia au fost condamnați, dintre care 13 vor fi închiși, printre care lideri și activiști de marcă care au participat la greva lucrătorilor din domeniul petrolului, inclusiv Talgat Saktaganov, Roza Tuletaeva și Maksat Dosmagambetov; întrucât, în iulie 2012, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, a solicitat autorităților, după vizita sa de două zile în Kazahstan, să autorizeze o anchetă internațională independentă cu privire la evenimentele din Janaozen, cauzele și urmările acestora;
L. întrucât Misiunea internațională de monitorizare a solidarității civile a conchis, în raportul său preliminar, că procesele legate de evenimentele din Janaozen nu pot fi considerate conforme standardelor privind proceselor echitabile și că investigarea evenimentelor din decembrie 2011 nu a fost nici completă, nici independentă; întrucât persoanele acuzate și unii martori au fost victimele unor încălcări ale drepturilor lor în etapa care precede procesul penal, inclusiv presupusa utilizare a torturii, negarea accesului la avocat, intimidarea și fabricarea de dovezi; întrucât mărturia inculpaților făcută în timpul proceselor cu privire la maltratare și tortură pe perioada detenției preventive nu a fost investigată pe deplin, în mod imparțial și în detaliu într-o manieră capabilă să îi tragă la răspundere pe autorii infracțiunilor; întrucât, la 7 octombrie 2012, a fost ucis un martor al tragicelor evenimente din Janaozen, Alexandr Bojenko;
M. întrucât Vladimir Kozlov, liderul partidului de opoziție ALGA, a fost găsit vinovat de „incitare la dezordine socială”, de „incitare la răsturnarea violentă a ordinii constituționale” și de „crearea și conducerea unui grup organizat cu scopul de a comite infracțiuni” și a fost condamnat la șapte ani și jumătate de închisoare; întrucât Akzhanat Aminov, un lucrător din domeniul petrolier din Janaozen, și Serik Sapargali, un activist al societății civile, au fost condamnați prin acuzații similare și au fost condamnați la cinci ani, respectiv patru ani cu suspendare;
N. întrucât, la 17 februarie 2012, președintele Kazahstanului a promulgat o serie de legi care vizează îmbunătățirea bazei juridice a relațiilor de muncă, a drepturilor lucrătorilor și a dialogului social și consolidarea independenței sistemului judiciar; întrucât, în pofida acestor încercări, dreptul persoanelor la asociere, la organizarea și înregistrarea de sindicate independente, dreptul la negocieri colective și dreptul la grevă nu sunt respectate pe deplin, iar sistemul judiciar nu este independent; întrucât modificările aduse Codului Muncii, în special articolele modificate 55, 74, 266, 287, 289, 303, și 305, marchează un regres în domeniul relațiilor de muncă, al drepturilor lucrătorilor și al dialogului social și o încălcare a condițiilor prevăzute de OIM și de alte convenții internaționale;
O. întrucât UE este un partener comercial esențial pentru Kazahstan și cel mai mare investitor în această țară; întrucât Kazahstanul și-a exprimat clar dorința de a atinge standardele UE și modelele sale sociale și economice, care presupun o reformă consistentă a statului kazah și a administrației publice;
P. întrucât Kazahstanul are un rol important în asigurarea stabilității regionale și poate deveni o punte între UE și întreaga regiune a Asiei Centrale;
Q. întrucât Kazahstanul a obținut rezultate importante în domeniul reducerii sărăciei, al sănătății publice și al educației;
R. întrucât UE depinde masiv de importul de minereuri de fosfați pentru a-și susține agricultura și producția tehnică; întrucât Kazahstanul aprovizionează multe state cu fosfor alb iar în decembrie 2011, Comisia a inițiat o procedură antidumping împotriva importurilor de fosfor alb din Kazahstan,
1. salută voința politică și angajamentul practic al Kazahstanului de a lărgi în continuare parteneriatul cu UE și deschiderea negocierilor pentru un parteneriat UE-Kazahstan și acordul de cooperare (APC);
să facă astfel încât noul APC să devină un cadru global pentru dezvoltarea în continuare a relațiilor, abordând toate domeniile prioritare, inclusiv: drepturile omului, statul de drept, buna guvernanță și democratizarea; tineretul și educația; dezvoltarea economică, comerțul și investițiile; energia și transporturile; sustenabilitatea mediului și apele; combaterea amenințărilor și a dificultăților comune.
Dialogul politic și cooperarea
(b)
să se asigure că angajamentul UE este în concordanță cu politicile Uniunii și că se aplică principiul „mai mult pentru mai mult”, cu accent special pe sprijinirea reformelor politice, juridice, economice și sociale;
(c)
să colaboreze îndeaproape cu Kazahstanul pentru a promova cooperarea regională și îmbunătățirea relațiilor de vecinătate în regiunea Asiei Centrale și să se asigure că APC cuprinde prevederi vizând cooperarea regională cu regiunea Asiei Centrale, inclusiv prin sprijinirea unor măsuri menite să consolideze încrederea, dacă este cazul, în special în domenii precum gestionarea apei și a resurselor, gestionarea frontierelor, combaterea extremismului și a contraterorismului; recomandă ca această cooperare să încurajeze schimburile de experiență și să ia țină seama de recomandările organizațiilor societății civile;
(d)
să solicite sprijinul Kazahstanului pentru a asigura un progres rapid în direcția instituirii unui Dialog la nivel înalt privind securitatea UE-Asia Centrală într-un format regional, cu scopul de a aborda provocările și amenințările comune;
(e)
să coopereze cu Kazahstanul și cu alte state din Asia Centrală, precum și cu actori locali, regionali și internaționali pentru a promova securitatea și dezvoltarea în Afganistan;
(f)
să consolideze acțiunea UE în domeniile educației, statului de drept, mediului și apei, inter alia prin intermediul platformelor de sprijin nou înființate și al asistenței specifice, precum și includerea ONG-urilor locale și a organizațiilor societății civile (OSC) în dialogul UE cu guvernul kazah în acele zone în care acest lucru este adecvat și posibil; solicită, având în vedere dificultățile actuale la înregistrarea ONG-urilor și OSC-urilor, ca acest dialog să nu fie limitat la cele organizațiile înregistrate oficial;
(g)
să stimuleze Kazahstanul să colaboreze cu vecinii săi pentru a ajunge la o soluție comună cu privire la statutul Mării Caspice;
(h)
să sprijine reformele de politică și consolidarea capacității instituționale prin asistență tehnică precis orientată (schimb de experți);
Drepturile omului și libertățile fundamentale
(i)
să se asigure că APC include clauze și repere cu privire la protecția și promovarea drepturilor omului, consacrate în Constituția din Kazahstanului, respectând întru totul standardele stabilite de către Consiliul Europei (Comisia de la Veneția), OSCE și ONU pentru care Kazahstanul și-a luat angajamentul;
(j)
să îndemne autoritățile kazahe să depună toate eforturile în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului din țară;
(k)
să sublinieze că progresul negocierilor noului APC trebuie legat de progresul reformelor politice; să îndemne Kazahstanul să-și mențină angajamentul asumat vizând continuarea reformelor în vederea edificării unei societăți deschise și democratice, care să includă o societate civilă și o opoziție independente și care să respecte drepturile fundamentale și statul de drept; să ofere o asistență adecvată din partea UE pentru implementarea reformelor;
(l)
să își exprime îngrijorarea profundă față de detențiile făcute fără o încălcarea dovedită a legii, care ar putea fi considerate ca fiind motivate politic, fapt care sfidează rezoluția Parlamentului din 15 martie 2012 prin care se cerea eliberarea tuturor persoanelor reținute pentru acuzații motivate politic;
(m)
să solicite autorităților kazahe, în această privință, să investigheze prompt și imparțial toate acuzațiile de tortură și de rele tratamente în legătură cu violențele din Janaozen și să tragă la răspundere autorii acestora, să retragă acuzația penală vagă de „incitare la dezordine socială”, să elibereze din arestul preventiv activiștii din opoziției, deținuți în acest temei, precum și să revizuiască legislația privind libertatea de întrunire, pentru a o alinia obligațiilor internaționale ale Kazahstanului cu privire la libertatea de întrunire;
(n)
îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la plângerea introdusă la 20 noiembrie 2012 de către Procurorul General al Kazahstanului solicitând interzicerea partidului de opoziţie neînregistrat Alga, a asociaţiei Khalyk Maidany şi a unui număr de organe de presă de opoziţie ca fiind extremiste; subliniază ferm că lupta legitimă împotriva terorismului şi a extremismului nu ar trebui folosită ca o scuză pentru interzicerea activităţii opoziţiei şi pentru a limita libertatea de exprimare;
(o)
să își exprime îngrijorarea profundă cu privire la condamnarea lui Vladimir Kozlov, Aminov Akzhanat și Sapargali Serik, după un proces cu numeroase deficiențe procedurale, în urma căruia a fost limitată și mai mult libertatea politică a opoziției în Kazahstan; solicită autorităților kazahe să organizeze un proces de recurs echitabil și transparent pentru Kozlov, Aminov și Sapargaly;
(p)
să insiste ca Kazahstanul să transpună în continuare Planul de acțiune în domeniul drepturilor omului în legislație și să continue să o aplice întru totul, bazându-se pe recomandările Comisiei de la Veneția și utilizând asistența tehnică a UE în cadrul inițiativei pentru statul de drept;
(q)
să solicite Kazahstanului, ca membru al Comisiei de la Veneția, să-și demonstreze angajamentul față de standardele Consiliului Europei prin cooperarea cu Comisia de la Veneția, inclusiv prin transmiterea către aceasta a proiectelor de lege specifice și a legilor adoptate recent, pentru ca Comisia de la Veneția să formuleze observații, și prin punerea în aplicare a recomandărilor sale;
(r)
să insiste asupra ca autoritățile kazahe să își ia angajamente obligatorii pentru a alinia pe deplin sistemul juridic standardelor internaționale și să se asigure că implementarea acestora facilitează o veritabilă libertate a presei, libertate de exprimare și de asociere, libertate de religie și de credință, precum și independența sistemului judiciar în Kazahstan;
(s)
să insiste să fie îmbunătățit accesul la justiție, independența judiciară și să se redea controlul și managementul penitenciar ministerului de justiție;
(t)
să solicite insistent Kazahstanului să elibereze, fără alte amânări, deținuții condamnați pe motive politice și să înceteze arestările și condamnările motivate politic, efectuate pe baza unor acuzații penale vagi de „incitare la dezordine socială”;
(u)
să solicite autorităților din Kazahstan să modifice articolul 164 din Codul Penal, referitor la „incitare la dezordine socială”, pentru a-l alinia dreptului internațional în materie de drepturile omului;
(v)
să insiste ca statul Kazahstan să reconsidere amendamente restrictive la codul administrativ și la legislația sa recentă privind religia și să pună capăt raidurilor arbitrare, interogărilor, amenințărilor și amenzilor îndreptate împotriva grupurilor religioase minoritare;
(w)
să înceapă negocierile privind facilitarea regimului de vize între UE și Kazahstan, deoarece acest lucru ar oferi beneficii concrete pentru schimburile economice, culturale și științifice, și ar promova contactele interpersonale;
(x)
să insiste ca Kazahstanul să respecte recomandările Comisiei ONU împotriva torturii și recomandările din 2009 ale Raportorului special al ONU privind tortura; solicită Kazahstanului să asigure participarea ONG-urilor independente la consultările privind viitoarea reformă a Codului penal și Codului de procedură penală;
(y)
să îndemne Kazahstanul să ratifice și să semneze Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;
(z)
să insiste asupra contribuției unor platforme independente ale societății civile la schimburile incluzive dintr-o serie de sectoare, pentru a se asigura că aspirațiile și vocile societății civile sunt auzite și să caute mijloace de furnizare a asistenței financiare pentru acest obiectiv;
(aa)
să intensifice și să consolideze dialogurile anuale privind drepturile omului, cu scopul de a realiza îmbunătățiri vizibile, printre altele prin stabilirea unor criterii concrete de evaluare a progreselor, și să informeze PE cu privire la acestea;
(ab)
să intensifice și să extindă sfera programelor de schimb în domeniul educației și culturii; să încurajeze și să susțină pregătirea juridică a funcționarilor locali și regionali și a membrilor agențiilor de aplicare a legii, astfel încât să atingă standarde UE; să încurajeze și să sprijine Kazahstanul să preia conducerea în formarea unui program educațional special, care să includă atât pregătirea academică, cât și cea profesională, între UE și țările din Asia Centrală;
Colaborarea economică
(ac)
să sublinieze că încheierea negocierilor pentru noul ACP va avea un impact pozitiv asupra lărgirii cooperării economice dintre întreprinderile din UE și Kazahstan, inclusiv IMM-urile;
(ad)
să încurajeze armonizarea legislației în conformitate cu normele OMC, inclusiv cu privire la cerințele de conținut local, în temeiul Acordului privind măsurile investiționale legate de comerț (TRIMS), pregătind condițiile optime pentru reformele structurale și pentru instaurarea unei economii de piață funcționale, precum și să asigure Kazahstanului o asistență tehnică calificată pentru a deschide drumul reformelor structurale necesare, pentru a crește competitivitatea și pentru a crea o economie socială de piață;
(ae)
să solicite înlăturarea barierelor tarifare și netarifare pentru a extinde comerțul, în special comerțul cu servicii și investițiile străine; să sprijine ambițiile de armonizare a standardelor privind comerțul cu bunuri dincolo de condițiile stabilite de OMC, ceea ce ar duce, de asemenea, la extinderea oportunităților comerciale;
(af)
să sublinieze importanța cooperării UE-Kazahstan în domeniul energiei, în special în ceea ce privește eforturile de a dezvolta ruta transcaspică de livrare a energiei; să acorde o atenție continuă a UE asupra sprijinirii extinderii securității energetice, a dezvoltării energetice sustenabile și a atragerii de investiții pentru proiecte în domeniul energiei de interes comun și regional;
(ag)
să se asigure că participarea Kazahstanului la Uniunea vamală și Uniunea economică eurasiatică, conduse de Rusia, nu constituie un obstacol în calea comerțului sau a cooperării economice și financiare cu UE, sau la îndeplinirea obligațiilor sale care decurg din apartenența la OMC, și nu este un obstacol pentru o cooperare mai apropiată între UE și Kazahstan; să sublinieze faptul că, în cazul în încheierea parteneriatului consolidat și a acordului de cooperare este întârziată, se va produce o concurență; să fie pregătită să sprijine eforturile Kazahstanului de a promova instituții economice moderne, în cazul în care se întreprind astfel de eforturi;
(ah)
să încurajeze guvernul Kazahstanului să își demonstreze angajamentul reînnoit față de Inițiativa pentru transparență în industria extractivă (ITIE), prin eliminarea tuturor obstacolelor juridice și de reglementare în vederea unei implementări reușite a acestei inițiative și favorizarea organizațiilor independente ale societății civile să participe pe deplin la inițiativă;
(ai)
să includă un capitol privind convergența standardelor și sistemelor de reglementare ale Kazahstanului cu cele ale Uniunii Europene, în special în sectoarele și în domeniile fundamentale în care comerțul între UE și Kazahstan are un potențial major;
(aj)
să sublinieze că, în regiune, aspectele legate de apă rămân una dintre principalele surse de tensiune și conflicte potențiale și să sublinieze importanța unei abordări regionale în vederea protejării și administrării adecvate a resurselor de apă comune; în acest context să reitereze importanța semnării și ratificării fără alte amânări, de către toate țările din regiune a Convențiilor de la Espoo și Århus și să faciliteze implicarea actorilor locali în procesul decizional;
(ak)
să își intensifice asistența tehnică acordată Kazahstanului în domeniul conservării apei și cel al gestionării resurselor de apă, în general, în cadrul inițiativei privind apa, lansată de UE pentru Asia Centrală cu scopul, de asemenea, de a îmbunătăți relațiile dintre țările din amonte și aval din regiune și de a ajunge la acorduri durabile cu privire la utilizarea în comun a apei;
(al)
să sprijine și să asiste Kazahstanul în eforturile sale de a salva Marea Aral în cadrul programului de acțiune al Fondului Internațional pentru salvarea Mării Aral;
(am)
să sprijine Kazahstanul în adoptarea unor măsuri eficiente de atenuare și a unor programe de curățare a deșeurilor radioactive și a poluării radioactive din regiunea Semey/Semipalatinsk;
(an)
să salute acțiunea Kazahstanului pentru o lume fără arme nucleare și poziția sa de lider în procesul mondial de dezarmare nucleară, precum și pentru o interzicere completă a testelor nucleare;
(ao)
să atragă atenția asupra situației grave a democrației, a statului de drept (inclusiv a combaterii corupției), a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndeosebi a drepturilor lucrătorilor, fapt ce creează, de asemenea, avantaje concurențiale neechitabile; să sublinieze, în acest sens, că noul acord trebuie să includă, în secțiunea comercială, un capitol obligatoriu privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă;
(ap)
să insiste asupra introducerii unui sistem eficient de soluționare a litigiilor pentru a se asigura că acordul încheiat va fi respectat;
(aq)
să sublinieze faptul că un capitol solid privind serviciile și stabilirea, precum și adoptarea de către Kazahstan a normelor și sistemelor de reglementare ale UE (inclusiv acordurile sanitare și fitosanitare (SPS), barierele tehnice în calea comerțului (BTC) și drepturile de proprietate intelectuală (DPI) ar duce la creșterea fluxurilor comerciale și a investițiilor, lucru ce ar promova modernizarea și diversificarea economiei Kazahstanului; să sublinieze importanța îmbunătățirii procedurilor de acordare a licențelor în Kazahstan pentru facilitarea serviciilor și investițiilor;
(ar)
să încurajeze eforturile Kazahstanului de a elimina toate barierele netarifare, care până acum au îngreunat dezvoltarea comerțului și a investițiilor în țară;
(as)
să concentreze asistența economică și comercială acordată Kazahstanului pe dezvoltarea IMM-urilor și pe sprijinirea organizațiilor intermediare de afaceri;
(at)
în contextul recentelor acuzații de corupție la adresa corporațiilor europene ce operează în Kazahstan, să includă dispoziții mai ferme și cu caracter obligatoriu în ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor;
(au)
să considere ca extrem de importantă respectarea de către corporațiile cu sediul în Europa a normelor OIM cu privire la drepturile sindicatelor, precum și respectarea standardelor în materie de mediu, sănătate și siguranță, atunci când operează în Kazahstan și, în special, în sectorul extractiv al economiei;
(av)
să se asigure, în cadrul negocierilor, că utilizarea practicilor de dumping legate de producția și exportul de fosfor este categoric exclusă, deoarece interesele producătorilor europeni sunt, se pare, afectate de importurile care fac obiectul dumpingului și că extragerea și reciclarea fosforului din zăcămintele secundare de fosfor sunt imposibile;
(aw)
să asigure o prezență suficientă de specialiști în economice și schimburi comerciale, la nivelul Delegației UE în Kazahstan;
Alte dispoziții
(ax)
să consulte PE cu privire la dispozițiile referitoare la cooperarea parlamentară; să intensifice rolul Parlamentului, al comisiilor parlamentare pentru cooperare și al reuniunilor interparlamentare ca mijloc de monitorizare a negocierilor și a punerii în aplicare a acordurilor de parteneriat; să încurajeze eforturile Parlamentului de promovare a dialogului și a cooperării parlamentare bilaterale și multilaterale regulate;
(ay)
să asigure că noul APC se referă la respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a drepturilor fundamentale, precum și a principiului statului de drept ca „elemente esențiale” ale acordului, astfel ca nerespectarea lor de către oricare dintre părți să aibă ca rezultat adoptarea unor măsuri care ar putea conduce, în final, la suspendarea acordului;
(az)
să includă, împreună cu autoritățile din Kazahstan, repere clare și termene obligatorii pentru implementarea noului APC și să ofere un mecanism globale de monitorizare, inclusiv rapoarte regulate către PE, ceea ce s-ar aplica anterior și reuniunilor Consiliului de Cooperare;
(ba)
să instituie un mecanism global de monitorizare între Parlament și SEAE, de îndată ce acordul este încheiat, pentru a permite o informare cuprinzătoare și regulată cu privire la implementarea ACP și, în special, a obiectivelor acestuia; acest mecanism ar trebui să conțină următoarele elemente:
(i)
furnizarea de către PE a unor informații referitoare la obiectivele urmărite și acțiunile și pozițiile UE și referitoare la toate chestiunile legate de Kazahstan;
(ii)
furnizarea de către PE a unor informații comparative referitoare la rezultatele acțiunilor întreprinse de UE și Kazahstan și care să evidențieze evoluția situației drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în țară, în special prin:
–
permiterea accesului la documentele interne relevante ale SEAE în conformitate cu procedurile corespunzătoare de menținere a confidențialității;
–
acordarea statutului de observator Parlamentului în cadrul reuniunilor de informare înainte de reuniunile Consiliului de Cooperare și a accesului la documentele furnizate către Consiliu și Comisie;
–
implicarea societății civile în pregătirea acestor informații și evaluarea situației;
(bb)
să încurajeze echipa de negociere a UE să-și continue cooperarea strânsă cu PE, oferind continuu informații, însoțite de documente, cu privire la progresele negocierilor, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, care prevede că Parlamentul este informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii;
(bc)
să asigure o finanțare suficientă din partea UE pentru o cooperare globală și sustenabilă cu țările din Asia Centrală, inclusiv pentru implementarea cu succes a noului ACP cu Kazahstanul;
o o o
3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, conținând recomandările Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, ÎR/VP și Guvernului și Parlamentului Republicii Kazahstan.
Pescuitul la scară redusă și pescuitul artizanal şi reforma PCP
372k
40k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la pescuitul costier la scară mică, pescuitul artizanal și reforma politicii comune în domeniul pescuitului (2011/2292(INI))
– având în vedere politica comună în domeniul pescuitului (PCP),
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 43 alineatul (2) și articolul 349,
– având în vedere articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la adoptarea unor măsuri care să țină seama de caracteristicile și constrângerile specifice regiunilor ultraperiferice,
– având în vedere Cartea Verde a Comisiei intitulată „Reforma politicii comune în domeniul pescuitului” (COM(2009)0163),
– consideră că viitorul FEPAM ar trebui să garanteze dreptul populațiilor locale de a pescui, pentru consumul familial, în conformitate cu obiceiurile specifice și de a-și menține activitățile economice tradiționale;
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului(1),
– având în vedere Regulamentul aplicabil Fondului european pentru pescuit (FEP), și anume Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului(2) care stabilește norme detaliate și reglementări privind asistența structurală a Comunității în sectorul pescuitului,
– având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2005 privind „Rețelele de femei: pescuit, agricultură și diversificare(3),
– având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2006 privind pescuitul costier și problemele cu care se confruntă pescarii de coastă(4),
– având în vedere Rezoluția din 2 septembrie 2008 referitoare la pescuit și acvacultură în contextul managementului integrat al zonelor litorale din Europa(5),
– având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la contribuția adusă de politica comună în domeniul pescuitului la producția de bunuri publice(6),
– având în vedere rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului(7),
– având în vedere noua propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului (COM(2011)0425),
– având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 861/2006 al Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. XXX/2011 al Consiliului privind politica maritimă integrată] (COM(2011)0804),
– având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor obținute din pescuit și din acvacultură (COM(2011)0416),
– având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată „ Reforma politicii comune în domeniul pescuitului” (COM(2011)0417),
– având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului COM(2011)0424,
– având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind obligațiile de raportare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului COM(2011)0418,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0291/2012),
A. întrucât pescuitul la scară mică, care include pescuitul artizanal și anumite tipuri de pescuit de coastă, culegerea de scoici și alte activități de acvacultură extensivă tradițională, precum reproducerea naturală a moluștelor în apele costiere, are un impact teritorial, social și cultural foarte divers în zonele continentale și insulare și în regiunile ultraperiferice și prezintă probleme specifice, care îl diferențiază de pescuitul la scară largă și de acvacultura intensivă sau industrială;
B. întrucât, în sensul noului Regulament privind politica în domeniul pescuitului, este necesar să se definească ceea ce ar trebui să se înțeleagă prin pescuit artizanal și să se țină seama de repercusiunile pe care acest tip de pescuit le va avea asupra finanțării în cadrul noului Fond european pentru pescuit și afaceri maritime;
C. întrucât flota de pescuit artizanal sau de coastă este esențială pentru menținerea și crearea de locuri de muncă în regiunile de coastă și întrucât aceasta contribuie la independența alimentară a Uniunii Europene, precum și la dezvoltarea zonelor de coastă și la aprovizionarea pieței europene cu produse obținute din pescuit;
D. întrucât aproximativ 80% din activitățile de pescuit din cadrul Uniunii sunt efectuate de nave cu o lungime mai mică de 15 metri, ceea ce face ca acest segment al flotei să dețină locul principal în PCP; întrucât PCP trebuie să ofere un răspuns adecvat, suficient și necesar la problemele cu care, în ciuda numeroaselor măsuri puse la dispoziția statelor membre, o parte semnificativă din sectorul pescuitului la scară mică se confruntă în continuare;
E. întrucât pescuitul de coastă și cel artizanal dispun de nave vechi care ar trebui îmbunătățite pentru a fi mai sigure și modernizate sau chiar înlocuite cu nave noi, mai eficiente din punct de vedere energetic și care să respecte standardele de siguranță;
F. întrucât datele statistice și indicatorii în ceea ce privește coeziunea socială, economică și teritorială disponibili la nivel european sunt insuficienți, fiind necesară promovarea unor indicatori care să furnizeze date socioeconomice, științifice și de mediu, care să reflecte diversitatea geografică, legată de mediu și socioeconomică a acestui tip de pescuit;
G. întrucât lipsa unor date științifice fiabile continuă să fie o problemă gravă la gestionarea durabilă a majorității stocurilor de pește;
H. întrucât, pe lângă obiectivele de mediu esențiale legate de conservarea resurselor piscicole, la definirea unei politici în domeniul pescuitului, trebuie luate în considerare, de asemenea, obiectivele sociale și economice, deoarece aceste obiective au fost neglijate, în special în domeniul pescuitului la scară mică;
I. întrucât, în prezent, gestionarea centralizată a PCP duce în mod frecvent la elaborarea unor orientări deconectate de realitate, greșit înțelese de membrii sectorului (neimplicați în dezbaterea sau elaborarea lor), puse în aplicare cu dificultate și având deseori rezultate opuse celor urmărite;
J. întrucât modelele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit transferabile nu pot fi considerate drept măsuri de combatere a pescuitului excesiv și a capacității de pescuit excedentare;
K. întrucât o reducere obligatorie a flotei obținută exclusiv prin intermediul instrumentelor de piață, cum ar fi concesiunile de pescuit transferabile (CPT), ar putea duce la o preponderență a acelor operatori care sunt mai competitivi din punct de vedere pur economic, în detrimentul operatorilor și segmentelor de flotă care au un impact mai mic asupra mediului și care creează (în mod direct și indirect) mai multe locuri de muncă;
L. întrucât criza economică și socială afectează în special sectorul pescuitului și, în acest context, pescuitul la scară mică poate fi mai vulnerabil din cauza capitalizării sale reduse; întrucât este important să se asigure stabilitatea economică și socială a comunităților de pescuit la scară mică;
M. întrucât, ca urmare a deficiențelor sale structurale, pescuitul la scară mică, de coastă sau artizanal, este expus la anumite tipuri de șocuri economice (precum creșterea bruscă a prețurilor la combustibil) sau la schimbări subite în ceea ce privește disponibilitatea resurselor;
N. întrucât particularitățile pescuitului la scară mică reprezintă unul dintre aspectele de care trebuie să se țină seama în cadrul viitoarei PCP, dar, în același timp, având în vedere criza gravă pe care o traversează întregul sector, dimensiunea socială a reformei nu ar trebui să se concentreze exclusiv asupra acestui aspect;
O. întrucât prețurile pe piață la prima vânzare a peștelui nu reflectă actuala creștere semnificativă a costurilor de producție, în special în cazul combustibilului, iar în multe cazuri fie stagnează, fie sunt în scădere, accentuând criza cu care se confruntă acest sector;
P. întrucât piața nu achită în totalitate externalitățile benefice, sociale și de mediu asociate pescuitului la scară mică; întrucât societatea în ansamblu nu recunoaște și nici nu remunerează activitățile asociate cu pescuitul, activități care reprezintă aspectul multifuncțional al sectorului și care produc bunuri publice, printre altele stimulând liniile de coastă, gastronomia, muzeologia și pescuitul de agrement, aducând beneficii întregii societăți;
Q. întrucât viitorul Fond european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) ar trebui să ia pe deplin în considerare problemele și necesitățile specifice ale pescuitului artizanal și ale pescuitului la scară mică, în zonele de coastă și în zonele interioare, precum și consecințele atât în cazul bărbaților, cât și al femeilor, care decurg din punerea în aplicare a măsurilor incluse în viitoarea reformă;
R. întrucât anumite boli care afectează femeile care lucrează în sectorul pescuitului artizanal nu sunt recunoscute ca boli profesionale;
S. întrucât crearea zonelor exclusive va contribui la dezvoltarea unor practici responsabile, la durabilitatea ecosistemelor marine de coastă și a activităților tradiționale de pescuit și la supraviețuirea comunităților de pescari;
T. întrucât pescuitul de coastă la scară mică și pescuitul artizanal au caracteristici foarte diferite de la o țară la alta și de la o coastă la alta;
U. întrucât nu poate fi trecut cu vederea faptul că pescuitul la scară mică este important pentru protejarea limbilor minoritare în regiunile de coastă izolate;
V. întrucât nivelul de asociere și de organizare a persoanelor care desfășoară activități de pescuit la scară mică este insuficient și inegal în diferitele state membre;
W. întrucât articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se referă la necesitatea de a promova politici specifice regiunilor ultraperiferice, în special în domeniul pescuitului;
1. consideră că pescuitul la scară mică include pescuitul artizanal și anumite tipuri de pescuit costier, culegerea de scoici și alte activități de acvacultură extensivă tradițională, cum ar fi reproducerea naturală a moluștelor în apele de coastă;
2. subliniază faptul că, datorită caracteristicilor și importanței sale în cadrul sectorului, pescuitul la scară mică joacă un rol important în realizarea a ceea ce ar trebui să constituie obiectivele fundamentale ale oricărei politici în domeniul pescuitului, garantând aprovizionarea cu pește a publicului și dezvoltarea comunităților de coastă, promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea nivelului de trai pentru persoanele care desfășoară activități de pescuit, precum și durabilitatea și conservarea corespunzătoare a resurselor;
3. consideră că particularitățile domeniului pescuitului la scară mică nu ar trebui în niciun caz utilizate ca pretext pentru a exclude acest segment din cadrul general al PCP, deși această politică ar trebui să fie suficient de flexibilă pentru a permite sistemelor de gestionare să fie adaptate caracteristicilor și problemelor specifice ale pescuitului artizanal;
4. subliniază că particularitățile pescuitului la scară mică variază foarte mult de la un stat membru la altul și că alegerea celui mai mic numitor comun a fost rareori o abordare constructivă în ceea ce privește procesul decizional european;
5. consideră că punctul de plecare ar trebui să fie o definiție generică a pescuitului artizanal care să nu permită ca existența unor circumstanțe extrem de diferite în sectorul pescuitului, în funcție de zonele de pescuit, de tipul stocurilor de pescuit și de orice alte caracteristici specifice pentru o anumită zonă locală, să aibă drept rezultat neîndeplinirea obiectivelor de simplificare, de claritate legislativă și de nediscriminare; consideră, de asemenea, că PCP ar trebui să includă măsuri care să permită un grad de flexibilitate în cazurile dovedite științific în care pescuitul nu ar fi posibil fără anumite ajustări aduse normelor generale;
6. atrage atenția asupra necesității de a ține cont de studiile științifice existente privind pescuitul la scară mică; constată că unele dintre aceste studii prezintă propuneri pentru definirea „pescuitului la scară mică”, cum este cazul proiectului PRESPO pentru dezvoltarea durabilă a pescuitului artizanal în zona atlantică, care propune o abordare bazată pe descriptori numerici în scopul definirii și segmentării flotei europene de pescuit artizanal;
7. consideră că definiția pescuitului la scară mică ar trebui să ia în considerare o serie de caracteristici naționale și regionale și de diferențele din punctul de vedere al guvernanței care să includă, printre altele, aspecte precum respectul pentru o tradiție artizanală înrădăcinată în mediul local, cu implicarea familiei, atât în ceea ce privește dreptul de proprietate, cât și activitățile desfășurate de întreprinderile de pescuit; subliniază că este important să se formuleze criterii flexibile de definire, care să fie sau să poată fi combinate și adaptate în mod echilibrat la diversitatea pescuitului la scară mică în Uniunea Europeană;
Gestionarea de proximitate
8. consideră că modelul supracentralizat de gestionare a pescuitului pe care s-a bazat PCP în ultimii 30 de ani a fost un eșec și că reforma actuală trebuie să aibă ca rezultat o descentralizare semnificativă; este de părere că reforma politicii comune în domeniul pescuitului trebuie să ofere condiții care să permită menținerea specificităților locale, regionale și naționale; subliniază faptul că gestionarea de proximitate, bazată pe cunoștințe științifice și pe consultarea și participarea sectorului la definirea, punerea în aplicare, gestionarea și evaluarea în comun a politicilor, este soluția optimă de gestionare pentru necesitățile pescuitului la scară mică și oferă cele mai mari stimulente pentru un comportament preventiv în rândul pescarilor;
9. consideră că, în cadrul unei viitoare politici comune în domeniul pescuitului descentralizate și regionale, consiliile consultative regionale (CCR) ar trebui să aibă un rol mult mai important;
10. consideră că este vital să se consolideze rolul comitetelor consultative și să se ia în considerare colaborarea și managementul în comun al resurselor, făcând astfel posibilă păstrarea caracterului acestor comitete, sporindu-le totodată valoarea, astfel încât să devină un forum de management fără competențe decizionale, la care ar participa părțile interesate din sector și ONG-uri, și făcând, de asemenea, posibilă abordarea aspectelor orizontale legate de problema specială a pescuitului artizanal;
11. consideră că impunerea unui model unic de management pentru toate statele membre, cum este cazul concesiunilor de pescuit transferabile (CPT), nu reprezintă o soluție adecvată, având în vedere diversitatea accentuată care caracterizează pescuitul în UE;
12. consideră că este avantajos ca statele membre și/sau a regiunile să dispună de diferite modele de gestionare a pescuitului în cadrul unui sistem voluntar, pe baza căruia să aibă libertatea de a face alegeri specifice în cadrul unei PCP regionalizate;
13. respinge cu fermitate aplicarea obligatorie a CPT pentru orice tip de flotă; consideră că decizia privind adoptarea sau nu a acestui sistem și segmentele de flotă care urmează a participa la acesta ar trebui să fie lăsată la latitudinea statelor membre, de acord cu regiunile competente, ținând cont de diversitatea situațiilor și de opiniile părților interesate; consideră că statele membre pot deja introduce un sistem de concesiuni de pescuit transferabile în legislația lor națională;
14. atrage atenția asupra faptului că sistemul de CPT nu poate fi considerat drept o măsură infailibilă pentru rezolvarea problemelor legate de pescuitul excesiv și de capacitățile excedentare; subliniază faptul că o abordare bazată pe reglementare, prin care să se realizeze ajustările necesare ale capacității de pescuit, reprezintă în toate cazurile o alternativă posibilă la o abordare bazată pe piață;
15. consideră că, odată stabilite obiectivele generale de gestionare, ar trebui să se acorde statelor membre și regiunilor competente flexibilitatea de a decide cu privire la cele mai adecvate modalități de management pentru atingerea acestor obiective în cadrul regionalizării, în special în ceea ce privește dreptul de acces la resursele piscicole, luând în considerare particularitățile flotelor, sectorului pescuitului și resurselor;
16. ia act de importanța asigurării implicării tuturor părților interesate în dezvoltarea politicilor privind pescuitul de coastă la scară mică și pescuitul artizanal;
17. atrage atenția asupra importanței luării în considerare nu doar a cantității flotelor, ci și a impactului cumulativ asupra resurselor, precum și a selectivității și durabilității metodelor de pescuit; consideră că viitoarea PCP ar trebui să stimuleze sporirea sustenabilității flotei din punct de vedere economic, social și al mediului (gradul de întreținere și de siguranță, condițiile de trai, condițiile de muncă, eficiența energetică și depozitarea peștelui etc.), acordând prioritate segmentelor și operatorilor care folosesc tehnici și echipamente de pescuit selective cu un impact mai redus asupra resurselor și mediului marin și care prezintă beneficii mai mari, din punctul de vedere al creării de locuri de muncă și al calității acestora, pentru comunitățile în care își desfășoară activitatea; sprijină un echilibru durabil între protejarea resurselor piscicole existente în regiunile maritime și protejarea structurii socioeconomice locale, care depinde de activitățile de pescuit și de culegere de scoici;
Caracteristicile flotei
18. respinge o reducere generală și nediscriminatorie a capacității flotei și subliniază faptul că, dacă este necesar, nu poate fi adaptată în mod exclusiv și obligatoriu pe baza criteriilor de piață; consideră că aceste adaptări trebuie să se bazeze pe o abordare ecosistemică, în care deciziile specifice legate de gestionarea flotelor de dimensiuni reduse sunt luate la nivel regional, respectând principiul subsidiarității, asigurând un regim de pescuit adaptat, care acordă prioritate accesului la resurse și care protejează flotele de dimensiuni reduse, asigurând implicarea comunităților; solicită efectuarea fără întârziere a unui studiu cu privire la capacitatea flotelor din Uniunea Europeană;
19. respinge o reducere generală a capacității unei anumite flote determinată în mod exclusiv și obligatoriu de criteriile de piață și impusă de aplicarea posibilă și nedorită a concesiunilor de pescuit transferabile;
20. subliniază importanța continuării cercetării în domeniul coeziunii sociale, economice și teritoriale; subliniază că sunt necesare statistici și indicatori la nivel european care să prezinte date fiabile și suficient de pertinente în domeniul socio-economic, științific și cel legat de mediu, inclusiv o evaluare generală a stocurilor de pește și a capturilor, atât privind pescuitul profesional, cât și cel de agrement și solicită punerea la dispoziție a unor resurse suficiente în acest scop; consideră că aceste date ar trebui să reflecte, de asemenea, toate diferențele geografice, culturale și regionale;
21. îndeamnă Comisia să efectueze o evaluare a capacității flotei UE, astfel încât să permită luarea celor mai bune decizii;
22. invită Comisia să monitorizeze și să adapteze plafoanele pentru capacitățile de pescuit ale flotelor statelor membre, astfel încât acestea să fie în conformitate cu date fiabile și să se ia în considerare progresele tehnice;
23. subliniază că gestionarea pescuitului la scară mică devine mai exigentă și ridică mai multe probleme, dat fiind numărul ridicat al navelor implicate și diversitatea tehnicilor și activităților de pescuit; subliniază că disponibilitatea informațiilor este esențială pentru gestionarea eficientă și că sunt necesare informații mai numeroase și mai precise privind pescuitul la scară mică;
24. îndeamnă Comisia să colaboreze cu statele membre, cu consiliile consultative regionale și cu părțile interesate pentru a îmbunătăți caracterizarea pescuitului la scară mică și să cartografieze distribuția sa în UE, utilă în gestionarea activităților de pescuit; îndeamnă în special Comisia, în colaborare cu statele membre, să efectueze un studiu exhaustiv și riguros privind dimensiunile, caracteristicile și distribuția diferitelor segmente ale pescuitului la scară mică, analizând cât se poate de exact locurile, perioadele și modalitățile de pescuit în vederea identificării segmentelor flotei unde există capacitate excedentară și a cauzelor acesteia;
25. subliniază faptul că, în prezent, Comunitatea cofinanțează cel mult 50 % din bugetul pentru colectarea, prelucrarea și distribuirea datelor biologice, buget care este utilizat pentru sprijinirea gestionării bazate pe cunoaștere; în consecință, solicită Comunității să își intensifice eforturile în acest domeniu prin creșterea nivelului maxim admisibil pentru cofinanțare;
26. semnalează necesitatea de a aprofunda înțelegerea situației actuale a pescuitului de agrement și a dezvoltării sale, inclusiv a impactului economic, social și de mediu al acestuia; atrage atenția asupra situațiilor în care pescuitul de agrement își depășește domeniul de aplicare și concurează în mod neloial cu pescuitul profesional în capturarea și comercializarea peștelui, cauzând reducerea cotei de piață la nivel local și regional și scăderea prețurilor pe piață la prima vânzare a peștelui;
Măsuri de sprijin
27. recunoaște că noul FEPAM a fost conceput astfel încât să permită sectoarelor în care își desfășoară activitatea flotele de coastă și artizanale să obțină finanțare; recunoaște că, pe baza cadrului general facilitat de FEPAM, statele membre trebuie să își stabilească prioritățile de finanțare pentru a răspunde problemelor specifice ale acestui segment și pentru a sprijini gestionarea locală durabil a sectoarelor pescuitului în cauză;
28. susține necesitatea menținerii unui fond bazat pe principiul unui sprijin sporit pentru activitățile cofinanțate în regiunile ultraperiferice, precum și a păstrării instrumentelor specifice de compensare a costurilor suplimentare legate de activitățile de pescuit și de distribuția produselor de pescuit, luând în considerare limitele structurale care afectează sectorul pescuitului în aceste regiuni;
29. subliniază faptul că, având în vedere situația precară și declinul anumitor comunități de coastă care depind de pescuit, precum și lipsa alternativelor de diversificare economică, instrumentele, fondurile și mecanismele existente ar trebui să fie consolidate, astfel încât să asigure coeziunea în ceea ce privește ocuparea locurilor de muncă și sustenabilitatea ecologică; consideră că acest lucru ar trebui să fie recunoscut în mod special în cadrul noii politici comune în domeniul pescuitului și al noului cadru financiar multianual; subliniază, de asemenea, necesitatea de a pune accent pe intensificarea cogestiunii și a implicării sectorului pescuitului artizanal în luarea deciziilor, prin promovarea strategiilor locale și regionale și a cooperării transfrontaliere în acest domeniu, cuprinzând proiecte de dezvoltare, cercetare și formare cu finanțare adecvată prin FEPAM, FSE și FEDER;
30. solicită statelor membre să ia în considerare importanța rolului economic, social și cultural al femeilor în industria pescuitului, astfel încât acestea să poată avea acces la prestațiile sociale; semnalează faptul că participarea activă a femeilor la diferitele activități din domeniul pescuitului contribuie, pe de o parte, la păstrarea tradițiilor culturale și a practicilor specifice și, pe de altă parte, la supraviețuirea comunităților, garantând astfel protecția diversității culturale a acestor regiuni;
31. consideră că normele privind punerea în aplicare a viitorului FEPAM ar trebui să facă posibilă finanțarea unor acțiuni, îndeosebi în următoarele domenii:
–
îmbunătățirea condițiilor de siguranță, de trai și de muncă la bordul navelor, precum și a celor de depozitare a capturilor, precum și sporirea sustenabilității economice și din punctul de vedere al mediu (selectarea tehnicilor, eficiența energetică etc.), fără a mări capacitatea lor de pescuit;
–
investițiile în echipamente de pescuit mai sustenabile;
–
promovarea implicării pe termen lung a tinerilor în activitățile de pescuit, printr-un regim special de stimulare, ca răspuns la provocările cu care se confruntă sectorul în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și sustenabilitatea și prin fonduri de sprijin destinate noilor întreprinderi pentru a asigura implicarea unei noi generații de pescari în pescuitul la scară mică;
–
construirea de porturi de pescuit specializate, cu facilități specifice de debarcare, depozitare și vânzare a produselor pescărești;
–
acordarea de sprijin asociațiilor, organizațiilor și cooperativelor profesionale din cadrul sectorului;
–
promovarea unor politici de calitate;
–
coeziunea structurii sociale și economice a comunităților costiere cu nivelul cel mai ridicat de dependență de pescuitul la scară mică, acordând o atenție specială regiunilor ultraperiferice în vederea stimulării dezvoltării acestor regiuni de coastă;
–
sprijinirea practicilor durabile de culegere a scoicilor asigurând, printre altele, acordând asistență persoanelor care desfășoară această activitate, multe dintre ele fiind femei, și care suferă de boli profesionale specifice;
–
sprijinirea promovării și comercializării produselor pescărești artizanale și a produselor de acvacultură extensivă prin crearea unei etichete europene care să distingă și să identifice produsele europene artizanale din pește și din moluște și crustacee, cu condiția ca acestea să respecte bunele practici în materie de sustenabilitate și principiile politicii comune în domeniul pescuitului;
–
sprijinirea campaniilor de educare și de comercializare pentru a informa consumatorii și tinerii cu privire la importanța consumului de pește provenit din activități de pescuit la scară mică, inclusiv cu privire la efectele sale pozitive asupra economiei locale și asupra mediului;
–
acordarea de finanțare din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, astfel încât femeile să aibă acces cu mai multă ușurință la sectorul pescuitului, prin reproiectarea acestuia și prin asigurarea unor facilități corespunzătoare (cum ar fi vestiare pe nave sau în porturi);
–
sprijinirea asociațiilor de femei, cum ar fi cel care confecționează plase de pescuit, lucrătoarele portuare și împachetatoarele;
–
formarea profesională, în special pentru femeile care lucrează în sectorul pescuitului, pentru a facilita accesul acestora la funcții tehnice și de conducere în domeniu;
–
valorificarea rolului femeilor în domeniul pescuitului, în special prin acordarea de sprijin activităților desfășurate pe uscat, lucrătorilor care activează în acest domeniu și activităților asociate pescuitului, în amonte sau în aval;
32. subliniază că accesul la fondurile din viitorul FEPAM ar trebui să favorizeze mai degrabă proiecte cu soluții integrate care să aducă beneficii comunităților de coastă în ansamblu, și nu proiecte care să aducă beneficii unui număr mic de operatori; consideră că accesul la fondurile FEPAM ar trebui să fie garantat pentru pescari și familiile lor, nu doar pentru proprietarii de nave;
33. subliniază că organizarea comună a piețelor (OCP) pentru produsele pescărești și de acvacultură ar trebui să contribuie la asigurarea unei performanțe superioare a pescuitului la scară mică, la stabilitatea piețelor, la îmbunătățirea comercializării produselor pescărești și la creșterea valorii lor adăugate; își exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea eliminării instrumentelor publice existente în materie de reglementare a piețelor, a organismelor publice de reglementare și a metodelor de sprijin pentru depozitarea pe uscat și solicită o reformă ambițioasă, care să consolideze instrumentele organizării comune a piețelor, pentru a-și atinge obiectivele;
34. propune crearea unei etichete europene ca recompensă pentru produsele obținute din pescuitul la scară mică care respectă principiile PCP, în vederea încurajării bunelor practici;
35. susține crearea unor mecanisme care să asigure recunoașterea așa-numitelor externalități generate de pescuitul la scară mică, neremunerate de piață, atât la nivelul mediului, cât și la nivelul coeziunii economice și sociale a comunităților costiere;
36. consideră importantă promovarea unei distribuiri echitabile și corespunzătoare a valorii adăugate în cadrul întregului lanț de valori;
37. solicită monitorizarea strictă și certificarea produselor pescărești importate din țări terțe pentru a garanta că acestea provin dintr-un pescuit sustenabil și că îndeplinesc aceleași cerințe pe care trebuie să le respecte producătorii din Uniune (de exemplu, cu privire la etichetare, la trasabilitate, la reglementările fitosanitare și la dimensiunile minime);
38. sprijină crearea (în cadrul FEPAM sau al altor instrumente) a unor mecanisme specifice și temporare de sprijin, care să fie puse în aplicare în situații de urgență, de exemplu, în cazul dezastrelor naturale sau cauzate de om (scurgerile de petrol, poluarea apelor etc.), oprirea activităților de pescuit ca urmare a planurilor de refacere sau restructurare a stocurilor sau creșterea bruscă pe termen scurt a prețurilor la combustibili;
39. solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a se asigura că femeile beneficiază de o remunerație egală, precum și de alte drepturi sociale și economice, inclusiv de o asigurare, care să acopere riscurile la care acestea sunt expuse ca urmare a activităților desfășurate în sectorul pescuitului, și de recunoașterea ca boli profesionale a afecțiunilor specifice;
40. recunoaște că interzicerea temporară a pescuitului, cunoscută, de asemenea, ca perioadă de repaus biologic, reprezintă un mijloc important și atestat de conservare a resurselor piscicole și un instrument esențial pentru gestionarea sustenabilă a activităților de pescuit specifice; recunoaște că impunerea unor interdicții asupra pescuitului în timpul fazelor critice specifice din ciclul de viață al unei specii permite ca stocurile să se dezvolte într-un mod care este compatibil cu pescuitul în afara perioadei de repaus; susține că, în aceste condiții, compensarea financiară a pescarilor în cursul perioadei de inactivitate, și anume prin FEPAM, este echitabilă și necesară;
41. solicită Comisiei și statelor membre să analizeze modurile de discriminare pozitivă a pescuitului la scară mică în defavoarea pescuitului la scară largă și flotelor mai intens industrializate, asigurând gestionare eficientă și durabilă a pescuitului în ansamblu; consideră că separarea spațială a diferitelor tehnici de pescuit, stabilind astfel regiunile rezervate exclusiv pescuitului la scară mică, reprezintă una dintre opțiunile care merită analizate;
42. invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a stimula și obține o recunoaștere la scară mai largă, atât din punct de vedere juridic, cât și social, a activității femeilor în sectorul pescuitului și pentru a garanta că femeile care lucrează cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă în întreprinderile familiale sau care își ajută soții și contribuie astfel la sustenabilitatea economică proprie și a familiei beneficiază de recunoaștere legală sau că li se acordă beneficii sociale echivalente cu cele de care se bucură persoanele care desfășoară activități independente, în special prin aplicarea Directivei 2010/41/UE și pentru a le garanta drepturile sociale și economice, inclusiv egalitatea salarială, dreptul la indemnizația de șomaj în caz de întrerupere (temporară sau definitivă) a activității, dreptul la pensie, reconcilierea vieții profesionale cu viața privată, accesul la concediul de maternitate, accesul la asigurările sociale și la serviciile sanitare gratuite și la protecția securității și sănătății la locul de muncă, precum și alte drepturi sociale sau economice, inclusiv asigurări care să acopere riscurile care apar pe mare;
43. își exprimă sprijinul pentru menținerea regimului de acces special în zona de 12 mile marine pentru activitățile de pescuit la scară mică;
44. consideră necesară implicarea pescuitului la scară mică, în special, în schimburile legate de amenajarea spațiului în cadrul zonei de 12 mile marine, unde utilizările sunt, în general, mai numeroase – deseori, aceeași zonă în care se desfășoară activități de pescuit găzduiește turbine eoliene offshore, activități de extracție de agregate și zone marine protejate;
45. atrage atenția că este necesară o mai mare implicare și participare a persoanelor care desfășoară activități de pescuit la scară mică în gestionarea, definirea și punerea în aplicare a politicilor în domeniul pescuitului; subliniază importanța acordării unui sprijin mai mare grupurilor și organizațiilor profesionale de pescari care doresc să împartă responsabilitatea pentru aplicarea PCP, în vederea descentralizării în continuare a acestei politici. îndeamnă toți operatorii din sectorul pescuitului la scară mică fie să se alăture organizațiilor de producători existente, fie să constituie noi organizații de producători;
o o o
46. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, guvernelor statelor membre, precum și consiliilor consultative regionale.
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iulie 2011 privind dimensiunea externă a politicii comune în domeniul pescuitului („Comunicarea”) (COM(2011)0424),
– având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 10 decembrie 1982 (UNCLOS),
– având în vedere Acordul din 1995 de punere în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 referitoare la conservarea și gestionarea stocurilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori;
– având în vedere Codul de conduită pentru un pescuit responsabil al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), adoptat în octombrie 1995 la Conferința FAO („Codul de conduită”),
– având în vedere Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu, adoptată în iunie 1998 la Aarhus,
– având în vedere Planul de acțiune internațional al FAO pentru gestionarea capacității de pescuit, aprobat de Consiliul FAO în noiembrie 2000 (IPOA-Capacitate),
– având în vedere raportul FAO privind situația pescuitului și acvaculturii mondiale în 2010,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat („Regulamentul INN”)(1) și Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare și accesul navelor țărilor terțe în apele comunitare, („Regulamentul privind autorizațiile de pescuit”)(2),
– având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului („Regulamentul de bază”) (COM(2011)0425),
– având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la combaterea pescuitului ilegal la nivel mondial – rolul UE(3),
– având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2010 referitoare la Cartea verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului(4),
– având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la pregătirile pentru importul de produse pescărești și de acvacultură în UE în perspectiva reformei PCP(5),
– având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la Acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului dintre Uniunea Europeană și Mauritania(6),
– având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la viitorul Protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute în Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Regatul Maroc(7),
– având în vedere concluziile adoptate în cadrul Consiliului pentru Agricultură și Pescuit din 19 și 20 martie 2012 privind dimensiunea externă a PCP,
– având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru comerț internațional (A7-0290/2012),
A. întrucât două treimi din oceanele din lume se află în afara jurisdicțiilor naționale, orice regim juridic cuprinzător și exhaustiv pentru gestionarea pescuitului trebuind să se bazeze pe Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 și pe instrumentele juridice relevante; întrucât gestionarea durabilă a pescuitului este de importanță strategică pentru comunitățile dependente de pescuit și pentru securitatea alimentară;
B. întrucât, potrivit celei mai recente evaluări a FAO, 85 % din puținele stocuri mondiale de pește pentru care există informații disponibile sunt exploatate în întregime sau supraexploatate, chiar dacă raportul FAO din anul 2010 evidențiază progrese în refacerea stocurilor supraexploatate și a ecosistemelor marine din lume, ca urmare a aplicării unor bune practici de gestionare;
C. întrucât UE face parte dintre puținii actori importanți care au o prezență puternică și desfășoară activități însemnate în toate oceanele planetare, prin activități ale flotei, prin investiții de către resortisanți ai UE, prin acorduri bilaterale și prin participarea la toate organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), încurajând totodată bunele practici și respectarea drepturilor omului;
D. întrucât UE este una dintre cele mai importante piețe pentru produsele din pește și cel mai mare importator mondial de produse obținute din pescuit, consumând 11 % din producția mondială de pește în termeni de volum și importând 24 % din produsele de pescuit în termeni de valoare, chiar dacă realizează doar 8 % din capturile la nivel mondial (2 % dacă ne referim la apele exterioare),
E. întrucât contingentele ORGP s-au bazat în principal pe capturile istorice, fapt ce a condus la accesul preferențial al țărilor dezvoltate la stocurile globale de pește; întrucât acestea trebuie să țină seama în prezent de pescuitul de către comunitățile costiere în curs de dezvoltare care depind de generații de resursele halieutice adiacente, fapt ce trebuie respectat de către UE;
F. întrucât UE trebuie să încerce să obțină o anumită coerență a politicii de dezvoltare în temeiul articolului 208 alineatul (1) din TFUE conform căruia „Uniunea trebuie să țină seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare în momentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”;
G. întrucât UE trebuie să aplice în mod egal toate celelalte politici ale sale în raport cu țările nemembre - inclusiv obiectivele politicii privind pescuitul, sănătatea, ocuparea forței de muncă, mediul și politica externă și îndeplinirea strategiei europene 2020 - într-un mod consecvent și coordonat;
H. întrucât, pentru a asigura un pescuit sustenabil, în multe cazuri, datele privind stocurile de pește din care pescuiește UE trebuie îmbunătățite, în ceea ce privește situația acestora și pentru a asigura disponibilitatea informațiilor privind eliminările totale efectuate de flotele locale și alte flote ale țărilor terțe;
I. întrucât vor fi necesare studii științifice riguroase pentru a vedea în ce zone există sau poate exista o supracapacitate a flotelor;
J. întrucât PCP trebuie să reprezinte un instrument care să îi permită Uniunii Europene să se constituie, la nivel mondial, într-un exemplu privind o activitate responsabilă în domeniul pescuitului și o bună promovare a îmbunătățirii gestiunii internaționale a zonelor de pescuit, aplicând standardele europene de gestionare a flotei;
K. întrucât UE trebuie să își asume o responsabilitate fundamentală în mobilizarea comunității internaționale în vederea combaterii pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);
1. salută Comunicarea Comisiei și numeroasele propuneri pozitive pe care le include pentru încurajarea sustenabilității activităților de pescuit și a activităților asociate ale UE în afara apelor UE, inclusiv a regiunilor ultraperiferice; consideră, cu toate acestea, că sfera de aplicare a documentului nu este suficient de largă, fiind prea concentrată pe acorduri bilaterale și organizații multilaterale, și că ar trebui să abordată într-o manieră integrată problematica celorlalte activități care urmăresc obținerea de produse destinate pieței UE;
2. insistă asupra necesității ca UE să lucreze în temeiul coerenței politicii Uniunii, în vederea îmbunătățirii guvernării pescuitului la nivel internațional;
3. consideră că coordonarea politicii exterioare cu politica de cooperare este deosebit de importantă în vederea încheierii unor acorduri privind pescuitul durabil și a generării sinergiilor necesare pentru a contribui, într-o manieră mai eficace, la dezvoltarea țărilor terțe asociate;
4. consideră că dimensiunea pieței UE a produselor obținute din pescuit și domeniul geografic al activităților navelor sub pavilioane din UE și ale navelor deținute de UE impun un nivel ridicat de responsabilitate al Uniunii, pentru a asigura că amprenta ecologică și impactul socioeconomic al pescuitului desfășurat în cadrul său sunt sustenabile, furnizând produse pescărești de înaltă calitate consumatorilor din Europa și din alte țări în care este comercializat peștele capturat în Europa și contribuind la rețeaua economică și socială a comunităților de pescuit costier, atât în interiorul UE, cât și în alte părți;
5. consideră că pescuitul, în funcție de interesele UE din interiorul și exteriorul apelor UE, și produsele pescărești destinate pieței UE ar trebui să aibă la bază aceleași standarde în termeni de sustenabilitate ecologică și socială și de transparență și că aceste principii trebuie apărate și impuse țărilor terțe, atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral; consideră că interdicția ar trebui să se aplice acelorași specii, prin monitorizarea de către observatori și cu ajutorul echipamentelor de supraveghere noi, aplicând derogările adecvate pentru a evita creșterea prețului pentru produsele consumate la nivel local;
6. reamintește nevoia de coerență a politicilor UE cu obiectivele privind dezvoltarea, astfel cum se prevede la articolul 208 din TFUE; observă că această coerență necesită coordonarea atât în cadrul Comisiei, cât și în cadrul guvernelor statelor membre și între Comisie și guvernele statelor membre individuale;
7. reiterează faptul că, în vederea îmbunătățirii coerenței în deciziile sale, acțiunile UE trebuie să integreze aspecte referitoare la politica comercială, sanitară, de ocupare a forței de muncă, de vecinătate, de mediu și politica externă și la ducerea la îndeplinire a Strategiei Europa 2020;
8. reamintește că IPOA-Capacitate (Planul de acțiune internațional privind gestionarea capacității de pescuit) a obligat UE ca, până cel târziu în 2005, să dezvolte și să implementeze un sistem de gestionare a capacității de pescuit; solicită Comisiei să explice motivul pentru care aceasta pare să continue adoptarea unor strategii contradictorii în ceea ce privește gestionarea capacității, propunând o înghețare a anumitor ORGP, concomitent cu eliminarea limitelor principale de reglementare a capacității în cadrul flotelor UE; solicită Comisiei să promoveze mecanisme bilaterale și multilaterale pentru ajustarea capacității de pescuit la resursele disponibile, care sunt identificate drept necesare pentru o exploatare sustenabilă a resurselor de către toate flotele care operează în zonele respective;
9. consideră că obiectivele și principiile dimensiunii externe a PCP ar trebui să fie consacrate în regulamentul de bază;
Dispoziții generale
10. remarcă faptul că menținerea acordurilor în vigoare în domeniul pescuitului și căutarea de noi oportunități de pescuit în țările terțe trebuie să constituie un obiectiv prioritar al politicii externe în domeniul pescuitului, recunoscând faptul că, atunci când flota UE nu mai activează în locurile de pescuit ale unei țările terțe, aceste posibilități de pescuit se redistribuie în mod normal altor flote care au standarde de conservare, gestionare și durabilitate cu mult inferioare celor preconizate și susținute de UE;
11. invită Comisia să sprijine cu claritate principii și obiective clar definite pentru un pescuit sustenabil din punct de vedere economic, social și ecologic în marea liberă și în apele aflate sub jurisdicție națională în cadrul tuturor forumurilor internaționale la care UE este parte și să pună rapid și eficient în aplicare deciziile luate în cadrul acesteia;
12. subliniază faptul că UE ar trebui să dezvolte o strategie specifică în domeniul pescuitului și al gestionării resurselor maritime vii, care să implice toate statele non-europene din zona Mării Mediterane;
13. îndeamnă Comisia să realizeze progrese cu privire la agenda globală și multilaterală de promovare a pescuitului sustenabil și a conservării biodiversității marine, transformând în același timp dialogurile cu țările principale, precum Statele Unite, Japonia, Rusia și China, și cu alte țări cu o prezență puternică în ceea ce privește pescuitul în oceanele lumii, în parteneriate de lucru efective, pentru a aborda chestiuni de importanță majoră, precum eradicarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN), reducerea pescuitului excesiv, precum și a capacității de pescuit a flotelor, dacă este necesar, și consolidarea controlului și guvernării mării libere în conformitate cu principiile UNCLOS și cu alte instrumente relevante;
14. îndeamnă Comisia să promoveze dreptul internațional, în special UNCLOS, precum și participarea la convențiile OIM și să monitorizeze respectarea acestor norme; încurajează Comisia să coopereze cu țările terțe în cadrul tuturor forumurilor adecvate, în special în cadrul ORGP;
15. consideră că UE ar trebui să lanseze o inițiativă la nivelul ONU pentru a stabili un plan global de documentare a trasabilității și a capturilor pentru toate speciile de pești importante comercializate la nivel mondial, fondat pe principiul responsabilității statului și comparabil cu regulamentul IUU, ca instrument principal de consolidare a respectării măsurilor de conservare și de gestionare existente și de combatere a pescuitului INN;
16. solicită Comisiei o rigurozitate sporită în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 privind pescuitul INN, în special în ceea ce privește părțile contractante ale ORGP care nu colaborează în mod activ în vederea stabilirii și aplicării principalelor mecanisme de combatere a pescuitului INN;
17. consideră că UE ar trebui să fie activă în cadrul sistemului ONU, pentru a explora mijloacele comunității globale de a aborda:
–
necesitatea unei guvernări globale mai regionalizate și integrate a oceanelor, în ceea ce privește atât resursele marine vii, cât și celelalte resurse;
–
precum și poluarea și impactul schimbărilor climatice în oceane, inclusiv protecția și reabilitarea oceanelor care au un rol important în calitate de absorbant de CO2;
–
normele sociale și condițiile de muncă;
18. ia act de importanța negocierilor din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind disciplina subvenției în sectorul pescuitului și invită UE să joace un rol mai activ în aceste dezbateri.
19. observă necesitatea creării de mecanisme de promovare a produselor de pescuit cu proveniență durabilă din punct de vedere ecologic și corectă din punct de vedere social, în interiorul și în afara UE;
20. subliniază că unul dintre obiectivele prioritare ale dimensiunii externe a PCP trebuie să fie garantarea viitorului flotelor europene de mare distanță și, în special, în special în măsura în care acestea dețin drepturi de pescuit ce au stat la baza dezvoltării economice și sociale a statelor în care operează;
Acorduri bilaterale în domeniul pescuitului
21. consideră că acordurile bilaterale în domeniul pescuitului sau Acordurile de pescuit sustenabil (APS), astfel cum Comisia propune să fie denumite, negociate între parteneri și implementate în mod echitabil, ar trebui să se bazeze pe exploatarea responsabilă și sustenabilă a resurselor de către navele UE și fie benefice pentru ambele părți, furnizând resurse economice, expertiză tehnică și științifică și sprijin pentru îmbunătățirea gestionării pescuitului și buna guvernare în țara terță, permițând în același timp continuarea activităților de pescuit de către navele UE, care reprezintă o sursă importantă de aprovizionare pentru UE și pentru piețele anumitor țări în curs de dezvoltare atât în ceea ce privește produsele proaspete, cât și produsele prelucrate;
22. solicită ca UE să vizeze încheierea cât mai curând posibil a unor acorduri de cooperare durabilă în domeniul pescuitului cu țările învecinate, prin care UE să asigure finanțare și asistență tehnică în vederea realizării unei politici mai concertate și coerente, în scopul adoptării unei politici armonizate și durabile privind pescuitul în toate bazinele maritime și, prin urmare, în scopul sporirii eficacității PCP în toate regiunile implicate; solicită ca aceste acorduri să fie încheiate în spiritul unei cooperări corecte și echitabile și al respectării drepturilor omului și să aibă drept scop repartizarea în mod corect a responsabilităților între Uniune și țara parteneră respectivă;
23. solicită UE, pentru a îmbunătăți cooperarea cu țările vecine și gestionarea stocurilor comune, să urmărească încheierea unor acorduri de cooperare în domeniul pescuitului sustenabil cu aceste țări, care nu ar trebui să vizeze obținerea de drepturi de pescuit pentru navele UE, ci ar trebui să aibă drept obiectiv furnizarea de finanțare și de asistență tehnică de către UE în schimbul aplicării, în țara terță parteneră, a acelorași norme de gestionare sustenabilă ca în UE sau a unor norme comparabile;
24. reamintește că, pentru evaluarea impactului actualelor acorduri sustenabile în domeniul pescuitului, trebuie realizată o diferențiere corectă între ajutoarele destinate dezvoltării sectorului pescuitului în țările terțe și cele obținute în urma achitării drepturilor de pescuit;
25. cu toate acestea, regretă că acordurile bilaterale ale UE nu au realizat întotdeauna aceste posibile beneficii, evidențiind necesitatea realizării unor evaluări de impact pentru regiunile ultraperiferice, oricând sunt implicate, având în vedere articolul 349 din Tratat și recunoscând în același timp că, de la reforma anterioară, s-a produs o îmbunătățire considerabilă; consideră că evaluarea îmbunătățită a stocurilor, transparența și respectarea obiectivelor, în special a beneficiilor generate pentru populația locală și îmbunătățirea guvernării constituie aspecte esențiale succesul acordurilor;
26. salută intenția Comisiei de a include câteva dispoziții în viitoarele acorduri bilaterale, inclusiv: respectarea principiului de limitare a accesului la resursele care sunt demonstrate științific ca fiind un surplus față de capacitatea capturii statului costier, în conformitate cu dispozițiile UNCLOS; protejarea drepturilor omului, în conformitate cu acordurile internaționale privind drepturile omului; clauza de exclusivitate, cu toate că acestea din urmă trebuie consolidate și formulate uniform în cadrul acordurilor, asigurând în permanență respectarea strictă a principiilor democratice;
27. consideră că acordurile bilaterale ale UE trebuie să respecte nu numai articolul 62 din UNCLOS privind stocurile excedentare, ci și articolele 69 și 70 privind drepturile statelor care nu au ieșire la mare și ale celor dezavantajate din punct de vedere geografic în cadrul regiunii, în special în ceea ce privește nevoile nutriționale și cele socioeconomice ale populațiilor locale;
28. consideră că clauza privind drepturile omului ar trebui introdusă cu caracter nediscriminatoriu și ar trebui să se aplice în mod egal tuturor țărilor, iar nu numai acordurilor în domeniul pescuitului, ci și acordurilor comerciale; consideră că trebuie luate măsuri pentru ca OMC să penalizeze producția acelor țări care încă nu respectă drepturile omului și/sau utilizează forță de muncă infantilă în activitățile de producție din fabricile lor, precum și discriminarea femeilor prin neremunerarea și nerecunoașterea activității și a contribuției lor economice în sectorul pescuitului și acvaculturii;
29. încurajează punerea în aplicare a unei gestionări integrate bazate pe ecosistem în acordurile noi și cele existente;
30. consideră că intensificarea contribuției ce le va reveni întreprinderilor în viitoarele acorduri în domeniul pescuitului trebuie să fie în acord cu o capacitate mai mare de a influența sectorul, prin normele și măsurile tehnice negociate de Comisie în cadrul acestor acorduri;
31. consideră că Regulamentul privind autorizațiile de pescuit ar trebui modificat astfel încât navele sub pavilionul UE care au renunțat temporar să facă parte din registrul statului membru pentru a căuta posibilități de pescuit în alte părți nu trebuie să beneficieze pe o perioadă de 24 de luni de posibilitățile de pescuit conform APS și protocoalelor lor deja în vigoare la momentul radierii navelor din registru, dacă acestea sunt adăugate din nou ulterior în registrul UE; consideră același lucru se aplică schimbării temporare a pavilionului atunci când se desfășoară activități de pescuit în cadrul ORGP;
32. consideră că clauza socială aplicată în prezent ar trebui să fie consolidată pentru a include respectarea Convenției 188 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), a Recomandării 199 a OIM privind munca în domeniul pescuitului, precum și a celor opt convenții fundamentale ale OIM(8) și să se asigure că membrii echipajului cu domiciliul în afara UE și care lucrează la bordul navelor aflate sub pavilionul UE beneficiază de condiții de muncă egale cu cele ale lucrătorilor cu domiciliul în UE;
33. consideră că APS ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă în țările terțe partenere și ar trebui să încurajeze sectorul privat local, cu un accent deosebit asupra pescuitului la scară mică și asupra IMM-urilor și, în acest scop, solicită creșterea ratei de angajare a pescarilor locali și dezvoltarea unor industrii de prelucrare și a unor activități de comercializare locale sustenabile;
34. încurajează Comisia în eforturile sale de a obține date cât mai complete și fiabile din partea statului costier cu privire la cantitatea totală de pește, inclusiv capturi, care există în apele sale, astfel încât să se identifice surplusul și să se prevină supraexploatarea; ia act de faptul că politica UE în domeniul pescuitului și a dezvoltării ar putea promova îmbunătățirile necesare în capacitatea țărilor terțe de a furniza astfel de informații;
35. invită, de asemenea, Comisia și să promoveze o mai mare transparență cu privire la stabilirea nivelului de exploatare a resurselor piscicole din apele aflate sub jurisdicția statelor de coastă.
36. reafirmă că, în conformitate cu principiul respectării legăturii tradiționale dintre comunitățile costiere și apele în care acestea au pescuit de generații, navele UE nu ar trebui să concureze cu pescarii locali pentru aceleași resurse sau pe piețele locale, și că ar trebui facilitată cooperarea între operatorii locali și operatorii UE, subliniind astfel necesitatea unei calculări corecte a surplusului;
37. consideră că UE trebuie să depună eforturi sporite pentru a ajuta țările terțe cu care negociază acordurile bilaterale să furnizeze suficiente date și informații pentru evaluări fiabile ale stocurilor și că asigurarea finanțării europene a unei nave de cercetare științifică în regiunile în care flota UE este activă ar consolida în mod semnificativ analizele științifice privind stocurile de pește, fiind o condiție preliminară pentru orice APS;
38. solicită să se încurajeze în cea mai mare măsură cu putință realizarea de campanii de cercetare de către navele diferitelor statelor membre în zone în care operează flota UE, care să fie realizate în cooperare cu statele de coastă în cauză, inclusiv prin asigurarea accesului pentru cercetătorii științifici locali; solicită o mai bună coordonare între statele membre și Comisie în acest sens și creșterea finanțării, pentru extinderea cercetării științifice în apele exterioare ale UE;
39. consideră că, totodată, eforturile ar trebui să fie sporite pentru a obține datele necesare din partea țărilor terțe cu care UE a încheiat acorduri bilaterale în domeniul pescuitului pentru a evalua eficacitatea acordului și dacă se îndeplinesc condițiile, de exemplu, beneficiul adus populației locale;
40. subliniază importanța grupurilor științifice comune responsabile cu furnizarea de avize științifice privind situația resurselor piscicole pe baza celor mai bune date disponibile pentru a evita pescuitul excesiv, dat fiind faptul că sectorul pescuitului, în special sectorul pescuitului artizanal, joacă un rol important în asigurarea securității alimentare în numeroase țări în curs de dezvoltare; insistă ca aceste grupuri să dispună de resurse financiare, tehnice și umane adecvate pentru îndeplinirea sarcinilor lor și pentru colaborarea cu ORGP;
41. invită Comisia să promoveze consolidarea cooperării științifice și tehnice propuse în cadrul APP, de exemplu prin consolidarea rolului comitetelor științifice mixte; solicită să se depună eforturi în vederea armonizării condițiilor igienico-sanitare între UE și țările terțe;
42. sprijină pe deplin conceptul de decuplare a compensației financiare pentru accesul la resursele de pescuit de sprijinul sectorial pentru dezvoltare; insistă cu tărie ca proprietarii de nave să plătească o parte din costuri echitabilă și bazată pe piață atunci când achiziționează drepturile de acces în cadrul unui acord bilateral în domeniul pescuitului; solicită o analiză detaliată a porțiunii care trebuie plătită de către proprietarii de nave pentru o autorizație de pescuit, care să includă capturile potențiale și costurile de exploatare; consideră că îmbunătățirea controlului sprijinului sectorial este extrem de necesară, inclusiv posibilitatea suspendării plăților în caz de nerespectare a angajamentelor de către statul costier;
43. insistă asupra faptului că fondurile financiare destinate sprijinului sectorial trebuie să fie mai eficiente și să genereze rezultate mai numeroase și mai bune din punctul de vedere al calității, axându-se mai ales pe cercetarea științifică, pe culegerea de date și pe controlul și gestionarea activităților de pescuit;
44. îndeamnă Comisia să se asigure că pachetele de sprijin sectorial din cadrul APS vizează susținerea capacităților administrative și științifice din țările terțe și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, consolidează obiectivele cooperării pentru dezvoltare ale UE și sunt coerente cu planul național de dezvoltare al statului semnatar; solicită ca asemenea pachete să nu se substituie cooperării în domeniul pescuitului prevăzute în alte acorduri sau instrumente de cooperare, ci, mai curând, să o completeze în mod coerent, transparent, eficient și mai adecvat;
45. îndeamnă Comisia să încerce, în cursul negocierilor APS, să se asigure că statul costier alocă o parte minimă din sprijinul sectorial pentru dezvoltare acordat în cadrul APS proiectelor care au drept obiectiv recunoașterea, promovarea și diversificarea rolului femeilor în sectorul pescuitului, asigurând aplicarea principiului egalității de tratament și al egalității de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește în special formarea și accesul la finanțare și împrumuturi;
46. consideră că sprijinul sectorial pentru dezvoltare trebuie avut în vedere pentru luarea unor decizii pertinente în viitor;
47. insistă ca Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea acordurilor bilaterale și să prezinte rapoarte anuale Parlamentului și Consiliului și ca evaluările realizate de experții externi, independenți să fie trimise colegiuitorilor în timp util, înainte de negocierea noilor protocoale, toate aceste documente trebuind să fie publice și să fie disponibile cel puțin în cele trei limbi de lucru ale UE;
48. subliniază necesitatea ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător atât în procesul de pregătire și negociere, cât și în monitorizarea și evaluarea pe termen lung a funcționării acordurilor bilaterale, în conformitate cu dispozițiile TFUE; Parlamentul, la fel ca și Consiliul, ar trebui să fie informat imediat și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii legate de APS, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din TUE și cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE; își reafirmă convingerea că Parlamentul ar trebui să fie reprezentat de observatori în cadrul reuniunilor comitetelor mixte prevăzute de acordurile din domeniul pescuitului și insistă ca societatea civilă, inclusiv reprezentanții sectorului pescuitului atât din UE, cât din țările terțe, să participe, de asemenea, în calitate de observatori la aceste reuniuni;
49. susține lansarea unor audituri științifice pentru evaluarea stocurilor de pește, înainte de negocierea acordurilor și solicită ca statul terț să comunice activitățile de pescuit desfășurate în apele sale de flotele altor țări, pentru ca aceste obiective să fie eficiente;
50. este convins că transparența deplină privind capturile, plățile și implementarea sprijinului sectorial va fi un instrument indispensabil pentru dezvoltarea unui pescuit responsabil și durabil, bazat pe o bună guvernare și pe combaterea utilizării incorecte a sprijinului UE și a corupției;
51. subliniază, totodată, necesitatea îmbunătățirii transparenței, atât pe parcursul negocierii, cât și pe perioada în care acordurile privind pescuitul sunt în vigoare, atât din partea UE, cât și din partea țărilor terțe;
52. insistă ca statele membre să zilnic capturile statelor de coastă și să respecte pe deplin normele aplicabile în apele țărilor partenere;
53. crede cu tărie că ar trebui să se asigure de către Comisie că negocierile cu țările terțe referitoare la noile acorduri sau protocoale la acordurile bilaterale în domeniul pescuitului sunt deschise cu mult înainte de data expirării unor astfel de dispoziții; în acest context, subliniază importanța implicării timpurii a Parlamentului pentru a evita aplicarea provizorie a unor astfel de dispoziții care conduc la un fapt împlinit ireversibil ce nu este în beneficiul UE și nici al țării terțe;
54. consideră că industria europeană de pescuit ar trebui să preia o parte considerabilă a costurilor atunci când achiziționează drepturi de acces la zonele de pescuit din exteriorul UE în cadrul unui acord bilateral sau multilateral în domeniul pescuitului;
55. consideră că ar trebui să existe o abordare regională a negocierii și implementării acordurilor bilaterale ale UE, în special a celor referitoare la flota care se ocupă cu pescuitul de ton și, după caz, o legătură directă clară între termenii pe care îi conțin și măsurile de gestionare și performanța ORGP relevante;
56. se simte obligat să își exprime nemulțumirea față de Comisie, la nivel regional, cu privire la regresul vădit pe care îl înregistrează măsurile referitoare la angajarea marinarilor, acestea revenind la politica nedurabilă, în majoritatea cazurilor, a angajării în funcție de naționalitate, în locul angajării de cetățeni ai țărilor ACP, în general.
57. consideră că ar trebui încheiate acorduri bilaterale care să favorizeze investițiile Uniunii în domeniul pescuitului în acele țări în care nu există în prezent acorduri de asociere, întrucât nu există posibilități de pescuit excedentar și care, astfel, să contribuie la un pescuit durabil; consideră și că în aceste cazuri, coordonarea între fondurile europene pentru dezvoltare și fondurile pentru acorduri bilaterale ar trebui să fie primordială;
Organizații regionale de gestionare a pescuitului (ORGP)
58. invită UE să preia conducerea în consolidarea ORGP, pentru a îmbunătăți performanța acestora, inclusiv prin revizuiri regulate ale organismelor independente, în măsura în care își îndeplinesc obiectivele și pentru a asigura că recomandările făcute în aceste revizuiri sunt implementate rapid și în întregime; îndemnă UE să depună eforturi pentru a asigura că toate ORGP au un comitet de control efectiv al conformității și consideră că toate cazurile clare de nerespectare din partea statelor trebuie să ducă la sancțiuni disuasive, proporționale și nediscriminatorii, inclusiv la reduceri ale contingentelor, ale efortului, ale capacității permise etc.;
59. solicită Comisiei să aloce mai multe resurse bugetare organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, deoarece acestea joacă un rol-cheie în combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat;
60. consideră că UE ar trebui să acționeze în direcția îmbunătățirii sistemului decizional în cadrul ORGP, pentru a depăși abordarea de tip „cel mai mic numitor comun”, la care se poate ajunge printr-un consens, recunoscând totodată că este necesar să se organizeze dezbateri înainte de a recurge la vot în cazul în care nu se poate ajunge la un consens; consideră că ar trebui promovate planurile multianuale;
61. consideră că Uniunea trebuie să își coordoneze mai bine politicile de dezvoltare și în domeniul pescuitului și să se implice în dialoguri și parteneriate sistematice, pe termen lung și în profunzime, cu state costiere, de pavilion și de piață pentru a realiza o mai bună gestionare a pescuitului și a asigura securitatea alimentară la nivel mondial;
62. invită Comisia să ia inițiativa pentru a promova crearea unei rețele cuprinzătoare de acoperire a ORGP, astfel încât întreg pescuitul în marea liberă să fie gestionat în mod eficient prin abordări ecosistemice și preventive, pentru a asigura conservarea resurselor; în acest sens, își reafirmă sprijinul pentru crearea de noi ORGP noi acolo unde nu există niciuna, precum și pentru o creștere a competenței ORGP existente sau o revizuire a convențiilor lor;
63. constată că o consecință a schimbărilor climatice și a modificărilor produse în distribuția speciilor este disponibilitatea unor zone noi de pescuit în apele arctice; consideră că UE ar trebui să întreprindă inițiative pentru a asigura că operațiunile de pescuit sunt gestionate în mod eficient (de către ORGP existente sau de cele nou-înființate) în vederea gestionării și conservării sustenabile a stocurilor în aceste ape; consideră că pescuitul ar trebui să fie restricționat pentru a permite efectuarea unor evaluări științifice ale stocurilor arctice și ale activităților de pescuit care pot exploata în mod sustenabil aceste resurse;
64. constată că Marea Neagră ar profita de pe urma unei noi ORGP și invită Comisia să propună crearea acesteia;
65. consideră că ORGP trebuie să dezvolte sisteme de gestionare, menite să mențină stocurile la un nivel superior randamentului maxim sustenabil al resurselor, care să asigure o alocare echitabilă și corectă a resurselor, bazată pe criterii sociale și de mediu transparente, precum și pe cel al capturilor istorice, incluzând astfel drepturile /aspirațiile legitime ale statelor în curs de dezvoltare, precum și așteptările flotelor care au pescuit până în prezent în mod sustenabil în aceste ape și asigurând în același timp aplicarea integrală a măsurilor de gestionare și conservare de către toți membrii;
66. se opune cu fermitate promovării de către UE a adoptării sistemelor de concesiuni transferabile de pescuit (CTP) în ORGP; consideră că adoptarea unor sisteme de gestionare pe baza drepturilor în cadrul ORGP nu ar trebui să pună în pericol mijloacele de trai ale comunităților pescărești din țările în curs de dezvoltare;
67. consideră că implicarea tuturor părților afectate, de la conceperea politicilor, până la punerea în aplicare a acestora va conduce la o bună guvernare;
68. solicită realizarea unei evaluări adecvate a capacității de pescuit a flotelor UE autorizate să pescuiască în exteriorul apelor UE, utilizând indicatori fiabili ai capacității navelor de a captura pește și luând în considerare progresele tehnologice și pe baza recomandărilor Consultării tehnice din 1999 a FAO privind măsurarea capacității de pescuit(9); consideră că UE ar trebui să identifice acele ORGP în care există probleme de supracapacitate și să asigure înghețarea capacității flotelor, acordând prioritate drepturilor statelor costiere;
Alte aspecte ale dimensiunii externe
69. consideră că, deși activitățile întreprinderilor UE în exterior ar putea depăși dimensiunea externă a PCP, activitățile comerciale și acordurile private între proprietarii de nave din UE și țările terțe, de exemplu, încheiate de multe ori în cadrul politicilor bilaterale de cooperare, trebuie respectate și protejate în mod legitim, atât timp cât se desfășoară într-un cadru legal din punct de vedere internațional;
70. consideră că investițiile europene externe în domeniul pescuitului trebuie incluse în dimensiunea externă a PCP, ca o a treia componentă, împreună cu acordurile în domeniul pescuitului și ORGP, și că PCO ar trebui să încurajeze investițiile externe sustenabile în pescuit;
71. consideră că PCP trebuie să promoveze strategiile de responsabilitate socială corporativă, astfel încât să ne asumăm pe deplin responsabilitatea socială, în sensul Strategiei UE 2011-2014 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor;
72. consideră că informațiile privind acordurile private între proprietarii de nave din UE și țările terțe, precum și asociațiile în participațiune din țări terțe, inclusiv numărul și tipul de nave care funcționează conform acestor acorduri și asociații în participațiune, precum și capturile acestora, trebuie furnizate în continuare Comisiei de către statul membru și ar trebui făcute disponibile public, în conformitate cu normele de protecție a datelor cu caracter personal și a datelor comerciale, astfel cum se prevede în Regulamentul privind autorizațiile de pescuit;
73. încurajează UE să promoveze o agendă globală și multilaterală care să implice responsabilitatea în desfășurarea unei activități durabile în domeniul pescuitului;
74. solicită Comisiei și statelor membre să ia serios în considerare metodele de crearea a unor stimulente puternice pentru ca navele care arborează un pavilion al UE să rămână în registrul UE, cu excepția cazului în care sunt reînregistrate sub pavilionul unor state cu reputație bună în toate ORGP relevante; consideră că cel mai bun mod de a atinge acest obiectiv este acela de a asigura o concurență loială între pavilioanele UE și pavilioanele statelor din afara UE impunând respectarea acelorași standarde în ceea ce privește sustenabilitatea ecologică și socială de către țările terțe, atât bilateral, cât și multilateral, precum și utilizarea de măsuri legate de piață;
75. își exprimă impaciența față de Comisie care nu a adăugat pe lista INN a UE, alte nave decât cele enumerate de ORGP și nici nu a propus o listă a țărilor necooperante, în pofida faptului că Regulamentul INN a intrat în vigoare de mai bine de doi ani și solicită insistent ca acest lucru să se realizeze în cel mai scurt timp posibil; insistă asupra necesității solicitării de sprijin din partea principalilor noștri parteneri, în scopul eradicării pescuitului INN în toate oceanele;
76. insistă ca mai degrabă Comisia decât țările terțe să aibă competența de a acorda certificate fitosanitare navelor țării terțe care să permită exportul direct de produse obținute din pescuit în UE;
77. reamintește necesitatea de a gestiona plafoanele capacității de pescuit a flotei comunitare externe în mod diferențiat, în funcție de ORGP, și de a lua în considerare contextul diferit în care operează acest segment al flotei;
78. încurajează băncile și celelalte instituții de creditare ca, înainte de a acorda accesul la capital, să includă și evaluarea sustenabilității economice, sociale și de mediu a activităților și nu doar profitabilitatea acestora pe termen scurt;
79. consideră că politica comercială a UE ar trebui să contribuie și la asigurarea unui pescuit sustenabil în întreaga lume, prin promovarea aderării la convențiile și acordurile internaționale relevante privind administrarea pescuitului în cadrul acordurilor comerciale preferențiale;
80. invită Comisia să asigure consolidarea unui comerț cu pește echitabil, transparent și sustenabil în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ale UE;
81. consideră că, în același timp, ar trebui prevăzute stimulente pentru ca țările terțe care nu împărtășesc standardele UE să adopte bunele practici și, după caz, să stabilească măsurile comerciale, ca o interdicție a importurilor de produse de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) și de produse de pescuit și acvacultură fabricate fără respectarea drepturilor omului, precum și convențiile Organizației Națiunilor Unite privind munca (OIM) și navigarea (OMI);
82. îndeamnă Comisia să stimuleze cooperarea internațională împotriva pescuitului INN, analizând fezabilitatea integrării celorlalte două țări care, împreună cu UE, constituie principalele piețe de pește din lume, respectiv Statele Unite și Japonia, astfel încât această acțiune comună să se poată realiza prin aplicarea unui număr unic de identificare tuturor navelor și să se asigure trasabilitatea totală a produsului, într-o manieră complet transparentă;
83. subliniază faptul că, încălcarea gravă și sistematică de către o țară parteneră a obiectivelor, adoptate de ORGP sau de oricare acord internațional la care UE este parte, privind conservarea și gestionarea resurselor piscicole poate conduce la o retragere temporară a tarifelor preferențiale; invită Comisia să prezinte periodic Parlamentului rapoarte privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la conservarea și gestionarea resurselor piscicole incluse în propunerea sa privind sistemul revizuit de preferințe tarifare generalizate (SPG);
84. consideră că UE trebuie să se asigure că produsele importate prin comerțul internațional respectă norme și reglementări identice celor aplicabile produselor UE;
85. invită Comisia să asigure că peștele și produsele obținute din pescuit din țările terțe îndeplinesc aceleași condiții sanitare și de igienă și provin din activități de pescuit sustenabil pentru a crea, prin urmare, condiții echitabile de concurență între pescuitul în UE și pescuitul în țările din afara UE;
86. invită Comisia să simplifice în continuare politica UE în ceea ce privește obiectivele politicilor de dezvoltare, comercială și în domeniul pescuitului;
87. insistă că acordurile comerciale bilaterale și multilaterale negociate de UE ar trebui:
–
să fie însoțite de evaluări privind impactul economic, social și ecologic cu privire la pericolul supraexploatării resurselor, atât pentru țările terțe, cât și pentru statele membre, ținând seama de rețelele deja crete de acordurile preexistente,
–
să respecte regulile de origine,
–
să impună trasabilitatea produsului pentru a asigura că provine din pescuitul legal și sustenabil,
–
să nu submineze Regulamentul INN sau alte dispoziții ale PCP,
–
să includă dispoziții care să asigure că doar produsele pescărești care provin din activități de pescuit bine gestionate sunt comercializate,
–
să nu conducă la o dezvoltare a comerțului pe baza supraexploatării și a diminuării resurselor;
–
să nu permită intrarea pe piața UE a produselor obținute din capturi nesustenabile;
–
să includă dispoziții de suspendare și de revizuire a plății contribuției financiare, precum și dispoziții privind suspendarea punerii în aplicare a protocolului în cazul în care se încalcă elemente esențiale și fundamentale privind drepturile omului, astfel cum se prevede, de exemplu, la articolul 9 din Acordul de la Cotonou sau în caz de nerespectare a Declarației OIM privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă;
88. reamintește că, din cauza legislațiilor diferite a majorității partenerilor comerciali ai UE, chestiunea regulilor de origine și cumularea acestora reprezintă probleme controversate și sensibile în cadrul negocierilor comerciale; prin urmare, invită Comisia să acorde acestora o atenție sporită și să negocieze soluții echilibrate care să nu defavorizeze sectorul pescuitului din UE;
89. salută propunerile Comisiei referitoare la măsurile legate de comerț, cum ar fi aplicarea de restricții la importurile de pește și de produse pescărești pentru țările care permit pescuitul nesustenabil, asigurând totodată compatibilitatea acestora cu normele OMC;
90. invită UE să elaboreze și să pună în aplicare strategii regionale la nivelul oceanelor și al mărilor, mai ales al celor în care activitățile de pescuit sustenabil pot fi garantate doar printr-o cooperare internațională;
o o o
91. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Convenția privind munca forțată, 1930 (nr. 29), Convenția privind libertatea sindicală și protecția dreptului sindical, 1948 (nr. 87), Convenția privind dreptul de organizare și negociere colectivă, 1949 (nr. 98), Convenția privind egalitatea de remunerare, 1951 (nr. 100), Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105), Convenția privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și al exercitării profesiei, 1958 (nr. 111), Convenția privind vârsta minimă de încadrare în muncă, 1973 (nr. 138), Convenția privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor, 1999 (nr. 182);
– având în vedere articolele 10 și 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
– având în vedere Actul privind alegerea membrilor Parlamentul European prin vot universal direct, anexat la Decizia Consiliului din 20 septembrie 1976, astfel cum a fost modificată(1),
– având în vedere Declarația Comisiei din 22 noiembrie 2012 privind alegerile pentru Parlamentul European din 2014,
– având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât cetățenii sunt reprezentați direct, la nivelul Uniunii, de deputații din Parlamentul European;
B. întrucât partidele politice de la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii;
C. întrucât Președintele Comisiei Europene este ales de Parlament pe baza unei propuneri a Consiliului European, hotărând cu majoritate calificată, care trebuie să ia în considerare rezultatele alegerilor pentru Parlament și care trebui să fi avut consultări adecvate înainte de a face propunerea de numire;
D. întrucât Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în fața Parlamentului European;
E. întrucât Parlamentul nou-ales are nevoie de suficient timp pentru a se organiza înainte de alegerea Președintelui Comisiei;
F. întrucât, pentru ca noua Comisie să fie pregătită să își asume atribuțiile la 1 noiembrie 2014, alegerea Președintelui Comisiei ar trebui să aibă loc în cadrul sesiunii de constituire a Parlamentului din iulie 2014;
G. întrucât Parlamentul votează aprobarea numirii întregului colegiu de comisari după ce a audiat candidații propuși de Consiliu de comun acord cu Președintele ales, pe baza sugestiilor statelor membre;
1. îndeamnă partidele politice europene să propună candidați pentru președinția Comisiei și se așteaptă ca acești candidați să joace un rol important în campania electorală parlamentară, în special prin inițiativa de a-și prezenta personal programul în toate statele membre ale Uniunii; subliniază importanța consolidării legitimității politice atât a Parlamentului, cât și a Comisiei prin conectarea mai directă a alegerii lor la opțiunile electoratului;
2. solicită ca cât mai mulți membri cu putință ai următoarei Comisii să fie aleși dintre deputații în Parlamentul European, reflectând astfel echilibrul dintre cele două foruri legislative;
3. invită următorul președinte al Comisiei să facă în așa fel încât în Comisia Europeană să se ajungă la o reprezentare echilibrată a femeilor și bărbaților; recomandă ca fiecare stat membru să propună atât un candidat de sex feminin, cât și unul de sex masculin pentru următorul colegiu al comisarilor;
4. consideră, având în vedere noul sistem de alegere a Comisiei Europene introdus de Tratatul de la Lisabona și schimbarea relației dintre Parlament și Comisie care decurge din acesta începând cu alegerile din 2014, că majoritățile relative din Parlament vor avea o importanță crucială pentru stabilitatea procedurilor legislative ale Uniunii și buna funcționare a executivului său, motiv pentru care solicită statelor membre să stabilească în legea lor electorală, în conformitate cu articolul 3 din Actul privind alegerea reprezentanților Adunării legislative prin sufragiu universal direct, praguri minime adecvate și proporționale pentru alocarea locurilor, astfel încât să se reflecte în mod corespunzător opțiunile cetățenilor exprimate la alegeri, menținându-se, totodată, funcționalitatea Parlamentului;
5. solicită Consiliului să consulte Parlamentul cu privire la organizarea alegerilor fie în perioada 15-18 mai, fie în perioada 22-25 mai 2014;
6. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.
Decizia Consiliului 76/787/CECO, CEE, Euratom (JO L 278, 8.10.1976, p.1), astfel cum a fost modificată prin Decizia Consiliului 93/81/Euratom, CECO, CEE (JO L 33, 9.2.1993, p.15) și prin Decizia Consiliului 2002/772/CE, Euratom (JO L 283, 21.10.2002, p. 1).
Situaţia drepturilor omului în Iran, în special execuţiile în masă şi decesul recent al blogger-ului Sattar Beheshti
217k
25k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la situația drepturilor omului din Iran, în special la execuțiile în masă și la moartea recentă a autorului de blog Sattar Beheshti (2012/2877(RSP))
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cele legate de drepturile omului,
– având în vedere declarația din 23 octombrie 2012 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) privind zece execuții care au avut loc recent în Iran,
– având în vedere declarația din 11 noiembrie 2012 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR cu privire la moartea autorului iranian de blog Sattar Beheshti în timp ce se afla în detenție,
– având în vedere raportul din 13 septembrie 2012 al Raportorului special al ONU pentru situația drepturilor omului din Iran,
– având în vedere eliberarea din închisoare a pastorului Youcef Nadarkhani în septembrie 2012,
– având în vedere Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 62/149 din 18 decembrie 2007 și nr. 63/168 din 18 decembrie 2008 referitoare la instituirea unui moratoriu asupra aplicării pedepsei cu moartea,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC), Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CEDR) și Convenția privind drepturile copilului (CDC), la care Iranul este parte,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât situația actuală a drepturilor omului din Iran se caracterizează prin încălcări sistematice și persistente ale drepturilor fundamentale; întrucât apărătorii drepturilor omului (în special activiștii pentru drepturile femeilor, drepturile copiilor și drepturile minorităților), ziariștii, autorii de bloguri, artiștii, liderii studenților, juriștii, sindicaliștii și ecologiștii continuă să fie supuși unor puternice presiuni și trăiesc cu teama constantă de a fi arestați;
B. întrucât autorul de blog Sattar Beheshti, care a criticat pe internet regimul iranian, a fost arestat la 30 octombrie 2012 de unitatea de poliție specializată în domeniul informatic, cunoscută ca FATA, pentru presupuse infracțiuni informatice, decedând în timp ce se afla în detenție; întrucât nu au fost încă determinate circumstanțele exacte ale decesului său și întrucât, potrivit unei serii de informații, el a decedat în urma torturii într-o instituție penitenciară din Iran;
C. întrucât membrii familiei lui Sattar Beheshti care locuiesc în Iran au fost amenințați cu arestarea dacă vor vorbi în fața mass-mediei despre decesul său sau dacă vor iniția în instanță un proces împotriva presupușilor făptași ai actelor de tortură;
D. întrucât moartea lui Sattar Beheshti reprezintă un nou exemplu tragic al torturii sistematice și constante, al maltratării și al lipsirii de drepturi fundamentale la care sunt supuși în mod sistematic „prizonierii de conștiință” din Iran, în timp ce agenții de securitate și informații acționează în condiții de impunitate totală;
E. întrucât, după mai multe zile de tăcere în ceea ce privește moartea lui Sattar Beheshti, Consiliul pentru drepturile omului din cadrul sistemului justiției din Iran și-a declarat angajamentul de a examina toate aspectele acestui caz și de a trage la răspundere cu toată strictețea toate persoanele implicate în acest caz;
F. întrucât vicepreședintele parlamentului iranian, Mohammad Hasan Abutorabifard, a declarat la 11 noiembrie 2012 că Comisia pentru securitate națională și politică externă din cadrul parlamentului iranian va cerceta acest caz;
G. întrucât raportorii speciali ai ONU pentru situația drepturilor omului din Iran, pentru execuțiile sumare, pentru tortură și pentru libertatea de exprimare au salutat decizia parlamentului iranian și a justiției iraniene de a ancheta moartea dlui Beheshti, observând totodată că în Iran au fost consemnate o serie de cazuri în care se presupune că mai mulți deținuți au decedat în timp ce se aflau în detenție din cauza maltratării sau a torturii, a lipsei de îngrijire medicală sau a neglijării;
H. întrucât, la 22 octombrie 2012, Saeed Sedighi și alți nouă bărbați au fost executați în baza învinuirilor de comitere de infracțiuni legate de droguri; întrucât majoritatea acestor persoane nu s-au bucurat de un proces corect și au fost torturați în timp de se aflau în detenție;
I. întrucât, în urma execuției dlui Sedeghi, autoritățile au avertizat membrii familiei lui să nu vorbească în fața mass-mediei și le-au interzis să organizeze după înmormântare o ceremonie funerară publică;
J. întrucât, în ultimii ani, în Iran se înregistrează o creștere dramatică a numărului de execuții, inclusiv de minori, de la începutul anului 2012 fiind înregistrate peste 300 de execuții; întrucât pedeapsa cu moartea este aplicată cu regularitate în cazuri în care acuzații nu beneficiază de drepturi procedurale și pentru infracțiuni care nu se încadrează în categoria „infracțiunilor celor mai grave” conform standardelor internaționale;
K. întrucât autoritățile iraniene își continuă eforturile de dezvoltare a unui „internet halal”, care izolează efectiv iranienii de rețeaua web mondială, și de utilizare a tehnologiilor informației și comunicării pentru a suprima libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare și libertatea de întrunire; întrucât Iranul limitează libertatea internetului prin limitarea lățimii de bandă disponibile, dezvoltând servere administrate de stat și protocoale de internet (IP), furnizori de servicii de internet (ISP) și motoare de căutare specifice, și prin blocarea rețelelor de socializare internaționale și a celor din interiorul țării;
L. întrucât Premiul Saharov pentru libertatea de gândire a fost decernat în 2012 la doi activiști iranieni, juristului Nasrin Sotoudeh și regizorului de film Jafar Panahi; întrucât Nasrin Sotoudeh execută în prezent pedepse cu închisoarea pentru activitatea sa de mediatizare a abuzurilor din domeniul drepturilor omului în Iran şi a inițiat o grevă a foamei după ce i s-a refuzat dreptul de a primi vizite din partea familiei; întrucât Jafar Panahi face apel împotriva sentinţei privind pedeapsa cu închisoare de şase ani, împotriva interdicţiei pentru 20 de ani de a face filme şi împotriva interdicţiei de a călători care i-au fost impuse;
1. își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația în permanentă deteriorare a drepturilor omului din Iran, numărul în creștere de deținuți politici și de deținuți de conștiință, numărul în continuare ridicat de execuții, inclusiv execuții de minori, tortura larg practicată, procesele nedrepte și sumele exorbitante solicitate drept cauțiune și restricțiile severe impuse libertății de informare, de exprimare, de întrunire, a religiei, de educație și de deplasare;
2. este profund îngrijorat de moartea lui Sattar Beheshti în timp ce se afla în detenție; îndeamnă autoritățile iraniene să ancheteze minuțios acest caz, pentru a determina circumstanțele exacte ale decesului dlui Beheshti;
3. este profund îngrijorat de informațiile care indică faptul că Sattar Beheshti a fost torturat în închisoare; îndeamnă autoritățile iraniene să asigure desfășurarea unei anchete în fiecare caz presupus de tortură și de tratament cu cruzime, inuman sau degradant din instituțiile penitenciare și tragerea la răspundere a făptașilor pentru actele comise; reamintește că aplicarea de pedepse corporale, asimilabilă torturii, este incompatibilă cu articolul 7 din PIDCP;
4. condamnă cu fermitate aplicarea pedepsei cu moartea în Iran și solicită autorităților iraniene să instituie un moratoriu asupra execuțiilor în așteptarea abolirii pedepsei cu moartea, în conformitate cu Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 62/149 și nr. 63/168; îndeamnă guvernul iranian să interzică executarea minorilor și să analizeze posibilitatea de a înlocui pedepsele cu moartea în cazul tuturor minorilor care își așteaptă în prezent execuția; îndeamnă guvernul iranian să dea publicității date statistice referitoare la pedeapsa cu moartea și fapte cu privire la modul în care este administrată justiția în cazurile care implică pedeapsa cu moartea;
5. își exprimă profundul regret cu privire la lipsa de echitate și de transparență în procesul judiciar, precum și cu privire la nerespectarea în Iran a dreptului la garanții procedurale; solicită autorităților iraniene să garanteze respectarea strictă a principiului procesului corect și a garanțiilor procedurale în cazul tuturor deținuților, astfel cum se prevede în PIDCP;
6. îndeamnă autoritățile iraniene să elibereze toți deținuții politici și deținuții de conștiință, inclusiv pe Nasrin Sotoudeh și pe colaureații Premiului Saharov împreună cu Jafar Panahi, și să le permită să se deplaseze la Parlamentul European în decembrie 2012 pentru a li se înmâna premiile; își exprimă îngrijorarea cu privire la înrăutățirea stării sănătății lui Nasrin Sotoudeh; solicită justiției iraniene și autorităților penitenciare din această țară să pună capăt maltratărilor la care este supus Nasrin Sotoudeh; își exprimă sprijinul și solidaritatea deplină cu revendicările lui Nasrin Sotoudeh; solicită autorităților iraniene să permită tuturor deținuților să își aleagă liber un avocat, să aibă acces la îngrijirile medicale necesare și să primească vizite din partea familiilor, drepturi de care aceștia trebuie să se bucure în conformitate cu normele internaționale din domeniul drepturilor omului, și să-i trateze cu demnitate și respect;
7. invită autoritățile iraniene să accepte protestele pașnice și să trateze numeroasele probleme cu care se confruntă poporul iranian;
8. solicită autorităților iraniene să garanteze libertatea religiei, în conformitate cu constituția Iranului și cu PIDCP;
9. îndeamnă autoritățile iraniene să-și demonstreze angajamentul de a coopera deplin cu comunitatea internațională pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului din Iran și invită guvernul iranian să-și îndeplinească toate obligațiile ce-i revin atât în temeiul dreptului internațional, cât și al convențiilor internaționale pe care le-a semnat;
10. consideră că o vizită din partea unui raportor special al ONU ar putea contribui la formarea unei înțelegeri globale a situației drepturilor omului din Iran; observă cu îngrijorare că, din 2005 încoace, Iranul nu a acceptat nicio vizită din partea raportorilor speciali ai ONU sau din partea Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului; solicită Iranului să își onoreze intenția declarată de a permite efectuarea în 2012 a unei vizite în Iran de către Raportorul Special al ONU pentru drepturile omului, Dr. Ahmed Shaheed;
11. invită Comisia să utilizeze în mod eficace, în strânsă colaborare cu Parlamentul, noul instrument pentru democrație și drepturile omului în vederea sprijinirii democrației și a respectării drepturilor omului în Iran, inclusiv în ceea ce privește libertatea de exprimare pe internet;
12. invită reprezentanții UE și VP/ÎR să încurajeze autoritățile iraniene să reia dialogul privind drepturile omului; reafirmă că este dispus să se angajeze într-un dialog cu Iranul privind drepturile omului, la toate nivelurile, pe baza valorilor universale consacrate în Carta ONU și în convențiile internaționale;
13. sprijină abordarea adoptată de UE față de Iran bazată pe două componente (sancțiuni combinate cu măsuri diplomatice), dar este totodată îngrijorat cu privire la efectele negative pe care le au asupra populației iraniene sancțiunile severe aplicate Iranului, inclusiv creșterea inflației și insuficiența de produse necesare, în special de medicamente;
14. invită Consiliul să consolideze măsurile specifice împotriva unor persoane și entități concrete din Iran, inclusiv împotriva instituțiilor de stat, care sunt răspunzătoare de încălcări grave ale drepturilor omului sau sunt implicate în astfel de încălcări, precum și de limitarea drepturilor fundamentale, în special prin utilizarea abuzivă a TIC, a internetului și prin cenzurarea mass-mediei; invită Comisia și statele membre să asigure sechestrarea și înghețarea tuturor activelor aflate în UE, inclusiv a bunurilor imobiliare, care aparțin iranienilor vizați de măsuri restrictive;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și Guvernului și Parlamentului Republicii Islamice Iran și de a asigura traducerea prezentei rezoluții în limba persană.
Situaţia din Birmania, în special continuarea violenţelor din statul Rakhine
214k
24k
Rezoluţia Parlamentului European din 22 noiembrie 2012 referitoare la situația din Birmania/Myanmar, în special la persistența violențelor în statul Rakhine (2012/2878(RSP))
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Birmania/Myanmar, în special Rezoluția din 20 aprilie 2012(1) și Rezoluția din 13 septembrie 2012(2),
– având în vedere raportul prezentat la 24 august 2012 de raportorul special al ONU privind situația drepturilor omului în Birmania/Myanmar,
– având în vedere Decizia 2012/225/PESC a Consiliului din 26 aprilie 2012,
– având în vedere declarația din 17 august 2012 a președintelui Thein Sein către Parlamentul birman privind situația din statul Rakhine,
– având în vedere declarația din 25 octombrie 2012 a Secretarului General al Națiunilor Unite privind situația din statul Rakhine din Birmania/Myanmar,
– având în vedere declarația din 26 octombrie 2012 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant Catherine Ashton privind reînnoirea violențelor în statul Rakhine din Birmania/Myanmar;
– având în vedere declarația comună semnată la 3 noiembrie 2012 de Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, și de Ministrul președinției Republicii Myanmar, dl U Aung Min, la Centrul pentru pace de la Yangon, Birmania/Myanmar,
– având în vedere apelul din 9 noiembrie 2012 lansat de Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului, Navi Pillay, guvernului Birmaniei/Myanmar, prin care i se cerea să ia măsurile necesare pentru acordarea cetățeniei și tratamentul egal minorității Rohingya,
– având în vedere scrisoarea din 16 noiembrie 2012 a președintelui Thein Sein adresată Secretarului General Ban Ki-moon, în care președintele Birmaniei/Myanmar se angaja să examineze acordarea cetățeniei musulmanilor Rohingya apatrizi,
– având în vedere convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul din 1967,
– având în vedere articolele 18-21 din Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere articolul 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,
– având în vedere declarațiile diferiților reprezentanți ai guvernului birman și ai opoziției, inclusiv Aung San Suu Kyi, care neagă drepturile cetățenilor minorității etnice Rohingya și minimizează responsabilitatea autorităților de stat în recentele ciocniri violente;
– având în vedere declarația Comisiei naționale pentru drepturile omului din Birmania/Myanmar din august 2012, care afirmă că persecuția minorității Rohingya și evenimentele din statul Rakhine nu țin de responsabilitatea sa;
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât de la începutul anului 2011, guvernul birman a adoptat măsuri importante pentru a restaura libertățile civile, dar că atrocitățile recente din statul Rakhine subliniază dificultățile enorme care trebuie depășite;
B. întrucât situația din statul Rakhine a rămas încordată, cel puțin 110 000 de persoane fiind forțate să-și părăsească locuințele din iunie 2012 și, de la reînceperea violențelor în octombrie, 89 de persoane au fost ucise și mai mult de 5 300 de locuințe și de clădiri religioase au fost distruse;
C. întrucât majoritatea persoanelor strămutate sunt Rohingya, care trăiesc în tabere în condiții inacceptabile, cu suprapopulație gravă, un nivel alarmant de malnutriție a copiilor, acces la apă și infrastructură sanitară cu totul necorespunzător, absența aproape completă de școlarizare și acces insuficient la ajutor umanitar;
D. întrucât o stare de urgență, care permite introducerea legii marțiale, a fost aplicată în statul Rakhine de când ciocnirile intercomunitare au început în iunie 2012 și întrucât la sfârșitul lunii octombrie 2012 guvernul a declarat starea excepțională în zonele afectate și a mobilizat forțe de securitate suplimentare, măsuri care, până în prezent, nu au reușit să pun capăt violențelor;
E. întrucât discriminarea împotriva minorității Rohingya persistă; întrucât autoritățile locale ar fi dat dovadă de complicitate în atacurile împotriva Rohingya și duc o politică activă de expulzare a acestora din țară; întrucât comunitatea internațională a îndemnat guvernul birman să revizuiască legea sa din 1982 privind cetățenia pentru a asigura că Rohingya nu mai sunt persoane apatride și pentru a combate originile discriminării de durată de care suferă populația Rohingya;
F. întrucât Rakhine se află pe locul al doilea între statele cele mai sărace din Birmania/Myanmar, care este deja una din țările cele mai puțin dezvoltate din lume, iar sărăcia și represiunea au contribuit la alimentarea violențelor intercomunitare, la fel ca și amintirile istorice amare ale celor două comunități;
G. întrucât la 31 octombrie 2012, trei experți ai Națiunilor Unite și-au exprimat profunda preocupare față de violența intercomunitară constantă din statul Rakhine și au cerul guvernului să abordeze de urgență cauzele care stau la baza tensiunii și a conflictului dintre comunitatea budistă și cea musulmană din regiune;
H. întrucât guvernul Birmaniei/Myanmar a înființat o comisie de anchetă în august 2012, fără a include un reprezentant al comunității Rohingya, pentru a examina cauzele izbucnirii violenței sectare și pentru a formula propuneri în legătură cu modalitatea de a-i pune capăt, dar, până în prezent, acțiunile sale au fost ineficiente;
I. întrucât, în fața violenței persistente, un milion de Rohingya, potrivit estimărilor, s-au refugiat în țările vecine de-a lungul anilor, dintre care aproximativ 300 000 în Bangladesh și 92 000 în Tailanda, la care se adaugă, potrivit estimărilor, 54 000 de solicitanți de azil neînscriși în nouă tabere de-a lungul frontierei dintre Tailanda și Myanmar;
J. întrucât cel puțin 4 000 de persoane au fugit cu ajutorul bărcilor spre Sittwe, capitala statului Rakhine, unde guvernul a separat musulmanii, inclusiv Rohingya, de restul populației și i-a transferat în tabere; întrucât se crede că cel puțin 3 000 de Rohingya au fugit pe mare către frontiera dintre Birmania și Bangladesh, unde forțele de securitate din Bangladesh au primit ordinul, din iunie, de a respinge toate persoanele care se apropie de frontieră;
K. întrucât Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a oferit ajutor de dezvoltare UE în valoare de 78 de milioane EUR Birmaniei, în timpul vizitei sale în capitala birmană, Nay Pyi Taw, și a subliniat că UE este gata să mobilizeze 4 milioane EUR pentru ajutor umanitar imediat, cu condiția ca accesul la zonele afectate să îi fie garantat;
1. este alarmat de resurgența violenței etnice din Rakhine, care a provocat moartea și rănirea a numeroase persoane, distrugerea de proprietăți și strămutarea populațiilor locale și își exprimă preocuparea cu privire la faptul că ciocnirile intercomunitare ar putea să compromită tranziția către democrație a țării și ar putea să aibă repercusiuni mai largi în ansamblul regiunii;
2. ia act de continuarea reformelor politice și a reformelor drepturilor civile care au loc în Birmania, dar îndeamnă autoritățile să-și intensifice eforturile, inclusiv prin eliberarea prizonierilor politici, și să abordeze de urgență violența intercomunitară și consecințele acesteia;
3. consideră că recrudescența actuală a violenței intercomunitare din statul Rakhine este o consecință a politicilor discriminatorii de care suferă de mult timp Rohingya; subliniază că, până în prezent, s-a făcut puțin pentru a preveni sau aborda cauzele profunde ale tensiunilor comunitare și ale discriminării etnice;
4. ia act de afirmațiile guvernului potrivit cărora acesta va realiza o anchetă completă și independentă a evenimentelor și va lua măsuri împotriva instigatorilor la violență; invită guvernul Birmaniei/Myanmar să ia măsuri imediate pentru a pune capăt violenței și discriminării etnice și pentru a aduce în fața justiției pe autorii ciocnirilor violente și a altor abuzuri legate de acestea în statul Rakhine;
5. invită toate părțile să găsească modalități durabile de soluționare a problemelor dintre comunități și cere din nou forțelor politice să ia clar poziție în favoarea unei societăți pluraliste, care să cuprindă un dialog integrant cu comunitățile locale;
6. invită guvernul Birmaniei/Myanmar să pună capăt practicilor discriminatorii împotriva Rohingya; cere, așa cum a făcut-o deja, modificarea sau abrogarea legii din 1982 privind cetățenia pentru a permite accesul egal la cetățenia birmană pentru Rohingya;
7. îndeamnă autoritățile birmane să ia măsuri mai viguroase privind aspectele legate de drepturile cetățenilor, mai ales accesul la educație, permisele de muncă și libera circulația pentru minoritatea Rohingya;
8. invită guvernul Birmaniei/Myanmar să acorde agențiilor ONU și ONG-urilor umanitare, precum și jurnaliștilor și diplomaților, accesul neîngrădit la toate regiunile țării, inclusiv statul Rakhine, și să permită accesul nerestricționat al ajutorului umanitar pentru toate populațiile afectate; cere, de asemenea, autorităților birmane să îmbunătățească de urgență condițiile în taberele de persoane strămutate Rohingya;
9. invită UE și statele membre să ofere asistență umanitară și să sprijine guvernul birman în eforturile sale de a stabiliza situația și de a implementa mai rapid programele de reformă în forme care consacră statul de drept, respectarea drepturilor omului și libertatea politică;
10. salută propunerile formulate de Comisia statului de drept al Parlamentului birman și îndeamnă guvernul să implementeze rapid reforme legislative, instituționale și politice pentru a pune capăt gravelor încălcări ale drepturilor omului în regiunile afectate de conflicte etnice și alte conflicte armate și pentru a combate impunitatea de care beneficiază în prezent abuzurile legate de drepturile omului, în special când acestea sunt comise de forțele de ordine;
11. salută eliberarea la 17 septembrie 2012 a 514 prizonieri, dintre care 90 de prizonieri politici, și eliberarea la 19 noiembrie 2012 a 66 de prizonieri, inclusiv cel puțin 44 de prizonieri politici, cu ocazia unei amnistii care a concis cu vizita Președintelui american Obama în Birmania/Myanmar; invită guvernul birman să elibereze toți prizonierii politici deținuți în continuare, să stabilească cu exactitate numărul celor care rămân în detenție și să ia măsuri pentru a asigura reintegrarea prizonierilor eliberați în societate;
12. salută concluziile Consiliului privind Birmania/Myanmar din 23 aprilie 2012, care includ suspendarea măsurilor restrictive impuse guvernului, cu excepția embargoului asupra armelor, precum și dorința UE de a menține sprijinul acordat pentru tranziția țării; subliniază că aspectele legate de drepturile omului se află în centrul preocupărilor UE: asistență pentru procesul de reformă, contribuție la dezvoltarea economică, politică și socială și stabilirea statului de drept și a libertăților fundamentale, în special a libertății de expresie și de întrunire; salută, în acest context, recenta vizită a Președintelui Comisiei Europene și mărirea imediată a finanțării Comisiei în 2012 pentru acordarea de ajutor umanitar populației din statul Rakhine;
13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernelor și parlamentelor din Birmania/Myanmar, Înaltului Reprezentant al UE, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ASEAN, Comisiei interguvernamentale a ASEAN privind drepturile omului, Secretarului General al Commonwealth, Reprezentantului Special al ONU pentru drepturile omului în Birmania/Myanmar, Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați și Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU.
– având în vedere convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul din 1967,
– având în vedere că Libia a ratificat Convenția Uniunii Africane privind aspectele specifice ale problemelor refugiaților din Africa din 25 aprilie 1981,
– având în vedere Carta africană privind drepturile omului și popoarelor și protocolul la aceasta referitor la instituirea unei Curți africane a drepturilor omului și popoarelor, ratificate de Libia la 26 martie 1987, respectiv la 19 noiembrie 2003,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Libia, în special Rezoluția din 15 septembrie 2011(1),
– având în vedere pachetul PEV privind Libia din 15 mai 2012,
– având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la drepturile omului și condițiile de securitate din regiunea Sahel(2),
– având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 23 iulie 2012,
– având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună(3),
– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VP) din 19 iulie 2012 și 3 noiembrie 2012 referitoare la Libia,
– având în vedere Raportul Secretarului General privind Misiunea de sprijin a ONU în Libia adoptat la 30 august 2012,
– având în vedere articolele 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât primele alegeri democratice și libere au avut loc în Libia în iulie 2012 într-un climat remarcabil de pace și ordine; întrucât la 9 august 2012 a avut loc primul transfer pașnic de putere din istoria Libiei, între Consiliul Național de Tranziție și Congresul Național General, care are sarcina de a adopta o constituție și de a realiza alte reforme legislative esențiale;
B. întrucât la 14 noiembrie 2012 a depus jurământul primul guvern libian format în urma unor alegeri democratice în peste 50 de ani;
C. întrucât Libia trece printr-o perioadă postrevoluționară plină de provocări, de la securitate (dezarmarea, demobilizarea și reintegrarea milițiilor revoluționare și reforma armatei naționale, a poliției, a forțelor de pază a frontierelor și a altor forțe de securitate ale statului), reconciliere națională, tranziția justiției, instituirea statului de drept și asigurarea respectării drepturilor omului și până la necesitatea de a lansa multe alte reforme cruciale pentru construirea unor instituții democratice și a unui stat democratic;
D. întrucât, istoric, Libia s-a bazat de lucrători migranți în sectoare precum sănătatea, educația, agricultura, serviciile turistice și serviciile de curățenie, iar Libia este în continuare considerată un nod major pentru solicitanții de azil și refugiații care fug din Africa, Asia și Orientul Mijlociu din cauza conflictelor;
E. întrucât capacitatea autorităților de a controla intrările de persoane pe întreaga lungime a frontierelor terestre ale Libiei (4 378 km), este extrem de limitată;
F. întrucât în Libia au lucrat, în perioada în care era condusă de colonelul Gaddafi, între 1,5 și 2,5 milioane de străini; întrucât de la începutul eliberării, la 17 februarie 2011, mulți migranți au fost forțați să se alăture unor grupuri de mercenari conduse de Gaddafi, iar acum mulți dintre ei se află în detenție, fără proces, sau au fugit din țară; întrucât, conform Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), până la sfârșitul lui noiembrie 2011 fugiseră deja din țară cca 800 000 de migranți, îndreptându-se spre țările învecinate, dar mulți dintre ei au revenit în Libia sau au ajuns în altă parte între timp;
G. întrucât în Libia au loc în mod regulat încălcări și abuzuri ale drepturilor omului împotriva migranților, solicitanților de azil și refugiaților, iar străinii neînregistrați, inclusiv cei aflați în detenție, riscă în continuare să cadă victime exploatării, rasismului, detenției arbitrare, bătăilor și torturii;
H. întrucât străinii din Libia sunt în continuare deosebit de vulnerabili la abuzuri, din cauza insecurității, a proliferării armelor, a absenței legislației naționale privind azilul și lucrătorii migranți, a sistemului judiciar inadecvat și a slabei guvernanțe; întrucât mulți străini sunt închiși în mai multe centre de detenție create special pentru migranți ilegali sau reținuți direct de către miliții, printre ei aflându-se, alături de adulți, și femei însărcinate, femei cu copii mici și copii neînsoțiți;
I. întrucât rapoartele recente emise de Federația Internațională pentru Drepturile Omului, Migreurop, Amnesty International, și organizația Justiție fără frontiere pentru migranți, bazate pe o serie de investigații desfășurate în Libia în iunie 2012, au scos la lumină cazuri repetate de maltratare a migranților în opt centre de detenție din Kufra, Tripoli, Benghazi și regiunea muntoasă Nafusa;
J. întrucât Libia nu a ratificat încă Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951;
K. întrucât, deși este prezent acum în Libia, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) nu are statut legal în această țară;
L. întrucât unele state membre ale UE și-au reluat discuțiile cu Libia privind controlul migrației;
M. întrucât existența unui guvern pe deplin funcțional și democratic în Libia este o condiție prealabilă obligatorie pentru negocierea de către UE, ONU și alți parteneri internaționali a oricărui acord de cooperare cu Libia,
1. salută instaurarea primului guvern libian care și-a dobândit legitimitatea prin alegeri democratice și îi încurajează pe membrii acestuia să acționeze cu hotărâre pentru a pune piatra de temelie a unei arhitecturi statale democratice, responsabile și funcționale în Libia; solicită tuturor actorilor internaționali, în special UE, să fie pregătiți să ofere asistență guvernului libian și Congresului Național General în aceste eforturi titanice;
2. solicită Libiei să adopte și să pună în aplicare dispoziții legislative coerente cu obligațiile ei internaționale, în special în ceea ce privește respectarea drepturilor universale ale omului; recunoaște totuși că este nevoie de timp pentru asta, dat fiind că guvernul nou-ales de-abia a depus jurământul; recunoaște că, pentru a depăși moștenirea monstruoasă a regimului opresiv al lui Gaddafi, va fi nevoie de acțiuni hotărâte și de o formare adecvată până la instaurarea unui sistem legal, judiciar și de securitate bazat pe drepturi;
3. își exprimă îngrijorarea cu privire la situația deosebit de vulnerabilă a securității și a drepturilor omului ale cetățenilor străini care se află în prezent în Libia, mai ales a celor care sosesc din Africa Subsahariană și de Est în căutare de locuri de muncă sau de azil politic și a celor aflați încă în închisoare; este îngrijorat în special cu privire la condițiile de trai și la tratamentul migranților aflați în centre de detenție, mai ales cele din Kufra, Tripoli, Benghazi și regiunea muntoasă Nafusa;
4. își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la condițiile extreme în care sunt deținuți cetățenii străini, inclusiv femeile și copiii, în multe cazuri victime ale violenței sexuale și pe criterii de gen, și cu privire la absența posibilității de a recurge la un cadru juridic și o protecție adecvate, fapt care atrage după sine o detenție pe termen nelimitat și imposibilitatea de a ataca deciziile de deportare;
5. solicită insistent autorităților libiene să protejeze toți cetățenii străini, indiferent de statutul lor de imigrant, împotriva violenței, exploatării, amenințărilor, intimidării și abuzurilor;
6. invită guvernul libian și Congresul Național General să adopte acte legislative și să transmită tuturor structurilor naționale și locale instrucțiuni adecvate astfel încât să se asigure un tratament echitabil și nediscriminatoriu și protecția necesară tuturor refugiaților, solicitanților de azil și migranților, acordându-se o atenție specială securității și drepturilor femeilor și copiilor;
7. se așteaptă ca autoritățile libiene să ratifice fără întârziere Convenția ONU privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul din 1967 la aceasta și să adopte acte legislative în domeniul azilului conforme cu dreptul și standardele internaționale;
8. invită noile autorități libiene să acorde imediat un statut legal Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) și să îi faciliteze activitatea; încurajează o cooperare mai strânsă între UE, ICNUR și alte agenții ale ONU implicate în situația postconflict;
9. invită noile autorități libiene să faciliteze activitatea tuturor organizațiilor care pot oferi asistență pentru protecția și sprijinirea solicitanților de azil, a refugiaților și a migranților;
10. invită Libia să adopte acte legislative pentru a reglementa intrarea și șederea în această țară a cetățenilor străini, inclusiv un sistem funcțional de azil; invită UE să acorde asistență tehnică și politică Libiei, țară învecinată, în cadrul eforturilor sale, inclusiv prin îmbunătățirea actualelor centre de detenție;
11. invită Libia să instituie un statut legal pentru lucrătorii migranți din Libia, asigurându-le protecția deplină a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor lucrătorilor în conformitate cu normele aplicabile ale OIM;
12. invită UE și statele sale membre să dea dovadă de înțelepciune în negocierea viitoarelor acorduri de cooperare și acorduri de control al migrației cu noile autorități libiene, asigurându-se că aceste acorduri includ mecanisme eficace de monitorizare pentru protejarea drepturilor omului ale migranților, refugiaților și solicitanților de azil;
13. invită întreprinderile străine care operează în Libia, în special întreprinderile europene, să asigure respectarea integrală a responsabilităților lor sociale (RSI) ca politică principială în toate activitățile lor, asigurând aplicarea RSI mai ales în cazul lucrătorilor migranți;
14. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului libian și Consiliului Național General, Secretarului General al ONU, Ligii Arabe și Uniunii Africane.