Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea unei asistențe macrofinanciare Republicii Kârgâzstan (COM(2011)0925 – C7-0521/2011 – 2011/0458(COD))

P7_TA(2012)0466 A7-0208/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0925),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 209 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0521/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0208/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2012 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind acordarea unei asistențe macrofinanciare Republicii Kârgâzstan

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 209,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(1),

întrucât:

(1)  Cooperarea cu UE se bazează pe un acord de parteneriat și cooperare (APC), care a intrat în vigoare în 1999. UE aplică Republicii Kârgâzstan sistemul generalizat de preferințe (SGP).

(2)  Economia Kârgâzstanului a fost afectată de criza financiară internațională din 2009 și de violențele etnice din iunie 2010, care au perturbat activitățile economice, creând un necesar semnificativ de cheltuieli publice pentru reconstrucție și asistență socială, și au condus la importante deficite de finanţare externă și bugetare.

(3)  În cadrul întâlnirii la nivel înalt a donatorilor care a avut loc în iulie 2010, comunitatea internațională și-a luat angajamentul de a oferi 1,1 miliarde USD sub formă de sprijin de urgență pentru a ajuta la redresarea Republicii Kârgâzstan. În cadrul respectivei întâlniri la nivel înalt a donatorilor, UE a anunțat că va oferi asistență financiară de până la 117,9 milioane EUR.

(4)  Consiliul Afacerilor Externe al UE a salutat în concluziile sale din 26 iulie 2010 privind Republica Kârgâzstan eforturile depuse de noul guvern al acestei ţări în vederea stabilirii unui cadru instituțional democratic și a invitat Comisia „să continue să ofere autorităților kârgâze sprijin, inclusiv sub forma unor noi programe de asistenţă, în punerea în aplicare a programului lor de reformă și să contribuie la dezvoltarea economică și socială durabilă a țării”.

(5)  Sprijinul politic și economic oferit de UE democrației parlamentare incipiente din Republica Kârgâzstan va oferi un semnal politic cu privire la sprijinul ferm al UE în favoarea reformelor democratice din Asia Centrală, conform politicii UE în ceea ce priveşte această regiune, aşa cum se precizează în Strategia pentru Asia Centrală pentru perioada 2007-2013 și conform declarațiilor liderilor UE.

(6)  Procesul de ajustare economică și de reformă din Republica Kârgâzstan este susținut prin asistența financiară din partea Fondului Monetar Internațional (FMI). În iunie 2011, autoritățile kârgâze au aprobat facilitatea extinsă de credit în valoare de 66,6 milioane DST oferită de FMI pe o perioadă de trei ani pentru a ajuta această ţară.

(7)  UE intenționează să acorde sprijin bugetar sectorial în Republica Kârgâzstan în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare în valoare de 33 de milioane EUR pentru perioada 2011 – 2013 pentru a susține reformele în domeniile protecției sociale, educației și gestionării finanțelor publice.

(8)  În 2010, având în vedere înrăutățirea situației și a perspectivelor economice, Republica Kârgâzstan a solicitat asistență macrofinanciară din partea Uniunii Europene.

(9)  Având în vedere faptul că, după ce se ia în considerare sprijinul macroeconomic de la FMI și Banca Mondială, mai există încă un deficit rezidual de finanțare al balanței de plăți, și dată fiind vulnerabilitatea poziției externe la șocuri exogene care necesită menținerea unui nivel adecvat al rezervelor valutare, asistența macrofinanciară este considerată un răspuns adecvat la cererea înaintată de Republica Kârgâzstan în contextul actualelor circumstanțe excepționale. Programul de asistență macrofinanciară a UE pentru Republica Kârgâzstan (denumit în continuare „asistența macrofinanciară a Uniunii”) ar sprijini stabilizarea economică a țării și agenda de reforme structurale, completând resursele puse la dispoziţie în cadrul acordului financiar cu FMI.

(10)  Asistența macrofinanciară a Uniunii nu trebuie doar să completeze programele și resursele din partea FMI și a Băncii Mondiale, ci și să asigure valoarea adăugată a implicării Uniunii.

(11)  Comisia trebuie să asigure faptul că asistența macrofinanciară a Uniunii este conformă, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu măsurile adoptate în cadrul diferitelor domenii de acțiune externă și al altor politici pertinente ale Uniunii.

(12)  Obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare a Uniunii trebuie să sporească eficiența, transparența și responsabilitatea gestionării finanțelor publice în Republica Kârgâzstan. Aceste obiective trebuie monitorizate periodic de către Comisie.

(13)  Condițiile care stau la baza acordării asistenței macrofinanciare din partea Uniunii trebuie să reflecte principiile și obiectivele-cheie ale politicii Uniunii față de Republica Kârgâzstan.

(14)  Pentru a asigura o protecție eficientă a intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu această asistență macrofinanciară, este necesar ca Republica Kârgâzstan să adopte măsuri corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror altor nereguli în legătură cu această asistență. Este de asemenea necesar ca serviciile Comisiei și Curtea de Conturi să asigure efectuarea de controale, respectiv audituri, corespunzătoare.

(15)  Punerea la dispoziție a asistenței financiare a Uniunii nu aduce atingere atribuțiilor autorității bugetare.

(16)  Asistența trebuie gestionată de către Comisie. Pentru a garanta că Parlamentul European și Comitetul economic și financiar pot să urmărească implementarea prezentei decizii, Comisia trebuie să le informeze periodic pe acestea cu privire la evoluția asistenței și să le furnizeze documentele relevante.

(17)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, Comisiei trebuie să i se confere competențe de executare. Competențele respective trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2).

(18)  Asistența macrofinanciară a Uniunii va fi însoțită de condiții de politică economică ce urmează a fi consemnate în memorandumul de înțelegere, vor fi ataşate asistenței macrofinanciare a Uniunii. Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare și din motive de eficiență, Comisia trebuie să fie abilitată să negocieze astfel de condiții cu autoritățile kârgâze sub supravegherea Comitetul statelor membre prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Faptul că asistenţa are o valoare maximă limitată constituie justificarea adecvată prevăzută la cea de-a doua teză de la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 pentru a supune adoptarea Memorandumului de înțelegere unei proceduri de consultare.[AM 1]

(19)  Conform Fondului Monetar Internațional, Republica Kârgâzstan intră în categoria „economii emergente și în curs de dezvoltare”; Potrivit Băncii Mondiale, Republica Kârgâzstan face parte din grupul „economii cu venituri mici” și „țări IDA”; Conform UN-OHRLLS(3), Republica Kârgâzstan este inclusă în categoria „țară în curs de dezvoltare, fără ieşire la mare”; În conformitate cu OCDE/Comitetul de asistență pentru dezvoltare, Republica Kârgâzstan face parte din categoria „alte țări cu venituri reduse”. Prin urmare, Republica Kârgâzstan trebuie să fie considerată drept țară în curs de dezvoltare în sensul articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ceea ce justifică alegerea articolului 209 din TFUE drept temei juridic pentru prezenta decizie,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)  Uniunea pune la dispoziția Republicii Kârgâzstan o asistență macrofinanciară în valoare maximă de 30 de milioane EUR, destinată sprijinirii stabilizării economice a țării și acoperirii nevoilor balanței sale de plăți identificate în programul actual al FMI. Din această sumă, maximum 15 milioane EUR vor fi furnizate sub formă de granturi și maximum 15 milioane EUR sub formă de împrumuturi. Deblocarea asistenței macrofinanciare propuse este condiționată de aprobarea bugetului 2013 de către autoritatea bugetară. Pentru finanțarea componentei de împrumuturi a asistenței macrofinanciare a Uniunii, Comisia este abilitată să împrumute resursele necesare în numele Uniunii. Împrumutul va avea o scadenţă maximă de 15 ani.

(2)  Deblocarea asistenței financiare a Uniunii este gestionată de Comisie în conformitate cu acordurile sau înțelegerile încheiate între FMI și Republica Kârgâzstan și cu principiile și obiectivele esențiale ale reformelor economice prevăzute în Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE şi Republica Kârgâzstan și în cadrul strategiei pentru Asia Centrală pentru perioada 2007-2013. Comisia informează periodic Parlamentul European și Comitetul economic și financiar cu privire la evoluția gestiunii asistenței și le transmite documentele relevante.

(3)  Asistența financiară a Uniunii Europene se acordă pe parcursul a doi ani începând cu prima zi de la intrarea în vigoare a memorandumului de înțelegere menționat la articolul 2 alineatul (1).

Articolul 2

(1)  Comisia, hotărând în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 6 alineatul (2), este abilitată să convină cu autoritățile Republicii Kârgâzstan condițiile de politică economică și condițiile financiare aferente asistenței macrofinanciare a Uniunii, care urmează să fie expuse într-un memorandum de înțelegere care cuprinde și un calendar pentru îndeplinirea lor (denumit în continuare „memorandumul de înțelegere”). Condițiile de politică economică și condițiile financiare prevăzute în memorandumul de înțelegere trebuie să fie coerente cu acordurile sau înțelegerile menționate la articolul 1 alineatul (2). Aceste condiții vizează îmbunătățirea eficienței și a transparenței asistenței, precum și a responsabilității implementării acesteia, inclusiv îmbunătățirea sistemelor de gestionare a finanțelor publice din Republica Kârgâzstan. Progresele înregistrate pentru realizarea acestor obiective sunt monitorizate periodic de Comisie. Condițiile financiare detaliate ale asistenței vor fi stabilite în acordul de grant și în acordul de împrumut care vor fi încheiate de Comisie și autoritățile kârgâze.

(2)  Pe parcursul implementării asistenței macrofinanciare din partea Uniunii Europene, Comisia monitorizează fiabilitatea circuitelor financiare ale Kârgâzstanului, a procedurilor administrative și a mecanismelor de control intern și extern care sunt relevante pentru această asistență și respectarea calendarului convenit.

(3)  Comisia verifică periodic conformitatea politicilor economice ale Kârgâzstanului cu obiectivele asistenței macrofinanciare a Uniunii și îndeplinirea satisfăcătoare a condițiilor de politică economică asupra cărora s-a convenit. În cadrul acestor verificări, Comisia acționează în strânsă coordonare cu FMI și cu Banca Mondială și, atunci când este cazul, cu Comitetul economic și financiar.

Articolul 3

(1)  Sub rezerva condițiilor menționate la alineatul 2, asistența financiară a Uniunii Europene va fi pusă la dispoziția Republicii Kârgâzstan de către Comisie în două tranșe, fiecare conținând o componentă de grant și una de împrumut. Mărimea fiecărei tranșe va fi stabilită în memorandumul de înțelegere.

(2)  Comisia decide punerea la dispoziție a tranșelor sub rezerva aplicării satisfăcătoare a condițiilor de politică economică asupra cărora s-a convenit în memorandumul de înțelegere. Plata celei de-a doua tranșe nu are loc mai devreme de trei luni de la punerea la dispoziție a primei tranșe.

(3)  Fondurile Uniunii Europene se plătesc Băncii Naționale a Republicii Kârgâzstan. Sub rezerva dispozițiilor stabilite în memorandumul de înțelegere, inclusiv a confirmării nevoilor reziduale de finanțare bugetară, fondurile Uniunii pot fi transferate Trezoreriei Republicii Kârgâzstan în calitate de beneficiar final.

Articolul 4

(1)  Operațiunile de contractare și de acordare a împrumutului legate de componenta de împrumut a asistenței Uniunii se efectuează în euro, utilizând aceeași dată a valutei și nu implică, pentru Uniunea Europeană, transformarea scadenței și nici asumarea vreunui risc legat de cursul de schimb sau de rata dobânzii sau a vreunui alt risc comercial.

(2)  Comisia ia măsurile necesare, dacă Republica Kârgâzstan solicită acest lucru, pentru a asigura includerea în termenii și condițiile de acordare a împrumutului a unei clauze de rambursare anticipată, precum și a unei clauze corespunzătoare în termenii și condițiile operațiunilor de contractare a împrumutului.

(3)  La solicitarea Republicii Kârgâzstan și dacă circumstanțele permit îmbunătățirea ratei dobânzii împrumutului, Comisia poate refinanța integral sau parțial împrumuturile inițiale pe care le-a contractat sau poate restructura condițiile financiare aferente. Operațiunile de refinanțare sau restructurare se efectuează în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1) și nu au ca efect prelungirea termenului mediu de scadență al împrumuturilor în cauză sau majorarea sumei datorate la data refinanțării sau restructurării.

(4)  Toate costurile contractate de Uniunea Europeană în legătură cu operațiunile de contractare și de acordare a împrumutului prevăzute în prezenta decizie vor fi suportate de Republica Kârgâzstan.

(5)  Parlamentul European și Comitetul economic și financiar sunt informate cu privire la evoluția operațiunilor menționate la alineatele (2) și (3).

Articolul 5

Asistența financiară a Uniunii Europene trebuie implementată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(4) și cu normele de punere în aplicare a acestuia. În mod concret, memorandumul de înțelegere, acordul de împrumut și acordul de grant care urmează a fi încheiate cu autoritățile kârgâze trebuie să prevadă adoptarea unor măsuri corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a altor nereguli care afectează asistența. Pentru a asigura o mai mare transparență a gestionării și a plăţii fondurilor, memorandumul de înțelegere, acordul de împrumut și acordul de grant trebuie să prevadă totodată efectuarea unor controale, inclusiv a unor verificări și inspecții la fața locului, de către Comisie, şi de către Oficiul European de Luptă Antifraudă. În plus, aceste documente trebuie să prevadă efectuarea de audituri, inclusiv audituri la fața locului, dacă este necesar, de către Curtea de Conturi.

Articolul 6

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 7

(1)  Până la data de 30 iunie a fiecărui an, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport privind implementarea prezentei decizii în anul anterior, inclusiv o evaluare a acesteia. Raportul trebuie să indice legătura dintre condițiile de politică prevăzute în memorandumul de înțelegere, performanțele economice și bugetare ale Republicii Kârgâzstan la acea dată și deciziile Comisiei de a pune la dispoziție tranșele asistenței.

(2)  Cel târziu la doi ani de la expirarea perioadei de disponibilitate menționate la articolul 1 alineatul (3), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare ex-post.

Articolul 8

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la ,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu

Președintele

(1) Poziția Parlamentului European din 11 decembrie 2012. (2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (3) Biroul Înaltului Reprezentant al ONU pentru țările cel mai puțin dezvoltate, ţările fără ieșire la mare și ţările insulare mici în curs de dezvoltare. (4) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un program al Uniunii Europene de etichetare referitoare la eficiența energetică a echipamentelor de birou și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 106/2008 privind un program comunitar de etichetare referitoare la eficiența energetică a echipamentelor de birou (COM(2012)0109 – C7-0077/2012 – 2012/0049(COD))

P7_TA(2012)0467 A7-0382/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2012)0109),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 194 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0077/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 aprilie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 26 octombrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0382/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 106/2008 privind un program comunitar de etichetare referitoare la eficiența energetică a echipamentelor de birou

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 174/2013

(1) JO C 191, 29.6.2012, p. 142.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la finalizarea pieței unice digitale (2012/2030(INI))

P7_TA(2012)0468 A7-0341/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Actul privind piața unică II” (COM(2012)0573),

–  având în vedere propunerea din 4 iunie 2012 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (COM(2012)0238),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 mai 2012 intitulată „Tabloul de bord al piețelor de consum arată unde sunt cele mai bune condiții pentru consumatori în Europa – A șaptea ediție a Tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori” (SWD(2012)0165),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la o strategie de consolidare a drepturilor consumatorilor vulnerabili(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 22 mai 2012 referitoare la Tabloul de bord al pieței interne(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 mai 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O agendă a consumatorului european – stimularea încrederii și a creșterii economice” (COM(2012)0225),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 mai 2012 intitulat „Raport privind o politică de protecție a consumatorilor (iulie 2010 - decembrie 2011)” (SWD(2012)0132), însoțind Comunicarea intitulată „O agendă a consumatorului european – stimularea încrederii și a creșterii economice” (COM(2012)0225),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 mai 2012 intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii” (COM(2012)0196),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2012 intitulată „O strategie pentru achizițiile publice electronic” (COM(2012)0179),

–  având în vedere propunere din 25 ianuarie 2012 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulament general privind protecția datelor) (COM(2012)0011),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 ianuarie 2012 intitulată „Un cadru coerent pentru creșterea încrederii în piața unică digitală a comerțului electronic și a serviciilor online” (COM(2011)0942),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la o nouă strategie pentru politica de protecție a consumatorilor(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la jocurile de noroc online în piața internă(4),

–  având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului(5),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la un program privind protecția consumatorilor pentru perioada 2014-2020 (COM(2011)0707) și documentele însoțitoare (SEC(2011)1320 și SEC(2011)1321),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(6),

–  având în vedere propunerea din 19 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2011 intitulată „Pentru o mai bună funcționare a piețelor în interesul consumatorilor – a șasea ediție a Tabloului de bord al piețelor de consum” (SEC(2011)1271),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă(7),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 7 aprilie 2011 intitulat „Consolidarea capacității de acțiune a consumatorilor din UE” (SEC(2011)0469),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 4 martie 2011 intitulată „Consumatorii se simt ca acasă în cadrul pieței unice – a cincea ediție a Tabloului de bord al condițiilor pentru consumatori” (SEC(2011)0299),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliul European intitulată „Europa 2020, o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la impactul publicității asupra comportamentului consumatorilor(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic(9),

–  având în vedere Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește normele privind facturarea(10),

–  având în vedere hotărârile CEJ referitoare la Google (Hotărârea din 23 martie 2010 pronunțată în cauzele conexate C-236/08–C-238/08) și la BergSpechte (Hotărârea din 25 martie 2010 pronunțată în cauza C-278/08) care definesc „[utilizatorul] de internet normal informat și suficient de atent” ca fiind utilizatorul standard de internet,

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 martie 2010 referitoare la protecția consumatorilor(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap(13),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere raportul Monti din 9 mai 2010 intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

–  având în vedere Raportul analitic intitulat „Atitudini față de comerțul transfrontalier și față de protecția consumatorilor”, publicat de Comisie în martie 2010 (Eurobarometrul Flash nr. 282),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 22 octombrie 2009 privind comerțul electronic transfrontalier dintre întreprinderi și consumatori în Uniunea Europeană (COM(2009)0557),

–  având în vedere studiul intitulat „Evaluare prin metoda clientului misterios a comerțului electronic transfrontalier din UE”, realizat pentru DG SANCO al Comisiei, de YouGovPsychonomics și publicat la 20 octombrie 2009,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 22 septembrie 2009 privind monitorizarea serviciilor financiare cu amănuntul din Tabloul de bord al piețelor de consum (SEC(2009)1251),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 7 iulie 2009 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o metodă armonizată de clasificare și comunicare a reclamațiilor și cererilor de informații din partea consumatorilor (COM(2009)0346) și proiectul de recomandare al Comisiei care însoțește comunicarea în cauză (SEC(2009)0949),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2009 privind aplicarea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (COM(2009)0330),

–  având în vedere raportul Comisiei din 2 iulie 2009 cu privire la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului) (COM(2009)0336),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 martie 2009, intitulat „Raport privind comerțul electronic transfrontalier din UE” (SEC(2009)0283),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la comerțul internațional și internetul(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 ianuarie 2009 referitoare la transpunerea, aplicarea și asigurarea respectării Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și ale Directivei 2006/114/CE privind publicitatea înșelătoare și comparativă(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 3 septembrie 2008 privind impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați(16),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 iunie 2007 privind încrederea consumatorilor în mediul digital(17),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului)(18),

–  având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă(19),

–  având în vedere articolul 20 alineatul (2) din Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 martie 2006 referitoare la legislația europeană privind contractele și revizuirea acquis-ului: un pas înainte(21) și rezoluția din 7 septembrie 2006 referitoare la legislația europeană privind contractele(22),

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind revizuirea cadrului de reglementare al UE pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (COM(2006)0334),

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori(23),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(24),

–  având în vedere Eurobarometrul special nr. 342 privind consolidarea capacității de acțiune a consumatorilor,

–  având în vedere Convenția UNCITRAL privind utilizarea mijloacelor electronice de comunicare în încheierea de contracte internaționale (2005), legea tip a UNCITRAL privind semnăturile electronice (2001) și vedere legea tip a UNCITRAL privind comerțul electronic (1996)(25),

–  având în vedere Primul raport de aplicare din 21 noiembrie 2003 referitor la Directiva privind comerțul electronic (COM(2003)0702),

–  având în vedere Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE(26),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(27),

–  având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă(28),

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(29),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum a fost încorporată în tratate prin articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special, articolul 7 (respectarea vieții private și de familie), articolul 21 (nediscriminarea), articolul 24 (drepturile copilului), articolul 25 (drepturile persoanelor în vârstă), articolul 26 (integrarea persoanelor cu handicap) și articolul 38 (protecția consumatorilor),

–  având în vedere articolul 9 din TFUE, care prevede că „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane”,

–  având în vedere articolul 11 din TFUE, care prevede că „[c]erințele de protecție a mediului trebuie integrate în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor Uniunii, în special pentru promovarea dezvoltării durabile”,

–  având în vedere articolul 12 din TFUE, care prevede că „[c]erințele din domeniul protecției consumatorilor se iau în considerare în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii”,

–  având în vedere articolul 14 din TFUE și Protocolul 26 la acesta privind serviciile de interes (economic) general,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, al Comisiei pentru dezvoltare regională, al Comisiei pentru cultură și educație și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0341/2012),

A.  întrucât finalizarea pieței unice digitale este un factor-cheie în transformarea Europei în cea mai competitivă și dinamică economie bazată pe cunoaștere din lume;

B.  întrucât comerțul electronic și serviciile online sunt o forță vitală a internetului și sunt esențiale pentru obiectivele Strategiei UE 2020 privind piața internă, de care beneficiază atât cetățenii, cât și întreprinderile printr-o creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii;

C.  întrucât 99 % din toate întreprinderile europene sunt IMM-uri, asigurând 85 % din ocuparea forței muncă, ceea ce face din IMM-uri forța motrice a economiei europene, prim factor de creare de bunăstare, de ocupare a forței de muncă și de creștere, precum și de inovare, cercetare și dezvoltare;

D.  întrucât comerțul electronic a devenit o componentă esențială a comerțului și o forță motrice importantă pentru alegerile consumatorului, concurență și inovație tehnologică, dat fiind faptul că în viața lor de zi cu zi consumatorii și întreprinderile fac din ce în ce mai puțin deosebirea între mediul online și mediul offline;

E.  reamintește faptul că o piață unică digitală în care serviciile pot circula liber pe o piață cu 500 de milioane de consumatori reprezintă un impuls esențial pentru competitivitate și creștere economică, furnizând locuri de muncă de înaltă calificare și facilitând convergența UE către o economie bazată pe cunoaștere;

F.  subliniază faptul că internetul și banda largă reprezintă factori principali pentru creșterea economică, societatea cunoașterii, crearea de locuri de muncă, inovarea și competitivitatea europeană, asigurând dezvoltarea rapidă a comerțului și a serviciilor electronice; subliniază că întreprinderile și consumatorii au nevoie de acces în bandă largă pentru a beneficia pe deplin de avantajele internetului;

G.  subliniază importanța „ghișeelor unice” pentru TVA în vederea facilitării comerțului electronic transfrontalier pentru IMM-uri și a promovării facturării electronice; atrage totuși atenția asupra faptului că un astfel de ghișeu unic ar trebui să fie creat numai în cadrul instituțiilor existente, fără a crește sarcina asupra contribuabililor;

H.  întrucât companiile care și-au dezvoltat propria economie bazată pe internet au progresat mult mai mult decât celelalte, iar în actuala criză economică și financiară, când generarea de locuri de muncă depinde practic de IMM-uri, este esențial să fie înlăturate barierele din calea comerțului online astfel încât IMM-urile să poată beneficia de toate avantajele sale;

I.  întrucât piețele online trebuie să fie cât mai flexibile cu putință pentru a crea oportunități de afaceri și de dezvoltare mai bune în acest sector;

J.  întrucât comerțul electronic reprezintă o completare importantă a comerțului offline, oferind micilor întreprinderi oportunități de creștere și îmbunătățind accesul la mărfuri și servicii și în zonele îndepărtate, în mediul rural și pentru persoanele cu dizabilități și cu mobilitate redusă;

K.  întrucât în unele țări G-8 internetul a determinat 20 % din creșterea economică și 25 % din locurile de muncă create în ultimii cinci ani;

L.  întrucât datorită internetului și comerțului electronic avantajele globalizării pot fi distribuite mai uniform în rândul consumatorilor și IMM-urilor;

M.  întrucât realizarea unei funcționări eficace a pieței interne ar constitui un pas important spre îndeplinirea obiectivelor agendei de la Lisabona de a stimula creșterea economică, ocuparea forței de muncă și competitivitatea în beneficiul celor 500 de milioane de consumatori din UE;

N.  întrucât piața unică digitală le oferă o gamă mai largă de opțiuni consumatorilor, în special celor care locuiesc în zone mai puțin accesibile, îndepărtate sau periferice, precum și celor cu mobilitate redusă, care altfel nu ar avea acces la o gamă largă de mărfuri; întrucât internetul facilitează crearea de noi întreprinderi, în special IMM-uri, și le permite întreprinderilor existente să prospere odată cu găsirea de noi nișe de piață;

O.  întrucât în Europa există 75 de milioane de persoane cu handicap, iar aceste persoane ar trebui, de asemenea, să aibă acces complet la piața internă, acordându-se o atenție deosebită provocărilor legate de interfețele digitale în cazul persoanelor cu deficiențe de vedere;

P.  întrucât internetul și tehnologia constituie instrumente ce permit internaționalizarea IMM-urilor și o activitate mai intensă a acestora pe piețele internaționale și în cadrul comerțului internațional; solicită dezvoltarea unei piețe europene integrate pentru plățile cu cardul, pe internet și cu ajutorul telefonului mobil; solicită în același timp facilitarea unui cadru pentru facturările electronice; subliniază în aceste două privințe importanța interoperabilității și a unor standarde deschise, astfel încât să se faciliteze la maximum potențialul pieței și concurența;

Q.  întrucât consumatorii beneficiază de prețuri mai mici prin intermediul comerțului electronic și de o gamă mai largă de opțiuni, precum și de posibilitatea de a putea să facă cumpărături fără a-și părăsi domiciliul; întrucât acest lucru constituie un avantaj deosebit pentru consumatorii cu dizabilități și consumatorii din zonele rurale sau îndepărtate;

R.  întrucât buna funcționare a economiei digitale este imperioasă pentru buna funcționare a economiei UE; întrucât, cu toate acestea, libera circulație a serviciilor digitale este împiedicată în prezent în mod grav de reglementările fragmentate de la nivel național, din acest motiv întreprinderile întâmpinând numeroase bariere în UE la comercializarea transfrontalieră, în special din cauza diferitelor reglementări aplicabile la nivelul statelor membre în domenii precum protecția consumatorilor, TVA-ul, reglementările specifice unor produse și tranzacțiile de plată; întrucât este necesar ca instituțiile UE să-și reafirme angajamentul de a elimina principalele obstacole de reglementare din calea tranzacțiilor electronice transfrontaliere până în 2015 și ca Comisia să continue propunerea de măsuri legislative care să vizeze principalele obstacole;

S.  întrucât comerțul electronic permite consumatorilor să beneficieze de prețuri mai mici și de o gamă mai vastă de opțiuni, dar 60 % dintre site-uri nu sunt în prezent adecvate pentru cumpărătorii online transfrontalieri, iar încrederea consumatorilor și a întreprinderilor în mediul digital este încă redusă;

T.  întrucât ar trebui să se îmbunătățească accesul la informații fiabile și transparența, astfel încât consumatorii să poată compara nu doar prețurile, ci și calitatea și durabilitatea mărfurilor și serviciilor pe internet;

U.  întrucât fragmentarea pieței digitale din UE periclitează drepturile derivate din acquis-ul comunitar, deoarece consumatorii și întreprinderile beneficiază de prea puțină securitate juridică în materie de comerț electronic transfrontalier, din cauză că există prea multe dispoziții juridice care prevăd cerințe divergente, o situație care nu permite operatorilor, autorităților sau consumatorilor să beneficieze de norme clare și aplicabile;

V.  întrucât cele mai multe litigii sunt soluționate în afara tribunalelor, iar termenele pentru SAL sunt prea scurte, fiind necesar un sistem SOL eficient;

W.  întrucât este esențial să se depășească fragmentarea juridică ce există în prezent într-o serie de domenii, pentru a realiza o piață unică digitală completă și reală;

X.  întrucât comerțul electronic și serviciile online încurajează dezvoltarea unei piețe unice sustenabile prin utilizarea tehnologiilor, standardelor, etichetelor, produselor și serviciilor ecologice și cu emisii scăzute de carbon,

O piață unică digitală pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă

1.  subliniază că, pe timp de criză economică și financiară, este esențial să se ia măsuri de stimulare a creșterii economice și de crearea de locuri de muncă și evidențiază că finalizarea pieței unice digitale ar fi un pas esențial înainte în ceea ce privește realizarea acestui obiectiv; solicită, prin urmare, Comisiei să pună în aplicare planul său de lansare și finalizare a pieței unice digitale; subliniază faptul că piața unică digitală constituie cel mai ușor mod în care întreprinderile și cetățenii pot profita de avantajele pieței interne;

2.  salută noua comunicare a Comisiei privind comerțul electronic și serviciile online, publicată la 11 ianuarie 2012, care are ca scop dezvoltarea unui cadru coerent pentru comerțul electronic, prin creșterea încrederii și a așteptărilor în comerțul electronic și serviciile online ale sectoarelor privind relațiile dintre întreprinderi (B2B), dintre întreprinderi și consumatori (B2C), dintre consumatori (C2C) și dintre guverne (G2G); invită Comisia să prezinte până la sfârșitul anului 2012 un raport cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește cele 16 „acțiuni principale” descrise în cadrul celor cinci domenii prioritare prevăzute de comunicare;

3.  salută noua comunicare a Comisiei intitulată „Actul pentru piața unică II”, ce prevede acțiuni-cheie de sprijinire a dezvoltării economiei digitale europene; subliniază nevoia de a beneficia de toate avantajele pieței unice digitale;

4.  solicită Comisiei să pună în aplicare, să dezvolte și să urmeze în mod eficace planul său de acțiune pentru facilitarea accesului transfrontalier la produsele și conținutul online și, în acest sens, să pună la dispoziție o foaie de parcurs privind punerea în aplicare a unui plan transversal care să asigure dezvoltarea pieței unice digitale și promovarea creșterii economice pe termen lung, competitivitatea și crearea de locuri de muncă, în același timp adaptând economia europeană la provocările impuse de economia globală de azi;

5.  subliniază că fragmentarea și lipsa unei securități juridice sunt principalele îngrijorări legate de piața unică digitală, iar aplicarea inconsecventă a normelor în statele membre trebuie rezolvată pentru a oferi consumatorilor o gamă mai largă de opțiuni; consideră că fragmentarea se datorează în parte și transpunerii deficitare sau întârziate a directivelor de către statele membre, un factor care ar trebui să facă obiectul unui control mai riguros din partea instituțiilor europene;

6.  subliniază că toate dispozițiile legislative relevante noi referitoare la piața unică ar trebui supuse testului de piață digitală unică. invită Comisia să evalueze viabilitatea aplicării unui astfel de test cadrul său de evaluare a impactului, pentru a se asigura că această nu afectează dezvoltarea pieței unice digitale și nu conduce la noi obstacole sau fragmentări pentru comerțul offline sau online;

7.  salută anunțarea de către Comisie a unei noi comunicări și a unui nou program de acțiune și reamintește în acest context că Directiva privind comerțul electronic prevede că furnizorii de servicii ale societății informaționale au datoria să acționeze, în anumite împrejurări, pentru evitarea sau stoparea activităților ilegale desfășurate online;

8.  este de acord cu Comisia în privința faptului că actualul cadru juridic oferit de directiva privind comerțul electronic nu necesită revizuire; subliniază, cu toate acestea, necesitatea unor clarificări mai aprofundate în vederea aplicării unor proceduri de notificare și acțiune în privința conținuturilor ilegale;

9.  subliniază că este necesar să se modernizeze și să se faciliteze procedurile de recunoaștere a calificărilor profesionale, precum și să se extindă recunoașterea automată la alte profesii, în special la cele noi, necesare pentru sectoarele ecologice și digitale; consideră că acest lucru va facilita mobilitatea lucrătorilor bine calificați;

10.  subliniază importanța dezvoltării unei strategii europene de „cloud computing”, dată fiind potențialul său pentru competitivitate, creștere și creare de locuri de muncă în UE; subliniază că, datorită costurilor de intrare minime și cerințelor de infrastructură scăzute, „cloud computing” reprezintă pentru sectorul IT european, în special pentru IMM-uri, o ocazie de a se dezvolta și de a ocupa poziții de lideri în domenii precum externalizarea, serviciile digitale noi și centrele de date;

11.  remarcă importanța legăturii dintre directiva privind comerțul electronic și sistemul de informații privind piața internă;

IMM-urile

12.  subliniază că IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei europene și, prin urmare, este esențial să se elaboreze un plan de acțiune pentru integrarea lor în piața unică digitală; subliniază, de asemenea, nevoia urgentă ca toate IMM-urile europene să aibă acces la internet în bandă largă; subliniază că, profitând de posibilitățile oferite de economia digitală și de piața unică digitală prin intermediul utilizării inovatoare și inteligente a TIC, s-ar putea contribui semnificativ la ușurarea ieșirii IMM-urilor din actuala criză, la stimularea creșterii economice și la crearea de locuri de muncă;

13.  susține hotărârea Comisiei de a consolida și de a facilita dezvoltarea infrastructurii TIC pentru a trece peste diviziunea digitală; reamintește că dezvoltarea infrastructurii TIC are un impact pozitiv asupra coeziunii sociale, a creșterii economice și a competitivității Uniunii Europene, precum și asupra comunicației, creativității și accesului cetățenilor la educație și la informații; salută inițiativele din cadrul programelor de dezvoltare regională și rurală, precum și inițiativele BEI pentru îmbunătățirea integrării zonelor rurale în cadrul infrastructurilor TIC;

14.  subliniază faptul că pentru atingerea obiectivului de creștere și creare de locuri de muncă este crucial să se elimine obstacolele de natură juridică din calea comerțului electronic și să se pună la dispoziția întreprinderilor informațiile, competențele și instrumentele necesare pentru a-și dezvolta mai ușor și mai eficient activitățile online;

15.  subliniază că, pentru a realiza o piață unică digitală complet operațională, este nevoie de eforturi coordonate pentru a garanta că toți cetățenii, indiferent de vârstă, loc, educație și gen, au acces la internet și dispun de capacitățile necesare pentru a-l utiliza;

16.  insistă asupra faptului că, pentru dezvoltarea unei pieți unice digitale competitive, competențele digitale sunt esențiale și că toți cetățenii europeni ar trebui să fie dotați cu competențe digitale corespunzătoare; subliniază caracterul esențial al angajamentului de a reduce la jumătate deficiențele înregistrate în ceea ce privește alfabetizarea și competențele digitale până în 2015;

17.  solicită în consecință Comisiei și statelor membre să elaboreze un astfel de plan de acțiune, care să se bazeze pe promovarea integrării IMM-urilor în lanțurile valorice digitale prin adoptarea de măsuri și de inițiative care încurajează utilizarea inteligentă a TIC pentru inovare, competitivitate și dezvoltarea competențelor digitale, precum și prin furnizarea mai multor informații privind avantajele și potențialul economiei bazate pe internet, de exemplu Rețeaua Europeană E-Business de Sprijin pentru IMM-uri (eBSN), în același timp furnizând și sprijin financiar IMM-urilor inovatoare, printre alte acțiuni;

18.  subliniază importanța elaborării unei strategii prin care să se stimuleze antreprenoriatul digital în Europa, să se promoveze formarea profesională a comercianților online și să se încurajeze programele de dezvoltare a IMM-urilor, punându-se accentul pe IMM-urile inovatoare și dinamice din toate sectoarele, pentru a asigura un nivel ridicat al potențialului de creștere economică și al inovării, pentru a crea noi locuri de muncă în Europa, îmbunătățindu-se totodată încrederea consumatorilor, precum și pentru a identifica noi nișe de piață pentru IMM-uri, ce nu ar putea exista altfel;

19.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare legislația existentă în vederea eliminării obstacolelor care împiedică creșterea IMM-urilor, precum costurile ridicate ale intrării pe piață, costurile creării notorietății mărcilor în mai multe țări și limitările sistemelor informatice;

20.  solicită Comisiei și statelor membre să introducă măsuri menite să ofere sprijin financiar IMM-urilor inovatoare, prin intermediul programelor actuale, precum Programul pentru competitivitate și inovație (CIP), noul Program pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-urilor și Programul pentru cercetare și inovare „Orizont 2020”, sau prin crearea unor programe specifice, precum și prin intermediul propunerii de regulament privind fondurile cu capital de risc;

21.  consideră că, pe lângă implementarea substanțială a TIC, este esențial să se promoveze excelența în cercetare în domeniul TIC și să se încurajeze investițiile publice și private în procesul de cercetare și inovare cu un grad ridicat de risc și colaborativ în domeniul TIC în vederea dezvoltării pieței unice digitale; subliniază faptul că Europa ar trebui să fie în pas cu noutățile în domeniul tehnologiilor de internet; propune ca următoarele perspective financiare și programul Orizont 2020 să prevadă o creștere considerabilă a bugetului de cercetare al UE în domeniul TIC;

Depășirea barierelor rămase în calea pieței unice digitale

22.  sprijină posibilitatea colaborării cu diferite centre de cercetare; salută planurile Comisiei de a promova investițiile publice și private în rețele de telecomunicații în cadrul Mecanismului Conectarea Europei (MCE) și subliniază importanța pe care o are lansarea susținută a rețelei digitale transeuropene pentru creșterea economică și competitivitate în Uniunea Europeană;

23.  constată că implementarea rapidă a benzii largi de foarte mare viteză este esențială pentru competitivitatea Europei pe plan mondial, pentru dezvoltarea productivității europene și apariția unor noi întreprinderi mici care pot deveni lideri în diferite sectoare, de exemplu sectorul sănătății, al producției și al serviciilor;

24.  solicită adoptarea unor măsuri specifice pentru ca IMM-urile să poată beneficia pe deplin de potențialul benzii largi în domeniul comerțului electronic și al achizițiilor electronice; solicită Comisiei să sprijine inițiativele statelor membre de a dezvolta competențe electronice în IMM-uri și de a stimula modele de afaceri inovatoare, bazate pe internet, cu ajutorul Programului pentru competitivitate și inovare (PCI) și al succesorului acestuia, Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri (COSME);

25.  invită Comisia să identifice actualele obstacole la serviciile de livrare transfrontalieră și să ia măsurile necesare pentru a le elimina, ținând cont de constatările noului studiu ce a fost condus și astfel încât să permită atât întreprinderilor, cât și consumatorilor să beneficieze pe deplin de piața unică digitală; subliniază că factorii precum accesibilitatea, viteza de livrare, serviciile propice, sistemul de beneficii eficient și transparent, precum și prețurile mai mici pentru serviciile de livrare transfrontaliere sunt cel mai bine promovați prin concurența liberă și loială, pentru a nu împiedica comerțul transfrontalier și pentru a crește încrederea consumatorilor; consideră că serviciile de livrare transfrontalieră nu ar trebui să țină cont numai de granițele fizice efective ci, după caz, și de distanța față de consumator; consideră că este esențial să se asigure forme inovatoare de livrare, care să permită mai multă flexibilitate în ceea ce privește alegerea orei și locului primirii sau, eventual, a unui loc de ridicare a mărfurilor fără costuri suplimentare; consideră că este crucial să se analizeze posibilitatea introducerii unor măsuri care să garanteze o livrare la prețuri rezonabile în zonele mai îndepărtate sau periferice;

26.  reamintește necesitatea unei abordări politice integrate cu privire la realizarea pieței unice în domeniul transporturilor pentru toate tipurile (de exemplu cabotajul rutier, transportul feroviar de marfă etc.), precum și la legislația din domeniul mediului, în vederea evitării ineficiențelor în lanțul de aprovizionare și a majorărilor inutile ale costurilor pentru vânzătorii la distanță și clienții comerțului electronic;

27.  invită statele membre și Comisia să reducă povara administrativă asigurând fie utilizarea sistemului țării vânzătorului, fie utilizarea sistemului țării cumpărătorului, pentru a se evita procedurile duble și confuzia cu privire la normele care se aplică vânzătorilor online și consumatorilor deopotrivă;

28.  invită Comisia să găsească soluții la dificultățile cu care se confruntă IMM-urile în gestionarea mărfurilor returnate și problemele legate de infrastructura pentru transporturi și să reducă cheltuielile implicate de soluționarea plângerilor și conflictelor transfrontaliere;

29.  subliniază că, întrucât conținutul site-urilor poate fi tradus automat destul de ușor, un avantaj în plus al lumii digitale este acela că poate contribui la eliminarea barierelor de pe piața internă;

30.  subliniază importanța pe care o au pentru consumatori o livrare eficientă, un feedback îmbunătățit cu privire la livrare și primirea produselor la timp, toți acești factori fiind identificați printre preocupările cele mai importante în cadrul celui mai recent Tablou de bord al condițiilor pentru consumatori;

31.  solicită Comisiei și statelor membre să examineze posibilitățile de simplificare și de standardizare a normelor privind TVA în contextul tranzacțiilor online transfrontaliere; subliniază că actualul cadrul TVA european constituie un obstacol în calea dezvoltării de noi servicii digitale și că încurajarea întreprinderilor să dezvolte și să ofere noi servicii online la nivel european ar trebui să constituie o prioritate în revizuirea normelor TVA; consideră că produsele distribuite sub formă digitală cu conținut cultural, jurnalistic sau creativ ar trebui să fie supuse aceleiași taxe pe valoare adăugată ca și produsele echivalente în format fizic sau disponibile offline pentru a se evita denaturarea pieței; invită Comisia și statele membre să profite de șansa pe care o oferă revizuirea din 2015 a normelor TVA și să creeze și să extindă mini-ghișeul unic la comerțul electronic cel puțin pentru IMM-uri;

32.  invită Comisia să propună o revizuire a Directivei 2006/112/CE pentru a introduce o nouă categorie de servicii de conținut cultural oferite electronic care să beneficieze de o reducere a TVA-ului; propune ca lucrărilor și serviciilor culturale vândute online, cum ar fi cărțile digitale, să li se aplice același tratament preferențial ca în cazul produselor comparabile în formă tradițională, ca de exemplu cărțile de buzunar și, drept urmare, să beneficieze de un nivel redus al TVA-ului; în acest context, este de părere că aplicarea unui nivelul redus al TVA-ului pentru publicațiile digitale ar putea încuraja dezvoltarea ofertelor legale și ar putea conduce la creșterea semnificativă a atractivității platformelor digitale;

33.  solicită Comisiei să abordeze, în revizuirea legislației privind TVA-ul, situația anormală în care este posibilă aplicarea unor niveluri reduse ale TVA-ului pentru cărțile tipărite și pentru alte tipuri de conținut cultural tipărit, însă nu și pentru bunurile identice disponibile în format electronic;

34.  salută Cartea verde a Comisiei privind plățile efectuate cu cardul, pe internet și de pe telefonul mobil; solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze și să implementeze măsuri corespunzătore pentru a realiza un cadru de reglementare al UE complet și eficace integrat, competitiv, inovator, neutru și sigur pentru plățile efectuate online și de pe telefonul mobil;

35.  subliniază importanța abordării microplăților și a costurilor administrative ridicate aferente plății unor sume mici; observă utilizarea pe scară tot mai largă a plăților prin telefoane mobile, telefoane inteligente și tablete și că această situație necesită răspunsuri noi;

36.  subliniază că microplățile sunt tot mai des utilizate pentru a plăti conținutul media și cultural online și consideră că acestea reprezintă un instrument util pentru a asigura remunerarea deținătorilor de drepturi;

37.  subliniază că comisioanele interbancare multilaterale naționale și transfrontaliere din Zona unică de plăți în euro (SEPA) variază semnificativ între statele membre; consideră că, atât comisioanele interbancare multilaterale naționale cât și cele transfrontaliere din Zona unică de plăți în euro (SEPA) ar trebui armonizate, pentru a permite consumatorilor să beneficieze de avantajele pieței unice; invită Comisia să efectueze, până la sfârșitul anului 2012, un studiu de evaluare a impactului privind plafonarea CIM și reducerea treptată a acestora; invită Comisia să propună un regulament privind armonizarea CIM și scăderea progresivă a acestora pentru alinierea lor la costurile reale până la sfârșitul anului 2015; consideră că supratarifele, rabaturile și alte practici de orientare a clientului (steering) ar trebui eliminate treptat de asemenea, facilitând o piață unică europeană a plăților mai transparentă;

38.  subliniază că siguranța datelor și confidențialitatea îi îngrijorează în mod special pe consumatori și tind să îi descurajeze de la a cumpăra online; consideră că este necesar să se adapteze legislația actuală privind protecția datelor la noile provocări și inovări din domeniul evoluțiilor tehnologice prezente și viitoare, de exemplu cloud computing;

39.  recunoaște potențialul economic și social pe care informatica dematerializată l-a demonstrat până în prezent și solicită Comisiei să adopte inițiative în acest domeniu în vederea fructificării avantajelor acestei tehnologii de îndată ce această tehnologie va fi dezvoltată mai mult; recunoaște, totuși, multitudinea de provocări tehnice și juridice generate de dezvoltarea informaticii dematerializate;

40.  recunoaște potențialul major al cloud computingului și invită Comisia să propună fără întârziere o strategie europeană cu privire la acesta;

41.  invită Comisia să aplice dispozițiile referitoare la notificarea încălcării securității datelor din pachetul privind telecomunicațiile și să le pună la dispoziția tuturor consumatorilor din statele membre;

42.  reamintește dispozițiile din Directiva privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor, care prevăd că operatorii serviciilor de telecomunicații trebuie să oblige furnizorii de servicii pe internet să furnizeze mesaje de servicii publice tuturor clienților lor; invită Comisia să monitorizeze câți operatori de servicii de telecomunicații respectă aceste dispoziții și să raporteze Parlamentului European în această privință;

43.  salută, prin urmare, noua propunere a Comisiei de regulament privind protecția datelor, subliniază că este necesar ca cetățenii să aibă mai mult control asupra prelucrării propriilor date și subliniază necesitatea de a aproba și de a pune în aplicare un nou regulament privind acest subiect într-o formă care, în același timp protejând confidențialitatea și garantând drepturile fundamentale, asigură securitatea juridică și suficientă flexibilitate companiilor pentru a le permite să își dezvolte afacerea fără a plăti costuri enorme, și în același timp simplificându-le și reducându-le sarcinile administrative, cu menținerea angajamentelor ferme de respectare a obligațiilor deja în vigoare;

44.  salută propunerea Comisiei privind un cadru legislativ pentru gestionarea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor asociate, în vederea asigurării unei mai bune responsabilizări, transparențe și guvernanțe a organismelor de gestionare colectivă a drepturilor, a stabilirii unor mecanisme eficiente de soluționare a disputelor și a clarificării și simplificării licențierii; consideră că este esențial ca utilizatorii de internet să fie informați în mod clar și inteligibil în legătură cu ce date cu caracter personal sunt colectate, în ce scop și pentru cât timp, pentru consolidarea drepturilor acestora și, astfel, a încrederii lor în internet; subliniază faptul că, în revizuirea acquis-ului în materie de protecție a datelor, este necesară asigurarea securității și a clarității juridice, precum și a unui nivel foarte înalt de protecție a datelor; salută anunțarea unei strategii europene globale privind informatica dematerializată (cloud computing) pentru 2012 și așteaptă, în acest context, în special clarificarea problemelor legate de jurisdicție, protecția datelor și sferele de competență;

45.  își exprimă convingerea fermă că protecția vieții private constituie o valoare de bază a Uniunii Europene și, în plus, joacă un rol central în promovarea încrederii utilizatorilor în mediul online, necesară pentru a permite pieței unice digitale să se dezvolte pe deplin; salută astfel propunerile Comisiei de adaptare a Directivei privind protecția datelor la mediul digital actual, promovând caracterul inovator al mediului online și încurajând dezvoltarea unor noi tehnologii promițătoare, cum ar fi cloud computingul;

46.  subliniază încă o dată necesitatea unei abordări mondiale cu privire la problemele protecției datelor și ale pirateriei; încurajează, în acest context, instituirea unei cooperări strânse între UE și Forumul pentru guvernanța internetului;

47.  solicită clarificarea obligației aplicabile furnizorilor de servicii online de a respecta legislația UE în domeniul protecției datelor și în domeniul concurenței, precum și drepturile de proprietate intelectuală și Directiva privind comerțul electronic(30) și pachetul legislativ privind telecomunicațiile(31) în gestionarea și/sau colectarea datelor în interiorul UE, independent de locul stocării și/sau al prelucrării acestor date; consideră că un nivel mai ridicat de transparență în ceea ce privește identificarea furnizorilor de servicii pe internet ar trebui să joace un rol-cheie în creșterea încrederii consumatorilor, să încurajeze, de asemenea, cele mai bune practici în acest domeniu și să servească drept criteriu esențial pentru crearea unei etichete europene de încredere;

48.  reamintește că, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/31/CE, furnizorii de servicii online au obligația de a-și revela în mod clar identitatea și că respectarea acestei obligații este esențială pentru a asigura încrederea consumatorilor în comerțul electronic;

49.  solicită Comisiei să modernizeze cadrul juridic care reglementează drepturile de proprietate intelectuală, în contextul realizării depline a pieței unice digitale și să propună și să implementeze rapid Strategia europeană privind drepturile de proprietate intelectuală în vederea adaptării la realitatea online a secolului al 21-lea; așteaptă cu interes propunerile Comisiei de instrumente juridice în acest domeniu, cum ar fi o legislație de simplificare a gestionării colective a drepturilor de autor în Europa și o directivă privind aplicarea DPI și combaterea contrafacerii și pirateriei; consideră că modelele de afaceri inovatoare și diferitele structuri de licențiere trebuie luate în considerare și dezvoltate în continuare pentru a crește disponibilitatea, păstrând în același timp drepturile de autor, și pentru a asigura remunerarea deținătorilor de drepturi;

50.  subliniază importanța unei strategii armonizate pentru excepțiile și restricțiile din domeniul drepturilor de autor, precum și excepțiile statutare armonizate din domeniul mărcilor și brevetelor, adesea în avantajul cercetătorilor și proiectanților, dat fiind că scopul este de a facilita dezvoltarea, punerea în practică și preluarea de către consumatori a unor servicii noi și inovatoare și pentru a asigura securitatea juridică pentru echipele de cercetători, inovatori, artiști și utilizatori, necesare pentru crearea unui mediu european digital prosper;

51.  reamintește că, pentru a facilita finalizarea pieței unice digitale, este nevoie în continuare de depunerea unor eforturi de armonizare a drepturilor de proprietate intelectuală, cu respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor;

52.  invită Comisia să propună soluții sectoriale convenite care să respecte drepturile de autor, asigurând remunerarea echitabilă a autorilor, și să promoveze accesul publicului la o gamă largă de produse culturale legale;

53.  invită Comisia să accelereze lucrările pregătitoare privind o propunere legislativă referitoare la „gestionarea colectivă a drepturilor”, în vederea asigurării unei mai bune responsabilizări, transparențe și guvernanțe a organismelor de gestionare colectivă a drepturilor, stabilind mecanisme eficiente de soluționare a disputelor și clarificând și simplificând sistemele de licențiere din sectorul muzical;

54.  subliniază că microplățile devin din ce în ce mai importante pentru a plăti conținutul media și cultural online, dar că există încă posibilități de a optimiza utilizarea și consideră că acestea constituie un instrument util pentru a se asigura remunerarea creatorilor, întrucât asigură accesul publicului la conținut legal într-un mod accesibil; consideră, prin urmare, că microplățile sunt un mijloc eficient de combatere a conținutului ilegal; subliniază totuși că problemele asociate sistemelor de plată online, precum lipsa interoperabilității și costurile ridicate ale microplăților pentru consumatori, ar trebui abordate în vederea dezvoltării unor soluții simple, inovatoare și rentabile, avantajoase pentru consumatori și pentru platformele digitale; subliniază că extinderea gamei legale de conținut cultural online la prețuri convenabile va reuși să reducă platformele ilegale pe termen lung;

55.  subliniază că tehnologiile de internet noi și în expansiune și serviciile online au condus la o creștere a cererii de conținut audiovizual și de alte conținuturi digitale culturale și creative și oferă modalități noi și inovatoare de personalizare și îmbogățire a ofertei, în special în rândul tinerilor; constată, cu toate acestea, că în prezent oferta de conținut legal este insuficientă pentru a satisface această cerere, utilizatorii fiind motivați în aceste circumstanțe să acceseze conținut ilegal; consideră că trebuie avute în vedere modelele de afaceri inovatoare și diferite structuri de licențiere pentru a crește disponibilitatea; solicită o mai bună exploatare a tehnologiilor digitale, care ar trebui să constituie un catalizator pentru diferențierea și multiplicarea ofertelor legale, menținând astfel încrederea consumatorilor și creșterea și asigurând totodată că artiștii beneficiază de o remunerație echitabilă și proporționată;

56.  sprijină cu fermitate măsurile adoptate atât la nivel european, cât și la nivelul statelor membre, pentru a preveni contrafacerea și pirateria produselor pe internet;

57.  salută propunerile de creștere a disponibilității și de dezvoltare a serviciilor de conținut online legal, dar subliniază necesitatea unor drepturi de autor UE modernizate și mai armonizate la nivelul Uniunii; subliniază, prin urmare, necesitatea unei legislații privind drepturile de autor care să ofere stimulentele adecvate, să asigure echilibrul și să țină pasul cu tehnologia modernă; consideră că încurajarea, promovarea și durabilitatea licențierii multiteritoriale în cadrul pieței unice digitale ar trebui, mai presus de toate, să fie facilitată prin inițiative orientate către piață ca răspuns la cererea consumatorilor; invită Comisia, prin urmare, să pună neîntârziat în aplicare inițiativele din cadrul strategiei DPI;

58.  dezaprobă cu tărie orice discriminare împotriva clienților pe bază de naționalitate și rezidență, amintind articolul 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile (2006/123/CE), și solicită Comisiei și statelor membre să asigure punerea în aplicare completă a directivei;

Creșterea încrederii în piața unică digitală

59.  subliniază că Directiva privind drepturile consumatorilor a reprezentat un pas important înainte în ceea ce privește creșterea securități juridice pentru consumatori și întreprinderi în cadrul tranzacțiilor online, iar în prezent este principalul instrument de protecție a consumatorului pentru serviciile online; solicită statelor membre să asigure punerea ei în aplicare eficace și rapidă; solicită un cod de bune practici pentru întreprinderile online și sprijină propunerile de contracte-model în această privință; consideră că aplicarea Directivei privind drepturile ar constitui un element important al modelelor de contract și totodată ar trebui respectate practicile existente privind comerțul cu amănuntul; de asemenea, invită statele membre să decidă dacă - pe termen lung - preferă armonizarea deplină a legislației referitoare la piața internă sau un al doilea regim național; în acest din urmă caz, încurajează statele membre să depună eforturi pentru a avansa în mod constructiv dosare precum legea europeană comună privind vânzările sau pentru a facilita comerțul transfrontalier în UE în beneficiul consumatorilor și întreprinderilor deopotrivă;

60.  consideră că recenta propunere de Regulament privind legislația europeană comună în materie de vânzare, care ar putea fi agreată de către părțile contractante ca alternativă la reglementările naționale în materie de vânzare, are un potențial considerabil pentru a contracara fragmentarea pieței unice și pentru a face tranzacțiile pe internet mai accesibile și mai fiabile din punct de vedere juridic, atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi;

61.  reamintește că și statele membre au un rol important prin asigurarea unei puneri în aplicare rapide și nebirocratice a normelor UE, în vederea concretizării drepturilor consumatorilor;

62.  solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte instrumente eficace, precum Rețeaua de cooperare pentru protecția consumatorului (CPC), și să le ofere suficiente resurse pentru a garanta aplicarea de către comercianți a normelor UE privind transparența și practicile comerciale neloiale, astfel asigurând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor;

63.  subliniază necesitatea unor inițiative în statele membre vizând îmbunătățirea competențelor în rândul publicului larg; remarcă importanța dobândirii competențelor digitale de către cetățenii UE pentru ca aceștia să poată profita la maximum de beneficiile internetului și ale participării la societatea digitală;

64.  solicită Comisiei să includă o componentă privind accesul consumatorilor în termenii implementării unui mediu fără obstacole și a unei game integrale de servicii pentru persoanele cu dizabilități în toate politicile privind piața unică digitală, pentru a se asigura că toate grupurile de cetățeni au acces la piața unică digitală și pot beneficia pe deplin de aceasta;

65.  subliniază necesitatea unor inițiative în statele membre vizând îmbunătățirea competențelor în rândul publicului larg, mai ales în rândul celor defavorizați social și acordându-se o atenție deosebită persoanelor în vârstă pentru a promova noțiunea de îmbătrânire activă;

66.  recunoaște importanța unei carte europene a drepturilor utilizatorilor, care ar clarifica drepturile și obligațiile cetățenilor în societatea informațională;

67.  subliniază că este important să se stimuleze crearea de website-uri transparente și fiabile pentru compararea prețurilor, care să poată fi accesate în diferite limbi, ca mijloc de sporire a încrederii consumatorilor în comerțul transfrontalier;

68.  subliniază necesitatea de a crea un marcaj de garanție european, care ar garanta respectarea pe deplin a legislației UE de către orice întreprindere care își desfășoară activitatea online; acesta ar trebui să fie simplu și bine structurat și ar trebui să aibă un conținut care să asigure valoare adăugată comerțului electronic, crescând astfel încrederea și transparența, precum și securitatea juridică atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi și care să furnizeze informații în conformitate cu standardele existente dar neobligatorii W3C, pentru persoanele cu dizabilități;

69. în plus, subliniază necesitatea unei abordări integrate pentru a îmbunătăți încrederea consumatorilor privind accesarea de servicii transfrontaliere legale;

70.  subliniază nevoia urgentă ca UE să stimuleze încrederea întreprinderilor și a consumatorilor și să asigure mijloacele pentru comerțul electronic cu scopul de a dezvolta comerțul transfrontalier; solicită, prin urmare, simplificarea sistemelor de acordare a licențelor și crearea unui cadru eficient privind drepturile de autor;

71.  salută inițiativa Comisiei de a aborda obstacolele în calea finalizării pieței unice digitale, în special barierele care împiedică dezvoltarea serviciilor online transfrontaliere legale; în plus, subliniază nevoia de a îmbunătăți încrederea consumatorilor în ceea ce privește accesarea serviciilor transfrontaliere legale; subliniază că piața unică digitală va permite cetățenilor să aibă acces, în întreaga UE, la toate formele de conținuturi și servicii digitale (muzicale, audiovizuale, jocuri video);

72.  este de acord cu aprecierea Comisiei, potrivit căreia utilizarea întregului potențial al pieței unice digitale este împiedicată, în mare măsură, de existența unui mozaic de norme juridice diferite și de standarde și practici foarte puțin „interoperabile”;

73.  salută propunerea legislativă a Comisiei privind soluționarea alternativă a litigiilor (SAL) și soluționarea online a litigiilor (SOL) și subliniază importanța adoptării lor eficace pentru a ajuta la soluționarea plângerilor și conflictelor transfrontaliere; subliniază și necesitatea ca aceste mecanisme să fie făcute publice în rândul consumatorilor și al comercianților, astfel încât să poată atinge nivelul dorit de eficacitate practică; reamintește importanța existenței unor căi de atac eficiente pentru a se asigura posibilitatea consumatorilor de a-și exercita drepturile, subliniind totodată că cetățenii ar trebui să fie mai bine informați cu privire la detaliile referitoare la un astfel de mecanism și alte instrumente de soluționare a problemelor; consideră că acest lucru ar trebui să conducă la creșterea cumpărăturilor online transfrontaliere de bune și servicii și să contribuie la eliminarea ambuteiajelor încă existente care împiedică creșterea și inovarea, în special în cadrul pieței digitale, și care în prezent nu permit pieței unice să își realizeze potențialul deplin; subliniază că existența unei platforme online de soluționare a litigiilor pentru comerțul electronic intern și transfrontalier va îmbunătăți încrederea consumatorilor în piața unică digitală;

74.  recunoaște necesitatea găsirii unor modalități de creștere a încrederii cetățenilor în mediul online și de garantare a protecției datelor personale și a vieții private, precum și a libertății de expresie și de informare, dar și înlăturarea barierelor geografice, tehnice și organizaționale care afectează în prezent mecanismele de recurs; consideră că soluționarea rapidă și rentabilă a litigiilor, în special în legătură cu tranzacțiile online, este o condiție esențială pentru a întări încrederea utilizatorilor; salută, prin urmare, propunerile Comisiei privind soluționarea extrajudiciară și online a litigiilor în materie de consum și așteaptă cu interes inițiativa legislativă privind soluționarea litigiilor dintre întreprinderi;

75.  observă propunerile Comisiei de măsuri cooperative cu servicii de plată pentru a combate conținutul neautorizat și ilegal; subliniază că orice cooperare ar trebui să aibă o bază fermă într-un cadru legal caracterizat prin respectarea confidențialității datelor, protecția consumatorilor, dreptul de a cere despăgubiri și accesul la justiție; subliniază că primul pas trebuie să îl constituie punerea efectivă în aplicare a procedurilor de notificare, asigurându-se fără echivoc și pentru toată lumea respectarea dreptului fundamental la un proces echitabil într-un tribunal independent și imparțial creat prin lege; subliniază că toți operatorii, inclusiv prestatorii de servicii de plată și difuzorii de publicitate, au un rol important în lupta împotriva conținutului neautorizat sau ilegal;

76.  salută cu entuziasm noua comunicare a Comisiei intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii”; încurajează Comisia, statele membre și întreprinderile să promoveze utilizarea noilor evoluții tehnologice în scopuri educaționale și pentru protecția minorilor pe internet și să coopereze îndeaproape și eficient pentru a asigura un internet cu caracter sigur pentru minori; invită Comisia și statele membre să susțină proiectele de alfabetizare și de familiarizare în domeniul tehnologiilor digitale, destinate adulților responsabili de educația, formarea și viitorul noilor generații, astfel încât aceștia să fie conștienți de oportunitățile și de riscurile pe care TIC le reprezintă pentru copii și minori, dar și pentru a permite o reducere a diviziunii tehnologice dintre generații. invită Comisia și statele membre să dezvolte programe de formare în domeniul tehnologiei informațiilor cu privire la drepturile și obligațiile consumatorilor și riscurile legate de piața digitală internă.

77.  invită insistent părțile interesate să își ia angajamentul de a face reclamă în mod responsabil față de copii, în special evitând reclamele de televiziune și online agresive și de natură să inducă în eroare și respectând și aplicând pe deplin codurile de conduită existente și alte inițiative similare;

78.  consideră necesară sprijinirea procesului de digitalizare, în cât mai multe dintre limbile oficiale ale UE, a operelor cu relevanță educațională și culturală, pentru a oferi un conținut valoros si util publicului;

79.  subliniază importanța stabilirii unor principii clare care să reglementeze relația cu piețele digitale din state terțe, în special în ce privește proiectele derulate la nivelul Uniunii, cum ar fi digitalizarea patrimoniului cultural mondial;

80.  solicită Comisiei să se asigure că normele privind distribuirea selectivă sunt aplicate în mod corespunzător pentru a evita abuzurile și discriminarea;

81.  invită Comisia să propună dispoziții legislative pentru a asigura neutralitatea netului;

82.  subliniază că o mai mare concurență și transparență în ceea ce privește gestionarea traficului și calitatea serviciului, precum și ușurința în schimbarea furnizorilor sunt condiții minime necesare pentru a asigura neutralitatea rețelei; își reafirmă sprijinul pentru un internet deschis în care conținutul și serviciile comerciale individuale să nu poată fi blocate; reamintește constatările recente ale Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice și consideră că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura neutralitatea rețelei;

83.  subliniază încă o dată posibilele provocări care apar în cazul devierii de la neutralitatea rețelei, cum ar fi comportamentul anticoncurențial, blocarea inovării, restrângerea libertății de expresie, necunoașterea propriilor drepturi de către consumatori și încălcarea dreptului la confidențialitatea datelor personale, precum și faptul că lipsa neutralității rețelei dăunează întreprinderilor, consumatorilor și societății în ansamblu;

84.  invită Comisia și statele membre să asigure o concurență loială și liberă online, luând măsuri împotriva practicilor comerciale neloiale B2B, cum ar fi restricționarea accesului online, controlul prețurilor și cotele;

85.  consideră că dezvoltarea în continuare a rețelelor de bandă largă, precum și, în special, integrarea regiunilor rurale, izolate și ultraperiferice în rețelele de comunicații electronice reprezintă o prioritate centrală; solicită, în acest sens, Comisiei să revizuiască în mod constant și să asigure prin reglementare, dacă este cazul, menținerea neutralității rețelei, precum și faptul că nu este îngreunat sau împiedicat accesul furnizorilor de internet la infrastructura de rețea;

Crearea bazelor unei Europe mai competitive și incluzive

86.  solicită statelor membre să consolideze și să faciliteze dezvoltarea de infrastructuri de informare și de comunicare întrucât, deși toate statele membre dispun de o strategie națională privind banda largă, numai unele dintre ele dispun de un plan operațional de sine stătător care include obiectivele stabilite necesare pentru a realiza pe deplin inițiativa emblematică privind o agendă digitală pentru Europa, astfel cum se prevede în strategia Europa 2020; salută noua inițiativă „mecanismul Conectarea Europei”, deoarece va fi esențială pentru implementarea eficace a obiectivelor Agendei digitale pentru Europa stabilite pentru 2020, care promit acces universal la bandă largă și obiectivul intermediar ca fiecare cetățean al UE să aibă acces la o conexiune de internet de bază până în 2013;

87.  subliniază faptul că serviciile de internet sunt oferite la scară transfrontalieră și că, prin urmare, acestea presupun acțiuni concertate în conformitate cu Agenda digitală pentru Europa; subliniază că o piață europeană de aproape 500 de milioane de persoane conectate la o bandă largă de mare viteză ar impulsiona extrem de mult dezvoltarea pieței interne; subliniază necesitatea creării unei legături între agenda digitală și prestarea de noi servicii cum ar fi serviciile electronice comerciale, de sănătate, de învățare, bancare și de guvernare;

88.  subliniază importanța dezvoltării pieței unice digitale europene pentru continuarea eforturilor de a oferi consumatorilor acces la internet de mare viteză și pe întreg teritoriul prin promovarea accesului la conexiunile de internet fixe și mobile și punerea în funcțiune a următoarei generații de infrastructură; subliniază că acest lucru necesită politici care să promoveze accesul în condiții de concurență; îndeamnă Comisia și statele membre să ofere un nou impuls strategiei europene pentru bandă largă rapidă și ultrarapidă actualizând obiectivele pertinente;

89.  subliniază valoarea potențială pe care o are pentru cetățeni și întreprinderi trecerea la tehnologii digitale a serviciilor publice și invită statele membre să dezvolte planuri naționale în acest scop, care să includă obiective și măsuri prin care să se asigure că toate serviciile publice sunt online și accesibile până în 2015; recunoaște faptul că rețelele de mare viteză sunt considerate a fi o cerință necesară pentru dezvoltarea serviciilor online și a creșterii economice; invită Comisia să stabilească obiective de prim rang în cadrul agendei digitale pentru a se asigura că Europa va deveni un lider mondial în materie de viteză a conexiunilor la internet și de conectivitate; invită statele membre să pună în aplicare planuri naționale cu privire la banda largă și să adopte planuri operaționale și măsuri concrete în vederea îndeplinirii obiectivelor ambițioase privind banda largă și subliniază importanța strategică și crucială a instrumentelor propuse de Comisie în cadrul mecanismului Conectarea Europei;

90.  regretă că UE a rămas în urmă în ceea ce privește conexiunile la internet care funcționează pe bază de fibră optică; prin urmare, solicită statelor membre și Comisiei să accelereze răspândirea și adoptarea benzii largi de foarte mare viteză și solicită o strategie europeană de implementare la scară largă a rețelei „fibră până la utilizator”;

91.  solicită statelor membre să elaboreze planuri naționale de intervenție în cazul incidentelor cibernetice pentru a face față atacurilor și perturbărilor cibernetice la nivel transfrontalier, inclusiv planuri naționale și europene privind infrastructura critică de informații, precum și să dezvolte strategii pentru o infrastructură mai rezistentă și mai fiabilă; subliniază că ar trebui intensificată cooperarea internațională în domeniu; reamintește că securitatea rețelelor și a informației ține de responsabilitatea tuturor părților interesate, inclusiv a utilizatorilor casnici, a prestatorilor de servicii și a furnizorilor programe; recomandă încurajarea programelor de formare și educare în domeniul securității cibernetice, atât pentru publicul larg, cât și pentru profesioniști;

92.  subliniază faptul că internetul se folosește tot mai mult pe dispozitivele mobile și invită să se acționeze în vederea asigurării unei mai mari disponibilități a spectrului radio pentru internetul mobil și îmbunătățirea calității serviciilor electronice oferite pe aceste dispozitive mobile; subliniază că alocarea în viitor a spectrului radio trebuie să deschidă calea pentru întâietatea europeană în materie de aplicații fără fir și servicii noi în vederea stimulării creșterii economice și a competitivității globale;

93.  observă o creștere exponențială atât a traficului de date mobil, cât și a celui fix și că o serie de acțiuni, precum alocări armonizate suplimentare de spectru pentru banda largă fără fir, eficacitatea sporită a spectrului și o introducere rapidă a rețelelor de acces de generație următoare vor avea un rol crucial pentru gestionarea acestei creșteri;

94.  constată că evaluarea necesității de a deschide banda de 700 MHz pentru traficul de date mobil și fix constituie un prim pas necesar pentru îndeplinirea cerințelor privind capacitățile în viitor;

95.  salută noua comunicare a Comisiei privind achizițiile publice electronice publicată la 20 aprilie 2012; subliniază că achizițiile publice electronice vor simplifica modul de desfășurare a achizițiilor publice, vor asigura transparență, vor reduce sarcinile și costurile, vor crește participarea IMM-urilor și vor livra o calitate mai bună la prețuri mai mici;

96.  salută propunerea legislativă a Comisiei Europene de regulament privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă, care va întări încrederea și conveniența într-un mediu digital sigur și care, prin integrarea în domeniul său de aplicare a recunoașterii și acceptării reciproce la nivelul UE a sistemelor notificate de identificare electronică, are potențialul să asigure interacțiuni electronice sigure și fără întreruperi între întreprinderi, cetățeni și autoritățile publice, sporind astfel eficacitatea serviciilor publice și private online, a afacerilor online și a comerțului electronic în UE; subliniază importanța semnăturilor electronice și recunoașterea reciprocă a identificărilor electronice la nivel european pentru a asigura certitudinea juridică pentru consumatorii și întreprinderile din Europa; subliniază importanța asigurării interoperabilității la nivelul întregii UE și a protecției datelor personale;

97.  reamintește că utilizarea de către sectorul public a tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor este esențială pentru dezvoltarea societății digitale și bazate pe cunoaștere și, prin urmare, îndeamnă Comisia și statele membre să continue elaborarea unor servicii electronice sigure și eficace; constată că, în special în ceea ce privește identificarea electronică și semnăturile electronice, interoperabilitatea transfrontalieră este o condiție preliminară pentru încurajarea adoptării unor soluții transfrontaliere de facturare electronică;

98.  reamintește că în rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică ca vârf de lance, Parlamentul European a subliniat importanța facilitării adoptării la scară largă a unor factori precum securitatea juridică, un mediu tehnic clar și soluții deschise și interoperabile privind facturarea electronică, bazate pe cerințe juridice, pe operațiuni comerciale și pe standarde tehnice comune; invită Comisia să evalueze necesitatea de a elabora standarde uniforme și deschise în Uniunea Europeană pentru identificarea electronică și semnăturile electronice; constată că obstacolele majore din calea accesului transfrontalier la serviciile electronice oferite de administrația publică țin de utilizarea semnăturilor și identificării electronice, precum și de problemele de incompatibilitate a sistemelor de e-guvernare la nivelul UE; salută propunerea Comisiei de regulament privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice de pe piața internă;

o
o   o

99.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0209. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0211. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0491. (4) Texte adoptate, P7_TA(2011)0492. (5) JO L 304, 22.11.2011, p. 64. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0453. (7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0307. (8) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 58. (9) JO C 50E, 21.2.2012, p. 1. (10) JO L 189, 22.7.2010, p. 1. (11) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (12) JO C 349E, 22.12.2010, p. 1. (13) Texte adoptate, P7_TA(2011)0453. (14) JO C 67E, 18.3.2010, p. 112. (15) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 26. (16) JO C 295 E, 4.12.2009, p. 43. (17) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 370. (18) JO L 364, 9.12.2004, p. 1. (19) JO L 376, 27.12.2006, p. 21. (20) JO L 376, 27.12.2006, p. 36. (21) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 109. (22) JO C 305E, 14.12.2006, p. 247. (23) JO L 149, 11.6.2005, p. 22. (24) JO L 373, 21.12.2004, p. 37. (25) http://www.un.or.at/unictral (26) JO L 271, 9.10.2002, p. 16. (27) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. (28) JO L 178, 17.7.2000, p. 1. (29) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (30) Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO L 178, 17.7.2000, p. 1). (31) Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 (JO L 337, 18.12.2009, p.11) și Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 (JO L 337, 18.12.2009, p. 37).

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la finanțarea comerțului și a investițiilor pentru IMM-urile din UE: facilitarea accesului la credite pentru sprijinirea internaționalizării (2012/2114(INI))

P7_TA(2012)0469 A7-0367/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Europa globală: Concurența în lume – o contribuție la strategia UE pentru creștere și ocuparea forței de muncă” (COM(2006)0567),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o politică europeană globală în domeniul investițiilor internaționale” (COM(2010)0343),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale: Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–  având în vedere Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului (Acordul BTC), adoptat în 1994 ca parte a Rundei din Uruguay a negocierilor comerciale multilaterale pe baza GATT(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3286/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerțului internațional, în special de cele instituite sub egida Organizației Mondiale a Comerțului(2) (OMC) (Regulamentul privind obstacolele în calea comerțului),

–  având în vedere raportul UNCTAD pe 2011 privind investițiile la nivel mondial,

–  având în vedere rapoartele OCDE, OMC și UNCTAD privind comerțul din țările G20 și măsurile privind investițiile (perioada cuprinsă între jumătatea lunii octombrie 2010 și aprilie 2011),

–  având în vedere cadrul de politici referitor la investiții (CPI) al OCDE,

–  având în vedere Poziția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind aplicarea anumitor orientări în domeniul creditelor la export care beneficiază de sprijin public(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 13 octombrie 2005 referitoare la perspectivele relațiilor comerciale dintre UE și China(4), Rezoluția din 1 iunie 2006 referitoare la relațiile economice transatlantice dintre UE și SUA(5), Rezoluția din 28 septembrie 2006 referitoare la relațiile economice și comerciale dintre UE și India(6), Rezoluția din 12 octombrie 2006 referitoare la relațiile economice și comerciale dintre UE și țările Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere interregional(7), Rezoluția din 22 mai 2007 privind Europa globală - aspecte externe ale competitivității(8), Rezoluția din 19 iunie 2007 privind relațiile economice și comerciale dintre UE și Rusia(9), Rezoluția din 19 februarie 2008 privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene(10), Rezoluția din 24 aprilie 2008, intitulată „Spre o reformă a Organizației Mondiale a Comerțului”(11), Rezoluția din 5 februarie 2009 referitoare la relațiile economice și comerciale cu China(12), Rezoluția din 26 martie 2009 referitoare la acordul de liber schimb UE-India(13), Rezoluția din 21 octombrie 2010 referitoare la relațiile comerciale ale UE cu America Latină(14), Rezoluția din 17 februarie 2011 referitoare la Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Republica Coreea(15), Rezoluția din 6 aprilie 2011 referitoare la viitoarea politică europeană în domeniul investițiilor internaționale(16), Poziția Parlamentului European din 10 mai 2011 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe(17), Rezoluția din 11 mai 2011 referitoare la stadiul actual al negocierilor privind Acordul de liber schimb UE-India(18), Rezoluția din 11 mai 2011 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Japonia(19), Rezoluția din 8 iunie 2011 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Canada(20) și Rezoluția din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia EUROPA 2020(21),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Consiliul European, intitulat „Raport 2011 privind obstacolele în calea comerțului și a investițiilor – Angajarea partenerilor noștri economici strategici în ameliorarea accesului la piață: Priorități de acțiune privind eliminarea obstacolelor din calea comerțului” (COM(2011)0114),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2011 referitoare la obstacolele din calea comerțului și a investițiilor(22),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Întreprinderi mici într-o lume mare - un nou parteneriat pentru sprijinirea IMM-urilor în vederea valorificării oportunităților globale” (COM(2011)0702),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune pentru îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor” (COM(2011)0870),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Consiliul European, intitulat „Raport 2012 privind obstacolele în calea comerțului și a investițiilor” (COM(2012)0070),

–  având în vedere raportul întocmit de Societatea Financiară Internațională/Banca Mondială, intitulat „Doing Business 2012: Doing Business in a More Transparent World” (Climatul de afaceri în 2012: Desfășurarea de activități comerciale într-o lume mai transparentă), denumit în continuare „Indicele climatului de afaceri pentru 2012”,,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la atractivitatea investițiilor în Europa(23),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0367/2012),

A.  întrucât, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, politica comercială comună (PCC) include, în temeiul articolului 270 din TFUE, investițiile străine directe (ISD) și se află în competența exclusivă a UE; întrucât statele membre au dreptul să negocieze și să încheie acorduri bilaterale de investiții numai cu autorizația Uniunii; întrucât pentru toate acordurile comerciale și de investiții negociate de Comisie în numele Uniunii este necesară aprobarea Parlamentului;

B.  întrucât, potrivit raportului UNCTAD pentru 2011, UE este în continuare una dintre destinațiile principale pentru ISD; întrucât datele prezentate de Eurostat demonstrează însă că totalul investițiilor străine directe efectuate de UE-27 a scăzut cu 30% în 2008, cu încă 28% în 2009, iar în 2010 acesta a scăzut din nou, cu 62%;

C.  întrucât, potrivit Indicelui climatului de afaceri pentru 2012, statele membre reprezintă doar 40% (iar cele din zona euro numai 26%) din primele 35 de țări în ceea ce privește antreprenoriatul la nivel mondial;

D.  întrucât Comisia estimează că 99% dintre toate întreprinderile din UE sunt întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri), iar 92% dintre IMM-uri sunt microîntreprinderi care au între 1 și 9 angajați, 6,7 % sunt întreprinderi mici care au între 10 și 49 de angajați și 1,1 % sunt întreprinderi mijlocii care au între 50 și 249 de angajați; întrucât numărul IMM-urilor se ridică la 23 de milioane și reprezintă coloana vertebrală a economiei Uniunii, asigurând două-treimi din numărul locurilor de muncă din sectorul privat;

E.  întrucât microîntreprinderile și IMM-urile sunt caracterizate de diversitate și au nevoi diferite care decurg din caracterul specific al sectorului industrial sau al serviciilor în care își desfășoară activitatea, statul membru sau chiar regiunea în care își desfășoară activitatea, mărimea acestora, modelul lor de afaceri, cultura antreprenorială și mediul de afaceri, fie că este internațional sau la nivelul pieței unice; întrucât acestea se confruntă cu dificultăți diferite în cursul ciclurilor de afaceri care le caracterizează;

F.  întrucât lipsa de finanțare, împreună cu un spirit antreprenorial mai slab decât în alte economii industrializate, este în continuare una dintre provocările principale cu care se confruntă întreprinderile din UE în materie de competitivitate și antreprenoriat și întrucât cadrul normativ fragmentat și birocrația persistente continuă să limiteze capacitatea IMM-urilor, în special pe cea a întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor, de a se adapta la o economie eficientă din punctul de vedere al energiei și al utilizării de resurse și de a se extinde către piețe ce se află dincolo de frontierele țării lor de origine, atât în cadrul pieței unice, cât și la nivel mondial;

G.  întrucât 44 % dintre IMM-uri au raportat o lipsă a informațiilor adecvate ca obstacol important în calea internaționalizării;

H.  întrucât reticența IMM-urilor europene de a-și dezvolta activitățile internaționale este cauzată în principal de lipsa de analiză sau de pre-analiză cu privire la posibilitățile de export;

I.  întrucât un număr considerabil de IMM-uri europene desfășoară activități de export la nivel internațional (25% din numărul total), și întrucât doar 13% dintre IMM-urile europene desfășoară activități de export în afara UE și doar 4% dintre IMM-urile inactive pe plan internațional au planuri concrete de începere a unor activități internaționale în viitorul apropiat; întrucât anumite IMM-uri nu pot fi internaționalizate din cauza profilului de afaceri și a mărimii acestora;

J.  întrucât doar 10% dintre microîntreprinderi utilizează cele peste 300 de programe de sprijin public care sunt disponibile deja și întrucât, din cauza numărului mare de programe de sprijin, IMM-urile se confruntă cu dificultăți în a identifica și a beneficia de asistența disponibilă în prezent;

K.  întrucât IMM-urile europene au fost afectate în mod deosebit de criza economică și financiară mondială și întrucât internaționalizarea lor în afara pieței unice ar trebui de asemenea promovată;

L.  întrucât, în mod constant, în ultimii doi ani, aproape o treime dintre IMM-urile care au solicitat un credit bancar nu au obținut niciun credit sau au obținut o sumă mai mică decât cea solicitată; întrucât cea mai mare rată de respingere a cererilor s-a înregistrat în rândul microîntreprinderilor;

M.  întrucât Programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI) a permis instituțiilor financiare să furnizeze o nouă finanțare în valoare de 30 de miliarde EUR pentru peste 315 000 de IMM-uri în perioada 2007-2013; și întrucât Banca Europeană de Investiții (BEI) a acordat împrumuturi pentru IMM-uri în valoare de aproximativ 40 de miliarde EUR, de care au beneficiat peste 210 000 de IMM-uri în perioada 2008-2011;

N.  întrucât noul Program pentru competitivitatea întreprinderilor și IMM-uri (COSME) propus de Comisie va asigura întreprinderilor și IMM-urilor un mecanism de garantare a împrumuturilor, oferind garanții pentru finanțarea datoriilor prin împrumuturi obișnuite, împrumuturi subordonate și participative sau leasing, în vederea reducerii dificultăților specifice cu care se confruntă IMM-urile la accesarea finanțării pentru dezvoltarea lor, va oferi securitizarea portofoliilor de credite acordate IMM-urilor, destinate să mobilizeze finanțarea suplimentară a datoriilor IMM-urilor, și se va desfășura în perioada 2014-2020, beneficiind de un buget planificat de 2,5 miliarde EUR;

O.  întrucât experiența dobândită de statele membre din politicile care au sprijinit internaționalizarea IMM-urilor și a microîntreprinderilor, precum și cea a instituțiilor societăților civile (camere de comerț, asociații ale angajatorilor etc.) constituie un ansamblu extraordinar de lecții învățate în vederea elaborării de noi politici eficiente și de succes în acest domeniu;

P.  întrucât orice politică demarată la scară europeană, de sprijinire a IMM-urilor, ar trebui să fie subsidiară, suplimentară și complementară celei existente, să ofere o valoare adăugată europeană, să evite duplicările și suprapunerile cu programele existente la nivel național, regional și local și să obțină coordonarea programatică și operațională optimă;

Q.  întrucât rapoartele privind obstacolele în calea comerțului și a investițiilor întocmite de Comisie prezintă exemple de cazuri în care accesul UE pe piețele diferitor țări din lume, inclusiv ale unor economii industrializate, ale unor economii emergente importante din cadrul OMC, este îngreunat într-o mai mare măsură de diverse bariere netarifare (BNT) decât de tarifele comerciale care sunt eliminate treptat în mod substanțial odată cu avansul globalizării; întrucât normele OMC interzic barierele netarifare nejustificate;

R.  întrucât UE, ori de câte ori este necesar, trebuie să își sprijine și să apere în mod activ industriile și întreprinderile, inclusiv IMM-urile, împotriva încălcării de către partenerii săi comerciali a normelor convenite și a standardelor și principiilor OMC, utilizând toate mijloacele adecvate și proporționale; întrucât utilizarea mecanismelor multilaterale și bilaterale de soluționare a litigiilor și, în special, a instrumentelor de protecție comercială (IPC) comptabile cu normele OMC ar trebui să constituie o măsură de ultimă instanță;

S.  întrucât incertitudinea juridică a investițiilor constituie un factor-cheie de descurajare pentru internaționalizarea IMM-urilor, un cadru legal cu partenerii noștri comerciali în vederea garantării securității juridice fiind absolut esențial; întrucât UE trebuie să apere interesele societăților europene, în special pe cele ale IMM-urilor, împotriva încălcării securității juridice a investițiilor în țări din afara UE,

1.  îndeamnă Comisia și, atunci când este cazul, statele membre, să promoveze participarea IMM-urilor, iar, în cazurile relevante, și a microîntreprinderilor, la piețele globale, prin adoptarea de măsuri adecvate care să permită internaționalizarea acestora și, în special, integrarea lor ulterioară pe piața unică a UE, inclusiv un acces mai ușor la capital și la informații actualizate în mod regulat privind oportunitățile de afaceri în străinătate, precum și IPC eficiente pentru a le asigura protecția cuvenită împotriva dumping-ului și a subvențiilor incorecte și pentru a proteja concurența loială cu țările terțe, garantând în același timp protecția drepturilor omului, a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor sociale și de mediu în țările terțe;

2.  constată că IMM-urile se confruntă de asemenea cu dificultăți, ca urmare a scăderii înregistrate la nivelul cererii interne din cauza crizei economice;

I.Accesul la informații

3.  subliniază că este necesar să se îmbunătățească colectarea de date la nivelul întreprinderilor pentru a face cunoscute nevoile microîntreprinderilor și IMM-urilor, pentru a face schimb de bune practici și pentru a oferi acestora un sprijin mai bine adaptat atât la nivel național, cât și la nivelul UE; de asemenea, solicită să se efectueze în mod regulat analize privind costurile și beneficiile pentru a se evalua eficacitatea acestui sprijin, punându-se accentul pe sporirea capacității de inovare și a competitivității microîntreprinderilor și IMM-urilor atât pe piața unică, cât și la nivel mondial;

4.  subliniază necesitatea, în primul rând, a unui exercițiu de inventariere pentru a identifica programele de sprijin existente și pe cele care lipsesc, la nivel național și la nivelul UE, în vederea evitării suprapunerilor sau a lacunelor, integrând furnizorii de servicii și strategiile de sprijin existente în cooperare cu agențiile naționale; încurajează autoritățile din statele membre să creeze baze de date online unice ale surselor de finanțare naționale și regionale;

5.  subliniază necesitatea evaluării pieței disponibile pentru internaționalizarea din ce în ce mai mare și promovarea pe viitor a dezvoltării IMM-urilor în cadrul pieței interne și consideră dezvoltarea IMM-urilor în cadrul pieței interne la fel de importantă ca dezvoltarea IMM-urilor în străinătate;

6.  consideră că, pentru competitivitatea și creșterea economică în UE, este esențial să se creeze o rețea, ca parte a unei platforme digitale, care să reunească centrele de asistență pentru IMM-uri, camerele de comerț, agențiile de credite la export (ACE), asociațiile comerciale de la nivel național și Comisia pentru a le oferi întreprinderilor din UE, în special exportatorilor și importatorilor, informații exacte, prompte și ușor de utilizat pe baza principiului „ghișeului unic”, astfel încât acestea să poată beneficia pe deplin de noua politică comercială comună a Uniunii;

II.  Accesul la capital

7.  subliniază că dificultățile recurente legate de accesul la capital reprezintă unul dintre factorii principali care împiedică internaționalizarea IMM-urilor; invită administrațiile naționale să sprijine IMM-urile prin intermediul creditelor la export care beneficiază de sprijin public, fără a distorsiona concurența pe teritoriul UE, precum și să aloce fonduri suficiente destinate IMM-urilor (de exemplu, împrumuturi speciale, cofinanțare și capital de risc) cu scopul de a le ajuta să depășească reducerea de către bănci a volumului de investiții și a activităților cu efect de levier; subliniază că această finanțare ar trebui acordată IMM-urilor care desfășoară deja activități de export și care sunt în măsură să prezinte un plan de afaceri viabil pentru îmbunătățirea sau consolidarea cotei lor actuale pe piață și pentru crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri;

8.  consideră că, pentru a sprijini economia UE, nu ar trebui trecută cu vederea nici acordarea de sprijin pentru întreprinderile nou-înființate care oferă bunuri și servicii inovatoare și pentru IMM-urile care au nevoie de investiții inițiale, fie atunci când își desfășoară activitatea pe piața unică, fie când își doresc să se extindă prin internaționalizare;

9.  solicită, prin urmare, administrațiilor naționale să ajute IMM-urile, explorând posibilitatea creării, printre altele, a unor fonduri de investiții pentru IMM-uri în care orice cetățean european să-și poată investi economiile;

10.  solicită realizarea conformității creditelor la export care beneficiază de sprijin public cu orientările OCDE și sprijinirea de către acestea a proiectelor care respectă standardele internaționale de mediu și de muncă;

11.  solicită ca sprijinul pus la dispoziția IMM-urilor pentru a le asigura acces la capital să fie modulat în funcție de cererile specifice ale fiecărui IMM în vederea evitării unei strategii universale; observă, în acest sens, că acest sector din UE manifestă o gamă largă de profiluri comerciale și de necesități, care reflectă mărimea, structura, domeniul de activitate și amplasarea geografică a IMM-urilor;

12.  consideră că este nevoie stringentă de o strategie integratoare pentru finanțarea comerțului, care să aibă ca scop stimularea internaționalizării IMM-urilor; consideră că UE ar trebui să promoveze și să sprijine în mod proactiv măsurile de stimulare a dezvoltării IMM-urilor în sectoare strategice, în special atunci când este vorba de activități de producție cu valoare adăugată ridicată, care oferă un avantaj comercial față de economiile emergente și creează locuri de muncă de înaltă calitate pentru cetățenii europeni; prin urmare, subliniază necesitatea de a identifica piețe de nișă promițătoare și de a stimula dezvoltarea acestora;

13.  invită Comisia să analizeze piața investitorilor providențiali și celelalte piețe similare din întreaga lume în vederea consolidării capacității managerilor de rețele de investitori providențiali din UE și învățării din experiența acestora; încurajează băncile și alte instituții financiare să furnizeze clienților lor de tip IMM-uri informații actualizate în mod regulat cu privire la instrumentele financiare disponibile, inclusiv rețele de sprijin pentru IMM-uri și de investitori providențiali; solicită Comisiei să furnizeze informații relevante în acest sens;

14.  recunoaște existența la nivel național a unor sisteme bine stabilite și experimentate de sprijin pentru IMM-uri care oferă acces la creditele la export prin ECA și consideră rezonabilă acordarea în continuare a acestui sprijin; cu toate acestea, este de părere că, pe termen mediu, instituirea unui sprijin sistematic în ceea ce privește creditele la export la nivelul UE, instituind în același timp un mecanism de export/import care să ofere IMM-urilor un sprijin suplimentar prin intermediul ECA pe baza celei mai bune practici naționale, necesită dezbateri suplimentare; consideră că acest sprijin suplimentar ar putea eventual include împrumuturi cu rată a dobânzii preferențială și împrumuturi cu o rată a dobânzii fixă, capital circulant pe termen scurt și mijloace de refinanțare, finanțare în contul capitalului propriu și soluții legate de asigurarea activității comerciale;

15.  atrage atenția asupra măsurilor juridice și normative ce trebuie luate pentru a îmbunătăți accesul IMM-urilor la garanții, mai exact:

16.  subliniază nevoia de a oferi IMM-urilor asistență financiară și tehnică axată pe studii de piață, consultare privind finanțarea proiectelor și a activităților de export, consiliere juridică (de exemplu, privind clauzele de exceptare sau sancțiunile pentru plățile întârziate sau pentru neplată), obligațiile vamale și fiscale, combaterea contrafacerii și prezentarea întreprinderilor la târgurile profesionale și la evenimentele de stabilire a contactelor comerciale (de exemplu, pentru a găsi distribuitori într-o țară terță);

17.  insistă asupra faptului că este necesar totodată să se acorde atenție eliminării obstacolelor din calea microîntreprinderilor în ceea ce privește accesul la credite; subliniază rolul benefic al împrumuturilor mici care le permit acestor întreprinderi să -și demareze activitatea; repetă faptul că, și în cazul în care este vorba despre o piață de nișă, cuantumuri mici de investiții străine directe pot de asemenea impulsiona inițiative comerciale în rândul cetățenilor, generând creștere economică și dezvoltare durabilă la nivel local (de exemplu, prin dezvoltarea activităților de artizanat);

18.  solicită să se intensifice parteneriatele de tip public-privat în ceea ce privește acordarea de finanțare inițială și capital de risc pentru microîntreprinderile și IMM-urile din UE, repartizându-se în același timp riscul comercial; subliniază, în acest sens, rolul pozitiv pe care îl pot juca instituțiile de microfinanțare și fondurile de antreprenoriat social în dezvoltarea oportunităților comerciale care au, printre altele, obiective sociale, etice și de mediu puternice;

III.  Recomandări privind acțiuni concrete

19.  solicită să se depună eforturi la nivel național și la nivelul UE în vederea simplificării climatului de afaceri pentru IMM-uri, în strânsă colaborare cu asociațiile de IMM-uri din UE, cu camerele de comerț și de industrie, precum și cu alte părți interesate, pentru a sprijini reducerea birocrației și internaționalizarea IMM-urilor;

20.  îndeamnă statele membre să creeze servicii unice de asistență pentru întreprinderi la nivel local, care să fie gestionate în cooperare cu întreprinderile din UE, astfel încât IMM-urile să primească, în propria limbă și pentru utilizare imediată, informații cu privire la oportunitățile de export/import, obstacolele existente în calea comerțului (atât tarifare, cât și netarifare), protecția investițiilor, dispozițiile în vigoare în materie de soluționare a litigiilor și la concurenți, și să cunoască și să înțeleagă practicile culturale și umane de pe piețele terțe;

21.  solicită, în acest sens, dezvoltarea unei rețele între IMM-uri și marile întreprinderi europene pentru ca IMM-urile să beneficieze de expertiza și de capacitatea acestora în materie de export și inovare;

22.  invită Comisia să stimuleze schimburile între managerii IMM-urilor din UE și din țările terțe care să funcționeze după modelul programului „Erasmus pentru tineri antreprenori”, existent la ora actuală la nivelul Uniunii Europene;

23.  subliniază necesitatea consolidării cooperării dintre IMM-urile europene și întreprinderile din țări terțe în vederea facilitării accesului pe piață, precum și integrării pe piețele din țările terțe;

24.  invită Comisia și statele membre să sensibilizeze mai mult IMM-urile cu privire la acordurile comerciale în curs de negociere și la perspectivele de investiții internaționale care se deschid în favoarea IMM-urilor;

25.  încurajează întreprinderile și exportatorii din UE să recurgă activ la IPC, cum ar fi plângerile depuse în temeiul Regulamentului privind obstacolele în calea comerțului sau plângerile înregistrate în baza de date privind accesul la piață pentru a informa Comisia cu privire la daunele substanțiale rezultate în urma existenței obstacolelor comerciale și pentru a-i permite, dacă este cazul, să demareze din oficiu anchete pentru luarea de măsuri antidumping și măsuri compensatorii, în strânsă colaborare cu industria, astfel încât să reducă la minimum riscul producerii unor acțiuni de retorsiune;

26.  consideră că protejarea eficace a IMM-urilor de practicile comerciale neloiale ale statelor partenere ale UE este la fel de importantă ca sprijinirea IMM-urilor care doresc să se lanseze pe plan internațional; consideră că internaționalizarea și protecția sunt două fețe ale aceleiași monede în procesul de globalizare;

27.  invită Comisia să țină seama în mod corespunzător de îmbunătățirea accesului IMM-urilor la proceduri antidumping și antisubvenție în momentul reformării instrumentelor de protecție comercială ale UE;

28.  solicită Comisiei să implice IMM-urile în elaborarea de standarde internaționale (de exemplu, de standarde ISO), deoarece modificarea cadrului normativ le afectează direct rentabilitatea; insistă că abordarea barierelor netarifare nejustificate trebuie privită ca una dintre prioritățile absolute ale Comisiei, în special prin armonizarea normelor tehnice pe baza standardelor internaționale aplicabile;

29.  invită Comisia să trateze aceste probleme larg răspândite și persistente în toate acordurile comerciale multilaterale și bilaterale, în special în acordurile de liber schimb încheiate atât cu țările industrializate, cât și cu economiile emergente, și să se asigure că, în cadrul OMC, se acordă cel puțin la fel de multă atenție barierelor netarifare ca și eliminării tarifelor;

30.  regretă lipsa unor mijloace concrete puse la dispoziția întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor, pentru a lupta cu eficacitate împotriva încălcării drepturilor de proprietate intelectuală (DPI); salută decizia Comisiei de a propune o revizuire a directivei privind punerea în aplicare a DPI; invită Comisia și statele membre să apere mai bine DPI în cadrul tuturor organizațiilor multilaterale relevante (OMC, Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale);

31.  subliniază că IMM-urile sunt vulnerabile la fluctuațiile de preț; prin urmare, solicită Comisiei să facă demersuri active la nivelul UE și al forurilor internaționale precum G20 în vederea abordării speculațiilor financiare în ceea ce privește alimentele și materiile prime, care au efecte negative;

32.  invită Uniunea să valorifice pe deplin oportunitățile de investiții ce există pentru IMM-urile din UE, care decurg din politica de vecinătate a UE, axându-se în special pe investițiile transfrontaliere în țările din cadrul parteneriatelor din sudul și estul Mării Mediterane; subliniază că oportunitățile de investiții în aceste zone ar trebui să contribuie în mod substanțial la satisfacerea nevoilor socioeconomice ale populațiilor țărilor în cauză și la promovarea dezvoltării economice sustenabile, a cooperării regionale mai aprofundate și a stabilității regionale;

33.  consideră că Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia ar trebui să dezvolte sinergii pentru a consolida și mai mult diplomația comercială a Uniunii la nivel mondial;

34.  solicită UE să dezvolte o politică industrială comună ambițioasă, fondată pe promovarea cercetării și inovării, care să beneficieze de finanțări inovatoare cum ar fi obligațiunile pentru finanțarea proiectelor (project bonds) și să sprijine dezvoltarea IMM-urilor prin intermediul accesului la contracte de achiziții publice pentru a-și menține competitivitatea în fața actorilor majori din domeniul industriei și cercetării;

o
o   o

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) http://www.wto.org/english/docs_e/legal_e/17-tbt.pdf (2) JO L 349, 31.12.1994, p. 71. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0363. (4) JO C 233 E, 28.9.2006, p. 103. (5) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 235. (6) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 400. (7) JO C 308 E, 16.12.2006, p. 182. (8) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 128. (9) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 95. (10) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 16. (11) JO C 259 E, 29.10.2009, p. 77. (12) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 132. (13) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 166. (14) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 79. (15) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 113. (16) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 34. (17) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 203. (18) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 13. (19) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 19. (20) Texte adoptate, P7_TA(2011)0257. (21) Texte adoptate, P7_TA(2011)0412. (22) Texte adoptate, P7_TA(2011)0565. (23) Texte adoptate, P7_TA(2012)0275.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE (2012/2094(INI))

P7_TA(2012)0470 A7-0374/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția din 5 iulie 2012 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, intitulată „The promotion, protection and enjoyment of human rights on the Internet” (Promovarea, protecția și exercitarea drepturilor omului pe internet), care recunoaște importanța protecției drepturilor omului și libera circulație a informațiilor în mediul online(1),

–  având în vedere rapoartele din 16 mai 2011 (A/HRC/17/27) și din 10 august 2011 (A/66/290) ale raportorului special al ONU, Frank La Rue, privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, care subliniază aplicabilitatea normelor și a standardelor internaționale privind dreptul la libertatea de opinie și de exprimare în cazul internetului, ca mijloc de comunicare,

–  având în vedere rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 28 martie 2008 (7/36) de stabilire a mandatului raportorului special privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare,

–  având în vedere raportul ONU din 16 iunie 2011, intitulat „Principii directoare privind afacerile și drepturile omului: punerea în aplicare a cadrului ”ocrotire, respectare și compensare„ al Organizației Națiunilor Unite” (care reflectă activitatea reprezentantului special al ONU, John Ruggie),

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul director al Uniunii Interparlamentare la 19 octombrie 2011(2),

–  având în vedere Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația, adoptat de Consiliu la 25 iunie 2012(3),

–  având în vedere recomandarea sa adresată Consiliului din 13 iunie 2012 referitoare la Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 iunie 2012, intitulată „Protecția infrastructurilor critice de informație – realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică”(5),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 aprilie 2012, intitulată „O piață unică digitală competitivă – guvernarea electronică, un vârf de lance”(6),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 privind accesul nevăzătorilor la cărți și alte produse tipărite,(8)

–  având în vedere bugetul general pentru exercițiul financiar 2012, adoptat la 29 februarie 2012, în special solicitarea de a crea un „Fond global pentru libertatea internetului”(9),

–  având în vedere comunicarea din 12 decembrie 2011 a comisarului pentru Agenda digitală privind strategia „No Disconnect”,

–  având în vedere comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la internetul deschis și neutralitatea rețelei în Europa(10),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa(11),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la Politicile externe ale UE în favoarea democratizării (12),

–  având în vedere comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la dimensiunile culturale ale acțiunilor externe ale UE(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2010, intitulată „Guvernanța internetului: etapele următoare”(15),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la Internetul obiectelor(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 referitoare la clauza privind drepturile omului și democrația în acordurile încheiate de Uniunea Europeană(17),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la cazuri urgente de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, în cazul în care acestea ridică probleme în ceea ce privește libertățile digitale,

–  având în vedere Poziția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1334/2000 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare(18),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 36/2012 al Consiliului privind măsuri restrictive având în vedere situația din Siria și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 442/2011 din 18 ianuarie 2012, prin care se introduc restricții la exportul echipamentelor TIC și de monitorizare(19),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 264/2012 al Consiliului din 23 martie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 359/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Iran, prin care se introduc restricții la exportul echipamentelor TIC și de monitorizare(20),

–  având în vedere articolele 3 și 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere orientările Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și toate instrumentele internaționale relevante în domeniul drepturilor omului, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția ONU din 17 aprilie 2003 pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial(21),

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și negocierile în curs de desfășurare referitoare la aderarea UE la Convenție,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0374/2012),

A.  întrucât progresele tehnologice permit persoanelor din întreaga lume să utilizeze noile tehnologii ale informației și comunicațiilor (TIC) și să se conecteze la internet, favorizând astfel schimbări revoluționare în cadrul societăților, funcționarea democrației, guvernanța, economia, activitățile comerciale, mass-media, dezvoltarea și comerțul;

B.  întrucât internetul este un element esențial pentru acces la informații, libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de întrunire, precum și pentru dezvoltarea economică, socială, politică și culturală;

C.  întrucât există un consens global, reflectat în dreptul internațional, cu privire la faptul că restricțiile drepturilor fundamentale trebuie să fie prevăzute prin lege;

D.  întrucât drepturile omului trebuie protejate și promovate de către UE, atât offline, cât și online;

E.  întrucât incluziunea, promovarea abilităților informatice și reducerea decalajului digital sunt esențiale în exploatarea potențialului internetului și al TIC de creștere a capacitării;

F.  întrucât TIC, deși au fost instrumente majore în organizarea de mișcări sociale și proteste în diverse țări, amintind mai ales „Primăvara arabă”, sunt, de asemenea, utilizate ca instrumente de represiune prin cenzură (în masă), prin supraveghere și prin urmărirea și localizarea informațiilor și a persoanelor;

G.  întrucât TIC pot, de asemenea, să aibă un rol de instrumente utile pentru organizațiile teroriste în pregătirea și săvârșirea atacurilor;

H.  întrucât contextul în care tehnologiile sunt utilizate condiționează, în mare măsură, impactul acestora ca factor determinant al unor evoluții pozitive sau al exercitării represiunii;

I.  întrucât aceste schimbări creează contexte noi care necesită aplicarea adaptată a legilor existente pe baza unei strategii pentru a integra internetul și TIC în toate acțiunile externe ale UE;

J.  întrucât internetul a evoluat și s-a dezvoltat în mod fundamental ca platformă de o valoare publică imensă; întrucât, pe de altă parte, utilizarea greșită a noilor oportunități și instrumente puse la dispoziție de internet creează, de asemenea, noi riscuri și pericole;

K.  întrucât internetul a devenit, de asemenea, un factor în dezvoltarea comerțului internațional, care necesită o vigilență continuă, mai ales în ceea ce privește protecția consumatorilor;

L.  întrucât ar trebui să existe restricții doar în cazurile în care internetul este utilizat pentru activități ilicite, precum incitarea la ură, violență și atitudini rasiste, propagandă totalitară și accesul copiilor la pornografie sau exploatarea sexuală a acestora;

M.  întrucât caracterul global și fără frontiere al internetului necesită noi forme de cooperare și de guvernare internațională cu mai multe părți interesate;

N.  întrucât articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că: „Uniunea asigură coerența între diferitele domenii ale acțiunii sale externe precum și între acestea și celelalte politici ale sale. Consiliul și Comisia, asistate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, asigură această coerență și cooperează în acest scop”;

O.  întrucât neutralitatea rețelei este un principiu esențial pentru internetul deschis, care garantează concurența și transparența;

P.  întrucât securitatea digitală și libertatea digitală sunt esențiale și nu se pot substitui una celeilalte;

Q.  întrucât UE este un model în ceea ce privește libertățile digitale numai în cazul în care aceste libertăți sunt protejate în UE,

Drepturile omului și dezvoltarea

1.  recunoaște că accesul necenzurat la internetul deschis, telefoanele mobile și TIC au avut un real impact asupra drepturilor omului și libertăților fundamentale, exercitând un efect progresist, prin extinderea domeniului de aplicare a libertății de exprimare, a accesului la informații, a dreptului la viața privată și a libertății de întrunire în întreaga lume;

2.  recunoaște imensul potențial creatore și catalizator al internetului deschis și al TIC pentru construcția comunităților, societatea civilă, dezvoltarea economică, socială, științifică, culturală și pentru politica globală, acesta contribuind astfel la progresul omenirii în ansamblu; este conștient, totuși, de noile riscuri și pericole pentru drepturile omului, care rezultă din utilizarea greșită a TIC;

3.  recunoaște că internetul și platformele de comunicare socială permit guvernelor să se implice în diplomația directă și facilitează dezvoltarea unor contacte interpersonale în lume; subliniază că dezbaterile deschise privind diferite idei pot combate extremismul și pot îmbunătăți implicarea și înțelegerea interculturală;

4.  consideră cultura un factor care facilitează accesul și contactul acolo unde relațiile politice sunt blocate sau afectate; recunoaște că libertatea și cultura sunt interconectate într-o foarte mare măsură și că diplomația culturală digitală prezintă un interes strategic pentru UE;

5.  recunoaște că libertatea artistică și libertatea de a imita și reutiliza au un rol esențial pentru creativitate și libertatea de exprimare și idei; este conștient de rolul important pe care îl joacă excepțiile și limitările în ecosistemul drepturilor de autor, în special în domeniile jurnalismului, citatelor, satirei, arhivelor și bibliotecilor, precum și în asigurarea accesului la patrimoniul cultural și a posibilității de a îl utiliza;

6.  solicită Comisiei să abordeze în mod corespunzător faptul că există țări care reprimă și controlează cetățenii, organizațiile societății civile și activiștii, acestea incluzând în unele țări o componentă tehnologică în curs de extindere, prin blocarea conținutului, prin monitorizarea și identificarea apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor, a activiștilor și a disidenților; solicită, de asemenea, Comisiei, să acționeze împotriva incriminării exprimării legitime online și prin adoptarea unei legislații restrictive care să justifice astfel de măsuri; reafirmă, prin urmare, că astfel de practici sunt împotriva criteriilor de la Copenhaga;

7.  subliniază că recunoașterea și implementarea principiilor privind responsabilitatea socială a întreprinderilor de către furnizorii de servicii de internet, dezvoltatorii de software, producătorii de hardware, serviciile de socializare în rețea/mass-media etc. sunt necesare pentru a garanta libertatea de acțiune și siguranța apărătorilor drepturilor omului, precum și libertatea de exprimare;

8.  subliniază că, pentru a garanta responsabilitatea și continuitatea libertăților digitale, promovarea și protejarea acestora ar trebui integrate și revizuite anual în cadrul tuturor acțiunilor externe, precum și în cadrul politicilor și al instrumentelor de finanțare și de ajutor ale UE, sub conducerea Înaltului Reprezentant și a SEAE; solicită adoptarea unei abordări proactive în această privință și asigurarea unei cooperări și coordonări orizontale între și în interiorul instituțiilor și agențiilor UE relevante;

9.  susține poziția Comisiei care recunoaște că accesul la internet face parte din criteriile de la Copenhaga iar limitările libertății de exprimare, inclusiv pe internet, ar trebui să fie justificate de o necesitate socială presantă și, îndeosebi, să fie proporționale cu obiectivul legitim urmărit;

10.  consideră că preocupările privind protecția și promovarea drepturilor omului și ale libertăților online sunt prezente în toate țările, recunoscând distincțiile esențiale care afectează contextul în care sunt utilizate TIC, precum existența statului de drept și a dreptului la măsuri de reparație;

11.  solicită Comisiei să asigure coerența între acțiunile externe ale UE și propriile sale strategii interne în apărarea restricțiilor strict necesare și echilibrate ale drepturilor fundamentale, îndeosebi în susținerea principiilor fundamentale ale dreptului internațional, cum ar fi faptul că restricțiile trebuie să aibă la bază dreptul și nu trebuie introduse într-o manieră ad-hoc de către industrie;

12.  încurajează Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului să includă libertățile digitale și strategia „No Disconnect” printre prioritățile sale principale;

13.  subliniază că politicile eficiente ale UE de dezvoltare și cele în domeniul drepturilor omului necesită integrarea TIC și diminuarea decalajului digital, prin furnizarea de infrastructuri tehnologice de bază, prin facilitarea accesului la cunoștințe și la informații și prin promovarea competențelor digitale în întreaga lume;

14.  consideră tehnologiile informației și comunicațiilor drept factori care încurajează transparența și buna guvernanță, alfabetizarea, educația, asistența medicală în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă, monitorizarea eficientă a alegerilor și ajutorul în caz de dezastre, în special în zone izolate și în societăți în curs de dezvoltare;

15.  subliniază că programele de dezvoltare ale UE și cele privind drepturile omului ar trebui să includă programe de ajutor care să promoveze libertățile digitale, mai ales în țări nedemocratice, precum și în țări aflate într-o perioadă de tranziție politică sau în situații postconflict; consideră că experții UE în domeniul reglementării sunt interlocutori esențiali pentru formarea omologilor și pentru includerea drepturilor și a principiilor fundamentale în noile reglementări și acte legislative (în domeniul mass-mediei) în țările terțe; subliniază că sprijinul sub forma construirii de infrastructuri TIC ar trebui să fie condiționat de punerea în aplicare și de menținerea accesului deschis la internet și la informații online, precum și de libertatea digitală, într-un context mai vast;

16.  atrage atenția asupra importanței dezvoltării TIC în zonele de conflict pentru promovarea activităților de consolidare a păcii la nivelul societății civile, cu scopul de a furniza mijloace sigure de comunicare între părțile implicate în soluționarea pașnică a conflictelor, depășind prin aceasta în mod activ obstacolele fizice și riscurile în contacte bilaterale pentru persoanele și organizațiile din astfel de zone;

17.  îți exprimă speranța că utilizarea adecvată a noilor tehnologii ale comunicațiilor și, în special, a mass-mediei sociale, va contribui la consolidarea democrației directe în rândul cetățenilor din UE și din țările terțe, prin crearea de platforme sociale pentru formularea legislației;

18.  subliniază că difuzarea de dovezi ale încălcării drepturilor omului și colectarea digitală a probelor pot contribui la lupta globală împotriva impunității; consideră că aceste materiale ar trebui să fie admisibile, în temeiul dreptului (penal) internațional, ca probe în cadrul unor proceduri judiciare;

19.  subliniază necesitatea de a se asigura că mineralele rare utilizate în producția de TIC sunt obținute prin respectarea drepturilor omului, a drepturilor de muncă și de mediu și că nu sunt supuse practicilor monopoliste sau limitării accesului la comerț din cauza unor motive strict politice; consideră că o abordare multilaterală pentru a asigura accesul la pământuri rare în circumstanțe decente este o cerință pentru îndeplinirea acestor obiective;

Comerțul

20.  recunoaște că internetul a devenit o parte a sferei publice în care sunt realizate noi căi de comerț transfrontalier, împreună cu o dezvoltare inovatoare a pieței, precum și o interacțiune socială și culturală; consideră că libertățile digitale și comerțul transfrontalier ar trebui să se completeze reciproc pentru a crea și a optimiza oportunitățile de afaceri pentru întreprinderile europene în cadrul economiei digitale mondiale;

21.  este conștient de preocupările asupra faptului că unele persoane aud tot mai des sintagma drepturi de autor și urăsc ceea ce se ascunde în spatele acesteia; recunoaște rolul important pe care l-a avut politica de comerț exterior în configurarea mecanismelor de punere în aplicare a drepturilor de autor;

22.  regretă faptul că tehnologiile și serviciile originare din UE sunt utilizate uneori în țări terțe pentru a încălca drepturile omului prin cenzurarea informațiilor, prin supraveghere în masă, prin monitorizare, precum și prin urmărirea și localizarea cetățenilor și a activităților acestora în rețelele de telefonie (mobilă) și pe internet; îndeamnă Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a pune capăt acestui comerț cu arme digitale;

23.  solicită interdicția privind exportul de tehnologii și servicii represive către regimurile autoritare; consideră că această interdicție ar trebui să devină un precedent pentru măsuri restrictive structurale; consideră că este prudent, totuși, să se precizeze că astfel de interdicții trebuie să fie decise în funcție de fiecare caz în parte, luând în calcul circumstanțele specifice atunci când sunt vizate zone de conflict sau regimuri autoritare;

24.  consideră că anumite produse și servicii tehnologice specifice de bruiere, supraveghere, monitorizare și interceptare sunt articole „cu utilizarea unică” și solicită, prin urmare, să se întocmească o listă actualizată la intervale regulate a țărilor care încalcă libertatea de exprimare a drepturilor omului, țări în care ar trebui interzis exportul articolelor „cu utilizare unică”;

25.  subliniază necesitatea de a pune în aplicare și de a monitoriza sancțiunile europene aplicabile tehnologiilor la nivelul Uniunii, pentru a asigura că statele membre le respectă în mod egal și că sunt menținute condiții de concurență echitabile;

26.  subliniază că Comisia ar trebui să poată pune la dispoziția întreprinderilor care au ezitări în ceea ce privește solicitarea unei licențe de export, informații în timp real despre legalitatea sau efectele potențial dăunătoare ale înțelegerilor comerciale, aceasta ar trebui să se aplice și întreprinderilor din UE sau care au sediul în UE care încheie contracte cu guvernele țărilor terțe, fie pentru a obține autorizații de funcționare sau pentru a negocia clauze de tip „standstill”, sau prin care acceptă implicarea publică în operațiuni comerciale sau utilizarea publică a rețelelor și a serviciilor lor;

27.  subliniază importanța protejării drepturilor consumatorilor în contextul acordurilor internaționale referitoare la TIC;

28.  solicită Comisiei să depună, cel mai târziu în 2013, propuneri care cer o mai mare transparență și responsabilitate din partea întreprinderilor cu sediul în UE, precum și dezvăluirea politicilor de evaluare a impactului pe care îl au drepturile omului, pentru a îmbunătăți monitorizarea exporturilor de TIC, de produse și servicii utilizate pentru a bloca site-urile internet, pentru supravegherea în masă, urmărirea și localizarea persoanelor, accesând conversațiilor private (pe e-mail) și filtrarea rezultatelor de căutare;

29.  solicită Comisiei să înainteze propuneri vizând crearea unui cadru juridic al UE care să oblige întreprinderile care fac achiziții în statele membre să efectueze evaluări ale impactului pe care respectarea drepturilor omului le are asupra TIC relevante, începând din faza de C&D, și că acestea ar trebui să se asigure că nu devin complice la eventualele încălcări ale drepturilor omului în țările terțe;

30.  consideră că întreprinderile ar trebui să configureze și să pună în aplicare practici de afaceri care să monitorizeze posibilul impact al noilor produse TIC asupra drepturilor omului, inclusiv în faza de cercetare și dezvoltare, și să garanteze absența complicității în posibilele încălcări ale drepturilor omului în țările terțe; solicită Comisiei să furnizeze întreprinderilor UE o gamă largă de informații pentru a le garanta un echilibru adecvat între interesele întreprinderilor și responsabilitatea socială a întreprinderilor;

31.  regretă, în această privință, implicarea activă a întreprinderilor europene și a întreprinderilor internaționale care operează în UE, în țările care aplică politici guvernamentale represive împotriva activiștilor pentru drepturile omului și a disidenților politici, în ceea ce privește drepturile digitale, accesul la internet și TIC; solicită Comisiei să excludă întreprinderile angajate în astfel de activități de la procedurile de achiziții și licitațiile UE ;

32.  invită Comisia să furnizeze întreprinderilor din UE informații variate și orientări, pe baza „Principiilor Ruggie” ale ONU, pentru a se asigura respectarea responsabilității sociale a întreprinderilor și a intereselor acestora;

33.  subliniază necesitatea luării în considerare a efectului standardizării tehnologice în domeniul TIC și al produselor și serviciilor de telecomunicații în UE, în cazul în care astfel de bunuri și servicii sunt exportate în țări terțe în care concepte precum „interceptarea legală” au implicații diferite, de exemplu, în țări în care statul de drept nu există;

34.  recunoaște că internetul a devenit un spațiu public, precum și o piață, pentru care libera circulație a informațiilor și accesul la TIC sunt indispensabile; prin urmare, adoptă poziția potrivit căreia libertățile digitale și comerțul liber trebuie promovate și protejate simultan, pentru a încuraja și sprijini schimbul liber de idei, precum și pentru mărirea oportunităților de afaceri pentru cetățenii UE într-o economie globală din ce în ce mai digitală;

35.  solicită includerea unor clauze de condiționalitate în acordurile de liber schimb încheiate de UE, care să prevadă garanții transparente, care să mențină accesul nerestricționat la internet și care să asigure libera circulație a informațiilor;

36.  solicită Comisiei și Consiliului să se asigure că mandatele pentru negocieri multilaterale și bilaterale, precum și desfășurarea negocierilor în sine duc în mod real la realizarea obiectivelor importante ale EU, în special la promovarea valorilor sale, a statului de drept și a democrației, la finalizarea unei piețe unice digitale veritabile și la respectarea politicii în materie de cooperare pentru dezvoltare a UE;

37.  solicită UE să acorde sprijin politic întreprinderilor europene confruntate cu solicitări de a înlătura conținutul creat de utilizatori sau de a furniza informații cu caracter personal în moduri care încalcă drepturile fundamentale și limitează libertatea de a desfășura o activitate comercială;

38.  solicită Uniunii Europene să pună în discuție și să minimizeze impactul extrateritorial al legislației țărilor terțe cu privire la cetățenii și întreprinderile din UE care folosesc internetul;

39.  observă că comerțul electronic s-a dezvoltat în afara cadrelor tradiționale de reglementare a comerțului; subliniază importanța unei cooperări internaționale sporite în cadrul OMC și OMPI pentru a proteja și garanta dezvoltarea pieței digitale mondiale; solicită revizuirea și actualizarea actualului Acord privind tehnologia informației (ATI) în cadrul OMC și ca UE să exploreze posibilitățile unui Acord internațional privind economia digitală (IDEA);

40.  solicită Comisiei să nu transfere cererile privind executarea și drepturile de autor către operatorii economici în viitoarele acorduri comerciale și, de asemenea, să garanteze că acele acțiuni care afectează libertatea internetului se vor desfășura doar în cadrul statului de drept și cu autoritate judiciară;

41.  consideră că restricțiile accesului la piețe (digitale) pentru întreprinderile din UE și pentru consumatorii online, rezultate prin cenzura în masă în țările terțe, constituie o măsură protecționistă și o barieră comercială; solicită Comisiei să prezinte o strategie de contestare a măsurilor adoptate de țările terțe prin care se restricționează accesul întreprinderilor UE la piețele lor online;

42.  invită UE să depună eforturi pentru a se asigura că reglementarea internetului și a TIC se situează la un nivel justificat și adecvat și este întreprinsă doar atunci când UE consideră că acest lucru este necesar;

43.  solicită includerea tehnologiilor specifice utilizate în scopul represiunii în Aranjamentul de la Wassenaar;

44.  solicită Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să asigure un sprijin politic societăților din UE care operează în țări terțe, atunci când se confruntă cu solicitări de eliminare a conținutului generat de utilizator, limitarea libertății de a oferi servicii sau de a furniza informații personale în moduri care încalcă drepturile fundamentale; arată că întreprinderile digitale operează adesea fără frontiere și că legislația statelor terțe poate afecta utilizatorii și consumatorii europeni; solicită, de asemenea, Consiliului și Comisiei asigurarea că impactul legislației statelor terțe asupra persoanelor fizice care operează în UE este redus la minimum;

45.  observă că implicarea tot mai mare la nivel guvernamental și reglementarea internetului aduc atingere naturii deschise și nerestricționate a acestuia, restricționând astfel potențialul pentru un e-comerț sporit și limitând întreprinderile UE care operează în economia digitală; consideră că o abordare multipartită reprezintă cel mai bun mijloc de garantare a unui echilibru între interesul public și cel privat, pe internet și pe piața mondială; solicită un efort internațional pentru a construi infrastructura necesară care să permită extinderea economiei digitale, inclusiv regimuri de reglementare liberale, și pentru ca țările în curs de dezvoltare să își sporească beneficiile reciproce, conform principiului „comerțul, promotor al schimbării”;

46.  consideră că restricționarea accesului întreprinderilor din UE la piețele digitale și consumatorii online, printre altele, prin cenzurarea de stat sau accesul restricționat pe piețe pentru furnizorii europeni de servicii în țări terțe constituie o barieră în calea comerțului; solicită Comisiei și Consiliului să includă un mecanism de salvgardare în toate acordurile comerciale viitoare, în special cele care conțin dispoziții care afectează serviciile online și comunitățile de utilizatori online care partajează informații, pentru a garanta că societăților TIC din Uniunea Europeană nu li se solicită de către părțile terțe să restricționeze accesul la site-urile de internet, să înlăture conținutul creat de utilizatori sau să furnizeze informații cu caracter personal precum adrese personale de IP, în moduri care contravin drepturilor și libertăților fundamentale; solicită, în plus, Consiliului și Comisiei să dezvolte o strategie de contestare a măsurilor adoptate de țările terțe prin care este restricționat accesul întreprinderilor UE la piețele online mondiale;

47.  îndeamnă Comisia să prezinte un nou proiect de cadru de reglementare privind exporturile cu dublă utilizare, care să abordeze exportul potențial dăunător de produse și servicii TIC către țările terțe și care să prevadă Comisiei un rol de coordonare și monitorizare;

Guvernarea internetului

48.  consideră că un proces decizional transparent și bazat pe colaborare este esențial pentru asigurarea respectării caracterului deschis și participativ al internetului; consideră că orice dezbatere despre reglementările privind internetul ar trebui să fie deschisă și să implice toate părțile interesate, în special părțile specializate în protejarea drepturilor omului, precum și utilizatorii de internet de zi cu zi; consideră că UE ar trebui să joace un rol de lider în elaborarea unor norme de bază în domeniul libertății digitale și a unor norme de comportament în spațiul cibernetic, inclusiv a unor mecanisme de soluționare a litigiilor, ținând seama, de asemenea, de conflictele de jurisdicție;

49.  consideră că, în prezent, structura internetului este relativ nereglementată și că există o abordare multipartită a acestuia; subliniază necesitatea de a se asigura de către UE că modelul multipartit este favorabil incluziunii și că întreprinderile mici, precum și actorii societății civile și utilizatorii nu sunt înlocuiți de câțiva agenți comerciali și guvernamentali importanți;

50.  consideră că cooperarea dintre guverne și actorii din sectorul privat în materie de TIC nu ar trebui să se bazeze pe obligarea directă și indirectă a ISP să adopte roluri delegate de aplicare a legii prin activități polițienești și reglementarea internetului;

51.  subliniază importanța unei strategii globale a UE pentru guvernarea internetului, precum și pentru aspecte legate de reglementarea telecomunicațiilor, reamintind că, sectorul internațional este guvernat prin Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor, în cadrul căreia fiecare stat membru al UE are drept de vot;

52.  este preocupat de propunerile prezentate de coalițiile de guverne și întreprinderi care încearcă să introducă supravegherea reglementară și un control mai strict al internetului și al activităților de telecomunicații de către organisme guvernamentale și private;

53.  solicită UE să abordeze și să se opună impactului extra-teritorial al legilor din țări terțe, îndeosebi al legislației privind drepturile de proprietate intelectuală din SUA, asupra cetățenilor, a consumatorilor și a întreprinderilor din UE; solicită în acest context Comisiei să prezinte cât mai repede strategia sa privind „cloud computing (nor informatic)” la nivelul UE, așa cum este evidențiată în O agendă digitală pentru Europa;

54.  reamintește faptul că internetul, conexiunea și stocarea de date și TIC sunt părți esențiale ale infrastructurii de bază ale UE;

55.  regretă faptul că în UE se fac presiuni pentru acordarea de mai multe puteri în blocarea site-urilor internet, care ar trebui să fie întotdeauna o măsură de ultimă instanță;

56.  sprijină în mod categoric principiul neutralității rețelei, potrivit căruia furnizorii de servicii de internet nu blochează, nu discriminează, nu împiedică și nu reduc capacitatea vreunei persoane, inclusiv prin preț, de a utiliza un serviciu pentru a accesa, a utiliza, a trimite, a publica, a primi sau a oferi orice conținut, aplicație sau serviciu pe care îl dorește, indiferent de sursă sau țintă;

57.  consideră că este nevoie de mai multă cooperare la nivel mondial pentru a menține și a moderniza în viitor drepturile de proprietate intelectuală, acest lucru fiind vital pentru garantarea inovării, ocupării forței de muncă și a unui comerț mondial deschis;

58.  solicită statelor membre și Comisiei să dezvolte o politică privind DPI pentru a permite în continuare celor care doresc să își creeze și să își partajeze propriul conținut fără să achiziționeze DPI pentru a face acest lucru;

59.  invită Comisia să propună un cadru de reglementare nou pentru comerțul electronic transfrontalier, o evaluare a revizuirii Directivei 2001/29/CE privind societatea informațională, pentru a asigura predictibilitatea și flexibilitatea în regimul drepturilor de autor din UE și o revizuire a Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI), care să stabilească un echilibru între necesitatea de a întreprinde o reformă a drepturilor de autor și de a proteja aceste drepturi și necesitatea de a proteja drepturile fundamentale online și de a păstra internetul deschis și care să constituie baza pentru dispozițiile și angajamentele privind DPI în viitoarele acorduri de liber schimb;

Strategie privind libertatea digitală

60.  recunoaște că drepturile omului trebuie protejate, de asemenea, în mediul online și consideră că TIC ar trebui integrate în toate programele UE, în special în Politica europeană de vecinătate și în parteneriatele strategice, pentru a contribui la acest efort;

61.  solicită UE să recunoască libertățile digitale ca drepturi fundamentale și ca premise indispensabile pentru exercitarea drepturilor universale ale omului, cum ar fi viața privată, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și liberul acces la informații, precum și pentru asigurarea transparenței și a responsabilității în viața publică;

62.  invită Comisia și Consiliul să îi sprijine, să îi formeze și să îi capaciteze pe apărătorii drepturilor omului, pe activiștii societății civile și pe jurnaliștii independenți care utilizează TCT în activitățile lor, și să susțină drepturile fundamentale aferente, precum dreptul la intimitate, libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și libertatea de asociere online;

63.  solicită statelor membre să nu utilizeze excepția de ordine publică ca măsură restrictivă pentru a limita drepturile fundamentale de întrunire și de participare la demonstrații ale organizațiilor de la nivelul societății civile și reamintește că o astfel de excepție trebuie să fie motivată și proporționată;

64.  solicită sprijin politic și diplomatic pentru libertățile digitale în țările care beneficiază de ajutor din partea UE, în plus față de programele de asistență;

65.  consideră că restricționarea libertăților digitale ar trebui să fie luată în considerare pe deplin în relațiile UE cu țările terțe, în timp ce țările care primesc asistență și ajutor din partea UE, altele decât cele aflate în conflicte deschise, cele care sunt afectate de dezastre sau sunt în situația de a fi suferit recent un conflict sau un dezastru, ar trebui să fie obligate să utilizeze TIC pentru a crește transparența și responsabilitatea;

66.  îndeamnă Consiliul și Comisia să includă, în negocierile de aderare și în negocierile acordurilor-cadru cu țări terțe, în dialogurile privind drepturile omului, în negocierile comerciale, precum și în toate formele de contact în domeniul drepturilor omului, clauze de condiționalitate care prevăd necesitatea de a garanta și de a respecta accesul nerestricționat la internet, libertățile digitale;

67.  invită Comisia și Consiliul să promoveze și să păstreze standarde înalte ale libertății digitale în UE, în special prin codificarea principiului neutralității rețelei prin intermediul unor reglementări adecvate, pentru a consolida credibilitatea Uniunii în ceea ce privește promovarea și apărarea libertăților digitale în întreaga lume;

68.  consideră că stabilirea unor sinergii între politicile externă, comercială și de securitate ale UE și alinierea valorilor și a intereselor sale sunt indispensabile, în cazul în care Uniunea urmează să își sporească pe deplin puterea economică și să acționeze ca actor global în apărarea libertăților digitale;

69.  consideră că sunt esențiale coordonarea și inițiativele diplomatice comune cu alte țări OCDE pentru dezvoltarea și implementarea unei strategii privind libertatea digitală, astfel încât să existe acțiuni eficiente și flexibile;

70.  îndeamnă Comisia și Consiliul să adopte o Strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE cât mai repede cu putință;

o
o   o

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei și SEAE.

(1) http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RegularSessions/Session20/Pages/ResDecStat.aspx (2) Rezoluție adoptată în unanimitate de Consiliul director al Uniunii Interparlamentare la cea de-a 189-a adunare (Berna, 19 octombrie 2011) -http://www.ipu.org/english/issues/hrdocs/189/is01.html (3) http://eeas.europa.eu/delegations/un_geneva/press_corner/focus/events/2012/20120625_en.html (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0250. (5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0237. (6) Texte adoptate, P7_TA(2012)0140. (7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126. (8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0059. (9) JO L 56, 29.2.12, p. 1. (10) Texte adoptate, P7_TA(2011)0511. (11) Texte adoptate, P7_TA(2011)0364. (12) Texte adoptate, P7_TA(2011)0334. (13) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 135. (14) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (15) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 33. (16) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 24. (17) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107. (18) Texte adoptate, P7_TA(2011)0406. (19) JO L 16, 19.1.2012, p. 1. (20) JO L 87, 24.3.2012, p. 26. (21) http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001325/132540e.pdf

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții tranzitorii pentru acordurile bilaterale de investiții încheiate între state membre și țări terțe (11917/1/2012 – C7–0328/2012 – 2010/0197(COD))

P7_TA(2012)0471 A7-0389/2012

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (11917/1/2012– C7–0328/2012),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului [COM(2010)0344],

–  având în vedere scrisoarea președintelui Comisiei pentru comerț internațional din 31 mai 2012, în care se recomanda plenului să aprobe poziția Consiliului în primă lectură,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru comerț internațional (A7-0389/2012),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  aprobă declarația comună a Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

5.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, de comun acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

ANEXĂ
LA REZOLUŢIA LEGISLATIVĂ

Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei

Faptul că prezentul regulament, în special considerentele 17, 18 și 19, prevede utilizarea procedurilor menționate în Regulamentul (UE) nr. 182/2011 nu constituie un precedent în ceea ce privește viitoarele reglementări care permit Uniunii să autorizeze statele membre în temeiul articolului 2 alineatul (1) din TFUE să legifereze și să adopte acte cu forță juridică obligatorie în domenii care țin de competența exclusivă a Uniunii. În plus, în cadrul prezentului regulament, utilizarea procedurii de consultare și nu a procedurii de examinare nu este considerată ca instituind un precedent pentru viitoarele reglementări care stabilesc cadrul pentru politica comercială comună.

(1) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 203.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării Deciziei Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei (05682/1/2012 – C7-0221/2012 – 2010/0390(COD))

P7_TA(2012)0472 A7-0363/2012

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (05682/1/2012– C7-0221/2012),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0804),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 66 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru comerț internațional (A7-0363/2012),

1.  adoptă poziția în a doua lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 11 decembrie 2012 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2013 a Parlamentului European și a Consiliului de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 212 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(2),

întrucât:

(1)  Relațiile dintre Georgia și Uniunea Europeană se dezvoltă în cadrul politicii europene de vecinătate. În 2006, Comunitatea și Georgia au convenit asupra unui plan de acțiune în cadrul politicii europene de vecinătate în care sunt identificate prioritățile pe termen mediu ale relațiilor dintre UE și Georgia. În 2010, Uniunea și Georgia au lansat negocierile pentru un acord de asociere care urmează să înlocuiască acordul existent de parteneriat și cooperare(3). Cadrul relațiilor UE – Georgia este consolidat și de Parteneriatul estic lansat recent.

(2)  După încheierea conflictului armat din august 2008 dintre Georgia și Federația Rusă, Consiliul European extraordinar reunit la 1 septembrie 2008 a confirmat dorința Uniunii de a-și întări relațiile cu Georgia.

(3)  Economia georgiană a fost afectată de criza financiară internațională începând cu al treilea trimestru al anului 2008, înregistrându-se scăderea producției, declinul veniturilor fiscale și creșterea nevoilor de finanțare externă.

(4)  Cu prilejul Conferinței internaționale a donatorilor desfășurate la 22 octombrie 2008, comunitatea internațională și-a luat angajamentul de a sprijini redresarea economică a Georgiei în conformitate cu evaluarea comună a nevoilor efectuată de Organizația Națiunilor Unite și de Banca Mondială.

(5)  Uniunea a anunțat că va acorda Georgiei asistență financiară în valoare de până la 500 de milioane EUR.

(6)  Redresarea și ajustarea economică ale Georgiei sunt sprijinite prin asistență financiară din partea Fondului Monetar Internațional (FMI). În septembrie 2008, autoritățile georgiene au convenit cu FMI un acord stand-by în valoare de 750 de milioane USD pentru a ajuta economia georgiană să efectueze adaptările necesare având în vedere criza financiară.

(7)  În urma unei noi deteriorări a situației economice a Georgiei și a unei revizuiri necesare a ipotezelor economice aflate la baza programului FMI, precum și a creșterii nevoilor Georgiei de finanțare externă, Georgia și FMI au încheiat un acord pentru majorarea cu 424 de milioane USD a împrumutului în temeiul acordului stand-by, care a primit aprobarea Consiliului FMI în august 2009.

(8)  Uniunea intenționează să pună la dispoziția Georgiei, în perioada 2010-2012, granturi pentru sprijin bugetar în valoare de 37 de milioane EUR pe an, în cadrul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP).

(9)  Georgia a solicitat asistență macrofinanciară din partea Uniunii, având în vedere deteriorarea situației și a perspectivelor economice ale Georgiei.

(10)  Având în vedere faptul că în balanța de plăți a Georgiei persistă un deficit rezidual de finanțare, asistența macrofinanciară este considerată un răspuns corespunzător la solicitarea Georgiei, în contextul actual excepțional, pentru sprijinirea stabilizării economice, împreună cu programul actual al FMI.

(11)  Asistența macrofinanciară a Uniunii care urmează să fie acordată Georgiei (denumită în continuare „asistența macrofinanciară a Uniunii”) nu ar trebui doar să completeze programele și resursele din partea FMI și a Băncii Mondiale, ci și să asigure valoarea adăugată a implicării Uniunii.

(12)  Comisia ar trebui să asigure faptul că asistența macrofinanciară a Uniunii este conformă, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu măsurile adoptate în cadrul diferitelor domenii de acțiune externă și al altor politici pertinente ale Uniunii.

(13)  Obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare a Uniunii ar trebui să fie creșterea eficienței, a transparenței și a responsabilității. Obiectivele menționate ar trebui monitorizate periodic de către Comisie.

(14)  Condițiile care stau la baza acordării asistenței macrofinanciare a Uniunii ar trebui să reflecte principiile și obiectivele-cheie ale politicii Uniunii față de Georgia.

(15)  Pentru a asigura protecția eficientă a intereselor financiare ale Uniunii în legătură cu asistența macrofinanciară a Uniunii, este necesar ca Georgia să adopte măsuri corespunzătoare pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte nereguli legate de asistența menționată. Este, de asemenea, necesar ca Comisia să asigure controalele corespunzătoare, iar Curtea de Conturi să asigure audituri corespunzătoare.

(16)  Deblocarea asistenței macrofinanciare a Uniunii nu aduce atingere prerogativelor autorității bugetare.

(17)  Asistența macrofinanciară a Uniunii ar trebui gestionată de către Comisie. Pentru a garanta că Parlamentul European și Comitetul economic și financiar pot să urmărească punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să le informeze periodic cu privire la evoluția asistenței și să le furnizeze documentele relevante.

(18)  Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Competențele în cauză ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(4),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)  Uniunea pune la dispoziția Georgiei asistență macrofinanciară în cuantum maxim de 46 de milioane EUR (denumită în continuare „asistența macrofinanciară a Uniunii”), destinată sprijinirii stabilizării economice a țării și acoperirii nevoilor balanței sale de plăți, identificate în programul actual al FMI. Din cuantumul maxim menționat, cel mult 23 de milioane EUR vor fi furnizate sub formă de granturi și cel mult 23 de milioane EUR sub formă de împrumuturi. Deblocarea asistenței macrofinanciare a Uniunii face obiectul aprobării bugetului Uniunii pentru 2013 de către autoritatea bugetară.

(2)  Comisia este împuternicită să împrumute resursele necesare în numele Uniunii în vederea finanțării componentei de împrumuturi a asistenței macrofinanciare a Uniunii. Împrumutul va avea o durată maximă de 15 ani.

(3)  Deblocarea asistenței macrofinanciare a Uniunii este gestionată de Comisie cu respectarea acordurilor sau a înțelegerilor dintre FMI și Georgia și a principiilor și obiectivelor esențiale ale reformei economice prevăzute în acordul de parteneriat și cooperare încheiat între UE și Georgia. Comisia informează periodic Parlamentul European și Comitetul economic și financiar cu privire la evoluția gestiunii asistenței macrofinanciare a Uniunii și le furnizează documentele relevante.

(4)  Asistența macrofinanciară a Uniunii va fi pusă la dispoziție pe o perioadă de doi ani și șase luni începând din prima zi după intrarea în vigoare a memorandumului de înțelegere menționat la articolul 2 alineatul (1).

Articolul 2

(1)  Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 6 alineatul (2), un memorandum de înțelegere care include condițiile de politică economică și condițiile financiare care guvernează asistența macrofinanciară a Uniunii, inclusiv un calendar pentru îndeplinirea acestor condiții. Condițiile de politică economică și condițiile financiare prevăzute în memorandumul de înțelegere trebuie să fie coerente cu acordurile sau înțelegerile menționate la articolul 1 alineatul (3). Condițiile menționate vizează în special îmbunătățirea eficienței, transparenței și răspunderii atașate asistenței macrofinanciare a Uniunii, inclusiv îmbunătățirea sistemelor de gestionare a finanțelor publice din Georgia. Progresele înregistrate pentru realizarea obiectivelor menționate se monitorizează periodic de către Comisie. Condițiile financiare detaliate ale asistenței macrofinanciare a Uniunii se stabilesc în acordul de grant și în acordul de împrumut care vor fi încheiate de Comisie și autoritățile georgiene.

(2)  Pe parcursul implementării asistenței macrofinanciare a Uniunii, Comisia monitorizează fiabilitatea circuitelor financiare ale Georgiei, a procedurilor administrative și a mecanismelor de control intern și extern care sunt relevante pentru o astfel de asistență, precum și respectarea de către Georgia a calendarului convenit.

(3)  Comisia verifică periodic conformitatea politicilor economice ale Georgiei cu obiectivele asistenței macrofinanciare a Uniunii și îndeplinirea satisfăcătoare a condițiilor de politică economică asupra cărora s-a convenit. În acest scop, Comisia își coordonează activitatea cu FMI și cu Banca Mondială și, dacă este necesar, cu Comitetul economic și financiar.

Articolul 3

(1)  Cu respectarea condițiilor menționate la alineatul (2), asistența macrofinanciară a Uniunii este pusă la dispoziție de către Comisie în două tranșe, fiecare conținând o componentă de grant și una de împrumut. Mărimea fiecărei tranșe va fi stabilită în memorandumul de înțelegere.

(2)  Comisia decide punerea la dispoziție a tranșelor cu condiția aplicării satisfăcătoare a condițiilor de politică economică și a condițiilor financiare asupra cărora s-a convenit în memorandumul de înțelegere. Plata celei de a doua tranșe are loc nu mai devreme de trei luni de la punerea la dispoziție a primei tranșe.

(3)  Fondurile Uniunii se plătesc către Banca Națională a Georgiei. Sub rezerva dispozițiilor stabilite în memorandumul de înțelegere, inclusiv a confirmării nevoilor reziduale de finanțare bugetară, fondurile Uniunii pot fi transferate către Trezoreria Georgiei în calitate de beneficiar final.

Articolul 4

(1)  Operațiunile de contractare și de acordare a împrumutului legate de componenta de împrumut a asistenței macrofinanciare a Uniunii se efectuează în euro, utilizând aceeași dată a cursului valutar și nu implică Uniunea în transformarea scadenței sau în asumarea vreunui risc legat de cursul de schimb sau de rata dobânzii sau a vreunui alt risc comercial.

(2)  Comisia ia măsurile necesare, dacă Georgia solicită acest lucru, pentru a asigura includerea în termenii și condițiile de acordare a împrumutului a unei clauze de rambursare anticipată, precum și a unei clauze corespunzătoare în termenii și condițiile operațiunilor Comisiei de contractare a împrumutului.

(3)  La solicitarea Georgiei și dacă circumstanțele permit îmbunătățirea ratei dobânzii împrumutului, Comisia poate refinanța integral sau parțial împrumutul inițial sau poate restructura condițiile financiare aferente. Operațiunile de refinanțare sau restructurare se efectuează în conformitate cu condițiile prevăzute la alineatul (1) și nu au ca efect prelungirea termenului mediu de scadență al împrumutului în cauză sau majorarea sumei datorate la data refinanțării sau restructurării.

(4)  Toate costurile înregistrate de Uniune în legătură cu operațiunile de contractare și de acordare a împrumutului prevăzute în prezenta decizie sunt suportate de Georgia.

(5)  Comisia informează periodic Parlamentul European și Comitetul economic și financiar cu privire la evoluția operațiunilor menționate la alineatele (2) și (3).

Articolul 5

Asistența macrofinanciară a Uniunii se implementează în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(5) și cu normele de aplicare a acestuia(6). În mod concret, memorandumul de înțelegere, acordul de împrumut și acordul de grant care urmează a fi încheiate cu autoritățile georgiene prevăd adoptarea de către Georgia a unor măsuri specifice pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror altor nereguli care afectează asistența macrofinanciară a Uniunii. Pentru a asigura o mai mare transparență a gestionării și a eliberării fondurilor, memorandumul de înțelegere, acordul de împrumut și acordul de grant prevăd totodată efectuarea unor controale, inclusiv a unor verificări și inspecții la fața locului, de către Comisie, inclusiv de către Oficiul European de Luptă Antifraudă. De asemenea, documentele menționate prevăd efectuarea de audituri, inclusiv audituri la fața locului, dacă este necesar, de către Curtea de Conturi.

Articolul 6

(1)  Comisia este asistată de un comitet. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare şi se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 7

(1)  Până la data de 30 iunie a fiecărui an, Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei decizii în anul anterior, inclusiv o evaluare a acesteia. Raportul indică legătura dintre condițiile de politică economică și condițiile financiare prevăzute în memorandumul de înțelegere, performanțele economice și bugetare ale Georgiei la acea dată și deciziile Comisiei privind punerea la dispoziție a tranșelor din asistența macrofinanciară a Uniunii.

(2)  În maximum doi ani de la expirarea perioadei de disponibilitate menționate la articolul 1 alineatul (4), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare ex post.

Articolul 8

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la …

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

[AM 1]

(1) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 211. (2) Poziția Parlamentului European din 10 mai 2011 (JO C 377 E, 7.12.2012, p. 211) și poziția Consiliului în primă lectură din 10 mai 2012 (JO C 291 E, 27.9.2012, p. 1). Poziţia Parlamentului European din 11 decembrie 2012. (3) Acordul de parteneriat și cooperare între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Georgia, pe de altă parte (JO L 205, 4.8.1999, p. 3). (4) JO L 55, 28.2.2011, p. 13. (5) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (6) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, 31.12.2002, p. 1).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la poziția în primă lectură a Consiliului în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1406/2002 de instituire a unei Agenții Europene pentru Siguranță Maritimă (10090/2/2012 – C7-0329/2012 – 2010/0303(COD))

P7_TA(2012)0473 A7-0387/2012

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția Consiliului adoptată în primă lectură (10090/2/2012 – C7-0329/2012),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 februarie 2011(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0611),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru transport și turism (A7-0387/2012),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 107, 6.4.2011, p. 68. (2) Texte adoptate din 15.12.2011, P7_TA(2011)0581.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de implementare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet (COM(2011)0215 – C7-0099/2011 – 2011/0093(COD))

P7_TA(2012)0474 A7-0001/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0215),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 118 primul paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0099/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate, prezentate de Congresul Deputaţilor din Spania şi de Senatul din Spania, precum şi de Camera Deputaţilor din Italia în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se afirmă că propunerea de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 19 noiembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7–0001/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 1257/2012.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la propunerea de Regulament al Consiliului de implementare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere (COM(2011)0216 – C7-0145/2011 – 2011/0094(CNS))

P7_TA(2012)0475 A7-0002/2012

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2011)0216),

–  având în vedere articolul 118 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0145/2011),

–  având în vedere avizele motivate, prezentate de Congresul Deputaţilor din Spania şi de Senatul din Spania, precum şi de Camera Deputaţilor din Italia în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se afirmă că propunerea de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0002/2012),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 6 (6)  Deoarece Oficiul European de Brevete este responsabil cu acordarea brevetelor europene, dispozițiile referitoare la traducere pentru brevetul european cu efect unitar trebuie să se întemeieze pe procedura utilizată în mod curent în cadrul Oficiului. Aceste dispoziții trebuie să aibă ca scop atingerea echilibrului necesar între interesele operatorilor economici și interesele publice în ceea ce privește costul procedurilor și disponibilitatea informațiilor tehnice. (6)  Deoarece Oficiul European de Brevete este responsabil cu acordarea brevetelor europene, dispozițiile referitoare la traducere pentru brevetul european cu efect unitar trebuie să se întemeieze pe procedura utilizată în mod curent în cadrul Oficiului. Aceste dispoziții ar trebui să aibă ca scop atingerea echilibrului necesar între interesele operatorilor economici, în special ale întreprinderilor mici și mijlocii, și interesele publice în ceea ce privește costul procedurilor și disponibilitatea informațiilor tehnice. Amendamentul 2 Propunere de regulament Considerentul 9 (9)  Pentru a facilita accesul la brevetele europene cu efect unitar, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, solicitanții care nu au o limbă în comun cu una dintre limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete trebuie să aibă posibilitatea de a depune cereri de brevet la Oficiul European de Brevete în orice altă limbă oficială a Uniunii. Ca măsură complementară, pentru solicitanții care obțin brevete europene cu efect unitar și care au reședința sau sediul principal într-un stat membru al Uniunii a cărui limbă oficială este diferită de limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete, este necesar ca Oficiul să administreze, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. xx/xx [dispoziții de fond], un sistem de rambursări suplimentare ale costurilor legate de traducere din limba respectivă în limba de procedură a Oficiului, în plus față de ceea ce este deja prevăzut în cadrul acestuia. (9)  Pentru a facilita accesul la brevetele europene cu efect unitar, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, solicitanții care nu au o limbă în comun cu una dintre limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete ar trebui să aibă posibilitatea de a depune cereri de brevet la Oficiul European de Brevete în orice altă limbă oficială a Uniunii. Ca măsură complementară, întreprinderile mici și mijlocii, persoanele fizice și organizațiile fără scop lucrativ care obțin brevete europene cu efect unitar și care au reședința sau sediul principal într-un stat membru al Uniunii a cărui limbă oficială este diferită de limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete, ar trebui să beneficieze de un sistem de rambursări suplimentare ale costurilor legate de traducere din limba respectivă în limba de procedură a Oficiului, în plus față de ceea ce este deja prevăzut în cadrul acestuia. Sistemul de rambursări suplimentare ar trebui să fie administrat de Oficiul European de Brevete, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. [.../2012] al Parlamentului European şi al Consiliului de implementare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet. Amendamentul 3 Propunere de regulament Considerentul 9a (nou) (9a)  Modalitățile și cuantumul rambursării costurilor suplimentare aferente traducerii ar trebui concepute astfel ca, în principiu, să asigure compensarea integrală a acestor costuri; este necesar un plafon per pagină, pentru a reflecta prețul mediu normal de pe piață pentru traducere și pentru a evita abuzurile. Amendamentul 4 Propunere de regulament Considerentul 10 (10)  Pentru a promova disponibilitatea informațiilor legate de brevete și diseminarea cunoștințelor tehnologice, este necesar să fie disponibile, cât mai curând posibil, traduceri automate ale cererilor de brevet și ale fasciculelor în toate limbile oficiale ale Uniunii. Oficiul European de Brevete dezvoltă în prezent un sistem de traduceri automate, care reprezintă un instrument foarte important pentru îmbunătățirea accesului la informațiile legate de brevete și la difuzarea largă a cunoștințelor tehnologice. Disponibilitatea în timp util a unor traduceri automate de înaltă calitate ale cererilor de brevet european și ale fasciculelor în toate limbile oficiale ale Uniunii ar fi utilă pentru toți utilizatorii sistemului european de brevete. Traducerile automate sunt un element cheie al politicii Uniunii Europene. Aceste traduceri automate trebuie să servească numai în scop informativ și să nu producă niciun efect juridic. (10)  Pentru a promova disponibilitatea informațiilor legate de brevete și diseminarea cunoștințelor tehnologice, este necesar să fie disponibile, cât mai curând posibil, traduceri automate ale cererilor de brevet și ale fasciculelor în toate limbile oficiale ale Uniunii. Oficiul European de Brevete dezvoltă în prezent un sistem de traduceri automate, care reprezintă un instrument foarte important pentru îmbunătățirea accesului la informațiile legate de brevete și la difuzarea largă a cunoștințelor tehnologice. Disponibilitatea în timp util a unor traduceri automate de înaltă calitate ale cererilor de brevet european și ale fasciculelor în toate limbile oficiale ale Uniunii ar fi utilă pentru toți utilizatorii sistemului european de brevete. Traducerile automate sunt un element cheie al politicii Uniunii Europene. Aceste traduceri automate ar trebui să servească numai în scop informativ și să nu producă niciun efect juridic. Ele ar trebui să fie puse la dispoziție online și gratuit, la publicarea cererii de brevet și a brevetului acordat. Amendamentul 5 Propunere de regulament Considerentul 11a (nou) (11a)  După terminarea perioadei de tranziție, Oficiul European de Brevete ar trebui să continue să publice o traducere suplimentară în limba engleză a fasciculului brevetului european, furnizată din propria voință de solicitant. În acest fel, s-ar asigura o mai largă publicitate la nivel internațional și s-ar limita posibilitatea ca cei care încalcă un brevet să argumenteze că au acționat cu bună credință. Amendamentul 6 Propunere de regulament Articolul 1 Prezentul regulament implementează cooperarea consolidată în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet autorizată prin Decizia nr. 2011/167/UE a Consiliului în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere. (1)  Prezentul regulament implementează cooperarea consolidată în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet autorizată prin Decizia 2011/167/UE a Consiliului în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere. Acesta reglementează înțelegerile în materie de traducere aplicabile brevetelor europene până la nivelul la care acestea au efecte unitare. (1a)  Prezentul regulament nu aduce atingere regimului lingvistic al instituțiilor Uniunii instituit în conformitate cu articolul 342 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu Regulamentul nr. 1/1958 al Consiliului. (1b)  Prezentul regulament se bazează pe regimul lingvistic al Oficiului European de Brevete și nu trebuie să se considere că ar crea un regim lingvistic specific pentru Uniune, și nici că ar crea un precedent pentru instituirea unui regim lingvistic limitat în cadrul unui viitor instrument juridic al Uniunii. Amendamentul 7 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2a (nou) (2a)  Odată ce va deveni disponibilă, traducerea automată a cererilor de brevet și descrierilor brevetelor în toate limbile Uniunii, conform articolului 6 alineatul (3), va fi pusă la dispoziție online și gratuit, la publicarea cererii de brevet și a brevetului acordat. Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 3 – alineatul 2b (nou) (2b)  După ce perioada de tranziție menționată la articolul 6 ia sfârșit, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. [.../2012] al Parlamentului European şi al Consiliului de implementare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet, statele membre participante, în conformitate cu articolul 143 din CPE, încredințează Oficiului European de Brevete sarcina de a publica o traducere integrală suplimentară a descrierii brevetului în limba engleză, în cazul în care solicitantul furnizează din proprie inițiativă o astfel de traducere. Această traducere nu se efectuează prin mijloace automate. Amendamentul 9 Propunere de regulament Articolul 4 – paragraful 1 (1)  În caz de litigiu cu privire la un brevet european cu efect unitar, titularul brevetului furnizează, la cererea și la alegerea presupusului contravenient, o traducere integrală a brevetului în una dintre limbile oficiale ale statului membru participant în care a avut loc presupusa încălcare sau în care este domiciliat presupusul contravenient. (1)  În caz de litigiu cu privire la un brevet european cu efect unitar, titularul brevetului furnizează, la cererea și la alegerea presupusului contravenient, o traducere integrală a brevetului în una dintre limbile oficiale ale statului membru participant în care a avut loc presupusa încălcare sau în care este domiciliat presupusul contravenient. Această traducere nu se efectuează prin mijloace automate. Amendamentul 10 Propunere de regulament Articolul 4 – paragraful 2 (2)  În caz de litigiu cu privire la un brevet european cu efect unitar, titularul brevetului furnizează, pe parcursul derulării acțiunii în justiție, la cererea unei instanțe competente pe teritoriile statelor membre participante pentru litigiile privind brevetele europene cu efect unitar, o traducere integrală a brevetului în limba de procedură a instanței respective. (2)  În caz de litigiu cu privire la un brevet european cu efect unitar, titularul brevetului furnizează, pe parcursul derulării acțiunii în justiție, la cererea unei instanțe competente pe teritoriile statelor membre participante pentru litigiile privind brevetele europene cu efect unitar, o traducere integrală a brevetului în limba de procedură a instanței respective. Această traducere nu se efectuează prin mijloace automate. Amendamentul 11 Propunere de regulament Articolul 4 – paragraful 4 (4)  În cazul unui litigiu având ca obiect o cerere de despăgubiri, instanța sesizată ia în considerare faptul că, înainte de a primi traducerea menționată la alineatul (1), presupusul contravenientpoate să fi acționat fără să știe sau fără să aibă motive întemeiate pentru a ști că încalcă brevetul. (4)  În cazul unui litigiu având ca obiect o acțiune în despăgubire, instanța sesizată ia în considerare dacă, înainte de a primi traducerea menționată la alineatul (1), autorul prezumtiv al încălcării drepturilor ce decurg din brevet a acționat fără să știe sau fără să aibă motive întemeiate pentru a ști că încalcă brevetul, în special în cazul în care acesta este o întreprindere mică sau mijlocie, o persoană fizică, o organizație fără scop lucrativ, o universitate sau o organizație publică cu activitate de cercetare. Amendamentele 12 şi 13 Propunere de regulament Articolul 5 Întrucât articolul 14 alineatul (2) din CBE permite ca cererile de brevet european să fie depuse în orice limbă, în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. xx/xx [dispoziții de fond], statele membre participante încredințează Oficiului European de Brevete, așa cum se prevede la articolul 143 din CBE, sarcina de a administra un sistem de compensare pentru a rambursa, din taxele menționate la articolul 13 din regulamentul respectiv, până la un anumit plafon, toate costurile de traducere suportate de solicitanții care depun cereri de brevet la Oficiul European de Brevete în una dintre limbile oficiale ale Uniunii care nu este o limbă oficială a Oficiului. (1)  Întrucât articolul 14 alineatul (2) din CBE permite ca cererile de brevet european să fie depuse în orice limbă, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. [.../2012] al Parlamentului European şi al Consiliului de implementare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet, statele membre participante încredințează Oficiului European de Brevete, așa cum se prevede la articolul 143 din CBE, sarcina de a administra un sistem de compensare pentru a rambursa, din taxele menționate la articolul 10 din regulamentul respectiv, până la un anumit plafon, toate costurile de traducere suportate de solicitanții care depun cereri de brevet la Oficiul European de Brevete în una dintre limbile oficiale ale Uniunii care nu este o limbă oficială a Oficiului. (1a)  Sistemul de compensare menționat la alineatul (1) este finanțat din taxele stipulate la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. [.../2012] al Parlamentului European şi al Consiliului de implementare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet și nu va fi disponibil decât pentru întreprinderile mici și mijlocii, persoanele fizice și organizațiile fără scop lucrativ, universitățile și organizațiile publice cu activitate de cercetare care își au sediul sau locul principal de desfășurare a activității în interiorul unui stat membru al Uniunii. (1b)  Sistemul de compensare menționat la alineatul (1) asigură rambursarea integrală a costurilor aferente traducerii până la un plafon stabilit astfel încât să reflecte prețul mediu de pe piață al traducerilor și să evite abuzurile. Amendamentul 14 Propunere de regulament Articolul 6 – alineatul 1 – paragraful 1a (nou) Această traducere nu se efectuează prin mijloace automate. Amendamentul 15 Propunere de regulament Articolul 7 – alineatul 2 2.  Regulamentul se aplică de la [va fi stabilită o dată concretă, care va coincide cu data de aplicare a Regulamentului xx/xx de implementare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet]. (2)  Regulamentul se aplică de la 1 ianuarie 2014 sau de la data intrării în vigoare a Acordului privind instanța unică pentru brevete, în funcție de care dintre acestea este mai îndepărtată.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la sistemul jurisdicțional pentru litigiile în materie de brevete (2011/2176(INI))

P7_TA(2012)0476 A7-0009/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia 2011/167/UE a Consiliului din 10 martie 2011 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar(1),

–  având în vedre propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de implementare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet (COM(2011)0215),

–  având în vedere propunerea de Regulament al Consiliului de implementare a cooperării consolidate în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere (COM(2011)0216),

–  având în vedere Avizul 1/09 al Curții de Justiție din 8 martie 2011(2),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0009/2012),

A.  întrucât existența unui sistem de brevetare eficient în Europa este o condiție preliminară necesară pentru stimularea creșterii economice prin inovare și pentru sprijinirea întreprinderilor europene, în special a IMM-urilor, pentru a face față crizei economice și concurenței internaționale;

B.  întrucât, în conformitate cu Decizia 2011/167/UE a Consiliului de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Germania, Estonia, Grecia, Franța, Irlanda, Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Suedia și Regatul Unit au fost autorizate să instituie între ele o cooperare consolidată în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar, prin aplicarea dispozițiilor relevante din tratate;

C.  întrucât, la 13 aprilie 2011, în temeiul deciziei de autorizare a Consiliului, Comisia a adoptat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de implementare a cooperării în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet și o propunere de regulament al Consiliului de implementare a cooperării în domeniul creării unei protecții unitare prin brevet în ceea ce privește dispozițiile aplicabile în materie de traducere;

D.  întrucât, la 8 martie 2011, Curtea de Justiție și-a dat avizul privind propunerea referitore la Tribunalul pentru brevete europene și comunitare, invocând aspectul incompatibilității acestuia cu legislația Uniunii;

E.  întrucât o protecție eficientă prin brevet unitar poate fi asigurată numai printr-un sistem funcțional de soluționare a litigiilor în materie de brevete;

F.  întrucât, în urma avizului Curții de Justiție, statele membre participante la cooperarea consolidată s-au angajat să înființeze un tribunal unic pentru soluționarea litigiilor în materie de brevete, prin intermediul unui acord internațional;

G.  întrucât, în acest context, există o diferență substanțială între acordurile internaționale obișnuite și tratatele de instituire a Uniunii Europene, acestea din urmă instituind o nouă ordine juridică, având propriile lor instituții, în favoarea cărora statele își limitează drepturile suverane în domenii din ce în ce mai largi, instituții cărora li se supun nu numai statele membre, ci și cetățenii acestora, rolul de gardieni ai ordinii juridice revenindu-le Curții de Justiție a Uniunii Europene și instanțelor și tribunalelor ordinare din statele membre;

H.  întrucât Tribunalul unic pentru brevete trebuie să respecte și să aplice în totalitate legislația Uniunii, în cooperare cu Curtea de Justiție a Uniunii Europene, la fel ca orice altă instanță națională;

I.  întrucât Tribunalul unic pentru brevete trebuie să se bazeze pe jurisprudența Curții de Justiție, solicitând pronunțarea de hotărâri preliminare în temeiul articolului 267 din TFUE;

J.  întrucât, conform articolelor 258, 259 și 260 TFUE, trebuie asigurat respectul pentru supremația și aplicarea corectă a dreptului Uniunii;

K.  întrucât Tribunalul unic pentru brevete ar trebui să facă parte din sistemul judiciar al statelor membre contractante, având competențe exclusive cu privire la brevetele europene cu efect unitar și cu privire la brevetele europene care desemnează unul sau mai multe state membre contractante;

L.  întrucât, pentru un sistem judiciar eficient, este nevoie de o primă instanță descentralizată;

M.  întrucât eficiența unui sistem de soluționare a litigiilor depinde de calitatea și experiența judecătorilor;

N.  întrucât ar trebui să existe un sigur set de norme procedurale aplicabile procedurilor din cadrul tuturor diviziilor și instanțelor unui tribunal;

O.  întrucât Tribunalul unic pentru brevete ar trebui să urmărească să formuleze hotărâri de calitate, fără întârzieri procedurale nejustificate, și ar trebui să ajute mai ales IMM-urile să-și protejeze drepturile sau să se apere singure împotriva unor revendicări nefondate sau brevete care ar trebui revocate,

1.  solicită înființarea unui sistem unic de soluționare a litigiilor în materie de brevete, deoarece o piață fragmentată a brevetelor și diferențele în aplicarea legilor împiedică inovarea și progresul în cadrul pieței interne, complică utilizarea sistemului de brevete, sunt costisitoare și împiedică protecția eficientă a brevetelor, în special ale IMM-urilor;

2.  încurajează statele membre să încheie negocierile și să ratifice acordul internațional („acordul”) dintre statele membre („statele membre contractante”) de creare a unui Tribunal unic pentru brevete („Tribunalul”), fără întârzieri nejustificate, și încurajează Spania și Italia să ia în considerarea posibilitatea participării la procedura de cooperare consolidată;

3.  insistă că este de datoria Curții de Justiție, în calitate de gardian al legislației Uniunii, să asigure uniformitatea ordinii juridice a Uniunii și supremația dreptului european în acest context;

4.  consideră că statele membre care nu s-au hotărât încă să participe la cooperarea consolidată în domeniul creării unei protecții prin brevet unitar pot participa la sistemul unic de soluționare a litigiilor în materie de brevete în ceea ce privește brevetele europene valabile pe teritoriile lor;

5.  subliniază că Tribunalul unic pentru brevete ar trebui să aibă ca prioritate consolidarea securității juridice și îmbunătățirea aplicării brevetelor, în paralel cu asigurarea unui echilibru între interesele deținătorilor de drepturi și ale părților implicate;

6.  subliniază necesitatea de a avea un sistem de soluționare a litigiilor eficient din punctul de vedere al costurilor și finanțat în așa fel încât să permită accesul la justiție al tuturor deținătorilor de brevete, în special al IMM-urilor, al persoanelor fizice și al organizațiilor fără scop lucrativ;

Abordare generală

7.  ia act de faptul că instituirea unui sistem de soluționare a litigiilor în domeniul brevetelor în statele membre participante la cooperarea consolidată ar trebui să se realizeze prin intermediul acordului;

8.  în consecință, subliniază că:

9.  salută instituirea unui centru de mediere și arbitraj în cadrul acordului;

Structura sistemului de soluționare a litigiilor în materie de brevete

10.  consideră că, pentru a fi eficiente, instanța și sistemul de soluționarea a litigiilor trebuie să fie descentralizate și este de opinie că:

Componența Tribunalului și calificarea judecătorilor

11.  subliniază că eficiența unui sistem de soluționare a litigiilor depinde de calitatea și experiența judecătorilor;

12.  în acest sens:

Procedură

13.  în ceea ce privește chestiunile procedurale, consideră că:

Competența și efectele hotărârilor tribunalului

14.  subliniază faptul că:

Dreptul material

15.  este de opinie că la baza hotărârilor Tribunalului trebuie să se afle dreptul Uniunii, acordul, Convenția brevetului european (CBE) și legislația națională adoptată în conformitate cu CBE, dispozițiile acordurilor internaționale aplicabile brevetelor și obligatorii pentru toate statele membre contractante și legislația națională a statelor membre contractante potrivit dreptului aplicabil al Uniunii;

16.  subliniază că un brevet european cu efect unitar ar trebui să îi asigure titularului acestuia dreptul de a împiedica folosirea directă sau indirectă a invenției pe teritoriile statelor membre contractante de către orice parte terță care nu are consimțământul titularului, că titularul ar trebui să aibă dreptul la despăgubire pentru daunele cauzate în cazul folosirii ilicite a invenției și că titularul ar trebui să aibă dreptul să-și recupereze fie profitul pierdut ca urmare a încălcării și a altor pierderi, o redevență de licență adecvată, fie profitul rezultat ca urmare a folosirii ilicite a invenției;

o
o   o

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 76, 22.3.2011, p. 53. (2) JO C 211, 16.7.2011, p. 2. (3) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (Bruxelles I) (JO L 12, 16.1.2001, p. 1).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale și a mecanismului de stabilizare pentru banane, prevăzute în Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (COM(2011)0599 – C7-0306/2011 – 2011/0263(COD))

P7_TA(2012)0477 A7-0237/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0599),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0306/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 31 octombrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0237/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(1);

2.  ia act de declaraţia Comisiei anexată la prezenta rezoluţie;

3.  aprobă declaraţia comună a Parlamentului European și a Comisiei anexată la prezenta rezoluţie;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 20/2013.)

ANEXE LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

Comisia salută acordul în primă lectură la care Parlamentul European și Consiliul au ajuns cu privire la Regulamentul (UE) nr. 20/2013(2).

După cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 20/2013, Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a Părții a IV-a din Acordul de asociere UE-America Centrală și va fi pregătită să discute cu comisia competentă a Parlamentului European orice probleme care decurg din punerea în aplicare a Părții a IV-a din acord.

Comisia va acorda o importanță deosebită punerii în aplicare efective de către America Centrală a angajamentelor sale referitoare la comerțul și dezvoltarea durabilă din acord, luând în considerare informațiile specifice furnizate de organismele de supraveghere competente ale convențiilor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii și ale acordurilor multilaterale de mediu, enumerate în titlul VIII din partea a IV-a din acord. În acest context, Comisia va solicita, de asemenea, opinia grupurilor consultative relevante ale societății civile.

După expirarea Mecanismului de stabilizare pentru banane la 31 decembrie 2019, Comisia va evalua situația pieței bananelor din Uniune și situația producătorilor de banane din Uniune. Comisia va raporta concluziile sale Parlamentului European și Consiliului și va include o evaluare preliminară a funcționării „Programului de opţiuni specifice depărtării şi insularităţii regiunilor ultraperiferice” (Programmes d'Options Spécifiques à l'Éloignement et Insularité - POSEI) în ceea ce privește protecția producției de banane din Uniune.

DECLARAȚIE COMUNĂ

Parlamentul European și Comisia sunt de acord cu privire la importanța unei cooperări strânse pentru monitorizarea punerii în aplicare a părții a IV-a din acord și a Regulamentului (UE) nr. 20/2013(3). În acest scop, cele două instituții au convenit cu privire la următoarele aspecte:

‐ la cererea comisiei competente a Parlamentului European, Comisia prezintă un raport cu privire la orice probleme specifice legate de punerea în aplicare de către țările din America Centrală a angajamentelor lor referitoare la comerț și la dezvoltarea durabilă.

‐ în cazul în care Parlamentul European adoptă o recomandare privind deschiderea unei investigații de salvgardare, Comisia analizează cu atenție dacă sunt întrunite condițiile specificate în Regulamentul (UE) nr. 20/2013 privind deschiderea unei investigații din oficiu. În cazul în care Comisia consideră că aceste condiții nu sunt întrunite, aceasta prezintă un raport comisiei responsabile a Parlamentului European, care conține o explicație privind toți factorii relevanți pentru deschiderea unei astfel de investigații.

(1) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 13 septembrie 2012 (Texte adoptate, P7_TA(2012)0348). (2) JO L 17, 19.1.2013, p. 13. (3) JO L 17, 19.1.2013, p. 13.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (16395/1/2011 – C7-0182/2012 – 2011/0303(NLE))

P7_TA(2012)0478 A7-0360/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16395/1/2011),

–  având în vedere proiectul de acord de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (16396/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217, precum și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0182/2012),

–  având în vedere capitolul comercial al proiectului de acord de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 15 noiembrie 2001 referitoare la un parteneriat global și o strategie comună pentru relațiile dintre Uniunea Europeană și America Latină(1), din 27 aprilie 2006 referitoare la un parteneriat consolidat între Uniunea Europeană și America Latină(2), și din 24 aprilie 2008 referitoare la cea de a V-a reuniune la nivel înalt America Latină și Caraibe - Uniunea Europeană (ALC-UE) de la Lima(3),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 1 iunie 2006 referitoare la comerț și sărăcie: conceperea unor politici comerciale care să maximizeze contribuția comerțului la reducerea sărăciei(4), din 23 mai 2007 referitoare la ajutorul pentru comerț acordat de UE(5), din 21 octombrie 2010 referitoare la relațiile comerciale ale UE cu America Latină(6) și din 12 iunie 2012 referitoare la definirea unei noi politici de cooperare pentru dezvoltare în relațiile cu America Latină(7),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 5 februarie 2009 referitoare la consolidarea rolului IMM-urilor europene în comerțul internațional(8), din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(9), din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(10) și din 27 septembrie 2011 referitoare la o nouă politică comercială pentru Europa în conformitate cu Strategia Europa 2020(11),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 5 mai 2010 referitoare la Strategia UE în relațiile cu America Latină(12) și din 5 iulie 2011 referitoare la creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării(13),

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane (EuroLat) și în special rezoluțiile adoptate la cea de a cincea sesiune plenară ordinară desfășurată în zilele de 18 și 19 mai 2011 la Montevideo, Uruguay, privind perspectivele relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și America Latină și strategiile pentru crearea și protejarea locurilor de muncă, în special pentru femei și tineri și privind relațiile dintre Uniunea Europeană și America Latină în materie de securitate și apărare,

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European din 15 martie 2007 adresată Consiliului privind mandatul de negociere a unui acord de asociere între Uniunea Europeană și statele membre, pe de-o parte, și țările din America Centrală, pe de altă parte(14),

–  având în vedere declarațiile adoptate în cadrul celor șase reuniuni ale șefilor de stat și de guvern din America Latină și Caraibe și din Uniunea Europeană, desfășurate la Rio de Janeiro (28 și 29 iunie 1999), la Madrid (17 și 18 mai 2002), la Guadalajara (28 și 29 mai 2004), la Viena (12 și 13 mai 2006), la Lima (16 și 17 mai 2008) și la Madrid (17 și 18 mai 2010),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Raportul interimar al Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru comerț internațional (A7-0360/2012),

A.  întrucât Acordul de asociere (AA) dintre UE și America Centrală (AC) creează un precedent major, prin aceea că este primul AA biregional semnat de UE de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

B.  întrucât obiectivele-cheie ale Parteneriatului strategic biregional dintre UE și America Latină constau din integrarea regională, socială, economică și culturală, susținută prin încheierea unor acorduri de asociere bilaterale și subregionale;

C.  întrucât, pentru ca dezvoltarea relațiilor de parteneriat dintre UE și America Latină să producă beneficii reciproce și să fie avantajoasă pentru ambele părți, este esențial ca respectarea democrației, a statului de drept și a tuturor drepturilor omului în cazul tuturor membrilor societății să fie considerate drept elemente-cheie ale dialogului politic;

D.  întrucât Summitul de la Madrid din mai 2010 a condus la reluarea tuturor negocierilor comerciale cu America Latină care fuseseră înghețate în ultimii ani, finalizându-se și negocierile prezentului AA;

E.  întrucât dezvoltarea relațiilor cu America Latină produce beneficii reciproce și oferă avantaje tuturor statelor membre ale UE,

F.  întrucât Parlamentul și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu violența îndreptată împotriva femeilor în Rezoluția sa din 11 octombrie 2007 referitoare la asasinarea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen(15);

G.  întrucât UE este principalul investitor și al doilea partener comercial al Americii Centrale, precum și principalul donator de ajutor pentru dezvoltare;

H.  întrucât respectarea democrației, statului de drept și a drepturilor omului, a drepturilor civile și politice ale persoanelor care trăiesc în ambele regiuni constituie elemente fundamentale ale acordului;

I.  întrucât acordul include o clauză referitoare la drepturile omului, prin care li se solicită părților semnatare să monitorizeze reciproc, în mod corespunzător, drepturile omului și să ia măsurile necesare pentru a garanta punerea lor în executare;

J.  întrucât regiunea Americii Centrale se caracterizează prin condiții de gravă pauperitate, excludere socială și vulnerabilitate socio-ambientală;

K.  întrucât AA implică o asociere politică și economică între UE și regiunea constituită din diferitele sale țări, ținând seama de asimetriile și inegalitățile care există între cele două regiuni și între diferitele țări central-americane;

L.  întrucât scopul AA ar trebui să fie promovarea, inter alia, a dezvoltării sustenabile, coeziunii sociale și integrării regionale;

M.  întrucât UE ar putea contribui, prin cooperare, la identificarea soluțiilor menite să asigure securitatea în regiune, care constituie o gravă preocupare în America Centrală;

N.  întrucât AA răspunde obiectivului Uniunii de consolidare a integrării regionale cu ajutorul comerțului, obiectiv prevăzut în comunicarea Comisiei „Comerț, creștere și afaceri internaționale” și, în conformitate cu Strategia Europa 2020, consolidează comerțul ca motor al competitivității, dezvoltării și creării de locuri de muncă (COM(2010)0612);

O.  întrucât ponderea componentei comerciale a AA va lărgi din punct de vedere calitativ și cantitativ gama de bunuri și servicii ce vor beneficia de o zonă de comerț liber și va stabili un cadru de siguranță și certitudine juridică, ce va stimula fluxurile de bunuri, servicii și investiții;

P.  întrucât, potrivit previziunilor, pilonul comercial al AA va facilita reducerea asimetrică a taxelor, imediat sau în mod treptat, în funcție de sector, în vederea creării unei zone de comerț biregional liber, supusă unui regim stabil și previzibil, care va încuraja investiții productive, o mai mare implicare a regiunii Americii Centrale în comerțul internațional, o gestionare eficientă a resurselor și creșterea competitivității;

Q.  întrucât unul dintre obiectivele principale ale AA, acela de a contribui la o mai bună integrare și stabilitate regională în AC, va fi realizat cu condiția ca țările parte la acord (inclusiv Panama) să demonstreze o voință politică clară, să se angajeze să depășească dificultățile și să avanseze în direcția unei integrări dinamice, adoptând măsuri eficace, echivalente și corespunzătoare pentru crearea de sinergii reciproc avantajoase și pentru consolidarea prevederilor AA, contribuind, astfel, la dezvoltarea economică, politică și socială;

R.  întrucât instituirea unui cadru care să consolideze securitatea juridică va avea efecte pozitive pentru ambele părți, încurajând creșterea fluxurilor comerciale și de investiții și diversificarea sectorială și geografică; întrucât efectul cel mai important pentru Uniune va consta din economiile obținute ca urmare a reducerii sau eliminării eșalonate a taxelor vamale, a facilitării comerțului și a investițiilor realizate într-un cadru de stabilitate și încredere reciprocă, subliniind angajamentul asumat de ambele regiuni în sensul respectării și aderării la standardele internaționale, în special la cele ale Organizației Mondiale a Comerțului și ale Organizației Internaționale a Muncii; întrucât, pentru AC, rezultatele vor viza o prezență mai puternic afirmată pe plan internațional, un parteneriat strategic cu o piață consolidată, o oportunitate de diversificare și de atragere a unor investiții productive pe termen lung;

S.  întrucât partea economică a AA are un caracter asimetric, care se manifestă, inter alia, prin eșalonarea și stabilirea unor perioade de tranziție diferențiate pentru cele două regiuni, ceea ce va permite adaptarea structurilor productive la noile realități economice și comerciale create ca urmare a punerii sale în aplicare;

T.  întrucât, între principiile sale, respectarea principiilor democratice, a drepturilor fundamentale ale omului și a statului de drept va consolida politicile interne și internaționale ale ambelor părți; întrucât este evidentă importanța includerii unui titlu specific privind „Comerțul și dezvoltarea durabilă”, care să facă referire la reglementările și acordurile internaționale privind forța de muncă, problemele de mediu și guvernarea, în spiritul obiectivului unei dezvoltări durabile și echilibrate, care să reducă diferențele dintre părți și de la nivelul acestora, creând, astfel, un precedent important pentru negocierile viitoare; întrucât, potrivit previziunilor, prin intermediul comerțului se vor încuraja dezvoltarea economică, creșterea economică ecologică și coeziunea socială; întrucât este salutară includerea unor mecanisme instituționale și de monitorizare precum Comitetul pentru comerț și dezvoltare durabilă și Forumul de dialog al societății civile;

U.  întrucât trebuie subliniat angajamentul asumat de ambele regiuni de a respecta indicațiile geografice și drepturile de proprietate intelectuală în conformitate cu standardele internaționale;

V.  întrucât toate statele din AC sunt beneficiare ale Sistemului generalizat de preferințe Plus (SGP+), a cărui aplicare va înceta la 31 decembrie 2013; întrucât noul regim al SGP va exclude fără excepție țările cu venituri medii-superioare, așa cum sunt definite de Banca Mondială, Costa Rica și Panama nemaiavând, prin urmare, dreptul de a beneficia de acest sistem; întrucât SGP este unilateral, temporar și revizuibil, acoperă o gamă mai restrânsă de produse și exclude cea mai mare parte dintre produsele agricole; întrucât AA va îmbunătăți poziția comercială a tuturor statelor AC prin stabilirea unui cadru juridic nou, mai cuprinzător, sigur și reciproc avantajos; întrucât acest regim nou va permite liberalizarea treptată a schimburilor de bunuri și servicii, achizițiile publice și promovarea investițiilor sunt binevenite;

1.  solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare următoarele recomandări:

o
o   o

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 140 E, 13.6.2002, p. 569. (2) JO C 296 E, 6.12.2006, p. 123. (3) JO C 259 E, 29.10.2009, p. 64. (4) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 261. (5) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 291. (6) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 79. (7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0235. (8) JO C 67 E, 18.3.2010, p.101. (9) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31 (10) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101. (11) Texte adoptate, P7_TA(2011)0412. (12) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 54 (13) Texte adoptate, P7_TA(2011)0320. (14) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 233 (15) JO C 227 E, 4.9.2008, p. 140

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (16395/1/2011 – C7-0182/2012 – 2011/0303(NLE))

P7_TA(2012)0479 A7-0362/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (16395/1/2011),

–  având în vedere proiectul de Acord de asociere între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte (16396/2011),

–  vând în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 217 și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0182/2012),

–  având în vedere rezoluţia sa din 11 decembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului de instituire a unei asocieri între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și America Centrală, pe de altă parte(1),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri externe și avizele Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru dezvoltare (A7-0362/2012),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor din America Centrală.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0478.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și Republica Columbia și Republica Peru (COM(2011)0600 – C7-0307/2011 – 2011/0262(COD))

P7_TA(2012)0480 A7-0249/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0600),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0307/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 31 octombrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7–0249/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(1);

2.  ia act de declaraţia Comisiei anexată la prezenta rezoluţie;

3.  ia act de declaraţia comună a Parlamentului European și Comisiei anexată la prezenta rezoluţie;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 11 decembrie 2012 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a clauzei de salvgardare bilaterale și a mecanismului de stabilizare pentru banane din Acordul comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 19/2013.)

ANEXE LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

Comisia salută acordul în primă lectură la care Parlamentul European și Consiliul au ajuns cu privire la Regulamentul (UE) nr. 19/2013(2).

După cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 19/2013, Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport anual privind punerea în aplicare a acordului și va fi pregătită să discute cu comisia competentă a Parlamentului European toate problemele care decurg din punerea în aplicare a acordului.

Comisia va acorda o importanță specială punerii în aplicare efective a angajamentelor referitoare la comerț și dezvoltarea durabilă din acord, luând în considerare informațiile specifice furnizate de organele competente de monitorizare ale convențiilor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii și ale acordurilor multilaterale de mediu enumerate în titlul IX din acord. În acest context, Comisia va solicita și opinia grupurilor consultative relevante ale societății civile.

După expirarea mecanismului de stabilizare pentru banane, la 31 decembrie 2019, Comisia va evalua situația pieței bananelor din Uniune și a producătorilor de banane din Uniune. Comisia își va comunica concluziile Parlamentului European și Consiliului și va include o evaluare preliminară a funcționării „Programului de opțiuni specifice depărtării și insularității regiunilor ultraperiferice” („Programme d'Options Spécifiques à l'Éloignement et l'Insularité” - POSEI) în ceea ce privește protecția producției de banane din Uniune.

DECLARAȚIE COMUNĂ

Parlamentul European și Comisia sunt de acord cu privire la importanța unei cooperării strânse în monitorizarea punerii în aplicare a acordului și a Regulamentului (UE) nr. 19/2013(3). În acest scop, cele două instituții au convenit cu privire la următoarele aspecte:

– la cererea comisiei competente a Parlamentului European, Comisia prezintă un raport privind orice problemă specifică legată de punerea în aplicare de către Columbia sau Peru a angajamentelor lor cu privire la comerț și la dezvoltarea durabilă.

– în cazul în care Parlamentul European adoptă o recomandare privind deschiderea unei anchete de salvgardare, Comisia analizează cu atenție dacă sunt întrunite condițiile specificate în Regulamentul (UE) nr. 19/2013 privind deschiderea unei anchete din oficiu. În cazul în care Comisia consideră că aceste condiții nu sunt întrunite, aceasta prezintă un raport comisiei responsabile a Parlamentului European, care conține o explicație privind toți factorii relevanți pentru deschiderea unei astfel de anchete.

(1) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 13 septembrie 2012 (Texte adoptate, P7_TA(2012)0347). (2) JO L 17, 19.1.2013, p. 1. (3) JO L 17, 19.1.2013, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte (14762/1/2011 – C7-0287/2012 – 2011/0249(NLE))

P7_TA(2012)0481 A7-0388/2012

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (14762/1/2011),

–  având în vedere proiectul de acord comercial între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Columbia și Peru, pe de altă parte (14764/2011),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 91, articolul 100 alineatul (2), articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a)(v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0287/2012),

–  având în vedere articolul 81 și articolul 90 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare (A7-0388/2012),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului, Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Columbia și Republicii Peru.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la prevenirea bolilor legate de vârstă care afectează femeile (2012/2129(INI))

P7_TA(2012)0482 A7-0340/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 168 din TFUE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Cartea albă „Împreună pentru sănătate: O abordare strategică pentru UE 2008-2013” (COM(2007)0630),

–  având în vedere Cartea albă „Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate” (COM(2007)0279),

–  având în vedere „Raportul privind sănătatea femeilor în Uniunea Europeană” al Comisiei Europene„,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind telemedicina și beneficiile sale pentru pacienți, pentru sistemele de sănătate și pentru societate (COM(2008)0689),

–  având în vederea Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea impactului îmbătrânirii populației în UE” (COM(2009)0180),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Solidaritate în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE” (COM(2009)0567),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Lupta împotriva cancerului: un parteneriat european (COM(2009)0291),

–  având în vedere raportul „Empower Women – Combating Tobacco Industry Marketing in the WHO European Region” (OMS, 2010),

–  având în vedere raportul Comisiei „Raportul pe 2012 privind îmbătrânirea: ipoteze de bază și metodologii proiective (Economia europeană 4/11. Comisia Europeană, 2011),

–  având în vedere Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 de instituire a unui Al doilea program de acțiune comunitară în domeniul sănătății (2008-2013)(1),

–  având în vedere Decizia nr. 940/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 septembrie 2011 privind Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012)(2),

–  având în vedere Concluziile Consiliului „Abordări inovatoare pentru bolile cronice în sistemele publice de sănătate și asistență medicală” din 7 decembrie 2010,

–  având în vedere raportul Președinției belgiene din 23 noiembrie 2010 privind discrepanțele de remunerare dintre genuri,

–  având în vedere concluziile summitului din 19-20 septembrie 2011 al Organizației Națiunilor Unite privind maladiile cronice netransmisibile,

–  având în vedere Programul-cadru de cercetare și inovare „Orizont 2020” (COM(2011)0808),

–  având în vedere raportul Eurostat „Îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații - configurația statistică a Uniunii Europene în 2012”,

–  având în vedere raportul Eurobarometru „Îmbătrânirea activă” (2012),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Concretizarea planului strategic de implementare a parteneriatului european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate” (COM(2012)0083),

–  având în vedere Cartea albă „O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile”, (COM(2012) 0055),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2006 referitoare la cancerul la sân în Uniunea Europeană extinsă(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 februarie 2007 privind „Promovarea unei alimentații sănătoase și a activității fizice: o dimensiune europeană pentru prevenirea excesului de greutate, a obezității și a bolilor cronice”(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 iulie 2007 referitoare la acțiunile de combatere a bolilor cardiovasculare(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la sănătatea mintală(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 noiembrie 2009 referitoare la programarea în comun a activităților de cercetare destinate combaterii bolilor neurodegenerative, în special a bolii Alzheimer(8),

–  având în vedere Rezoluția din 19 ianuarie 2011 referitoare la o inițiativă europeană privind boala Alzheimer și alte demențe(9),

–  având în vedere Rezoluția din 6 mai 2010 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Lupta împotriva cancerului: un parteneriat european”(10),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la provocările demografice și solidaritatea dintre generații(12),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la situația femeilor care se apropie de vârsta de pensionare(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la poziția și angajamentul Uniunii Europene în perspectiva reuniunii ONU la nivel înalt privind prevenirea și controlul bolilor netransmisibile(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2012 referitoare la combaterea epidemiei de diabet în UE(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală(17),

–  având în vedere rezoluția din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea între femei și bărbați(18),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere Raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0340/2012),

Context general

A.  întrucât UE promovează demnitatea umană, recunoaște dreptul oricărei persoane de a avea acces la asistență medicală preventivă și la îngrijiri medicale, iar articolul 168 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede în mod explicit faptul că statele membre sunt responsabile cu organizarea, gestionarea și furnizarea de servicii de sănătate și asistență medicală, inclusiv alocarea de resurse. Este esențial ca persoanele în vârstă să aibă dreptul de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală;

B.  întrucât îmbătrânirea populației este una dintre principalele provocări cu care se confruntă Europa; întrucât în UE persoanele de peste 65 de ani sunt peste 87 milioane (17,4%) și, conform previziunilor, vor ajunge la peste 150 de milioane în 2060 (în jur de 30%);

C.  întrucât, în pofida unei creșteri substanțiale a speranței de viață, asociate cu standarde de viață în creștere în mod constant în țările industrializate, care le permit persoanelor în vârstă de astăzi să fie mult mai activi decât în anii anteriori, stereotipurile negative și prejudiciile în ceea ce privește persoanele în vârstă continuă să constituie obstacole majore în integrarea lor socială, având ca rezultat excluderea socială, cu un impact direct asupra calității vieții și a sănătății mentale;

D.  întrucât femeile au o speranță de viață mai ridicată la naștere în raport cu bărbații (82,4 de ani în cazul femeilor față de 76,4 de ani în cazul bărbaților); întrucât decalajul dintre speranța de viață sănătoasă este mai mic, fiind de 61,7 ani la bărbați și de 62,6 ani, la femei;

E.  întrucât rata de ocupare profesională a femeilor din grupul de vârstă 55-64 de ani era, în 2010, de 38,6 %, față de 54,5 %, în rândul bărbaților de aceeași vârstă; întrucât, conform obiectivelor UE, 75% din populația din grupul de vârstă 20-64 ar trebui să fie angajată până în 2020;

F.  întrucât renumerația femeilor este inferioară celei a bărbaților (în UE, diferența de remunerare medie între genuri este de 17,5 %); întrucât diferența de remunerare între femeile și bărbații din grupul de vârstă 55-64 de ani este de peste 30% în unele state membre, ridicându-se la 48% în rândul persoanelor de peste 65 de ani; întrucât diferența de remunerare între genuri conduce la o diferență de pensie, tradusă adesea în pensii mai mici și având drept rezultat faptul că unele femei se trăiesc sub pragul de sărăcie;

G.  întrucât adesea femeile, pentru a concilia viața de familie și viața profesională, aleg locuri de muncă la domiciliu, cu normă parțială, temporare sau atipice, care dăunează avansării carierelor lor și care au repercusiuni asupra contribuției de pensie, ceea ce le face deosebit de vulnerabile în fața nesiguranței și a sărăciei;

H.  întrucât generația femeilor cu vârsta de peste 50 de ani, descrisă adesea ca fiind „generația sandviș” sau „fiice lucrătoare și mame lucrătoare”, tinde să aibă tot mai puține posibilități de a-și îngriji propria sănătate, dat fiind faptul că acestea au adesea grijă de părinții și de nepoții lor;

I.  întrucât, în Europa, 23,9% din populația cu vârsta între 50 și 64 de ani este expusă riscului sărăciei, 25,9% dintre femei și 21,7% dintre bărbați; întrucât, în Uniunea Europeană, nivelul variază între 39 și 49%, în funcție de țară, atingând 51% într-una din țările UE;

J.  întrucât inclusiv în urma divorțurilor, separărilor sau văduviei, 75,8 % dintre femeile de peste 65 de ani trăiesc singure și întrucât, în medie, 3 din 10 gospodării din Uniunea Europeană sunt compuse dintr-un singur membru, majoritatea femei singure și în special femei în vârstă, iar procentul este în creștere; întrucât, în majoritatea statelor membre, gospodăriile compuse dintr-un singur membru sau cele în care un singur membru are venituri nu beneficiază de un tratament favorabil, atât în termeni relativi, cât și absoluți, în ceea ce privește impozitarea, protecția socială, locuințele, îngrijirea sănătății și pensiile; întrucât politicile publice nu ar trebui să penalizeze persoanele pentru faptul că – voluntar sau involuntar - locuiesc singure;

K.  întrucât, în 2009, rata privațiunilor materiale severe pentru femeile de peste 65 de ani era de 7,6% față de 5,5% pentru bărbații din aceeași categorie de vârstă;

L.  întrucât femeile în vârstă, ca grup dezavantajat, se confruntă cu discriminări multiple (de exemplu, pe criterii de vârstă, gen sau apartenență etnică); întrucât femeile în vârstă, care au de multe ori un statut socio-economic scăzut și se confruntă cu numeroase dificultăți, ar putea beneficia de pe urma măsurilor de protecție socială și a accesului la sistemele naționale de sănătate;

M.  întrucât, în zonele rurale, accesul la îngrijiri medicale este mai dificil față de cel din zonele urbane, și în aceste zone nu există personal medical specializat și spitale, inclusiv spitale de urgență;

N.  întrucât deseori, femeile în vârstă, în special cele izolate, se confruntă cu situații socioeconomice defavorizate care afectează calitatea vieții lor și starea lor de sănătate fizică și mentală;

O.  întrucât, pentru a satisface în mod corespunzător necesitățile femeilor în vârstă, este necesară o mai bună înțelegere a bolilor care le afectează;

P.  întrucât toți acești factori, printre care și izolarea, afectează abilitatea femeilor în vârstă de a crea și/sau menține rețele sociale și de a duce astfel o viață activă;

Patologiile legate de îmbătrânire

Q.  întrucât, ca urmare a unei speranțe de viață și a unei sensibilități la gen a anumitor boli, femeile sunt mai afectate de bolile cronice și invalidante, având în consecință o calitate a vieții în curs de deteriorare;

R.  întrucât între bărbați și femei există diferențe privind incidența, avansarea și consecințele numeroaselor patologii;

S.  întrucât, conform ultimelor date disponibile (IARC), tumorile diagnosticate cel mai frecvent în rândul femeilor sunt cancerul de sân (29,7%), cancerul colorectal (13,5%) și cancerul de plămâni (7,4%);

T.  întrucât bolile cardiovasculare sunt cauza decesului a peste două milioane de persoane pe an în statele membre, reprezentând 42% din totalul deceselor din UE, provocând 45% din decesele în rândul femeilor, comparativ cu 38% în rândul bărbaților;

U.  întrucât diabetul este una dintre bolile netransmisibile cele mai frecvente, care afectează peste 33 de milioane de cetățeni ai UE, estimându-se o creștere probabilă până la 38 de milioane în 2030; întrucât, în 2010, aproximativ 9% dintre adulții (20-79 de ani) din populația UE erau diabetici;

V.  întrucât vârsta este un factor de risc de a dezvolta patologii neurodegenerative precum boala Alzheimer (forma cea mai actuală de demență) întrucât patologiile neurodegenerative sunt mai frecvente în rândul persoanelor de peste 65 de ani (afectând în jur de 1 persoană din 20 după 65 de ani, 1 persoană din 5 după 80 de ani și 1 persoană din 3 după 90 de ani); întrucât peste 7,3 milioane de persoane suferă de demență în Europa; studiile arată că rata bolii Alzheimer în rândul femeilor de peste 90 de ani este de 81,7 % față de 24 % la bărbați; întrucât stigmatizarea și lipsa de conștientizare cu privire la bolile neurodegenerative precum demența conduce la diagnosticarea cu întârziere a acestora și la rezultate slabe ale tratamentului;

W.  întrucât demența este mai frecventă în rândul persoanelor de peste 65 de ani, afectând în jur de 1 persoană din 20 după 65 de ani, 1 persoană din 5 după 80 de ani și 1 persoană din 3 după 90 de ani); întrucât, în general, această boală este mai răspândită în rândul femeilor în vârstă decât în rândul bărbaților;

X.  întrucât femeile sunt expuse unui risc crescut de a fi afectate de boli ale oaselor și articulațiilor ( de exemplu, osteoartrită, artrită reumatoidă, osteoporoză și fragilitate osoasă); întrucât aproximativ 75% din fracturile de șold datorate osteoporozei sunt suferite de femei);

Y.  întrucât principalii factori de risc pentru maladiile cardiovasculare, tumori, diabet, obezitate și maladii cronice obstructive sunt fumatul, inactivitatea fizică, alimentația neadecvată, abuzul de alcool și poluarea mediului;

Z.  întrucât depresia și anxietatea reprezintă forme grave de tulburare psihică, care afectează în mai mare măsură femeile decât bărbații; întrucât incidența acestora în rândul femeilor din Europa este estimată de OMS între 2 și 15 % în categoria de vârstă de peste 65 de ani;

AA.  întrucât tulburările de auz și de vedere contribuie, de asemenea, semnificativ la povara anilor trăiți cu limitări funcționale, iar diagnosticarea la timp și adecvată, un tratament de calitate și accesul la dispozitive medicale de calitate pot preveni avansarea bolii sau pot restabili parțial funcțiile;

AB.  întrucât, dintre cei aproximativ 600 000 de europeni care suferă de scleroză multiplă, majoritatea sunt femei; întrucât aceasta este forma cea mai răspândită de patologie neurodegenerativă și una dintre principalele cauze ale dizabilităților de origine netraumatică în rândul femeilor în vârstă;

Accesul la servicii medicale

AC.  întrucât este necesar să se garanteze un acces echitabil pentru femei și bărbați la îngrijiri medicale și o calitate mai bună a asistenței medicale, acordând mai multă atenție situației speciale a femeilor din mediul rural, multe dintre care locuiesc singure; respectând totodată articolul 168 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

AD.  întrucât condiția economică a femeilor care, din cauza dezechilibrelor de gen în materie de salarii, pensii și alte venituri, le face deosebit de vulnerabile în fața nesiguranței și a sărăciei, femeile în vârstă dispun de resurse financiare precare pentru asistența și tratamentele medicale de care au nevoie;

AE.  întrucât telemedicina poate îmbunătăți accesul la asistența medicală nedisponibilă în zonele greu accesibile și poate îmbunătăți specialitatea și frecvența asistenței impuse de condițiile de sănătate ale persoanelor în vârstă;

Cercetarea și prevenirea

AF.  întrucât investițiile în cercetare și inovare sunt fundamentale pentru conservarea unor standarde de viață ridicate și pentru confruntarea, prin urmare, a marii provocări a îmbătrânirii;

AG.  întrucât prevenirea și diagnosticarea timpurie duc la o îmbunătățire a sănătății fizice și psihice a bărbaților și femeilor, ceea ce permite extinderea speranței de viață sănătoasă și scăderea cheltuielilor pentru îngrijirile medicale, asigurând viabilitatea pe termen lung;

AH.  întrucât măsurile de prevenție trebuie să fie o prioritate în asistența medicală, acordând o atenție specială grupurilor dezavantajate;

AI.  întrucât educația pentru sănătate este o cerință necesară pentru ca cetățenii să se poată orienta mai bine în cadrul sistemelor de sănătate complexă și să își îmbunătățească înțelegerea propriului rol în prevenirea bolilor legate de vârstă pe parcursul vieții;

AJ.  întrucât sensibilitatea la gen a unor boli și medicamente nu este suficient de mult studiată în prezent, studiile clinice axându-se în special pe bărbații tineri;

AK.  întrucât, conform Agenției Internaționale de Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC), mamografia, cu o acoperire de peste 70%, poate reduce cu 20-30% mortalitatea în cazul cancerului de sân la femeile de peste 50 de ani;

AL.  întrucât femeile recurg mai frecvent la medicamente și remedii din plante, ale căror impacturi încă trebuie cercetate, în vederea minimizării riscurilor de interacțiuni;

AM.  întrucât, pe parcursul vieții, femeile se confruntă cu multe schimbări hormonale și folosesc medicamente specifice adaptate vârstei fertile și menopauzei;

AN.  întrucât 9% dintre femei recurg frecvent la antidepresive, față de 5% dintre bărbați;

AO.  întrucât, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 4-6% dintre persoanele în vârstă au suferit o formă de abuz în propria casă, variind de la abuzul fizic, sexual, psihologic până la exploatare financiară, neglijare și abandon;

Context general

1.  recunoaște că, deși trăiesc mai mult decât bărbații, femeile nu se bucură de un număr mai mare de ani într-o stare de sănătate bună, și anume fără limitări ale activității sau incapacități majore (62,6 ani pentru femei și 61,7 de ani pentru bărbați);;

2.  ia act de faptul că femeile în vârstă au nevoie de un acces suficient la serviciile de sănătate și de ajutor la domiciliu pentru a putea beneficia de drepturi egale și pentru a avea o viață independentă;

3.  invită Comisia să publice un nou raport cu privire la sănătatea femeilor, acordând o atenție deosebită grupei de vârstă de peste 65 de ani și indicatorilor îmbătrânirii active;

4.  susține că politicile care vizează concilierea vieții de familie cu cea profesională și participarea socială permit femeilor să facă față îmbătrânirii în mod activ și sănătos, și invită, prin urmare, statele membre să își intensifice eforturile în această direcție;

5.  solicită statelor membre să încurajeze o integrare deplină, o implicare mai mare și o participare activă a femeilor în vârstă la viața socială;

6.  susține importanța unei oferte culturale și de formare profesională destinate vârstei a treia;

7.  solicită măsuri concrete și eficiente, cum ar fi adoptarea directivei privind egalitatea de tratament, de combatere a discriminării multiple cu care se confruntă adesea femeile în vârstă;

8.  susține inițiativele care urmăresc îmbunătățirea prevenirii bolilor și promovarea sănătății, precum și menținerea autonomiei persoanelor în vârstă;

9.  solicită Comisiei și Consiliului să publice un raport privind acțiunile întreprinse de statele membre în sprijinul îmbătrânirii active și privind impactul acestora, pentru a identifica cele mai bune practici și a evalua acțiunile care vor trebui întreprinse la nivel european;

10.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze o atitudine pozitivă față de îmbătrânire și să crească gradul de conștientizare al cetățenilor UE cu privire la problemele legate de îmbătrânire și la efectele sale reale, acesta fiind unul dintre mesajele principale ale anului 2012, An al îmbătrânirii active și solidarității între generații;

11.  consideră adoptarea unei abordări a cursului vieții în care interconexiunile îmbătrânirii și ale genului sunt luate în considerare, ca o cale către politici privind îmbătrânirea;

12.  observă că cheltuielile publice pentru sănătate reprezintă 7,8% din PIB în UE și, până în 2060, se estimează că, din cauza îmbătrânirii populației, cheltuielile pentru asistența pe termen lung și pe termen scurt vor crește cu 3%;

13.  solicită statelor membre să își îndrepte atenția asupra femeilor imigrante în vârstă, care trăiesc în condiții economice și sociale severe și care întâmpină adesea greutăți în accesarea măsurilor de protecție socială și a serviciilor de asistență medicală; consideră că o atenție specială ar trebui acordată femeilor singure, văduvelor sau femeilor separate de partener, a căror calitate a vieții și a sănătății a fost afectată în consecință;

14.  solicită Comisiei și statelor membre să recunoască pe deplin dimensiunea de gen ca parte esențială a politicilor UE în domeniul sănătății și a politicilor naționale în domeniul sănătății;

15.  solicită statelor membre să ajungă la un echilibru între punerea în aplicare a unor măsuri drastice de combatere a crizei economice și financiare și asigurarea unei finanțări suficiente și adecvate pentru asistența medicală și socială, pentru a contribui la gestionarea tendinței demografice a unei populații îmbătrânite;

16.  solicită Comisiei să publice un studiu privind impactul crizei economice și financiare asupra femeilor în vârstă, acordând o atenție deosebită asistenței medicale preventive și curative;

17.  constată că strategiile cuprinzătoare și aprofundate din sectorul sănătății necesită cooperarea guvernelor, a specialiștilor în domeniul asistenței medicale, a organizațiilor neguvernamentale, a organizațiilor de sănătate publică, a organizațiilor care reprezintă pacienții, a mass-mediei și a altor părți preocupate de o îmbătrânire sănătoasă;

18.  reiterează necesitatea de a construi și de a promova o Uniune Europeană mai sensibilizată la nevoile și la interesele femeilor și bărbaților în vârstă, incluzând o perspectivă de gen în cadrul tuturor măsurilor și politicilor de sensibilizare și de informare efectuate, pentru a asigura o îmbătrânire activă și sănătoasă pentru toți;

Patologiile legate de îmbătrânire

19.  subliniază faptul că multe boli la femei sunt adesea subevaluate, ca în cazul bolilor cardiace care sunt considerate o problemă eminamente masculină; regretă că multe cazuri de infarct în rândul femeilor nu sunt diagnosticate, pentru că simptomele diferă în general de cele ale bărbaților; subliniază că inclusiv tratamentele ar trebui să țină cont de specificul biologic de gen;

20.  invită statele membre să realizeze programe de informare publică, destinate femeilor, pentru a sensibiliza populația cu privire la factorii de risc pentru maladiile cardiovasculare, și programe specializate pentru formarea continuă a personalului sanitar;

21.  regretă lipsa de atenție acordată problemei consumului crescut de alcool în rândul femeilor în vârstă din Europa și invită Comisia și statele membre să inițieze studii pentru a aborda această problemă și impactul său asupra sănătății fizice și mentale a femeilor;

22.  constată cu îngrijorare creșterea numărului fumătoarelor și, în consecință, creșterea riscurilor de cancer pulmonar și de probleme cardio-circulatorii în rândul femeilor; invită statele membre și Comisia să introducă programe de combatere a fumatului, acordând o atenție specială tinerelor (OMS estimează că, în Europa, procentul de femei fumătoare va crește de la 12% în prezent la 20% până în 2025;

23. invită Comisia să încurajeze inițiativele de promovare a sănătății, inclusiv printr-o informare adecvată cu privire la riscurile asociate consumului de tutun și alcool, la beneficiile unui regim alimentar corect și a unei activități fizice adecvate ca mijloace de a preveni obezitatea și hipertensiunea arterială și complicațiile acestora;

24.  invită Comisia și statele membre să organizeze campanii de informare destinate femeilor care intră sau care sunt la menopauză;

25.  solicită statelor membre să sporească sensibilizarea publicului cu privire la bolile de oase și articulații prin organizarea unor campanii de informare și educare a publicului privind prevenirea și vindecarea acestora;

26.  solicită Comisiei Europene să inițieze un plan de acțiune UE privind bolile netransmisibile, ca urmare a rezultatelor summitului UE privind bolile netransmisibile desfășurat în septembrie 2011 și ale procesului de consultare publică lansat de Comisie în martie-aprilie 2012;

27.  invită Comisia, cu ocazia viitoarei revizuiri a Directivei 2001/37/CE privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare și vânzare a produselor din tutun, să îi vizeze în special pe tineri;

28.  invită Comisia Europeană să elaboreze și să pună în practică o strategie specifică a Uniunii Europene, sub forma unei recomandări adresate Consiliului, care să vizeze prevenirea, diagnosticarea și controlul diabetului, precum și informarea și cercetarea în acest domeniu, asigurând includerea unei abordări de gen și de egalitate între genuri, respectând totodată articolul 168 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

29.  solicită Comisiei și statelor membre să adopte o abordare holistică și sensibilă la aspectele de gen ale bolii Alzheimer și a altor forme de demență, pentru a crește calitatea vieții și demnitatea pacienților și a familiilor lor;

30.  invită Comisia și statele membre să elaboreze campanii de informare adresate publicului larg cu privire la boala Alzheimer (informații privind boala, posibilitățile de tratament, de îngrijiri medicale) în cooperare cu asociațiile Alzheimer naționale și europene;

31.  solicită statelor membre să elaboreze de urgență planuri și strategii naționale pentru bolile Alzheimer, dacă nu au făcut deja acest lucru;

32.  constată cu îngrijorare că, în UE, rata cea mai ridicată a sinuciderilor se înregistrează în rândul persoanelor de peste 65 de ani și că cazurile de tentativă de sinucidere în rândul femeilor sunt mai numeroase decât cele ale bărbaților și sunt în creștere din cauza impactului agravat al crizei asupra femeilor în vârstă; solicită insistent Comisiei să publice un studiu privind legătura dintre aceste statistici și impactul disproporționat al crizei economice asupra femeilor în vârstă;

33.  invită statele membre să îmbunătățească, în colaborare cu Comisia și Eurostat, culegerea datelor, defalcate pe sexe și vârstă, și a informațiilor privind sănătatea psihică și raportul între aceasta și anii de viață sănătoasă;

34.  invită statele membre să organizeze cursuri de formare specifică pentru medicii generaliști și pentru personalul din serviciile psihiatrice, inclusiv pentru medici, psihologi, infirmieri, pe tema prevenirii și tratamentului bolilor neurodegenerative și al tulburărilor depresive, acordând o atenție specială provocărilor suplimentare cu care se confruntă femeile în vârstă;

35.  solicită statelor membre să își prioritizeze acțiunile în domeniul bolilor care afectează memoria, cum ar fi demența, și să își intensifice eforturile în ceea ce privește cercetările în domeniul social și medical, pentru a crește calitatea vieții persoanelor care suferă de aceste boli și a îngrijitorilor lor, pentru a asigura sustenabilitatea sănătății și a serviciilor medicale și pentru a stimula creșterea la nivel european;

36.  solicită statelor membre să asigure că personalul din sectorul public și privat care asigură asistență pentru persoanele în vârstă să ia parte la programele de instruire în desfășurare și să fie evaluate în mod regulat;

37.  solicită statelor membre să încurajeze studiile medicale specializate în gerontologie în cadrul universităților publice;

Accesul la servicii medicale

38.  solicită insistent Comisiei să sprijine inițiativele necesare pentru a ajuta femeile în vârstă să aibă acces la serviciile medicale și de sănătate, inclusiv femeile care trăiesc departe de centrele mai mari sau în zone în care accesul este dificil, indiferent de circumstanțele lor personale, economice și sociale, punând accentul pe asistența individualizată, inclusiv pe o perioadă cât mai lungă de îngrijire la domiciliu, pe forme specifice de sprijin și asistență pentru persoanele care le îngrijesc și pe telemedicină, în măsura în care acestea pot îmbunătăți calitatea vieții celor care suferă de boli cronice și pot contribui la reducerea listelor de așteptare;

39.  solicită statelor membre ca, la planificarea bugetelor pentru serviciile de sănătate, să analizeze, să monitorizeze și să garanteze dimensiunea de gen;

40 invită statele membre să dezvolte în continuare serviciile de e-sănătate și soluții de asistență la domiciliu care să țină seama de specificul de gen, pentru a promova o autonomia la domiciliu, să crească eficiența și accesibilitatea serviciilor de sănătate pentru femeile în vârstă care sunt izolate din motive de mobilitate și care sunt mai frecvent excluse de la beneficiile oferite de aceste facilități, și să creeze o rețea telefonică de consiliere disponibilă 24 din 24 de ore;

41.  solicită adoptarea unei abordări bazate pe riscuri pentru a permite persoanelor în vârstă să joace un rol activ în luarea deciziilor cu privire la alegerea și proiectarea serviciilor de asistență medicală și socială furnizate pentru aceștia;

42.  solicită statelor membre ca sistemele de protecție socială și, în special, de asigurare de sănătate să ia în considerare șomajul și dificultățile sociale ale femeilor, astfel încât acestea din urmă să nu fie lipsite de protecție.

43.  consideră că este important să se susțină și să se faciliteze accesul la serviciile medico-sanitare și de asistență pentru femeile care, în ciuda problemelor personale de sănătate, trebuie să aibă grijă de persoane dependente;

44 solicită ca instituțiile publice și private care furnizează asistență medicală pentru persoane în vârstă și părăsesc lanțurile de spitale să fie reorganizate într-un mod mai favorabil bolnavilor spitalizați, și nu doar să le asigure asistență medicală, ci și să acorde, de asemenea, prioritate oricărei forme de activitate independentă sau creativă în vederea împiedicării instituționalizării lor;

45.  consideră cu fermitate că bolnavii spitalizați în centre publice sau private de asistență și îngrijire la domiciliu trebuie consultați la părăsirea acestor instituții;

46.  insistă asupra necesității în creștere a unui personal medical și paramedical bine format și pregătit într-o perspectivă care, în privința specificului de gen și de vârstă, ar trebui să țină cont de nevoile specifice, psihologice, relaționale și de informare ale femeilor în vârstă;

47.  solicită ca studiile personalului medical să includă mai multe formări privind consilierea și psihologia; solicită, de asemenea, ca lucrătorii sociali să fie asociați într-o mai mare măsură politicii de prevenire;

48. încurajează asociațiile și liniile de asistență telefonică să furnizeze îngrijire, protecție și sprijin psihologic pentru persoanele în vârstă;

49.  invită statele membre și Comisia să colecteze date și să facă schimburi de bune practici, având grijă să includă elemente legate de gen, care contribuie la identificarea unor bune practici în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate, în special evitarea procedurilor administrative greoaie și elaborarea unor măsuri și politici specifice pentru îmbunătățirea calitatea vieții femeilor în vârstă, și, de asemenea, sa consilieze guvernele în privința creării unui mediu propice pentru conștientizarea pe scară largă a bolilor legate de vârstă în statele membre;

50.  încurajează statele membre să consolideze asistența medicală preventivă pentru femeile în vârstă asigurând, de exemplu, mamografii și teste ale frotiului vaginal, accesibile și regulate, pentru a elimina limitele de vârstă în ceea ce privește accesul la mijloacele de prevenire a bolilor, precum depistarea cancerului la sân și conștientizarea importanței depistării;

51.  invită Comisia să-și intensifice eforturile pentru a difuza, în întreaga Uniune Europeană, o cultură a prevenirii și statele membre să crească numărul de campanii de informare și sensibilizare specifice în școli, universități, la locul de muncă și în centrele pentru bătrâni, în cooperare cu operatorii din sector, entitățile locale și ONG-urile;

Cercetarea și prevenirea

52.  constată cu îngrijorare că rezultatele cercetărilor UE, publicate în aprilie 2011, arată că 28 % dintre femeile cu vârsta de 60 de ani sau peste au fost tratate incorect în ultimele 12 luni; consideră că trebuie acordată prioritate protecției persoanelor în vârstă împotriva abuzului, a tratamentului necorespunzător, a neglijenței și a exploatării, intenționate și deliberate sau survenite din neglijență; solicită statelor membre să-și intensifice acțiunile de prevenire a abuzurilor împotriva persoanelor în vârstă la domiciliu și în instituții;

53.  este important să se adopte o abordare a cercetării medicale care să țină cont de problemele specifice bărbaților și ale femeilor;

54. subliniază că Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015 recunoaște că femeile și bărbații sunt expuși la boli și riscuri specifice pentru sănătate, care trebuie luate în considerare în mod corespunzător în cercetarea medicală și serviciile sanitare;

55.  solicită ca în cadrul Orizont 2020 să fie dezvoltat un plan strategic de cercetare privind sănătatea femeilor pentru următorul deceniu și să fie constituit un institut de cercetare privind sănătatea femeilor, în vederea asigurării punerii în aplicare a planului;

56.  este important să se asigure prezența unor experte în cadrul comisiilor consultative tehnico-științifice naționale pentru evaluarea medicamentelor;

57.  solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să includă abuzul asupra persoanelor în vârstă ca subiect de cercetare în cadrul Programului comun privind bolile neurodegenerative, pentru a măsura prevalența și impactul asupra persoanelor care suferă de demență;

58. susține parteneriatul european pentru inovare în contextul îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate și inițiativa-pilot care vizează creșterea, până în 2020, cu 2 ani a speranței de viață sănătoasă a cetățenilor UE și are în vedere atingerea a trei obiective pentru Europa, îmbunătățind sănătatea și calitatea vieții persoanelor în vârstă, precum și sustenabilitatea și eficiența sistemelor de asistență;

59.  salută proiectele și inițiativele care urmăresc îmbunătățirea obiceiurilor alimentare și a stilului de viață (proiectul EATWELL, platforma europeană pentru alimentație și activitate fizică și cadrul pentru reducerea consumului de sare), precum și Parteneriatul european pentru lupta împotriva cancerului;

60.  subliniază că toate obiectivele și măsurile prevăzute de cel de al doilea Program de acțiune comunitară în domeniul sănătății ar trebui să contribuie la promovarea unei mai bune înțelegeri și recunoașteri a necesităților diferite ale bărbaților și femeilor și a abordărilor corespunzătoare privind sănătatea;

61.  salută propunerea Comisiei privind pachetul de măsuri legate de politica de coeziune (2014-2020), care consideră că îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, precum și inovarea se află pe lista sa de investiții prioritare;

62.  regretă că 97 % din bugetele pentru sănătate sunt dedicate tratamentului și doar 3 % investițiilor în prevenire, în condițiile în care costurile tratamentului și gestionării bolilor netransmisibile cresc din cauza disponibilității la scară mai largă a instrumentelor de diagnosticare și a tratamentelor; solicită statelor membre, în această privință, să crească bugetele pentru sănătate, pentru a include și activitățile preventive;

63.  solicită Comisiei să pună accentul pe abordarea cauzelor bolilor și, în acest scop, să promoveze prevenirea intersectorială și la toate nivelurile societății; solicită Comisiei să promoveze sănătatea prin diagnosticarea la timp a bolilor, menținerea unui stil de viață sănătos și a unei îngrijiri adecvate a sănătății și oferirea unor condiții de muncă adecvate lucrătorilor în vârstă;

64.  invită statele membre să pună mai mult accentul pe campanii de sensibilizare cu privire la osteoporoză și să ofere informații mai clare cu privire la diagnosticarea timpurie a osteoporozei și prevenirea fracturilor, inclusiv printr-un acces mai bun la testele de densitate osoasă;

65.  susține „provocarea legată de gen” lansată de OMS și necesitatea unei evaluări mai bune a factorilor de risc care afectează sănătatea femeilor; salută în acest context recomandările OMC de a construi medii „favorabile vârstelor” și de a multiplica oportunitățile femeilor în vârstă de a contribui în mod productiv la societate, inclusiv colaborarea intersectorială pentru a identifica și promova acțiuni în afara sectorului sănătății care poate consolida rezultatele în domeniul sănătății privind femeile;

66.  solicită statelor membre să evidențieze, în formarea personalului medical și paramedical, tablourile clinice și simptomele maladiilor cardiovasculare care sunt diferite în cazul femeilor, subliniind beneficiile unei intervenții prompte;

67.  invită Comisia și Consiliul să încurajeze, în contextul inițiativei Orizont 2020, o colaborare științifică mai strânsă și dezvoltarea de cercetări comparative privind scleroza multiplă în interiorul Uniunii Europene, astfel încât să poată identifica mai ușor tratamentele și îngrijirile preventive pentru această patologie care determină limitări motorii grave, în special în cazul femeilor în vârstă;

68.  invită Comisia să continue să susțină campaniile de sensibilizare destinate în special femeilor în vârstă și axate pe recomandări specifice genului și vârstei în ceea ce privește alimentația corectă și importanța activităților fizice, având în vedere că acestea pot contribui la prevenirea declinului și la reducerea incidenței bolilor cardiace și circulatorii, a osteoporozei și a anumitor tipuri de cancer;

69.  solicită, în acest sens, să fie dezvoltat sistemul de informare și educație, atât în cadrul școlii, cât și prin mesaje medicale, cu privire la alimentația corectă și la riscurile pentru sănătate cauzate de o alimentație necorespunzătoare;

70.  solicită Comisiei să inițieze o discuție cu Consiliul în vederea promovării și aplicării eficace a recomandării privind screeningul pentru depistarea cancerului, cu un accent special pe grupurile de populație dezavantajate din punct de vedere socioeconomic, în vederea reducerii inegalităților în materie de sănătate; solicită statelor membre care nu au făcut încă acest lucru să implementeze această recomandare, în conformitate cu orientările europene în materie de garanție a calității;

71. invită Comisia și Consiliul să adopte pragul de vârstă pentru accesul la programe de depistare, cel puțin în țările în care incidența bolii s-a dovedit mai mare și în cazurile în care analiza istoricului familiilor a relevat un risc ridicat, și să includă, de asemenea, în aceste programe femeile în vârstă, având în vedere creșterea speranței de viață;

72.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze drepturile femeilor în perspectiva combaterii oricăror violențe și discriminări legate de îmbătrânire și gen, inclusiv prin campanii de sensibilizare și informare adresate întregii populații europene, începând cu categoria de vârstă cea mai tânără;

73.  invită statele membre să intensifice cercetările clinice privind femeile și consideră că recenta propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind studiile clinice cu medicamente de uz uman și de abrogare a Directivei 2001/20/CE poate să meargă în această direcție;

74.  solicită statelor membre să dezvolte soluții de inovare în mod direct prin cooperarea cu pacienții în vederea satisfacerii necesităților persoanelor în vârstă într-un mod mai eficient;

o
o   o

75.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 301, 20.11.2007, p. 3. (2) JO L 246, 23.9.2011, p. 5. (3) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 273. (4) JO C 250 E, 25.10.2007, p. 93. (5) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 561. (6) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 24. (7) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23. (8) JO C 271 E, 7.10.2010, p. 7. (9) JO C 136 E, 11.5.2012, p. 35. (10) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 95. (11) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 49. (12) JO C 74 E, 13.3.2012, p. 19. (13) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 77. (14) Texte adoptate, P7_TA(2011)0360. (15) Texte adoptate, P7_TA(2011)0390. (16) Texte adoptate, P7_TA(2012)0082. (17) Texte adoptate, P7_TA(2012)0225. (18) Texte adoptate, P7_TA(2012)0069.

Rezoluţia Parlamentului European din 11 decembrie 2012 referitoare la provocarea microbiană – amenințările tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene (2012/2041(INI))

P7_TA(2012)0483 A7-0373/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 22 iunie 2012 privind impactul rezistenței la antimicrobiene în sectorul sănătății umane și în sectorul veterinar – abordarea „Sănătatea și pentru oameni, și pentru animale”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2011, intitulată „Plan de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de Rezistența la antimicrobiene”, (COM(2011)0748),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 27 octombrie 2011 privind inițiativa de programare în comun a cercetării „Provocarea microbiană - o nouă amenințare pentru sănătatea umană” (C(2011)7660),

–  având în vedere rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la amenințarea pe care o reprezintă rezistența antimicrobiană pentru sănătatea publică(1),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la rezistența la antibiotice(2),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind rezistența antimicrobiană din 18 noiembrie 2009 (SANCO/6876/2009r6),

–  având în vedere Raportul tehnic comun al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) din 17 septembrie 2009 intitulat „The bacterial challenge: time to react - A call to narrow the gap between multidrug-resistant bacteria in the EU and the development of new antibacterial agents”(3),

–  având în vedere cel de-al doilea raport comun al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA), Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) din 14 martie 2012 referitor la rezistența la antimicrobiene a bacteriilor zoonotice care afectează omul, animalele și alimentele(4),

–  având în vedere Concluziile celei de-a 2867-a reuniuni a Consiliului din 10 iunie 2008 privind rezistența la antimicrobiene,

–  având în vedere Concluziile celei de-a 2980-a reuniuni a Consiliului din 1 decembrie 2009 privind stimulentele inovatoare pentru antibiotice eficiente,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale(5),

–  având în vedere cea de-a treia revizuire a listei antimicrobienelor de importanță critică întocmite de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), raportul celei de-a treia reuniuni a Grupului consultativ al OMS privind supravegherea integrată a rezistenței la antimicrobiene din Oslo, Norvegia, din perioada 14-17 iunie 2011, precum și lista agenților antimicrobieni de importanță veterinară întocmită de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) (lista OIE, mai 2007) și modificările ulterioare aduse acestei liste,

–  având în vedere cel de-al doilea raport al Comisiei către Consiliu din 9 aprilie 2010 întocmit pe baza rapoartelor statelor membre cu privire la punerea în aplicare a Recomandării 2002/77/CE a Consiliului privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană (COM(2010)0141) și Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul menționat (SEC(2010)0399),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor, care interzice utilizarea antibioticelor ca agenți de creștere(6),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului 2002/77/CE din 15 noiembrie 2001 privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană(7) și Rezoluția Parlamentului European din 23 octombrie 2001 referitoare la propunerea de recomandare respectivă(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2001 privind o strategie comunitară de combatere a rezistenței la antimicrobiene (COM(2001)0333),

–  având în vedere rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la evaluarea și analizarea planului de acțiune pentru bunăstarea animalelor 2006-2010(9),

–  având în vedere recomandările în vederea colaborării viitoare dintre SUA și UE formulate de Grupul operativ transatlantic privind rezistența antimicrobiană (TATFAR)(10),

–  având în vedere Orientările privind analiza riscurilor legate de rezistența la antimicrobiene transmisă de alimente, prevăzute de Codex Alimentarius(11),

–  având în vedere Codul de practică Codex pentru reducerea la minimum și limitarea rezistenței antimicrobiene (CAC/RCP 61-2005),

–  având în vedere acțiunea pregătitoare intitulată „Rezistența antimicrobiană (RAM): activități de cercetare privind cauzele folosirii masive și inadecvate a antibioticelor” aprobată de Parlamentul European în cadrul bugetului UE pentru exercițiului financiar 2012, care vizează studierea problemei utilizării și vânzărilor necorespunzătoare de agenți antimicrobieni, cu sau fără prescripție medicală, de-a lungul lanțului – de la medic și farmacist la pacient, cu referire la comportamentul tuturor părților implicate,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7-0373/2012),

A.  întrucât dezvoltarea rezistenței la medicamente constituie o consecință firească și inevitabilă a tratamentului antimicrobian; întrucât acest proces poate fi accelerat prin utilizarea excesivă și imprudentă în medicina umană și veterinară și, corelat cu insuficiențele în materie de igienă și control al infecțiilor, poate compromite utilizarea eficace a unui număr de antimicrobiene existente, care se dovedește deja restrâns;

B.  întrucât rezistența la antibiotice atinge, în cazul anumitor bacterii, cote ce depășesc chiar și 25% în mai multe state membre;

C.  întrucât o mare parte din problema rezistenței la antimicrobiene își are originea în utilizarea necorespunzătoare, în special excesivă, a antibioticelor;

D.  întrucât multe state membre nu dețin un cadru juridic și de reglementare solid care să aprobe și să sprijine utilizarea rațională a medicamentelor;

E.  întrucât, numai în UE, Norvegia și Islanda, bacteriile rezistente la antimicrobiene au cauzat anual aproximativ 400 000 de infecții și 25 000 de decese, costurile aferente îngrijirilor de sănătate suplimentare și pierderilor de productivitate cifrându-se la cel puțin 1,5 miliarde de euro;

F.  întrucât creșterea rezistenței la antimicrobiene (RAM) constituie o problematică transfrontalieră complexă caracterizată printr-o multitudine de factori determinanți interconectați; întrucât este necesară adoptarea a numeroase măsuri de intervenție la diferite niveluri, care necesită o colaborare strânsă între țări și sectoare;

G.  întrucât dezechilibrul dintre creșterea rezistenței la antimicrobiene și dezvoltarea de noi antimicrobiene este din ce în ce mai profund; întrucât, din anii 1970 până în prezent, nu au fost dezvoltate decât trei antibiotice administrate în mod sistematic în cazul bacteriilor Gram pozitive multirezistente(12); întrucât două treimi din decesele cauzate de rezistența la antimicrobiene în Uniune sunt cauzate de bacteriile Gram negative, în condițiile în care nu se prevede introducerea de noi agenți pe piață în viitorul apropiat;

H.  întrucât, în condițiile în care nu au mai fost dezvoltate noi medicamente antimicrobiene, este extrem de important ca exploatarea eficace a antimicrobienelor existente să fie menținută cât mai îndelung posibil prin uzul prudent, măsuri preventive pentru limitarea propagării infecțiilor, vaccinări, tratamente alternative și controlul dozajelor antimicrobiene;

I.  întrucât vaccinul BCG, singurul vaccin împotriva tuberculozei (TBC) disponibil în prezent, a fost dezvoltat cu peste 90 de ani în urmă și întrucât el nu oferă protecție împotriva celei mai comune forme de tuberculoză – tuberculoza pulmonară;

J.  întrucât tratarea tuberculozei depinde de antibiotice dezvoltate cu decenii în urmă, multe dintre acestea având grave efecte secundare toxice;

K.  întrucât RAM afectează atât oamenii, cât și animalele și are implicații periculoase pentru sănătatea umană și animală; întrucât există o legătură între utilizarea antimicrobienelor la animale și răspândirea rezistenței la oameni, care necesită cercetări suplimentare și o abordare politică coordonată, multisectorială a RAM, bazată pe principiul „One health” (Sănătate și pentru oameni, și pentru animale), care să vizeze atât practicienii, cât și utilizatorii din fiecare sector;

L.  întrucât lipsesc în continuare date suficient de detaliate și comparabile la nivel european pentru a permite o monitorizare și o analiză transnațională cu caracter global a legăturii dintre uzul antimicrobienelor și rezistența la acestea,

M.  întrucât, în ciuda obiectivului principal al agricultorilor de a menține sănătatea și productivitatea animalelor prin bune practici agricole (igienă, hrană adecvată, buna creștere și gestionare a animalelor), animalele se pot totuși îmbolnăvi și ar trebui să existe terapii și medicamente de uz veterinar adecvate pentru tratarea acestor boli,

N.  întrucât până în prezent nu s-a adoptat o definiție standard a „tratamentului preventiv”, iar diferitele interpretări ale acestuia generează în mod constant dezacorduri;

O.  întrucât există nevoia de a educa și de a crește gradul de conștientizare în rândul celor implicați în utilizarea antimicrobienelor, inclusiv al factorilor de decizie politică, al personalului medical și al publicului larg, pentru a determina modificările necesare în comportamentul medicilor care prescriu rețete, al distribuitorilor și al cetățenilor,

P.  întrucât în anumite state membre antibioticele sunt încă disponibile fără prescripție medicală și întrucât această practică agravează problema rezistenței la antimicrobiene,

Q.  întrucât nerespectarea normelor de bază în materie de igienă în mediile umane, cum ar fi locuințele, și nu doar în spitale, contribuie la propagarea suplimentară a agenților patogeni microbieni,

R.  întrucât diagnosticarea are un rol esențial în combaterea RAM prin încurajarea unor abordări mai orientate ale tratamentului,

1.  consideră că, deși aproape toate statele membre au elaborat strategii în materie de RAM în conformitate cu Recomandarea Consiliului privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană, progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor fixate au fost lente și inegale; solicită asumarea unui angajament ferm din partea guvernelor față de o punere în aplicare completă și în timp util a acestor obiective la nivel național;

2.  salută planul de acțiune strategic al Comisiei pe o perioadă de cinci ani privind combaterea RAM, însă își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că multe dintre punctele de acțiune repetă măsurile propuse în urmă cu peste un deceniu în Recomandarea Consiliului din 15 noiembrie 2001 privind utilizarea prudentă a agenților antimicrobieni în medicina umană;

3.  observă că, deși planul de acțiune al Comisiei urmează direcția cea bună, acesta nu merge atât de departe încât să se refere și la amenințările tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene la scară internațională; consideră că măsurile recomandate în planul de acțiune trebuie puse în practică cât mai curând posibil; prin urmare, invită Comisia să elaboreze o foaie de parcurs integrată, care să descrie răspunsurile relevante ale politicii, inclusiv eventualele acțiuni legislative;

4.  subliniază că planul de acțiune ar trebui să cuprindă toate animalele vizate de strategia UE privind bunăstarea animalelor, inclusiv, de pildă, animalele de companie și animalele utilizate în domeniul sporturilor, și ar trebui să sublinieze legătura logică dintre sănătatea animalelor și utilizarea substanțelor antimicrobiene, precum și legătura dintre sănătatea animală și sănătatea umană;

Utilizarea prudentă a antimicrobienelor în medicina umană și veterinară

5.  subliniază faptul că obiectivul principal al oricărei strategii în materie de RAM îl constituie menținerea eficienței antimicrobienelor existente prin utilizarea responsabilă a acestora, doar la nivelul terapeutic corect, numai dacă au fost necesare și prescrise pentru o anumită perioadă și în doze adecvate și reducerea utilizării antimicrobienelor în general și, în special, a antimicrobienelor de importanță critică (AIC)(13) în medicina umană și veterinară, luând în considerare și lista OIE ; subliniază necesitatea absolută a unei abordări holistice active bazate pe o perspectivă „One Health” pentru o coordonare mai bună și mai eficientă între sectorul sănătății umane și sectorul veterinar; solicită consolidarea supravegherii utilizării de antimicrobiene la sugari și copii mici, precum și în tratamentul clinic, în cazul în care este necesar să se controleze și să se măsoare utilizarea de antimicrobiene;

6.  subliniază faptul că utilizarea subterapeutică a antimicrobienelor este interzisă în UE;

7.  subliniază faptul că sunt necesare eforturi sporite pentru a se controla utilizarea antimicrobienelor în medicina umană și veterinară; dezaprobă în termeni fermi utilizarea profilactică regulată a antimicrobienelor în zootehnie; susține concluziile Consiliului din 22 iunie 2012 care solicită statelor membre să limiteze utilizarea profilactică a antimicrobienelor la cazurile cu nevoi clinice definite și să limiteze prescrierea și utilizarea de antimicrobiene pentru tratamentul unui grup de animale la acele cazuri în care un medic veterinar a constatat existența unei nevoi clinice clare și, după caz, a unei justificări epidemiologice adecvate pentru tratarea tuturor animalelor; subliniază faptul că sectorul zootehnic și sectorul acvaculturii ar trebui să se concentreze asupra prevenirii bolilor, nu prin utilizarea profilactică a antimicrobienelor, ci prin respectarea unor bune practici în materie de igienă, adăpostire și îngrijire, precum și prin aplicarea unor măsuri stricte de biosecuritate; consideră că ar trebui întărite controalele importurilor de alimente provenind din țările terțe, în special având în vedere riscul ca aceste importuri să conțină urme neregulate de antimicrobiene;

8.  subliniază că rezistența la antimicrobiene a animalelor diferă de la o specie la alta și în funcție de diferitele metode de creștere a acestora;

9.  solicită Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) să acorde o atenție specială sarcinii monitorizării și analizării situației privind rezistența la antimicrobiene a animalelor pe teritoriul UE;

10.  îndeamnă la o utilizare prudentă și responsabilă a antimicrobienelor la animale și la o mai bună informare a medicilor veterinari și a crescătorilor de animale pentru a-i ajuta să reducă la minimum dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene; solicită schimburi de bune practici pentru a combate dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene, ca de exemplu elaborarea unor orientări privind utilizarea prudentă a antimicrobienelor;

11.  solicită statelor membre să utilizeze sisteme electronice de înregistrare pentru a garanta utilizarea unor modele adecvate în cadrul exploatațiilor agricole, garantând o utilizare minimă și responsabilă;

12.  subliniază necesitatea de a revizui dispozițiile referitoare la bunăstarea animalelor de fermă, în vederea îmbunătățirii sănătății acestora, cu scopul de a reduce utilizarea medicamentelor veterinare; invită Comisia să reevalueze dispozițiile actuale cu privire la densitatea maximă a animalelor din ferme, deoarece efectivele șeptelurilor prezintă actualmente obstacole în calea tratamentului individual sau al grupurilor mai mici de animale, încurajând utilizarea profilactică a antimicrobienelor; consideră că prioritatea acordată tipurilor de animale rezistente la boli ar putea contribui la diminuarea numărului de produse farmaceutice de uz veterinar necesare în scopul creșterii, dar consideră totodată că acest fapt nu ar trebui să înlocuiască buna gestionare a fermelor și a creșterii de animale;

13.  este de acord cu Comisia cu privire la necesitatea consolidării cadrului de reglementare pentru medicamentele de uz veterinar și furajele medicamentate și solicită menținerea coerenței în formularea și păstrarea normelor UE;

14.  solicită introducerea unor abordări fiabile pentru a reduce semnificativ RAM în sectorul creșterii animalelor; ia act de faptul că ar trebui acordată o atenție deosebită animalelor tinere, care provin adesea de la crescători diferiți și sunt, în consecință, expuse riscurilor de contaminare în momentul în care intră în contact unele cu altele;

15.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă destinată sectorului veterinar în vederea limitării utilizării de AIC de a treia și a patra generație destinate omului; subliniază faptul că orice propunere în acest sens trebuie să se întemeieze pe orientările europene bazate pe dovezi referitoare la utilizarea prudentă a antimicrobienelor în medicina veterinară;

16.  consideră că revizuirea în curs a Directivei 2001/82/CE oferă o ocazie importantă de a adopta măsuri eficiente pentru a reduce RAM, prin consolidarea dispozițiilor privind medicamentele de uz veterinar, precum:

17.  invită Comisia să dea curs planului său de acțiune privind RAM prin inițiative concrete care să pună în aplicare cele 12 măsuri și să-și publice raportul privind stadiul punerii în aplicare a planului de acțiune privind RAM până la sfârșitul lui 2013, subliniind faptul că raportul ar trebui să includă o prezentare generală a reducerilor înregistrate în utilizarea antimicrobienelor veterinare obținute de fiecare stat membru;

18.  subliniază faptul că există diferențe substanțiale între statele membre în ceea ce privește modul în care sunt utilizate și distribuite antibioticele; invită Comisia să evalueze și să monitorizeze punerea în aplicare, la nivelul statelor membre, a legislației UE pertinente în materie de antimicrobiene, în special în ceea ce privește utilizarea antibioticelor numai pe bază de rețetă în sectorul sănătății umane și în cel veterinar și interzicerea utilizării antimicrobienelor ca factori de creștere în hrana pentru animale;

19.  invită Comisia să examineze condițiile de prescriere și vânzare a antimicrobienelor pentru a verifica dacă practicile din domeniul asistenței medicale umane și veterinare pot duce la prescrierea și utilizarea excesivă sau la utilizarea necorespunzătoare a antimicrobienelor;

20.  invită Comisia și statele membre să încurajeze eforturile pentru a angaja epidemiologi la toate spitalele;

21.  invită Comisia să monitorizeze utilizarea nanoargintului în produsele de consum, întrucât acest lucru ar putea determina creșterea rezistenței microorganismelor la argint, inclusiv la nanoargint și la argintul pe bază de compuși, ceea ce poate limita utilitatea nanoargintului în dispozitivele medicale și în alte aplicații medicale;

22.  subliniază faptul că, pentru a reduce utilizarea antimicrobienelor, trebuie sporită precizia diagnosticării și, prin urmare, trebuie sporită utilizarea diagnosticelor;

23.  invită Comisia și statele membre să încurajeze eforturile de a studia, ca o rutină, epidemiile intraspitalicești, precum și posibilul rol al răspândirii unor clone farmacorezistente în contextul acestor epidemii;

Prevenirea

24.  pentru a limita utilizarea neadecvată a agenților antimicrobieni și a restrânge accesul necontrolat la aceștia, inclusiv prin vânzările ilegale crescânde pe Internet, salută inițiativele statelor membre în direcția revizuirii statutului juridic al tuturor antimicrobienelor cu administrare orală, prin inhalare sau pe cale parenterală (incluzând tratamentele împotriva malariei și medicamentele antivirale și antimicotice), pe care pacienții le pot obține în continuare fără rețetă; subliniază faptul că antibioticele nu ar trebui să fie disponibile în mod liber, fără prescripție medicală, întrucât acest lucru încurajează persoanele să se trateze singure, adesea pe baza unor presupuneri eronate; invită statele membre să crească gradul de sensibilizare cu privire la vânzările fără rețetă și la vânzările ilegale de antimicrobiene, atât în sectorul sănătății umane, cât și în cel veterinar;

25.  subliniază rolul important al vaccinurilor în limitarea dezvoltării fenomenului de RAM, prin reducerea cantității de agenți antimicrobieni necesari pentru tratarea infecțiilor atât la oameni, cât și la animale, însă consideră că, în ceea ce privește sectorul veterinar, acest lucru nu ar trebuie să înlocuiască o bună gestionare a fermelor și bunele practici în domeniul creșterii animalelor; invită Comisia să examineze măsurile suplimentare care ar putea fi adoptate pentru a reduce răspândirea infecțiilor și a bolilor în creșterea animalelor;

26.  propune adoptarea de măsuri pentru promovarea sistemelor durabile de creștere a animalelor, bazate pe bune practici de gestionare, care să optimizeze utilizarea eficientă a resurselor și care să reducă dependența crescătorilor de animale de factori de producție costisitori și nesustenabili, care constituie un risc ridicat la adresa mediului și a sănătății publice;

27.  invită Comisia și statele membre, în acord cu agențiile competente ale UE, să elaboreze și să promoveze orientări privind utilizarea prudentă cu scopul de a reduce expunerea neesențială și inadecvată la antimicrobiene în medicina umană și veterinară, ca parte a abordării holistice a medicinii umane și veterinare, a creșterii animalelor, agriculturii, acvaculturii și horticulturii;

28.  invită Comisia, în contextul viitoarei revizuiri a legislației europene privind produsele farmaceutice de uz veterinar, să clasifice furajele cu adaos de medicamente ca fiind „produse farmaceutice” și nu „furaje”, pentru a se asigura că, pe viitor, domeniul sensibil al produselor alimentare cu adaos de medicamente vor fi monitorizate în temeiul legislației privind produsele farmaceutice, iar inspecțiile oficiale vor fi efectuate în consecință, și să se asigure că produsele alimentare cu adaos de medicamente se încadrează în categoria produselor eliberate „numai pe bază de prescripție medicală”;

29.  subliniază faptul că prevenirea și controlul infecțiilor reprezintă un element esențial în combaterea RAM; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească controlul infecțiilor și să crească și să promoveze standardele de igienă, în special igiena mâinilor, în special în mediile sensibile, cum ar fi instituțiile de asistență medicală – pentru a preveni răspândirea infecțiilor și pentru a reduce nevoia de antibiotice; invită Comisia și statele membre să intensifice schimbul de bune practici privind prevenirea și reducerea infecțiilor asociate asistenței medicale (HAI) și să intensifice cercetările în ceea ce privește HAI produse de MRSA, C. difficile și alte organisme emergente plurirezistente la medicamente;

Dezvoltarea de noi antimicrobiene sau tratamente alternative

30.  invită Comisia și statele membre să încurajeze eforturile depuse în vederea creării unor modele economice noi de parteneriate novatoare între sectorul public și cel privat (PPP), care să disocieze investițiile în cercetare și dezvoltare destinate noilor antibiotice și instrumente de diagnosticare de tranzacțiile vânzărilor realizate, astfel încât acestea să devină mai accesibile și abordabile, solicitându-le totodată să limiteze utilizarea inutilă a antimicrobienelor;

31.  solicită efectuarea mai multor activități de cercetare, mai bine coordonate, cu privire la noile substanțe antimicrobiene, la alternative ale acestora (vaccinarea, biosecuritatea, creșterea pentru rezistență), precum și la strategii fondate științific pentru evitarea și controlarea bolilor contagioase la animale;

32.  invită Comisia și statele membre să accelereze activitățile de cercetare și dezvoltare cu scopul de a oferi noi instrumente pentru combaterea tuberculozei și a tuberculozei farmacorezistente;

33.  invită Comisia să investească în activități de cercetare și dezvoltare destinate să identifice alternative la utilizarea antimocrobienelor în producția de animale și să sprijine inovarea în practicile agricole, în concordanță cu obiectivele viitorului parteneriat european pentru inovare privind productivitatea și durabilitatea agriculturii;

34.  evidențiază necesitatea instituirii de restricții cu privire la utilizarea AIC și a agenților și tehnologiilor antimicrobiene recent dezvoltate în vederea utilizării în medicina umană și veterinară; subliniază importanța limitării utilizării AIC doar în cazuri specifice;

35.  invită Comisia și statele membre să examineze noi abordări în materie de reglementare, inclusiv drepturile de proprietate intelectuală transferabile și duratei de valabilitate a brevetelor, pentru a se încuraja investițiile sectorului privat în dezvoltarea de antimicrobiene;

36.  observă importanța accesului la instrumente de diagnosticare rapide, fiabile și necostisitoare în dezvoltarea de noi strategii de tratament;

37.  invită Comisia și statele membre să examineze noi abordări de reglementare care vizează subvenționarea cercetării în scopul dezvoltării de noi antimicrobiene care pot avea un rezultat benefic din punct de vedere fiscal, atât pentru sectorul public, cât și pentru sectorul privat;

38.  invită Comisia și statele membre să consolideze stimulentele pentru cooperarea între sectorul public și cel privat, cu scopul de a revigora activitățile de C&D în domeniul antimicrobienelor; consideră că schimbul de cunoștințe și punerea în comun a resurselor prin parteneriate inovatoare între sectorul public și cel privat (PPP) vor fi esențiale pentru a asigura eficacitatea clinică și disponibilitatea antimicrobienelor existente;

39.  invită Comisia să se asigure că, în cadrul Strategiei UE 2020, agricultorii din toate statele membre ale UE pot avea acces la instrumente inteligente, eficiente și alternative pentru a-și vindeca animalele, inclusiv pentru utilizări limitate și specii minore, care în prezent se confruntă cu lipsa acută a medicamentelor veterinare;

40.  invită Comisia să asigure dezvoltarea și disponibilitatea, în cadrul exploatației agricole, a mai multor instrumente pentru diagnosticarea timpurie, rapidă și pentru controlul bolilor, precum și un sistem de diagnosticare extins și eficient la nivelul statelor membre, care să poată asigura obținerea la timp a rezultatelor în cazul în care se efectuează examene bacteriologice;

Monitorizarea și raportarea

41.  invită Comisia și statele membre să urmărească o cooperare și o coordonare mai strânsă în materie de proceduri de detectare timpurie, alertă și reacție cu privire la bacteriile patogene rezistente la antimicrobiene la oameni, animale, pești și în alimente, pentru a monitoriza în permanență amploarea și evoluția RAM; în acest context, îndeamnă statele membre să stabilească baze de date naționale în conformitate cu norme uniforme, în care comercianții, medicii veterinari și fermierii să aibă obligația de a documenta administrarea și utilizarea de antibiotice;

42.  subliniază faptul că, în unele state membre, nu există încă informații fiabile privind utilizarea antimicrobienelor; subliniază importanța instituirii unei rețele europene eficace de sisteme naționale de supraveghere în sectoarele sănătății umane și veterinare, pe baza unor standarde uniforme pentru toate statele membre, cu scopul de a compila date de referință clare, comparabile, transparente și furnizate în timp util, cu privire la utilizarea tratamentelor antimicrobiene; consideră că această rețea ar trebui să se bazeze pe rețelele de monitorizare existente sub auspiciile AESA, Rețelei europene de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene în medicina veterinară din cadrul ECDC (ESAC-net), Rețelei europene de supraveghere a rezistenței la antibiotice din cadrul ECDC (EARS-net), Rețelei bolilor alimentare și hidrice din cadrul ECDC (FWD-Net) și ale Organului european al EMA de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene în medicina veterinară (ESVAC);

43.  consideră că datele colectate privind utilizarea substanțelor antimicrobiene ar trebui puse la dispoziția exclusivă a experților, autorităților și a factorilor de decizie vizați;

44.  reamintește faptul că, în Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la rezistența la antibiotice, Parlamentul a subliniat necesitatea de a avea o imagine de ansamblu cu privire la când, unde, cum și în cazul căror animale sunt folosite în prezent substanțele antimicrobiene; consideră că aceste date ar trebui colectate, analizate și făcute publice fără întârziere de către Comisie și că datele colectate ar trebui să fie armonizate și comparabile pentru a face posibilă o analiză corespunzătoare și măsuri eficiente, coordonate și specifice fiecărei specii, adaptate la diferitele tipuri de creștere a animalelor, în vederea combaterii RAM, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre;

45.  solicită Comisiei să includă în raportul său privind progresul în ceea ce privește punerea în aplicare a planului de acțiune privind RAM o prezentare generală a reducerilor realizate de fiecare stat membru în parte în ceea ce privește utilizarea antimicrobienelor veterinare;

46.  îndeamnă Comisia să oblige statele membre să asigure o monitorizare mai eficientă și integrată a utilizării antibioticelor în creșterea animalelor, cu ajutorul bazelor de date; subliniază că înregistrarea utilizării de antibiotice în exploatațiile agricole este obligatorie;

47.  solicită statelor membre să monitorizeze și să controleze separat rezistența antimicrobiană a animalelor de fermă, a animalelor domestice și a animalelor destinate participării la competiții sportive etc., fără a genera însă sarcini financiare sau administrative suplimentare pentru agricultori, crescători de animale sau medici veterinari;

48.  invită statele membre să promoveze o colaborare intersectorială mai strânsă între autoritățile și sectoarele relevante, cu scopul de a încuraja o abordare mai integrată a sănătății veterinar-umane și de a monitoriza punerea în aplicare a strategiilor naționale privind RAM;

49.  subliniază nevoia de a sprijini sistemele durabile de producție alimentară care, spre deosebire de „fermele industriale”, sunt mai puțin expuse la RAM;

50.  invită Comisia și statele membre să asigure extinderea evaluării și raportării viitoare cu privire la utilizarea antimicrobienelor în sectorul uman și în cel veterinar, astfel încât să se indice nu numai valoarea totală a antimicrobienelor utilizate, ci și tipurile de antimicrobiene, perioadele de tratament etc.;

Comunicare, educație și formare

51.  constată că încurajarea utilizării adecvate a antimicrobienelor depinde de o schimbare de atitudine, practică și educare în rândul pacienților, agricultorilor, medicilor, medicilor veterinari și altor practicieni din domeniile medicinii umane și veterinare; consideră că ar trebui luate măsuri mai eficace și continue în materie de educație și formare, precum și de informare detaliată în școli, în general de la o vârstă fragedă, atât la nivel național, cât și european, cu scopul de a crește gradul de conștientizare cu privire la consecințele consumului neadecvat de antimicrobiene;

52.  constată că unul dintre cele mai frecvente motive de utilizare a antibioticelor este tratarea răcelii obișnuite și că s-ar obține multe beneficii dacă publicul ar fi sensibilizat cu privire la faptul că răceala este o infecție virală, în vreme ce antibioticele nu oferă protecție decât împotriva infecțiilor bacteriene;

53.  salută Ziua europeană a sensibilizării cu privire la utilizarea antibioticelor, aniversată anual la 18 noiembrie și instituită în vederea promovării utilizării responsabile a antimicrobienelor ; consideră totuși că vizibilitatea și potențialul acestei zile ar putea fi valorificat la maximum într-un mod mai eficace prin acordarea unui sprijin politic consolidat la nivel național și european, printr-o abordare mai cuprinzătoare care să includă și animalele și prin campanii coordonate, inovatoare și cu mare impact bazate pe experiența datorată inițiativelor europene și internaționale încununate cu succes; invită Comisia să furnizeze pe tot parcursul anului informații cu privire la dozajul corect de antibiotice prescrise;

54.  solicită Comisiei - ca recunoaștere a faptului că informarea cetățenilor, nu numai a profesioniștilor din domeniul sănătății și veterinarilor, este esențială pentru o mai bună sensibilizare și, astfel, prevenire - să întocmească o listă de bune practici cu privire la organizarea de campanii de comunicare eficace și a unor cursuri de formare profesională orientate către sensibilizarea cu privire la fenomenul RAM, cum ar fi activitatea Platformei europene multipartite pentru utilizarea responsabilă a medicamentelor pentru animale (EPRUMA), în vederea sprijinirii aplicării efective a acestor campanii de sensibilizare;

55.  consideră că trebuie să se organizeze campanii eficiente de informare și sensibilizare a publicului cu scopul de a spori gradul de conștientizare a pericolelor prezentate de răspândirea accidentală a agenților patogeni antimicrobieni în spitale și la domiciliu, precum și a mijloacelor de evitare a acestui fenomen;

56.  invită Comisia să examineze, în cadrul studiului privind îmbunătățirea prospectului și a casetei informative a medicamentelor, ideea unei furnizării unor informații mai bune pacientului în ceea ce privește antibioticul în cauză, de exemplu: „Vă rugăm să utilizați acest antibiotic numai dacă este prescris de medic și să îl administrați conform modului prescris. Administrarea neadecvată a antibioticelor poate duce la dezvoltarea unei rezistențe care este dăunătoare atât pentru dumneavoastră, cât și pentru alte persoane”;

Cooperare internațională

57.  subliniază că dezvoltarea accelerată a traficului internațional de călători și, mai ales, a comerțului mondial cu alimente și hrană pentru animale ar putea intensificarea propagarea transnațională a RAM; consideră că acțiunile concertate și întreprinse în timp util care evită suprapunerile și capătă masa critică necesară constituie singura cale de reducere la minimum a amenințării la adresa sănătății publice pe care o reprezintă fenomenul RAM la nivel mondial;

58.  recunoaște importanța inițiativelor internaționale adoptate de OMS, OIE, FAO și alte organizații mondiale relevante; subliniază totuși importanța unei adeziuni la nivel mondial la standardele și orientările internaționale adoptate; solicită Comisiei ca, în evaluarea sa cu privire la punerea în aplicare a actualului plan de acțiune privind RAM, să raporteze cu privire la progresele realizate de statele membre în ceea ce privește principalele angajamente internaționale referitoare la RAM;

59.  salută crearea Grupului operativ transatlantic privind rezistența antimicrobiană (TATFAR) și stabilirea unui set de recomandări, adoptat în septembrie 2011, cu privire la viitoarea cooperare UE-SUA; subliniază în special importanța unor acțiuni specifice pentru:

60.  invită Comisia să continue activitatea TATFAR și să promoveze angajamente multilaterale și bilaterale similare încheiate cu alți parteneri mondiali privind prevenirea și controlul RAM;

61.  îndeamnă Comisia și statele membre să încurajeze și să promoveze inițiative mondiale de gestionare a riscurilor, cum ar fi lista antimicrobienelor de importanță critică (AIC) întocmită de OMS pentru medicina umană și lista agenților antimicrobieni de importanță veterinară întocmită de OIE;

62.  sprijină o abordare internațională a controlului asupra antimicrobienelor contrafăcute în conformitate cu orientările OMS;

o
o   o

63.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0473. (2) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 131. (3) http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Report/2009/11/WC500008770.pdf (4) http://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/2598.htm Jurnalul EFSA 2012;10(3):2598 [p. 233]. (5) JO C 151, 3.7.2009, p. 1. (6) JO L 268, 18.10.2003, p. 29. (7) JO L 34, 5.2.2002, p. 13. (8) JO C 112 E, 9.5.2002, p. 106. (9) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 25. (10) http://ecdc.europa.eu/en/activities/diseaseprogrammes/TATFAR/Documents/210911_TATFAR_Report.pdf (11) CAC/GL 77- 2011. (12) Se referă la fixarea sau respingerea colorantului violet utilizat în metoda Gram de colorare a microorganismelor; capacitatea de reținere a colorantului este o metodă comună de clasificare a bacteriilor. (13) Raportul celei de-a treia reuniuni a Grupului consultativ al OMS privind supravegherea integrată a rezistenței la antimicrobiene, 14-17 iunie 2011, Oslo, Norvegia.

Decizia Parlamentului European din 11 decembrie 2012 privind votul în cazul unui loc vacant al unui membru titular al unei comisii (interpretarea articolului 187 alineatul (1) din Regulamentul de procedură (2012/2254(REG)

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea din 27 noiembrie 2012 al președintelui Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere articolul 211 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 187 alineatul 1 din Regulamentul său de procedură:"

În cazul unui loc vacant al membrului titular al unei comisii, un membru supleant permanent din acelaşi grup politic are dreptul să participe la vot în locul său, cu titlu temporar, până la înlocuirea provizorie a membrului titular în conformitate cu articolul 186 alineatul (5) sau, în lipsa unei astfel de înlocuiri provizorii, până la numirea unui nou membru titular. Acest drept este întemeiat pe decizia Parlamentului privind componenţa numerică a comisiei şi vizează garantarea participării la vot a unui număr de membri ai grupului politic în cauză egal cu numărul existent înainte ca postul să devină vacant.

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.