Index 
Texte adoptate
Joi, 13 decembrie 2012 - Strasbourg
Cadrul multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE ***
 Regulamentul de procedură al Parlamentului European: modificarea articolului 123 privind declaraţiile scrise şi a articolului 42 privind iniţiativele legislative
 Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință
 Revizuirea strategiei UE privind drepturile omului
 Noul acord UE-Rusia
 O industrie siderurgică sustenabilă şi competitivă
 Situaţia din Ucraina
 Raportul intermediar din 2012 privind Albania
 Industria siderurgică din UE
 O industrie siderurgică sustenabilă şi competitivă
 Situaţia din Republica Democratică Congo
 Discriminarea pe baza apartenenței la o castă care are loc în India

Cadrul multianual pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE ***
PDF 188kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unui cadru multianual pentru perioada 2013-2017 pentru Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (10449/2012 – C7-0169/2012 – 2011/0431(APP))
P7_TA(2012)0501A7-0361/2012

(Procedura legislativă specială – aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10449/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C7-0169/2012),

–  având în vedere articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7-0361/2012),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.


Regulamentul de procedură al Parlamentului European: modificarea articolului 123 privind declaraţiile scrise şi a articolului 42 privind iniţiativele legislative
PDF 307kWORD 135k
Decizia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 privind modificarea articolelor 123 și 42 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European: declarații scrise și inițiative legislative (2011/2058(REG))
P7_TA(2012)0502A7-0242/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea Președintelui său din 11 noiembrie 2010,

–  având în vedere studiul elaborat de departamentul său tematic de profil și intitulat „Written declarations in the European Parliament: a review of process and impact” („Analiza procedurii și efectelor declarațiilor scrise din cadrul Parlamentului European”) (PE 462.424),

–  având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0242/2012),

întrucât:

A.  Parlamentul și-a extins competențele considerabil de-a lungul anilor, asigurându-și instrumente solide care îi permit să influențeze procesul decizional al Uniunii Europene în cea mai mare parte a domeniilor de acțiune ale Uniunii;

B.  instituțiile cărora le este adresată o declarație scrisă ar trebui să ia măsuri pentru a i se da curs în mod corespunzător;

C.  declarațiile scrise constituie o cale utilă de abordare a unor probleme de importanță deosebită pentru cetățenii Uniunii;

D.  declarațiile scrise sunt utilizate în mod regulat, dar nu în număr ridicat; aceste declarații obțin doar în proporție redusă sprijinul necesar din partea majorității membrilor care compun Parlamentul;

E.  majoritatea declarațiilor scrise devin caduce la expirarea termenului prevăzut în Regulamentul de procedură;

F.  majoritatea declarațiilor scrise adoptate sunt adresate Comisiei, recunoscută ca fiind singura instituție care răspunde problemelor ridicate în declarații;

G.  răspunsurile respective se limitează, în cele mai multe cazuri, la a reaminti activități în curs ale Comisiei și doar în cazuri excepționale se referă la o activitate specifică întreprinsă în urma unei declarații scrise;

H.  ca urmare a extinderii competențelor Parlamentului și a introducerii inițiativei cetățenești europene, importanța declarațiilor scrise s-a schimbat, dar ele pot fi în continuare un instrument util care le permite deputaților să atragă atenția asupra unor chestiuni de interes public;

I.  declarațiile scrise au un impact foarte limitat, atât asupra stabilirii ordinii de zi a instituțiilor, cât și în ceea ce privește influențarea deciziilor luate de acestea și pot oferi o impresie falsă asupra eficacității lor; atunci când sunt utilizate în mod corespunzător, își mențin totuși valoarea de mijloc popular de campanie; pentru propunerile în care se solicită luarea unor măsuri legislative ar trebui să se aplice articolul 42 alineatul (2), acordându-se fiecărui deputat posibilitatea reală de a influența legislația Uniunii și de a include o anumită propunere în activitatea comisiilor parlamentare;

J.  calitatea și relevanța unor declarații scrise și mai ales concordanța lor cu competențele Uniunii prevăzute în partea I titlul I din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pot decepționa; în următoarea legislatură, Parlamentul ar putea, așadar, să analizeze efectele noilor dispoziții din Regulamentul de procedură referitoare la declarațiile scrise și să examineze eficacitatea lor,

1.  hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

2.  consideră că instituțiile destinatare ale unei declarații scrise ar trebui să informeze Parlamentul în termen de trei luni de la primirea declarației despre modul în care se intenționează să i se dea curs; în plus, intenționează să ajungă la un acord cu Comisia în privința acestui principiu cu ocazia următoarelor negocieri referitoare la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană;

3.  atrage atenția asupra faptului că aceste modificări vor intra în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune;

4.  salută decizia Biroului de a limita publicitatea pe scară largă a declarațiilor scrise, permițând astfel accesul netulburat al deputaților în hemiciclul Parlamentului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul
Amendamentul 6
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 42 – alineatele 2 și 3
(2)  Fiecare membru poate prezenta o propunere de act al Uniunii în baza dreptului de inițiativă al Parlamentului în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(2)  Fiecare membru poate prezenta o propunere de act al Uniunii în baza dreptului de inițiativă al Parlamentului în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. O astfel de propunere poate fi depusă în comun de cel mult 10 deputați. Propunerea indică temeiul său juridic și poate fi însoțită de o expunere de motive de cel mult 150 de cuvinte.
(3)  Propunerea trebuie prezentată Președintelui, care o trimite spre examinare comisiei competente. Înaintea unei astfel de trimiteri, propunerea este tradusă în acele limbi oficiale pe care președintele comisiei respective le consideră necesare în vederea unei examinări sumare. Comisia decide cu privire la procedura de urmat în termen de trei luni de la trimitere și după audierea autorului propunerii.
(3)  Propunerea trebuie prezentată Președintelui, care verifică dacă sunt îndeplinite cerințele legale. Pentru a obține un aviz privind adecvarea temeiului juridic, Președintele poate trimite propunerea respectivă comisiei competente cu efectuarea unei astfel de verificări. În cazul în care declară propunerea admisibilă, Președintele o comunică în plen și o trimite comisiei competente.
Înaintea unei astfel de trimiteri către comisia competentă, propunerea este tradusă în acele limbi oficiale pe care președintele comisiei respective le consideră necesare în vederea unei examinări sumare.

Comisia poate recomanda Președintelui ca propunerea să fie deschisă pentru a fi semnată de către deputați, cu condiția respectării procedurilor și termenelor stabilite la articolul 123 alineatele (1a), (2) și (5).

În cazul în care comisia decide să prezinte Parlamentului propunerea în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 48, autorul propunerii este specificat în titlul raportului.

În cazul în care propunerea este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, raportul privind propunerea se consideră autorizat de către Conferința președinților. Comisia elaborează un raport în conformitate cu articolul 48, după audierea autorilor propunerii.

În cazul în care o propunere nu este deschisă pentru semnături suplimentare sau nu este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, comisia competentă decide cu privire la procedura de urmat în termen de trei luni de la trimitere și după audierea autorilor propunerii.

Autorii propunerii sunt specificați în titlul raportului.

Amendamentul 1
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 123 – alineatul 1
(1)  Cel mult cinci deputați pot prezenta o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte privind un subiect care se înscrie în competențele Uniunii Europene și care nu abordează chestiuni ce fac obiectului unei proceduri legislative în curs. Autorizația se acordă de Președinte de la caz la caz. Declarațiile scrise se tipăresc în limbile oficiale și se distribuie. Ele sunt înscrise într-un registru împreună cu numele semnatarilor. Acest registru este public și se păstrează în fața intrării în hemiciclu în perioadele de sesiune, iar între perioadele de sesiune într-un loc adecvat, care urmează a fi stabilit de Colegiul chestorilor.
(1)  Cel puțin 10 deputați din minimum trei grupuri politice pot prezenta o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte referitoare exclusiv la un subiect care se înscrie în competențele Uniunii Europene. Conținutul unei astfel de declarații nu poate depăși forma unei declarații. În special, declarația nu poate solicita luarea de măsuri legislative, nu poate conține nicio decizie privind aspecte pentru care în prezentul Regulament de procedură sunt prevăzute proceduri și competențe specifice și nu poate viza subiecte ale procedurilor aflate în curs de desfășurare în Parlament.
(1a)  Autorizația de a continua face obiectul unei decizii motivate a Președintelui pentru fiecare caz în parte, în conformitate cu alineatul (1). Declarațiile scrise se publică în limbile oficiale pe site-ul Parlamentului și se distribuie pe cale electronică tuturor deputaților. Ele sunt înscrise într-un registru electronic împreună cu numele semnatarilor. Acest registru este public și accesibil pe site-ului Parlamentului. De asemenea, Președintele păstrează exemplarele originale ale declarațiilor scrise cu semnăturile aferente.
Amendamentul 2
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 123 – alineatul 2
(2)  Orice deputat poate semna o declarație înscrisă în registru.
(2)  Orice deputat îşi poate adăuga semnătura pe o declarație înscrisă în registrul electronic. Semnătura poate fi retrasă în orice moment, în termen de trei luni de la înscrierea declarației în registru. În caz de retragere, nu i se mai permite deputatului sau deputatei în cauză să semneze din nou declarația.
Amendamentul 7
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 123 – alineatul 3
(3)  În cazul în care o declarație este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, Președintele informează Parlamentul cu privire la aceasta, înscrie numele semnatarilor în procesul-verbal și asigură publicarea declarației ca text adoptat.
(3)  În cazul în care, la sfârșitul perioadei de trei luni de la înscrierea sa în registru, o declarație este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, Președintele informează Parlamentul cu privire la aceasta. Fără să angajeze Parlamentul, declarația se publică în procesul-verbal împreună cu numele semnatarilor.
Amendamentul 4
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 123 – alineatul 4 a (nou)
(4a)  Atunci când instituțiile destinatare ale unei declarații adoptate nu informează Parlamentul în termen de trei luni de la primirea declarației despre modul în care se intenționează să i se dea curs, la cererea unuia dintre autorii declarației, chestiunea se înscrie, la cererea unuia dintre autorii declarației, pe ordinea de zi a unei reuniuni ulterioare a comisiei competente.
Amendamentul 5
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 123 – alineatul 5
(5)  O declarație scrisă înscrisă în registru de peste trei luni și care nu a fost semnată de cel puțin jumătate dintre membrii care compun Parlamentul devine caducă.
(5)  O declarație scrisă înscrisă în registru de peste trei luni și care nu este semnată de cel puțin jumătate dintre membrii care compun Parlamentul devine caducă, iar prelungirea perioadei de trei luni nu este posibilă.

Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință
PDF 540kWORD 438k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2012/2145(INI))
P7_TA(2012)0503A7-0377/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO), Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și alte tratate și instrumente internaționale esențiale din domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Raportul anual 2011 al UE privind drepturile omului și democrația în lume, adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012

–  având în vedere rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(1),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere Acțiunea comună 2012/440/PESC a Consiliului din 25 iulie 2012 de numire a Reprezentantului special al Uniunii Europene pentru drepturile omului,

–  având în vedere Comunicarea comună din 12 decembrie 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte al Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene privind drepturile omului,

–  având în vedere poziția sa din 8 iulie 2010(2) referitoare la Serviciul European de Acțiune Externă,

–  având în vedere Rezoluția nr. 65/276 a Adunării Generale a ONU din 3 mai 2011 referitoare la participarea Uniunii Europene la activitățile Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Declarația Mileniului a ONU din 8 septembrie 2000 (A/Res/55/2) și rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(3), precum și Rezoluția sa din 19 mai 2010 referitoare la prima Conferință de revizuire a Statutului de la Roma al CPI de la Kampala, Uganda, 31 mai - 11 iunie 2011(4), precum și angajamentele asumate de UE cu această ocazie(5),

–  având în vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului din 21 martie 2011 privind Curtea Penală Internațională și planul de acțiune revizuit conceput în urma Deciziei Consiliului privind Curtea Penală Internațională(6) din 12 iulie 2011,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(7),

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 martie 2011, intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 20 iunie 2011 privind politica europeană de vecinătate, adoptate în cadrul celei de a 3101-a reuniuni,

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Fondul european pentru democrație, adoptate la 1 decembrie 2011, în cadrul celei de a 3130-a reuniuni și Declarația privind crearea unui Fond european pentru democrație convenită în cadrul Coreper la 15 decembrie 2011,

–  având în vedere Recomandarea sa din 29 martie 2012 adresată Consiliului privind posibilele modalități de creare a unui Fond european pentru democrație (FED)(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „O nouă strategie UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”,

–  având în vedere recomandarea sa din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE(10),

–  având în vedere Raportul din 16 mai 2011 al Raportorului special al ONU (A/HRC/17/27) privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, care subliniază aplicabilitatea normelor și standardelor internaționale privind dreptul la libertatea de opinie și de exprimare în cazul internetului, ca mijloc de comunicare,

–  având în vedere comunicarea din 12 decembrie 2011 a comisarului pentru Agenda digitală privind Strategia „No Disconnect”,

–  având în vedere raportul Raportorului special al ONU din 28 iulie 2011 (A/66/203), cu privire la situația apărătorilor drepturilor omului,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 21 decembrie 2010 (A/RES/65/206): Moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea,

–  având în vedere Convenția împotriva Torturii și a altor Tratamente sau Pedepse Crude, Inumane sau Degradante,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri(11),

–  având în vedere raportul interimar al Raportorului special al ONU din 5 august 2011 (A/66/268), privind tortura și alte tratamente crude, inumane sau degradante, precum și izolarea, inclusiv clinici de psihiatrie,

–  având în vedere Rezoluțiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889 și 1960 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Raportul privind indicatorii UE pentru abordarea cuprinzătoare a implementării de către UE a Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU nr. 1325 și 1820 privind femeile, pacea și securitatea, raport adoptat de către Consiliul UE la 13 mai 2011,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 1 decembrie 2011 privind politica comună de securitate și apărare,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 adresată Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor și intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și protocolul opțional la aceasta,

–  având în vedere adoptarea de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 7 aprilie 2011 a Convenției privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–  având în vedere rezoluțiile Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, cea mai recentă datând din 4 aprilie 2012,

–  având în vedere Rezoluția din 17 iunie 2011 a Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, referitoare la drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen,

–  având în vedere aderarea Uniunii Europene, la 22 ianuarie 2011, la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD), aceasta fiind prima convenție ONU privind drepturile omului ratificată de către Uniunea Europeană în calitate de „organizație de integrare regională”,

–  având în vedere proiectul de principii și orientări ONU privind eliminarea eficientă a discriminării fondate pe criterii de ocupație și ascendență publicat de Consiliul pentru Drepturile Omului (A/HRC/11/CRP.3),

–  având în vedere observațiile și recomandările privind discriminarea de castă formulate de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, tratatele ONU și procedurile speciale ale ONU, subliniind, în special, Raportul din 24 mai 2011 elaborat de raportorul special privind formele contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță asociată acestora (A/HRC/17/40),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 21 februarie 2011 privind intoleranța, discriminarea și violența pe motive de religie sau credință și având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 66/167 privind combaterea intoleranței, a stereotipurilor negative, a stigmatizării, a discriminării, a incitării la violență și a violenței împotriva persoanelor pe motive de religie sau credință,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0377/2012),

A.  întrucât tratatele angajează Uniunea să-și bazeze acțiunile externe pe principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și libertăților fundamentale, pe respectul pentru demnitatea umană, pe principiile egalității și solidarității, pe respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite și pe dreptul internațional;

B.  întrucât justiția, statul de drept, responsabilitatea pentru toate crimele, inclusiv crimele cele mai grave care privesc comunitatea internațională, procesele echitabile și independența sistemului judiciar sunt elemente indispensabile pentru protecția drepturilor omului și pilonii păcii durabile;

C.  întrucât democrația și statul de drept constituie cele mai bune modalități de a proteja drepturile omului și libertățile fundamentale, nediscriminarea în toate formele sale și toleranța față de persoanele fizice și comunități, precum și de a asigura egalitatea tuturor persoanelor;

D.  întrucât concluziile trase în urma Primăverii arabe trebuie să continue să ofere UE o motivație de a-și revizui, îmbunătăți și de a asigura coerența politicilor privind, printre altele, apărătorii drepturilor omului, dreptul umanitar internațional, dialogurile pe tema drepturilor omului cu țările terțe și societatea civilă și, inclusiv ONG-urile și mișcările de masă, și cu rețelele de socializare;

E.  întrucât UE are responsabilitatea de a ajuta țările cu care încheie acorduri internaționale, inclusiv comerciale, în vederea punerii în aplicare a tuturor acestor principii fundamentale, și de a se asigura în special în ceea ce privește stricta respectare a clauzelor democratice și a drepturilor omului prevăzute de aceste acorduri;

F.  întrucât accesul la internet este un factor-cheie care permite accesul la informații, libertatea de exprimare, libertatea presei, libertatea de întrunire, precum și dezvoltarea economică, socială, politică și culturală; întrucât drepturile omului trebuie protejate și promovate de către UE, atât offline, cât și online;

G.  întrucât încălcările libertății de gândire, de conștiință, de religie și de credință, comise deopotrivă de guverne și de actori nestatali, sunt în creștere în numeroase țări de pe glob, conducând la discriminare și intoleranță împotriva anumitor persoane și comunități religioase, printre care reprezentanți ai minorităților religioase;

H.  întrucât rolul femeilor și participarea lor plenară la viața politică, economică și socială sunt esențiale, mai ales în procesele de consolidare a păcii de după războaie, în negocierile pentru o tranziție democratică, precum și în rezolvarea conflictelor și în procesele de reconciliere și stabilizare;

I.  întrucât Raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume și politica UE în această privință nu ar trebui să fie doar o reflecție și o analiză a realizărilor și eșecurilor trecute, ci ar trebui și să constituie un document care să inspire Strategia și Planul de acțiune ale UE pentru drepturile omului și democrație; întrucât ar fi de dorit ca toate rapoartele anuale să contribuie în mod concret și constant la îmbunătățirea politicii UE privind drepturile omului în lume;

Raportul anual al UE pe 2011

1.  salută adoptarea Raportului anual al UE pe 2011 privind drepturile omului și democrația în lume; salută faptul că Vicepreședintele Comisiei/Înalt Reprezentant (VP/ÎR) a fost în măsură să prezinte Raportul anual în ședința plenară din iunie a Parlamentului, revenind astfel la practica obișnuită;

2.  ia act de măsurile pozitive adoptate în ultimii ani pentru a elabora raportul anual, dar subliniază că acesta poate fi în continuare îmbunătățit;

3.  consideră că Raportul anual privind drepturile omului și democrația ar trebui să reprezinte un instrument important de comunicare a activității desfășurate de UE în acest sens și ar trebui să contribuie la sporirea vizibilității acțiunilor UE; invită ÎR/VP ca, la elaborarea viitoarelor rapoarte anuale, să se consulte în mod activ și sistematic cu Parlamentul și să comunice modul în care rezoluțiile Parlamentului au fost luate în considerare;

Considerații generale

4.  salută adoptarea Cadrului strategi al UE în domeniul drepturilor omului, la 25 iunie 2012; solicită insistent instituțiilor UE că conlucreze în vederea implementării adecvate și la timp a acestuia, pentru a îndeplini angajamentul UE, prevăzut în tratat, de a-și conduce politicile externe pe baza drepturilor omului, a valorilor democratice și a statului de drept, într-o manieră principială și sigură, evitând standardele duble;

5.  solicită insistent Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și Parlamentului să păstreze și să onoreze rolul UE de apărător de frunte al drepturilor omului, printr-o cooperare strânsă în implementarea unei strategii coerente, ambițioase și eficiente a UE în domeniul drepturilor omului în lume, bazată pe acest cadru strategic și făcând uz de ajutor noastre de dezvoltare și de oportunitățile oferite de FED;

6.  recomandă Consiliului și SEAE să facă evaluări la jumătatea termenului a noului pachet pentru drepturile omului, în special ale Planului de acțiune; insistă ca Parlamentul să fie consultat în cât mai multe probleme și informat în mod periodic, și ca societatea civilă să fie integrată în acest proces;

7.  salută mandatul Reprezentantului Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului și preconizarea creării unui Grup de lucru pentru drepturile omului în cadrul Consiliului, cu sediul la Bruxelles (COHOM); speră că acesta va funcționa în strânsă colaborare cu Parlamentul, în primul caz, și în conformitate cu dispozițiile articolului 36 din TUE;

8.  se așteaptă ca COHOM să consolideze cooperarea cu Grupul de lucru al Consiliului pentru drepturile fundamentale (FREMP), pentru a asigura o coerență între politica internă și cea externă a UE în domeniul drepturile omului subliniază importanța unor politici coerente, consecvente și exemplare ale Uniunii Europene, în conformitate cu valorile și principiile fundamentale, pentru a maximiza credibilitatea Uniunii Europene la nivel global și eficiența politicilor UE în materie de drepturile omului și pentru a demonstra un respect real față de universalitatea drepturilor omului;

9.  salută impactul pozitiv asupra coerenței politicilor interne și externe ale UE ale exercitării de către UE a personalității sale juridice create de Tratatul de la Lisabona pentru a ratifica Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) în decembrie 2010; solicită adoptarea unei abordări similare față de alte tratate și convenții internaționale privind drepturile omului; solicită Consiliului și Comisiei să adopte o abordare proactivă în acest domeniu, pentru a aborda efectele negative ale semnării și ratificării în mai multe etape în rândul statelor membre ale UE a altor tratate și convenții externe importante;

10.  solicită insistent VP/ÎR, SEAE, Consiliului și Comisiei, din rațiuni de eficiență, să asigure coerența și consistența între diferitele instrumente financiare externe și activități existente sau planificate ale UE de comparare, monitorizare și evaluare și metodologiile legate de situația drepturilor omului și a democrației în țările terțe, prin: includerea unor secțiuni referitoare la drepturile omului și democrație în rapoartele privind evoluția țărilor în contextul extinderii și al politicii de vecinătate; evaluarea principiului „mai mult pentru mai mult” referitor la drepturile omului și democrație, stabilit în Politica europeană de vecinătate; includerea planificată a drepturilor omului în cadrul evaluărilor de impact efectuate pentru propunerile legislative și nelegislative și pentru acordurile regionale sau bilaterale, fie ele comerciale, de parteneriat și de asociere sau de cooperare; includerea planului Comisiei de a introduce evaluări ale situației drepturilor omului în desfășurarea modalităților de ajutor ale UE (în special în privința sprijinului bugetar); consolidarea punerii în aplicare a mecanismului de monitorizare pentru a supraveghea respectarea convențiilor privind drepturile omului în țările SPG+; sistematizarea utilizării ulterioare a rapoartelor misiunilor UE de observare a alegerilor; și o concentrare a Consiliului UE, în documentele concluzive ale misiunilor PCSA, asupra elaborării de analize comparative și a luării sistematice și permanente în considerare a aspectelor legate de drepturile omului, gen și copiii afectați de conflicte armate;

11.  salută adoptarea de strategii naționale privind drepturile omului pentru fiecare țară, pentru o implementare cât mai adecvată și mai eficientă a politicilor; recunoaște rolul esențial al delegațiilor locale ale UE în elaborarea și urmărirea strategiilor de țară adaptate pentru circumstanțele specifice, dar subliniază responsabilitatea de coordonare a SEAE în asigurarea aplicării coerente a priorităților UE în domeniul drepturilor omului prevăzute în Cadrul strategic și în Orientările UE privind drepturile omului; subliniază importanța finalizării rețelei de puncte centrale pentru drepturile omului și democrație în delegațiile UE și în misiunile și operațiunile PSAC; îndeamnă VP/ÎR, SEAE și statele membre să adopte ca practică optimă metoda de acțiune la nivel local în chestiunile legate de drepturile omului, prin intermediul grupurilor de lucru pentru drepturile omului formate între delegațiile UE și ambasadele statelor membre ale UE; îndeamnă, de asemenea, să se mențină contacte regulate cu reprezentanții societății civile, apărătorii drepturilor omului și membrii parlamentelor naționale; sprijină obiectivul SEAE de a oferi instruire în domeniul drepturilor omului și democrației întregului personal al SEAE, Comisiei, delegațiilor UE și misiunilor PSAC, precum și personalului agențiilor Uniunii Europene care întrețin legături cu țările terțe și în special FRONTEX; solicită acordarea unei atenții deosebite necesității de a-i proteja pe apărătorii drepturilor omului; consideră că strategiile naționale privind drepturile omului ar trebui să fie integrate în politicile PESC, PSAC, comerciale și de dezvoltare ale UE, atât în programe geografice, cât și tematice, pentru a asigura o eficiență, eficacitate și coerență sporite;

Acțiunile UE în cadrul Organizației Națiunilor Unite

12.  salută eforturile UE de a sprijini și revitaliza activitatea legată de drepturile omului în cadrul sistemului ONU, inclusiv încheierea revizuirii Consiliului ONU pentru Drepturile Omului în 2011; subliniază importanța susținerii continue a independenței Oficiului Înaltului Comisar pentru Drepturile omului, precum și rolul raportorilor tematici și de țară ai ONU pentru drepturile omului și speră că aceștia vor coopera îndeaproape cu Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, recent desemnat; subliniază importanța aderării Uniunii Europene, la 22 ianuarie 2011, la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD), aceasta fiind prima convenție ONU privind drepturile omului ratificată de către Uniunea Europeană ca entitate juridică;

13.  subliniază importanța și sprijinul său ferm pentru participarea activă a UE la activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, prin cosponsorizarea rezoluțiilor, publicarea de declarații și participarea la dialoguri și dezbateri interactive;

14.  salută poziția de lider asumată de statele membre ale UE în susținerea credibilității sistemului ONU pentru drepturile omului, prin extinderea comună a unei invitații permanente la toate procedurile speciale ale ONU privind drepturile omului, prin inițierea unei Sesiuni speciale privind Libia a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (HRC), în cadrul căreia a fost făcută recomandarea istorică a suspendării Libiei din HRC, și prin preluarea conducerii acțiunilor care au dus la înființarea Comisiei independente de anchetă pentru situația drepturilor omului în Siria;

15.  recunoaște potențialul de influență și de realizare creativă a unor coaliții, exemplificat de acțiunea UE care a deschis drumul spre adoptarea rezoluției fundamentale a HRC privind drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen, care a fost susținută de către state din toate regiunile, precum și realizarea unui consens la Geneva și New York în ceea ce privește necesitatea de a combate intoleranța religioasă și de a proteja libertatea de religie și convingeri, evitând totodată potențialele efecte negative asupra drepturilor fundamentale ale omului, cum ar fi libertatea de exprimare;

16.  își reafirmă dezacordul față de practica grupurilor regionale care aranjează alegerile în Consiliul pentru drepturile omului;

17.  recomandă urmarea recomandărilor Evaluării periodice universale (EPU), incluzându-le în mod sistematic în strategiile UE de țară pentru drepturile omului, precum și în dialogurile și consultările privind drepturile omului;

18.  reamintește necesitatea de a dispune de fonduri suficiente pentru a păstra deschise birourile regionale ale Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului;

19.  reamintește adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Rezoluției 65/276 privind participarea UE la activitățile ONU, considerând-o drept un punct de plecare modest al unui demers mai amplu de consolidare a rolului Uniunii în activitățile ONU legate de drepturile omului;

Politica UE în privința justiției penale internaționale, combaterea impunității și Curtea Penală Internațională (CPI)

20.  regretă că, în unele democrațiile recente și tranziționale, justiția selectivă se manifestă adesea sub masca statului de drept și a războiului împotriva corupției; regretă că justiția selectivă a devenit ceva mai mult decât un mijloc de răzbunare politică și de reglare de conturi cu opozanții politici, prin intimidarea și marginalizarea opoziției, a personalului mass-media și a apărătorilor drepturilor omului, în special în preajma alegerilor; este în continuare preocupat în legătură cu acuzațiile de criminalitate și acuzațiile motivate politic împotriva membrilor opoziției în Ucraina, și îndeamnă autoritățile ucrainene să pună capăt hărțuirii în curs de desfășurare a opoziției, care este un obstacol serios în eforturile țării de a garanta statul de drept și valorile democratice;

21.  regretă că, în pofida numeroaselor apeluri ale organismelor internaționale către autoritățile ruse, nu s-a realizat niciun progres în anchetarea morții lui Serghei Magnițki; solicită insistent, prin urmare, Consiliului să impună și să impună la nivelul UE refuzarea vizelor pentru oficialii responsabili de moartea lui Serghei Magnițki și să înghețe toate activele financiare deținute de aceștia sau de membrii apropiați ai familiilor lor pe teritoriul UE;

22.  este în continuare dezamăgit de procedurile penale împotriva lui Mihail Hodorkovsky și Platon Lebedev, percepute pe plan internațional ca fiind de natură politică;

23.  celebrează cea de a 10-a aniversare a intrării în vigoare a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); salută ratificarea sa de către Capul Verde și Vanuatu; consideră că CPI este un mecanism de „ultimă instanță”, care răspunde de punerea în aplicare a justiției pentru victimele crimelor împotriva umanității, ale genocidului și ale crimelor de război, astfel cum prevede principiul complementarității prevăzut de Statutul de la Roma;

24.  își reiterează puternica susținere pentru CPI în combaterea impunității pentru crimele cele mai grave, care privesc întreaga comunitate internațională; invită UE și statele sale membre să-și continue sprijinul politic, diplomatic, logistic și financiar pentru CPI și pentru alte tribunale penale internaționale, inclusiv tribunalele internaționale ad-hoc pentru fosta Iugoslavie și Rwanda, Tribunalul Special pentru Sierra Leone, Camerele extraordinar ale instanțelor din Cambodgia și Tribunalul special pentru Liban;

25.  salută includerea în Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația a referinței la necesitatea de a lupta viguros împotriva impunității pentru infracțiuni grave, nu în ultimul rând printr-un angajament față de CPI, precum și înțelegerea faptului că este datoria principală a statelor de a investiga crimele internaționale grave, de a promova și a contribui la consolidarea capacității sistemelor judiciare naționale de a investiga și pedepsi aceste crime;

26.  salută angajamentele asumate în Decizia Consiliului 2011/168/PESC privind CPI, adoptată la 21 martie 2011, și Planul de acțiune ulterior, adoptat la 12 iulie 2011, și recomandă ca UE și statele sale membre să asigure punerea în aplicare a acestora prin intermediul unor măsuri eficiente și concrete de a promova universalitatea și integritatea Statutului de la Roma, de a sprijini independența Curții și funcționarea sa eficace și eficientă, precum și de a susține aplicarea principiului complementarității; solicită RSUE pentru drepturile omului să întreprindă acțiunile legate de CPI indicate în Cadrul strategic al UE pentru drepturile omului și democrație;

27.  recunoaște eforturile Comisiei de a stabili un „Set de instrumente de complementaritate al UE” care vizează sprijinirea dezvoltării capacităților naționale și generarea voinței politice de a ancheta și urmări penal presupusele infracțiuni internaționale și subliniază importanța consultărilor detaliate cu statele membre, Parlamentul European și organizațiile societății civile pentru a finaliza setul de instrumente;

28.  își reiterează recomandarea de a adăuga Statutul de la Roma la pachetul de tratate internaționale privind buna guvernare și statul de drept, care urmează să fie ratificat de țările terțe admise în Sistemul generalizat de preferințe Plus (SGP+); susține includerea consecventă a clauzelor CPI în acordurile UE cu țările terțe; solicită integrarea CPI în toate prioritățile de politică externă a UE, în special prin luarea în considerare în mod sistematic a luptei împotriva impunității și a principiului complementarității;

29.  subliniază importanța unei acțiuni puternice a UE pentru a anticipa și a evita sau condamna astfel cazurile de necooperare, precum invitațiile persoanelor fizice care fac obiectul unui mandat de arestare emis de CPI și incapacitatea de a aresta și preda astfel de persoane; solicită din nou UE și statelor sale membre să se conformeze tuturor solicitărilor adresate de Curte de a oferi asistență și cooperare în timp utili, pentru a asigura, inter alia, executarea unor mandate de arestare în curs; reafirmă necesitatea ca UE și statele sale membre, cu ajutorul SEAE, să pună în aplicare un set de orientări interne care descriu un cod de conduită pentru contactul între funcționarii UE/statelor membre și persoanele căutate de CPI;

30.  își exprimă profunda îngrijorare față de rezultatul discuțiilor privind bugetul în cadrul celei de-a 10-a sesiuni a Adunării Statelor Părți (ASP) din 12-21 decembrie 2011, care riscă să expună Curtea unui deficit de finanțare; regretă profund faptul că unele state europene părți la Statutul de la Roma insistă pentru adoptarea unui buget cu zero creștere/mai mic și că Adunarea nu a convenit să furnizeze Curții suficiente resurse pentru a îndeplini în mod eficient mandatul său judiciar și pentru a garanta justiția într-un mod robust, echitabil, eficient și semnificativ; solicită statelor membre să ofere un sprijin puternic pentru funcționarea Curții la ASP și să respingă propunerea de creștere nominală zero a bugetului Curții, întrucât aceasta ar submina capacitatea sa de a face justiție și de a reacționa la situațiile noi;

31.  subliniază că sprijinul UE pentru lupta împotriva impunității ar trebui să includă o serie de inițiative, printre care: eforturi mai intense pentru a promova o ratificare și o implementare mai largă a Statutului de la Roma și a Acordului privind privilegiile și imunitățile (APIC), pentru a conferi Curții un adevărat caracter global și universal; eforturi sporite pentru a asigura cooperarea deplină cu Curtea, inclusiv prin adoptarea legislației naționale relevante privind cooperarea și încheierea de acorduri-cadru cu CPI pentru executarea pedepselor Curții, protecția și relocarea victimelor și a martorilor etc., cu scopul de a facilita cooperarea adecvată și în timp util cu Curtea; și sprijin politic și diplomatic determinat, îndeosebi cu privire la executarea mandatelor de arestare în curs;

32.  subliniază, în urma Primăverii arabe, importanța dezvoltării unei politici coerente și nuanțate a politicii UE privind justiția de tranziție, în plus față de consolidarea independenței sistemului judiciar, inclusiv legătura cu CPI ca tribunal de ultimă instanță, pentru a ajuta țările în tranziție să soluționeze problemele legate de încălcarea drepturilor omului în trecut, pentru a lupta împotriva impunității și pentru a evita repetarea încălcărilor drepturilor omului;

33.  subliniază că difuzarea de imagini care reproduc încălcări ale drepturilor omului și colectarea digitală a probelor pot contribui la lupta globală împotriva impunității; consideră că este necesară asistență pentru a admite materiale în temeiul dreptului internațional (penal) ca probe în cadrul procedurilor judiciare;

Acțiunile UE în domeniul dreptului umanitar internațional (DUI)

34.  salută includerea, pentru prima dată, a unei secțiuni dedicate privind DUI în Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația și eforturile UE pentru a asigura responsabilizarea prin înregistrarea tuturor încălcărilor DUI și prin susținerea unor mecanisme de responsabilizare, precum și angajamentele sale de a combate disparițiile forțate, de a acorda un sprijin permanent CPI, de a acționa pentru o participare continuă la principalele instrumente ale dreptului umanitar internațional, de a promova respectarea garanțiilor procedurale fundamentale pentru toate persoanele deținute în cadrul conflictelor armate și de a sprijini instrumentele internaționale care vizează contracararea riscurilor umanitare cauzate de explozivele rămase după război, de munițiile cu dispersie, dispozitivele explozive improvizate și minele antipersonal;

35.  regretă, cu toate acestea, că gradul global de conștientizare și implementare a orientărilor UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional rămâne semnificativ scăzută în comparație cu alte orientări; invită UE să acorde o proeminență politică mai mare și să aloce mai multe resurse pentru punerea în aplicare a acestor orientări, asigurându-se în special că DUI este integrat în operațiunile de gestionare a crizelor, combătând proactiv impunitatea și asigurând responsabilitatea individuală;

36.  reamintește că, pentru a evita de la bun început încălcarea drepturilor omului, respectarea dreptului internațional trebuie să se afle în centrul oricărei strategii a UE menită să consolideze drepturile omului și democrația în lume, îndeosebi în relațiile sale cu partenerii care sunt părți la un conflict armat sau înghețat; reamintește necesitatea de a elimina orice sprijin acordat de UE părților la un conflict, fie că este financiar, logistic sau tactic, inclusiv furnizarea de arme, muniție și orice alte tipuri de echipamente militare menționate în Poziția comună a UE privind exportul de arme;

37.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a asigura o abordare mai sistematică a problemei luptei împotriva impunității pentru crime împotriva umanității, crime de război și genocid în cadrul relațiilor bilaterale ale UE cu țările în cauză, inclusiv prin evidențierea sa în declarații publice, precum și necesitatea ca UE să trateze problema impunității mai coerent la nivel multilateral, de exemplu, la Adunarea Generală a ONU și la Consiliul pentru Drepturile omului;

38.  își reiterează angajamentul față de principiul „responsabilității de a proteja” (R2P), subliniind importanța ca comunitatea internațională, inclusiv UE, să își asume responsabilitatea în sancționarea încălcărilor grave ale drepturilor omului în țările terțe în cazul în care guvernele acestor țări nu sunt în măsură sau nu doresc să-și protejeze proprii cetățeni; subliniază faptul că această acțiune a comunității internaționale implică intervenția umanitară și o presiune diplomatică corespunzătoare, și doar în ultimă instanță utilizarea colectivă a forței, sub egida sau cu autorizația ONU; solicită insistent ca UE să se angajeze activ și să susțină reformarea urgentă a Consiliului de securitate al ONU, astfel încât să se evite obstrucționarea R2P;

39.  salută, în acest context, acțiunile Uniunii Europene și ale mai multor state membre care au preluat conducerea în prevenirea continuării violențelor împotriva civililor în Libia în cursul anului 2011, dar regretă lipsa unei reacții concertate la nivelul UE;

40.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la situația drepturilor omului din Libia , mai ales în ceea ce privește condițiile de detenție și tratamentul deținuților de către diverse miliții fără un control adecvat din partea guvernului interimar, și solicită comunității internaționale să acorde o atenție sporită și o asistență susținută, după cum a declarat Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului în fața Consiliului de Securitate al ONU, la 25 ianuarie 2012;

41.  salută eforturile Uniunii Europene și ale comunității internaționale în Siria, însă regretă că aceste eforturi nu au determinat o ameliorare a situației de la fața locului; își reiterează profunda îngrijorare cu privire la situația din Siria, în special în privința continuării situațiilor de urgență umanitare și legate de drepturile omului; condamnă în termenii cei mai fermi represiunea brutală la scară largă și încălcările sistematice ale drepturilor omului și libertăților fundamentale comise de către regimul sirian împotriva populației sale, inclusiv asupra copiilor și femeilor; invită autoritățile siriene să pună capăt imediat încălcărilor drepturilor omului și să se conformeze obligațiilor lor în temeiul dreptului internațional privind drepturile omului, pentru a permite o tranziție pașnică și democratică; își reiterează susținerea puternică pentru Trimisul special al ONU și al Ligii Arabe și solicită insistent Consiliului de securitate al ONU să ia măsurile necesare pentru a pune capăt masacrării civililor și pentru a aduce în fața CPI autorii crimelor de război grave și ai încălcărilor drepturilor omului în Siria;

42.  salută noua inițiativă „Voluntarii UE pentru ajutor umanitar” care, în programul său inițial pentru perioada 2014-2020, va crea posibilitatea ca aproximativ 10 000 de europeni să participe, la nivel mondial, în operațiuni umanitare în regiunile în care ajutorul umanitar este cel mai urgent necesar și să demonstreze solidaritatea europeană, oferind asistență concretă comunitățile lovite de dezastre naturale sau provocate de om;

43.  susține că companiile private militare și de securitate (CPMS) ar trebui trase la răspundere pentru orice încălcare a drepturilor omului și a legilor umanitare comisă de personalul lor; invită UE și statele membre ca, având în vedere faptul că se recurge pe scară largă la CPMS, să-și intensifice eforturile în vederea găsirii unei soluții credibile de reglementare, pentru a evita lacunele juridice în ceea ce privește răspunderea;

Politica europeană de vecinătate și Primăvara arabă

44.  subliniază importanța revoltelor care au avut loc în 2011 în lumea arabă, ca o expresie a dorinței de libertate, dreptate și demnitate și ca o provocare majoră pentru politica UE din regiune și nu numai; recunoaște faptul că UE și-a intensificat angajamentul politic, atât în vecinătatea estică, cât și în cea sudică, dar subliniază necesitatea de a învăța din greșelile trecutului și de a elabora o nouă politică, aliniată la respectul drepturilor omului și la susținerea valorilor democratice;

45.  salută noul accent pus de politica UE față de vecinătatea sudică pe răspunderea reciprocă și un angajament comun față de valorile universale ale drepturilor omului, ale democrației și ale statului de drept; face un apel la coerență în abordarea Sudului și a Estului a politicii privind drepturile omului a UE; subliniază necesitatea evitării, în Est, a acelorași erori politice care au fost comise în Sud înaintea Primăverii arabe din 2011;

46.  reamintește Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la situația din Sahara Occidentală(12) și Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(13); își exprimă îngrijorarea cu privire la înrăutățirea situației drepturilor omului din Sahara Occidentală; solicită respectarea drepturilor fundamentale ale populației din Sahara Occidentală, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de exprimare și a dreptului de a manifesta; solicită eliberarea tuturor prizonierilor politici din Sahara Occidentală; solicită deschiderea acestui teritoriu pentru observatori independenți, ONG-uri și mass-media; își reafirmă sprijinul pentru instituirea unui mecanism internațional de monitorizare a situației drepturilor omului din Sahara Occidentală; sprijină o soluționare echitabilă și durabilă a conflictului, bazată pe dreptul la autodeterminare al populației din Sahara Occidentală, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale ONU;

47.  subliniază importanța rolului femeilor și a participării lor depline la procesele decizionale din politică și economie, mai ales în procesele de construcție a păcii după război, în negocierile pentru o tranziție democratică, precum și în rezolvarea conflictelor și în procesele de reconciliere și stabilizare, în vederea unei mai mari sensibilizări și a unei mai mari atenții pentru a elimina discriminarea la care sunt supuse femeile în procesul de democratizare desfășurat în țările terțe;

48.  își reiterează opinia că abordarea „mai mult pentru mai mult” ar trebui să se bazeze pe criterii clar definite, cu repere specifice, măsurabile, realizabile și transparente și fixate în timp; solicită SEAE și Comisiei să transpună sistematic în practică această abordare în rapoartele privind progresele țărilor din cadrul Politicii de vecinătate;

49.  salută apropierea mai mare a UE de societatea civilă și subliniază necesitatea ca societatea civilă să contribuie mai sistematic și mai regulat la elaborarea de strategii naționale și evaluări privind drepturile omului necesare pentru o aplicare adecvată a principiului „mai mult pentru mai mult” în politica UE;

50.  salută, de asemenea, activitățile întreprinse în cadrul inițiativei Parteneriatului estic pentru promovarea drepturilor omului, a democrației, a libertăților fundamentale și a statului de drept în țările partenere; invită Uniunea Europeană să utilizeze experiența de tranziție a statelor sale membre în trecerea de la regimurile autoritare la cele democratice, și transforme ceea ce a învățat din aceste experiențe în programe concrete, orientate spre rezultate, în țările partenere ale Uniunii din Est; îndeamnă UE să adopte o poziție mai activă și mai coerentă în promovarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept în țările partenere;

51.  regretă, cu toate acestea, că politica pentru Parteneriatul estic este uneori interpretată greșit, devenind mai mult o politică a permisivității totale și a absolvirii de orice vină sau o politică a standardelor duble aplicată frecvent în privința țărilor partenere din Est;

52.  este în continuare extrem de îngrijorat de absența democrației, a statului de drept și a libertăților fundamentale și de nerespectarea drepturilor omului în Belarus, singura țară din vecinătatea est-europeană care nu participă pe deplin la Parteneriatul estic și la lucrările Adunării Parlamentare Euronest, în special în urma a alegerilor prezidențiale din decembrie 2010 și a reprimării violente ulterioare a protestatarilor și a opoziției politice, inclusiv prin procesele intentate activiștilor în 2011, care nu au respectat standardele internaționale și în care s-au pronunțat sentințe disproporționat de dure; salută unitatea UE în reacția la expulzarea diplomaților UE din Belarus, în februarie 2012; solicită insistent Uniunii și statelor sale membre să rămână coerente și concordante în politicile lor privind Belarus și să mențină presiunea asupra regimului politic, inclusiv prin sancțiuni împotriva funcționarilor înscriși, stabilind totodată legături cu societatea civilă prin acțiuni precum o mai mare facilitare a vizelor și mai multe oportunități de educație, formare și diferite alte schimburi; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la menținerea în detenție a lui Ales Bialiațki din 4 august 2011; regretă acțiunile oficialilor polonezi și lituanieni, care au permis arestarea lui Ales Bialiațki prin transmiterea unor informații bancare, și solicită eforturi maxime din partea tuturor actorilor din UE pentru a împiedica repetarea acestor erori;

53.  invită insistent UE să aplice aceleași abordări coerente în privința încălcărilor drepturilor omului în toate țările terțe, atât în cele partenere, cât și în cele cu care UE are relații mai puțin dezvoltate; insistă ca UE să evidențieze și să condamne explicit încălcările drepturilor omului oriunde și ori de câte ori survin, indiferent de nivelul sau importanța strategică a parteneriatului cu țara în cauză; subliniază faptul că UE ar trebui să utilizeze ajutorul financiar și relațiile economice ca un mecanism de pârghie pentru a asigura angajamentul față de valorile universale ale drepturilor omului ale tuturor partenerilor săi;

Politicile UE de susținere a democratizării și a alegerilor

54.  subliniază că drepturile omului și democrația se consolidează reciproc, întrucât prin respectarea drepturilor omului societățile creează spațiul politic necesar pentru o competiție democratică pașnică; salută, în acest sens, accentul sporit al UE asupra sprijinirii democrației, astfel cum este ilustrat de Fondul european pentru democrație, recent instituit;

55.  subliniază faptul că este necesară o perspectivă pe termen mai lung, care să acopere întregul ciclu electoral, pentru a urma în mod corespunzător rapoartele și recomandările misiunilor UE de observare a alegerilor; subliniază importanța elaborării unor recomandări realiste și realizabile și a asigurării monitorizării acestor recomandări, precum și a integrării acestora în dialogul politic și asistență, de către delegațiile UE; consideră că și delegațiile permanente ale Parlamentului și adunările parlamentare mixte ar trebui să joace un rol pregnant în monitorizarea acestor recomandări și în analizarea progreselor înregistrate în domeniul drepturilor omului și al democrației; încurajează misiunile de observare a alegerilor ale UE (MOA) să-și consolideze coordonarea cu alte misiuni internaționale de observare a alegerilor, astfel încât să îmbunătățească coerența acțiunii UE în acest sens; subliniază că UE trebuie să investească în formarea de observatori locali pentru a construi procese electorale durabile și autonome în țările terțe; subliniază faptul că tranziția spre democrație și progresul în promovarea drepturilor omului necesită strategii pe termen lung și pot să nu aducă imediat rezultate vizibile; încurajează, prin urmare, Comisia și SEAE să monitorizeze mai multe cicluri electorale în detaliu, trimițând MOA UE în țările care au trecut de la regimuri autoritare la regimuri democratice sau care au înregistrat deficiențe grave în evoluția lor către democrație;

56.  solicită Consiliului și Comisiei să elaboreze o strategie politică coerentă și pe termen lung în legătură cu fiecare misiune UE de observare a alegerilor, urmată de o evaluare a procesului democratic, care să fie realizată la doi ani de la desfășurarea misiunii, cu implicarea corespunzătoare a observatorului-șef al observării alegerilor în cauză, și discutată în cadrul dezbaterii privind drepturile omului, derulate anual în Parlament cu ÎR/VP; reamintește angajamentul VP/ÎR de a se axa, în cadrul misiunilor de observare a alegerilor, pe participarea femeilor și a minorităților naționale, precum și a persoanelor cu dizabilități, în calitate de candidați, dar și de votanți;

57.  subliniază faptul că UE trebuie să colaboreze cu partidele politice, astfel încât să se permită actorilor să facă schimburi de instrumente și tehnici pe care le pot utiliza pentru a dezvolta legături mai puternice cu populația, a desfășura campanii electorale competitive și a-și exercita mandatul mai bine; subliniază că democratizarea este un proces care trebuie să implice și cetățenii, mișcările de masă și societatea civilă; consideră, prin urmare, că UE ar trebui să finanțeze programe care să încurajeze participarea civică, educarea electoratului, organizarea de acțiuni de sensibilizare, libertatea presei și libertatea de exprimare și, în general, care să ajute cetățenii să își exercite drepturile și să asigure controlul politic;

58.  consideră că participarea echitabilă a femeilor în politică și guvernare este esențială pentru construirea și susținerea democrației; subliniază, prin urmare, faptul că programele UE în domeniul drepturilor omului și al democratizării ar trebui să acorde prioritate angajamentului și capacitării femeilor în legislaturi, partide politice și societatea civilă ca lidere, activiste și cetățene informate; consideră că UE trebuie să continue să sprijine și să încurajeze femeile să candideze pentru funcții politice și să participe în mod semnificativ la fiecare aspect al vieții civice și politice; amintește că participarea deplină a femeilor la viața politică nu se limitează la obiectivele statistice privind numărul de candidați și de aleși și că garantarea egalității de gen se bazează pe o abordare a problematicilor privind drepturile femeilor în elaborarea politicilor și asigurarea unei participări libere și efective a femeilor la toate aspectele vieții publice, politice și economice;

59.  reamintește că edificarea fundamentelor legitime și democratice ale unei societăți civile care să funcționeze în mod corespunzător și a unei comunități democratice, bazate pe drepturi, este un proces pe termen lung, care trebuie construit de la bază și care necesită sprijin intern, regional, local și internațional;

60.  salută crearea Direcției de sprijinire a democrației în cadrul Parlamentului și lărgirea mandatului Grupului său de coordonare a alegerilor (GCA), devenit Grupul de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor (GSDCA); se așteaptă la o consolidare crescută a activităților Parlamentului European de susținere a democrației, inclusiv ale grupurilor politice, în special prin intermediul Biroului pentru promovarea democrației parlamentare și al Unității de observare a alegerilor din cadrul acestuia;

Dialogurile și consultările cu țările terțe pe teme privind drepturile omului

61.  recunoaște potențialul inerent ale dialogurilor cuprinzătoare privind drepturile omului, desfășurate cu țările terțe, mai ales dacă acestea sunt combinate în mod eficient cu implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului; subliniază însă că dialogurile nu ar trebui instrumentalizate pentru a marginaliza discuțiile pe tema drepturilor omului la niveluri mai înalte ale dialogului politic, cum ar fi summiturile; solicită insistent, de asemenea, ca drepturile omului să reprezinte un element central în relațiile cu țările terțe;

62.  recomandă ca strategiile naționale privind drepturile omului să fie făcute publice; subliniază că strategiile publice ar oferi vizibilitate angajamentului UE față de drepturile omului în țări terțe și ar oferi sprijin celor care luptă să își exercite și să își protejeze drepturile omului;

63.  subliniază că este important ca UE să utilizeze aceste dialoguri pentru a aborda cazuri individuale de interes, îndeosebi pentru prizonierii de conștiință închiși pentru practicarea dreptului pașnic la libertatea de exprimare, întrunire, religie sau convingere, și solicită UE să urmărească în mod eficient aceste cazuri, în colaborare cu țările în cauză;

64.  își reiterează, totuși, îngrijorarea privind lipsa dezamăgitoare de progrese care persistă într-un număr de dialoguri pe tema drepturilor omului, precum și lipsa de repere clare pentru evaluarea reală a ameliorărilor sau deteriorărilor situațiilor privind drepturile omului; constată dificultățile persistente ale UE în negocierea unor modalități mai bune pentru dialogurile sale în domeniul drepturilor omului, îndeosebi cu China și Rusia; solicită RSUE pentru drepturile omului, desemnat recent, să preia inițiativa în aceste dialoguri și în alte dialoguri privind drepturile omului, și să adopte în această privință o nouă perspectivă, orientată spre rezultate, printr-o cooperare continuă cu Parlamentul;

65.  subliniază faptul că, deși autoritățile chineze au luat unele măsuri în direcția corectă, situația drepturilor omului în China continuă să se deterioreze și este marcată de extinderea revoltelor sociale și înăsprirea controlului și reprimarea apărătorilor drepturilor omului, a avocaților, bloggerilor și activiștilor sociali, precum și prin politici orientate care vizează marginalizarea tibetanilor și a identității lor culturale; îndeamnă autoritățile chineze să colaboreze în mod serios cu poporul tibetan pentru a evalua cauzele subiacente ale autosacrificărilor călugărilor și călugărițelor tibetane și să înceteze hărțuirea și intimidarea tibetanilor care își exercită drepturile la libertate de exprimare, întrunire și asociere, să pună capăt tuturor utilizărilor inutile de forță excesivă în confruntarea protestatarilor, să investigheze toate cazurile de încălcare a drepturilor omului și să permită accesul observatorilor independenți în zone de protest;

66.  reiterează apelul său pentru necesitatea de a desemna un Reprezentant Special al UE pentru Tibet, care să fie responsabil pentru apărarea drepturilor omului și, printre alte probleme de actualitate, dreptul de a practica în mod liber religia și cultura în China;

67.  rămâne dezamăgit de neimplicarea sistematică a Parlamentului în evaluarea dialogurilor privind drepturile omului, inclusiv a celor cu Rusia și China; solicită oficializarea accesului Parlamentului la aceste evaluări și reamintește faptul că Orientările UE privind Dialogurile pentru drepturile omului prevede că „societatea civilă va fi implicată în acest exercițiu de evaluare”;

68.  reiterează faptul că situația și promovarea drepturilor femeii, a egalității de gen și a eforturilor de combatere a violenței împotriva femeilor trebuie să fie luate în considerare în mod sistematic în toate dialogurile privind drepturilor omului desfășurate de UE cu țările cu care aceasta a semnat acorduri de cooperare sau de asociere;

Sancțiunile UE și clauzele privind drepturile omului și democrația în acordurile UE

69.  salută angajamentul luat în cadrul Planului de acțiune al UE în domeniul drepturilor omului de a elabora o metodologie vizând îmbunătățirea analizei situației drepturilor omului în țările terțe, atunci când sunt lansate sau încheiate acorduri comerciale și/sau acorduri de investiții; invită UE să asigure că acordarea statutului SPG+ este ferm legată de ratificarea și punerea în aplicare de către o țară a principalelor instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului, făcând posibilă o evaluare periodică a acestor obligații, acordând o atenție deosebită respectării libertății de exprimare, întrunire, asociere și religie sau convingeri, precum și drepturilor minorităților, femeilor și copiilor; subliniază, în special, necesitatea transparenței în apărarea drepturilor omului ale imigranților;

70.  salută eforturile UE de a include o clauză privind drepturile omului și democrația în toate acordurile-cadru politice ale UE, dar își reiterează apelul ca toate relațiile contractuale cu țările terțe - atât cu țările industrializate, cât și cu cele în curs de dezvoltare, inclusiv acordurile sectoriale, comerciale și tehnice sau acordurile de ajutor financiar - să includă, fără excepție, clauze și condiții explicite privind drepturile omului și democrația; consideră că pragul actual în sistemul de preferințe generalizate (SPG) care ar putea declanșa acțiuni în raport cu clauzele privind drepturile omului este ridicat, dar ar trebui să fie ajustat pentru fiecare țară în cauză; ia act de noua propunere de reformă SGP din 2011, care sugerează că procedura de consultare ar trebui să fie extinsă și care conține dispoziții privind facilitarea investigațiilor privind încălcările drepturilor omului în cadrul Comitetului SPG; în acest sens, își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea situației drepturilor omului în Cambodgia, unde cumpărarea masivă de terenuri conduce la creșterea sărăciei și la încălcarea clauzelor privind drepturile omului care fac parte din acordurile în vigoare dintre UE și Cambodgia; avertizează că lipsa de coerență în punerea în aplicare a clauzei privind drepturile omului poate submina credibilitatea și eficacitatea politicii de condiționalitate a UE;

71.  salută măsurile întreprinse și planurile dezvoltate în 2011 de către instituțiile UE și statele membre, care vizează crearea unei politici mai coerente și mai coordonate în privința responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), susținând drepturile omului în lume, printre altele, precum și implementarea Principiilor directoare ale ONU din 2011 privind afacerile și drepturile omului;

72.  subliniază importanța ancorării RSI în acordurile de liber schimb cu țările terțe și cu cele în curs de dezvoltare, pentru a promova drepturile omului și standardele sociale și de mediu; sugerează includerea unui capitol cuprinzător privind drepturile omului, în plus față de capitolele privind aspectele de mediu și sociale, în toate acorduri de liber schimb viitoare; solicită, de asemenea, Comisiei să utilizeze acordurile de liber schimb pentru a promova cele patru standarde principale în materie de muncă, și anume: libertatea de asociere și dreptul la negociere colectivă; eliminarea tuturor formelor de muncă forțată, abolirea exploatării prin muncă a copiilor și eliminarea discriminării în domeniul ocupării forței de muncă; subliniază, de asemenea, că mecanismele de monitorizare și de aplicare a sistemului SPG+ ar trebui consolidate în continuare;

73.  reiterează faptul că aplicarea consecventă a clauzei privind drepturile omului din acorduri este esențială în relațiile dintre Uniunea Europeană și statele sale membre și țările terțe; subliniază importanța revizuirii modului în care statele membre au cooperat cu aparatul de represiune, în numele combaterii terorismului; consideră, în acest sens, că politica europeană de vecinătate recent revizuită trebuie să se concentreze ferm pe furnizarea de asistență în vederea reformei din sectorul securității și că trebuie să asigure,în mod deosebit, o separare clară între serviciile de informații și autoritățile responsabile cu aplicarea legii; solicită VP/ÎR, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, SEAE, Consiliului și Comisiei să-și intensifice cooperarea cu Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și cu alte mecanisme competente ale Consiliului Europei în ceea ce privește planificarea și implementarea, în colaborare cu țările terțe, a proiectelor de asistență în materie de combatere a terorismului, precum și cu privire la toate formele de dialog cu țările terțe în acest domeniu;

74.  subliniază importanța continuării lucrărilor privind practicile internaționale legate în special de detenția secretă, în contextul combaterii terorismului; insistă asupra faptului că combaterea terorismului nu poate în niciun caz să justifice încălcări ale drepturilor omului atât în țări terțe, cât și pe teritoriul Uniunii Europene; atrage atenția, în această privință, asupra adoptării Rezoluției sale din 11 septembrie 2012, intitulată „Presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și reținerea ilegală a deținuților: monitorizarea raportului Comisiei TDIP a Parlamentului European la solicitarea statelor membre și punerea în aplicare a acestor recomandări”;

75.  insistă că UE trebuie să respecte pe deplin și să implementeze obligațiile sale internaționale, politicile și instrumentele de politică externă, cum ar fi orientările privind tortura și dialogurile privind drepturile omului, astfel încât să poată fi mai credibilă atunci când solicită o punere în aplicare riguroasă a clauzelor privind drepturile omului în acordurile de asociere, și trebuie să-și îndemne principalii săi aliați să respecte legislația internă și cea internațională;

76.  recomandă, pentru a consolida credibilitatea și predictibilitatea clauzei de acțiune a UE în domeniul drepturilor omului, extinderea clauzei, astfel încât să includă mecanismele politice și cele procedurale juridice care trebuie utilizate în cazul unei solicitări de suspendare a cooperării bilaterale datorită unor încălcări repetate și/sau sistematice ale drepturilor omului, cu încălcarea dreptului internațional;

77.  invită Uniunea Europeană să se asigure că toate acordurile comerciale încheiate cu țări terțe cuprind clauze care promovează coeziunea socială, garantează respectarea standardelor sociale, de mediu și de muncă și asigură o gestionare adecvată a resurselor naturale, în special cele terestre și acvatice; ia act de faptul că UE elaborează în prezent un mecanism de monitorizare a drepturilor omului care să includă, ca parte a noului parteneriat, și acordurile de cooperare, precum și alte acorduri comerciale, cu o serie de țări; subliniază că aceste mecanisme de monitorizare nu sunt suficient de ambițioase și de clar definite, ceea ce periclitează angajamentul luat de UE prin tratat, de a promova drepturile omului și democrația la nivel mondial; este deosebit de îngrijorat, în această privință, cu privire la Acordul de parteneriat și cooperare (APC) cu Uzbekistanul și de APC în curs cu Turkmenistanul;

78.  își reiterează recomandarea ca UE să adopte o abordare mai coerentă și mai eficientă a sancțiunilor și măsurilor restrictive impuse de UE, oferind criterii clare pentru momentul în care acestea trebuie aplicate și tipul de sancțiuni aplicate, precum criterii de referință transparente pentru ridicarea acestora; solicită Consiliului să se asigure că nu există standarde duble atunci când se decide asupra măsurilor restrictive sau a sancțiunilor și că acestea sunt aplicate fără a lua în considerare interesele politice, economice și de securitate;

79.  invită Comisia și statele membre să abordeze la nivel internațional violența împotriva femeilor și dimensiunea de gen a încălcărilor drepturilor omului, în special în contextul acordurilor bilaterale de asociere și de comerț internațional în vigoare și în curs de negociere;

Libertatea de exprimare (rețele de socializare / libertățile în mediul digital)

80.  constată că Primăvara Arabă a demonstrat modul în care noua arhitectură a informațiilor și comunicării globale creează nu numai noi canale pentru libertatea de exprimare, ci permite, totodată, noi forme de mobilizare politică, care depășesc metodele tradiționale; subliniază, în acest context, faptul că zonele rurale sunt adesea conectate în mod inadecvat la tehnologiile moderne de comunicare; invită instituțiile UE și statele membre să valorifice pozitiv potențialul noilor tehnologii în politica externă a UE, subliniind totodată că numai grupurile organizate care dispun de o agendă politică clară și coerentă primesc asistență financiară; invită instituțiile UE și statele membre să se ocupe de pericolele pe care le implică cenzurarea internetului și represiunea; salută lansarea „Strategiei fără deconectare” („No disconnect”), în decembrie 2011, care vizează dezvoltarea unor instrumente ce permit UE, în cazurile adecvate, să sprijine organizațiile societății civile sau cetățenii individuali, să evite întreruperile arbitrare ale accesului la tehnologiile de comunicații electronice, inclusiv la internet;

81.  recunoaște că dependența tot mai mare de informații și de infrastructuri de tehnologia comunicațiilor este de natură să creeze noi vulnerabilități și preocupări de securitate la nivel internațional; reamintește, cu toate acestea, faptul că multe dintre trăsăturile descentralizate ale internetului, care l-au transformat într-o preocupare de securitate cibernetică, constituie tocmai motivele care l-au transformat într-un instrument puternic pentru promotorii drepturilor omului ce trăiesc în regimuri represive; subliniază, prin urmare, importanța unei strategii cuprinzătoare în ceea ce privește libertatea în mediul digital, cu o dimensiune umană clară a drepturilor, inclusiv o evaluare de impact asupra consecințelor în materie de drepturile omului, în dezvoltarea de politici și programe privind securitatea cibernetică, lupta împotriva criminalității cibernetice, guvernarea internetului și alte politici ale UE în acest domeniu; invită, în acest sens, Comisia și SEAE să adopte o abordare proactivă și să integreze aspectul securității cibernetice în interacțiunea sa cu țările terțe;

82.  subliniază că represiunea și controlul cetățenilor și al întreprinderilor includ o componentă tehnologică în curs de extindere, prin blocarea conținutului, prin monitorizarea și identificarea apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor, a activiștilor și a disidenților, precum și prin incriminarea exprimării legitime online și prin adoptarea unei legislații restrictive care să justifice astfel de măsuri; recomandă prioritizarea și revizuirea anuală a promovării și protecției libertăților digitale, astfel încât să se asigure fiabilitatea și continuitatea tuturor acțiunilor externe ale UE, precum și a politicilor și instrumentelor de finanțare și ajutor; invită Comisia și Consiliul să recunoască, fără echivoc, libertățile digitale ca drepturi fundamentale și ca premise indispensabile pentru exercitarea drepturilor universale ale omului, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și liberul acces la informații, precum și pentru asigurarea transparenței și a responsabilității în viața publică;

83.  salută angajamentul Planului de acțiune al UE în domeniul drepturilor omului de a elabora noi orientări publice referitoare la libertatea de exprimare online și offline, inclusiv protecția bloggerilor și a jurnaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului și a partidelor din opoziție;

84.  subliniază importanța încurajării unei prese și a unei medii libere și independente, care sunt actori esențiali în păstrarea statului de drept și în combaterea practicilor corupte;

85.  constată cu îngrijorare tendința preocupantă a creșterii numărului de atacuri și intimidări la adresa jurnaliștilor și a lucrătorilor media în lume; solicită o intensificare a eforturilor UE de a promova siguranța acestora în dialogul cu partenerii Uniunii și cu alte țări;

86.  este profund îngrijorat în legătură cu evoluțiile care restrâng libertatea de exprimare și de întrunire, pe baza unor concepții greșite despre homosexualitate și transgender; reamintește faptul că legile și propunerile din această categorie sunt incompatibile cu Pactul internațional privind drepturile civile și politice, care se opune legilor și practicilor discriminatorii pe motive de orientare sexuală; solicită ÎR/VP și Reprezentantul special pentru drepturile omului să ridice sistematic aceste probleme;

87.  regretă faptul că tehnologiile și serviciile originare din UE sunt utilizate în țări terțe pentru a încălca drepturile omului prin cenzurarea informațiilor, prin supraveghere în masă, prin monitorizare, precum și prin urmărirea și localizarea cetățenilor și a activităților acestora în rețelele de telefonie (mobilă) și pe internet; este preocupat de relatările privind cooperarea unor companii din UE cu regimuri autoritare, oferindu-le acces nelimitat gratuit la rețelele și baze lor de date, pretextând respectarea legilor locale, după cum a fost cazul companiei TeliaSonera, cu sediul central în UE, în mai multe țări ex-sovietice; este convins că întreprinderile europene, filialele și subcontractanții acestora ar trebui să joace un rol important în promovarea și difuzarea standardelor sociale în lume, să-și desfășoare activitatea în conformitate cu valorile europene și să nu compromită niciodată drepturile omului în acțiunile lor de extindere pe piețele externe;

88.  salută deciziile Consiliului de a interzice exportul anumitor tehnologii informaționale și servicii către Siria și Iran și îndeamnă UE să ia în considerare aceste cazuri ca precedente pentru viitoare măsuri restrictive împotriva altor regimuri represive; sprijină ferm propunerea de a include încălcările drepturilor omului în sistemul de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare ca motiv pentru care produsele care nu sunt enumerate pot să facă obiectul unor restricții la export aplicate de către statele membre; atrage atenția, în acest context, asupra poziției sale referitoare la adoptarea Propunerii de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 428/2009 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor, transferului, serviciilor de intermediere și tranzitului de produse cu dublă utilizare;

Sprijinul acordat societății civile și promotorilor drepturilor omului de către UE

89.  subliniază că dezvoltarea unei societăți civile puternice și vibrante, este un element esențial pentru progresul democratic și o mai bună protecție a drepturilor omului; subliniază faptul că mobilizarea societății civile se află la originea schimbărilor istorice ale Primăverii arabe;

90.  ia act de eforturile UE de a-și intensifica sprijinul acordat organizațiilor societății civile; apreciază, în mod special, capacitatea Uniunii Europene de a se angaja într-un contact direct cu societatea civilă prin intermediul IEDDO, al Facilității pentru societatea civilă și al FED; regretă, cu toate acestea, faptul că UE nu are o abordare sistematică mai fermă în eforturile sale de convingere a țărilor partenere să elimine restricțiile juridice și administrative nejustificate, care limitează drepturile universale la întrunire și la asociere; solicită dezvoltarea unor astfel de orientări politice;

91.  își reiterează sprijinul pentru implementarea conceptului de asumare a responsabilității democratice în cadrul cooperării pentru dezvoltare a UE, și consideră că, în acest context, societate civilă are un rolul esențial; subliniază că tot personalul UE trimis la post trebuie să colaboreze strâns cu societatea civilă din țările respective; subliniază faptul că o cooperare mai strânsă cu societatea civilă ar contribui în mod considerabil la elaborarea de strategii naționale fezabile și realiste în domeniul drepturilor omului, adaptate la prioritățile acestor țări;

92.  regretă faptul că persecutarea și marginalizarea promotorilor drepturilor omului rămân o tendință răspândită în toată lumea, mai ales în China și în Rusia și în toate celelalte țări care încă mai consideră în mod eronat că standardele înalte în domeniul drepturilor omului reprezintă un dictat al UE, al ONU și al organizațiilor pentru drepturile omului de la nivel mondial; regretă faptul că soarta avocaților dați afară din barou și a jurnaliștilor și lucrătorilor din mass-media persecutați politic din China este considerată o problemă internă; ia act de restricționările spațiului democratic;

93.  salută Rezoluția din noiembrie 2011 a Comitetului III din cadrul Adunării Generale a ONU privind apărătorii drepturilor omului, inițiată împreună cu UE, precum și sprijinul public acordat de UE Raportorului special al ONU privind apărătorii drepturilor omului și mecanismelor regionale relevante de protecție a apărătorilor drepturilor omului;

94.  sprijină planurile de creare a unei inițiative europene voluntare în temeiul IEDDO, vizând oferirea de adăpost temporar pentru promotorii drepturilor omului care trebui să se mute de urgență din țările lor de origine; subliniază faptul că această inițiativă ar trebui să se desfășoare în complementaritate cu sistemele de adăpost, care există deja;

95.  constată că apărătorii drepturilor omului care lucrează în zone îndepărtate și în zonele de conflict sunt cei mai expuși la amenințări și pericole, ei având și contactul cel mai redus cu personalul UE; îndeamnă toate delegațiile UE să elaboreze strategii locale în domeniul drepturilor omului pentru menținerea de contacte regulate cu promotorii drepturilor omului de pe teren și pentru a le oferi acestora asistența și protecția necesară, în conformitate cu orientările UE privind apărătorii drepturilor omului;

96.  subliniază că este necesar ca UE să adopte măsuri proactive (reacție și sprijin pentru apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol, observarea proceselor intentate împotriva acestora, reacție promptă, explicită și vizibil față de restricțiile impuse libertății de exprimare, de asociere și de întrunire), precum și să ofere sistematic apărătorilor drepturilor omului și/sau familiile lor informații privind acțiunile întreprinse în numele lor, în condițiile prevăzute în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului; solicită, în acest context, o consolidare a mecanismului IEDDO care vizează furnizarea de măsuri urgente de protecție pentru apărătorii drepturilor omului aflați în pericol sau care sunt supuși riscurilor;

97.  regretă faptul că apelul Parlamentului European de a spori vizibilitatea Premiului anual Saharov nu este luat în considerare, întrucât Premiul Saharov este menționat doar în mod declarativ în secțiunea Parlamentul European din raportul anual; subliniază încă o dată că este necesară o postmonitorizare adecvată de către SEAE a situației laureaților și candidaților, precum și a celei din țările acestora; reiterează apelul său adresat SEAE și Comisiei să rămână în contact permanent cu candidații și laureații Premiului Saharov, pentru a asigura un dialog continuu și monitorizarea neîntreruptă a situației drepturilor omului din țările în cauză, precum și pentru a oferi protecție celor care sunt supuși persecuțiilor; invită SEAE să includă Premiul Saharov în secțiunea privind apărătorii drepturilor omului în Raportul anual privind drepturile omului;

98.  invită Comisia și Consiliul să îi sprijine, să îi formeze și să îi responsabilizeze pe apărătorii drepturilor omului, pe activiștii societății civile și pe jurnaliștii independenți și să asigure securitatea și libertatea online a acestora, precum și să susțină drepturile fundamentale precum libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și libertatea de asociere online;

Acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea

99.  își reafirmă poziția fermă împotriva pedepsei cu moartea în toate cazurile și circumstanțele, și sprijină ferm eforturile UE de a adopta o rezoluție fermă privind moratoriul pedepsei cu moartea în sesiunea 67-a Adunării Generale a ONU, de asemenea, pentru a imprima o dinamică pregătirilor pentru Congresul mondial împotriva pedepsei cu moartea; subliniază faptul că UE este actorul principal și cel mai mare donator pentru lupta împotriva pedepsei cu moartea;

100.  solicită statelor membre să nu comercializeze și să nu promoveze echipamentele interzise de Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 din 27 iunie 2005 privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; solicită efectuarea unui control periodic și actualizat al exporturilor de medicamente fabricate de companiile farmaceutice din UE care ar putea fi utilizate în executarea pedepselor cu moartea în țările terțe; salută, în acest context, decizia Comisiei din 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 privind consolidarea controlului anumitor medicamente susceptibile de a fi utilizate în pedeapsa capitală; salută măsurile proactive luate de anumite întreprinderi farmaceutice din UE de a stopa exporturile către țările terțe în care există riscuri previzibile ca aceste medicamente să fie utilizate pentru execuții; îndeamnă mai multe întreprinderi farmaceutice din UE să adopte măsuri similare; invită Comisia să stabilească o clauză exhaustivă în Regulamentul (CE) nr. 1236/2005, care ar necesita, printre altele, autorizarea prealabilă de export a oricărui medicament susceptibil de a fi utilizat la torturi sau execuții;

101.  salută constatarea organizațiilor pentru drepturile omului privind tendința globală de abolire, în linii mari, a utilizării pedepsei cu moartea în 2011; salută abolirea de către Thailanda a pedepsei cu moartea pentru infractorii cu vârsta sub 18 ani; regretă, cu toate acestea, că a existat o creștere semnificativă a execuțiilor din Iran, Irak, Afganistan și Arabia Saudită; își exprimă dezamăgirea profundă privind refuzul Chinei de a dezvălui informații credibile cu privire la utilizarea pedepsei cu moartea și execuțiile, potrivit Amnesty International în China înregistrându-se mii de asemenea cazuri; salută abolirea pedepsei cu moartea în statul american Illinois, dar regretă faptul că Statele Unite continuă să execute oameni, fiind singura țară G8 care continuă să facă acest lucru în 2011; reamintește cu îngrijorare că Belarus este singura țară europeană în care există în continuare pedeapsa cu moartea; îndeamnă UE și statele sale membre, să ridice în mod consecvent și prioritar această problemă în dialogurile lor cu aceste țări;

102.  declară că UE, care a înregistrat deja în trecut rezultate pozitive în ceea ce privește combaterea pedepsei cu moartea în cazuri specifice, ar trebui să adopte o poziție mai hotărâtă și să le solicite instituțiilor și statelor membre să își mențină și să își consolideze angajamentul și voința politică față de această cauză, în vederea abolirii definitive a pedepsei cu moartea la nivel mondial;

Tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante

103.  salută adoptarea unei versiuni actualizate a Orientărilor politicii UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; reamintește, cu toate acestea, faptul că trebui depășite provocările legate de creșterea gradului de conștientizare și de implementare pentru a realiza progrese reale în politica UE;

104.  salută extinderea în cadrul orientărilor actualizate ale grupurilor care necesită o protecție specială la persoanele care se confruntă cu discriminare pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen, precum și angajamentul de a îndemna țările terțe să pună la dispoziție proceduri interne pentru depunerea plângerilor și rapoarte adaptate în funcție de gen și copiilor; regretă, cu toate acestea, faptul că eforturile coordonate ale UE de a combate tortura nu abordează dimensiunea de gen a acesteia într-un mod mai cuprinzător, lucru care rezultă în principal dintr-o lipsă de informații substanțiale cu privire la toate formele de tortură și rele tratamente;

105.  subliniază importanța asocierii orientărilor UE cu modalitățile de punere în aplicare a Protocolului opțional la Convenția ONU împotriva torturii (OPCAT), acordând o atenție deosebită mecanismelor de prevenire naționale;

106.  subliniază că definiția dată sclaviei de Organizația Națiunilor Unite corespunde stării sau condiției unei persoane asupra căreia se exercită atributele dreptului de proprietate sau unele dintre acestea; regretă faptul că încă există forme de sclavie modernă, inclusiv în Uniunea Europeană; solicită, în consecință, Comisiei să practice în această privință o politică mult mai fermă, în special în cazul persoanelor angajate la domiciliu, care constituie categoria socioprofesională cea mai expusă acestor forme de sclavie;

107.  regretă faptul că abuzul politic din sistemul psihiatric încă reprezintă o problemă dureroasă într-o serie de țări care au recurs și în trecut la metode psihiatrice violente pentru susținerea regimurilor antidemocratice care încearcă să intimideze și să reducă la tăcere segmente disidente ale societății și persoane dizidente; subliniază cu îngrijorare că această tendință este asociată cu forme vagi și difuze de tortură, inclusiv teroarea psihologică și condițiile degradante din penitenciare;

108.  atrage atenția asupra importanței raportului raportorului special al ONU din 5 august 2011 (A/66/268) privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, concentrându-se pe efectele detenției în celule de izolare, inclusiv utilizarea acestei metode în clinicile de psihiatrie; își exprimă profunda îngrijorare față de dovezile din diferite țări, care atestă că spitalele de psihiatrie sunt utilizate de fapt ca centre de detenție; invită VP/ÎR, Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, SEAE și Comisia să acorde o atenție corespunzătoare acestei probleme;

109.  își exprimă îngrijorarea cu privire la viitoarea funcționare a centrelor de reabilitare destinate victimelor torturii; invită SEAE și serviciile Comisiei să flexibilizeze linia de demarcație dintre politicile externe și cele interne, pentru a se asigura că liniile de competență administrativă nu pun în pericol sprijinul UE pentru centre de reabilitare, atât în afara cât și în interiorul Uniunii;

110.  regretă faptul că încălcările drepturilor omului rămân în continuare o problemă gravă în zonele ocupate din Cipru;. Mii de refugiați, care au fost forțați să își abandoneze casele și proprietățile, se confruntă până în prezent cu refuzul forțelor armate turce de a trăi în patria lor; constată, în plus, că familiilor și rudelor persoanelor dispărute le este refuzat în continuare dreptul de a primi un răspuns cu privire la soarta persoanelor dragi, întrucât Turcia nu facilitează accesul la zonele militare și la rapoartele de anchetă relevante din arhive ale Comisiei pentru persoane dispărute din Cipru;

Discriminarea

111.  insistă asupra faptului că dialogul politic privind drepturile omului dintre UE și țările terțe trebuie să acopere o definiție mai înglobată și mai cuprinzătoare a nediscriminării, printre altele pe criterii de religie, credință, sex, origine rasială sau etnică, vârstă, dizabilitate, orientare sexuală și identitate de gen;

112.  subliniază că, pentru ca politica externă a UE să fie credibilă și coerentă în domeniul drepturilor omului, al egalității și al combaterii discriminării, Consiliul ar trebui să adopte directiva privind egalitatea de tratament între persoane, indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, și să extindă aplicarea Deciziei-cadru privind rasismul și xenofobia pentru a include alte grupuri-țintă, precum persoanele LGBT;

113.  solicită statelor membre să se opună cu fermitate oricărei tentative de subminare a conceptelor universalității, indivizibilității și interdependenței drepturilor omului și de a încuraja activ UNHCR să acorde o atenție la fel de mare discriminării pe toate motivele, inclusiv gen, identitate de gen, rasă, vârstă, orientare sexuală, religie sau credință; regretă profund faptul că homosexualitatea rămâne incriminată în 78 de state, în cinci dintre acestea fiind supusă pedepsei cu moartea; invită aceste state să dezincrimineze fără întârziere homosexualitatea, să-i elibereze pe cei închiși pe baza orientării lor sexuale sau a identității de gen, și să nu pună în aplicare pedeapsa cu moartea; solicită SEAE să folosească integral setul de instrumente LGBT pentru a proteja drepturile persoanelor LGBT; invită Consiliul să depună eforturi pentru elaborarea unor orientări cu caracter obligatoriu în acest domeniu; invită SEAE și statele membre să acorde asistență apărătorilor drepturilor omului LGBTI, în țările în care aceștia sunt în pericol, și invită VP/ÎR și Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului să continue să afirme clar angajamentul Uniunii Europene vizând egalitatea și nediscriminarea bazată pe orientarea sexuală, identitatea de gen și de expresia genului la nivel mondial, inclusiv prin lansarea și susținerea de inițiative la nivel bilateral, internațional, precum și la nivelul ONU cu privire la aceste chestiuni; reiterează apelul său adresat Comisiei de a publica o foaie de parcurs pentru egalitatea din perspectiva orientării sexuale și a identității de gen;

114.  solicită statelor membre ale UE să acorde azil persoanelor care fug de persecuție din țările unde persoanele LGBTI sunt incriminate, având în vedere teama bine întemeiată față de persecuție a solicitanților și bazându-se pe autoidentificarea lor ca lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali sau intersexuali;

115.  reafirmă că principiul nediscriminării, inclusiv pe criterii de sex și de orientare sexuală, este un element fundamental în cadrul parteneriatului ACP-UE;

116.  subliniază ratificarea de către UE a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și adoptarea Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, în special domeniul de acțiune nr. 8; condamnă toate formele de discriminare pe motiv de handicap și solicită tuturor statelor să ratifice și să pună în aplicare UNCRPD; subliniază că este nevoie ca și UE să monitorizeze punerea în aplicare a UNCRPD pe propriul teritoriu; invită UE și statele membre ale UE să promoveze Convenția internațională a ONU din 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap în interiorul și în afara Uniunii Europene;

117.  condamnă încălcările repetate ale drepturilor omului comise împotriva persoanelor care suferă de discriminare pe motivul apartenenței la o castă, inclusiv absența egalității și a accesului la justiție, segregarea continuă și obstacolele pe care le impune sistemul castelor în realizarea drepturilor fundamentale de bază; solicită Consiliului, SEAE și Comisiei să ia măsuri comune privind discriminarea pe criterii de castă, inclusiv prin intermediul comunicărilor, strategiilor-cadrul sau strategiile de țară și dialogurile pe teme de drepturile omului, dacă este necesar, și să promoveze Principiile și orientările ONU privind eliminarea discriminării fondate pe criterii de ocupație și ascendență drept cadru orientativ pentru a elimina discriminarea pe criterii de castă, precum și să depună eforturi în vederea aprobării acestora de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului;

118.  solicită ÎR/VP și Reprezentantului Special pentru drepturile omului să recunoască pe deplin discriminarea pe criterii de castă ca problemă dificilă transversală în materie de drepturi ale omului și sărăcie, cu implicații grave, în special pentru femei;

119.  salută faptul că principiile directoare privind sărăcia extremă și drepturile omului emise de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU au la bază interdependența și indivizibilitatea tuturor drepturilor omului, precum și principiile participării și ale autonomizării persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă; subliniază interdependența sărăciei extreme și a drepturilor omului: pe de o parte, persoanele care trăiesc în sărăcie extremă au fost adesea lipsite de drepturile lor umane, civile, politice, economice și sociale; pe de altă parte, în lupta împotriva sărăciei extreme, dacă se dorește înțelegerea și soluționarea problemelor, o abordare bazată pe drepturile omului este esențială; invită Consiliul să sprijine această abordare în cadrul Consiliului Economic și Social al Organizației Națiunilor Unite;

120.  constată cu îngrijorare că mai ales populațiile indigene sunt în pericol de a fi discriminate, fiind deosebit de vulnerabile la schimbările și tulburările politice, economice, de mediu și legate de ocuparea forței de muncă; constată că majoritatea trăiesc sub pragul sărăciei și nu au acces sau au acces limitat la reprezentare, proces decizional sau sisteme de justiție; este deosebit de preocupat de fenomenul răspândit al acaparării de terenuri, mutările forțate și abuzurile drepturilor omului care rezultă dintr-un conflict armat;

121.  solicită Comisiei și Consiliului să promoveze conceptul de „refugiat climatic” ca termen oficial și recunoscut juridic (acesta desemnând o persoană forțată să-și părăsească domiciliul pentru a căuta refugiu în străinătate ca urmare a consecințelor schimbărilor climatice), întrucât termenul nu este încă recunoscut nici în dreptul internațional, nici în alte acorduri internaționale cu valoare juridică obligatorie;

122.  subliniază importanța dreptului la cetățenie ca fiind unul dintre drepturile cele mai fundamentale, întrucât în numeroase țări numai cetățenilor cu drepturi depline li se oferă posibilitatea de a beneficia și de a-și exercita întru totul drepturile fundamentale ale omului, inclusiv siguranța publică, bunăstarea și educația;

123.  subliniază faptul că nevoile minoritățile naționale tradiționale sunt specifice și diferite de cele ale altor grupuri minoritare, și că este nevoie să se asigure un tratament egal pentru aceste minorități în ceea ce privește educația, serviciile medicale, serviciile sociale și alte servicii publice, mai ales pentru a promova, în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale, o egalitate deplină și efectivă între persoanele care aparțin unei minorități naționale și cele care aparțin majorității;

Femeile și copii în situații de conflict armat

124.  apreciază atenția deosebită suscitată de implementarea rezoluțiilor referitoare la femei, pace și securitate, în cadrul politicilor UE, așa cum rezultă din Raportul privind indicatorii UE pentru o abordare cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU adoptate de Consiliul European la 13 mai 2011; salută acțiunea politice ale UE în vederea prelungirii mandatului Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU privind copiii și conflictele armate, la Adunarea Generală a ONU; împărtășește opinia exprimată în Concluziile Consiliului din 1 decembrie 2011 privind politica de securitate și apărare, și anume că, în toate fazele ale misiunilor PSAC, trebuie acordată o atenție continuă și sistematică aspectelor legate de drepturile omului, de gen și copiilor afectați de conflictele armate;

125.  consideră că, pentru a asigura participarea efectivă a femeilor, ele fiind subreprezentate în organizațiile politice, precum și în organizațiile societății civile, este important să se prevadă module de pregătire și de sprijin pentru angajații din instituțiile europene care se ocupă de aspectele de gen și pentru femeile care lucrează pe teren, pentru a le permite acestora să contribuie efective la aceste procese de pace și de rezolvare a conflictelor;

126.  recunoaște că progresele concrete în îmbunătățirea situației femeilor și copiilor în situații de conflict armat de multe ori depind de realizarea unor structuri clare și unificate de responsabilizare în cadrul serviciilor militare și de securitate, sub control civil; îndeamnă, prin urmare, instituțiile UE relevante să urmărească și să implementeze mai multe metode eficiente de reformare a sectorului de securitate în țările de conflict și post-conflict, acordând o atenție deosebită drepturilor femeilor și ale copiilor, incluziunii și responsabilizării în acel context; invită SEAE și Comisia să ia în considerare acest aspect atunci când planifică și implementează instrumentele de asistență externă care se ocupă de reformarea sectorului de securitate, inclusiv importanța responsabilizării femeilor în reconstrucția post-conflict;

127.  solicită ca dezarmarea, reabilitarea și reintegrarea copiilor-soldați să fie elemente centrale ale politicilor UE care au ca scop consolidarea drepturilor omului, protecția copiilor și înlocuirea violenței cu mecanisme politice de soluționare a conflictelor;

128.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la regiunea Marilor Lacuri din Africa, unde violul este o armă de război pentru eradicarea unor grupuri întregi de populație;

Drepturile femeilor

129.  îndeamnă UE să consolideze acțiunea sa de stopare a practicilor de mutilare genitală a femeilor, căsătoriile precoce și forțate, crimele de onoare, avorturile forțate și avorturile selective în funcție de sexul fătului; insistă asupra faptului că aceste politici ar trebui să constituie elemente esențiale în abordarea UE a cooperării pentru dezvoltare; subliniază importanța accesului la mijloace medicale adecvate și a informațiilor și educației cu privire la sănătatea și drepturile sexuale și reproductive și la binele femeilor și fetelor din toate țările;

130.  constată că în continuare nu se acordă suficientă atenție încălcării drepturilor sexuale și reproductive care subminează eforturile de îndeplinire a angajamentelor Programului de acțiune de la Cairo, adoptat la Conferința internațională din 1994 a Organizației Națiunilor Unite referitoare la Populație și dezvoltare (CIPD), și nu se acordă suficientă atenție nici contracarării discriminării, inclusiv a discriminării și inegalității de gen, în cadrul strategiilor privind populația și dezvoltarea; subliniază că progresul privind sănătatea reproductivă a fost limitat în anumite contexte de încălcări precum căsătoriile copiilor, căsătoriile premature și forțate și lipsa punerii în aplicare a unei vârste minime legale de căsătorie, practici coercitive precum sterilizarea forțată sau MGF, precum și refuzul autonomiei femeilor și fetelor de a lua decizii cu privire la sănătatea lor sexuală și reproductivă fără discriminare, coerciție și violență; solicită ca Programul de acțiune de la Cairo să fie implementat în aspectele legate de politica privind drepturile omului și dezvoltare, pentru a promova egalitatea de gen și drepturile femeilor și ale copiilor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile în acest domeniu;

131.  îndeamnă UE și statele sale membre să ia măsurile necesare pentru ca procesul de revizuire operațională ICPD+20 să conducă la o revizuire cuprinzătoare a tuturor aspectelor legate de exercitarea deplină a drepturilor sexuale și reproductive și să reafirme o abordare fermă și progresivă a drepturilor sexuale și reproductive pentru toți, care să fie conformă standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului și să crească responsabilitatea guvernelor pentru realizarea obiectivelor convenite; invită, în special, UE și statele sale membre să se asigure că procesul de revizuire se desfășoară în mod participativ și că oferă diferitelor părți interesate, inclusiv societatea civilă, femeile, adolescenții și tinerii, posibilitatea de a participa în mod semnificativ la acesta; reamintește că cadrul pentru o astfel de revizuire trebuie să se bazeze pe drepturile omului și să pună un accent deosebit pe drepturile sexuale și reproductive;

132.  reamintește Rezoluția 11/8 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului intitulată „Mortalitatea și morbiditatea materne evitabile și drepturile omului”, în care se afirmă că evitarea mortalității și morbidității materne necesită promovarea și protejarea eficace a drepturilor omului ale femeilor și fetelor, mai ales a dreptului lor la viață, educație, informare și sănătate; subliniază că UE trebuie, așadar, să joace un rol important, contribuind la reducerea complicațiilor evitabile care apar înaintea și în timpul sarcinii și al nașterii, precum și ulterior;

133.  solicită UE să colaboreze îndeaproape cu ONU Femei, la nivel bilateral, dar și la nivel internațional, regional și național, pentru a asigura respectarea drepturilor femeilor; subliniază îndeosebi necesitatea nu numai de a promova educația pentru sănătate și programele corespunzătoare pentru sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, care sunt o parte importantă a politicii UE în materie de dezvoltare și drepturile omului față de țările terțe, dar și să asigure faptul că femeile au acces echitabil la sistemele publice de sănătate și servicii adecvate de ginecologie și obstetrică, astfel cum sunt definite de Organizația Mondială a Sănătății;

134.  îndeamnă Comisia și SEAE să acorde o atenție deosebită mutilării genitale a femeilor, ca parte a unei strategii globale de combatere a violenței împotriva femeilor, inclusiv elaborării unui plan de acțiuni al UE privind această problemă, respectând principiul diligențelor necesare; încurajează SEAE și statele membre să continue să abordeze problema mutilării genitale a femeilor în dialogurile lor politice și în cele privind politicile publice, cu țările partenere în cazul în care mai există această practică, și să includă în aceste dialoguri ale apărătorilor drepturilor omului care se ocupă deja de stoparea acesteia lucru, împreună cu fetele și femeile afectate în mod direct de această practică, liderii comunității, liderii religioși, profesori, lucrători în domeniul sănătății, precum și oficiali guvernamentali, atât la nivel local, cât și național; subliniază necesitatea ca SEAE să elaboreze un set de instrumente specifice privind mutilarea genitală a femeilor, ca parte a acțiunilor sale de implementare a cadrului strategic al UE privind drepturile omului și democrația ;

135.  subliniază că progresele în materie de sănătate reproductivă au fost limitate în anumite contexte de încălcări precum căsătoriile copiilor, căsătoriile premature și forțate și lipsa punerii în aplicare a unei vârste minime legale de căsătorie, precum și de practici coercitive precum sterilizarea forțată sau MGF;

136.  salută angajamentul mai multor state membre de combatere a violenței împotriva femeilor, a violenței domestice și a MGF, în special în privința aspectelor transfrontaliere; reafirmă necesitatea unei coerențe privind politicile interne și externe ale UE cu privire la aceste aspecte și îndeamnă Comisia să acorde prioritate eliminării violenței împotriva femeilor și fetelor, precum și asasinării femeilor, prin alocarea de resurse financiare adecvate, pentru a sprijini programele specifice și inovatoare, atât în cadrul UE, cât și în țările terțe; încurajează UE și statele sale membre să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

137.  salută adoptarea Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia(14), precum și elaborarea de către Comisie a unei noi strategii UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane; reamintește că traficul de persoane este un fenomen transnațional complex care își are originile în vulnerabilitatea datorată sărăciei, lipsei de cultură democratică, inegalității de gen și violenței asupra femeilor; subliniază faptul că este necesar să se insiste mai mult pe dimensiunea de gen în cadrul dialogului cu țările terțe în acest domeniu și invită toate statele membre care încă nu au ratificat Protocolul ONU privind traficul de persoane, denumit „Protocolul de la Palermo”, și Convenția Consiliului Europei privind combaterea traficului de persoane să facă acest lucru cât mai curând posibil;

138.  insistă asupra rolului crucial pe care îl joacă femeile în viața politică a țărilor vecine din partea de sud; salută rezultatele alegerilor care au determinat o creștere considerabilă a numărului de femei în mediile politice;

139.  solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să promoveze în special ratificarea și implementarea de către statele membre ale Uniunii Africane a Protocolului privind drepturile femeii în Africa al Uniunii Africane;

Drepturile copilului

140.  reamintește angajamentul specific din Tratatul de la Lisabona privind atenția acordată drepturilor copiilor în politicile externe ale UE; subliniază faptul că adoptarea aproape universală a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului oferă un fundament juridic internațional deosebit de solid pentru a continua politicile progresiste din acest domeniu; recomandă ca drepturile copilului să fie luate în considerare în toate politicile și acțiunile UE; solicită, de aceea, țărilor care nu au ratificat încă Convenția să facă acest lucru și să o aplice cât mai curând, împreună cu protocoalele sale opționale;

141.  atrage atenția asupra problemei grave existente în mai multe țări din Africa Subsahariană a copiilor acuzați de vrăjitorie, care are consecințe grave care variază de la excluziunea socială la infanticid și la uciderea rituală a copiilor ca o formă de sacrificiu; constată că statul are responsabilitatea de a proteja copiii împotriva tuturor formelor de violență și abuz și, prin urmare, îndeamnă, ÎR/VP, Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, Comisia și SEAE să acorde o atenție deosebită protecției copiilor împotriva tuturor formelor de violență și situației acestor copii în cadrul dialogurilor pe tema drepturilor omului cu guvernele țărilor în cauză, precum și în programarea instrumentelor financiare externe;

142.  invită SEAE și Comisia să garanteze, în cadrul politicilor externe ale Uniunii, drepturile copiilor în timpul procedurilor penale, prin răspunzând nevoii lor de protecție specială, în semn de recunoaștere a vulnerabilității acestora la victimizarea secundară și repetată, și să acorde o atenție majoră interesului superior al copilului, astfel cum se prevede în Directiva 2012/29/UE referitoare la standardele minime privind drepturile victimelor;

143.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O agendă a UE pentru drepturile copilului”, care integrează într-un singur document de politici obiectivele politice, atât interne și cât externe; reamintește angajamentul VP/ÎR în Comunicarea Comisiei intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene” de a se concentra asupra drepturilor copiilor drept una dintre cele trei priorități ale campaniei; subliniază, totuși, că aceste angajamente trebuie transpuse în acțiuni prevăzute în buget și că trebuie monitorizată implementarea efectivă a acestei legislații;

144.  solicită includerea consecventă a drepturilor copilului în strategiile pe țară privind drepturile omului ale UE, în conformitate cu angajamentul din Tratatul de la Lisabona; sprijină planurile vizând realizarea de progrese suplimentare în elaborarea de abordări care să aibă la bază drepturile omului, în cadrul cooperării pentru dezvoltare, după cum se prevede în planul de acțiune referitor la strategia UE în materie de drepturile omului; subliniază caracterul urgent al acestui imperativ în cazul drepturilor copilului, pentru a putea asigura un progres sustenabil pe termen mai lung; reafirmă faptul că, în anumite țări, fetele se află într-o situație deosebit de vulnerabilă;

145.  sprijină necesitatea combaterii tuturor formelor de muncă forțată depusă de copii, a exploatării și a traficului de copii; solicită o mai bună punere în aplicare a normelor naționale și internaționale care promovează conștientizarea cu privire la abuzul copiilor pe piața forței de muncă; subliniază faptul că copiii și adolescenții ar trebui să participe numai la activități care nu le afectează sănătatea și dezvoltarea personală sau care nu interferează cu școlarizarea lor;

Libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de credință

146.  subliniază că libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de convingeri este un drept uman fundamental(15), care cuprinde dreptul de a crede sau nu și libertatea de a afirma convingeri teiste, neteiste sau ateiste în privat sau în public, singur sau în cadrul unei comunități; subliniază că beneficierea de acest drept este esențială pentru dezvoltarea unor societăți pluraliste și democratice; invită UE să apere sistematic dreptul la libertatea de religie sau convingeri pentru toți, în conformitate cu convențiile ONU privind drepturile omului, în dialogurile politice cu țările terțe;

147.  condamnă orice intoleranță, discriminare sau violență pe motive de religie sau convingeri, indiferent de locul și de persoana care se confruntă cu acestea, și indiferent dacă personale vizate sunt credincioase, apostați sau atei; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la creșterea numărului acestui tip de acte în diferite țări, comise împotriva reprezentanților minorităților religioase și a acelor voci modeste din tradițiile religioase majoritare care promovează societățile pluraliste și diverse, bazate pe respectul reciproc între persoane; își exprimă îngrijorarea cu privire la impunitatea acestor încălcări, la lipsa de imparțialitate a poliției și a sistemelor judiciare în tratarea acestor chestiuni și la absența unor sisteme de compensare adecvate a victimelor în numeroase țări din lume; constată că, în mod paradoxal, evenimentele din primăvara arabă, care ne-am fi așteptat să aducă o transformare prodemocratică, au adus în multe cazuri mai degrabă o deteriorare a libertăților și a drepturilor minorităților religioase, și condamnă ferm, prin urmare, toate actele de violență împotriva comunităților creștine, evreiești, musulmane și a altor comunități religioase; recunoaște necesitatea crescândă, în anumite țări, a unei transformări a conflictului și a unor eforturi de reconciliere, inclusiv a unor dialoguri interreligioase la diferite niveluri; solicită insistent UE și VP/ÎR, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, Comisiei și SEAE să abordeze, în dialogurile UE cu țări terțe referitoare la drepturile omului, conținutul discriminatoriu și inflamatoriu din mass-media, de exemplu, precum și obstacolele din calea profesării libere a credinței; consideră că în țările terțe unde minoritățile religioase se confruntă cu încălcări ale drepturilor lor, astfel de probleme nu pot fi soluționate prin izolarea acestor minorități de societate pentru a le proteja, creând astfel „societăți paralele”;

148.  este deosebit de preocupat de situația din China, unde sunt sistematic persecutate persoanele care își practică religia în afara cadrului aprobat în mod oficial, inclusiv creștinii, musulmanii, budiștii și adepții Falun Gong; în plus, invită guvernul chinez să pună capăt propriei sale campanii de rele tratamente și hărțuire îndreptate împotriva adepților Falun Gong care se confruntă cu sentințe lungi de închisoare și „reeducare prin muncă” pentru exercitarea dreptului lor la libertatea de religie și de credință, care au ca scop să îi constrângă să renunțe la convingerile lor spirituale, în pofida ratificării de către China a Convenției ONU împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante; îndeamnă China să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), așa cum a promis; îndeamnă autoritățile chineze să suspende și, ulterior, să modifice, prin intermediul unor veritabile procese consultative cu tibetanii, politicile care au cel mai mare impact negativ asupra budismului tibetan, a culturii și tradițiilor tibetane; este deosebit de preocupat de situația libertății de religie în Cuba, îndeosebi persecutarea crescândă a liderilor și a credincioșilor bisericilor catolice și protestante;

149.  subliniază că legislația internațională în domeniul drepturilor omului recunoaște libertatea de gândire, de conștiință, de religie, de convingeri și de afiliere politică, astfel încât statutul oficial sau nu al acesteia nu ar trebui să fie o precondiție a practicării unei religii sau a exercitării dreptului de afiliere politică; subliniază cu îngrijorare că, în China, toate persoanele care doresc să practice o religie, inclusiv cele cinci religii oficiale – budistă, taoistă, musulmană, romano-catolică și protestantă – trebuie să se înregistreze la autorități și trebuie să funcționeze sub supervizarea unor consilii de administrație controlate de guvern, acest lucru interferând cu autonomia lor religioasă și restricționându-le activitatea; constată, de asemenea, cu îngrijorare, faptul că grupurile religioase neînregistrate, inclusiv bisericile interne („house churches”) și adepții Falun Gong, se confruntă cu diferite forme de tratamente inadecvate care le restricționează activitățile și întrunirile, printre care confiscarea proprietăților și chiar detenția sau pedepse cu închisoarea;

150.  salută faptul că libertatea de religie și de credință este inclusă în temele din programele de formare oferite personalului UE; își reiterează cu fermitate apelul pentru crearea unui set de instrumente de promovare a dreptului la libertatea de religie sau convingeri, ca parte a politicii externe a UE; salută, în acest context, angajamentul UE de a dezvolta orientări privind libertatea de religie sau de convingeri, conform punctului 23 din Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația; ia act de faptul că aceste orientări ar trebui să fie în concordanță cu strategiile de țară ale UE privind drepturile omului și să includă o listă de verificare privind libertățile necesare pentru exercitarea dreptului la libertatea de religie sau de convingeri, pentru a evalua situația dintr-o anumită țară, precum și o metodologie pentru a ajuta la identificarea încălcărilor libertății de religie sau de convingeri; subliniază necesitatea ca Parlamentul European și organizațiile societății civile să fie implicate în pregătirea acestor orientări; încurajează UE să asigure coerența dintre noile orientări și prioritățile incluse în strategiile de țară ale UE în domeniul drepturilor omului; subliniază importanța integrării libertății de religie sau de convingeri în politicile UE pentru dezvoltare și alte politici externe;

151.  îndeamnă UE să răspundă proactiv la utilizarea sporită a legislației în materie de apostazie, blasfemie și anti-convertire și la rolul pe care aceasta îl joacă în creșterea intoleranței religioase și a discriminării; subliniază faptul că dreptul internațional include dreptul de a avea, de a adopta și de a schimba o religie sau convingere; invită VP/ÎR și instituțiile UE să ia măsuri împotriva practicilor inacceptabile, exercitând presiuni asupra țărilor terțe respective, cu un accent special asupra partenerilor UE care efectuează încă astfel de practici, pentru a se asigura că acestea sunt eliminate; încurajează UE să critice public utilizarea de către guverne a unor astfel de legi și să susțină dreptul persoanelor de a-și schimba religia, în special în acele țări în care apostazia se pedepsește cu moartea;

152.  subliniază importanța protejării libertății de gândire, religie și convingeri, inclusiv a ateismului și a altor forme de non-credință, în temeiul convențiilor internaționale privind drepturile omului, și insistă asupra faptului că o astfel de libertate nu ar trebui subminată de aplicarea legislației în materie de blasfemie utilizată pentru oprimarea și persecutarea celor cu o religie sau convingeri diferite; subliniază faptul că, deși legislația în materie de blasfemie este promovată adesea cu pretextul de a reduce tensiunile sociale, în realitate aceasta nu face decât să contribuie la creșterea tensiunilor și a intoleranței, îndeosebi față de minoritățile religioase; reamintește, în această privință, că într-o serie de state interzicerea, confiscarea și distrugerea atât a locurilor de cult, cât și a publicațiilor religioase și interdicțiile privind pregătirea clerului constituie practici curente; îndeamnă instituțiile UE să reacționeze la aceste violențe în contactele lor cu guvernele relevante; solicită o poziție fermă împotriva instrumentalizării legislației în materie de blasfemie cu scopul de a persecuta membrii minorităților religioase;

153.  subliniază importanța integrării libertății de religie sau de convingeri în politicile UE pentru dezvoltare, prevenirea conflictelor și combaterea terorismului; salută eforturile incluzive ale dialogului intercultural și interconfesional și cooperarea la diferite niveluri, care implică liderii comunităților, femei, tineri și reprezentanți ai minorităților etnice, în promovarea coeziunii sociale și a societăților pașnice; salută angajamentul UE de a prezenta și promova dreptul la libertatea de religie sau de convingeri în cadrul forumurilor internaționale și regionale, inclusiv ONU, OSCE și Consiliul Europei și alte mecanisme regionale, și solicită un dialog constructiv cu Organizația Țărilor Islamice cu privire la îndepărtarea de la terminologia referitoare la combaterea defăimării religiilor; încurajează UE să prezinte în continuare rezoluția sa anuală referitoare la libertatea de religie sau de convingeri în cadrul Adunării Generale a ONU;

154.  salută declarația comună a ÎR/VP, a Secretarului General al OIC, a Secretarului General al Ligii Arabe și a Comisarului Uniunii Africane pentru pace și securitate din 20 septembrie 2012, care a reafirmat respectul pentru toate religiile și importanța fundamentală a libertății de religie și a toleranței, recunoscând totodată pe deplin importanța libertății de exprimare; condamnă orice promovare a urii religioase și a violenței și regretă profund pierderea de vieți omenești ca urmare a atacurilor recente asupra misiunilor diplomatice; transmite condoleanțe familiilor victimelor;

155.  constată că libertatea de religie sau convingeri este interconectată cu chestiuni legate de recunoaștere, egalitatea de cetățenie și egalitatea de exercitare a drepturilor într-o anumită societate; încurajează UE să depună eforturi pentru egalitate și cetățenie egală ca o prioritate pentru reprezentanții grupurilor marginalizate și discriminate în societate; subliniază, de asemenea, importanța de a susține inițiativele și a face posibilă finanțarea pentru societatea civilă și apărătorii drepturilor omului în eforturile lor de combatere a discriminării, a intoleranței și a violenței pe motive de religie sau convingeri;

156.  îndeamnă SEAE să dezvolte o capacitate permanentă în cadrul structurii sale pentru a monitoriza și a analiza rolul religiei sau al convingerilor în societățile contemporane și relațiile internaționale, și să integreze chestiunea libertății de religie sau de convingeri în cadrul direcțiilor și al unităților geografice și tematice; încurajează SEAE să prezinte anual rapoarte Parlamentului cu privire la evoluția libertății religioase sau a credinței în lume;

157.  subliniază importanța de a susține inițiativele și a face posibilă finanțarea pentru societatea civilă și apărătorii drepturilor omului în eforturile lor de combatere a discriminării, a intoleranței și a violenței pe motive de religie sau convingeri; consideră că sistemele de ajutor IEDDO pentru fiecare țară ar trebui să acorde prioritate finanțării pentru protecția și promovarea libertății de religie sau de convingeri în țările în care strategia UE pe țară a identificat acest drept ca fiind o problemă prioritară;

o
o   o

158.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, Serviciului European pentru Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, precum și guvernelor țărilor și teritoriilor menționate în această rezoluție.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.
(2) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 454.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0507.
(4) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 78.
(5) http://www.icc-cpi.int/NR/rdonlyres/18B88265-BC63-4DFF-BE56-903F2062B797/0/RC9ENGFRASPA.pdf
(6) JO L 76, 22.3.2011, p. 56
(7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0576.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0113.
(9) JO C 291E, 4.10.2011 p. 171.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2012)0018.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2012)0309.
(12) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 87.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.
(14) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.
(15) Rezoluția Parlamentului European din 20 ianuarie 2011 referitoare la situația creștinilor în contextul libertății religioase (JO C 136 E, 11.5.2012, p. 53).


Revizuirea strategiei UE privind drepturile omului
PDF 429kWORD 164k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului (2012/2062 (INI))
P7_TA(2012)0504A7-0378/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6, 8, 21, 33 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Comunicarea comună din 12 decembrie 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Vicepreședinte al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 mai 2001 către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (COM(2001)0252),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2010 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei – Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm” (COM(2010)0171),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 octombrie 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat la cea de a 3179-a reuniune a Consiliului pentru Afaceri Externe din 25 iunie 2012,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în domeniu, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului (1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 referitoare la clauza privind drepturile omului și democrația în acordurile încheiate de Uniunea Europeană(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(3),

–  având în vedere Recomandarea sa din 2 februarie 2012 adresată Consiliului privind o politică consecventă față de regimurile cărora UE le aplică măsuri restrictive în privința intereselor personale și comerciale ale liderilor lor pe teritoriul UE(4),

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și negocierile în curs de desfășurare privind aderarea UE la Convenție,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2012 adresată Consiliului, cu privire la Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului(5),

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Fondul european pentru democrație(6), adoptate în cadrul celei de a 3130-a reuniuni a sa, la 1 decembrie 2011, și Declarația privind crearea unui Fond european pentru democrație(7), convenită de Coreper la 15 decembrie 2011,

–  având în vedere Recomandarea sa din 29 martie 2012 adresată Consiliului referitoare la modalitățile de posibilă creare a unui Fond european pentru democrație(8),

–  având în vedere recenta creare a Fondului european pentru democrație (FED),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0378/2012),

A.  întrucât UE este fondată pe principiul respectării drepturilor omului și are obligația legală, așa cum prevăd tratatele, de a pune drepturile omului în centrul tuturor politicilor UE și ale statelor membre, fără nicio excepție, precum și în centrul tuturor acordurilor internaționale; întrucât dialogurile dintre UE, statele membre ale acesteia și țările terțe trebuie să fie urmate de adoptarea unor măsuri concrete menite să asigure faptul că drepturile omului vor rămâne în centrul acestor politici;

B.  întrucât UE a dezvoltat un vast set de instrumente ca un cadru politic pentru a sprijini această obligație, inclusiv orientările privind drepturile omului, un instrument financiar global privind drepturile omului și democrația [Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO)], o cerință pentru toate instrumentele financiare externe – cum ar fi Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul pentru stabilitate (IS), Instrumentul european de vecinătate (IEV), Instrumentul de preaderare (IPA) și Instrumentul de parteneriat (PI) - în scopul promovării drepturilor omului și a democrației în funcție de competențele lor, crearea FED și numirea unui nou Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului, declarațiile și concluziile Consiliului, declarațiile Înaltului Reprezentant, demersurile UE, sancțiunile UE în caz de încălcări grave ale drepturilor omului și, mai recent, strategii de țară privind drepturile omului;

C.  întrucât, în conformitate cu natura variabilă a relațiilor contractuale dintre UE și țările terțe, UE a creat o gamă largă de instrumente – cum ar fi politica europeană de vecinătate (PEV), Acordul de la Cotonou și dialoguri și consultări privind drepturile omului cu țările terțe – pentru promovarea drepturilor omului și a democrației, îmbunătățind cooperarea în cadrul organismelor internaționale în dezbaterile cu privire la chestiuni de interes comun; întrucât PEV monitorizează punerea în aplicare a angajamentelor convenite, iar Acordul de la Cotonou prevede consultări în cazul încălcării drepturilor omului; întrucât rolul UE de sprijinire și de observare a proceselor electorale are, de asemenea, un impact substanțial în ceea ce privește promovarea drepturilor omului și a democrației, precum și în ceea ce privește consolidarea statului de drept;

D.  întrucât efectul cumulativ al acestor politici a dus la o abordare fragmentată, în care nu a fost în mod corespunzător respectat principiul coerenței și al consecvenței între diferitele domenii ale acțiunii externe a UE, precum și între acestea și alte politici; întrucât aceste instrumente diferite au devenit, prin urmare, elemente de sine stătătoare și nu servesc nici obligației legale de a monitoriza punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului, nici obiectivului asociat privind politicile, astfel încât este nevoie de armonizare și de crearea unor sinergii între aceste instrumente;

E.  întrucât o serie de factori împiedică aplicarea unei politici eficiente a UE în domeniul drepturilor omului și al democrației și întrucât Comunicarea comună din decembrie 2011 nu a tratat eficient acești factori, cum ar fi lipsa unei abordări integrate, bazată pe o legătură între toate instrumentele externe ale UE și încorporarea adecvată a obiectivelor prioritare naționale, lipsa unei analize comparative pentru toate instrumentele (inclusiv politicile și strategiile pe criterii geografice), care ar trebui să poată să măsoare și să monitorizeze respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice, plecând de la indicatori specifici, transparenți, măsurabili, realizabili și cu termene precise, și caracterul slab al dialogurilor privind drepturile omului, care ar trebui să fie prevăzute într-un dialog politic mai amplu, la cel mai înalt nivel;

F.  întrucât evenimentele din Primăvara arabă și experiența acumulată în sprijinirea țărilor care fac parte din Parteneriatul estic, atât în timpul, cât și înaintea perioadelor de tranziție ale acestora, au demonstrat necesitatea de a remodela politica de vecinătate, pentru a acorda o mai mare prioritate dialogului cu actori precum ONG-urile, apărătorii drepturilor omului, sindicatele, mijloacele de comunicare în masă, universitățile, partidele politice democratice și alte elemente ale societății civile, precum și protejării libertăților fundamentale, indispensabile pentru procesele de democratizare și de tranziție; salută, în acest sens, instituirea FED, care reprezintă o reacție tangibilă a UE la provocările democratizării, care aveau în vedere inițial, deși nu în mod exclusiv, țările vecine ale UE;

G.  întrucât această politică reînnoită ar trebui să determine țările partenere să se angajeze mai mult în reforme democratice mai profunde și în respectarea drepturilor fundamentale și, îndeosebi, a drepturilor fundamentale de bază, precum libertatea de exprimare, libertatea de conștiință, de religie sau de gândire, libertatea de întrunire și de asociere, plecând de la principiul „mai mult pentru mai mult” și de la responsabilitatea comună între țările partenere, UE și statele sale membre;

H.  întrucât, ca parte a procesului de revizuire, Consiliul a raționalizat și redefinit politica UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în contextul acțiunii sale externe; întrucât această redefinire este inclusă în Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația, care a fost adoptat de Consiliul Afaceri Externe din 25 iunie 2012 și a fost completat de un plan de acțiune clar ce stabilește obiective specifice, o cronologie, repere de acțiune și alocarea responsabilităților; întrucât Consiliul a numit un Reprezentant Special pentru drepturile omului pentru a crește vizibilitatea, eficacitatea și coerența politicii UE în domeniul drepturilor omului și pentru a contribui la punerea în aplicare a obiectivelor sale prin evaluarea actualelor instrumente în domeniul drepturilor omului, prin consultarea diferiților parteneri și instituții în domeniu și prin concentrarea asupra problemelor de fond care necesită măsuri imediate;

I.  întrucât actuala criză economică, efectele sale percepute asupra solidității proiectului european și schimbările în echilibrul global de putere au demonstrat insuficiența declarațiilor emfatice pe probleme de drepturile omului, dacă nu sunt însoțite de o politică principială a drepturilor omului, pusă în aplicare prin măsuri inteligente și concrete și dublate de obligația de a respecta coerența și consecvența dimensiunilor interne și externe ale tuturor politicilor UE;

J.  întrucât promovarea drepturilor omului și a democrației constituie o responsabilitate comună partajată între UE și statele sale membre; întrucât se pot face progrese în acest domeniu doar prin acțiuni coordonate și coerente ale ambelor părți; întrucât, de la adoptarea Declarației universale a drepturilor omului (DUDO) în 1948, drepturile economice și sociale fac parte integrantă din drepturile omului;

K.  întrucât, prin urmare, este necesar ca UE să contribuie la punerea în aplicare a acestor drepturi în țările cel mai puțin dezvoltate și în țările în curs de dezvoltare cu care semnează acorduri internaționale, inclusiv în cazul semnării de acorduri comerciale;

L.  întrucât progresele tehnologice, noile instrumente TIC, creșterea nivelului de educație în mai multe regiuni ale lumii, transformarea anumitor țări în curs de dezvoltare în puteri regionale, crearea de noi forumuri multilaterale, cum ar fi G-20, precum și apariția unei societăți civile globale informate și interconectate, toate aceste aspecte converg spre necesitatea de a consolida consecvența și coerența instrumentelor actuale în temeiul dreptului internațional și de a promova cooperarea în contextul guvernanței globale, pentru a asigura respectarea drepturilor omului, pentru a elimina impunitatea în cazul încălcării drepturilor omului și pentru a îmbunătăți șansele democrației în întreaga lume;

M.  întrucât accesul liber la internet și la telecomunicații promovează inițierea unei dezbateri libere și democratice, acesta poate constitui un mijloc de denunțare rapidă a încălcărilor drepturilor omului și, prin urmare, ar trebui să fie o prioritate a acțiunii externe a UE în ceea ce privește sprijinirea democrației și apărarea drepturilor omului;

N.  întrucât orientările generale și principalele elemente ale noului Cadru strategic al UE privind drepturile omului și democrația necesită un nivel ridicat de coerență și voință politică pentru obținerea unor rezultate tangibile,

Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația

1.  consideră că inițiativa de revizuire strategică se străduiește să răspundă la principalele provocări identificate de Parlamentul European și de alte părți interesate; salută perspectiva cuprinzătoare și favorabilă incluziunii adoptată de către Consiliu în acest sens și, în special, Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, care reprezintă o expresie concretă a angajamentului și a responsabilității UE, alături de numirea unui Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului, solicitare prezentă în rapoartele anterioare ale Parlamentului European;

2.  reafirmă că drepturile și libertățile universale ale omului, așa cum sunt stipulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului, se aplică fiecărei ființe umane, indiferent de circumstanțe sau situații, religie sau convingere, sex, rasă sau origine etnică, vârstă, dizabilitate, orientare sexuală și identitate de gen;

3.  invită UE să treacă de la propuneri la acțiuni concrete și să pună în aplicare rapid și în mod transparent angajamentele asumate;

4.  subliniază faptul că cadrul strategic și planul de acțiune reprezintă un punct de plecare, nu un obiectiv final al politicii UE în domeniul drepturilor omului și insistă asupra faptului că instituțiile UE și statele membre vor trebui să adopte o abordare fermă și coerentă împotriva încălcării drepturilor omului la nivel mondial, în mod transparent și responsabil;

5.  salută faptul că Vicepreședintele/ Înaltul Reprezentant a propus să fie promovate drepturile femeilor, ale copiilor și justiția (acordând o atenție deosebită dreptului la un proces echitabil), acestea fiind trei teme de lucru transversale, și este încrezător că noul Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului va avea un rol pozitiv în aplicarea planului de acțiune în acest sens;

6.  își exprimă convingerea fermă că prin crearea postului de Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului ar trebui să se consolideze orientările politice în domeniul drepturilor omului din cadrul tuturor strategiilor de politică externă ale UE;

7.  urmărește asigurarea unei comunicări și a unei colaborări permanente între PE și Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului;

8.  își exprimă dorința, în calitatea sa de unică instituție a UE aleasă direct, să fie strâns asociat cu acest cadru de politică transformat, precum și hotărârea de a continua să-și joace rolul-cheie în promovarea legitimității democratice a procesului de elaborare a politicilor UE, respectând în același timp rolul fiecărei instituții, în conformitate cu tratatul;

9.  își reafirmă dorința de a intensifica cooperarea interinstituțională, inclusiv în cadrul grupului de contact privind drepturile omului – cu participarea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), a serviciilor relevante ale Consiliului și ale Comisiei, a Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și a Subcomisiei pentru drepturile omului și a Comisiei pentru afaceri externe ale PE – grupul de contact fiind însărcinat cu concluziile revizuirii și planul de acțiune;

10.  insistă asupra necesității ca toate instituțiile să-și unească eforturile în acest proces și solicită, prin urmare, elaborarea unei declarații comune, care să le angajeze pe baza unor principii și obiective comune de bază;

11.  salută caracterul ambițios al cadrului strategic; subliniază totuși că este nevoie de o coordonare mai bună și de o clarificare sporită în ceea ce privește procedurile și repartizarea sarcinilor între UE și statele sale membre în vederea unei implementări mai eficiente și mai eficace a planului de acțiune;

Coerența și cooperarea în domeniile de politică și între UE și statele sale membre

12.  subliniază nevoia de coerență și consecvență în toate domeniile de politică, aceasta fiind o condiție esențială pentru o strategie eficientă și credibilă privind drepturile omului și consideră că este regretabil faptul că nu există nici o referire specifică la aceste principii în cadrul strategic al UE; reamintește Comisiei de angajamentele sale repetate, asumate în Comunicarea din 2001 și în Comunicarea din 2010 privind un plan de acțiune de punere în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171), de a lua măsuri concrete pentru a asigura o mai mare coerență și consecvență între diferitele sale politici interne și externe; reamintește că în 2001 au fost convenite o implicare deplină a Parlamentului și o mai mare coordonare în acest domeniu; reamintește statelor membre și instituțiilor UE că respectarea drepturilor fundamentale începe acasă la fiecare și nu trebuie să fie considerată un dat natural, ci trebuie evaluată și îmbunătățită continuu, astfel încât UE să poată fi considerată o voce credibilă privind drepturile omului în lume;

13.  solicită o coordonare mai eficace între UE și statele sale membre pentru a spori coerența și complementaritatea politicilor și programelor privind drepturile omului, securitatea și dezvoltarea;

14.  invită Comisia și SEAE să își respecte angajamentul privind aplicarea unei „abordări bazate pe drepturile omului” în cadrul întregului proces de cooperare pentru dezvoltare;

15.  îndeamnă UE să își mențină și să își onoreze rolul de lider în apărarea drepturilor omului în lume prin utilizarea eficientă, consecventă și echilibrată a tuturor instrumentelor disponibile pentru promovarea și protecția drepturilor omului și prin eficacitatea politicii sale privind asistența pentru dezvoltare;

16.  subliniază importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării pentru a garanta că politicile UE din toate domeniile permit respectarea într-o măsură tot mai mare a drepturilor omului, garantând, totodată, faptul că nicio politică a UE nu încalcă drepturile omului;

17.  subliniază faptul că recent numitul Reprezentant Special al UE pentru drepturile omului trebuie să țină seama de tematica dezvoltării în toate acțiunile organizate în vederea promovării drepturilor omului în lume; în acest sens, se așteaptă la o colaborare strânsă cu Parlamentul European și comisiile sale competente;

18.  invită Comisia și SEAE − având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și necesitatea de a asigura un nivel cât mai ridicat de protecție a drepturilor prevăzute de aceasta și de a preveni diminuarea lor − să sprijine cu precădere acordarea unui statut prioritar nevoilor copiilor, atât băieți cât și fete, de a beneficia de măsuri speciale de protecție și îngrijire, pe baza convenției menționate și a Declarației drepturilor copilului;

19.  condamnă cu fermitate mutilarea genitală a femeilor, considerând-o o încălcare a integrității corporale a femeilor și fetelor și îndeamnă Comisia și SEAE să acorde o atenție specială acestor practici tradiționale vătămătoare în strategia de combatere a violenței împotriva femeilor;

20.  este de părere că UE va fi considerată un apărător credibil al drepturilor omului și al democrației numai dacă politicile sale externe vor fi coerente cu acțiunile sale pe plan intern;

21.  subliniază faptul că cadrul strategic trebuie să fie suficient de vizibil pentru a avea mai multă legitimitate, credibilitate și responsabilitate în fața opiniei publice;

22.  îndeamnă Comisia să emită o comunicare privind un plan de acțiune în domeniul drepturilor omului, pentru a promova valorile UE în cadrul dimensiunii externe a justiției și afacerilor interne, după cum a anunțat în Planul de acțiune de punere în aplicare a Programului de la Stockholm în 2010 și în conformitate cu Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația;

23.  insistă ca toate direcțiile generale ale Comisiei și SEAE să efectueze evaluări detaliate ale implicațiilor juridice ale Cartei drepturilor fundamentale pentru politicile externe ale UE, dat fiind că aceasta este aplicabilă tuturor acțiunilor întreprinse de instituțiile UE; se angajează să facă aceleași demersuri; încurajează comisiile sale parlamentare să utilizeze dispoziția relevantă, în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul său de procedură, care să le permită să verifice conformitatea unui proiect de act legislativ cu Carta drepturilor fundamentale, inclusiv propunerile referitoare la instrumentele financiare externe;

24.  subliniază necesitatea de a crește nivelul de cooperare și consultare între Grupul de lucru al Consiliului pentru drepturi fundamentale (FREMP) și Grupul de lucru pentru drepturile omului (COHOM); solicită ca această cooperare și consultare să fie extinse și la Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului; invită ambele structuri să folosească expertiza și instrumentele Consiliului Europei și procedurile speciale ale ONU, inclusiv atunci când pregătesc noi inițiative, pentru a coordona și promova valori și standarde internaționale comune;

25.  salută coerența din ce în ce mai mare a politicilor cu convențiile internaționale și regionale și cu mecanisme de tipul mecanismelor ONU și ale Consiliului Europei; solicită includerea sistematică a acestor standarde în strategiile de țară privind drepturile omului, care ar trebui să fie documentul de referință pentru politicile geografice și tematice, planuri de acțiune, strategii și instrumente; propune ca cooperarea în domeniul drepturilor omului, în special prin dialogurile privind drepturile omului, planificate astfel încât să coincidă cu summiturile internaționale, să fie extinsă la toți partenerii și organizațiile regionale și urmată de declarații specifice, după întâlnirile cu acești parteneri și, de asemenea, după întâlnirile cu țările terțe, în special țările BRIC și alte economii emergente;

26.  consideră că includerea țărilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu în politica de vecinătate a Consiliului Europei va oferi instrumente complementare pentru o adaptare a cadrului lor legislativ și pentru cele mai bune practici în domeniul drepturilor omului; observă că recent încheiatul acord UE-Consiliul Europei privind Programul european comun pentru consolidarea reformelor democratice în vecinătatea sudică constituie un exemplu al expertizei complementare a Consiliului Europei în domeniul reformelor constituționale, legale și instituționale;

27.  invită instituțiile competente ale UE să depună eforturi pentru a promova respectul și protecția libertății de religie sau credință în ceea ce privește standardele internaționale în domeniul drepturilor omului;

28.  invită comisiile sale competente, cum ar fi Subcomisia pentru drepturile omului, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, să-și intensifice cooperarea cu organismele și instrumentele relevante ale Consiliului Europei și să instituie dialoguri structurate astfel încât să dezvolte o sinergie eficientă și pragmatică între cele două instituții și să utilizeze pe deplin expertiza existentă în acest domeniu;

O abordare cuprinzătoare și eficientă

29.  ia act de obiectivul revizuirii, acela de a pune drepturile omului în centrul relațiilor UE cu toate țările terțe; consideră că este esențial ca UE să adopte o abordare eficientă față de partenerii săi prin avansarea unor priorități-cheie specifice referitoare la drepturile omului, democrație și statul de drept, și să își concentreze eforturile pe această abordare, astfel încât să-și canalizeze eforturile în rezultate livrabile și realizabile; constată că, în domeniul drepturilor omului, aceste priorități-cheie ar trebui să includă drepturi fundamentale de bază, precum nediscriminarea și libertatea de exprimare, libertatea de religie sau de convingeri, de conștiință, libertatea de întrunire și de asociere;

30.  sugerează ca UE și statele sale membre să adopte ca priorități-cheie drepturile omului, lupta împotriva pedepsei cu moartea și eforturile de combatere a discriminării împotriva femeilor, domenii în care UE a obținut rezultate admirabile și în care experiența sa este suficient de importantă pentru a o împărtăși și pentru a produce rezultate concrete;

31.  reamintește că dezvoltarea, democrația și statul de drept sunt condiții prealabile pentru respectarea drepturilor omului, dar nu sunt echivalente cu aceasta, ele interacționând și sprijinindu-se reciproc; invită UE să sprijine instituirea unor idealuri bazate pe principiul democrației și al drepturilor omului în întreaga societate, în special cu scopul de a promova egalitatea de gen și drepturile copilului;

32.  salută rolul central al strategiilor de țară privind drepturile omului, care au fost solicitate de mult timp de Parlament, precum și faptul că acestea au fost construite ca un proces cuprinzător ce cuprinde delegațiile UE, șefii de misiune și COHOM; consideră că este esențial să se organizeze ample consultări, în special cu organizațiile locale ale societății civile, cu reprezentanții parlamentelor naționale, cu apărătorii drepturilor omului și cu alte părți interesate și subliniază faptul că este important să se asigure protecția acestora prin punerea în aplicare a unor măsuri în acest sens;

33.  consideră că este nevoie de o identificare a priorităților în funcție de fiecare țară, de obiective realiste și de forme de influență politică, ca elemente esențiale pentru o acțiune a UE mai eficientă și pentru mai multe realizări măsurabile; consideră că strategiile de țară privind drepturile omului ar trebui să fie integrate în politica externă și de securitate comună a UE și în politicile comerciale și pentru dezvoltare (atât în cadrul programelor geografice, cât și al celor tematice), pentru asigurarea unui grad mai mare de eficiență, eficacitate și coerență;

34.  solicită Comisiei să includă strategiile de țară privind drepturile omului în cadrul programării și implementării tuturor formelor de asistență pentru țările terțe, precum și în documentele de strategie și programele indicative multianuale;

35.  recomandă ca prioritățile-cheie conținute în strategiile de țară privind drepturile omului să fie făcute publice, fără a pune în pericol securitatea apărătorilor drepturilor omului și a societății civile din țările în cauză; subliniază faptul că aceste priorități publice ar demonstra angajamentul UE față de drepturile omului în țările terțe și ar oferi sprijin celor care depun eforturi considerabile pentru exercitarea și protejarea drepturilor omului; consideră că Parlamentul ar trebui să aibă acces la strategiile de țară privind drepturile omului și la toate informațiile legate de acestea;

36.  subliniază rolul responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI) în domeniul drepturilor omului, astfel cum este menționat în Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, care face referire, printre altele, la Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; subliniază necesitatea includerii RSI în strategiile UE privind drepturile omului; reamintește faptul că întreprinderile europene și multinaționale au, de asemenea, responsabilități și obligații și salută reafirmarea RSI de către UE; îndeamnă toate întreprinderile să își îndeplinească obligația de a respecta drepturile omului, în conformitate cu principiile directoare ale ONU; salută disponibilitatea Comisiei de a elabora îndrumări în domeniul drepturilor omului pentru întreprinderile mici și mijlocii; invită statele membre să își dezvolte propriile planuri naționale pentru aplicarea principiilor directoare ale ONU și să insiste cu privire la necesitatea ca și statele partenere să adere la standardele RSI recunoscute la nivel internațional, precum orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială;

37.  consideră că acest cadru strategic și planul de acțiune aferent, care acoperă o perioadă de trei ani, va raționaliza obiectivele prioritare pe țări, printre altele, și prin includerea orientărilor tematice ale UE și a strategiilor locale aferente, astfel încât să ofere un cadru coerent pentru toate acțiunile UE; solicită finalizarea rapidă a tuturor strategiilor de țară privind drepturile omului, punerea lor în aplicare rapidă și o evaluare a celor mai bune practici; este convins că aceste strategii vor permite evaluări anuale corecte ale implementării clauzelor privind drepturile omului prevăzute în acordurile-cadru;

38.  recomandă, ca parte a strategiilor de țară privind drepturile omului, ca UE să cadă de acord asupra unei liste de „argumente minime” pe care statele sale membre și instituțiile UE să le discute cu părțile omologe relevante din țările terțe, în timpul întâlnirilor și vizitelor, inclusiv la cel mai înalt nivel politic și în timpul summiturilor;

39.  îndeamnă instituțiile UE și statele sale membre să încurajeze în continuare țările terțe să includă în mod explicit în legislația lor drepturile femeii și să garanteze respectarea acestora;

40.  invită instituțiile competente ale UE să colaboreze cu actorii din domeniul religiei și cu organizațiile religioase și să le ofere acestora asistență în sprijinul libertății religioase și al soluționării conflictelor;

41.  salută angajamentul asumat în cadrul strategic de a plasa drepturile omului în centrul relațiilor UE cu țările terțe, inclusiv cu partenerii strategici; invită UE, prin urmare, să adopte concluziile anuale ale Consiliului Afaceri Externe cu privire la partenerii strategici ai UE, în vederea creării unui standard comun pentru statele membre și pentru funcționarii UE referitor la problemele legate de drepturile omului pe care aceștia trebuie să le discute, cel puțin, cu părțile omologe relevante;

42.  solicită reînnoirea eforturilor de protejare și sprijinire a apărătorilor drepturilor omului în țările terțe, în special a celor care sunt amenințați sau se tem din cauza angajamentelor lor; așteaptă cu interes măsurile mai flexibile și mai orientate, care vor putea fi adoptate în baza FED pentru a-i proteja pe apărătorii drepturilor omului;

Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația
Clauza privind drepturile omului

43.  îndeamnă Comisia să propună o legislație care să solicite companiilor din UE să se asigure că achizițiile lor nu îi sprijină pe cei care generează conflicte sau pe cei care încalcă grav drepturile omului, și anume prin realizarea de controale și audituri cu privire la lanțurile de aprovizionare cu minereuri și prin publicarea rezultatelor acestora; cere Comisiei să producă și să facă publică o listă a companiilor din UE care au fost implicate în mod direct în încălcarea drepturilor omului în relațiile companiilor respective cu regimurile autoritare; consideră că o procedură obligatorie de precauție pentru companiile din UE, în conformitate cu îndrumările publicate de OCDE, ar proteja reputația întreprinderilor europene și ar spori coerența politicilor UE privind drepturile omului și dezvoltarea, îndeosebi în domeniile în care există numeroase conflicte;

44.  recomandă ca Înaltul Reprezentant să pună la baza acestui mecanism recunoașterea riscului potențial al unei țări partenere de a încălca standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, introducând în clauză trăsături specifice ale unui veritabil sistem de „alertă rapidă”, precum și stabilirea unui cadru progresiv bazat pe consultare, etape și consecințe, similar cu cel prevăzut în Acordul de la Cotonou și urmând exemplul mecanismului de monitorizare instituit pentru Acordul de parteneriat și cooperare între UE și Turkmenistan; constată că un astfel de sistem, bazat pe dialog, ar putea ajuta la identificarea și abordarea unui mediu în curs de deteriorare și a unor încălcări repetate și/sau sistematice ale drepturilor omului, cu încălcarea dreptului internațional, și va face posibilă discutarea unor măsuri corective într-un cadru juridic obligatoriu; solicită, prin urmare, ca revizuirea să evalueze și rolul, mandatul și obiectivele dialogurilor și consultărilor pe tema drepturilor omului, care ar trebui să fie îmbunătățite;

45.  solicită să se evalueze cu regularitate protejarea drepturilor fundamentale ale migranților în țările gazdă și să se acorde o atenție deosebită acestui aspect;

46.  salută instituirea de către Parlament a mecanismului de monitorizare a situației drepturilor omului, creat în contextul încheierii Acordului de parteneriat și cooperare între UE și Turkmenistan; recomandă ca mecanisme de monitorizare similare să fie avute în vedere în mod sistematic și în cazul altor acorduri;

47.  subliniază decizia din 2009 a Consiliului de a extinde clauza privind drepturile omului și democrația la toate acordurile și de a asigura o legătură între aceste acorduri și acordurile de liber schimb, prin includerea unei „clauze-pasarelă”, dacă este necesar; constată că în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația se face referire la elaborarea de criterii pentru aplicarea acestui element; constată că extinderea domeniului de aplicare a clauzei privind drepturile omului impune în mod necesar un mecanism clar pentru punerea sa în aplicare la nivel instituțional și politic și că, prin urmare, această clauză trebuie să fie completată de un mecanism de executare operațional; insistă asupra necesității includerii de clauze executorii și nenegociabile privind drepturile omului în toate acordurile încheiate de UE, atât cu țările industrializate, cât și cu cele în curs de dezvoltare, inclusiv în acordurile sectoriale și acordurile privind comerțul și investițiile; consideră că este esențial ca toate țările partenere, în special țările care împărtășesc aceleași puncte de vedere și partenerii strategici cu care UE negociază acorduri, să adopte acest angajament obligatoriu din punct de vedere juridic;

48.  constată faptul că Parlamentul nu este implicat în procesul de luare a deciziilor pentru inițierea consultării sau pentru suspendarea unui acord; consideră că, în cazul în care Parlamentul adoptă o recomandare prin care solicită aplicarea clauzei drepturilor omului și a prevederilor capitolului privind dezvoltarea durabilă, Comisia ar trebui să examineze cu atenție dacă toate condițiile prevăzute în acest capitol sunt îndeplinite; evidențiază faptul că, în cazul în care Comisia consideră că aceste condiții nu sunt îndeplinite, aceasta ar trebui să prezinte un raport comisiei competente a Parlamentului;

49.  încurajează Înaltul Reprezentant să extindă Raportul anual privind acțiunile UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în lume, adăugând un raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE pentru democrație și drepturile omului, care să includă și aplicarea clauzei privind drepturile omului și democrația în acordurile în vigoare, să conțină o analiză adaptată fiecărui proces de consultare, precum și alte măsuri adecvate inițiate de către Consiliu, SEAE și Comisie, alături de o analiză a eficacității și coerenței acțiunilor întreprinse;

Evaluare de impact cu privire la drepturile omului

50.  consideră că UE poate respecta pe deplin obligațiile care îi revin prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale numai dacă va elabora evaluările de impact cu privire la drepturile omului înainte de negocierile pentru acordurile bilaterale sau multilaterale cu țări terțe;

51.  constată că această practică sistematică este singura modalitate de a asigura coerența între legislația primară, acțiunea externă a UE și obligațiile părților terțe în conformitate cu convențiile internaționale, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și standardele de muncă și de mediu recunoscute la nivel internațional;

52.  solicită ca evaluările de impact sus-menționate să cuprindă întreaga gamă a drepturilor omului, inclusiv drepturile online, care trebuie înțelese ca un întreg indivizibil;

53.  remarcă faptul că aceste evaluări de impact trebuie să se desfășoare într-o manieră independentă, transparentă și participativă, implicând comunitățile potențial interesate;

54.  invită Comisia și SEAE să elaboreze o metodologie robustă, care consacră principiile egalității și nediscriminării, astfel încât să se evite orice impact negativ asupra anumitor populații și care să prevadă măsuri preventive sau de remediere, convenite de comun acord, în cazul oricărui impact negativ, înainte de finalizarea negocierilor;

55.  atrage atenția în special asupra necesității evaluărilor de impact pentru proiectele a căror implementare implică un risc grav de încălcare a prevederilor Cartei, cum ar fi proiectele legate de sistemul judiciar, de agențiile de control la frontieră și de forțele de poliție și securitate în țările guvernate de regimuri represive;

O politică comparativă

56.  subliniază că obiectivele în materie de drepturile omului și democrație necesită criterii specifice, măsurabile, realizabile și publice pentru a evalua gradul de respectare a libertăților fundamentale, a drepturilor omului și a statului de drept; consideră, în acest sens, că UE ar trebui să profite din plin de instrumentele relevante și de expertiza ONU și a Consiliului Europei, inclusiv de aplicarea Convenției europene a drepturilor omului ca element viabil al unui astfel de catalog de referință privind drepturile omului și democrația pentru statele membre ale Consiliului Europei și ar trebui să facă în mod clar diferența între concluziile sale politice și evaluarea juridică și tehnică;

57.  recomandă ca SEAE să elaboreze un set de indicatori calitativi și cantitativi, precum și parametri de referință publici specifici fiecărei țări, care ar putea servi ca bază coerentă și solidă în evaluarea anuală a politicilor UE în cadrul strategiilor de țară privind drepturile omului și al dialogurilor privind drepturile omului cu țările terțe; recomandă ca acești parametri să includă, de asemenea, elementele de bază ale normelor de drept internațional privind refugiații, pentru a proteja drepturile refugiaților și ale persoanelor strămutate;

Politica europeană de vecinătate reînnoită

58.  reamintește concluziile formulate în urma Primăverii arabe, precum și experiența acumulată în sprijinirea țărilor care fac parte din Parteneriatul estic, atât în timpul, cât și înaintea perioadelor de tranziție ale acestora, inclusiv necesitatea de a modifica politicile anterioare, concentrate în principal pe relațiile cu autoritățile, și de a stabili un parteneriat eficient între UE și guvernele și societățile civile din țările partenere; subliniază în acest sens rolul important al Fondului european pentru democrație nou instaurat, care avea în vedere inițial, deși nu în mod exclusiv, țările vecine ale UE;

59.  subliniază importanța creării de programe și a sprijinirii de proiecte care permit contactul între societățile civile din UE și din țările terțe și solicită Comisiei și SEAE să consolideze capacitatea societăților civile de a participa la procesul decizional la nivel local, regional, național și internațional, obiectiv care ar trebui să devină un element central al instrumentelor financiare externe aflate în prezent în curs de revizuire;

60.  salută faptul că dialogurile în domeniul drepturilor omului din cadrul Parteneriatului estic sunt completate de seminarii comune ale societății civile și își reafirmă sprijinul pentru Forumul societății civile din cadrul Parteneriatului estic;

61.  invită Comisia și SEAE să utilizeze modelul unui mecanism instituționalizat de consultare cu societatea civilă, instituit în Acordul de liber schimb UE-Coreea de Sud ca un punct de plecare pentru dezvoltarea unor mecanisme și mai cuprinzătoare pentru toate acordurile;

62.  înțelege că fundamentul noii abordări a UE este consolidarea societăților prin intermediul responsabilității naționale active, astfel încât să se sprijine capacitatea acestora de a participa la adoptarea deciziilor publice și a proceselor democratice de guvernare;

63.  salută noile inițiative precum FED și Facilitatea pentru societatea civilă care sporesc accesul la sprijinul UE, îndeosebi pentru organizațiile societății civile, și care pot stimula o abordare a UE mai strategică și mai politică în ceea ce privește democratizarea, prin furnizarea unei asistențe contextualizate, flexibile și rapide, în vederea facilitării tranziției democratice în țările partenere;

64.  constată că, deși se preconiza că evenimentele din Primăvara arabă vor aduce o transformare pro-democratică, în multe cazuri acestea au afectat drepturile și libertățile minorităților religioase; condamnă cu fermitate, așadar, toate actele de violență îndreptate împotriva creștinilor, a evreilor, a musulmanilor sau a altor comunități religioase, precum și toate formele de discriminare și intoleranță îndreptate împotriva persoanelor credincioase, a apostaților sau a ateilor, bazate pe criterii ce țin de religie sau de credință; subliniază încă o dată, în conformitate cu rezoluțiile sale anterioare, că libertatea de gândire, de conștiință și de religie reprezintă un drept fundamental al omului;

65.  subliniază că evenimentele din cadrul Primăverii arabe au scos în evidență anumite deficiențe în cadrul politicilor UE care vizau această regiune, inclusiv în ceea ce privește situația tinerilor care se confruntă cu șomajul în masă și cu lipsa de oportunități în țările lor; salută totuși deschiderea față de o nouă abordare și insistă asupra necesității de a accelera punerea în aplicare a proiectelor și programelor de schimb aflate în desfășurare, care includ printre beneficiarii lor tinerii din țările Primăverii arabe, în special proiectele și programele inițiate în cadrul Uniunii pentru Mediterana;

66.  subliniază necesitatea de a crea programe de schimb sau de a lansa programe europene pentru tinerii din țările Primăverii arabe, precum și necesitatea unui proces de reflecție susținut de societatea civilă cu privire la cauzele și consecințele necunoașterii problemelor, în principal a celor de natură economică și socială, cu care se confruntă aceste societăți;

67.  sugerează crearea unor programe de schimb sau deschiderea programelor europene pentru tinerii din țările terțe;

68.  subliniază faptul că legăturile strânse cu societatea civilă din țările Primăverii arabe și din țările Parteneriatului estic, consolidate, printre altele, prin programe de schimb, practică profesională în cadrul instituțiilor UE și ale statelor membre și burse în cadrul universităților europene, sunt indispensabile pentru viitoarea dezvoltare și consolidare a democrației în țările respective;

69.  subliniază că o astfel de reflecție susținută de societatea civilă ar putea fi consolidată prin stabilirea unei Convenții a tineretului euro-arab sau a unei Convenții a tineretului din Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord/ a tineretului Euro-mediteraneean;

70.  subliniază faptul că situația femeilor în țările Primăverii arabe este adesea esențială pentru evaluarea progresului în domeniul democrației și al drepturilor omului și că garantarea drepturilor femeilor ar trebui să constituie o parte esențială a acțiunii UE față de aceste țări; solicită instituirea unei Convenții Interparlamentare Euro-Arabe a Femeilor; reamintește, de asemenea, faptul că democrația presupune participarea deplină a femeilor la viața publică, astfel cum se prevede în instrumentele internaționale și regionale, precum Protocolul la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor referitor la drepturile femeilor în Africa;

71.  subliniază rolul fundamental al instituțiilor naționale în domeniul drepturilor omului, precum și al cooperării acestor organisme, atât în statele membre, cât și la nivelul țărilor vecine ale UE; încurajează inițiativele care au ca scop transferul de bune practici, coordonarea și stimularea cooperării dintre instituțiile naționale în domeniul drepturilor omului din statele membre și din țările învecinate, precum programul 2009-2013 de cooperare dintre mediatorii din țările membre ale Parteneriatului estic care a fost creat în comun de către mediatorul polonez și mediatorul francez în vederea consolidării capacității funcției mediatorilor, a organismelor guvernamentale și a organizațiilor neguvernamentale din țările membre ale Parteneriatului estic, pentru protejarea drepturilor individuale și pentru construirea statelor democratice bazate pe supremația legii; subliniază nevoia ca astfel de acțiuni să fie coordonate în cadrul instituțiilor UE și ca instituțiile UE să se bazeze pe experiența dobândită în acest domeniu; subliniază necesitatea de a încuraja crearea de instituții naționale în domeniul drepturilor omului în țările vecine ale UE ale căror sisteme juridice nu includ astfel de organisme;

72.  insistă ca Înaltul Reprezentant și Comisia să implementeze cu convingere politica europeană de vecinătate reînnoită, prin aplicarea la fel de atentă a principiilor „mai mult pentru mai mult” și „mai puțin pentru mai puțin”;

73.  consideră că, în cazul țărilor care, în urma evaluării, nu fac progrese clare în ceea ce privește democrația veritabilă și schimbările sociale și instituționale adânc înrădăcinate, inclusiv statul de drept, ar trebui să se reducă sprijinul Uniunii, fără a aduce atingere sprijinului pentru societatea civilă în aceste țări, în conformitate cu obiectivele acestei politici, în special dacă țările respective încalcă anumite principii fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, de religie sau de convingere, nediscriminarea, egalitatea de gen, libertatea de conștiință, libertatea de întrunire și de asociere;

74.  este preocupat de perpetuarea unor atitudini trecute, prin care sunt acordate recompense politice excesive pentru măsurile luate de guvernele partenere, fapt care nu contribuie la realizarea directă a obiectivelor;

75.  salută inițiativa de a introduce în politica de dezvoltare o perspectivă bazată pe drepturile omului și observă că o astfel de perspectivă trebuie să se bazeze pe indivizibilitatea drepturilor omului, fiind ferm convins că în centrul obiectivelor de cooperare trebuie să se afle oamenii și bunăstarea lor și nu guvernele; subliniază faptul că, în acest context, coerența politicilor în favoarea dezvoltării trebuie să fie înțeleasă ca o contribuție la realizarea deplină a obiectivelor în domeniul drepturilor omului, astfel încât diferitele politici ale UE să nu se submineze reciproc în această privință;

76.  salută noua inițiativă „Voluntarii UE în materie de ajutor umanitar” care, din 2014 până în 2020 va crea posibilitatea ca aproximativ 10 000 de europeni să participe la nivel mondial în operațiuni umanitare, în locurile unde ajutorul umanitar este cel mai imperios necesar și să demonstreze solidaritatea europeană, oferind ajutor concret comunităților lovite de dezastre naturale sau provocate de om;

Responsabilitate interinstituțională comună

77.  consideră că acest cadru strategic și planul de acțiune corespunzător sunt deosebit de importante, deoarece reprezintă un angajament comun susținut de către Înaltul Reprezentant, Consiliu, Comisie și de statele membre; salută recunoașterea rolului de lider jucat de Parlamentul European în promovarea drepturilor omului și a democrației; se așteaptă ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător în etapa de punere în aplicare a planului de acțiune, printre altele prin medierea de schimburi în cadrul grupului de contact privind drepturile omului, care reunește SEAE, serviciile relevante ale Consiliului și ale Comisiei, Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului și Subcomisia pentru drepturile omului și Comisia pentru afaceri externe ale PE;

78.  recomandă ca Parlamentul să dezvolte relații mai dinamice cu delegațiile UE, bazate pe contacte și schimburi de informații regulate, prin intermediul rapoartelor privind progresele înregistrate, care să reflecte o „agendă favorabilă schimbării” în domeniul drepturilor omului și al democrației și obiectivele și etapele-cheie definite în planul de acțiune;

79.  se angajează să asigure o monitorizare mai sistematică a rezoluțiilor sale referitoare la drepturile omului și la cazurile individuale privind drepturile omului, prin dezvoltarea unui mecanism de monitorizare cu sprijinul unității înființate recent „Acțiuni în favoarea drepturilor omului”, și recomandă o mai mare cooperare între Subcomisia pentru drepturile omului, Comisia pentru bugete, Comisia pentru control bugetar și celelalte comisii competente ale PE, precum și cu Curtea de Conturi, pentru a se asigura că obiectivele de analiză strategică sunt dublate de un sprijin financiar adecvat din partea Uniunii;

80.  recomandă ca Parlamentul să-și îmbunătățească propriile proceduri în ceea ce privește problematica drepturilor omului și să își sporească eforturile pentru integrarea eficientă a drepturilor omului în cadrul propriilor sale structuri și procese în vederea garantării faptului că drepturile omului și democrația se află în centrul tuturor acțiunilor și politicilor parlamentare, inclusiv prin revizuirea orientărilor sale privind promovarea drepturilor omului și a democrației destinate delegațiilor interparlamentare ale PE;

81.  este de părere că fiecare delegație permanentă și fiecare comisie competentă a Parlamentului ar trebui să aibă un membru, preferabil selectat din rândul președintelui și al vicepreședinților săi, având ca sarcină specială monitorizarea portofoliului drepturilor omului în regiunea, țara sau zona tematică respectivă și consideră, de asemenea, că persoanele desemnate ar trebui să raporteze în mod regulat Subcomisiei parlamentare pentru drepturile omului;

82.  recomandă ca delegațiile PE care organizează misiuni în țări în care situația drepturilor omului este îngrijorătoare să aibă deputați a căror sarcină specială să fie abordarea chestiunilor în domeniul drepturilor omului din regiunea sau țara respectivă și ca acești deputați să raporteze Subcomisiei pentru drepturile omului a Parlamentului;

83.  solicită sporirea cooperării în domeniul drepturilor omului cu parlamentele naționale ale statelor membre;

84.  subliniază necesitatea unei îmbunătățiri a modelului pentru dezbaterile în plen privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, pentru a permite mai multe dezbateri cu participarea mai largă a deputaților, consultări cu societatea civilă pe parcursul procesului de elaborare a normelor, un grad mai mare de reacție la încălcările drepturilor omului și la alte evenimente neprevăzute pe teren și subliniază necesitatea unei monitorizări mai eficiente a consecințelor dezbaterilor și rezoluțiilor anterioare;

85.  subliniază nevoia unei utilizări mai bune a potențialului rețelei Premiului Saharov de către PE și celelalte instituții alte UE;

86.  recomandă ca Parlamentul, în cooperare cu parlamentele naționale ale statelor membre ale UE, să organizeze un eveniment anual dedicat apărătorilor drepturilor omului, la care să participe apărători ai drepturilor omului din întreaga lume, care ar oferi Parlamentului oportunitatea de a-și manifesta în fiecare an sprijinul în favoarea acestora și de a-i ajuta să își promoveze dreptul de a-și susține și exercita drepturile în propriile lor țări;

87.  solicită aplicarea concretă a articolului 36 din TUE, pentru a se asigura că opiniile Parlamentului sunt luate în considerare atunci când este vorba de măsurile luate în urma rezoluțiilor și recomandă un dialog mai ferm în această privință;

o
o   o

88.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciul European pentru Acțiune Externă, Reprezentantul Special pentru drepturile omului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Consiliului Europei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.
(2) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0018.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0250.
(6) Documentul Consiliului 17944/2011.
(7) Documentul Consiliului 18764/2011.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0113.


Noul acord UE-Rusia
PDF 315kWORD 181k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 conținând recomandările Parlamentului European adresate Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă privind negocierile noului acord UE-Rusia (2011/2050(INI))
P7_TA(2012)0505A7-0338/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 1997,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2012 referitoare la relațiile comerciale UE - Rusia după aderarea Rusiei la OMC(1),

–  având în vedere negocierile inițiate în 2008 privind noul acord UE-Rusia, precum și Parteneriatul pentru modernizare, inițiat în 2010,

–  având în vedere obiectivul comun al Uniunii Europene și al Rusiei stabilit în declarația comună făcută ca urmare a celui de-al 11-lea Summit UE-Rusia de la Sankt Petersburg din 31 mai 2003, și anume de a crea un spațiu economic comun, un spațiu comun de liberate, securitate și justiție, un spațiu comun de cooperare în materie de securitate externă și un spațiu comun de cercetare și educație, care să includă și aspecte culturale (cele patru „spații comune”),

–  având în vedere consultările dintre UE și Rusia privind drepturile omului,

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European din 23 octombrie 2012 adresată Consiliului privind stabilirea unor restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționari ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la relațiile dintre UE și Rusia,

–  având în Rezoluția sa din 4 iulie 2012 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului sub formă de schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Federația Rusă cu privire la introducerea sau creșterea taxelor la export pentru materii prime(3),

–  având în vedere articolul 90 alineatul (4) și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0338/2012),

A.  întrucât politica externă comună a UE în materie de securitate și energie ar trebui ca, în concordanță cu principiul condiționalității, să includă Rusia ca partener strategic, cu condiția ca valorile fundamentale pe care se bazează Uniunea, printre care democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității și respectarea principiilor Cartei ONU și a legislației internaționale sunt fie împărtășite și sprijinite; întrucât Rusia este o țară ale cărei rădăcini culturale se află în Europa și reprezintă un actor mondial și regional important, ca membru al Consiliului de Securitate al ONU, al G-8, G-20, al Consiliului Europei și al OSCE și, ca atare, trebuie să-și respecte obligațiile care îi incumbă în această calitate, în special cu privire la raportul de monitorizare al Consiliului Europei din octombrie 2012;

B.  întrucât Rusia, ca membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, are o responsabilitate comună, alături de ceilalți membri ai Consiliului, de a menține stabilitatea pe scena mondială; întrucât numeroaselor provocări de la nivel internațional li se poate răspunde numai printr-o abordare coordonată, care include Rusia;

C.  întrucât interdependența economică a UE și a Rusiei crește în mod constant și întrucât cooperarea consolidată și relațiile de bună vecinătate dintre UE și Rusia ar trebui, prin urmare, să fie considerate de importanță majoră pentru stabilitatea, securitatea și prosperitatea ambelor părți;

D.  întrucât Rusia sub președinția lui Vladimir Putin manifestă numai un interes selectiv față de dezvoltarea unor politici comune, și nu o intenție reală de a dezvolta un parteneriat strategic veritabil și de anvergură pentru punerea în aplicare a dreptului internațional și pentru prevenirea conflictelor;

E.  întrucât, de la semnarea actualului Acord de parteneriat și cooperare (APC) în 1994, atât UE, cât și Rusia s-au confruntat cu profunde schimbări politice, instituționale, sociale și economice;

F.  întrucât aderarea Rusiei la OMC la 22 august 2012 a constituit un pas major, care ar putea contribui la accelerarea modernizării economiei Rusiei și care, totodată, ar putea fi un stimulent eficient pentru respectarea de către Rusia a normelor și a standardelor comerciale internaționale la care s-a angajat;

G.  întrucât schimbările în cauză, alături de noile provocări și oportunități pe care le implică relația UE-Rusia, trebuie abordate atât la nivel bilateral, cât și multilateral; întrucât, în pofida actualei lipse de entuziasm din partea Rusiei, un nou acord de parteneriat și cooperare ambițios, cuprinzător și producând efecte obligatorii, care să acopere cele mai importante domenii de cooperare și care să se întemeieze pe valori comune precum democrația, respectarea drepturilor omului și statul de drept, ar putea oferi baza unui parteneriat strategic genuin; întrucât, în special, ar trebui subliniată nevoia de a construi un veritabil parteneriat între societățile UE și Rusiei;

H.  întrucât Uniunea Europeană este hotărâtă să-și aprofundeze și să-și dezvolte în continuare relațiile cu Rusia și de să respecte principiile înscrise în Parteneriatul pentru modernizare pe baza intereselor comune și a unui angajament profund în ceea ce privește valorile universale și principiile democratice, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, precum și a statului de drept,

I.  întrucât condamnarea membrelor grupului punk Pussy Riot din Rusia la doi ani de închisoare pentru o reprezentație organizată în semn de protest împotriva președintelui Vladimir Putin într-o catedrală ortodoxă din Moscova este disproporționată, provoacă îngrijorări serioase cu privire la modul în care sistemul judiciar din Rusia tratează cetățenii și acționează astfel încât să intimideze societatea civilă din Rusia;

J.  întrucât, în contextul negocierilor în curs de desfășurare, status quo-ul relațiilor dintre UE și Rusia trebuie evaluat cu atenție, luând în considerație disputele bilaterale existente între Rusia și statele membre ale UE;

K.  întrucât relațiile UE-Rusia continuă să sufere din cauză că Rusia nu a reușit să adopte pe deplin valorile democratice și să consolideze statul de drept,

L.  întrucât intimidarea, hărțuirea și arestările operate actualmente în rândul reprezentanților forțelor de opoziție și ONG-urilor, adoptarea recentă a legislației privind finanțarea ONG-urilor, dreptul de asociere, defăimarea, restricțiile în domeniul internetului, precum și presiunea crescândă exercitată asupra mass-mediei libere și independente și a minorităților în ceea ce privește orientarea sexuală și credința religioasă au avut ca rezultat o și mai mare degradare a situației drepturilor omului și a principiilor democratice în Rusia,

M.  întrucât Comisia pentru drepturile omului a Organizației Națiunilor Unite a condamnat recent o serie de legi în vigoare în unele regiuni ale Federației Ruse, care interzic „propaganda homosexuală”, considerând că aceste legi încalcă Convenția Internațională a Drepturilor civile și politice;

N.  întrucât actualul Acord de parteneriat și cooperare trebuie să rămână valabil și să producă efecte până la încheierea și intrarea în vigoare a noului acord,

O.  întrucât, la 14 octombrie 2012, în Rusia au avut loc alegeri locale și regionale;

P.  întrucât legile menționate mai sus, noi sau modificate, au fost adoptate de Duma de Stat, pentru care, conform misiunii de observare a OSCE și concluziilor PE, cele mai recente alegeri nu au fost nici libere, nici echitabile;

Q.  întrucât unele proceduri vizând opoziția, cum este lipsirea unui fost membru al Dumei, Ghenadi Gudkov, făcând parte din partidul de opoziție Rusia Dreaptă, de mandatul său parlamentar ar putea fi interpretate ca situații în care justiția a fost aplicată în mod selectiv și s-a recurs la ingerințe în ceea ce privește activitatea politică legitimă;

1.  adresează, în contextul negocierilor în curs privind noul acord, următoarele recomandări Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă:

Desfășurarea negocierilor

Dialog politic și cooperare

Colaborarea pe plan economic

   (a) să se asigure că noul acord oferă un cadru amplu, orientat spre viitor și care produce efecte juridice obligatorii pentru dezvoltarea în continuare a relațiilor cu Rusia în anii care vin, ținând seama de nevoia de a se depune eforturi în sensul accelerării cooperării în toate domeniile de cooperare în care este probabil ca interesele UE și ale Rusiei să coincidă, promovând totodată interese și valori în domenii în care acestea sunt divergente, precum și de nevoia de a sprijini democratizarea și modernizarea țării; să întreprindă acțiunile necesare pentru continuarea, în ritm constant, a negocierilor cu Rusia, exprimând totodată îngrijorarea provocată în Europa de stagnarea acestora, rezultatele din această etapă nefiind cele așteptate; să reamintească faptul că parteneriatul strategic nu poate exista decât dacă ambele părți convin să respecte principiile democratice universale; să pună accentul asupra faptului că relațiile dintre UE și Rusia trebuie așezate sub semnul reciprocității;
   (b) să se implice în mod activ în vederea finalizării negocierilor pentru un acord benefic pentru ambele părți, în concordanță cu cooperarea din ce în ce mai strânsă și mai profundă dintre ele; să se asigure că negocierile generează încredere reciprocă și că se concentrează pe obținerea unor rezultate tangibile și pe un fundament politic;
   (c) să urmărească un consens între statele membre ale UE în ceea ce privește obiectivele și desfășurarea negocierilor unui nou acord cu Rusia, astfel încât UE să se exprime cu o singură voce puternică; să sublinieze faptul că este important ca Uniunea să negocieze ca un organism unic și să susțină că interesele statelor membre în relația cu Rusia și invers sunt mai bine promovate și protejate la nivelul Uniunii;
   (d) să acorde o atenție deosebită cerințelor pe care UE intenționează să le stabilească cu privire la respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a statului de drept, și să considere acest aspect drept o condiție prealabilă absolut obligatorie pentru semnarea unui acord UE-Rusia;
   (e) să sublinieze faptul că noul acord va reprezenta următorul pas înainte, logic și necesar, în relațiile UE-Rusia, în concordanță cu actualul APC și cu aderarea Rusiei la OMC;
   (f) să reafirme, în lumina considerentelor de mai sus, faptul că UE ar trebui să negocieze acest acord în mod exclusiv cu Rusia și nu cu uniunea vamală din care Rusia face parte;
   (g) să reitereze că modernizarea economică și politică a Rusiei ține de interesul comun al ambelor părți și că UE dorește să accelereze procesul inițiat prin Parteneriatul pentru modernizare; subliniază că modernizarea politicilor Rusiei nu poate fi limitată la domeniul economic și că ar trebui să fie însoțită de o reformă politică matură, urmărind în principal garantarea statului de drept și combaterea corupției;
   (h) să adopte o poziție activă în ceea ce privește coordonarea diferitelor parteneriate bilaterale pentru modernizare ale statelor membre ale UE cu Federația Rusă, asigurând astfel o politică coerentă și mai eficientă a UE;
   (i) să urmărească cu atenție evoluția internă a Rusiei, să coopereze cu principalii protagoniști politici, să sprijine edificarea instituțiilor în Rusia, precum și principiile democrației, drepturile omului și statul de drept; de asemenea, ar trebui să se susțină în mod activ toate inițiativele sociale de constituire a societății civile, bazate pe principiile democratice și ale statului de drept, în acest sens, acordându-se o atenție deosebită utilizării mediului online;
   (j) să sublinieze faptul că este important ca Rusia să asigure funcționarea unui sistem judiciar independent și imparțial și să consolideze lupta împotriva corupției;
   (k) să solicite Rusiei să își respecte obligația de a garanta alegeri libere și corecte, pentru a asigura legitimitatea sistemului politic;
   (l) să evidențieze faptul că este important ca Rusia să respecte întru totul obligațiile legale internaționale ce-i incumbă și principiile fundamentale ale drepturilor omului consacrate în Convenția europeană a drepturilor omului și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Rusia este parte; să reamintească faptul că pluralismul politic, libertatea presei, statul de drept, independența și imparțialitatea sistemului judiciar, libertatea de exprimare și de întrunire și nediscriminarea reprezintă condiții prealabile necesare pentru continuarea dezvoltării și modernizării Rusiei, precum și pentru sustenabilitatea cooperării strategice UE-Rusia;
   (m) să sublinieze că, în calitatea sa de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, Rusia trebuie să-și asume cu seriozitate responsabilitatea în ceea ce privește pacea, stabilitatea și securitatea internațională;
   (n) să își exprime îngrijorarea cu privire la deteriorarea climatului de dezvoltare a societății civile în Rusia, în special în legătură cu adoptarea recentă a unor legi care reglementează demonstrațiile, ONG-urile, defăimarea și internetul și care conțin dispoziții ambigue și ar putea determina o aplicare arbitrară, precum și cu privire la adoptarea de către Duma a unor amendamente la legea privind trădarea și spionajul, introducând noi dispoziții în Codul penal care ar putea fi folosite împotriva apărătorilor drepturilor omului; să reamintească autorităților rusești că o societate modernă și prosperă trebuie să recunoască și să protejeze drepturile individuale și colective ale tuturor cetățenilor săi; să îndemne, în acest sens, autoritățile ruse să acționeze la timpul potrivit pentru a pune legislația menționată mai sus în acord cu normele internaționale și să abordeze această chestiune în cursul negocierilor;
   (o) să intensifice dialogul UE-Rusia privind drepturile omului, astfel ca acesta să devină un instrument eficient și pragmatic în vederea consolidării drepturilor omului în Rusia; să solicite, în special, autorităților rusești încetarea restricționărilor nejustificate a întrunirilor pașnice, să asigure protecția apărătorilor drepturilor omului, să pună capăt cazurilor de impunitate privind abuzurile din trecut și asasinarea activiștilor, să creeze un climat în care ONG-urile și societatea civile să poată acționa fără restricții neîntemeiate, fără a se teme de hărțuire sau intimidare și să asigure respectarea deplină a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului; să încurajeze ambele părți să asigure o mai mare transparență și deschidere în ceea ce privește consultările UE – Rusia având ca obiect drepturile omului, inter alia participarea reprezentanților tuturor ministerelor pertinente din Rusia la reuniunile pregătitoare cu ONG-urile rusești și internaționale și la reuniunile consultative;
   (p) să reafirme cu hotărâre că încercările repetate de limitare a drepturilor omului, în special libertatea de exprimare și de întrunire, inclusiv în legătură cu orientarea sexuală și identitatea de gen, la nivel regional și federal, contravin angajamentelor asumate de Rusia în temeiul Constituției sale, al Convenției europene a drepturilor omului și al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice; solicită Dumei, în conformitate cu hotărârea Comisiei pentru drepturile omului a Organizației Națiunilor Unite în cauza Fedotova/Rusia, să nu adopte o interdicție federală cu privire la „propaganda homosexuală”;
   (q) să insiste asupra necesității ca autoritățile ruse să pună capăt impunității din țară, ca și persecuțiilor, arestărilor și reținerilor motivate politic și să evidențieze necesitatea de a înceta utilizarea măsurilor represive împotriva opoziției politice; să asigure că se va face pe deplin lumină în cazul numeroaselor încălcări ale drepturilor omului care au avut loc, printre care trimiterea în închisoare a lui Mihail Hodorkovsky și moartea lui Serghei Magnitsky, Alexander Litvinenko, Anna Politkovskaia, Natalia Estemirova și a altora, care nu au fost încă cercetate în mod imparțial și independent;
   (r) susține poziția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la sentințele motivate politic împotriva membrilor grupului „Pussy Riot” și solicită eliberarea imediată a acestora;
   (s) să ceară Rusiei să nu recurgă la conceptul de „valori tradiționale” pentru a legitima discriminarea grupurilor minoritare, a reduce la tăcere dizidența sau pentru a încălca drepturile omului;
   (t) să introducă într-un acord de parteneriat și cooperare nou și cuprinzător clauze și criterii privind protejarea și promovarea drepturilor omului, astfel cum sunt consacrate în Constituția Rusiei, invocând în cât mai mare măsură cadrele Consiliului Europei și OSCE, pe care Rusia s-a angajat să le respecte, precum și un mecanism clar de suspendare, în caz de încălcare sau nerespectare a acestora;
   (u) să sublinieze faptul că societatea rusească în ansamblu, precum și parteneriatul strategic UE-Rusia ar fi stimulate și ar beneficia de pe urma unui sistem politic care asigură condiții echitabile pentru toate partidele politice, precum și o concurență și alternative politice reale; să ceară, în acest sens, Rusiei să abordeze concret toate recomandările formulate de OSCE în legătură cu ultimele alegeri;
   (v) să includă dispozițiile necesare privind acțiunile de eradicare a corupției endemice, care subminează încrederea cetățenilor în stat și periclitează eforturile de modernizare; să includă, de asemenea, condiții specifice privind cooperarea dintre Rusia și UE în ceea ce privește combaterea corupției transfrontaliere;
   (w) să promoveze parteneriatul strategic dintre UE și Rusia pentru a face față provocărilor la nivel mondial, cum ar fi neproliferarea, combaterea terorismului, soluționarea pașnică a conflictelor prelungite sau noi pe baza principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și ale dreptului internațional în vigoare, securitatea aprovizionării cu energie, dimensiunea arctică, schimbările climatice și diminuarea sărăciei, precum și obiectivele comune ale acestui parteneriat; să insiste ca Rusia să înceteze imediat proliferarea în ceea ce privește țările care fac obiectul unui embargou impus de UE, OSCE și ONU în legătură cu armele;
   (x) să colaboreze cu Rusia pentru ca aceasta să-și asume răspunderea în privința consolidării stabilității, a cooperării politice și a dezvoltării economice în vecinătatea comună și să sublinieze dreptul suveran al fiecărei țări de a-și alege propriile orientări de politică externă și propriile măsuri în materie de securitate;
   (y) să solicite autorităților rusești să pună capăt climatului larg răspândit de impunitate în caz de încălcare a drepturilor omului și absenței statului de drept în Caucazul de Nord;
   (z) să îndemne Rusia să faciliteze în mod activ soluționarea pașnică a conflictelor înghețate și să intensifice cooperarea UE-Rusia în vederea rezolvării conflictelor prelungite din Moldova și Caucazul de Sud, în baza dreptului internațional și a principiilor de soluționare pașnică a conflictelor; să intensifice convorbirile cu Rusia pentru a asigura conformarea necondiționată cu acordul de încetare a focului din 2008; să ceară Rusiei să își retragă recunoașterea Abhaziei și a Osetiei de Sud și să permită misiunii UE de monitorizare accesul deplin și nestânjenit la aceste teritorii georgiene;
   (aa) să continue eforturile actuale urmărind implementarea deplină măsurilor comune în vederea instituirii pe termen scurt a unui regim de călătorie fără viză, cu scopul eliminării treptate a regimul de vize dintre țările care fac parte din spațiul Schengen și Rusia; să progreseze cât mai mult cu putință pe calea facilitării vizelor pentru persoanele provenind din mediul universitar, studenți, cercetători, jurnaliști, oameni de afaceri și reprezentanții societății civile, precum și a celor acordate pentru schimburile de tineret; să armonizeze aplicarea codului de vize de către statele membre, cel puțin la nivel minimal, în ceea ce privește cerințele;
   (ab) subliniază că de acțiunile UE de facilitare a acordării vizelor nu ar trebui să profite infractorii și cei care încalcă drepturile omului; solicită Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante să includă recomandarea Parlamentului pe ordinea de zi a următoarei reuniuni a Consiliului Afaceri Externe;
   (ac) să pună accentul pe promovarea cooperării științifice, culturale și educaționale, încurajarea contactelor interpersonale și pe o mai bună înțelegere între societățile din UE și Rusia;
   (ad) să acorde importanța cuvenită cooperării economice din ce în ce mai semnificative dintre UE și Rusia, având în vedere că sunt piețe de import și furnizori de bunuri, servicii și energie reciproce;
   (ae) să urmărească îndeaproape și să evalueze, să stimuleze și să sprijine respectarea de către Rusia a normelor OMC și dorința Moscovei de a face uz de calitatea de membru al OMC instrument pentru impulsionarea reformelor structurale; să încurajeze, în cele din urmă, intenția Rusiei de a deveni membră a OCDE;
   (af) să sublinieze faptul că respectarea pe deplin a normelor OMC de către Rusia reprezintă o condiție preliminară necesară și standardul minim pentru încheierea unui acord cu UE; să verifice, în acest sens, conformitatea barierelor existente în calea importului de produse și servicii rusești cu normele OMC și să inițieze, dacă este cazul, înlăturarea acestora;
   (ag) să insiste asupra unui acord bilateral între UE și Rusia și să specifice clar că posibilitatea unui acord între UE și uniunea vamală condusă de Rusia nu poate fi avut în vedere decât într-un viitor îndepărtat și după intrarea în vigoare a acordului bilateral;
   (ah) să încurajeze omologii noștri ruși să-și exprime voința politică clară de a ajunge la un acord privind dispozițiile cu forță de lege în materie de comerț și investiții, care ar trebui să fie elaborate pe baza celor incluse deja în APC și să fie compatibile cu aderarea la OMC; să reamintească faptul că obiectivul UE în acest domeniu este acela de a îmbunătăți și de a stabiliza mediul de afaceri, deoarece acest lucru ar fi benefic pentru ambele părți și ar promova în mai mare măsură obiectivele stabilite în Parteneriatul pentru modernizare, lansat în 2010;
   (ai) să abordeze problema persistentă a producerii și vânzării de produse contrafăcute în Rusia;
   (aj) să încurajeze Rusia să continue restructurarea economiei sale și să grăbească trecerea de la modelul orientat asupra energiei către un model bazat pe industrie și servicii care utilizează în mod eficient resursele și energiile regenerabile; subliniază faptul că prețul petrolului este volatil și că prețurile ridicate din prezent nu ar trebui să reprezinte un pretext pentru amânarea modernizării necesare a economiei;
   (ak) să sublinieze importanța creării unei politici externe comune la nivel european în materie de energie, cu obiectivul de a îmbunătăți securitatea energetică prin inițierea unei cooperări trilaterale între UE, Rusia și țările de tranzit;
   (al) să ia în considerare faptul că este nevoie de eforturi investiționale considerabile în ceea ce privește infrastructurile care datează din perioada sovietică și care sunt de o importanță critică, atât pentru economia rusească, cât și pentru investițiile UE;
   (am) să asigure includerea unui capitol substanțial, cu forță de lege, privind energia, cu scopul de a garanta alimentarea fiabilă cu energie a UE, în condiții de eficiență economică; să garanteze fundamentarea unui astfel de parteneriat energetic pe principii de transparență, concurență echitabilă, eliminare a comportamentelor monopoliste, reciprocitate și nediscriminare; să scoată în evidență necesitatea abordării chestiunilor nerezolvate legate de aprovizionarea cu energie a statelor membre ale UE; să se asigure că principiile Tratatului privind Carta energiei devin parte integrantă a noului acord;
   (an) să asigure includerea unui capitol obligatoriu din punct de vedere juridic referitor la introducerea sau creșterea taxelor la export pentru materiile prime;
   (ao) să monitorizeze și să insiste asupra implementării și punerii în executare a celor mai stricte norme internaționale în materie de siguranță la centralele nucleare din Rusia, atât la cele aflate în exploatare, cât și la cele noi, prin utilizarea tuturor instrumentelor și tratatelor disponibile; să îndemne Rusia, în acest sens, să ratifice și să respecte fără întârziere Convenția CEE-ONU (Espoo) privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier;
   (ap) să solicite Rusiei să închidă toate reactoarele nucleare de tip Cernobîl și din prima generație, în special pe cele situate în apropierea granițelor UE și să își exprime îngrijorarea profundă cu privire la proiectele de centrale nucleare din Kaliningrad Oblast și Sosnovâi Bor;
   (aq) să intensifice continuarea cooperării reciproce în materie de cercetare, educație, cultură și știință; să promoveze înțelegerea comună a istoriei secolului XX;
   (ar) să își exprime îngrijorarea profundă cu privire la forajul comercial din zona arctică și poluarea răspândită în jurul șantierelor de foraj din toată Rusia;
   (as) să consulte Parlamentul European cu privire la dispozițiile referitoare la cooperarea parlamentară;
   (at) să includă repere clare privind punerea în aplicare a noului acord și să prevadă mecanisme de monitorizare, inclusiv prezentarea regulată a unor rapoarte Parlamentului European;
   (au) să încurajeze echipa de negociatori a UE să își continue buna colaborare cu PE și să furnizeze în permanență informații, însoțite de documente, referitoare la progresele realizate în cadrul negocierilor, în conformitate cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, care prevede că Parlamentul este informat de îndată și pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii;

2.  rămâne vigilent cu privire la condițiile pe care UE intenționează să le stabilească cu privire la respectarea principiilor democratice, aspect care trebuie să constituie o cerință prealabilă obligatorie pentru semnarea unui acord UE-Rusia;

o
o   o

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, conținând recomandările Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă, precum și, spre informare, Guvernului Federației Ruse și Dumei de Stat a Federației Ruse.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0409.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0369.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0286.


O industrie siderurgică sustenabilă şi competitivă
PDF 208kWORD 89k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la decizia guvernului israelian de extindere a coloniilor din Cisiordania (2012/2911(RSP))
P7_TA(2012)0506RC-B7-0561/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale ONU: rezoluțiile Adunării Generale a ONU 181 (1947) și 194 (1948), precum și rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 242 (1967), 338 (1973), 1397 (2002), 1515 (2003) și 1850 (2008),

–   având în vedere acordurile de la Oslo („Declarația de principii privind aranjamentele interimare de autoguvernare”) din 13 septembrie 1993,

–  având în vedere acordul interimar din 28 septembrie 1995 privind Cisiordania și Fâșia Gaza,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton, în special cele din 8 iunie 2012 și 2 decembrie 2012 privind extinderea coloniilor,

–  având în vedere Decizia Adunării Generale a ONU din 29 noiembrie 2012 de a acorda Palestinei statutul de stat observator nemembru la Națiunile Unite;

–  având în vedere concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu din 10 decembrie 2012 și 14 mai 2012,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât guvernul israelian a anunțat la 2 decembrie 2012 faptul că plănuiește construirea a aproximativ 3 000 de locuințe noi în coloniile din Cisiordania și în Ierusalimul de Est; întrucât, dacă sunt puse în palicare, planurile anunțate ar submina viabilitatea soluției bazate pe existența a două state, având în vedere special zona E1, unde lucrările de construire a coloniilor ar împărți Cisiordania în două și ar face imposibilă crearea unui stat palestinian viabil, contiguu și suveran;

B.  întrucât guvernul Israelului a anunțat la 2 decembrie 2012 că reține 100 milioane USD din veniturile fiscale palestiniene; întrucât transferul lunar al taxelor reprezintă un element crucial pentru bugetul Autorității Palestiniene; întrucât Yuval Steinitz, ministrul israelian al finanțelor, a spus că veniturile fiscale sunt reținute pentru a compensa datoriile palestinienilor față de societatea Israel Electric Corporation;

C.  întrucât UE și-a confirmat în mod repetat sprijinul pentru soluția instituirii a două state, și anume statul Israel și un stat al Palestinei independent, democratic, contiguu și viabil, care să coexiste unul lângă altul, în pace și securitate;

D.  întrucât, prin acordurile de la Oslo din 1993, teritoriul Cisiordaniei a fost împărțit în trei zone, și anume zonele A, B și C; întrucât Zona C, aflată sub controlul civil și de securitate al Israelului, reprezintă 62% din teritoriul Cisiordaniei și este singura zonă continuă în care se află cea mai mare parte a solului fertil și bogat în resurse din Cisiordania; întrucât acordul interimar privind Cisiordania și Fâșia Gaza din 1995 stipula trecerea treptată a Zonei C sub jurisdicție palestiniană;

E.  întrucât Adunarea Generală a ONU a decis la 29 noiembrie 2012, cu majoritatea covârșitoare a membrilor săi, și anume cu 138 de voturi pentru, 9 împotrivă și 41 de abțineri, să acorde Palestinei statutul de stat observator nemembru în cadrul ONU,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la anunțurile făcute de guvernul israelian cu privire la construirea a aproximativ 3 000 de locuințe noi în coloniile din Cisiordania și Ierusalimul de Est;

2.  subliniază din nou că o astfel de extindere poate constitui un pas care să submineze perspectiva unei Palestine viabile, având Ierusalimul drept capitală comună cu Israelul;

3.  subliniază că, în conformitate cu dreptul internațional, coloniile israeliene din Cisiordania și din Ierusalimul de Est sunt ilegale; cere înghețarea imediată, totală și permanentă a tuturor lucrărilor de construcție și extindere a coloniilor israeliene și oprirea evacuării în continuare a familiilor palestiniene din casele lor și demolarea locuințelor palestiniene;

4.  condamnă declarațiile făcute de liderul politic al Hamas, Khaled Meshal, prin care este respinsă recunoașterea statului Israel și se refuză clar orice prezență israeliană în Ierusalim și solicită Hamas să recunoască dreptul la existență al Israelului;

5.  regretă profund decizia guvernului israelian de a reține 100 milioane USD din veniturile fiscale palestiniene, fapt care subminează bugetul Autorității Palestiniene, și solicită transferul imediat al acestor venituri; încurajează părțile implicate să-și soluționeze toate disputele financiare rămase nerezolvate cu ajutorul medierii UE;

6.  își reafirmă sprijinul ferm pentru o soluție implicând existența a două state, bazată pe frontierele din 1967, orașul Ierusalim servind drept capitală pentru ambele state, respectiv un stat Israel sigur și un stat palestinian independent, democratic, contiguu și viabil, care să coexiste alături în pace și securitate; subliniază din nou faptul că mijloacele pașnice și lipsite de violență constituie singura modalitate de soluționare durabilă și pașnică a conflictului dintre israelieni și palestinieni și solicită, în acest context, reluarea negocierilor de pace directe dintre cele două părți; solicită tuturor părților să se abțină de la orice acțiuni unilaterale care ar submina sau împiedica eforturile de pace și perspectiva unui acord de pace negociat;

7.  solicită din nou punerea în aplicare integrală și efectivă de către UE și statele sale membre a legislației UE existente și a acordurilor bilaterale UE-Israel și subliniază că ar trebui respectate toate prevederile Acordului de asociere UE-Israel referitoare la respectarea drepturilor omului ale palestinienilor; reiterează angajamentul UE de a asigura punerea în aplicare continuă, deplină și efectivă a legislației existente a UE și a acordurilor bilaterale aplicabile produselor din colonii;

8.  continuă să solicite, din aceeași perspectivă, reconcilierea între palestinieni, aceasta fiind soluția pentru reunificarea palestinienilor care trăiesc în Cisiordania, în Ierusalimul de Est și în Fâșia Gaza, care fac parte din același popor palestinian;

9.  îndeamnă Autoritatea Palestiniană și guvernul Israelului să relanseze procesul de pace în Orientul Mijlociu; subliniază, de asemenea, importanța protejării populației palestiniene din Zona C și din Ierusalimul de Est și a drepturilor sale, fapt esențial pentru păstrarea viabilității unei soluții bazate pe existența a două state;

10.  îndeamnă din nou UE și statele sale membre să joace un rol politic mai activ, inclusiv în cadrul Cvartetului, în încercarea de a încheia o pace dreaptă și durabilă între israelieni și palestinieni; sprijină Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant în eforturile sale de a crea o perspectivă credibilă pentru relansarea procesului de pace;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru procesul de pace în Orientul Mijlociu, Președintelui Adunării Generale a ONU, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU, trimisului Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, Knesset-ului și Guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian.


Situaţia din Ucraina
PDF 218kWORD 117k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la situația din Ucraina (2012/2889(RSP))
P7_TA(2012)0507RC-B7-0544/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile și rapoartele sale anterioare, în special cele din 1 decembrie 2011 conținând recomandările Parlamentului European, ale Consiliului, Comisiei și ale SEAE privind negocierile pentru Acordul de asociere UE-Ucraina(1) și cele din 24 mai 2012 privind situația din Ucraina și cazul Iuliei Timoșenko(2),

–  având în vedere rapoartele interimare și concluziile preliminare ale misiunii de observare a alegerilor din Ucraina a OSCE/ODIHR, în special Raportul privind rezultatele și concluziile preliminare, publicat la 29 octombrie 2012, întocmit împreună cu Adunarea Parlamentară a OSCE, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Parlamentul European și Adunarea Parlamentară a NATO,

–  având în vedere declarația comună din 12 noiembrie 2012 a Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, și a comisarului Štefan Füle cu privire la alegerile parlamentare din Ucraina,

–  având în vedere concluziile din 10 decembrie 2012 ale Consiliului cu privire la Ucraina,

–  având în vedere declarația din 3 octombrie 2012, făcută de fostul Președinte polonez Aleksander Kwasniewski și de fostul Președinte al Parlamentului European Pat Cox, conform căreia alegerile vor fi „decisive” pentru viitorul Ucrainei, iar „relațiile dintre UE și Ucraina au ajuns într-un punct mort”,

–  având în vedere raportul delegației ad-hoc de observare a alegerilor din partea Parlamentului European, referitor la alegerile parlamentare din Ucraina, prezentat la reuniunea Comisiei pentru afaceri externe din 6 noiembrie 2012,

–  având în vedere Planul de acțiune UE-Ucraina privind liberalizarea vizelor, adoptat la 22 noiembrie 2010,

–  având în vedere raportul privind progresele Ucrainei în cadrul PEV, publicat la 15 mai 2012,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât summit-ul UE Ucraina de la Kiev din 2011 a recunoscut Ucraina ca o țară europeană cu o identitate europeană, care are o istorie comună și valori comune cu țările din Uniunea Europeană;

B.  întrucât observatorii OSCE/ODIHR și observatorii electorali internaționali au găsit dovezi conform cărora alegerile ucrainene s-au caracterizat printr-o acoperire mediatică dezechilibrată, nereguli în ceea ce privește componența comisiilor electorale, lipsa transparenței în finanțarea partidelor, utilizare abuzivă a resurselor administrative și condiții inechitabile, oglindite și în absența celor mai bine plasați candidați ai opoziției, aflați în închisoare din motive politice, fapta care constituie un regres, comparativ cu alegerile generale anterioare;

C.  întrucât OSCE a formulat o evaluare în general pozitivă a procesului electoral, observatorii internaționali au indicat o lipsă de transparență în modul de colaționare a rezultatelor finale și au apreciat negativ atât procesul de consemnare a voturilor la 77 dintre cele 161 de comisii electorale districtuale monitorizate și faptul că întârzierile la consemnarea voturilor au continuat în ziua de 10 noiembrie în 12 colegii uninominale;

D.  întrucât, în conformitate cu rapoartele OSCE/ODIHR, procesul post-electoral a fost afectat de nereguli, întârzieri la numărarea voturilor și o lipsă de transparență la nivelul comisiilor electorale;

E.  întrucât, într-o declarație comună, Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant Catherine Ashton și Comisarul Štefan Füle și-a exprimat îngrijorarea cu privire la desfășurarea procesului de post-electoral, care a fost marcată de nereguli;

F.  întrucât alegerile generale din 28 octombrie 2012 au fost considerate un test esențial prin care Ucraina își poate demonstra ireversibilitatea angajamentului țării pentru dezvoltarea unui sistem democratic veritabil, consolidarea statului de drept și continuarea reformelor politice;

G.  întrucât, pentru prima dată, Comisia de la Veneția și Adunarea parlamentară a Consiliului Europei (APCE) au formulat recomandări în care se stipulează clar că Ucraina ar trebui să dispună de un sistem proporțional cu liste deschise;

H.  întrucât trimisul special al Parlamentului European, Aleksander Kwasniewski, a avertizat în legătură cu încercările de a izola Ucraina, ceea ce ar putea conduce la crearea unor condiții favorabile pentru instituirea unor regimuri nedemocratice;

I.  întrucât reuniunea la nivel înalt UE-Ucraina, din decembrie 2011, care ar fi trebuit să conducă la semnarea acordului de asociere, nu și-a îndeplinit obiectivul datorită neliniștii manifestate de UE în legătură cu situația politică din Ucraina, în special arestarea și judecarea liderilor opoziției, Iulia Timoșenko și Iuri Luțenko;

J.  întrucât parlamentul ucrainean (Verkhovna Rada) examinează în prezent proiectul de Lege nr. 8711, un act legislativ contrar libertății, care va limita libertatea de exprimare și de întrunire pentru cei care susțin drepturile omului pentru persoanele LGBT; întrucât Comisia pentru Drepturile Omului a Organizației Națiunilor Unite a hotărât recent că această lege încalcă articolele 19 și 26 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

1.  consideră că este regretabil că, conform observatorilor OSC, APCE, Adunării parlamentare a NATO și Parlamentului European, campania electorală, procesul electoral și post-electoral nu au respectat principalele standarde internaționale și reprezintă un pas înapoi în raport cu alegerile naționale din 2010;

2.  remarcă, în special, că anumite aspecte ale perioadei pre-electorale (arestarea liderilor politici ai opoziției, lipsa unor condiții echitabile cauzată, în primul rând, de utilizarea inadecvată a resurselor administrative, lipsa transparenței în ceea ce privește finanțarea campaniei și a partidelor și de dezechilibrele în materie de acoperire mediatică) și neregulile și întârzierile în ceea ce privește procesul de numărare și consemnare a voturilor constituie un pas înapoi în raport cu recentele alegeri naționale;

3.  subliniază faptul că faptul că doi lideri ai opoziției, Iulia Timoșenko și Iuri Luțenko, precum și alte persoane erau în închisoare în timpul alegerilor afectează în mod negativ procesul electoral;

4.  subliniază că problemele actuale în relațiile dintre Ucraina și Uniunea Europeană pot fi rezolvate numai cu condiția unei dorințe clare a autorităților ucrainene de a elabora și de a pune în aplicare reformele necesare, în special în domeniul legal și judiciar, cu scopul de adera pe deplin la principiile democrației, respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale, drepturilor minorităților și statului de drept; solicită acordarea unui sprijin activ și efectiv în procesul de reformă de către instituțiile Uniunii Europene și ale Consiliului Europei, inclusiv Comisia sa de la Veneția;

5.  este preocupat de utilizarea neadecvată a resurselor administrative și de sistemul de finanțare a campaniei, care nu a respectat standardele internaționale stabilite de către Grupul de State împotriva Corupției (GRECO) din cadrul Consiliului Europei; solicită noului guvern să continue consolidarea dispozițiilor legale privind finanțarea partidelor, pentru a asigura o mai mare transparență a finanțării și a cheltuielilor, dezvăluirea completă a surselor și a sumele cheltuite în campanie, precum și sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor privind finanțarea campaniei;

6.  cere guvernului Ucrainei să soluționeze neregulile electorale, inclusiv rezultatele neconcludente din unele colegii electorale, prin dialog cu toate partidele politice; se așteaptă, de asemenea, ca parlamentul ucrainean să abordeze în timp util deficiențele legii electorale; se așteaptă ca Verkhovna Rada să fie în măsură să se bazeze pe propunerile existente care au fost pregătite de fostul parlament, cu sprijinul deplin al Uniunii Europene și al Comisiei de la Veneția;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la problemele legate de numărarea voturilor și consemnarea datelor într-un număr de circumscripții uninominale; salută decizia Comisiei Electorale Centrale de a nu declara un rezultat pentru aceste circumscripții, precum și faptul că autoritățile ucrainene au început să ia măsuri în vederea organizării unor noi alegeri în aceste circumscripții cât mai rapid posibil;

8.  este preocupat de intensificarea sentimentului naționalist în Ucraina, exprimat prin sprijinul acordat partidului Svoboda care, drept rezultat, este unul dintre cele două partide noi care au intrat în Verkhovna Rada; reamintește că vederile rasiste, antisemite și xenofobe contravin principiilor și valorilor fundamentale ale UE și, în consecință, cheamă partidele prodemocratice din Verkhovna Rada să nu se asocieze, să nu sprijine sau să nu formeze coaliții cu acest partid;

9.  își exprimă sprijinul neîncetat pentru aspirațiile europene ale poporului ucrainean; regretă faptul că recentele alegeri parlamentare nu reprezintă un progres semnificativ în ceea ce privește credibilitatea Ucrainei sub acest aspect; subliniază că UE rămâne hotărâtă să conlucreze cu Ucraina, inclusiv cu societatea civilă (ONG-uri, organizații religioase etc.) pentru îmbunătățirea instituțiilor democratice, pentru consolidarea statului de drept, asigurarea libertății media și pentru progresul pe calea reformelor economice esențiale;

10.  confirmă angajamentul UE de a continua consolidarea relațiilor cu Ucraina, prin semnarea acordului de asociere, de îndată ce autoritățile ucrainene demonstrează acțiuni hotărâte și progrese concrete, după cum s-a cerut mai sus, eventual până la summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius, în noiembrie 2013; remarcă faptul că progresul în ceea ce privește asocierea politică și integrarea economică depinde de angajamentul concret al Ucrainei față de principiile democratice, statul de drept, independența sistemului judiciar și libertatea media;

11.  ia act de adoptarea și semnarea legii privind referendumurile din Ucraina; se așteaptă ca autoritățile ucrainene să acorde atenție recomandărilor Comisiei de la Veneția, odată ce acestea vor fi disponibile, pentru a soluționa orice speculații privind abuzurile posibile ale acestei legi;

12.  face un apel ferm către autoritățile ucrainene să găsească, împreună cu trimișii Parlamentului European, Aleksander Kwasniewski și Cox Pat, o soluție rezonabilă și dreaptă în cazul Timoșenko; îndeamnă guvernul ucrainean să respecte și să pună în aplicare deciziile finale ale Curții Europene pentru Drepturile Omului referitoare la cauzele aflate în curs ale Iuliei Timoșenko și Iuri Luțenko;

13.  cere Ucrainei să pună capăt aplicării selective a justiției în țară, la toate nivelurile de guvernare, și să permită partidelor din opoziție să participe la viața politică în condiții echitabile; cere, în acest context, autorităților să elibereze și să reabiliteze opozanții persecutați politic, printre care Iulia Timoșenko, Iuri Luțenko și alții;

14.  salută semnarea acordului modificat de facilitare a vizelor dintre Uniunea Europeană și Ucraina, care, în comparație cu acordul actualmente în vigoare, introduce îmbunătățiri clare în ceea ce privește eliberarea vizelor pentru cetățenii ucraineni; cere Consiliului să avanseze pe calea dialogului pe tema liberalizării vizelor dintre UE și Ucraina, în perspectiva summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius din noiembrie 2013;

15.  îndeamnă ferm pe VP/ÎR Catherine Ashton și Comisarul Štefan Füle să intensifice angajamentul UE în privința Ucrainei și să rămână angajați în depunerea de eforturi pentru utilizarea întregului potențial al relațiilor dintre UE și Ucraina, pentru beneficiul cetățenilor Ucrainei și ai UE, prin, inter alia, asigurarea unor progrese constante în dialogul privind liberalizarea vizelor;

16.  salută concluziile reuniunii Consiliului Afaceri Externe din 10 decembrie 2012;

17.  cere parlamentului ucrainean (Verkhovna Rada) să respingă proiectul de lege 8711, care limitează libertatea de exprimare în legătură cu orientarea sexuală și identitatea de gen, adoptat în primă lectură în luna octombrie; relevă faptul că această lege constituie o încălcare clară a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ambele ratificate de parlamentul Ucrainei;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului, Comisiei, statelor membre, Președintelui, Guvernului și Parlamentului Ucrainei, precum și adunărilor parlamentare ale Consiliului Europei și ale OSCE.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2011)0545.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0221.


Raportul intermediar din 2012 privind Albania
PDF 315kWORD 242k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul intermediar din 2012 privind Albania (2012/2814(RSP))
P7_TA(2012)0508B7-0533/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, privind perspectivele țărilor din Balcanii de Vest de a deveni membre ale Uniunii Europene,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „Strategia de lărgire și principalele provocări 2012-2013”(COM(2012)0600), precum și documentul însoțitor referitor la progresele înregistrate de Albania (SWD(2012)0334),

–  având în vedere Decizia 2008/210/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul European cu Albania, și de abrogare a deciziei 2006/54/CE(1),

–  având în vedere concluziile celei de a patra reuniuni a Consiliului de Stabilizare și Asociere dintre Albania și UE, din 15 mai 2012,

–  având în vedere recomandările adoptate de către Comisia parlamentară de stabilizare și asociere Uniunea Europeană-Albania (CPSA), cu prilejul celei de a cincea reuniuni, organizată la 11-12 iulie 2012,

–  având în vedere acordul politic convenit între guvern și opoziție în cadrul reuniunii Conferinței președinților din 14 noiembrie 2011 și Planul de acțiune revizuit al Guvernului Albaniei din martie 2012 privind cele 12 priorități-cheie identificate în documentul Comisiei intitulat „Avizul Comisiei privind cererea Albaniei de aderare la Uniunea Europeană ” din 9 noiembrie 2010 (COM(2010)0680),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la Albania(2),

–  având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât viitorul Albaniei și al celorlalte țări din Balcanii de Vest este legat de Uniunea Europeană și întrucât Albania face parte din Europa din punct de vedere geografic, istoric și cultural;

B.  întrucât aderarea țării la UE nu ar trebui să constituie doar obiectivul guvernului ci și al opoziției și ar trebui să slujească interesului comun al tuturor albanezilor;

C.  întrucât țările care aspiră să adere la Uniune trebuie să demonstreze că au capacitatea de a asigura respectarea efectivă a valorilor care stau la baza Uniunii în toate etapele procesului de aderare; întrucât țările respective trebuie să impună și să promoveze încă de la început funcționarea adecvată a principalelor instituții necesare pentru o guvernanță democratică și pentru statul de drept, de la parlamentul național, până la guvern, la sistemul judiciar și la instanțe, procuratură și organismele judiciare;

D.  întrucât procesul de aderare la UE ar trebui să devină o forță motrice pentru continuarea reformelor și principalul factor care asigură cooperarea constructivă și responsabilă dintre structurile politice ale țării;

E.  întrucât, de la încheierea acordului în noiembrie 2011 între partidul aflat la guvernare și opoziție, s-au înregistrat progrese vizibile în ceea ce privește agenda de reforme; întrucât persistă provocări și ele trebuie soluționate pentru a continua procesul de aderare la UE;

F.  întrucât reformele sociale și punerea în aplicare efectivă a acestora sunt la fel de importante ca reformele privind punerea în aplicare a legislației și dezvoltarea infrastructurilor în vederea asigurării stabilității și coeziunii sociale, și întrucât acest lucru ar trebui să se reflecte în finanțarea acordată de UE; întrucât, prin urmare, Comisia ar trebui să țină cont de acest lucru în contextul elaborării strategiei de țară 2014-2020 pentru Albania;

G.  întrucât Albania continuă să joace un rol stabilizator în Balcanii de Vest;

H.  întrucât Albania, datorită eforturilor pe care le-a depus în procesul de reformă și atât timp cât poporul albanez își dorește acest lucru, poate avansa spre următoarea etapă a procesului de aderare în 2012, asumându-și astfel statutul de țară candidată la aderare, cu condiția să producă o masă critică de rezultate concrete în domeniile principale care încă necesită reforme;

I.  întrucât, pentru UE, existența statului de drept este un element principal al procesului de extindere,

Considerații generale

1.  își reiterează sprijinul deplin pentru aderarea în viitor a Albaniei la Uniunea Europeană; împărtășește opinia Comisiei ca Albaniei să i se acorde statutul de țară candidată cu condiția să realizeze reforme-cheie în sistemul judiciar și în administrația publică și cu condiția completării și adoptării regulamentului de procedură al parlamentului; felicită Albania pentru acest important pas înainte și încurajează guvernul Albaniei să ia toate măsurile necesare în vederea realizării tuturor angajamentelor pe care și le-a asumat deja; invită Consiliul să acorde Albaniei statutul de țară candidată la aderare fără întârziere, sub rezerva adoptării acestor reforme esențiale;

2.  salută eforturile concentrate ale guvernului și ale opoziției de a coopera în procesul de reformă și recunoaște importanța acordului politic din noiembrie 2011, care a pus capăt unei lungi perioade de stagnare, deschizând calea pentru realizarea de progrese în ceea ce privește cele 12 priorități; invită atât majoritatea aflată la guvernare, cât și opoziția, să sprijine contribuția transpartinică și să contribuie la adoptarea și implementarea reformelor-cheie necesare pentru deschiderea oficială a negocierilor de aderare; subliniază că toate partidele politice și actorii politici din Albania, împreună cu presa, mass-media și societatea civilă, ar trebui să depună eforturi în vederea îmbunătățirii climatului politic din țară pentru înlesnirea dialogului și a înțelegerii reciproce; solicită, prin urmare, asumarea unui angajament veritabil din partea tuturor partidelor politice pentru îmbunătățirea climatului politic din țară; solicită autorităților politice din Albania să nu permită îndepărtarea de la calea spre UE în timpul campaniei electorale de anul viitor;

3.  subliniază importanța desfășurării de alegeri libere și echitabile pentru ca instituțiile democratice să capete legitimitate și să funcționeze în mod corespunzător; solicită tuturor forțelor politice să asigure desfășurarea liberă și echitabilă a campaniei electorale și a alegerilor parlamentare din 2013; este ferm convins că alegerile vor reprezenta un important test de maturitate a democrației albaneze și a capacității autorităților politice de a-și asuma o agendă europeană comună pentru țară, și, totodată, un pas esențial pentru viitoarele progrese în procesul de aderare; reamintește faptul că, pentru consolidarea democrației, procesul electoral trebuie să se desfășoare în mod liber și echitabil, iar rezultatele sale trebuie considerate legitime de toate partidele politice relevante; salută acordul politic privind modificarea cadrului legislativ electoral pentru a include recomandările OSCE/BIDDO;

4.  invită toate forțele politice să continue adoptarea de reforme concrete care să conducă la rezultate tangibile pentru toți cetățenii; consideră semnificativ faptul că societatea civilă albaneză, mass-media și cetățenii responsabilizează liderii pentru obținerea de rezultate specifice în materie de politici;

Consolidarea democrației și a drepturilor omului

5.  consideră că democrația și statul de drept sunt cei mai buni gardieni ai drepturilor omului și ai libertăților fundamentale;

6.  sprijină ferm dialogul politic constructiv, acesta fiind nu numai un element esențial al celor 12 priorități cheie, ci și o condiție fundamentală a unei democrații funcționale; îndeamnă elita politică să susțină dialogul transpartinic și consensul privind reformele, pentru a permite țării să facă progrese în ceea ce privește procesul de aderare;

7.  salută progresele Albaniei în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor politice în vederea aderării la UE; ia act de faptul că dialogul politic constructiv a reprezentat un element important pentru obținerea de rezultate concrete în ceea ce privește realizarea celor 12 priorități cheie, și anume funcționarea adecvată a parlamentului, adoptarea legislației cu majoritate calificată, numirea ombudsmanului și procesele de audiere și votare în principalele instituții, precum și modificarea cadrului legislativ pentru alegeri;

8.  salută alegerea noului președinte; constată că procesul electoral a respectat prevederile constituționale; consideră însă regretabil faptul că procesul politic care a precedat alegerile nu s-a bazat pe dialogul transpartinic; subliniază faptul că rolul președintelui este esențial pentru unificarea națiunii și pentru asigurarea stabilității și a independenței instituțiilor de stat;

9.  salută consolidarea dialogului dintre societatea civilă și guvernul albanez; subliniază necesitatea de a profita de stadiul pozitiv al acestei relații pentru a consolida progresele realizate;

10.  subliniază importanța unor instituții pe deplin funcționale și reprezentative, care reprezintă temelia unui sistem democratic consolidat și un criteriu politic-cheie pentru integrarea în UE; în acest context, subliniază rolul esențial al parlamentului și îndeamnă forțele politice ale țării să îmbunătățească în continuare modul de funcționare a acestuia, încheind și adoptând procesul de reformare a regulamentului de procedură al parlamentului, să consolideze și mai mult rolul de control democratic al parlamentului, recurgând mai frecvent la dreptul de interpelare de către parlament a membrilor guvernului, să îmbunătățească redactarea textelor legislative și să consolideze consultările cu societatea civilă, cu sindicatele și cu organizațiile sociale;

11.  ia act de progresele limitate în reforma sistemului judiciar; îndeamnă autoritățile să ia noi măsuri pentru a asigura veritabila independență, integritate, transparență și eficiență a sistemului judiciar, fără interferențe politice și corupție, să asigure accesul egal al cetățenilor la instanțele de judecată, precum și judecarea cazurilor în termene rezonabile, să accelereze progresul în implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar, inclusiv reforma Curții Supreme; consideră că reforma judiciară trebuie să fie un proces gradual și ireversibil, care să implice mecanisme solide de consultare și care să asigure eficiența sporită a sistemului, iar sistemului judiciar trebuie să i se aloce o finanțare suficientă pentru a i se permite să funcționeze eficient pe întreg teritoriul țării;

12.  subliniază necesitatea de a intensifica aplicarea legislației în materie de combatere a traficului și de protecție a victimelor; solicită adoptarea strategiei privind protecția copiilor și executarea hotărârilor judecătorești, condiție de bază pentru buna funcționare a puterii judecătorești;

13.  salută noua abordare a Comisiei și angajamentul acesteia de a-și centra politica privind extinderea pe existența statului de drept; consideră că această abordare ar trebui să constituie un nou stimulent pentru realizarea de reforme în domeniul juridic și ar trebui să sprijine și să faciliteze progresele Albaniei în aceste domenii pentru a face posibilă obținerea de rezultate concrete și crearea unei evidențe credibile a punerii în aplicare a acestora;

14.  subliniază că trebuie eliminate riscurile de politizare a administrației publice și că trebuie creată o administrație publică care are la bază meritele profesionale, care funcționează în mod transparent și este capabilă să adopte și să pună în aplicare legile; salută procedurile demarate pentru înființarea Școlii pentru administrație publică a Albaniei; își exprimă satisfacția privind numirea ombudsmanului într-un mod deschis și transparent și solicită sprijinirea politică adecvată a instituției în cauză;

15.  salută numirea ombudsmanului în decembrie 2011; solicită autorităților albaneze să ofere sprijin politic și resurse corespunzătoare instituției ombudsmanului; încurajează societatea civilă albaneză și cetățenii în general să recurgă la serviciile asigurate de instituție pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului;

16.  se declară îngrijorat de faptul că corupția joacă un rol predominant în realitatea cotidiană a cetățenilor; recomandă cu fermitate aplicarea unei toleranțe zero în ceea ce privește corupția și abuzul de fonduri publice și garantarea unor procese libere, echitabile și adecvate pentru toți suspecții; solicită punerea în aplicare rapidă a recomandărilor Grupului de state împotriva corupției, îndeosebi a celor legate de punerea sub acuzare și de finanțarea partidelor politice; ia act de faptul că este necesară continuarea implementării politicilor de combatere a corupției; constată că procesul de punere în aplicare a strategiei anticorupție este prea lent;

17.  subliniază că evenimentele din ianuarie 2011 trebuie examinate de urgență și fără obstrucții, prin intermediul unei anchete penale cuprinzătoare și independente și al unei proceduri judiciare fiabile;

18.  salută angajamentul tuturor forțelor politice de a combate impunitatea, precum și consensul din cadrul parlamentului privind adoptarea reformei regimului imunității pentru a permite anchetarea demnitarilor, a judecătorilor și a procurorilor; invită toate autoritățile competente să asigure aplicarea consecventă a acestei reforme; invită autoritățile albaneze să consolideze punerea în aplicare și coordonarea instituțională a strategiei guvernului de combatere a corupției pentru perioada 2007-2013; subliniază necesitatea consolidării angajamentului politic de a face progrese constante în ceea ce privește anchetele și condamnările, chiar și în cazurile de înaltă corupție;

19.  salută eforturile în vederea reducerii crimei organizate, în special în ceea ce privește implementarea legislației antimafia, inclusiv confiscarea mai accentuată a activelor ilicite; solicită autorităților să-și intensifice și mai mult cooperarea polițienească și judiciară în Albania și cu țările învecinate;

20.  ia act de progresele realizate în combaterea crimei organizate și în gestionarea frontierelor; subliniază necesitatea de a continua reformele în domeniile în cauză, îndeosebi printr-o mai bună coordonare cu instituțiile de punere în aplicare a legii;

21.  subliniază faptul că trebuie depuse în continuare eforturi pentru a asigura că activitatea poliței respectă întrutotul drepturile omului și este orientată spre rezultate; solicită măsuri mai pro-active și mai eficiente pentru a urmări penal traficanții de ființe umane și pentru a proteja victimele acestora;

22.  subliniază importanța deosebită a unei mass-media publice și private profesioniste, independente și pluraliste, întrucât aceasta constituie fundamentul democrației; îndeamnă autoritățile competente să asigure și să promoveze pluralismul mass-mediei și libertatea de expresie și informare, asigurându-se că mass-media este ferită de ingerințe politice sau de alt fel și să asigure transparența în ceea ce privește proprietatea și finanțarea mass-mediei;

23.  își exprimă preocupările privind libertatea de expresie, independența mass-mediei și, în special, independența autorității de reglementare, Consiliul Național al Radioului și Televiziunii; consideră regretabil faptul că autoritatea de reglementare nu dispune încă de capacitățile tehnice și administrative necesare și de independență de exprimare; solicită adoptarea legii privind serviciile media audiovizuale;

24.  își exprimă preocupările privind implicarea directă a guvernului în numirea persoanelor în funcțiile de conducere ale posturilor de difuziune publice, ceea ce împiedică dezvoltarea pluralismului politic și, așadar, consolidarea democrației și este preocupat de faptul că guvernul nu a consolidat independența editorială; își exprimă preocupările privind faptul că defăimarea face încă obiectul unor amenzi ridicate pentru jurnaliști, ceea ce conduce la autocenzurarea jurnaliștilor; solicită introducerea unor măsuri credibile și eficiente în vederea protejării jurnaliștilor; este foarte preocupat de condițiile de muncă precare ale jurnaliștilor și consideră regretabilă absența prelungită a drepturilor de angajare prescrise în lege pentru jurnaliști și faptul că mulți dintre ei nu-și primesc salariile de la proprietarii mass-media;

25.  invită autoritățile să armonizeze legislația privind alegerile, libertatea de întrunire, libertatea de asociere și libertatea presei la standardele internaționale și să asigure punerea completă în aplicare a acesteia; invită autoritățile să promoveze și să sprijine libertatea digitală, considerată drept parte integrantă a criteriilor de aderare;

26.  recunoaște realizarea de progrese în materie de protecție a minorităților; cu toate acestea, constată că este necesară continuarea eforturilor în vederea combaterii discriminării, îndeosebi a persoanelor vulnerabile la discriminare; reamintește guvernului Albaniei, în acest sens, că are responsabilitatea de a crea un climat de incluziune și toleranță în țară; solicită măsuri decisive pentru protejarea deplină a drepturilor omului și pentru îmbunătățirea calității vieții membrilor grupurilor minoritare din întreaga țară, printre altele prin aplicarea măsurilor în vigoare privind folosirea limbilor minorităților în educație, religie și mass-media și prin soluționarea oricăror tipuri de discriminare împotriva acestora;

27.  subliniază necesitatea garantării acestor drepturi pentru toate grupurile minoritare, iar nu doar pentru minoritățile naționale; subliniază, de asemenea, că sunt necesare eforturi suplimentare în vederea asigurării drepturilor de proprietate și de posesiune ale acestora; ia act cu preocupare de faptul că, în continuare, nu există resurse pentru punerea în aplicare a planului de acțiune pentru romi; solicită asumarea într-o mai mare măsură a responsabilității privind furnizarea de servicii minorităților și grupurilor vulnerabile; subliniază importanța respectării principiului autoidentificării și solicită procesarea obiectivă și transparentă a datelor recensământului în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internațional;

28.  salută progresele realizate în domeniul drepturilor omului referitor la comunitatea LGBT, în special faptul că, la 17 mai 2012, a avut loc la Tirana prima manifestație publică a comunității LGBT, care s-a desfășurat în condiții festive și de siguranță; cu toate acestea, respinge cu fermitate declarațiile discriminatorii ale ministrului adjunct al apărării din aceeași zi, însă salută criticile exprimate de prim-ministrul Sali Berisha în acest sens; subliniază faptul că persoanele aparținând comunității LGBT sunt încă discriminate și subliniază că legislația în domeniu trebuie revizuită fără întârziere cu scopul de a remedia dispozițiile care ar putea fi discriminatorii și de a institui o evidență;

29.  solicită realizarea de progrese în domeniul drepturilor și al libertăților fundamentale pentru a asigura implementarea politicilor privind drepturile femeilor și egalitatea de gen, drepturile LGBT, drepturile copiilor, ale persoanelor vulnerabile din punct de vedere social, ale persoanelor cu dizabilități și ale minorităților, întrucât încă mai există cazuri de discriminare a persoanelor LGBT, a minorității roma și a altor grupuri vulnerabile; subliniază necesitatea de a îmbunătăți drepturile și calitatea vieții persoanelor care depind de stat, cum ar fi prizonierii, orfanii și persoanele cu dizabilități mentale;

30.  salută legislația aplicată și măsurile luate în vederea promovării egalității de gen, dar consideră că implementarea efectivă a acestora nu a fost adecvată, astfel încât femeile se confruntă în continuare cu situații de inegalitate în ceea ce privește accesul lor la viața politică, educație și la piața muncii;

31.  constată că există în continuare cazuri de violență domestică, de prostituție forțată și de trafic intens cu femei și copii, și că lipsește coordonarea între organismele competente, necesară pentru a le oferi acestora protecția adecvată; reamintește importanța garantării accesului victimelor la asistență juridică deplină și la sprijin psihologic și îndeamnă autoritățile să ia măsuri, inclusiv prin sporirea finanțării agențiilor și a serviciilor cu scopul de a elimina violența și inegalitatea; subliniază necesitatea urgentă a introducerii unor remedii precum structuri de servicii sociale specializate și centre de reabilitare și dezvoltarea de rețele de adăposturi și prin sprijinirea organizațiilor care oferă ajutor femeilor și copiilor, inclusiv la reintegrarea lor socială; salută introducerea unui număr de asistență gratuită și nonstop pentru victime, consolidarea unităților de protecție a copilului și bunul exemplu de cooperare privind asistența comună acordată victimelor, dat de autoritățile primăriei din Tirana, forțele de poliție, sistemul juridic și ONG-uri;

32.  subliniază că trebuie acordată o atenție specială protecției drepturilor copiilor, printre altele prin îmbunătățirea condițiilor în instituțiile de stat de îngrijire a copiilor, prin facilitarea posibilităților de acces la instituțiile de plasament și prin combaterea cu vigurozitate a traficului de ființe umane și a muncii copiilor;

33.  subliniază necesitatea de crea un sistem de educație modern centrat pe elevi și care vizează oferirea celei mai bune educații posibile care să aibă în centrul lui copilul și să ofere cea mai bună educație posibilă; consideră că toți copiii, mai ales cei care provin din familii cu venituri mici și grupurile minoritare, trebuie să aibă acces asigurat la educație și echipamente școlare; ia act de obligația guvernului de a oferi un nivel înalt de educație academică și tehnică, precum și de a institui drepturi de muncă pentru persoanele care dețin o diplomă, pentru ca acești tineri absolvenți să fie stimulați să-și ofere serviciile pentru progresul țării;

34.  invită guvernul să garanteze pe deplin respectarea dreptului muncii în sectoarele public și privat și să asigure respectarea drepturilor sindicatelor prin consolidarea practicii de mediere pentru soluționarea litigiilor de muncă; solicită guvernului să îmbunătățească în continuare dialogul tripartit în cadrul Consiliului Național al Muncii prin extinderea mandatului său pentru a include aprobarea pachetelor legislative și de politică în domeniul social și economic și prin sporirea rolului sindicatelor în cadrul consiliului;

35.  își exprimă preocupările privind absența unui plan de acțiune în domeniul ocupării forței de muncă și privind reducerea bugetului destinat punerii în aplicare a reformelor în domeniul asistenței sociale și protecției; solicită autorităților albaneze să elaboreze un plan de acțiune în acest domeniu; solicită elaborarea în mod periodic de statistici privind piața muncii, în conformitate cu cele ale altor țări candidate la aderare și ale Eurostat pentru a monitoriza și compara în mod mai eficient situația ocupării forței de muncă în Albania;

36.  invită autoritățile să îmbunătățească tratamentul persoanelor arestate și al deținuților, în conformitate cu recomandările ombudsmanului național și cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, fiind încă raportate cazuri de abuz; subliniază necesitatea reducerii frecvenței în recurgerea la detenția preventivă pentru persoanele ce nu prezintă pericol public și regretă intens cazurile de detenție preventivă prelungită a minorilor și recurgerea excesivă la această măsură, inclusiv în instituții ce nu sunt adecvate pentru reintegrarea delincvenților juvenili; solicită adoptarea unei strategii privind justiția juvenilă și un plan de acțiune în materie pentru a aborda deficiențele existente în legislație și în practică, în conformitate cu standardele internaționale și cu cele mai bune practici ale altor țări europene;

37.  subliniază importanța clarificării drepturilor de proprietate și a punerii în aplicare pe deplin a strategiei naționale și a planului de acțiune în acest domeniu; evidențiază necesitatea unor consultări ample cu toate părțile implicate de-a lungul procesului; solicită Comisiei să sprijine punerea în aplicare a strategiei și a planului de acțiune;

38.  solicită guvernului și tuturor organelor responsabile să depună toate eforturile pentru a pune în aplicare cu strictețe toate criteriile și măsurile necesare pentru ridicarea vizelor pentru călătoriile în țările din spațiul Schengen; consideră că este necesară informarea corespunzătoare a cetățenilor cu privire la limitările legate de liberalizarea regimului de vize pentru a preveni orice abuz în ceea ce privește libertatea de călătorie și politica de liberalizare a vizelor; ia act de faptul că liberalizarea vizelor este una dintre cele mai importante realizări ale țării în drumul său către calitatea de membru al UE;

Continuarea reformelor socio-economice

39.  solicită guvernului să lanseze și implementeze reforme structurale și reforme privind statul de drept, a cărui lipsă obstrucționează, printre altele, aplicabilitatea contractelor, vitală pentru a menține stabilitatea macroeconomică și pentru a îmbunătăți mediul economic favorabil investițiilor, creșterii și dezvoltării economice sustenabile în beneficiul cetățenilor; încurajează guvernul să abordeze în continuare problema drepturilor de proprietate, să îmbunătățească sistemul de percepere a impozitelor, să se concentreze asupra resurselor umane, a infrastructurii și a problemelor pe care le ridică economia informală de mari dimensiuni și piața neagră a forței de muncă, care obstrucționează coeziunea socială și perspectivele economice ale țării;

40.  subliniază că trebuie acordată o atenție deosebită securității energetice, diversificării resurselor energetice și îmbunătățirii rețelelor de transport public; regretă caracterul inadecvat al transportului public, în special al celui feroviar, precum și gestionarea inadecvată a rețelelor de transport;

41.  solicită realizarea de progrese mai importante în domeniul protecției mediului și al schimbărilor climatice, punerea în aplicare pe deplin a legislației de mediu și intensificarea cooperării regionale în vederea promovării sustenabilității mediului; solicită guvernului să considere o prioritate conservarea peisajului natural unic al Albaniei și să accelereze procesul de armonizare cu legislația UE în domeniile calității apei și a aerului, gestionării deșeurilor și controlului poluării industriale; îndeamnă guvernul să elaboreze politici privind sursele regenerabile de energie, să trateze mai eficient problema gestionării deșeurilor și a deșeurilor ilegale importate și să dezvolte un turism sustenabil din punct de vedere ecologic; îndeamnă autoritățile să pună în aplicare pe deplin Planul național de gestionare a deșeurilor și să pună la punct o infrastructură de monitorizare a deșeurilor transparentă și funcțională în strânsă cooperare cu actori și organizații din cadrul societății civile de la nivel local și național;

42.  este profund preocupat de rata ridicată a șomajului, în pofida faptului că este mai redus decât în trecut, precum și de numărul în continuare ridicat de albanezi care trăiesc sub pragul sărăciei; îndeamnă guvernul să ia toate măsurile posibile pentru abordarea problemei sărăciei extreme și să creeze un sistem de protecție socială adresat cetățenilor cu venituri mici sau fără venituri, inclusiv grupurile vulnerabile cum ar fi copiii, persoanele cu handicap și grupurile minoritare; consideră că este important să li se garanteze acestora accesul egal la educație, servicii de sănătate, locuințe și servicii publice;

43.  recomandă efectuarea de investiții publice cu caracter modern pentru sprijinirea dezvoltării durabile și reducerea șomajului; este convins că un program de investiții publice cuprinzător va contribui și la realizarea potențialului tinerilor absolvenți albanezi; invită guvernul să adopte noi măsuri și legi care să promoveze ocuparea forței de muncă și dezvoltarea;

44.  se declară preocupat de situația foștilor prizonieri politici, dintre care unii au organizat demonstrații; solicită autorităților competente să pună în aplicare pe deplin legea acordării de compensații foștilor deținuți politici;

Promovarea cooperării regionale și internaționale

45.  felicită Albania pentru promovarea unor relații de bună vecinătate; își reafirmă convingerea că frontierele din Balcanii de Vest ar trebui să fie pe deplin respectate și încurajează Albania şi toate părților implicate să se abțină de la orice acțiuni care ar putea declanșa tensiuni regionale; salută măsurile adoptate de guvern cu privire la comunitățile albaneze din statele învecinate, în special consilierea acestora de a coopera cu guvernele din statele lor pentru rezolvarea problemelor;

46.  solicită Albaniei să revoce acordul bilateral de imunitate cu Statele Unite, întrucât nu respectă politica UE privind Curtea Penală Internațională (CPI) și subminează integritatea Statutului de la Roma și solicită Albaniei să sprijine în continuare pe deplin Curtea în activitățile sale și să coopereze de îndată și pe deplin cu aceasta;

o
o   o

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului și parlamentului Albaniei.

(1) JO L 80, 19.3.2008, p. 1.
(2) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 85.


Industria siderurgică din UE
PDF 212kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la industria siderurgică din UE (2012/2833(RSP))
P7_TA(2012)0509RC-B7-0541/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care își are originile în Tratatul CECO,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la industria siderurgică și la restructurarea, transferul și închiderea întreprinderilor din UE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2011 intitulată „Abordarea provocărilor de pe piețele de mărfuri și privind materiile prime” (COM(2011)0025),

–  având în vedere Strategia Europa 2020,

–  având în vedere Comunicarea Comisei din 10 octombrie 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind industria siderurgică din UE (O-000184/2012 – B7-0368/2012),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, după expirarea Tratatului CECO, sectoarele cărbunelui și oțelului sunt reglementate de dispozițiile Tratatului UE;

B.  întrucât unul dintre obiectivele Uniunii Europene este de a sprijini industria prelucrătoare și de a o face competitivă, sustenabilă și capabilă să se adapteze la condițiile în schimbare de pe piețele europene și non-europene, deoarece aceasta este esențială pentru creștere și prosperitate în Europa;

C.  întrucât industria europeană a oțelului suferă din cauza scăderii substanțiale a cererii, care duce la pierderea treptată a locurilor de muncă și a competitivității;

D.  întrucât industria siderurgică este de importanță strategică pentru economia UE și întrucât este în interesul întregii Uniuni Europene să mențină activitățile sale industriale de bază și să asigure securitatea aprovizionării prin producția internă;

E.  întrucât o industrie siderurgică europeană competitivă reprezintă fundamentul dezvoltării și al creării de valoare pentru multe sectoare industriale majore, cum ar fi sectoarele autovehiculelor, construcțiilor și ingineriei mecanice;

F.  întrucât industria siderurgică se confruntă cu provocări semnificative cum ar fi scăderea substanțială a cererii, concurența puternică din partea importurilor din țări terțe cu reglementări și standarde diferite, accesul dificil la materiile prime și cheltuielile mai mari, care au dus la restructurări, fuziuni și concedieri;

G.  întrucât ocuparea în sectorul siderurgic s-a contractat de la 1 milion de locuri de muncă în 1970 la aproximativ 369 000 în 2012 și întrucât numărul lucrătorilor în industriile din aval este de câteva milioane;

H.  întrucât, potrivit datelor publicate de Comisie, exporturile UE de oțel se ridicau în 2010 la 33,7 milioane de tone (32 de miliarde EUR), piețele cele mai mari pentru exporturile UE de oțel fiind Turcia, SUA, Algeria, Elveția, Rusia și India, iar importurile UE de oțel se ridicau în 2010 la 26,8 milioane de tone (18 miliarde EUR), sursele de import cele mai importante fiind Rusia, Ucraina, China, Turcia, Coreea de Sud, Elveția și Serbia;

I.  întrucât actuala criză, la fel ca cele anterioare, creează dificultăți sociale enorme pentru lucrătorii, familiile și regiunile în cauză și întrucât întreprinderile în curs de restructurare ar trebui să acționeze într-un mod responsabil din punct de vedere social, deoarece experiența ne arată că nu se poate realiza o restructurare de succes în absența unui dialog social suficient;

J.  întrucât industriile de înaltă tehnologie – cum este sectorul siderurgic – sunt luate drept model de know-how tehnologic și, prin urmare, trebuie să fie menținute prin luarea de măsuri imediate pentru a evita relocarea lor în afara UE,

1.  solicită Comisiei să furnizeze, pe termen scurt, o imagine clară a schimbărilor majore care se produc în industria siderurgică din Europa; subliniază că este important ca Comisia să monitorizeze cu atenție evoluțiile actuale pentru a proteja patrimoniul industrial al Europei și forța de muncă implicată;

2.  reamintește faptul că Comisia are dreptul, în urma expirării Tratatului CECO, să abordeze impactul economic și social al evoluțiilor din industria europeană a oțelului și invită Comisia să ia în considerare experiența pozitivă a CECO și să creeze un organism tripartit (sindicate, industrie și Comisie), care să sprijine dezvoltarea viitoare a industriei siderurgice europene, să asigure anticiparea, consultarea și furnizarea de informații lucrătorilor și să garanteze respectarea deplină a cerințelor legale ale Directivei privind instituirea unui comitet european de întreprindere(1);

3.  invită Comisia să reflecteze atent asupra unor inițiative pe termen mediu și lung de sprijinire și menținere a industriei siderurgice și a sectoarelor din aval;

4.  îndeamnă Comisia să acorde o importanță mai mare politicii industriale pentru a revigora competitivitatea industriei europene în raport cu piața mondială, cu scopul de a garanta efectiv condiții de concurență echitabile, asigurând totodată standarde sociale și de mediu înalte în UE și acționând în vederea reciprocității în țările terțe;

5.  consideră că redresarea economică europeană depinde și de o industrie prelucrătoare mai puternică; subliniază faptul că oțelul joacă un rol esențial în a asigura competitivitatea industriilor strategice din aval, care ar avea de suferit de pe urma unei industrii siderurgice europene reduse și ar deveni dependente de importurile din țările terțe, care le-ar face vulnerabile;

6.  salută inițiativa Comisiei de a elabora un plan european de acțiune pentru sectorul siderurgic până în iunie 2013, dar subliniază necesitatea prezentării acestuia cât mai curând posibil;

7.  invită Comisia să își revadă decizia de a nu extinde dincolo de 31 decembrie 2012 sistemul de supraveghere prealabilă pentru importurile de produse din oțel și țevi din oțel, stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 1241/2009 al Comisiei(2), și să includă sistemul respectiv în planul de acțiune;

8.  îndeamnă Comisia să includă în planul său de acțiune mobilizarea tuturor instrumentelor disponibile ale UE, cum ar fi un nivel mai înalt de C&D&I, în special în domeniul eficienței energetice și al utilizării eficiente a resurselor, investițiile specifice ale Băncii Europene de Investiții, o politică activă privind competențele, recalificarea și reconversia profesională a lucrătorilor, potențiala utilizare a instrumentelor financiare ale UE precum Fondul social european și Fondul european de ajustare la globalizare, acolo unde este necesar, precum și alte stimulente pentru a ajuta sectorul să realizeze investiții și să se modernizeze;

9.  consideră că un astfel de plan de acțiune ar trebui să examineze și modalități de abordare și de atenuare a costurilor ridicate ale energiei și materiilor prime, care reprezintă o amenințare la adresa competitivității industriei siderurgice; subliniază, în acest context, faptul că eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor pot genera economii de costuri substanțiale și salută în acest sens parteneriatul public-privat european SPIRE, dar îndeamnă totuși Comisia și sectorul însuși să continue să urmărească oportunitățile disponibile, să încurajeze înființarea de consorții de afaceri și să promoveze un sistem de producție în buclă închisă care să vizeze recuperarea și reutilizarea resturilor, având în vedere prezenta și viitoarea penurie de materii prime;

10.  invită Comisia să țină seama de industria siderurgică în cadrul actualei revizuiri a normelor existente privind ajutoarele de stat și să evalueze fezabilitatea introducerii de certificate de calitate pentru produsele siderurgice;

11.  invită Comisia să monitorizeze activitățile de restructurare sau relocare și să asigure, pentru fiecare activitate în parte, respectarea strictă a legislației Uniunii în domeniul concurenței; consideră că ar trebui monitorizate și potențialele abuzuri de poziție dominantă pe piață;

12.  salută proiecte precum consorțiul ULCOS (Ultra-low Carbon Dioxide Steelmaking), care servește drept exemplu de inițiativă de cercetare și dezvoltare inovatoare pentru a ajuta industria siderurgică să continue să își reducă emisiile de CO2, și subliniază nevoia de a realiza în permanență investiții în activitățile de cercetare și inovare, care sunt esențiale pentru relansarea și reînnoirea acestui sector;

13.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluțiile viitoare din cadrul unităților situate la Florange, Liège, Terni, Galați, Schifflange, Piombino, Câmpia Turzii, Rodange, Oțelu Roșu, Trieste, Silesia, Reșița, Târgoviște, Călărași, Hunedoara, Buzău, Brăila, Borlänge, Luleå, Oxelösund și în alte părți, a căror integritate este în pericol, pentru a se asigura că competitivitatea sectorului siderurgic european și importanța sa ca sector al ocupării forței de muncă nu sunt amenințate;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 254, 30.9.1994, p. 64.
(2) JO L 332, 17.12.2009, p. 54.


O industrie siderurgică sustenabilă şi competitivă
PDF 198kWORD 73k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la o nouă industrie siderurgică durabilă și competitivă (pe baza unei petiții primite) (2012/2905(RSP))
P7_TA(2012)0510B7-0550/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Petiția nr. 760/2007, adresată de un cetățean italian, privind combinatul siderurgic ILVA și alarma de dioxină în Taranto,

–  având în vedere hotărârea Curții Europene de Justiție din 31 martie 2011, care a declarat că Italia nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC),

–  având în vedere articolul 191 alineatul (2) din TFUE și Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător,

–  având în vedere deliberările sale în cadrul comisiei cu petiționarii în cauză, cel mai recent la 9 octombrie 2012, și cu vicepreședintele Comisiei responsabil,

–  având în vedere articolul 202 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât petiționarii și-au exprimat profunda îngrijorare cu privire la nivelurile extrem de ridicate ale emisiilor de dioxină provenite de la combinatul siderurgic ILVA din Taranto, care au avut și continuă să aibă un impact semnificativ, negativ și de durată asupra sănătății populației locale, 20 000 de familii având membri care au lucrat în industria siderurgică sau în activități conexe, iar rata contaminării în rândul populației locale ducând la niveluri inacceptabile și intolerabile de îmbolnăvire și de boli cronice;

B.  întrucât unele părți ale combinatului siderurgic ILVA au fost închise recent de către autoritățile italiene, cu scopul de a evita poluarea în continuare și întrucât autoritățile și actualii proprietari ai combinatului au obligația legală imperativă de a asigura reducerea suplimentară drastică a emisiilor nocive;

C.  întrucât situația precară și periculoasă a combinatului siderurgic ILVA provoacă, de asemenea, degradarea gravă a mediului, precum și daune și probleme sociale și economice grave în sudul Italiei și întrucât privatizarea acestui combinat nu a condus la nicio îmbunătățire în ceea ce privește securitatea de mediu a sectorului;

D.  întrucât industria siderurgică, care numără aproximativ 360 000 de lucrători, reprezintă un sector economic crucial al Uniunii Europene și întrucât Parlamentul are datoria și responsabilitatea de a-și demonstra în mod clar solidaritatea cu angajații combinatului siderurgic ILVA și cu familiile acestora, care au fost afectați de această situație complet inacceptabilă;

E.  întrucât, în contextul politicii industriale a UE, este esențial din punct de vedere strategic să se prevină relocarea combinatelor și a producției siderurgice în afara Uniunii Europene și să se asigure securitatea forței de muncă și întrucât, în contextul politicii de mediu a UE, este la fel de important să se asigure faptul că poluatorul plătește și că echilibrul ecologic este consolidat și, dacă este necesar, restabilit, în conformitate cu articolul 191 alineatul (2) din TFUE și cu Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător,

1.  invită Comisia și Consiliul să elaboreze o nouă politică pentru industria siderurgică, care să stimuleze creșterea economică și ocuparea forței de muncă pe perioada crizei economice și să fie compatibilă cu sănătatea și siguranța tuturor cetățenilor și rezidenților din UE;

2.  invită Comisia și Consiliul, de asemenea, să coopereze cu toate părțile implicate pentru a se asigura că această politică integrează în mod coerent obiective economice și priorități sociale și de mediu, astfel încât să se edifice în Europa o industrie modernă, competitivă și durabilă a oțelului, care respectă pe deplin legislația UE în domeniul mediului;

3.  invită autoritățile italiene să asigure reabilitarea ecologică a suprafeței poluate din cadrul combinatului siderurgic cât se poate de urgent, asigurându-se totodată că costurile suportate în legătură cu acțiunile preventive sau de remediere întreprinse sunt acoperite în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”, în temeiul articolului 8 din Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


Situaţia din Republica Democratică Congo
PDF 235kWORD 97k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la situația din Republica Democratică Congo (2012/2907(RSP))
P7_TA(2012)0511RC-B7-0562/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou semnat în iunie 2000,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1949 și Protocolul II la aceasta, care interzic execuțiile sumare, violul, recrutarea forțată și alte atrocități,

–  având în vedere Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, care, în particular, interzice implicarea copiilor în conflicte armate,

–  având în vedere Protocolul facultativ la Convenția internațională cu privire la drepturile copilului privind implicarea copiilor în conflicte armate, care a fost ratificat de țările din regiunea Marilor Lacuri,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU, în special Rezoluțiile 2076 (2012), 2053 (2012), 1925 (2010) și 1856 (2008) privind situația din Republica Democratică Congo (RDC), care stabilesc mandatul Misiunii ONU pentru stabilizare în RDC (Monusco), declarația Consiliului de Securitate din 2 august 2012 și rapoartele lunare ale Secretarului General al ONU pe această temă,

–  având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000), 1820 (2008), 1888 (2009) și 1960 (2010) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Rezoluția 60/1 a Adunării Generale a ONU din 24 octombrie 2005 privind rezultatele Summitului mondial din 2005, în special punctele 138-140 privind responsabilitatea de a proteja populațiile,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de RDC în 1982,

–  având în vedere Decizia din 19 septembrie 2012 a Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane privind situația securității din estul RDC,

–  având în vedere concluziile reuniunilor Consiliului Afaceri Externe din 25 iunie și 19 noiembrie 2012 privind situația din estul RDC,

–  având în vedere declarația președintelui Consiliului de Securitate al ONU din 19 octombrie 2012,

–  având în vedere declarația din 23 iunie 2011 a lui Margot Wallström, fost Reprezentant Special al Secretarului General al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflictele armate,

–  având în vedere declarația din 27 septembrie 2012 a Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy,

–  având în vedere declarațiile din 7 iunie, 12 iunie, 10 iulie și 23 noiembrie 2012 ale Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 10 decembrie 2012 privind situația din estul Republicii Democratice Congo,

–  având în vedere declarația din 22 februarie 2011 a comisarului european pentru dezvoltare, Andris Piebalgs, intitulată „DRC: A Step towards Ending Impunity”,

–  având în vedere declarația din 26 iunie 2012 a Kristalinei Georgieva, comisarul european pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și reacția la situații de criză, privind înrăutățirea situației umanitare din RDC,

–  având în vedere declarațiile șefilor de stat și de guvern ai statelor membre ale Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri (ICGLR) în legătură cu situația securității din estul RDC, mai ales declarația din 24 noiembrie 2012,

–  având în vedere Rezoluția privind situația din RDC a Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF) adoptată la al 14-lea Summit al țărilor francofone de la Kinshasa din 13 și 14 octombrie 2012,

–  având în vedere scrisoarea din 21 iunie 2012 adresată președintelui Consiliului de Securitate al ONU de președintele comitetului Consiliului de Securitate instituit prin Rezoluția 1533 (2004) privind RDC, prin care s-a transmis raportul intermediar al grupului de experți privind RDC și anexele la acesta și prin care s-a solicitat publicarea lor ca document al Consiliului (S/2012/348),

–  având în vedere rapoartele întocmite de organizațiile de apărare a drepturilor omului privind încălcările grave ale drepturilor omului din estul RDC,

–  având în vedere Acordul privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) dintre UE și RDC, care a intrat în vigoare în septembrie 2010,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la RDC, în special Rezoluția din 13 iunie 2012 referitoare la monitorizarea alegerilor din Republica Democratică Congo (RDC)(1),

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, din aprilie 2012, anumite elemente ale Forțelor Armate ale RDC (FARDC) au organizat o revoltă în estul țării, și anume în provincia Kivu de Nord, și întrucât această revoltă s-a transformat rapid într-o rebeliune armată sub numele de Mișcarea 23 Martie (M23), care cere aplicarea acordului de pace semnat la Goma la 23 martie 2009 de Guvernul RDC și grupul armat cunoscut sub numele de Congresul Național pentru Apărarea Poporului (CNDP);

B.  întrucât mișcarea rebelă M23 este una dintre cele câteva grupuri armate care se luptă în această regiune bogată în resurse, cum ar fi grupul Mai-Mai, Forțele Democratice de Eliberare din Rwanda (FDLR) și rebelii hutu ruandezi, pe de o parte, și FARDC, pe de altă parte;

C.  întrucât de aproape șapte luni mișcarea rebelă M23 ocupă o mare parte din provincia Kivu de Nord, întrucât ea și-a stabilit propria administrație și întrucât această parte a provinciei se află, așadar, complet în afara controlului statului RDC, generând o instabilitate și insecuritate permanente;

D.  întrucât la 11 zile după ce a capturat orașul-cheie Goma de la trupele guvernamentale sprijinite de forțele ONU de menținere a păcii, M23 s-a retras din oraș în temeiul unui acord convenit la nivel regional;

E.  întrucât la 6 decembrie 2012 a demarat la Kampala, Uganda, un proces de negociere și dialog între grupurile rebele și Guvernul congolez;

F.  întrucât atacurile recente ale unor grupuri armate asupra taberei Mugunga III evidențiază nevoia ca securitatea în siturile destinate persoanelor strămutate în interiorul țării să devină o prioritate, împreună cu îmbunătățirea accesului umanitar;

G.  întrucât grupul de experți al ONU a prezentat dovezi potrivit cărora Rwanda le furnizează rebelilor din mișcarea M23 sprijin militar, inclusiv arme, muniții, instruire și soldați;

H.  întrucât guvernele Ugandei și Rwandei au negat acuzațiile formulate de un comitet al ONU cu privire la sprijinirea rebelilor din mișcarea M23 și a capturării orașului Goma din estul RDC;

I.  întrucât, ca reacție la raportul ONU, SUA, Regatul Unit, Germania, Țările de Jos, Suedia și UE au suspendat o parte din asistența oferită Rwandei;

J.  întrucât statele membre ale ICGLR, Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe (SADC) și UE au depus eforturi pentru a găsi o soluție politică constructivă la conflictul din estul RDC;

K.  întrucât statele membre ale ICGLR au instituit un mecanism comun de verificare pentru a monitoriza mișcările trupelor din estul RDC și au decis să desfășoare o forță internațională neutră;

L.  întrucât, prin Rezoluția 2053 (2012) a Consiliului de Securitate al ONU, mandatul Monusco a fost prelungit până la 30 iunie 2013;

M.  întrucât în estul RDC s-au produs atrocități repetate, caracterizate de încălcarea drepturilor omului și crime de război, precum violuri în masă, inclusiv violarea femeilor și fetelor, tortura, uciderea populației civile și înrolarea generală de soldați-copii;

N.  întrucât violența sexuală și utilizarea mai extinsă a violului au consecințe majore, cum ar fi distrugerea fizică și psihologică a victimelor, și trebuie să fie considerate crime de război;

O.  întrucât armata congoleză (FARDC) a comis și ea numeroase abuzuri în zonele de război;

P.  întrucât neurmărirea în justiție a persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și de crime de război promovează un climat de impunitate și încurajează comiterea altor crime;

Q.  întrucât peste 2,4 milioane de congolezi care locuiesc în zonele afectate de lupte au fost strămutați în interiorul țării, iar 420 000 s-au refugiat în țările vecine și întrucât aceștia trăiesc în condiții inumane;

R.  întrucât RDC, în special regiunile estice aflate în prezent sub controlul unor grupuri paramilitare armate, are resurse naturale abundente, printre care aur, staniu și coltan, care, prin intermediul activităților ilegale de exploatare, contribuie la finanțarea și perpetuarea conflictului;

S.  întrucât Parcul Național Virunga a fost declarat în 1979 de Unesco sit din patrimoniul mondial datorită biodiversității sale unice;

T.  întrucât acordarea de concesiuni petroliere în Parcul Național Virunga este inacceptabilă, deoarece acest lucru constituie o încălcare a Convenției de la Paris din 16 noiembrie 1972 privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural;

U.  întrucât concesiunile petroliere acordate în Parcul Național Virunga contravin acestei convenții dintre RDC și Unesco, precum și Constituției și legilor congoleze și întrucât concesiunile respective ar trebui, așadar, să fie anulate;

V.  întrucât printre factorii responsabili parțial de instabilitatea din regiune se numără și șomajul în creștere, criza socială, criza alimentară, serviciile de bază necorespunzătoare, sărăcirea populației și degradarea mediului; întrucât aceste probleme necesită un plan și o strategie de dezvoltare cuprinzătoare;100

W.  întrucât este necesar să se abordeze consecințele conflictelor, în special prin demilitarizarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, repatrierea refugiaților, reinstalarea persoanelor strămutate în interiorul propriei țări și punerea în aplicare a unor programe viabile de dezvoltare;

X.  întrucât populația indigenă batwa din estul RDC, cu 90 000 de membri, este totuși victimă a rasismului sistematic, a excluderii sociale și politice și a încălcărilor drepturilor omului în RDC și în alte țări din regiunea Marilor Lacuri;

Y.  întrucât, în RDC, a crescut represiunea împotriva activiștilor pentru drepturile omului și a jurnaliștilor, aceștia fiind arestați în mod arbitrar și intimidați; întrucât nu s-au luat măsuri pentru a aduce persoanele responsabile în fața justiției,

1.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la deteriorarea situației generale în partea de est a RDC, care are grave consecințe politice, economice, sociale, umanitare și de securitate în RDC și în întreaga regiune;

2.  condamnă cu fermitate atacurile petrecute în ultimele luni ale mișcării M23 și ale tuturor celorlalte forțe negative din estul RDC; se opune oricărei intervenții externe în conflict și subliniază nevoia de a pune capăt activității grupurilor armate străine din estul RDC;

3.  invită atât Guvernul Rwandei, cât și pe cel al Ugandei să nu mai susțină grupul rebel M23, deoarece acest lucru are un impact destabilizator asupra regiunii Marilor Lacuri;

4.  reafirmă dreptul inalienabil și imprescriptibil al RDC la respectarea suveranității și integrității sale teritoriale;

5.  invită toate părțile vizate din regiune să contribuie cu bună-credință la soluționarea pașnică a conflictului; solicită, de asemenea, aplicarea imediată a planului de soluționare a crizei adoptat la Kampala la 24 noiembrie 2012;

6.  salută eforturile statelor membre ale ICGRL, ale Uniunii Africane (UA) și ale ONU, precum și inițiativele lor care vizează o rezolvare politică a crizei care să fie durabilă și pașnică; insistă asupra faptului că o soluție militară nu va rezolva criza; solicită, prin urmare, un proces de pace politic care să abordeze dezarmarea forțelor rebele și cauzele profunde ale conflictului;

7.  subliniază importanța funcționării eficace a mecanismului comun de verificare și a stabilirii și desfășurării efective a forței internaționale neutre avute în vedere;

8.  solicită UE să adopte o poziție în legătură cu toate persoanele care au încălcat embargoul impus de ONU privind vânzarea de arme către Congo;

9.  invită guvernele RDC și țărilor vecine să ia măsurile necesare pentru a ajunge la o soluție structurală care să aducă o pace durabilă, securitate, stabilitate, dezvoltare economică și respectarea drepturilor omului în regiune prin cooperare, dialog permanent, restabilirea încrederii și reconciliere; își afirmă angajamentul de a coopera cu RDC și regiunea Marilor Lacuri în acest scop;

10.  condamnă toate actele de violență și toate încălcările drepturilor omului din estul RDC și din regiunea Marilor Lacuri și își exprimă solidaritatea cu populația din RDC afectată de război; invită toate forțele participante la conflictele din estul RDC să respecte drepturile omului și dreptul umanitar internațional, să înceteze toate atacurile asupra civililor, în special a femeilor și copiilor, și să asigure accesul și protecția agențiilor umanitare care vin în ajutorul populației civile în suferință;

11.  condamnă ferm actele de violență sexuală comise pe scară largă în RDC, în special violarea femeilor și fetelor, precum și recrutarea de copii; îndeamnă Guvernul RDC și comunitatea internațională să ofere tuturor persoanelor care au nevoie din estul RDC asistență medicală corespunzătoare, inclusiv sprijin posttraumatic și psihologic;

12.  condamnă încercarea de a-l asasina pe Dr. Mukwege și solicită o anchetă judiciară independentă care să facă lumină în privința acestui atac, care a provocat moartea gărzii sale de corp;

13.  consideră că este esențial să se realizeze o anchetă imparțială și aprofundată în toate cazurile trecute și prezente de încălcare a drepturilor omului și invită toate statele din regiunea Marilor Lacuri ca, în cadrul procesului de îmbunătățire a statului de drept, să depună eforturi pentru a pune capăt impunității;

14.  solicită, în special, ca persoanele care s-au făcut vinovate de încălcări ale drepturilor omului, de crime de război, de crime împotriva umanității, de violență sexuală împotriva femeilor și de recrutarea de soldați-copii să fie raportate, identificate, urmărite în justiție și pedepsite în conformitate cu dreptul penal național și internațional; subliniază că impunitatea nu poate fi tolerată, indiferent de autori;

15.  invită Guvernul congolez să-și asume responsabilitatea deplină și să pună capăt impunității, inclusiv abuzurilor comise de armata congoleză (FARDC);

16.  invită RDC să realizeze o reformă eficace a sectorului de securitate național, cu instituții independente puternice care să fie controlate de stat și de populație și să fie capabile să combată și să ancheteze crimele și cazurile de corupție;

17.  invită comunitatea internațională, în special UE, UA și ONU, să ia în continuare toate măsurile posibile pentru a oferi un ajutor mai coordonat și mai eficace populației din estul RDC și pentru a contribui la eforturile de reacție la dezastrul umanitar;

18.  îndeamnă Guvernul RDC și comunitatea internațională să ofere tuturor persoanelor care au nevoie din estul RDC asistență medicală corespunzătoare, inclusiv sprijin posttraumatic și psihologic;

19.  invită UA și țările din regiunea Marilor Lacuri să ia măsuri suplimentare pentru a combate exploatarea ilicită a resurselor naturale și comerțul cu acestea – unul dintre motivele proliferării și traficului cu arme, care se numără printre principalii factori care alimentează și agravează conflictele din regiunea Marilor Lacuri;

20.  consideră că accesul transparent la resursele naturale ale RDC și controlul asupra acestora sunt indispensabile pentru dezvoltarea durabilă a țării;

21.  solicită măsuri juridice mai ferme pentru a asigura o mai bună trasabilitate a produselor minerale provenite din mineritul ilegal, cu un instrument internațional de control al pieței resurselor naturale inspirat de Legea Dodd-Frank adoptată de Congresul SUA;

22.  îndeamnă Guvernul congolez să acționeze prompt și ferm pentru a preveni orice daună ireversibilă provocată Parcului Național Virunga de explorarea și exploatarea resurselor de petrol sau de alte activități ilegale;

23.  invită Guvernul congolez să nu emită autorizații pentru exploatarea resurselor de petrol, în conformitate cu cererea expresă a Unesco;

24.  solicită depunerea de eforturi atât la nivel național, cât și la nivel internațional, pentru a întări autoritatea statului și statul de drept în RDC, în special în domeniile guvernanței și securității, inclusiv în strânsă colaborare cu misiunea Uniunii Europene de asistență militară (EUSEC) și cu misiunea Uniunii de asistență polițienească (EUPOL), care ar trebui să fie prelungite cu scopul de a consolida pacea și securitatea, atât în țară, cât și în regiunea Marilor Lacuri;

25.  invită șefii de stat și de guvern din regiunea Marilor Lacuri să depună eforturi pentru aplicarea efectivă a instrumentelor regionale existente pentru pace și dezvoltare și invită toate statele semnatare ale Pactului privind securitatea, stabilitatea și dezvoltarea în regiunea Marilor Lacuri să îl pună în aplicare pe deplin, cu scopul de a crea și a consolida baza necesară pentru pacea și securitatea în regiune; invită ONU, UE și UA, precum și prietenii regiunii Marilor Lacuri să sprijine în mod ferm și activ eforturile de punere în aplicare a pactului;

26.  invită toate țările din regiune și toate organismele internaționale să coopereze activ cu autoritățile RDC pentru a desființa și a demobiliza toate grupurile armate și a impune o pace de durată în estul RDC;

27.  îndeamnă misiunea de stabilizare Monusco din RDC să-și exercite mandatul în mod mai eficace, cu scopul de a garanta securitatea și siguranța civililor congolezi; recomandă promovarea și facilitarea elaborării de inițiative locale de pace de către Monusco și Guvernul RDC, în special în teritoriile unde există tensiuni etnice puternice, în vederea unei stabilizări permanente a situației;

28.  încurajează liderii RDC să ia toate inițiativele necesare pentru a consolida democrația și a asigura participarea la guvernarea țării a tuturor forțelor active din rândul populației congoleze, pe baza normelor constituționale și legale;

29.  salută înființarea la 6 decembrie 2012 de către Parlamentul RDC a Comisiei naționale pentru drepturile omului, în conformitate cu prevederile Constituției, ca etapă preliminară adoptării unei legi privind protecția victimelor și a martorilor încălcărilor drepturilor omului, a activiștilor din domeniul drepturilor omului, precum și a lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar și a jurnaliștilor;

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, guvernelor țărilor din regiunea Marilor Lacuri, Președintelui, Prim-ministrului și Parlamentului RDC, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Reprezentantului Special al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflictele armate, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0252.


Discriminarea pe baza apartenenței la o castă care are loc în India
PDF 214kWORD 79k
Rezoluţia Parlamentului European din 13 decembrie 2012 referitoare la discriminarea pe criterii de castă în India (2012/2909(RSP))
P7_TA(2012)0512RC-B7-0574/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special pe aceea din 1 februarie 2007 referitoare la situația drepturilor omului în cazul daliților din India(1) și pe acelea referitoare la Rapoartele anuale privind drepturile omului în lume, în special pe aceea din 18 aprilie 2012(2),

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

–  având în vedere Convenția internațională privind eliminarea discriminării rasiale (CERD) și Recomandările generale XXIV ale acesteia, astfel cum au fost ratificate de India,

–  având în vedere propunerea guvernului, prezentată de Mukul Vasnik, Ministrul Justiției și Responsabilizării Sociale, referitoare la proiectul de lege privind interzicerea angajării în calitate de operatori manuali de salubritate și reabilitarea acestora, 2012, prezentat parlamentului indian la 3 septembrie 2012,

–  având în vedere declarația din 19 octombrie 2009 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, și apelul acesteia adresat statelor membre ale ONU de a susține proiectul ONU „Principii și orientări privind eliminarea discriminării pe criterii de ocupație și ascendență”,

–  având în vedere recomandările emanând din procedurile speciale ale ONU și de la organismele tratatului ONU, precum și pe acelea din cele două reexaminări periodice universale privind India din 10 aprilie 2008 și 24 mai 2012,

–  având în vedere recomandările din 9 iulie 2012 ale Grupului de lucru al ONU pentru reexaminarea periodică universală privind India,

–  având în vedere profunda îngrijorare exprimată la 6 februarie 2012 de către Raportorul special al ONU pentru apărătorii drepturilor omului în legătură cu situația activiștilor dalit din India,

–  având în vedere Maila Mukti Yatra, marșul național al mai multor mii de persoane, în curs de desfășurare, urmărind eradicarea serviciilor de salubritate manuală care, în perioada 30 noiembrie 2011 – 31 ianuarie 2012, traversează 18 dintre statele Indiei,

–  având în vedere dialogul tematic UE-India cu privire la drepturile omului,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât India a înregistrat progrese economice enorme și, ca una dintre țările BRICS, joacă actualmente un rol important în politica mondială; întrucât, cu toate acestea, discriminarea pe criterii de castă continuă să fie larg răspândită și persistentă;

B.  întrucât constituția Indiei le conferă cetățenilor același statut, iar discriminarea pe criterii de castă și intangibilitatea sunt considerate ilegale, la articolele 15 și 17; întrucât daliții au ocupat funcții politice de cel mai înalt rang; întrucât India are legi și reglementări destinate protejării castelor și triburilor inferioare, cum este legea privind protecția drepturilor civile 1976 și legea privind castele și triburile inferioare (prevenirea atrocităților) 1989; întrucât Prim-ministrul indian, Manmohan Singh, a făcut mai multe declarații ferme cu privire la prioritizarea combaterii violenței împotriva daliților;

C.  întrucât, în ciuda acestor eforturi, aproximativ 170 de milioane de daliți și adivași indigeni continuă să sufere, în India, de pe urma unor forme grave de excludere socială; întrucât OIM estimează că majoritatea covârșitoare a victimelor muncii în regim de servitute provine din castele și triburile inferioare;

D.  întrucât serviciile de salubritate manuală, în ciuda faptului că au fost interzise prin lege, continuă să fie larg răspândite, sute de mii de persoane, aproape exclusiv femei din casta daliților executând astfel de munci în regim de servitute, cel mai mare angajator individual de operatori manuali de salubritate fiind căile ferate indiene;

E.  întrucât femeile dalite și adivașe sunt cele mai sărace persoane din India, se confruntă cu discriminări multiple pe criterii de apartenență la o anumită castă și pe criterii de gen, sunt supuse frecvent unor violări grave ale integrității lor fizice, inclusiv abuzurilor sexuale comise, în condiții de impunitate, de bărbați aparținând castelor dominante și sunt excluse social și exploatate economic, rata de alfabetizare fiind de numai 24 %;

F.  întrucât, în conformitate cu unele estimări, marea majoritate a infracțiunilor comise împotriva femeilor dalite nu sunt raportate din cauza temerilor legate de ostracizarea socială și a amenințărilor la adresa siguranței și securității personale; întrucât, într-un caz anume, petrecut în statul Haryana, o fată dalit în vârstă de 16 ani a fost violată în grup, în satul Dabra (districtul Hisar), la 9 septembrie 2012; întrucât tatăl ei s-a sinucis după ce a descoperit ce se întâmplase iar poliția s-a hotărât să intervină tardiv, abia atunci când s-a confruntat cu proteste în masă;

G.  întrucât, la 20 noiembrie 2012, în Dharmapuri (statul Tamil Nadu), un grup de aproximativ 1000 de persoane aparținând castelor superioare au jefuit și incendiat cel puțin 268 de case din comunitățile dalite, fără ca ofițerii de poliție prezenți să fi intervenit;

H.  întrucât legea privind protecția femeilor împotriva violenței domestice din 2005 nu este pusă efectiv în aplicare, iar prejudecățile împotriva femeilor, omniprezente în poliție, sistemul judiciar, de sănătate și în rândul clasei politice împiedică administrarea justiției;

I.  întrucât procentul de condamnări în temeiul legii privind castele și triburile inferioare (prevenirea atrocităților) continuă să fie foarte scăzut, nefiind deloc disuazivă în ceea ce privește comiterea infracțiunilor;

J.  întrucât, în conformitate cu diferite surse locale și internaționale, între 100000 și 200000 de fete, în majoritate dalite, au căzut, conform anumitor alegații, în capcana muncii în regim de servitute în filaturile din Tamil Nadu care livrează fire fabricilor care produc îmbrăcăminte pentru mărcile occidentale;

1.  recunoaște eforturile depuse la nivel federal, statal, regional și local în India, în vederea eradicării discriminării pe criterii de castă; apreciază, de asemenea, poziția fermă împotriva discriminării pe criterii de castă, adoptată de numeroși politicieni indieni, mijloace de comunicare în masă indiene, ONG-uri și alți formatori de opinie publică de la fiecare nivel al societății;

2.  continuă însă să fie alarmat de numărul încă mare de atrocități raportate și neraportate și de practici răspândite de impunitate, în special în legătură cu serviciile de salubritate manuală;

3.  îndeamnă autoritățile de la nivel federal, statal, regional și local să-și onoreze promisiunile și să implementeze sau, dacă este necesar, să modifice legislația existentă, în special legea privind castele și triburile inferioare (prevenirea atrocităților), pentru protejarea efectivă a daliților și a altor grupuri vulnerabile din societate;

4.  subliniază, în special, necesitatea raportării de către victime, în condiții de siguranță, a cazurilor la poliție și la autoritățile judiciare, precum și a urmăririi cu seriozitate, de către poliție și autoritățile judiciare, a atrocităților raportate și a altor cazuri de discriminare;

5.  solicită parlamentului indian să acționeze conform planurilor sale de a trece un nou proiect de lege care să interzică folosirea operatorilor manuali de salubritate și să asigure reabilitarea acestora și guvernului indian să ia măsurile necesare în vederea punerii fără întârziere în executare a acestora;

6.  cere autorităților indiene să respingă acele prevederi din legea (reglementările) privind contribuțiile străine care nu sunt conforme cu normele internaționale și care subminează, potențial, activitatea ONG-urilor, inclusiv a organizațiilor dalit și a altor organizații care reprezintă grupurile dezavantajate din societatea indiană, împiedicându-le să primească finanțări din partea donatorilor internaționali;

7.  solicită Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate / Vicepreședintelui Comisiei (ÎR/VP), Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului și statelor membre ale UE să dezvolte o politică a UE în materia discriminării pe criterii de castă și să sprijine proiectul ONU „Principii și orientări privind eliminarea discriminării pe criterii de ocupație și ascendență” în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului;

8.  salută aprobarea în septembrie 2012 de către Cabinetul Uniunii a Actului privind munca prestată de copii și de adolescenți (Actul de interzicere), care interzice angajarea copiilor sub 14 ani în toate sectoarele și a copiilor sub 18 ani în sectoarele care prezintă risc; solicită guvernului Indiei să adopte măsuri efective de punere în aplicare pentru reducerea rapidă a ceea ce încă reprezintă unul dintre cele mai mari numere din lume de copii care lucrează și să introducă acte normative în vederea  interzicerii totale a muncii prestate de copii, în conformitate cu orientările Organizației Internaționale a Muncii; 

9.  cere reprezentanțelor UE și ale statelor membre din India să includă chestiunea discriminării pe criterii de castă în dialogurile purtate cu autoritățile indiene și să prioritizeze programele dedicate acesteia, inclusiv în educație, și în programele orientate în special asupra femeilor și fetelor; se așteaptă ca cooperarea viitoare a UE cu India să fie evaluată sub raportul efectelor sale asupra discriminării pe criterii de castă;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Prim-ministrului Indiei, Ministrului Dreptului și Justiției al Indiei, Ministrului de Interne al Indiei, Ministrului Justiției și Responsabilizării Sociale al Indiei, Consiliului, ÎR/VP, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Commonwealth-ului, Secretarului General al ONU și Președintelui Adunării generale a ONU.

(1) JO C 250 E, 25.10.2007, p. 87.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate