Parlamentul European,

–  având în vedere cadrul consolidat de guvernanță economică al Uniunii, inclusiv pachetul de șase propuneri legislative, propunerile convenite ale Parlamentului pentru pachetul de două propuneri legislative și pactul fiscal comunitarizat în conformitate cu articolul 16 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare;

–  având în vedere cele două rapoarte ale Președintelui Consiliului European intitulate „Către o veritabilă uniune economică și monetară” publicate la 26 iunie 2012(1) și, respectiv, 12 octombrie 2012(2);

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28-29 iunie 2012 care analizează posibile modalități de îmbunătățire a arhitecturii economice și financiare a zonei euro(3),

–  având în vedere articolul 125 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 privind UEM@10: bilanțul celor 10 ani de Uniune Economică și Monetară și provocările viitoare(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(5),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 23 noiembrie 2011 privind fezabilitatea introducerii obligațiunilor de stabilitate (COM(2011)0818),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 februarie 2012 referitoare la fezabilitatea introducerii obligațiunilor de stabilitate(6),

–  având în vedere foaia de parcurs anexată la prezenta rezoluție,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0402/2012),

A.  întrucât Parlamentul a solicitat Comisiei să înainteze un raport privind posibilitatea introducerii de euroobligațiuni, aspect care face parte integrantă din acordul dintre Parlament și Consiliu referitor la pachetul de guvernanță economică (pachetul de șase propuneri legislative);

B.  întrucât cartea verde a lansat un amplu exercițiu de consultare publică privind conceptul de obligațiuni de stabilitate; întrucât cartea verde evaluează fezabilitatea emisiunii comune de obligațiuni suverane de către statele membre ale zonei euro, precum și condițiile necesare;

C.  întrucât, fără a ignora perspectiva mai amplă a Uniunii, zona euro se află într-o situație unică, statele sale membre participante având aceeași monedă, dar nu și o politică bugetară comună și o piață de obligațiuni comună; întrucât, prin urmare, există motive pentru a saluta propunerile menționate în cele două rapoarte intitulate „Către o veritabilă uniune economică și monetară” prezentate de președintele Consiliului European, care reprezintă un bun punct de plecare pentru a acționa în direcția unei UEM solide și veritabile,

D.  întrucât articolul 125 din TFUE le interzice statelor membre să își asume datorii ale unui alt stat membru;

E.  întrucât politica monetară adoptată de Banca Centrală Europeană (BCE) nu oferă soluția la problemele fiscale și structurale ale statelor membre, iar măsurile sale neconvenționale au o eficacitate limitată;

F.  întrucât niciun stat federal (inclusiv Statele Unite ale Americii și Germania) nu emite un echivalent al euroobligațiunilor, așa cum se prevede la opțiunile 1 și 2 din cartea verde, acest lucru ridicând euroobligațiunile la nivelul unui concept complet nou, care nu poate fi comparat cu obligațiunile de tezaur americane și cu obligațiunile germane Bundesanleihen, a căror fiabilitate este deja testată și verificată;

G.  întrucât statele membre întâmpină dificultăți în accesarea finanțării la rate rezonabile, ca urmare a neîncrederii manifestate pe piață în ceea ce privește datoria publică, situația băncilor europene și capacitatea liderilor europeni de a lua măsuri decisive în vederea protejării și finalizării monedei unice;

H.  întrucât criza a demonstrat nu numai interdependența statelor membre ale zonei euro, ci și necesitatea unei uniuni fiscale mai solide, cu mecanisme eficace de corectare a traiectoriilor fiscale nesustenabile, a dezechilibrelor macroeconomice, a nivelului datoriilor și a limitelor superioare ale soldului bugetar din statele membre;

I.  întrucât asumarea unor angajamente credibile în direcția unor măsuri de consolidare favorabile creșterii economice constituie o condiție prealabilă pentru orice soluție durabilă la situația datoriilor și deficitelor excesive din cea mai mare parte a statelor membre ale zonei euro;

J.  întrucât mutualizarea datoriilor suverane din zona euro nu poate rezolva singură problema pierderii de competitivitate din zona euro;

K.  întrucât emisiunea comună de titluri de datorie, cu angajamente solidare, și creșterea integrării fiscale, însoțită de disciplină și control bugetar, sunt două fețe ale aceleiași monede,

1.  ia act de considerabilele eforturi de soluționare și atenuare a crizei și subliniază noul cadru consolidat de guvernanță a UEM, ultimele acorduri realizate cu privire la fondurile de salvare și deciziile luate de BCE; consideră totuși că tot este nevoie de un acord în legătură cu o soluție durabilă pentru a pune bazele unei abordări echilibrate care să combine solidaritatea și responsabilitatea în cadrul zonei euro; reamintește faptul că și trei state membre ale UE din afara zonei euro au beneficiat de asistență pentru a putea depăși criza datoriilor suverane;

2.  rămâne extrem de îngrijorat în ceea ce privește continuarea crizei din zona euro și amenințarea pe care o constituie aceasta pentru bunăstarea a milioane de cetățeni ai UE care se confruntă cu sărăcia și șomajul; subliniază faptul că, pentru a menține integritatea uniunii economice și monetare, continuând, totodată, reformele structurale și dezvoltând o capacitate fiscală pentru zona euro care ar putea ajuta la absorbirea șocurilor economice specifice anumitor țări sau la facilitarea unor astfel de reforme structurale, trebuie căutate modalități alternative de a menține accesul la piețe sau de a reduce costul împrumuturilor pentru statele membre, care să nu se bazeze exclusiv pe mecanisme de salvare precum MES și FESF;

3.  salută decizia Consiliului European din 30 iunie 2012 de a explora modalități de a îmbunătăți arhitectura economică și financiară a zonei euro evitând, totodată, hazardul moral și asigurând viabilitatea și sustenabilitatea finanțelor publice; consideră că o viziune pe termen lung pentru o Uniune mai solidă trebuie să pornească de la o legitimitate democratică sporită, să se bazeze pe metoda comunitară și să fie însoțită de o foaie de parcurs cu termene clare;

4.  remarcă faptul că Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF), Facilitatea europeană de stabilitate financiară (FESF) și Mecanismul european de stabilitate (MES) sunt cele mai importante mecanisme de protecție adoptate de UE până în prezent; este conștient că rolul MES în ceea ce privește problemele de solvabilitate și protecție a sistemului nu trebuie neglijat în viitor; salută angajamentul luat de Consiliul UE la 18-19 octombrie 2012 în virtutea căruia, dacă se înființează un mecanism unic de supraveghere eficace, care implică BCE, MES ar putea, în urma unei decizii ordinare, să recapitalizeze băncile din zona euro în mod direct;

5.  subliniază faptul că, pentru restabilirea credibilității fiscale, sunt necesare o strategie credibilă de consolidare fiscală și reforme structurale la nivelul tuturor statelor membre, elemente esențiale pentru realizarea unei balanțe sustenabile de plăți și a unor finanțe publice solide și durabile; consideră că, pentru introducerea și funcționarea unui sistem de emisiune comună a titlurilor de datorie, sunt necesare finanțe publice solide;

6.  salută prezentarea cărții verzi, aceasta răspunzând unei mai vechi solicitări formulate de Parlamentul European; consideră că introducerea obligațiunilor de stabilitate ar constitui o operațiune la fel de importantă ca și introducerea monedei unice;

7.  salută consolidarea fiscală și reformele structurale întreprinse de statele membre și recunoaște eforturile dificile și solicitante cerute cetățenilor europeni; îndeamnă statele membre să se conformeze în continuare angajamentelor și acordurilor încheiate în domeniul consolidării fiscale, ținând cont în mod corespunzător de contextul macroeconomic, și să își intensifice eforturile de a reduce dezechilibrele macroeconomice excesive;

8.  este profund îngrijorat totuși de faptul că, în ciuda eforturilor de reformare și consolidare depuse de statele membre, investitorii și jucătorii de pe piețele financiare nu apreciază suficient eforturile depuse până în prezent și exercită în continuare o presiune speculativă asupra politicilor, ceea ce se reflectă în extinderea spread-urilor și volatilitatea crescută;

9.  consideră că se impune urgent luarea de măsuri pentru sprijinirea unei strategii pe termen mai lung pentru zona euro, care să asigure finanțe publice solide, o creștere sustenabilă, coeziune socială și niveluri ridicate ale ocupării forței de muncă, prevenind hazardul moral și susținând convergența prin edificarea uniunii fiscale; remarcă cu satisfacție faptul că raportul prezentat de președinții Consiliului European, Comisiei, Eurogrupului și Băncii Centrale Europene a lansat o dezbatere privind o strategie cuprinzătoare, ambițioasă și credibilă;

10.  recunoaște semnele de dificultate manifestate pe piețele datoriilor subsuverane și modul în care acestea reflectă tensiunile din statele membre respective;

11.  solicită statelor membre cu un nivel ridicat al datoriilor subsuverane să pună în aplicare mecanisme pentru emisiunea comună de obligațiuni de stabilitate, care, prin asociere cu condițiile de disciplină fiscală, să reducă problemele legate de datoriile subsuverane la niveluri echivalente celor ale statelor membre respective;

12.  salută faptul că moneda euro se află actualmente pe locul al doilea ca monedă de rezervă la nivel mondial; subliniază că este în interesul strategic pe termen lung al zonei euro să se exploateze toate eventualele beneficii ale monedei unice, precum posibilitatea creării unei piețe comune a obligațiunilor lichide și diversificate și întărirea statutului monedei euro de monedă de rezervă la nivel mondial; consideră că în acest scop este necesar un cadru financiar, economic și bugetar integrat la nivel european;

13.  relevă că un cadru bugetar integrat este esențial pentru asigurarea unor politici fiscale viabile, care să cuprindă coordonarea, luarea deciziilor în comun, o mai bună asigurare a respectării legislației și măsuri adecvate în direcția emiterii de titluri comune de datorie și că, la ora actuală, unele dintre schemele propuse de mutualizare a datoriei publice s-ar putea să nu fie compatibile cu dreptul constituțional din anumite state membre;

14.  subliniază faptul că situația actuală a determinat, pe termen scurt, un „exod către calitate” (sunt căutate activele cele mai sigure, chiar dacă rentabilitatea lor este foarte redusă), ceea ce duce la dificultăți de finanțare pentru bănci și alte instituții financiare;

15.  își exprimă îngrijorarea cu privire la deținerea de către bănci de mari cantități de obligațiuni guvernamentale din propria țară, ceea ce creează un efect pervers atunci când presiunea asupra datoriilor suverane se transformă în presiune asupra băncilor; reamintește faptul că diversificarea activelor și pasivelor constituie un instrument de asigurare a stabilității și unul dintre avantajele neglijate ale pieței interne;

16.  subliniază că tuturor instrumentelor actuale și viitoare sau instituțiilor care fac parte sensu stricto sau sensu lato din cadrul de guvernanță economică al Uniunii trebuie să li se confere legitimitate democratică;

17.  consideră că perspectiva obligațiunilor comune poate fi un semnal puternic pentru piețele financiare, poate ajuta la menținerea integrității UEM, poate susține revenirea la stabilitate economică și poate reduce incertitudinea, cu condiția să se facă progrese în ceea ce privește integrarea și supravegherea financiară și bugetară a UE; reiterează poziția sa că secvențierea este un aspect-cheie care implică o foaie de parcurs obligatorie similară criteriilor de la Maastricht pentru introducerea monedei unice; solicită clarificări suplimentare privind propunerea Comisiei de a condiționa emisiunea comună de titluri de datorie de factori precum respectarea Pactului de stabilitate și de creștere;

18.  recomandă Comisiei să stabilească criterii de intrare și de ieșire bazate pe o puternică consolidare bugetară și disciplină bugetară, ținând seama totodată de criza actuală și de ajustările fiscale aplicate într-o serie de state din zona euro;

19.  observă evoluțiile pozitive și negative înregistrate în zona euro începând cu anul 1999 și subliniază faptul că convergența ratei dobânzii pentru datoriile suverane a creat stimulente pentru constituirea unor niveluri nesustenabile ale datoriei; observă faptul că, în cadrul dezbaterii publice și politice, au fost propuse mai multe modalități posibile de emitere parțială a unor titluri comune de datorie, precum punerea în comun a anumitor instrumente de finanțare pe termen scurt în regim limitat și condiționat (euroobligațiuni) sau reinvestirea progresivă într-un fond european de răscumpărare;

20.  subliniază faptul că orice măsură luată în direcția unei emisiuni comune de obligațiuni ar trebui să ia complet în considerare perspectiva pieței unice, asigurând că nu se vor crea obstacole sau dezechilibre inutile între statele membre participante și cele neparticipante;

21.  reamintește faptul că, inclusiv în cadrul unui sistem de emisiune comună de obligațiuni, fiecare stat membru are obligația de a-și achita integral datoriile; reamintește că emisiunea comună de obligațiuni nu constituie o garanție împotriva intrării unui stat membru în incapacitate de plată a datoriei ;

22.  îndeamnă să fie luate în considerare doar obligațiunile emise în comun care asigură un rang superior strict deținătorilor de astfel de obligațiuni în vederea protejării contribuabililor din UE;

23.  recunoaște faptul că o competitivitate necorespunzătoare și nepunerea în aplicare a unor reforme structurale constituie un factor esențial, în termeni economici reali, în declinul continuu al situației bugetare a unei țări;

24.  arată că majoritatea propunerilor referitoare la euroobligațiuni cuprind modalități de reducere a accesului la obligațiuni pentru statele membre ale căror poziții bugetare nu mai sunt ținute sub control; îndeamnă, așadar, la menținerea mecanismelor care pot ajuta statele membre ce se confruntă cu dificultăți sub forma unei crize de lichidități (spre deosebire de o criză de solvabilitate) și care sunt excluse de la emisiunea comună de obligațiuni; consideră că MES ar trebui menținut în acest scop; consideră că MES ar trebui să fie supus metodei comunitare;

25.  solicită Comisiei să dezvolte în continuare criteriile de alocare a împrumuturilor către statele membre, întrucât cartea verde prevede doar că acest lucru se va face „în funcție de necesități”; insistă asupra faptului că capacitatea de a suporta serviciul datoriei ar trebui să fie unul dintre principalele criterii de alocare;

26.  subliniază faptul că în cartea verde a Comisiei se afirmă că poate limita superioară de 60 % din PIB pentru propunerile de obligațiuni albastre este prea ridicată pentru a asigura stabilitatea sistemului și solicită clarificări suplimentare cu privire la această limită;

27.  consideră că este esențial să se întocmească o foaie de parcurs având ca obiectiv, pe termen scurt, depășirea crizei actuale, iar pe termen lung, evoluția către o uniune fiscală prin finalizarea, consolidarea și aprofundarea uniunii economice și monetare;

28.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European și Consiliului, cât mai curând posibil, un raport în care să analizeze opțiunile și în care să formuleze, dacă este cazul, propuneri pentru o foaie de parcurs în direcția unei emisiuni comune de titluri de datorie publică, ținând cont de aspectele financiare, bugetare și juridice; consideră că, în acest context și în paralel cu raportul intermediar al dlui Van Rompuy din 12 octombrie 2012, Comisia ar trebui să acorde o atenție deosebită fezabilității introducerii unui fond de rambursare care să combine emiterea temporară comună de instrumente de datorie și reguli stricte de ajustare fiscală în cazul țărilor al căror grad de îndatorare depășește 60 % din PIB, țările participante angajându-se să realizeze rambursările, pentru a le permite tuturor țărilor participante să își reducă datoriile excesive într-o perioadă de referință de maximum 25 de ani, o perioadă mai lungă decât cea prevăzută în noul Pact de stabilitate și de creștere, însă care, în practică, necesită, de asemenea, o creștere economică suficientă și o disciplină financiară foarte strictă;

29.  îndeamnă statele membre să ia în considerare emiterea unei datorii comune pe termen scurt sub formă de euroobligațiuni, la care face referire raportul dlui Van Rompuy din 12 octombrie 2012, pentru a proteja statele membre cu politici bugetare fundamental sustenabile de lipsa de lichidități, precum și de reacția în cerc între criza datoriilor suverane și criza bancară și externalitățile negative provocate de panică, care creează distorsiuni masive ale pieței și generează subvenții implicite pentru statele membre care se confruntă cu niveluri anormal de reduse ale ratei dobânzii la obligațiunile suverane;

30.  îndeamnă statele membre să studieze fezabilitatea evoluției în direcția unui sistem de obligațiuni europene sigure sau a altor propuneri bazate pe conceptul coșului de obligațiuni;

31.  consideră că euroobligațiunile, care ar putea fi limitate din punct de vedere temporal și cantitativ, ar asigura timpul și stabilitatea necesare pentru ca alte măsuri, precum Pactul de stabilitate și de creștere și pachetul de două propuneri legislative să-și dovedească eficacitatea, precum și pentru adoptarea altor măsuri pe termen lung în vederea integrării viitoare a zonei euro;

32.  solicită Comisiei să se implice în clarificarea restricțiilor juridice pentru emisiunea comună de obligațiuni, în special a articolului 125 din TFUE și a implicațiilor sale asupra celor trei modalități posibile de emitere: răspunderea solidară, răspunderea individuală și răspunderea solidară și individuală; îndeamnă Comisia să analizeze utilizarea posibilă a articolului 352 alineatul (1) din TFUE sau a oricărui alt temei juridic pentru implementarea unei soluții presupunând emiterea comună parțială de titluri de datorie fără modificarea tratatului, care să includă un cadru de supraveghere și raportare pe baza articolelor 121 și 136 din TFUE, să vizeze monitorizarea trimestrială a progreselor înregistrate de statele membre din zona euro și de către întreaga zonă euro în direcția unei uniuni economice și monetare consolidate și veritabile și să urmărească coordonarea emiterii de titluri de datorii suverane neincluse în niciun cadru de mutualizare;

33.  salută principiile deciziei adoptate la reuniunea la nivel înalt a Eurogrupului din 29 iunie 2012 de a asigura stabilitatea monedei euro, „în special prin utilizarea instrumentelor existente FESF/MES în mod flexibil și eficient în scopul stabilizării piețelor pentru statele membre care își respectă recomandările specifice fiecărei țări și celelalte angajamente asumate în cadrul semestrului european, al Pactului de stabilitate și de creștere și al procedurii de dezechilibru excesiv, inclusiv calendarele corespunzătoare acestora”; relevă faptul că condițiile vor fi prevăzute într-un memorandum de înțelegere și că BCE va servi „drept agent al FESF/MES în efectuarea de operațiuni pe piață în mod eficace și eficient”;

34.  consideră că există, în paralel, o nevoie urgentă de a recapitaliza sectorul bancar european și de a finaliza piața unică a serviciilor financiare în cadrul UE; salută propunerea Comisiei de a înființa un mecanism european unic de supraveghere pentru instituțiile bancare, precum și un regim european unic de redresare și remediere, la modul ideal în paralel cu intrarea în vigoare a mecanismului unic de supraveghere; solicită în plus ca MES să poată finanța băncile în dificultate în mod direct după intrarea în funcțiune a mecanismului unic de supraveghere; subliniază faptul că mecanismul unic de supraveghere trebuie să răspundă în fața Parlamentului European și a Consiliului pentru acțiunile întreprinse și deciziile luate în domeniul supravegherii europene și ar trebui să prevadă prezentarea de rapoarte în fața comisiei competente a Parlamentului European;

35.  reafirmă necesitatea de a pune în aplicare instrumente de gestionare a crizei și recunoaște faptul că reglementarea necorespunzătoare a sectorului financiar constituie un factor semnificativ în situația bugetară dificilă a anumitor state membre din zona euro;

36.  consideră că emiterea comună de titluri de datorie în regim de răspundere separată, similare obligațiunilor FESF, riscă să nu fie suficient de atractivă pentru investitori, dacă unele state membre care participă la această schemă încă nu dispun de finanțe sustenabile;

37.  remarcă faptul că ar putea fi necesar să se aleagă dintre trei scenarii: primul, o rată unică a dobânzii pentru toate statele membre participante, care ar conduce la un transfer de avuție între state; al doilea, o rată diferențiată a dobânzii; și al treilea, o rată unică asociată unei scheme de compensare propuse de către Comisie, în cadrul căreia statele membre cu ratinguri inferioare să le compenseze din punct de vedere financiar pe cele cu ratinguri superioare;

38.  solicită Comisiei să își dezvolte mai mult opțiunea de înființare a unui sistem de diferențiere a ratei dobânzii între statele membre cu ratinguri divergente, în special pentru a clarifica în ce mod și de către cine sunt stabilite aceste ratinguri, odată ce mecanismele de piață au fost neutralizate prin introducerea obligațiunilor comune;

39.  împărtășește opinia exprimată de Comisie în cartea verde, potrivit căreia stabilitatea unui sistem al euroobligațiunilor nu se poate baza exclusiv pe un număr mic de state membre cu finanțe sustenabile, iar un astfel de sistem ar presupune consolidarea uniunii fiscale și a disciplinei și controlului bugetar, pentru prevenirea hazardului moral;

40.  consideră că, în cazul în care un sistem de mutualizare a datoriilor este considerat posibil și este bine integrat într-un cadru orientat către stabilitate, ar trebui prevăzută o modificare a tratatului în cadrul foii de parcurs către o veritabilă uniune economică și monetară, care ar putea conduce la emiterea de obligațiuni în regim de răspundere individuală și solidară;

41.  consideră că un sistem de substituire parțială a emisiunii naționale (precum sistemul de obligațiuni albastre/roșii) ar putea reduce costul împrumutării pentru statele membre care au finanțe publice solide și durabile, pe de o parte, și le-ar putea încuraja pe cele care au datorii excesive să reducă cuantumul acestora, pe de altă parte, întrucât riscul asociat obligațiunilor roșii ar fi mai mare, iar rata dobânzii ar crește;

42.  solicită Comisiei să evalueze în mod riguros, în colaborare, unde este cazul, cu BCE și cu Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și cu consultarea Consiliului și a Parlamentului, toate aspectele tehnice asociate oricărei scheme, precum garanții, structurile de defalcare pe tranșe și de grupare, garanțiile reale potențiale, echilibrul dintre disciplina fiscală bazată pe norme și cea bazată pe piață, mecanismele suplimentare de protecție (în special, în ceea ce privește participarea la orice schemă), restructurarea, emisiunea, relațiile cu mecanismele de stabilitate existente, baza de investitori, cerințele de reglementare (precum adecvarea capitalurilor), acoperirea treptată a datoriilor, scadența; îndeamnă Comisia să reflecte asupra unei forme de guvernanță și responsabilitate legitime și corespunzătoare;

43.  subliniază faptul că în urma implementării de măsuri pe termen scurt pentru ieșirea din criză și printre primele etape ale foii de parcurs obligatorii, orice măsură ulterioară trebui adoptată pe baza procedurii legislative ordinare, cu asumarea democratică a răspunderii corespunzătoare nivelului de luare a deciziei; atrage atenția Comisiei asupra faptului că poate înființa, pentru elaborarea propunerilor, un organism temporar compus din membri ai Parlamentului European și reprezentanți ai statelor membre și ai BCE; reamintește că se va prevala pe deplin de prerogativele și drepturile sale de inițiativă, inclusiv dreptul de a iniția o modificare a tratatului; consideră că respectivul organism ar trebui să studieze posibilitatea emiterii unor obligațiuni federale autentice, coroborată cu un buget european îmbunătățit;

44.  subliniază că Comisia ar trebui să studieze fezabilitatea tuturor opțiunilor prezentate în anexa la această rezoluție (atât pentru etapa 1, cât și pentru etapa 2), care nu sunt neapărat alternative, ci pot fi, în anumite circumstanțe, cumulative;

45.  conștientizează faptul că se prezintă un număr tot mai mare de propuneri de mutualizare a datoriilor, mai ales în mediul academic; remarcă faptul că aceste propuneri diferă foarte mult;

46.  împărtășește preocupările Comisiei cu privire la aspectele contabile legate de tratamentul obligațiunilor de stabilitate în conformitate cu legislația națională; îndeamnă Comisia să evalueze în mod exhaustiv impactul diferitelor structuri ale garanției pentru obligațiunile de stabilitate asupra raportului dintre datoria națională și PIB;

47.  ține seama de problema hazardului moral, abordată de Comisie în cartea verde, însă consideră necesară o analiză detailată a problemei hazardului moral, în vederea desprinderii de concluzii corecte în această privință și, eventual, a găsirii unor soluții adecvate;

48.  consideră că problema hazardului moral poate fi depășită prin instituirea unor garanții adecvate și a unor mecanisme de stimulare eficace în ceea ce privește disciplina bugetară;

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Băncii Centrale Europene.

(1) http://ec.europa.eu/economy_finance/focuson/crisis/documents/131201_en.pdf (2) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/132809.pdf (3) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ec/131359.pdf (4) JO C 16 E, 22.1.2010, p. 8. (5) Texte adoptate, P7_TA(2011)0331. (6) Texte adoptate, P7_TA(2012)0046.

Foaia de parcurs

Iată o posibilă foaie de parcurs, constituită dintr-o serie de etape care nu sunt neapărat succesive ori cumulative și nu se exclud reciproc.

Etapa 1 – Măsuri imediate pentru ieșirea din criză

1.  Instituirea unui fond de rambursare european temporar pentru a reduce datoria la un nivel sustenabil la rate ale dobânzii convenabile

2.  Introducerea euroobligațiunilor pentru a proteja statele membre de lipsa de lichidități

Comisia ar trebui să țină cont de concluziile raportului final Van Rompuy privind o veritabilă Uniune economică și monetară.

Etapa 2 – Emisiunea parțial comună – introducerea de obligațiuni albastre: datoria anuală alocată ≤ 60 % din PIB urmează să fie emisă fără o modificare a tratatului

Etapa 3 – Emiterea 100 % comună de datorii naționale care implică o modificare a tratatului

Etapa 4 – Emiterea comună de datorii cu adevărat europene coroborată cu un buget european îmbunătățit care implică o modificare a tratatului

După ce pregătește toate eventualele modificări ale cadrului juridic al UE, Comisia prezintă propuneri pentru eventuala emitere de obligațiuni cu scopul de a finanța investițiile UE în bunuri publice ale UE (de exemplu, infrastructură, cercetare și dezvoltare etc.), pentru a facilita ajustările la riscuri de țară specifice prevăzând un anumit grad de absorbție la nivel central, pentru a facilita reformele structurale care cresc competitivitatea și sporesc creșterea economică în raport cu un cadru de politică economică integrat.