În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

Vehiculele din categoria N1 sunt scutite de la ASEP dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

Vehiculele din categoria N1 sunt scutite de la ASEP dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

Omologarea UE de tip a unui tip de vehicul cu privire la nivelul emisiei sonore

1.

CERERE PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP A UNUI TIP DE VEHICUL

1.1.

Cererea pentru omologarea UE de tip prevăzută la articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 2007/46/CE a unui tip de vehicul din punct de vedere al nivelului emisiei sonore se depune de către producătorul vehiculului.

1.2.

În apendicele 1 este prezentat un model de fișă de informații.

1.3.

Producătorul trebuie să pună la dispoziția serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor un vehicul care este reprezentativ pentru tipul de vehicul pentru care se dorește obținerea omologării de tip.

1.4.

La cererea serviciului tehnic, trebuie puse la dispoziția acestuia, de asemenea, un exemplar al sistemului de evacuare și un motor cu cel puțin aceeași capacitate cilindrică și aceeași putere ca cele ale motorului cu care este echipat vehiculul pentru care se dorește obținerea omologării de tip.

2.

MARCAJE

2.1.

Componentele sistemului de evacuare și ale sistemului de admisie, cu excepția armăturilor de fixare și a conductelor, vor avea marcate:

2.1.1.

denumirea comercială sau marca producătorului sistemelor și a componentelor acestora;

2.1.2.

descrierea comercială a producătorului.

2.2.

Aceste marcaje trebuie să fie clar lizibile și de neșters, chiar și atunci când

sistemul este montat pe vehicul.

3.

ACORDAREA OMOLOGĂRII UE DE TIP UNUI TIP DE VEHICUL

3.1.

Dacă cerințele relevante sunt îndeplinite, se acordă omologarea UE de tip în temeiul articolului 9 alineatul (3) și, dacă e cazul, al articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2007/46/CE.

3.2.

În apendicele 2 este prezentat un model de certificat de omologare UE de tip.

3.3.

Fiecărui tip de vehicul omologat i se atribuie un număr de omologare de tip în conformitate cu anexa VII la Directiva 2007/46/CE. Același stat membru nu poate atribui același număr unui alt tip de vehicul.

4.

MODIFICĂRI ALE OMOLOGĂRILOR DE TIP

În cazul unor modificări ale tipului omologat în conformitate cu prezentul regulament, se aplică dispozițiile articolelor 13- 16 și 17 alineatul (4) din Directiva 2007/46/CE.

5.

CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

5.1.

Se iau măsuri de asigurare a conformității producției în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 12 din Directiva 2007/46/CE.

5.2.

Dispoziții speciale:

5.2.1.

Încercările prevăzute în anexa VI din prezentul regulament corespund celor menționate la punctul 2.3.5 din anexa X la Directiva 2007/46/CE

5.2.2.

În mod normal, inspecțiile menționate la punctul 3 din anexa X la Directiva 2007/46/CE se efectuează o dată la doi ani.

5.2.2.a

Valorile-limită stabilite în tabelul din anexa III se aplică cu o marjă de toleranță rezonabilă în timpul măsurării. [AM 47]

Treapta de viteză

Rapoartele cutiei de viteze

(rapoarte între turația motorului și turația arborelui de ieșire)

Raportul (rapoartele) finale ale axelor

(raportul între turația arborelui de ieșire din cutia de viteze și turația roților motoare)

Rapoarte de demultiplicare totale

Maxim pentru TVC(10)

1

2

3

…

Minimum pentru TVC(11)

Marșarier

Comunicare privind

pentru un tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată(17) în conformitate cu Directiva […/…/UE], astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva […/…/UE].

1.

Denumirea comercială sau marca vehiculului

2.

Tipul de vehicul

2.1.

Masă maximă inclusiv semiremorca (unde este cazul)

3.

Numele și adresa producătorului

4.

Dacă este cazul, denumirea și adresa reprezentatului producătorului

5.

Motor:

5.1.

Producător:

5.2.

Tip:

5.3.

Model:

5.4.

Putere nominală maximă (CEE): ............. kW la…………..min-1 (rpm).

5.5.

Tip de motor: de exemplu aprindere prin scânteie, aprindere prin compresie etc. 1/

5.6.

Cicluri: doi timpi sau patru timpi (după caz)

5.7.

Cilindree (după caz)

6.

Transmisie: cutie de viteze manuală/cutie de viteze automată 2/

6.1.

Numărul de trepte de viteză

7.

Echipamente:

7.1.

Conductă de evacuare cu amortizor de zgomot:

7.1.1.

Producătorul sau reprezentantul autorizat (dacă este cazul)

7.1.2.

Model:

7.1.3.

Tip: .......... conform desenului nr. ................

7.2.

Amortizor de zgomot la admisie:

7.2.1.

Producătorul sau reprezentantul autorizat (dacă este cazul)

7.2.2.

Model:

7.2.3.

Tip: .......... conform desenului nr. ................

7.3.

Elemente de capsulare

7.3.1.

Elemente de încapsulare a zgomotului conform indicațiilor producătorului vehiculului

7.3.2.

Producătorul sau reprezentantul autorizat (dacă este cazul)

7.4.

Pneuri

7.4.1.

Dimensiune (dimensiuni) pneuri (per ax):

8.

Măsurători:

8.1.

Lungimea vehiculului (lveh): ………… mm

8.2.

Punctul în care începe apăsarea pedalei de accelerație: .......... m înainte de linia AA’

8.2.1.

Turația motorului în treapta de viteză i la: AA’ / PP’ 1/ ….. …min-1 (rpm)

BB’ .…. …min-1 (rpm)

8.2.2.

Turația motorului în treapta (i+1) la: AA’ / PP’ 1/ ……min-1 (rpm)

BB' ……min-1 (rpm)

8.3.

Numărul omologării de tip a pneului (pneurilor):

dacă nu este disponibil, trebuie furnizate următoarele informații:

8.3.1.

Producătorul pneului

8.3.2.

Descrierea (descrierile) comercială(e) a (ale) tipului de pneu (per ax), (de exemplu denumire comercială, index de viteză, index de sarcină):…………………………………………………………………………

8.3.3.

Dimensiune pneu (per ax):………………………………………………………

8.3.4.

Număr de omologare de tip (dacă există):………………………………………

8.4.

Nivelul de zgomot al vehiculului în mișcare:

Rezultat încercare (Lurban):……… dB(A)

Rezultat încercare (Lwot):……… dB(A)

Rezultat încercare (Lcruise):……… dB(A)

factor kP: …………………..

8.5.

Nivelul de zgomot al vehiculului în staționare:

Poziția și orientarea microfonului (conform Figurii 2 din Apendicele 1 la Anexa II)

Rezultatul încercării în staționare:… dB(A)

8.6.

Nivelul de zgomot al aerului comprimat:

Rezultatul încercării pentru

frâna de serviciu: …………. dB(A)

frâna de parcare: …………. dB(A)

-în timpul acționării regulatorului de presiune: …… dB(A)

9.

Vehiculul prezentat pentru omologare la data de:

10.

Serviciul tehnic responsabil pentru încercările de omologare de tip:

11.

Data raportului de încercare emis de serviciul respectiv:

12.

Numărul raportului de încercare emis de serviciul respectiv:

13.

Poziția mărcii de omologare pe vehicul

14.

Locul

15.

Data

16.

Semnătura

17.

La prezentul document sunt anexate următoarele documente purtând numărul de omologare de mai sus: …………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………….

desene și/sau fotografii, diagrame și scheme ale motorului și ale sistemului de reducere a zgomotului;

o listă a componentelor, identificate corespunzător, constituind sistemul de reducere a zgomotului;

18.

Motivul pentru extinderea omologării:

19.

Observații

Metode și instrumente pentru măsurarea zgomotului

produs de autovehicule

1.

METODE DE MĂSURARE

1.1.

Zgomotul produs de tipul de vehicul supus omologării se măsoară prin cele două metode descrise în prezenta anexă cu vehiculul în mișcare și cu vehiculul în staționare(1). În cazul unui vehicul al cărui motor cu ardere internă nu funcționează când vehiculul este în staționare, nivelul de zgomot emis se măsoară numai în mișcare.

Vehiculele cu o masă maximă admisibilă care depășește 2 800 kg, trebuie supuse unei încercări suplimentare pentru măsurarea zgomotului produs de aerul comprimat cu vehiculul în staționare conform specificațiilor din anexa V, dacă echipamentul de frânare corespunzător face parte din vehicul.

1.2.

Cele două valori măsurate în conformitate cu încercările prevăzute la punctul 1.1 se introduc în raportul de încercare și într-un formular conform modelului din apendicele 3 la anexa I.

2.

INSTRUMENTE DE MĂSURĂ

2.1.

Măsurători acustice

Aparatura utilizată pentru măsurarea nivelului de zgomot trebuie să fie un sonometru de precizie sau un sistem de măsurare echivalent, care îndeplinește cerințele pentru clasa 1 de instrumente (inclusiv ecranul de protecție împotriva vântului recomandat de producător, dacă este cazul). Aceste cerințe sunt descrise în publicația „IEC 61672-1: 2002: Sonometre de precizie”, ediția a doua, a Comisiei internaționale pentru Electrotehnică (IEC).

Măsurătorile se efectuează utilizând răspunsul „rapid” al instrumentului de măsurare acustică și curba „A” de ponderare descrisă de asemenea în „IEC 61672-1:2002”. În cazul în care se utilizează un sistem care include monitorizarea periodică a nivelului de presiune sonoră după curba A de ponderare, citirile trebuie făcute la intervale de timp de maximum 30 ms (milisecunde).

Instrumentele trebuie întreținute și etalonate conform instrucțiunilor producătorului.

2.2.

Verificarea conformității cu cerințele

Conformitatea instrumentarului pentru măsurări acustice se verifică prin existența unui certificat de conformitate valabil. Aceste certificate sunt considerate valabile dacă certificarea de conformitate cu standardele a fost efectuată în ultimele 12 luni pentru dispozitivul de etalonare sonoră, și în ultimele 24 luni pentru sistemul de măsură. Toate încercările de conformitate trebuie efectuate de un laborator autorizat pentru efectuarea etalonărilor corespunzătoare standardelor specifice în vigoare.

2.3.

Etalonarea întregului sistem de măsurare acustică pentru seria de măsurători

La începutul și la sfârșitul fiecărei serii de măsurători se verifică întregul sistem de măsurare acustică prin intermediul unui dispozitiv acustic de etalonare care îndeplinește cerințele cu privire la dispozitivele de etalonare acustice din clasa de precizie 1 conform publicației IEC 60942: 2003. Fără nicio altă ajustare, diferența dintre citiri trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,5 dB. În cazul în care se depășește această valoare, rezultatele măsurătorilor obținute la ultima verificare anterioară satisfăcătoare nu se consideră valabile.

2.4.

Instrumente pentru măsurarea vitezei

Turația motorului se măsoară cu instrumente având o precizie ± 2 % sau mai bună la regimul de turații ale motorului prescris pentru măsurătorile efectuate.

Viteza pe drum a vehiculului se măsoară cu instrumente având precizia de cel puțin ± 0,5 km/h, în cazul în care se utilizează dispozitive de măsurare continuă.

Dacă în cadrul încercării se utilizează măsurători de viteză punctuale, instrumentul de măsură utilizat trebuie sa corespundă limitelor de precizie de cel puțin ± 0,2 km/h.

2.5.

Instrumente de măsură meteorologice

Instrumentele de măsură meteorologice utilizate pentru monitorizarea condițiilor ambiante în timpul încercării trebuie să includă dispozitivele de mai jos având cel puțin precizia specificată:

- dispozitiv de măsurare a temperaturii, ±1 °C;

- dispozitiv de măsurare a vitezei vântului, ±1,0 m/s;

- dispozitiv de măsurare a presiunii barometrice, ± 5 hPa;

- dispozitiv de măsurare a umidității relative, ± 5 %.

3.

CONDIȚII DE MĂSURARE

3.1.

Poligonul de încercare1/ și condițiile de mediu

Poligonul de încercare trebuie să fie practic fără denivelări. Suprafața pistei de încercare trebuie să fie uscată. Poligonul de încercare trebuie configurat astfel încât atunci când o mică sursă omnidirecțională de zgomot este plasată pe suprafața sa în punctul central (intersecția liniei microfonului PP'(2) cu linia mediană a benzii de circulație a vehiculului CC'(3)), abaterile de la distribuția acustică semisferică uniformă să nu depășească ± 1 dB.

Această condiție se consideră că este satisfăcută dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe:

(a) Pe o rază de 50 m față de centrul pistei spațiul este lipsit de obiecte mari susceptibile să reflecte sunetul precum garduri, stânci, poduri sau clădiri;

(b) Poligonul de încercare și suprafața poligonului sunt uscate și lipsite de materiale absorbante precum zăpada afânată sau molozul necompactat.

(c) În apropierea microfonului nu există niciun obstacol susceptibil să influențeze câmpul acustic și nicio persoană nu este plasată între microfon și sursa de zgomot. Observatorul aparatului de măsură este plasat astfel încât sa nu influențeze valorile indicate de aparat.

Măsurătorile nu se fac în condiții de vreme nefavorabile. Trebuie să se asigure că rezultatele nu sunt afectate de rafale de vânt.

Instrumentele de măsură meteorologice trebuie poziționate în imediata apropiere a zonei de încercare, la o înălțime de 1,2 m ± 0,02 m. Măsurătorile se efectuează când temperatura aerului ambient se află în intervalul +5 °C - +40 °C.

Nu se efectuează încercări dacă la măsurarea zgomotului, viteza vântului, inclusiv rafalele, la înălțimea microfonului depășește 5 m/s.

În perioada de măsurare a zgomotului se înregistrează valorile reprezentative pentru temperatură, viteză și direcția vântului, umiditatea relativă și presiunea barometrică.

La lectură se ignoră orice valori maxime ale zgomotului care par să nu aibă legătură cu caracteristicile nivelului general de zgomot al vehiculului.

Zgomotul de fond se măsoară într-un interval de 10 secunde imediat înainte și imediat după o serie de încercări ale vehiculului. Măsurătorile se efectuează cu aceleași microfoane plasate în aceleași poziții ca în timpul încercării. Se înregistrează nivelul maxim al presiunii zgomotului ponderat după curba A.

Zgomotul de fond (inclusiv orice zgomot provocat de vânt) trebuie să se situeze cu cel puțin 10 dB sub nivelul de presiune a zgomotului ponderat A produs de vehicul în timpul încercării. Dacă diferența dintre zgomotul ambiant și zgomotul măsurat se situează între 10 și 15 dB(A), pentru a calcula rezultatele încercării din lecturile sonometrului se scad corecțiile corespunzătoare conform tabelului următor:

1/

În conformitate cu Anexa VII la prezentul Regulament.

Diferența dintre zgomotul ambiant si zgomotul măsurat dB(A)

10

11

12

13

14

15

Corecție dB(A)

0,5

0,4

0,3

0,2

0,1

0,0

3.2.

Vehicul

3.2.1.

Vehiculul pentru încercare se alege astfel încât toateeste reprezentativ pentru vehiculele de același tipcare urmează să fie comercializate pe piață să îndeplinească cerințele din prezentul regulament, conform specificațiilor producătorului. Măsurătorile se efectuează fără nicio remorcă, cu excepția vehiculelor care nu sunt separabile. Măsurătorile se efectuează pe vehicule la masa de încercare mt specificată în tabelul următor: [AM 48]

Categoria

vehiculului

Masa de încercare a vehiculului (mt)

M1

mt = mro

N1

mt = mro

N2, N3

mt = 50 kg pe kW de putere nominală a motorului

Sarcina suplimentară pentru a atinge masa de încercare a vehiculului se plasează deasupra axului (axelor) motor (motoare) din spate. Sarcina suplimentară este limitată la 75 % din masa maxim admisibilă pentru axul din spate. Masa de încercare trebuie realizată cu o toleranță de ± 5 %.

Dacă centrul de greutate al sarcinii suplimentare nu poate fi aliniat cu centrul axului din spate, masa de încercare a vehiculului nu trebuie să depășească suma dintre sarcina pe axul din față și cea de pe axul din spate în stare neîncărcată și, respectiv, sarcina suplimentară.

Masa de încercare pentru vehiculele cu mai mult de două axe trebuie să fie aceeași cu masa pentru un vehicul cu două axe.

M2, M3

mt = mro – masa unui membru al echipajului (dacă este cazul)

3.2.2.

Emisiile sonore generate de rularea pneurilor sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 661/2009 privind siguranța generală a autovehiculelor. Pneurile utilizate la încercare sunt reprezentative pentru vehicul, se aleg de producătorul vehiculului și sunt înregistrate în apendicele 3 la anexa I la prezentul regulament. Acestea corespund uneia dintre dimensiunile de pneuri desemnate de producător pentru vehicul. Pneul este sau urmează să fie comercializat pe piață în același timp cu vehiculul. 2/ Pneurile trebuie umflate la presiunea recomandată de producătorul vehiculului pentru masa de încercare a acestuia. Pneurile trebuie să aibă cel puțin adâncimea corespunzătoare prevederilor legale.

3.2.3.

Înainte de începerea măsurătorilor se aduce motorul în condițiile normale de operare.

3.2.4.

Dacă vehiculul este echipat cu mai mult de două roți motoare, trebuie încercat pentru regimul de tracțiune destinat utilizării în condiții normale pe drum.

3.2.5.

Dacă vehiculul este echipat cu unul sau mai multe ventilatoare cu comandă automată, nu se intervine în acest sistem pe parcursul măsurătorilor.

3.2.6.

Dacă vehiculul este echipat cu un sistem de evacuare care conține materiale fibroase, sistemul de evacuare trebuie pregătit înaintea încercării în conformitate cu anexa 5.

2/

Întrucât contribuția pneurilor la emisia sonoră totală este semnificativă, trebuie să se țină seama de dispozițiile de reglementare existente cu privire la emisiile sonore pneu/drum. La cererea producătorului, pneurile de tracțiune, pneurile de zăpadă și pneurile cu destinație specială nu se utilizează la măsurătorile pentru omologarea de tip și conformitatea producției, în conformitate cu Regulamentul CEE-ONUultimele modificări aduse Regulamentului CEE-ONU nr. 117 (JO L 231, 29.8.2008, p. 19). [AM 49]

4.

METODE DE ÎNCERCARE

4.1.

Măsurarea zgomotului vehiculelor în mișcare

4.1.1.

Condiții generale de încercare

Pe poligonul de încercare se marchează două linii, AA' și BB', paralele cu linia PP' și situate la 10 m în fața, respectiv la 10 m în spatele liniei PP'.

Se efectuează cel puțin patru măsurători pe fiecare latură a vehiculului și pentru fiecare treaptă de viteză. Se pot face măsurători preliminare în vederea ajustării, dar acestea nu vor fi luate în considerare.

Microfonul trebuie amplasat la o distanță de 7,5 m ± 0,05 m de linia de referință CC' a pistei și la 1,2 m ± 0,02 m deasupra solului.

Axa de referință pentru condiții de câmp deschis (a se vedea IEC 61672-1:2002) trebuie să fie orizontală și perpendiculară pe traiectoria CC' a vehiculului.

4.1.2.

Condiții specifice de încercare a vehiculelor

4.1.2.1.

Vehicule din categoriile M1, M2 ≤ 3 500 kg, N1

Direcția liniei mediane a vehiculului trebuie să urmărească linia CC' cât mai aproape posibil pe parcursul întregii încercări, din momentul apropierii de linia AA' până ce spatele vehiculului trece de linia BB'. Dacă vehiculul este echipat cu o transmisie cu mai mult de două roți motoare, acesta se supune încercării în regimul de tracțiune destinat utilizării normale pe drum.

Dacă vehiculul este dotat cu transmisie manuală auxiliară sau cu punte cu rapoarte multiple, se utilizează raportul folosit la circulația normală în oraș. În nicio situație nu se utilizează treptele de viteză pentru mișcări lente, parcare sau frânare.

Masa de încercare a vehiculului este cea prevăzută în tabelul de la punctul 3.2.1.

Viteza de încercare vtest este de 50 km/h ± 1 km/h. Această viteză trebuie să fie atinsă atunci când punctul de referință ajunge la linia PP'.

4.1.2.1.1.

Raportul putere - masă (RPM)

RPM se definește după cum urmează:

RPM = (Pn / mt) x 1 000 în [kW/1 000kg]

Raportul putere – masă (RPM) se utilizează în calculul accelerației.

4.1.2.1.2.

Calculul accelerației

Calculele pentru accelerație se aplică numai pentru categoriile M1, N1 și M2 ≤ 3 500 kg.

Toate accelerațiile se calculează utilizând viteze diferite ale vehiculului pe poligonul de încercare3/. Formulele prezentate se utilizează la calculul mărimilor awot i, awot i+1 și awot test. La AA' sau la PP' viteza se definește ca viteza vehiculului în momentul în care punctul de referință traversează linia AA' (vAA') sau PP' (vPP'). Viteza la BB’ se definește ca viteza în momentul în care spatele vehiculului trece de linia BB' (vBB'). Metoda utilizată pentru determinarea accelerației trebuie specificată în raportul de încercare.

Ținând cont de definiția punctului de referință al vehiculului, pentru lungimea vehiculului (lveh) din formula de mai jos sunt luate în considerare valori diferite. Dacă punctul de referință este în fața vehiculului, atunci l = lveh, dacă este situat la mijloc: l = ½ lveh, iar dacă este situat în spate: l = 0.

3/

A se vedea figura 1 din anexa VII

4.1.2.1.2.1.

Procedura de calcul pentru vehicule cu transmisii manuale, transmisii automate, transmisii adaptive și transmisii cu rapoarte de transmisie variabile (TCV – transmisie continuu variabilă(4)) încercate cu raportul de transmisie blocat este următoarea:

awot test = ((vBB'/3,6)² - (vAA'/3,6)²) / (2*(20+l))

awot test utilizată la selecția treptei de viteză este media celor patru awot test, i obținute în timpul fiecărui parcurs de măsurare valabil.

Se poate utiliza preaccelerația. Punctul în care se apasă pedala de accelerație înaintea liniei AA' trebuie raportat în datele referitoare la încercarea vehiculului (a se vedea apendicele 3 din anexa 1).

4.1.2.1.2.2.

Procedura de calcul pentru vehiculele cu transmisie automată, transmisie adaptivă și transmisie continuu variabilă (TCV) supuse încercării cu raportul de transmisie neblocat. este următoarea:

awot test utilizată la selecția treptei de viteză este media celor patru awot test, i obținute în timpul fiecărui parcurs de măsurare valabil.

Dacă dispozitivele sau măsurile descrise la punctul 4.1.2.1.4.2. pot fi utilizate pentru a controla funcționarea transmisiei în vederea îndeplinirii cerințelor de încercare, se calculează awot test utilizând ecuația:

awot test = ((vBB'/3,6)² - (vAA'/3,6)²) / (2*(20+l))

Se poate utiliza preaccelerația.

Dacă nu se utilizează niciunul dintre dispozitivele sau măsurătorile descrise la articolul 4.1.2.1.4.2., awot test se calculează utilizând ecuația:

awot_testPP-BB = ((vBB'/3,6)² - (vPP'/3,6)²) / (2*(10+l))

Nu se utilizează preaccelerația.

Pedala de accelerație se apasă în momentul în care punctul de referință al vehiculului ajunge la linia AA'.

4.1.2.1.2.3.

Accelerația vizată

Accelerația vizată a urban definește accelerația tipică în traficul urban și derivă din investigații statistice. Este funcție de raportul putere – masă RPM al vehiculului.

Accelerația vizată a urban se definește astfel:

a urban = 0,63 * log10 (PMR) - 0,09

4.1.2.1.2.4.

Accelerația de referință

Accelerația de referință awot ref definește accelerația necesară în timpul încercării în accelerare pe poligonul de încercare. Este funcție de raportul putere - masă al vehiculului. Această funcție este diferită pentru categorii specifice de vehicule.

Accelerația awot ref este definită astfel:

a wot ref = 1,59 * log10 (PMR) -1,41 pentru RPM ≥ 25

a wot ref = a urban = 0,63 * log10 (PMR) - 0,09 pentru RPM < 25

4.1.2.1.3.

Factorul parțial de putere kP

Factorul parțial de putere kP (a se vedea punctul 4.1.3.1.) se utilizează pentru combinația ponderată a rezultatelor încercării în accelerare și a încercării la viteză constantă pentru vehicule din categoria M1 și N1.

Dacă încercarea nu se efectuează într-o singură treaptă de viteză, se utilizează awot ref în loc de a awot test (a se vedea punctul 3.1.3.1.).

4.1.2.1.4.

Selectarea raportului de transmisie

Selectarea rapoartelor de transmisie pentru încercare depinde de potențialul specific de accelerare al acestora awot la debit maxim de combustibil, conform accelerației de referință awot ref necesare pentru încercarea de accelerație la debit de combustibil maxim.

Unele vehicule pot avea programe de software sau moduri de operare diferite pentru transmisie. Dacă vehiculul dispune de moduri diferite care conduc la accelerații valabile, producătorul vehiculului trebuie să dovedească, spre satisfacția serviciului tehnic, că vehiculul este încercat într-un mod care permite atingerea unei accelerații cât mai apropiată posibil de a wot ref.

4.1.2.1.4.1.

Vehicule echipate cu transmisie manuală, automată, adaptivă sau continuu variabilă (TCV) încercate cu raportul de transmisie blocat

Sunt posibile următoarele condiții de selectare a raportului de transmisie:

(a) Dacă un anumit raport de transmisie permite atingerea accelerației de referință awot ref cu toleranța de ± 5 %, însă fără a depăși 3,0 m/s22,0 m/s2, încercarea se efectuează cu acest raport de transmisie.

(b) Dacă niciunul dintre rapoartele de transmisie nu permite atingerea accelerației prescrise, se alege un raport de transmisie i, care conduce la o accelerație mai mare, și un raport de transmisie i+1, care conduce la o accelerație mai mică decât accelerația de referință. Dacă valoarea accelerației în raportul de transmisie i nu depășește 3,0 m/s22,0 m/s2, pentru încercare se utilizează ambele rapoarte de transmisie. Factorul de ponderare în raport cu accelerația de referință awot ref se calculează astfel:

k = (a wot ref - a wot (i+1)) / (a wot (i) - a wot (i+1))

(c) Dacă valoarea accelerației în raportul de transmisie i depășește 3,0 m/s22,0 m/s2, se utilizează primul raport de transmisie care conduce la o accelerație mai mică de 3,0 m/s22,0 m/s2, cu condiția ca treapta de viteză i+1 să nu conducă la o accelerație mai mică decât aurban. În acest caz se utilizează două trepte, i și i+1, inclusiv treapta i cu accelerația mai mare de 3,0 m/s22,0 m/s2. În alte situații, nu se utilizează nicio altă treaptă de viteză. Pentru calculul factorului parțial de putere kP, în locul awot ref se utilizează accelerația awot test obținută în timpul încercării. [AM 50]

(d) Dacă vehiculul are o transmisie cu doar o singură selecție pentru raportul de transmisie, încercarea de accelerație se efectuează cu selecția respectivă a treptei de viteză. Accelerația obținută este apoi utilizată în calculul factorului parțial de putere kP în loc de awot ref.

(e) Dacă pentru un raport de transmisie se depășește turația nominală a motorului mai înainte ca vehiculul să treacă de BB', se utilizează treapta de viteză imediat superioară.

4.1.2.1.4.2.

Vehicule cu transmisie automată, transmisie adaptivă sau transmisie continuu variabilă (TCV) se supun încercării cu rapoarte de transmisie neblocate:

Se utilizează poziția selectorului de treaptă de viteză corespunzătoare funcționării complet automate.

Valoarea accelerației awot test se calculează conform definiției de la punctul 4.1.2.1.2.2.

Încercarea poate include apoi o modificare a treptei de viteză într-o treaptă inferioară și accelerație mai mare. Nu este permisă modificarea treptei de viteză într-o treaptă superioară, nici o accelerație mai mică. Se recomandă evitarea schimbării într-o treaptă de viteză care nu se utilizează în traficul urban.

Din aceste motive, este permis să se instaleze și utilizeze dispozitive electronice sau mecanice, inclusiv poziții alternative ale selectorului de treaptă de viteză, pentru a preveni trecerea la un raport de transmisie care nu este utilizat în mod obișnuit la încercarea în trafic urban.

Accelerația obținută awot test trebuie să fie mai mare sau egală cu aurban.

Dacă este posibil, producătorul va lua măsuri pentru a evita o valoare a accelerației awot test mai mare de 2,0 m/s2.

La calculul factorului parțial de putere kp (a se vedea punctul 4.1.2.1.3.) se utilizează apoi accelerația obținută a wot test în loc de awot ref.

4.1.2.1.5.

Încercarea de accelerație

Producătorul definește poziția punctului de referință în fața linei AA' unde are loc apăsarea maximă a pedalei de accelerație. Pedala de accelerație trebuie să fie complet apăsată (cât mai rapid posibil) atunci când punctul de referință al vehiculului ajunge la punctul definit. Pedala de accelerație trebuie menținută apăsat până ce spatele vehiculului ajunge la linia BB'. Pedala de accelerație se eliberează apoi cât mai rapid posibil. Punctul de apăsare maximă a pedalei de accelerație se înscrie în datele privind încercarea vehiculului, în conformitate cu apendicele 3 la anexa II. Serviciul tehnic trebuie să beneficieze de posibilitatea efectuării de încercări prealabile.

În cazul vehiculelor articulate, care constau în două unități inseparabile considerate ca un singur vehicul, semiremorca nu se ia în considerare la stabilirea momentului traversării liniei BB’.

4.1.2.1.6.

Încercarea la viteză constantă

Încercarea la viteză constantă se efectuează cu aceeași (aceleași) treaptă (trepte) de viteză specificată(e) pentru încercarea de accelerație și la o viteză constantă de 50 km/h cu toleranța de ± 1 km/h între AA' și BB'. Pe parcursul încercării la viteză constantă, pedala de accelerație se poziționează în așa fel încât viteza între AA' și BB' să fie constantă, conform specificației. Dacă treapta de viteză este blocată pentru încercarea de accelerație, aceeași treaptă de viteză trebuie blocată pentru încercarea la viteză constantă.

Încercarea la viteză constantă nu se solicită pentru vehicule cu RPM < 25.

4.1.2.2.

Vehicule din categoriile M2 > 3 500 kg, M3, N2, N3

Direcția liniei mediane a vehiculului trebuie să urmărească linia CC' cât mai aproape posibil pe parcursul întregii încercări, din momentul apropierii de linia AA' până ce spatele vehiculului trece de linia BB'. Încercarea se efectuează fără remorcă sau semiremorcă. Dacă o remorcă nu este ușor separabilă de vehiculul de tracțiune, remorca nu se ia în considerare la trecerea liniei BB'. Dacă vehiculul încorporează echipamente precum un amestecător de beton, un compresor etc., aceste echipamente nu trebuie să funcționeze în timpul încercării. Masa de încercare a vehiculului trebuie să fie conformă cu datele din tabelul de la punctul 3.2.1.

Condiții vizate pentru categoria M2 > 3 500 kg, N2

Atunci când punctul de referință trece de linia BB', turația motorului nBB' trebuie să fie între 70 % și 74 % din turația S la care motorul dezvoltă puterea sa nominală maximă, iar viteza vehiculului trebuie să fie de 35 km/h ± 5 km/h. Între liniile AA' și BB', trebuie asigurată o stare de accelerare stabilă.

Condiții vizate pentru categoriile M3, N3:

Atunci când punctul de referință trece de linia BB', turația motorului nBB' trebuie să fie între 85 % și 89 % din turația S la care motorul dezvoltă puterea sa nominală maximă, iar viteza vehiculului trebuie să fie de 35 km/h ± 5 km/h. Între liniile AA' și BB', trebuie asigurată o stare de accelerare stabilă.

4.1.2.2.1.

Selectarea raportului de transmisie

4.1.2.2.1.1.

Vehicule cu transmisii manuale

Se asigură o stare de accelerare stabilă. Alegerea treptei de viteză depinde de condițiile vizate. Dacă diferența de viteză depășește toleranța prescrisă, încercarea se efectuează în două trepte de viteză, una care conduce la o viteză superioară vitezei vizate și una care conduce la o viteză inferioară vitezei vizate.

În cazul în care condițiile vizate sunt îndeplinite în mai multe trepte de viteză, se alege treapta care conduce la viteza cea mai apropiată de 35 km/h. Dacă nicio treaptă nu îndeplinește condițiile vizate pentru vtest, se încearcă două trepte, una care conduce la o viteză mai mare decât vtest și una care conduce la o viteză mai mică decât vtest. Turația vizată a motorului trebuie atinsă în toate situațiile.

Se asigură o stare de accelerare stabilă. În cazul în care într-o anumită treaptă de viteză nu se poate asigura o accelerație stabilă, treapta de viteză respectivă nu este luată în considerare.

4.1.2.2.1.2.

Vehicule cu transmisii automate, transmisii adaptive și transmisii continuu variabile (TCV)

Se utilizează poziția selectorului de treaptă de viteză corespunzătoare funcționării complet automate. Încercarea poate include apoi o modificare a treptei de viteză într-o treaptă inferioară și accelerație mai mare. Nu este permisă modificarea treptei de viteză la o categorie superioară și o accelerație mai redusă. Este de evitat schimbarea într-o treaptă de viteză care nu se utilizează la încercarea în trafic urban specificată. Din aceste motive, este permis să se instaleze și utilizeze dispozitive electronice sau mecanice, pentru a preveni trecerea la un raport de transmisie inferior care nu este utilizat în mod obișnuit la încercarea în trafic urban specificată.

Dacă vehiculul este echipat cu o transmisie care oferă o singură selecție a treptei de viteză (poziția D), care limitează turația motorului în timpul încercării, vehiculul se încearcă utilizând o singură viteză vizată. În cazul în care vehiculul este echipat cu o combinație motor-transmisie care nu îndeplinește cerințele de la punctul 4.1.2.2.1.1., vehiculul se încearcă utilizând numai viteza sa vizată. Viteza vizată a vehiculului pentru încercare este de 35 km/h ± 5km/h. Schimbarea într-o treaptă superioară de viteză și o accelerație mai mică este permisă după ce punctul de referință al vehiculului trece de linia PP'. Trebuie efectuate două încercări: una având viteza finală vtest = vBB' + 5 km/h și una având viteza finală vtest = vBB' - 5 km/h. Se reține nivelul de zgomot corespunzător celei mai ridicate turații a motorului obținută în timpul încercării între AA' și BB'.

4.1.2.2.2.

Încercarea de accelerare

Când punctul de referință al vehiculului ajunge la linia AA', se apasă la maximum pedala de accelerație (fără a efectua trecerea automată într-o treaptă de viteză inferioară celei utilizate în mod normal în circulația urbană) și se menține complet apăsată până ce spatele vehiculului trece de linia BB', iar punctul de referință se află la cel puțin 5 m în spatele liniei BB', după care pedala de accelerație se eliberează.

În cazul vehiculelor articulate, care constau în două unități inseparabile considerate ca un singur vehicul, semiremorca nu se ia în considerare la stabilirea momentului traversării liniei BB’.

4.1.3.

Interpretarea rezultatelor

Se înregistrează nivelul maxim de presiune sonoră ponderat după curba A măsurat la fiecare trecere a vehiculului între cele două linii AA' și BB'. Dacă se constată un maxim de zgomot care se situează în mod evident în afara caracteristicii generale a nivelului de presiune sonoră, măsurătoarea nu se ia în considerare. Se efectuează cel puțin patru măsurători pentru fiecare condiție de încercare, pe fiecare latură a vehiculului și pentru fiecare raport de transmisie. Măsurătorile pe partea dreaptă și pe partea stângă se pot face simultan sau succesiv. La calculul rezultatului final pentru o anumită latură a vehiculului se utilizează rezultatele primelor patru măsurători consecutive care, după eliminarea rezultatelor nevalidate (a se vedea punctul 3.1.), se încadrează în limita de 2 dB(A). Media rezultatelor se face separat pentru fiecare latură. Rezultatul intermediar este valoarea mai mare dintre două medii rotunjite matematic la prima zecimală exactă.

Măsurătorile de viteză la AA', BB' și PP' se înregistrează și se utilizează în calcule rotunjite la prima zecimală după virgulă.

Accelerația calculată awot test se înregistrează cu a doua zecimală după virgulă.

4.1.3.1.

Vehicule din categoriile M1, N1 și M2 ≤ 3 500 kg

Valorile calculate pentru încercarea de accelerație și încercarea la viteză constantă sunt date de:

Lwot rep = Lwot (i+1) + k * (Lwot(i)- Lwot (i+1))

Lcrs rep = Lcrs(i+1) + k * (Lcrs (i) – Lcrs (i+1))

Unde k = (awot ref - awot (i+1))/(awot (i) - awot (i+1))

În cazul încercării într-o singură treaptă de viteză, rezultatele sunt valorile măsurate la fiecare încercare.

Rezultatul final se calculează combinând Lwot rep și Lcrs rep. Ecuația este:

Lurban = Lwot rep – kP * (Lwot rep– Lcrs rep)

Factorul de ponderare kP reprezintă factorul parțial de putere pentru circulația în oraș. În cazuri diferite de încercarea într-o singură treaptă de viteză, kP se calculează cu:

kP = 1 – (aurban / awot ref)

Dacă pentru încercare s-a specificat numai o singură treaptă de viteză, kP este dat de formula:

kP = 1 – (aurban / awot test)

În situațiile în care awot test este mai mic decât aurban:

kP = 0

4.1.3.2.

Vehicule din categoriile M2 > 3 500 kg, M3, N2, N3

Când se încearcă o singură treaptă de viteză, rezultatul final este egal cu rezultatul intermediar. În cazul în care se încearcă două trepte de viteză, se calculează media aritmetică a rezultatelor intermediare.

4.2.

Măsurarea zgomotului emis de vehicule în staționare

4.2.1.

Nivelul de zgomot în vecinătatea vehiculelor

Rezultatele măsurătorilor se introduc în raportul de încercare menționat în apendicele 3 la Anexa I.

4.2.2.

Măsurători acustice

Pentru măsurători se utilizează un sonometru de precizie sau un sistem de măsurare echivalent, după cum se specifică la punctul 1.1.

4.2.3.

Poligonul de încercare– condiții ambiante conform specificațiilor din figura 1 din apendicele 2 la anexa II

4.2.3.1.

În apropierea microfonului nu există niciun obstacol susceptibil să influențeze câmpul acustic și nicio persoană nu este plasată între microfon și sursa de zgomot. Observatorul aparatului de măsură este plasat astfel încât sa nu influențeze valorile indicate de aparat.

4.2.4.

Sunete perturbatoare și interferența vântului

Valorile indicate de instrumente de măsură produse de zgomotul ambiant și de vânt trebuie să fie cu cel puțin 10 dB(A) sub nivelul de zgomot care trebuie măsurat. Se poate plasa la microfon un ecran protector împotriva vântului, cu condiția să se țină cont de efectul acestuia asupra sensibilității microfonului (a se vedea punctul 1.1.).

4.2.5.

Metoda de măsurare

4.2.5.1.

Natura și numărul măsurătorilor

În tipul perioadei de funcționare specificată la punctul 4.2.5.3.2.1 se măsoară nivelul sonor maxim exprimat în decibeli ponderat după curba A (dB(A)).

În fiecare punct de măsurare se efectuează cel puțin trei măsurători.

4.2.5.2.

Amplasarea și pregătirea vehiculului

Vehiculul trebuie amplasat în partea centrală a poligonului de încercare, cu selectorul treptei de viteză în poziție neutră și ambreiajul angajat. Dacă prin construcție vehiculul nu permite acest lucru, vehiculul se încearcă în conformitate cu prescripțiile producătorului pentru încercarea motorului în staționare. Înaintea fiecărei serii de măsurători motorul trebuie adus la condițiile de funcționare normală, conform specificațiilor producătorului.

Dacă vehiculul este echipat cu unul sau mai multe ventilatoare cu comandă automată, nu se intervine în acest sistem pe parcursul măsurării nivelului sonor.

Capota motorului sau acoperișul compartimentului motor – dacă există – trebuie să fie închise.

4.2.5.3.

Măsurarea zgomotului în apropierea sistemului de evacuare, confom figurii 1 din apendicele 2 la anexa II.

4.2.5.3.1.

Pozițiile microfonului

4.2.5.3.1.1.

Microfonul trebuie amplasat la o distanță de 0,5 m ± 0,01 m față de punctul de referință al conductei de evacuare definit în figura 1 și la un unghi de 45°(± 5°) față de axa de curgere la capătul conductei. Microfonul trebuie amplasat la înălțimea punctului de referință, dar nu la mai puțin de 0,2 m față de suprafața solului. Axa de referință a microfonului trebuie să se afle într-un plan paralel cu suprafața solului și trebuie îndreptată spre punctul de referință de la ieșirea evacuării. Dacă sunt posibile două poziții ale microfonului, se utilizează amplasamentul cel mai îndepărtat lateral față de linia mediană longitudinală a vehiculului. Dacă axa de curgere a conductei de evacuare este la 90° față de linia mediană longitudinală a vehiculului, microfonul se amplasează în punctul cel mai depărtat de motor.

4.2.5.3.1.2.

Pentru vehiculele al căror sistem de evacuare are de orificii de evacuare dispuse la distanțe de peste 0,3 m unul față de celălalt, se efectuează măsurători pentru fiecare orificiu de evacuare. Se înregistrează nivelul cel mai ridicat.

4.2.5.3.1.3.

În cazul unui sistem de evacuare cu două sau mai multe orificii plasate la mai puțin de 0,3 m depărtare și care sunt conectate la același amortizor de zgomot, se efectuează numai o singură măsurătoare, poziția microfonului fiind determinată de orificiul de evacuare cel mai apropiat de marginea extremă a vehiculului sau, dacă un asemenea orificiu nu există, de orificiul situat cel mai sus în raport cu solul.

4.2.5.3.1.4.

Pentru vehiculele cu sistem de evacuare vertical (de exemplu, vehicule comerciale) microfonul trebuie amplasat la înălțimea orificiului de evacuare. Axa sa trebuie să fie verticală și orientată în sus. Microfonul trebuie amplasat la o distanță de 0,5 m ± 0,01 m față de punctul de referință al conductei de evacuare, dar niciodată la mai puțin de 0,2 m de cea mai apropiată margine a vehiculului de sistemul de evacuare.

4.2.5.3.1.5.

Pentru orificiile sistemului de evacuare amplasate sub caroseria vehiculului, microfonul trebuie amplasat la minimum 0,2 m de partea cea mai apropiată a vehiculului, în punctul cel mai apropiat, dar situat la nu mai puțin de 0,5 m de punctul de referință al conductei de evacuare, la o înălțime de 0,2 m deasupra solului, dar nu în axa fluxului de evacuare. În unele cazuri, cerințele privind unghiurile de la punctul 4.2.5.3.1.2. pot să nu fie îndeplinite.

4.2.5.3.2.

Condițiile de funcționare a motorului

4.2.5.3.2.1.

Turația vizată a motorului

Turația vizată a motorului se definește ca:

- 75 % din turația S a motorului pentru vehicule cu turația nominală a motorului ≤ 5 000 min-1

- 3 750 min-1 pentru vehicule cu turația nominală a motorului mai mare de 5 000 min-1 și mai mică de 7 500 min-1

- 50 % din turația S a motorului pentru vehicule cu turația nominală a motorului ≥ 7 500 min-1.

Dacă vehiculul nu poate atinge turația motorului specificată mai sus, turația vizată va fi cu 5 % sub turația maximă posibilă a motorului pentru încercarea în staționare respectivă.

4.2.5.3.2.2.

Procedura de încercare

Se mărește progresiv turația motorului de la ralanti la turația vizată - fără a depăși domeniul de toleranță de ± 3 % din turația vizată a motorului - și se menține constantă. Apoi se eliberează rapid pedala de accelerație, turația motorului revenind la ralanti. Se măsoară nivelul de zgomot într-o perioadă de funcționare compusă dintr-un interval de o secundă în care turația motorului este menținută constantă și din întreaga durată de decelerare. Se reține ca rezultat al încercării lectura nivelului maxim de zgomot rotunjită matematic la prima cifră după virgulă.

4.2.5.3.2.3.

Validarea încercării

Măsurătoarea se consideră valabilă dacă turația de încercare a motorului nu diferă de turația vizată a motorului cu mai mult de ± 3 % timp de cel puțin 1 secundă.

4.2.6.

Rezultate

Se efectuează cel puțin trei măsurători pentru fiecare poziție de încercare. Se înregistrează nivelul maxim al presiunii sonore ponderat după curba A indicat în timpul fiecăreia dintre cele trei măsurători. La calculul rezultatului final pentru o poziție de măsurare dată se utilizează rezultatele primelor trei măsurători consecutive valide care, după eliminarea rezultatelor nevalidate (ținând cont de specificațiile pentru terenul de încercare de la punctul 3.1.), se încadrează în limita de 2 dB(A). Rezultatul final este nivelul sonor maxim al tuturor măsurătorilor în toate punctele de măsură.

Apendicele 1

T = vedere de sus

S = vedere laterală

A = conductă măsurată

B = conductă curbată în jos

C = conductă dreaptă

D = conductă verticală

1 = punct de referință

2 = suprafața drumului

Figura 3a

Figura 3b

Figura 3c

Figura 3d

Valori limită

Categoria vehiculului

Descrierea categoriei vehiculului

Valori limită

exprimate in dB(A)

[decibeli (A)]

Valori limită pentru omologarea de tip a tipurilor de vehicule noi

Valori limită pentru omologarea de tip a tipurilor de vehicule noi

Valori limită pentru înmatricularea, vânzarea și punerea în exploatare a vehiculelor

Etapa 1 valabilă după

[2 ani de la publicare]

Etapa 2 valabilă după

[5 ani de la publicare]

Etapa 3 valabilă după

[7 ani de la publicare]

În general

Vehicule de teren

În general

Vehicule de teren

În general

Vehicule de teren

M

Vehicule utilizate pentru transportul de pasageri

M1

nr. de locuri pe scaun< 9

70

71**

68

69**

68

69**

M1

nr. de locuri pe scaun< 9;

raport putere masa > 150 kW/ton

71

71

69

69

69

69

M2

nr. de locuri pe scaun > 9; masa < 2 tone

72

72

70

70

70

70

M2

nr. de locuri pe scaun > 9; 2 tone < masa < 3,5 tone

73

74

71

72

71

72

M2

nr. de locuri pe scaun > 9; 3,5 tone < masa < 5 tone;

puterea nominală a motorului < 150 kW

74

75

72

73

72

73

M2

nr. de locuri pe scaun > 9; 3,5 tone < masa < 5 tone;

puterea nominală a motorului > 150 kW

76

78

74

76

74

76

M3

nr. de locuri pe scaun > 9; masa > 5 tone;

puterea nominală a motorului < 150 kW

75

76

73

74

73

74

M3

nr. de locuri pe scaun > 9; masa > 5 tone;

puterea nominală a motorului > 150 kW

77

79

75

77

75

77

N

Vehicule utilizate pentru transportul de bunuri

N1

masa < 2 tone

71

71

69

69

69

69

N1

2 tone < masa < 3,5 tone

72

73

70

71

70

71

N2

3,5 tone < masa < 12 tone;

puterea nominală a motorului < 75 kW

74

75

72

73

72

73

N2

3,5 tone < masa < 12 tone;

75 < puterea nominală a motorului < 150 kW

75

76

73

74

73

74

N2

3,5 tone < masa < 12 tone;

puterea nominală a motorului > 150 kW

77

79

75

77

75

77

N3

masa > 12 tone;

75 < puterea nominală a motorului < 150 kW

77

78

75

76

75

76

N3

masa > 12 tone;

puterea nominală a motorului > 150 kW

80

82

78

80

78

80

Categoria vehiculului

Descrierea categoriei vehiculului

Valori-limită pentru omologarea de tip a tipurilor de vehicule noi, exprimate în dB(A)

[decibeli (A)]*

Valori-limită pentru omologarea de tip atât a tipurilor de vehicule noi, cât și pentru înmatricularea, vânzarea și punerea în exploatare a vehiculelor noi, exprimate în dB(A)

[decibeli (A)]*

Etapa 1 valabilă după

[6 ani de la publicare]

Etapa 2 valabilă după

[8 ani de la publicare]

M

Vehicule utilizate pentru transportul de pasageri

M1

nr. de locuri pe scaun ≤ 9; ≤ 125 kW/tonă

68

68

nr. de locuri pe scaun ≤ 9; 125 kW/tonă < raport putere masă ≤ 150 kW/tonă

70

70

nr. de locuri ≤ 9, raport putere masă > 150kW/tonă

73

73

M1

nr. de locuri pe scaun ≤4 , inclusiv scaunul șoferului, raport putere masă > 200 kW/tonă Punctul R al locului conducătorului auto < 450 mm față de sol

74

74

M2

nr. de locuri pe scaun > 9; masa ≤ 2,5 tone

69

69

nr. de locuri pe scaun > 9; 2,5 tone < masa < 3,5 tone

72

72

nr. de locuri pe scaun > 9; 3,5 tone < masa < 5 tone;

75

75

M3

nr. de locuri pe scaun > 9; masa > 5 tone; puterea nominală a motorului ≤ 180kW

74

74

nr. de locuri pe scaun > 9; masa > 5 tone; 180 kW < puterea nominală a motorului ≤ 250kW

77

77

nr. de locuri pe scaun > 9; masa > 5 tone; puterea nominală a motorului > 250kW

78

78

N

Vehicule utilizate pentru transportul de bunuri

N1

masa < 2,5 tone

69

69

2,5 tone < masa < 3,5 tone

71

71

N2

3,5 tone < masa < 12 tone;

puterea nominală a motorului < 150 kW

75

75

3,5 tone < masa ≤ 12 tone; puterea nominală a motorului > 150 kW

76

76

N3

masa > 12 tone; puterea nominală a motorului ≤ 180kW

77

77

masa > 12 tone; 180< puterea nominală a motorului ≤ 250kW

79

79

masa > 12 tone; puterea nominală a motorului > 250 kW

81

81

*

Valorile limită mai mari nu sunt valabile decât dacă vehiculul îndeplinește condițiile dincresc cu 1 dB pentru vehiculele care respectă definiția corespunzătoare a vehiculelor de teren specificată la punctul 4 dinîn anexa II secțiunea A a anexei IIpunctul 4 la Directiva UE 2007/46/CE.

**

Pentru vehiculele din categoria M1, valorile limită mai mari pentru vehiculele de teren sunt valabile numai dacă masa maximă autorizată este > 2 tone. [AM 61]

Amortizoare de zgomot care conțin materiale fibroase insonorizante

1.

Generalități

Materialele fibroase insonorizante pot fi utilizate în sistemele de amortizare de zgomot sau în componentele acestora dacă una dintre condițiile de mai jos este îndeplinită:

(a) gazul de evacuare nu intră în contact cu materialele fibroase;

(b) sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia aparțin unei familii de amortizoare de zgomot sau de componente pentru care s-a demonstrat, în cursul unei proceduri de omologare de tip în conformitate cu cerințele prezentului regulament pentru un alt tip de vehicul, că nu sunt supuse deteriorării.

În cazul în care niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, întregul sistem de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia trebuie supus unui condiționării convenționale utilizând una dintre cele trei instalații și proceduri descrise mai jos.

1.1.

Funcționare continuă pe drum pe parcursul a 10 000 km.

1.1.1.

50 ± 20 % din această operație trebuie să aibă loc în circulația urbană, restul operației fiind efectuat pe distanțe lungi și la viteză mare; funcționarea continuă pe drum poate fi înlocuită cu un program de încercări în poligonul de încercare.

1.1.2.

Cele două regimuri de viteză trebuie alternate cel puțin de două ori.

1.1.3.

Programul complet de încercare trebuie să includă un număr minim de 10 pauze cu o durată de cel puțin trei ore pentru a reproduce efectele de răcire și de condensare care pot avea loc.

1.2.

Condiționare pe standul de încercare

1.2.1.

Prin utilizarea pieselor standard și respectarea instrucțiunilor producătorului, sistemul de evacuare sau componentele acestuia trebuie montate pe vehiculul menționat la punctul 1.3. din anexa I sau pe motorul la care se face referire la punctul 1.4. din anexa I. În cazul vehiculului menționat la punctul 1.3 din anexa I, vehiculul trebuie instalat pe standul de încercare cu rulouri. În cazul motorului la care se face referire la punctul 1.4 din anexa I, motorul trebuie cuplat la standul de măsurare a cuplului.

1.2.2.

Încercarea trebuie efectuată în șase perioade a câte șase ore cu o pauză de cel puțin 12 ore între fiecare perioadă pentru a reproduce efectele de răcire și orice condensare care pot avea loc.

1.2.3.

În timpul fiecărei perioade de șase ore, motorul funcționează în următoarele condiții succesive:

(c) Cinci minute la ralanti;

(d) O secvență de o oră la ¼ din sarcină cu ¾ din turația nominală maximă (S);

(e) O secvență de o oră la 1/2 din sarcină cu ¾ din turația nominală maximă (S);

(f) O secvență de 10 minute la sarcină integrală cu ¾ din turația nominală maximă (S);

(g) O secvență de 15 minute la 1/2 din sarcină cu turația nominală maximă (S);

(h) O secvență de 30 de minute la 1/4 din sarcină cu turația nominală maximă (S).

Durata totală a celor șase secvențe: trei ore.

Fiecare perioadă cuprinde două serii de secvențe succesive a acestor condiții în ordinea indicată de la (a) la (f).

1.2.4.

În timpul încercării, sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia nu trebuie răcite cu curent de aer forțat prin simularea fluxului normal de aer din jurul vehiculului. Cu toate acestea, la cererea producătorului, amortizorul de zgomot poate fi răcit pentru a nu se depăși temperatura înregistrată a gazelor la intrarea în amortizor când vehiculul rulează cu viteza maximă.

1.3.

Condiționare prin impulsuri de presiune

1.3.1.

Sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia trebuie montate pe vehiculul menționat la punctul 1.3. din anexa I sau pe motorul la care se face referire la punctul 1.4. din anexa I. În primul caz, vehiculul trebuie instalat pe standul de încercare cu rulouri.

În al doilea caz, motorul trebuie montat pe standul de măsurare a cuplului. Aparatura de încercare, a cărei schemă detaliată este prezentată în figura 1 din apendicele la prezenta anexă trebuie instalată la ieșirea din sistemul de amortizare a zgomotului. Este acceptată orice altă aparatură care furnizează rezultate echivalente.

1.3.2.

Aparatura de încercare trebuie reglată astfel încât fluxul gazelor de evacuare să fie întrerupt alternativ și restabilit de supapa cu acțiune rapidă pentru 2 500 de cicluri.

1.3.3.

Supapa trebuie să se deschidă atunci când contrapresiunea gazelor de evacuare, măsurată la cel puțin 100 mm în aval de flanșa de intrare, ajunge la o valoare cuprinsă între 0,35 și 0,40 kPa. Supapa se închide când această presiune nu diferă cu mai mult de 10 % din valoarea sa stabilizată cu supapa deschisă.

1.3.4.

Releul de temporizare se reglează pe durata evacuării gazelor rezultată din dispozițiile de la punctul 1.3.3.

1.3.5

Turația motorului este de 75 % din turația (S) la care motorul dezvoltă puterea maximă.

1.3.6.

Puterea indicată de standul de încercare cu rulouri, respectiv de standul de măsurare a cuplului, trebuie să fie 50 % din puterea dezvoltată la 75% din turația motorului (S) cu pedala de accelerație apăsată la maxim sau cu supapa de reglare a debitului de combustibil deschisă la maxim.

1.3.7.

În timpul încercării, toate orificiile de purjare sunt închise.

1.3.8.

Încercarea completă trebuie finalizată în 48 de ore.

Dacă este necesar, după fiecare oră, se admite o perioadă de răcire.

Apendicele 1

1.

Flanșă de intrare sau manșon pentru conectarea la ieșirea sistemului de evacuare supus încercării.

2.

Supapă de reglare cu acționare manuală.

3.

Rezervor de compensare cu o capacitate maximă de 40 l și un timp de umplere de cel puțin o secundă.

4.

Comutator de presiune cu domeniul de funcționare între 0,05 și 2,5 bar.

5.

Releu de temporizare.

6.

Numărător de pulsații.

7.

Supapă cu acțiune rapidă, de tipul unei supape de frânare pe evacuare cu diametrul de 60 mm, acționată de un cilindru pneumatic care dezvoltă o forță de 120 N la 4 bar. Timpul de răspuns, la deschidere și la închidere, nu trebuie să depășească 0,5 s.

8.

Evacuarea gazelor.

9.

Conductă flexibilă.

10.

Manometru.

Zgomotul provocat de aerul comprimat

1.

Metoda de măsurare

Măsurătoarea se efectuează la pozițiile 2 și 6 ale microfonului, în conformitate cu figura 1, cu vehiculul în staționare. În timpul descărcării regulatorului de presiune și în timpul descărcării consecutive utilizării frânelor de serviciu și de staționare, se înregistrează cel mai ridicat nivel de zgomot ponderat după curba A.

Zgomotul provocat de descărcarea regulatorului de presiune se măsoară cu motorul la turația de ralanti. Zgomotul de descărcare provocat de acționarea frânelor se înregistrează în timpul acționării frânelor de serviciu și de staționare; înainte de fiecare măsurătoare, unitatea de aer comprimat trebuie adusă la cel mai înalt nivel de presiune de funcționare admisibil, iar apoi se oprește motorul.

2.

Evaluarea rezultatelor

Pentru fiecare poziție a microfonului, se efectuează două măsurători. Pentru a compensa erorile echipamentului de măsurare, citirile se reduc cu 1 dB(A), valoarea redusă fiind considerată drept rezultat al măsurătorii. Rezultatele sunt considerate valide dacă pentru o poziție dată a microfonului diferența între măsurători nu depășește 2 dB(A). Cea mai mare valoare măsurată este reținută ca rezultat. Dacă această valoare depășește limita de zgomot cu 1 dB(A), trebuie efectuate alte două măsurători la poziția respectivă a microfonului. În acest caz, trei dintre cele patru rezultate ale măsurătorilor obținute la această poziție trebuie să respecte limita de zgomot.

3.

Valoare limită

Nivelul sonor nu trebuie să depășească limita de 72 dB(A).

Apendicele 1

Verificări ale conformității producției pentru vehicule

1.

Generalități

Aceste cerințe corespund încercărilor care trebuie efectuate pentru verificarea conformității producției (COP), în conformitate cu punctul 5 din anexa I.

2.

Procedura de verificare

Poligonul de încercare și instrumentele de măsură sunt cele descrise în anexa II.

2.1.

Vehiculul (vehiculele) încercat(e) trebuie supus(e) încercării de măsurare a zgomotului vehiculului în mișcare specificată la punctul 4.1 din Anexa II.

2.2.

Sunetul provocat de aerul comprimat

Vehiculele cu o masă care depășește 2 800 kg, echipate cu sisteme de aer comprimat, trebuie supuse unei încercări suplimentare pentru măsurarea zgomotului provocat de aerul comprimat specificată la punctul 1 din Anexa V.

2.3.

Dispoziții suplimentare în materie de emisii sonore

Producătorul vehiculului trebuie să evalueze conformitatea cu dispozițiile ASEP printr-o evaluare corespunzătoare sau poate efectua încercarea descrisă în anexa VIII.

3.

Eșantionarea și evaluarea rezultatelor

Se alege un vehicul și se supune încercărilor descrise la punctul 2. Dacă rezultatele încercării satisfac cerințele COP din anexa X la Directiva 2007/46/CE, se consideră că vehiculul satisface dispozițiile COP. Cerințele COP aplicabile sunt valorile-limită specificate în anexa III cu o marjă suplimentară de 1 dB(A). [AM 52]

Dacă unul dintre rezultatele încercării nu satisface cerințele COP din anexa X la Directiva 2007/46/CE, se încearcă două vehicule suplimentare de același tip în conformitate cu punctul 2 din prezenta anexă.

Dacă rezultatele încercării pentru al doilea și al treilea vehicul satisfac cerințele COP din anexa X la Directiva 2007/46/CE, se consideră că vehiculul satisface dispozițiile COP.

Dacă unul dintre rezultatele încercării celui de-al doilea și al treilea vehicul nu satisface cerințele COP din anexa X la Directiva 2007/46/CE, se consideră că tipul de vehicul nu satisface cerințele prezentului regulament, producătorul trebuind să întreprindă măsurile necesare pentru restabilirea conformității.

Specificații privind poligonul de încercare

1.

Introducere

Prezenta anexă descrie specificațiile privind caracteristicile fizice și configurația pistei de încercare. Aceste specificații bazate pe un standard special 1/ descriu caracteristicile fizice necesare, precum și metodele de încercare ale acestor caracteristici.

2.

Caracteristicile necesare ale suprafeței

O suprafață se consideră conformă cu prezentul standard dacă textura și coeficientul de porozitate sau coeficientul de absorbție acustică au fost măsurate și s-a constatat că îndeplinesc toate cerințele de la punctele 2.1 - 2.4 de mai jos și dacă sunt îndeplinite cerințele de proiectare specificate la punctul 3.2.

2.1.

Coeficientul de porozitate reziduală

Coeficientul de porozitate reziduală VC al amestecului pentru pavajul pistei de încercare nu trebuie să depășească 8 %. Pentru procedura de măsurare, a se vedea punctul 4.1.

2.2.

Coeficientul de absorbție a sunetului

În cazul în care suprafața nu îndeplinește cerința privind coeficientul de porozitate reziduală, suprafața este admisibilă numai în cazul în care coeficientul de absorbție acustică al acesteia α îndeplinește condiția α ≤ 0,10. Pentru procedura de măsurare, a se vedea punctul 4.2. Cerințele de la punctul 2.1. și cele de la acest punct se consideră de asemenea satisfăcute dacă a fost măsurat numai coeficientul de absorbție acustică și acesta este α ≤ 0,10.

Trebuie remarcat că cea mai relevantă caracteristică este absorbția acustică, deși coeficientul de porozitate reziduală este mai frecvent utilizat de către constructorii de drumuri. Cu toate acestea, absorbția sunetului trebuie măsurată doar dacă suprafața nu corespunde cerințelor privind coeficientul de porozitate reziduală. Acest lucru este justificat din cauza incertitudinilor destul de mari atât cu privire la măsurare, cât și la relevanță, pe care le prezintă coeficientul de porozitate reziduală, unele suprafețe putând fi respinse în mod greșit dacă se pune accentul numai pe măsurarea porozității.

2.3.

Adâncimea texturii

Adâncimea texturii (TD) măsurată pe baza metodei volumetrice (a se vedea punctul 4.3 de mai jos) trebuie să satisfacă condiția:

TD > 0,4 mm

2.4.

Omogenitatea suprafeței

Trebuie să se depună toate eforturile posibile pentru a asigura o cât mai mare omogenitate a suprafeței în interiorul zonei de încercare. Aceasta se referă la textură și la coeficientul de porozitate, însă trebuie remarcat și faptul că dacă procesul de rulare este mai eficace în anumite locuri în raport cu altele, poate fi diferită textura și că, de asemenea, absența uniformității poate duce la denivelări.

2.5.

Perioada de încercare

Pentru a verifica dacă suprafața este în continuare conformă cu cerințele privind textura și coeficientul de porozitate sau absorbția acustică prevăzute în acest standard, se vor efectua încercări periodice ale suprafeței la următoarele intervale:

(a) Pentru coeficientul de porozitate și de absorbție acustică

atunci când suprafața este nouă;

dacă suprafața îndeplinește cerințele atunci când este nouă, nu este necesară niciun fel de încercare periodică. Dacă suprafața nu îndeplinește cerințele când este nouă, aceasta le poate îndeplini ulterior deoarece suprafețele au tendința de se colmata și compacta în timp.

(b) Pentru adâncimea texturii (TD):

atunci când suprafața este nouă;

când începe încercarea zgomotului (NB: nu mai devreme de patru săptămâni după construcție);

apoi o dată la douăsprezece luni.

3.

Proiectarea pistei de încercare

3.1.

Suprafața

Ca o cerință minimă, la proiectarea configurației pistei de încercare este important să se ia măsuri ca suprafața traversată de vehiculele care se deplasează pe tronsonul de încercare să fie acoperită cu stratul acoperitor specificat pentru încercare și prevăzută cu margini adecvate pentru o conducere practică și în siguranță. Aceasta necesită ca lățimea pistei să fie de cel puțin 3 m, iar lungimea acesteia să depășească liniile AA și BB cu cel puțin 10 m la fiecare extremitate. Figura 1 ilustrează planul unui poligon de încercare adecvat și indică suprafața minimă pe care trebuie depus și compactat cu utilaje mecanice stratul acoperitor pentru poligonul de încercare specificat. În conformitate cu punctul 4.1.1. din anexa II, măsurătorile trebuie efectuate pe fiecare parte a vehiculului. Acest lucru poate fi efectuat fie prin măsurarea cu două poziții ale microfonului (una pe fiecare parte a pistei) și conducere într-o singură direcție sau prin măsurarea cu microfonul doar pe o parte a pistei și conducând vehiculul în ambele direcții. Dacă este utilizată cea de a doua metodă, nu există cerințe privind suprafața pe partea pistei unde nu există microfon.

3.2.

Proiectarea și pregătirea suprafeței

3.2.1.

Cerințe de proiectare de bază

Suprafața de încercare trebuie să îndeplinească patru cerințe de proiectare: cele patru cerințe se enumeră în ordine alfabetică.

3.2.1.1.

Suprafața trebuie să fie din beton asfaltic compactat.

3.2.1.2.

Dimensiunea maximă a criblurii este de 8 mm (toleranțe: între 6,3 mm și 10 mm).

3.2.1.3.

Grosimea stratului supus uzurii este ≥ 30 mm.

3.2.1.4.

Liantul este bitum nemodificat de calitatea cu penetrare directă.

3.2.2.

Indicații de proiectare

Ca orientare pentru constructorul suprafeței, în figura 2 este prezentată o curbă granulometrică a agregatului care conduce la caracteristicile dorite. În plus, în tabelul 1 sunt prezentate unele indicații necesare pentru a obține textura și durabilitatea dorite. Curba granulometrică este reprezentarea grafică a formulei:

P (% trecere) = 100. (d/dmax)1/2

unde:

d = dimensiunea ochiurilor pătrate ale sitei în mm

dmax = 8 mm pentru curba medie

dmax = 10 mm pentru curba inferioară de toleranță

dmax = 6,3 mm pentru curba superioară de toleranță

(a)

Fracția de nisip (0,063 mm < dimensiunea ochiului pătrat al sitei < 2 mm) poate să cuprindă cel mult 55 % nisip natural și cel puțin 45 % nisip cu granulație fină;

(b)

Baza și subbaza trebuie să asigure o bună stabilitate și planeitate, în conformitate cu cele mai bune practici de construcție a drumurilor;

(c)

Criblura trebuie concasată (100 % fețe concasate) și este constituită dintr-un material cu o mare rezistență la concasare;

(d)

Criblura utilizată în amestec trebuie spălată;

(e)

Nu trebuie adăugată altă criblură pe suprafață;

(f)

Duritatea liantului exprimată ca valoare PEN trebuie să fie 40-60, 60-80 sau chiar 80-100, în funcție de condițiile climatice ale țării. Se utilizează un liant cât mai dur posibil, cu condiția ca acesta să corespundă practicii uzuale.

(g)

Temperatura amestecului înainte de rulare trebuie aleasă astfel încât să se poată obține, prin rulări ulterioare, coeficientul de porozitate dorit. Pentru a crește probabilitatea îndeplinirii specificațiilor de la punctele 2.1 - 2.4, trebuie să se studieze compactitatea nu numai prin alegerea unei temperaturi adecvate a amestecului, ci și printr-un număr corespunzător de treceri și prin selectarea vehiculului de compactare.

Valori vizate

Toleranțe

Pe masă totală

de amestec

Pe masă de

agregat

Masa pietrișului, sită cu ochiuri pătrate (SM) > 2 mm

47,6 %

50,5 %

± 5

Masa nisipului 0,063 < SM < 2 mm

38,0 %

40,2 %

± 5

Masa umpluturii SM < 0,063 mm

8,8 %

9,3 %

± 2

Masa liantului (bitum)

5,8 %

Nu se aplică

± 0,5

Dimensiunea maximă a criblurii

8 mm

6,3 - 10

Duritatea liantului

[a se vedea punctul 3.2.2 litera (f)]

Coeficientul de șlefuire (PSV)

> 50

Compactitate, în raport cu compactitatea Marshall

98 %

4.

Metoda de încercare

4.1.

Măsurarea coeficientului de porozitate reziduală

În vederea acestei măsurări, trebuie prelevate carote din pistă din cel puțin patru poziții diferite, distribuite uniform pe suprafața de încercare între liniile AA și BB (a se vedea figura 1). Pentru a evita neomogenitatea și denivelările din urmele de roți, carotele nu trebuie extrase chiar din aceste urme, ci din apropierea acestora. Trebuie prelevate (cel puțin) două carote din apropierea urmelor de roți și (cel puțin) o carotă aproximativ la jumătatea distanței dintre urmele de roți și fiecare punct în care este amplasat un microfon.

În cazul în care se suspectează că nu este îndeplinită condiția de omogenitate (a se vedea punctul 2.4), se vor preleva carote din mai multe puncte din interiorul zonei de încercare.

Coeficientul de porozitate reziduală trebuie determinat pentru fiecare carotă, apoi se calculează valoarea medie pentru toate carotele și se compara această valoare cu cerința specificată la punctul 2.1. În plus, nici o carotă nu trebuie să aibă o valoare a coeficientului de porozitate mai mare de 10 %. Constructorul suprafeței de încercare trebuie să aibă în vedere problema care poate să apară atunci când zona de încercare este încălzită de conducte sau de cabluri electrice și trebuie prelevate carote din zona respectivă. Aceste instalații trebuie proiectate cu atenție în ceea ce privește locurile din care se vor preleva carote prin forare. Este recomandabil să fie lăsate câteva zone cu dimensiunea de aproximativ 200 x 300 mm unde să nu fie inserat(ă) niciun fir/nicio conductă sau unde acestea din urmă să fie amplasate la adâncime suficientă pentru a nu fi afectate de carotele scoase din stratul de suprafață.

4.2.

Coeficientul de absorbție a sunetului

Coeficientul de absorbție a sunetului (incidență normală) trebuie măsurat cu metoda tubului de impedanță, folosind procedura specificată în ISO 10534-1: „Acustică – Determinarea coeficientului de absorbție a sunetului și a impedanței prin metoda tubului.”(1)

În ceea ce privește epruvetele de încercare, trebuie respectate aceleași cerințe ca în cazul determinării coeficientului de porozitate reziduală (a se vedea punctul 4.1). Absorbția sunetului trebuie măsurată în intervalul cuprins între 400 Hz și 800 Hz și în intervalul cuprins între 800 Hz și 1 600 Hz (cel puțin la frecvențele centrale ale benzilor de trei octave), iar valorile maxime trebuie identificate pentru ambele serii de frecvențe. Pentru a obține rezultatul final, se calculează apoi, pentru toate carotele de încercare, media acestor valori.

4.3.

Măsurarea macrotexturii volumetrice

În sensul acestui standard, măsurătorile pentru adâncimea texturii trebuie efectuate în cel puțin zece puncte repartizate uniform de-a lungul căii de rulare a pistei de încercare, iar valoarea medie trebuie comparată cu adâncimea minimă specificată a texturii. Pentru descrierea procedurii, a se vedea ISO 10844:1994ISO 10844:2011. [AM 55]

5.

Stabilitatea în timp și întreținerea

5.1.

Influența îmbătrânirii

Ca și în cazul altor suprafețe, se așteaptă ca nivelul de zgomot al pneului/drumului măsurat în poligonul de încercare să crească ușor în primele 6-12 luni după construirea pistei.

Suprafața nu va atinge caracteristicile cerute mai devreme de patru săptămâni de la construcție. Influența îmbătrânirii asupra zgomotului produs de camioane este în general mai mică decât în cazul automobilelor.

Stabilitatea în timp se obține în principal prin lustruirea și compactarea provocate de vehiculele care circulă pe pistă. Se verifică în conformitate cu perioada de încercare specificată la punctul 2.5.

5.2.

Întreținerea suprafeței

Resturile sau praful care ar putea reduce semnificativ adâncimea efectivă a texturii trebuie îndepărtate de pe suprafață. În țările cu climă hibernală, se folosește uneori sare pentru dezghețare. Sarea poate altera temporar sau chiar permanent pista și poate conduce la creșterea nivelului de zgomot, din aceste motive nefiind recomandată.

5.3.

Reasfaltarea suprafeței de încercare

În cazul în care este necesară reasfaltarea pistei de încercare, nu este necesar, în mod obișnuit, să se asfalteze mai mult decât banda de încercare (cu lățimea de 3 m, din figura 1) pe care se deplasează vehiculele, cu condiția ca zona de încercare care depășește banda să îndeplinească cerințele privind coeficientul de porozitate reziduală sau absorbția acustică, la măsurarea acestora.

6.

Documentația pentru suprafața de încercare și încercările efectuate asupra acesteia

6.1.

Documentația pentru suprafața de încercare

În documentul care descrie suprafața de încercare se consemnează următoarele date:

6.1.1.

Amplasarea pistei de încercare.

6.1.2.

Tipul de liant, duritatea liantului, tipul de agregat, densitatea teoretică maximă a betonului (DR), grosimea stratului de uzură și curba granulometrică rezultată din carotele prelevate de pe poligonul de încercare.

6.1.3.

Metoda de compactare (de ex. tipul de rulou, masa ruloului, numărul de treceri).

6.1.4.

Temperatura amestecului, temperatura aerului și viteza vântului în timpul turnării suprafeței.

6.1.5.

Data la care a fost turnată suprafața și numele antreprenorului.

6.1.6.

Toate rezultatele încercărilor sau cel puțin cele mai recente, inclusiv:

6.1.6.1.

Coeficientul de porozitate reziduală pentru fiecare carotă.

6.1.6.2.

Zonele din suprafața de încercare de unde au fost prelevate carotele pentru măsurătorile de porozitate.

6.1.6.3.

Coeficientul de absorbție a sunetului pentru fiecare carotă (dacă este măsurat). A se specifica rezultatele atât pentru fiecare carotă, cât și pentru fiecare domeniu de frecvență, precum și media totală.

6.1.6.4.

Zonele din suprafața de încercare de unde au fost prelevate carotele pentru măsurătorile de absorbție.

6.1.6.5.

Adâncimea texturii, inclusiv numărul de încercări și deviația standard.

6.1.6.6.

Instituția responsabilă pentru încercări în conformitate cu punctele 6.1.6.1. și 6.1.6.2. și tipul de echipamente utilizate.

6.1.6.7.

Data încercării (încercărilor) și data prelevării carotelor din pistă.

6.2.

Documentația pentru încercările de zgomot ale vehiculelor efectuate pe suprafață

În documentul care descrie încercarea (încercările) de zgomot a(le) vehiculelor, se precizează dacă au fost sau nu îndeplinite toate cerințele din prezentul standard. Se face trimitere la un document întocmit în conformitate cu punctul 6.1., în care sunt descrise rezultatele care dovedesc acest lucru.

Metoda de măsurare pentru evaluarea conformității cu dispozițiile suplimentare referitoare la emisiile sonore

1.

Generalități

Prezenta anexă descrie metoda de măsurare pentru evaluarea conformității vehiculului cu dispozițiile suplimentare privind emisiile sonore (AESP) prevăzute la articolul 8.

La depunerea cererii de omologare de tip, nu este obligatorie efectuarea unor încercări propriu-zise. Producătorul semnează declarația de conformitate specificată în apendicele 1 la prezenta anexă. Autoritatea de omologare poate solicita informații suplimentare privind declarația de conformitate și efectua încercările prezentate mai jos.

Pentru evaluarea rezultatelor în sensul anexei VIII, este necesară efectuarea unei încercări în conformitate cu anexa II. Încercarea specificată în anexa II se efectuează pe aceeași pistă de încercare și în condiții similare cu cele prescrise pentru încercările prevăzute în prezenta anexă.

2.

Metoda de măsurare

2.1.

Instrumente de măsură și condiții pentru efectuarea măsurătorilor

Dacă nu se specifică altfel, instrumentele de măsură, condițiile pentru efectuarea măsurătorilor și starea vehiculului sunt echivalente cu cele specificate la punctele 2 și 3 din anexa II.

Dacă vehiculul dispune de moduri de funcționare diferite care afectează emisia de zgomot, toate modurile de funcționare trebuie să fie în conformitate cu cerințele specificate în prezenta anexă. Dacă producătorul a efectuat încercări pentru a demonstra autorității de omologare conformitatea cu aceste cerințe, modurile de funcționare utilizate la efectuarea acestor încercări se consemnează în raportul de încercare.

2.2.

Metoda de încercare

Dacă nu se specifică altfel, se utilizează condițiile și procedurile prevăzute la punctele 4.1 - 4.1.2.1.2.2. din anexa II. În sensul prezentei anexe, se măsoară și se evaluează curse de încercare individuale.

2.3.

Domeniul de control

Condițiile de funcționare sunt următoarele:

Viteza vehiculului VAA_ASEP: vAA ≥ 20 km/h

Accelerația vehiculului aWOT_ASEP: aWOT ≤ 5,0 m/s24,0 m/s2[AM 56]

Turația motorului nBB_ASEP nBB ≤ 2,0 * pmr-0,222 * s sau

nBB ≤ 0,9 * s, fiind reținută cea mai mică valoare

Viteza vehiculului VAA_ASEP:

Dacă nBB_ASEP este atinsă într-o singură treaptă de viteză vBB ≤ 70 km/h

în toate celelalte cazuri: vBB ≤ 80 km/h

rapoarte de transmisie k ≤ raportul de transmisie i stabilit în anexa 3

Dacă vehiculul, aflat în configurația cu cel mai mic raport de transmisie admisibil, nu atinge turația maximă a motorului la o viteză mai mică de 70 km/h, limita de viteză a vehiculului este de 80 km/h.

2.4.

Rapoarte de transmisie

Cerințele ASEP se aplică pentru fiecare raport k de transmisie care conduce la rezultate ale încercării în domeniul de control astfel cum se definește la punctul 2.3. din prezenta anexă.

În cazul vehiculelor echipate cu transmisie automată, transmisie adaptivă sau TCV(1) încercate cu rapoarte de transmisie neblocate, încercarea poate să includă o schimbare a treptei de viteză într-o viteză inferioară și accelerație mai mare. Nu este permisă modificarea treptei de viteză într-o treaptă superioară și accelerație mai mică. Trebuie evitată o schimbare a treptei de viteză care conduce la o stare care nu este conformă cu condițiile la limită. Într-o astfel de situație, este permis să se instaleze și utilizeze dispozitive electronice sau mecanice, inclusiv poziții alternative ale schimbătorului treptei de viteză.

Pentru ca testul ASEP să fie reprezentativ și repetabil (pentru autoritatea de omologare de tip), vehiculele sunt testate folosind calibrarea de producție a cutiei de viteze. [AM 57]

2.5.

Condiții vizate

Emisia de zgomot trebuie măsurată pentru fiecare raport de transmisie valabil în patru puncte de încercare, după cum se specifică mai jos.

Pentru definiția primului punct de încercare P1 se utilizează o viteză inițială a vehiculului vAA de 20 km/h. Dacă nu poate fi obținută o accelerație stabilă, viteza se mărește în incremente de 5 km/h până la obținerea unei accelerații stabile.

Al patrulea punct de încercare P4 este definit prin viteza maximă a vehiculului la linia BB' obținută cu raportul de transmisie din cadrul condițiilor limită, în conformitate cu punctul 2.3.

Celelalte două puncte de încercare sunt definite prin următoarele formule:

Punct de încercare Pj: vBB_j = vBB_1 + ((j - 1) / 3) * (vBB_4 - vBB_1) pentru j = 2 și 3

unde:

vBB_1 = viteza vehiculului la linia BB' a punctului de încercare P1

vBB_4 = viteza vehiculului la linia BB' a punctului de încercare P4

Toleranța pentru vBB_j: ±3 km/h

Pentru toate punctele de încercare, condițiile limită prevăzute la punctul 2.3 trebuie îndeplinite.

2.6.

Încercarea vehiculului

Direcția liniei mediane a vehiculului trebuie să urmărească linia CC' cât mai aproape posibil pe parcursul întregii încercări, începând cu momentul apropierii de linia AA' până ce spatele vehiculului trece de linia BB'.

La linia AA', pedala de accelerație trebuie să fie apăsată complet. Pentru a obține o accelerație mai stabilă sau pentru a evita o schimbare într-o treaptă inferioară de viteză între linia AA'și BB', înainte de linia AA' poate fi utilizată o preaccelerare. Pedala de accelerație trebuie menținută apăsată până ce spatele vehiculului ajunge la linia BB'.

Pentru fiecare cursă separată de încercare, se determină și se consemnează următorii parametri:

Nivelul maxim de presiune sonoră ponderat după curba A pe ambele părți ale vehiculului, înregistrat la fiecare trecere a vehiculului între cele două linii AA 'și BB', trebuie rotunjit matematic la prima zecimală după virgulă (Lwot,kj). Dacă se înregistrează un maxim sonor situat în mod evident în afara caracteristicii generale a nivelului de presiune sonoră, măsurătoarea nu se ia în considerare. Măsurătorile pe partea dreaptă și pe partea stângă se pot face simultan sau separat.

Citirile vitezei vehiculului la AA 'și BB' se înregistrează cu prima cifră semnificativă după virgulă. (vAA,kj; vBB,kj)

Dacă este cazul, se înregistrează turațiile motorului la liniile AA' și BB' ca valori întregi (nAA,kj; nBB,kj).

Accelerația calculată se determină în conformitate cu formula de la punctul 4.1.2.1.2. din anexa II și se înregistrează cu două zecimale după virgulă (awot,test,kj).

3.

Analiza rezultatelor

3.1.

Determinarea punctului fix (anchor point) pentru fiecare raport de transmisie

Pentru măsurători în treptele de viteză i și inferioare, punctul fix constă din nivelul maxim de zgomot Lwoti, din turația înregistrată a motorului nwoti și din viteza vehiculului vwoti la linia BB' cu raportul de transmisie i al încercării de accelerație din anexa II.

Lanchor,i = Lwoti,Annex II

nanchor,i = nBB,woti,Annex II

vanchor,i = vBB,woti,Annex II

Pentru măsurători în treapta de viteză i+1, punctul fix constă din nivelul maxim de zgomot Lwoti+1, din turația înregistrată a motorului nwoti+1 și din viteza vehiculului vwoti+1 la linia BB' cu raportul de transmisie i al încercării de accelerație din anexa II.

Lanchor,i+1 = Lwoti+1,Annex II

nanchor,i+1 = nBB,woti+1,Annex II

vanchor,i+1 = vBB, woti+1,Annex II

3.2.

Dreapta de regresie pentru fiecare raport de transmisie

Măsurările nivelului sonor se evaluează în funcție de turația motorului în conformitate cu punctul 3.2.1.

3.2.1.

Calculul pantei dreptei de regresie pentru fiecare raport de transmisie

Dreapta regresiei liniare se calculează folosind punctul fix și patru măsurători suplimentare corelate.

(în dB/1000 min-1)

și  ;

unde n = turația motorului măsurată la linia BB’

3.2.2.

Panta dreptei de regresie pentru fiecare raport de transmisie

Panta Slopek unui anumit raport de transmisie pentru calculele ulterioare este rezultatul calculului de la punctul 3.2.1 rotunjit la prima zecimală, dar nu mai mare de 5 dB/1 000 min-1.

3.3.

Calculul creșterii nivelului liniar de zgomot preconizat pentru fiecare măsurare

Nivelul sonor LASEP,kj pentru punctul de măsurare j și raportul k se calculează folosind turațiile determinate pentru fiecare punct de măsurare, utilizând panta specificată la punctul 3.2, în punctul fix specific pentru fiecare raport de transmisie.

Pentru nBB_k,j ≤ nanchor,k:

LASEP_k,j = Lanchor_k + (Slopek - Y) * (nBB_k,j - nanchor,k) / 1000

Pentru nBB_k,j > nanchor,k:

LASEP_k,j = Lanchor_k + (Slopek + Y) * (nBB_k,j - nanchor,k) / 1000

Unde Y = 1

3.4.

Curse de încercare

La cererea autorității de omologare de tip, trebuie efectuate două curse suplimentare în condiții limită conforme cu punctul 2.3. din prezenta anexă.

4.

Interpretarea rezultatelor

Trebuie evaluată fiecare măsurare individuală a nivelului de zgomot.

Nivelul de zgomot din fiecare punct de măsură specificat nu trebuie să depășească limitele indicate în continuare:

Lkj ≤ LASEP_k.j + x

Unde:

x = 3 dB(A) pentru un vehicul cu transmisie automată neblocată sau TCV neblocată

x = 2 dB(A) + valoarea limită - Lurban din anexa II pentru toate celelalte vehicule

Dacă nivelul sonor măsurat într-un punct depășește limita, se efectuează două măsurători suplimentare în același punct pentru a verifica gradul de incertitudine al măsurării. Vehicul îndeplinește în continuare cerințele ASEP, în cazul în care media a trei măsurători valabile în acest punct specific corespunde specificației.

5.

Evaluarea sunetului de referință

Sunetul de referință este evaluat într-un singur punct la un raport de transmisie dat, simulând un proces de accelerare cu viteza de intrare la vaa egală cu 50 km/h și presupunând o viteză de ieșire la vbb egală cu 61 km/h. Conformitatea sunetului în acest punct poate fi evaluată fie prin calcul, utilizând rezultatele de la punctul 3.2.2. și specificația de mai jos, fie prin măsurare directă, utilizând raportul de transmisie specificat mai jos.

5.1.

Determinarea raportului de transmisie k se face după cum urmează:

k = 3 pentru orice transmisie manuală și pentru o transmisie automată cu maxim 5 rapoarte de transmisie;

k = 4 pentru o transmisie automată cu 6 sau mai multe rapoarte de transmisie

În situațiile în care nu sunt disponibile rapoarte de transmisie individuale (discrete), de exemplu în cazul transmisiilor automate neblocabile sau în cazul TCV neblocabile, raportul de transmisie pentru calcule suplimentare se determină din rezultatul încercării de accelerare din anexa II, utilizând turația motorului și viteza vehiculului la linia BB’.

5.2.

Determinarea turației de referință a motorului nref_k

Turația de referință a motorului nref_k, se calculează folosind raportul de transmise al treptei de viteză k la viteza de referință vref = 61 km/h.

5.3.

Calculul nivelului Lref

Lref = Lanchor_k + Slopek * (nref_k - nanchor_k) / 1000

Lref trebuie să fie mai mic sau egal cu 76 dB (A).

Pentru vehiculele echipate cu cutii de viteze manuale cu mai mult de patru trepte de viteză echipate cu un motor care dezvoltă o putere maximă mai mare de 140 kW (CEE-ONU) și având raportul putere maximă/masă maximă mai mare de 75 kW/t, Lref trebuie să fie mai mic sau egal cu 79 dB(A).

Pentru vehicule echipate cu cutii de viteze automate cu mai mult de patru trepte de viteză pentru mersul înainte echipate cu un motor care dezvoltă o putere maximă mai mare de 140 kW (CEE-ONU) și având raportul putere maximă/masă maximă mai mare de 75 kW/t, Lref trebuie să fie mai mic sau egal cu 78 dB(A).

6.

Evaluarea valorilor ASEP folosind principiul L_urban

6.1.

Generalități

Această procedură de evaluare, selectată de producătorul vehiculului, este o alternativă la procedura descrisă la punctul 3 din prezenta anexă și este aplicabilă tuturor tehnologiilor pentru vehicule. Este responsabilitatea producătorului vehiculului să determine maniera corectă de încercare. Dacă nu se prevede altfel, toate încercările și calculele sunt conforme specificațiilor din anexa 3 la prezentul regulament.

6.2.

Calculul pentru LUrban_ASEP

Din orice valoare Lwot_ASEP măsurată în conformitate cu prezenta anexă, Lurban_ASEP se calculează după cum urmează:

(a) Se calculează awot_test_ASEP utilizând accelerația calculată la punctul 4.1.2.1.2.1. sau la punctul 4.1.2.1.2.2. din anexa II la prezentul regulament, după caz;

(b) Se determină viteza vehiculului (VBB_ASEP) la BB în timpul încercării Lwot_ASEP;

(c) Se calculează kp ASEP după cum urmează:

kP ASEP = 1 - (aurban / awot test ASEP)

Rezultatelor încercărilor pentru care awot test ASEP este mai mic decât a_urban nu sunt luate în considerare.

(d) Se calculează LUrban măsurat ASEP după cum urmează:

LUrban măsurat ASEP =

L wot ASEP - kPASEP * (Lwot ASEP - Lcrs)

Pentru calcule suplimentare, se utilizează Lurban din anexa II la prezentul regulament, fără rotunjiri, incluzând cifra de după virgulă (xx.x).

(e) Se calculează LUrban normalizat după cum urmează:

LUrban normalizat = LUrban măsurat ASEP - LUrban

(f) Se calculează LUrban ASEP după cum urmează:

LUrban ASEP =

LUrban normalizat – [0,15 * (VBB ASEP - 50)]

(g) Conformitatea cu limitele:

LUrban ASEP trebuie să fie mai mic sau egal cu 3,0 dB.

Măsurile de asigurare a audibilității vehiculelor hibride și electrice

A

Sistem de avertizare acustică pentru vehicule

1.

Definiție

Sistemul de avertizare acustică pentru vehicule (AVAS) este un dispozitivsistem destinat vehiculelor de transport rutier electrice hibride și electrice care produce sunete cu rolul de a informa pietonii și a alți utilizatorifurnizează pietonilor și utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor informații privind funcționarea vehiculului. [AM 58]

2.

Performanțele sistemului

Dacă un sistem AVAS este instalat pe un vehicul, acesta trebuie să îndeplinească cerințele specificate mai jos.

3.

Condiții de funcționare

(a)

Metoda de generare a sunetului

Pentru categoria de vehicul în cauză, sistemul AVAS generează în mod automat un sunet în domeniul de viteză minim al vehiculului de la pornire până la aproximativ 20 km/h și, dacă este cazul, la mersul înapoi. În cazul în care vehiculul este echipat cu un motor cu ardere internă care funcționează în domeniul de viteză minim al vehiculului definit anterior, sistemul AVAS poate să nu producă niciun sunet.

Pentru vehiculele echipate cu un dispozitiv de avertizare acustică pentru mersul înapoi, nu este necesar ca sistemul AVAS să genereze un sunet la mersul înapoi.

(b)

Întrerupător de funcționare

Sistemul AVAS poate fi dotat cu un întrerupător pentru a-i opri în mod temporar funcționarea („întrerupător de funcționare”).

Cu toate acestea, dacă se utilizează un întrerupător de funcționare, vehiculul trebuie echipat și cu un dispozitiv care să indice conducătorului auto aflat la volan starea de pauză în funcționare a dispozitivului de avertizare a apropierii vehiculului.

Sistemul AVAS trebuie să poată funcționa din nou după ce a fost oprit de întrerupătorul de funcționare.

Dacă este montat pe vehicul, întrerupătorul de funcționare trebuie amplasat într-o poziție care să îi permită conducătorului auto să-l găsească și să-l manevreze cu ușurință.

(c)

Atenuarea

Nivelul sonor al sistemului AVAS poate fi atenuat în anumite perioade de funcționare ale vehiculului.

4.

Tipul și volumul sunetului

(a)

Sunetul generat de sistemul AVAS trebuie să fie un sunet continuu care oferă informații pietonilor și utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor cu privire la un vehicul aflat în stare de funcționare. Sunetul ar trebui semnaleze în mod clar comportamentul vehiculului și ar trebui să fie similar sunetului unui vehicul din aceeași categorie dotat cu un motor cu ardere internă.

Cu toate acestea, tipurile următoare de sunete și similare nu sunt acceptate:

(i) sunetele de sirenă, de claxon, de sonerie, de clopot și sunetele vehiculelor de urgență

(ii) sunetele de alarmă, de exemplu, de alarmă de incendiu, de furt sau de fum

(iii) sunete intermitente

Următoarele tipuri de sunete și similare trebuie evitate:

(iv) sunete melodioase, sunete de animale și de insecte

(v) sunete care ar perturba identificarea vehiculului și/sau a funcționării acestuia (de exemplu accelerare, decelerare etc.) [AM 59]

(b)

Sunetul generat de sistemul AVAS trebuie să semnaleze în mod clar comportamentul vehiculului și direcția de mers, de exemplu, prin variația automată a nivelului sonor sau a caracteristicilor sincronizate cu viteza vehiculului.

(c)

Nivelul sonor generat de sistemul AVAS nu ar trebuipoate să depășească nivelul sonor aproximativ al unui vehicul similar din aceeași categorie echipat cu motor cu ardere internă și care funcționează în aceleași condiții.

Considerații referitoare la mediu

Dezvoltarea sistemului AVAS trebuie să țină cont de impactul global al zgomotului asupra populației. [AM 60]

Omologarea UE de tip cu privire la nivelul emisiilor sonore ale sistemelor de evacuare ca unități tehnice separate (sisteme de evacuare de înlocuire)

1.

CERERE PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP

1.1.

Cererea pentru omologarea UE de tip referitoare la un sistem de evacuare sau o componentă a acestuia ca unitate tehnică separată este depusă, în temeiul articolului 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 2007/46/CE, de către producătorul vehiculului sau de către producătorul unității tehnice separate în cauză.

1.2.

În apendicele 1 este prezentat un model de fișă de informații.

1.3.

La cererea serviciului tehnic implicat, solicitantul trebuie să prezinte:

1.3.1

două exemplare ale sistemului pentru care a fost depusă cererea de omologare CE de tip,

1.3.2.

un sistem de evacuare de tipul celui care era inițial asamblat pe vehicul la momentul obținerii omologării CE de tip;

1.3.3.

un vehicul reprezentativ pentru tipul pentru care este montat sistemul, care îndeplinește cerințele de la punctul 2.1 din anexa VI la prezentul regulament.

1.3.4.

un motor separat care corespunde tipului de vehicul descris.

2.

MARCAJE

2.4.1.

Sistemul de evacuare de înlocuire sau componentele acestuia, cu excepția elementelor de fixare și a conductelor, trebuie să poarte:

2.4.1.1.

marca sau denumirea comercială a producătorului sistemului de înlocuire și a componentelor acestuia,

2.4.1.2.

descrierea comercială dată de producător,

2.4.2.

Aceste marcaje trebuie să fie clar lizibile și de neșters, chiar și în cazul în care

sistemul este montat pe vehicul.

3.

ACORDAREA OMOLOGĂRII UE DE TIP

3.1.

Dacă sunt îndeplinite cerințele relevante, se acordă omologarea UE de tip în temeiul articolului 9 alineatul (3) și, dacă este cazul, al articolului 10 alineatul (4) din Directiva 2007/46/CE.

3.2.

În apendicele 2 este prezentat un model de certificat de omologare UE de tip.

3.3.

Fiecărui tip de sistem de evacuare de înlocuire sau componentă a acestuia omologat ca unitate tehnică separată i se atribuie un număr de omologare de tip în conformitate cu anexa VII la Directiva 2007/46/CE; secțiunea 3 a numărului omologării de tip indică numărul directivei de modificare care era în vigoare la momentul în care a fost obținută omologarea de tip a vehiculului. Același stat membru nu poate să atribuie același număr altui tip de sistem de evacuare de înlocuire sau unei componente a acestuia.

4.

MARCA DE OMOLOGARE UE DE TIP

4.1.

Fiecare sistem de evacuare de înlocuire sau componentă a acestuia, exclusiv armătura de fixare și conductele, care corespund unui tip omologat în temeiul prezentei directive, trebuie să aibă aplicată o marcă de omologare UE de tip.

4.2.

Această marcă de omologare UE de tip este alcătuită dintr-un dreptunghi în interiorul căruia este plasată litera mică „e”, urmată de numărul corespunzător statului membru care a atribuit omologarea:

„1” pentru Germania

„2” pentru Franța

„3” pentru Italia

„4” pentru Țările de Jos

„5” pentru Suedia

„6” pentru Belgia

„7” pentru Ungaria

„8” pentru Republica Cehă

„9” pentru Spania

„11” pentru Regatul Unit

„12” pentru Austria

„13” pentru Luxemburg

„17” pentru Finlanda

„18” pentru Danemarca

„19” pentru România

„20” pentru Polonia

„21” pentru Portugalia

„23” pentru Grecia

„24” pentru Irlanda

„26” pentru Slovenia

„27” pentru Slovacia

„29” pentru Estonia

„32” pentru Letonia

„34” pentru Bulgaria

„36” pentru Lituania

„49” pentru Cipru

„50” pentru Malta

În vecinătatea dreptunghiului, trebuie aplicat „numărul de omologare de bază” cuprins în secțiunea 4 a numărului de omologare menționat în anexa VII la Directiva 2007/46/CE, precedat de cele două cifre care indică numărul de ordine atribuit celei mai recente modificări tehnice majore aduse prezentului regulament care era în vigoare la data la care s-a acordat omologarea de tip a vehiculului.

4.3.

Acest marcaj trebuie să fie lizibil și de neșters, chiar și în momentul în care sistemul de evacuare de înlocuire este montat pe vehicul.

4.4.

Un exemplu de marcă de omologare CE de tip este prezentat în apendicele 3.

5.

SPECIFICAȚII

5.1.

Specificații generale

5.1.1.

Sistemul de evacuare de înlocuire sau componentele acestuia se proiectează, se construiește și se montează astfel încât să asigure conformitatea vehiculului cu dispozițiile prezentului regulament in condiții normale de utilizare, indiferent de vibrațiile la care ar putea fi supus.

5.1.2.

Amortizorul de zgomot sau componentele acestuia se proiectează, se construiește și se montează astfel încât să aibă o rezistență rezonabilă la fenomenul de coroziune la care este expus în condițiile de utilizare a vehiculului.

5.1.3.

Cerințe suplimentare privind manevrabilitatea și sistemele de evacuare sau multimodale reglabile manual

5.1.3.1.

Toate sistemele de evacuare sau de amortizare de zgomot trebuie construite astfel încât să nu permită îndepărtarea cu ușurință a deflectoarelor difuzoarelor de ieșire și a altor componente care funcționează în principal ca elemente componente ale camerei de insonorizare/expansiune. În cazul în care integrarea unei astfel de componente este inevitabilă, metoda sa de fixare trebuie să fie de așa natură încât să nu permită îndepărtarea facilă (de exemplu, prin utilizarea asamblărilor filetate convenționale) și trebuie, de asemenea, fixată în așa fel astfel încât îndepărtarea sa să conducă la defectarea permanentă/irecuperabilă a ansamblului constructiv.

5.1.3.2.

Sistemele de evacuare sau de amortizare de zgomot cu moduri de funcționare multiple reglabile manual trebuie să respecte toate cerințele în toate modurile de funcționare. Nivelurile de zgomot declarate sunt cele care apar în modul cu nivelul de zgomot cel mai ridicat.

5.2.

Specificații privind nivelurile de zgomot

5.2.1.

Condiții de măsurare

5.2.1.1.

Încercarea de zgomot a amortizorului de zgomot și încercarea de zgomot a amortizorului de zgomot de înlocuire se efectuează cu aceleași pneuri „normale” [conform definiției din secțiunea 2.8. a Regulamentului CEE-ONU nr. 117 (JO L 231, 29.8.2008 p. 19)]. Nu sunt permise încercări cu pneuri pentru „utilizări speciale” sau „pentru zăpadă”, astfel cum sunt definite în secțiunile 2.9. și 2.10. ale Regulamentului CEE-ONU nr. 117. Astfel de pneuri ar putea spori nivelul de zgomot al vehiculului sau ar putea avea un efect de mascare la compararea eficacității reducerii zgomotului. Pneurile utilizate pot fi uzate, însă trebuie să satisfacă cerințele legale pentru utilizarea în trafic.

5.2.2.

Eficiența reducerii zgomotului a amortizorului de zgomot de înlocuire sau a componentelor acestuia se verifică prin metodele descrise la articolele 7 și 8 și la punctul 1 din anexa II. În special, pentru aplicarea acestui punct, trebuie să se facă trimitere la versiunea prezentului regulament care era în vigoare la data omologării de tip a vehiculului nou.

(a) Măsurătoarea cu vehiculul în mișcare

În momentul în care amortizorul de zgomot de înlocuire sau componentele acestuia se montează pe vehiculul descris la punctul 1.3.3., nivelurile de zgomot obținute trebuie să îndeplinească una dintre următoarele condiții:

(i) Valoarea măsurată (rotunjită la cel mai apropiat număr întreg) nu trebuie să depășească cu mai mult de 1 dB(A) valoarea de la omologarea de tip obținută prin aplicarea prezentului regulament tipului de vehicul în cauză.

(ii) Valoarea măsurată (înainte de orice rotunjire la cel mai apropiat număr întreg) nu trebuie să depășească cu mai mult de 1 dB(A) valoarea zgomotului, măsurată (înainte de orice rotunjire la cel mai apropiat număr întreg) pe vehiculul menționat la punctul 1.3.3., în cazul în care acesta este echipat cu un amortizor de zgomot care corespunde tipului cu care este echipat vehiculul prezentat pentru omologarea de tip în conformitate cu prezentul regulament.

Dacă, pentru aplicarea punctului 4.1.2.1.4.2. și/sau punctului 4.1.2.2.1.2. din anexa II la prezentul regulament, este aleasă compararea directă a sistemului de înlocuire cu sistemul original, este permisă o schimbare a treptei de viteză pentru a obține accelerații superioare, utilizarea de dispozitive electronice sau mecanice pentru a împiedica această schimbare în treaptă de viteză inferioară nefiind obligatorie. Dacă în aceste condiții, nivelul de zgomot al vehiculului de încercare devine mai mare decât valorile corespunzătoare conformității producției (COP), serviciul tehnic se va pronunța asupra reprezentativității vehiculului de încercare.

(b) Măsurătoarea cu vehiculul în staționare

În momentul în care amortizorul de zgomot de înlocuire sau componentele acestuia se montează pe vehiculul descris la punctul 1.3.3., nivelurile de zgomot obținute trebuie să îndeplinească una dintre următoarele condiții:

(i) Valoarea măsurată (rotunjită la cel mai apropiat număr întreg) nu trebuie să depășească cu mai mult de 2 dB(A) valoarea de la omologarea de tip obținută prin aplicarea prezentului regulament tipului de vehicul în cauză.

(ii) Valoarea măsurată (înainte de orice rotunjire la cel mai apropiat număr întreg) nu trebuie să depășească cu mai mult de 2 dB(A) valoarea zgomotului măsurată (înainte de orice rotunjire la cel mai apropiat număr întreg) pe vehiculul menționat la punctul 1.3.3., în cazul în care acesta este echipat cu un amortizor de zgomot care corespunde tipului cu care este echipat vehiculul prezentat pentru omologarea de tip în conformitate cu prezentul regulament.

5.2.3.

Pe lângă cerințele din anexa II, orice sistem de amortizare de zgomot de înlocuire sau orice componentă a acestuia trebuie să îndeplinească cerințele aplicabile din anexa VIII la prezentul regulament. Pentru vehiculele omologate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament și, în special, a cerințelor din anexa VIII (ASEP) specificațiile de la punctele 5.2.3.1 5.2.3.3. din anexa X nu se aplică.

5.2.3.1.

În cazul în care sistemul de amortizare de zgomot de înlocuire sau o componentă a acestuia este cu geometrie variabilă, în cererea de omologare de tip, producătorul declară (în conformitate cu apendicele 1 din anexa VIII) că sistemul de amortizare de zgomot supus omologării satisface cerințele de la punctul 5.2.3. din anexa X. Autoritatea de omologare de tip poate să solicite efectuarea oricăror încercări pertinente pentru a evalua conformitatea tipului de sistem de amortizare de zgomot cu cerințele suplimentare privind emisiile sonore.

5.2.3.2.

Dacă sistemul de amortizare de zgomot de înlocuire sau o componentă a acestuia nu este un sistem cu geometrie variabilă, este suficient ca în cererea de omologare de tip producătorul să declare (în conformitate cu apendicele 1 din anexa VIII) că sistemul de amortizare de zgomot supus omologării îndeplinește cerințele de la punctul 5.2.3 din prezenta anexă.

5.2.3.3.

Declarația de conformitate se formulează astfel: „(Denumirea producătorului) atestă că amortizorul de zgomot de acest tip respectă cerințele de la punctul 5.2.3. din anexa VIII din Regulamentul (UE) nr. … (prezentul regulament). (Denumirea producătorului) face prezenta declarație cu bună-credință, după ce a procedat la evaluarea tehnică adecvată a rezultatelor emisiilor sonore pe tot domeniul corespunzător condițiilor de funcționare.

5.3.

Măsurarea performanțelor vehiculului

5.3.1.

Sistemul de amortizare de zgomot de înlocuire sau componentele acestuia trebuie să fie astfel încât să garanteze că performanța vehiculului este comparabilă cu cea realizată cu sistemul original de amortizare de zgomot sau cu componentele acestuia.

5.3.2.

Amortizorul de zgomot de înlocuire sau, în funcție de alegerea producătorului, componentele acestuia sunt comparate cu un amortizor de zgomot original sau cu componentele acestuia, care sunt de asemenea în stare nouă, montate în mod succesiv pe vehiculul menționat la punctul 1.3.3.

5.3.3.

Verificarea se realizează prin măsurarea contrapresiunii în conformitate cu punctul 5.3.4.

Valoarea măsurată cu sistemul de amortizare de zgomot de înlocuire nu trebuie să depășească valoarea măsurată cu sistemul original cu mai mult de 25 % valoarea măsurată cu sistemul original, în condițiile menționate mai jos.

5.3.4.

Metoda de încercare

5.3.4.1.

Metoda de încercare pe motor

Măsurătorile se efectuează pe motorul menționat la punctul 1.3.4. cuplat la standul de măsurare a cuplului. Supapa de reglare a debitului de combustibil fiind complet deschisă, standul se reglează astfel încât să se obțină turația motorului (S) corespunzătoare puterii nominale maxime a motorului.

Pentru măsurarea contrapresiunii, distanța la care se amplasează priza de presiune față de colectorul de evacuare este indicată în anexa 5 la prezentul regulament.

5.3.4.2.

Metoda de încercare pe vehicul

Măsurătorile se efectuează pe vehiculul specificat la punctul 1.3.3. Încercarea se efectuează pe drum sau pe un stand de încercare cu rulouri.

Supapa de reglare a debitului de combustibil fiind complet deschisă, sarcina motorului se mărește până la obținerea turației corespunzătoare puterii nominale maxime a motorului (turația S).

Pentru măsurarea contrapresiunii, distanța la care se amplasează priza de presiune față de colectorul de evacuare este indicată în anexa 5 la prezentul regulament.

5.4.

Specificații suplimentare privind sistemele de amortizare de zgomot de înlocuire sau componentele ale acestora care conțin materiale fibroase insonorizante

5.4.1.

Generalități

Materialele fibroase insonorizante nu pot fi utilizate în sistemele de amortizare de zgomot sau în componentele acestora decât dacă una din condițiile de mai jos este îndeplinită:

(a) Gazul de evacuare nu intră în contact cu materialele fibroase;

(b) Sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia aparțin unei familii de amortizoare de zgomot sau de componente pentru care s-a demonstrat, în cursul unei proceduri de omologare de tip în conformitate cu cerințele prezentului regulament, că nu sunt supuse deteriorării.

În cazul în care niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, întregul sistem de amortizare a zgomotului sau componenta acestuia trebuie supusă condiționării convenționale utilizând una dintre cele trei instalații și proceduri descrise mai jos.

5.4.1.1.

Funcționare continuă pe drum pe o distanță de 10 000 km

5.4.1.1.1.

50 ± 20 % din această operație trebuie să aibă loc în circulația urbană, restul operației fiind efectuată pe distanțe lungi și la viteză mare; funcționarea continuă pe drum poate fi înlocuită cu un program de încercări pe poligonul de încercare.

Cele două regimuri de viteză trebuie alternate cel puțin de două ori.

Programul complet de încercare trebuie să includă un număr minim de 10 pauze cu o durată de cel puțin trei ore pentru a reproduce efectele de răcire și de condensare care pot avea loc.

5.4.1.2.

Condiționare pe standul de încercare

5.4.1.2.1.

Utilizând componente standard și respectând instrucțiunile producătorului, sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia trebuie montate pe vehiculul specificat la articolul 1.3.3. sau pe motorul specificat la punctul 1.3.4.. În primul caz, vehiculul trebuie instalat pe un stand de încercare cu rulouri. În al doilea caz, motorul trebuie cuplat la un stand pentru măsurarea puterii.

5.4.1.2.2.

Încercarea trebuie realizată în șase perioade a câte șase ore cu o pauză de cel puțin 12 ore între fiecare perioadă pentru a reproduce efectele de răcire și de condensare care pot avea loc.

5.4.1.2.3.

În timpul fiecărei perioade de șase ore, motorul trebuie să funcționeze conform următoarelor condiții succesive:

(a) Cinci minute la ralanti;

(b) Secvență de o oră la ¼ din sarcină cu ¾ din turația nominală maximă (S);

(c) Secvență de o oră la ½ din sarcină cu ¾ cu din turația nominală maximă (S);

(d) 10 minute la sarcină integrală cu ¾ din turația nominală maximă (S);

(e) Secvență de 15 minute la ½ din sarcină cu turația nominală maximă (S);

(f) Secvență de 30 de minute la ¼ din sarcină cu turația nominală maximă (S).

Fiecare perioadă cuprinde două serii de secvențe succesive ale acestor condiții în ordinea indicată de la (a) la (f).

5.4.1.2.4.

În timpul încercării, sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia nu trebuie răcite cu curent de aer forțat prin simularea fluxului normal de aer din jurul vehiculului.

Cu toate acestea, la cererea producătorului, amortizorul de zgomot poate fi răcit pentru a nu se depăși temperatura înregistrată a gazelor la intrarea în amortizor, când vehiculul rulează cu viteza maximă.

5.4.1.3.

Condiționare prin impuls de presiune

5.4.1.3.1.

Sistemul de amortizare a zgomotului sau componentele acestuia trebuie montate pe vehiculul specificat la punctul 1.3.3 sau pe motorul specificat la punctul 1.3.4. În primul caz, vehiculul trebuie montat pe un stand de încercare cu rulouri, iar în cel de-al doilea caz, motorul trebuie montat pe un stand de măsurare a cuplului.

5.4.1.3.2.

Aparatura de încercare, a cărei schemă detaliată este prezentată în figura 1 din apendicele la anexa 4 trebuie instalată la ieșirea din sistemul de amortizare a zgomotului. Se admite orice altă aparatură care oferă rezultate echivalente.

5.4.1.3.3.

Aparatura de încercare trebuie reglată astfel încât fluxul de gaze de evacuare să fie întrerupt și restabilit alternativ prin supapa cu acțiune rapidă pe parcursul a 2 500 de cicluri.

5.4.1.3.4.

Supapa trebuie să se deschidă atunci când contrapresiunea gazelor de evacuare, măsurată la cel puțin 100 mm în aval de flanșa de intrare, ajunge la o valoare cuprinsă între 35 și 40 kPa. Supapa trebuie să se închidă atunci când această presiune nu diferă cu mai mult de 10 % din valoarea sa stabilizată măsurată cu supapa deschisă.

5.4.1.3.5.

Releul de temporizare se reglează pe durata evacuării gazelor rezultată din dispozițiile de la punctul 5.4.1.3.4.

5.4.1.3.6.

Turația motorului este egală 75 % din turația (S) la care motorul dezvoltă puterea maximă.

5.4.1.3.7.

Puterea indicată de standul de măsurare a cuplului trebuie să fie egală cu 50 % din puterea dezvoltată la 75% din turația motorului corespunzătoare accelerației maxime (S).

5.4.1.3.8.

În timpul încercării, toate orificiile de purjare sunt închise.

5.4.1.3.9.

Încercarea completă trebuie finalizată în 48 de ore. Dacă este necesar, se va respecta o perioadă de răcire după fiecare oră.

5.4.1.3.10.

După condiționare, se verifică nivelul sonor în conformitate cu punctul 5.2.

6.

Extinderea omologării

Producătorul amortizorului de zgomot sau reprezentantul autorizat al acestuia poate solicita departamentului administrativ care a acordat omologarea amortizorului de zgomot pentru unul sau mai multe tipuri de vehicule extinderea omologării la alte tipuri de vehicule.

Procedura este descrisă la punctul 1. Extinderea omologării (sau refuzul extinderii) este comunicată statelor membre în conformitate cu procedura specificată în Directiva 2007/46/CE.

7.

Modificarea tipului de amortizor de zgomot

În cazul unor modificări ale tipului omologat în conformitate cu prezentul regulament, se aplică dispozițiile articolelor 13- 16 și 17 alineatul (4) din Directiva 2007/46/CE.

8.

Conformitatea producției

8.1.

Măsurile de asigurare a conformității producției se iau în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 12 din Directiva 2007/46/CE.

8.2.

Dispoziții speciale:

8.2.1.

Încercările prevăzute la punctul 2.3.5 din anexa X la Directiva 2007/46/CE sunt cele prevăzute în secțiunea II a anexei VI la prezentul regulament.

8.2.2.

În mod normal, inspecțiile menționate la punctul 3 din anexa X la Directiva 2007/46/CE sunt efectuate o dată la doi ani.

Apendicele 1

Fișă de informații nr. … cu privire la omologarea UE de tip ca unitate

tehnică separată a sistemelor de evacuare ale autovehiculelor (regulament …)

0.

Generalități

0.1.

Marca (denumirea comercială a producătorului):

0.2.

Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale):

0.5.

Numele și adresa producătorului

0.7.

În cazul componentelor și al unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip:

0.8.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

1.

Descrierea vehiculului căruia îi este destinat dispozitivul (dacă dispozitivul

este destinat montaării pe mai multe tipuri de vehicule, informațiile

solicitate la acest punct se prezintă pentru fiecare dintre tipurile în cauză)

1.1.

Marca (denumirea comercială a producătorului):

1.2.

Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale):

1.3.

Modalități de identificare a tipului, în cazul în care este marcat pe vehicul:

1.4.

Categoria vehiculului :

1.5.

Numărul omologării CE de tip cu privire la nivelul de zgomot:

1.6.

Toate informațiile menționate la punctele 1.1-1.4 din certificatul de omologare de tip a vehiculului (anexa I apendicele 2 la prezenta directivă):

1.

Informații suplimentare

1.1.

Componența unității tehnice individuale:

1.2.

Marca sau denumirea comercială a tipului (tipurilor) de autovehicul pe care se montează amortizorul de zgomot (1)

1.3.

Tipul (tipurile) de vehicul(e) și numărul (numerele) de omologare de tip al(e) acestuia (acestora):

1.4.

Motor

1.4.1.

Tip (aprindere prin scânteie, diesel):

1.4.2.

Cicluri: în doi timpi, în patru timpi:

1.4.3.

Cilindreea totală:

1.4.4.

Putere nominală maximă … kW la … min-1

1.5.

Numărul de trepte de viteză:

1.6.

Rapoartele de demultiplicare utilizate:

1.7.

Raport (rapoarte) transmisie-axă:

1.8.

Valori ale nivelului de zgomot:

vehicul în mișcare: … dB(A), viteză stabilizată înaintea accelerării

la … km/h;

Vehicul în staționare dB(A), la … min–1

1.9.

Valoarea contrapresiunii:

1.10.

Orice restricții cu privire la cerințele de utilizare și montare:

2.

Observații:

3.

Descrierea dispozitivului

3.1.

O descriere a sistemului de evacuare de înlocuire, indicând poziția relativă a fiecăreia dintre componentele acestuia, împreună cu instrucțiunile de montare:

3.2.

Desene detaliate ale fiecărei componente, astfel încât acestea să poată fi localizate și identificate cu ușurință, precum și informații privind materialele utilizate. Aceste desene trebuie să indice locul destinat aplicării obligatorii a mărcii de omologare CE de tip:

Apendicele 2

MODEL

DE CERTIFICAT DE OMOLOGARE UE DE TIP

[Format maxim: A4 (210 x 297 mm),]

Ștampila administrației

Comunicare privind

pentru un tip de vehicul/componentă/unitate tehnică separată (1) în temeiul Regulamentului nr. .

SECȚIUNEA I

0.1.

Marca (denumirea comercială a producătorului):

0.2.

Tipul și descrierea (descrierile) comercială (comerciale) generală (generale):

0.3.

Mijloace de identificare a tipului, în cazul în care este marcat pe vehicul/componentă/unitate tehnică separată (1) (2):

0.3.1.

Amplasarea marcajului:

0.4.

Categoria vehiculului (3):

0.5.

Denumirea și adresa producătorului:

0.7.

În cazul componentelor și al unităților tehnice separate, amplasarea și metoda de aplicare a mărcii de omologare CE de tip:

0.8.

Adresa (adresele) fabricii (fabricilor) de asamblare:

SECȚIUNEA II

1.

Informații suplimentare (dacă este cazul): a se vedea addendumul

2.

Serviciul tehnic responsabil pentru efectuarea încercărilor:

3.

Data raportului de încercare:

4.

Numărul raportului de încercare:

5.

Eventuale observații: a se vedea addendumul

6.

Locul:

7.

Data:

8.

Semnătura:

9.

Se anexează cuprinsul dosarului de omologare depus la autoritatea competentă, care poate fi obținut la cerere.

Apendicele 3

Model de marcă de omologare UE de tip

Apendicele 4

Aparatura de încercare

1.

Flanșă sau manșon racord – conectare la partea din spate a sistemului complet de amortizare de zgomot supus încercării.

2.

Supapă de reglare (cu acționare manuală).

3.

Rezervor de compensare între 35 și 40 l.

4.

Comutator de presiune cu domeniul între 5 kPa și 250 kPa – pentru a deschide articolul 7.

5.

Releu de temporizare – pentru a închide articolul 7.

6.

Numărător de impulsuri.

7.

Supapă cu acțiune rapidă – de exemplu, supapa unui sistem de evacuare cu diametru de 60 mm, acționată de un cilindru pneumatic cu un care generează o forță de 120 N la 400 kPa. Timpul de răspuns la deschidere și închidere nu trebuie să depășească 0,5 secunde.

8.

Evacuarea gazelor.

9.

Conductă flexibilă.

10.

Manometru.

Apendicele 5

Puncte de măsurare - contrapresiunea

1.

Generalități

Aceste cerințe corespund încercărilor care trebuie efectuate pentru verificarea conformității producției, în conformitate cu punctul I din anexa I la prezentul regulament.

2.

Încercări și proceduri

Metodele de încercare, instrumentele de măsură și interpretarea rezultatelor sunt cele descrise la punctul 5 din anexa X. Sistemul de evacuare sau componenta încercată este supusă încercărilor descrise la punctele 5.2, 5.3 și 5.4 din anexa X.

3.

Eșantionarea și evaluarea rezultatelor

3.1.

Un amortizor de zgomot sau o componentă se alege și se supune încercărilor prevăzute la punctul 2. În cazul în care rezultatele încercării îndeplinesc cerințele de conformitate a producției de la punctul 8.1. din anexa X, se consideră că tipul de amortizor de zgomot sau de componentă este în conformitate cu COP.

3.2.

În cazul în care unul dintre rezultatele încercărilor nu îndeplinește cerințele de conformitate a producției de la punctul 8.1. din anexa X, se supun încercării încă două amortizoare de zgomot sau componente de același tip în conformitate cu punctul 2.

3.3.

Dacă rezultatele încercărilor pentru cel de-al doilea și cel de-al treilea amortizor de zgomot sau componentă îndeplinesc cerințele de conformitate a producției de la punctul 8.1 din anexa X, se consideră că tipul de amortizor de zgomot sau tipul de componentă respectă cerințele de conformitate a producției.

3.4.

Dacă unul dintre rezultatele încercării pentru cel de-al doilea și al treilea amortizor de zgomot sau componentă nu satisface cerințele de conformitate a producției de la punctul 8.1 din anexa X, se consideră că tipul de amortizor de zgomot sau de componentă nu satisface cerințele prezentului regulament, producătorul trebuind să întreprindă măsurile necesare pentru restabilirea conformității.

Directiva 70/157/CEE

Prezentul regulament

-

Articolul 1

-

Articolul 2

-

Articolul 3

Articolul 2

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 2a

Articolul 4 alineatele (2) și (3)

-

Articolul 5

-

Articolul 6

-

Articolul 7

-

Articolul 8

-

Articolul 9

-

Articolele 10, 11, 12 și 13

-

Articolul 14

-

Articolul 15

Articolul 16

Anexa I punctul 1

Anexa I punctul 1

Anexa I punctul 3

Anexa I punctul 2

Anexa I punctul 4

Anexa I punctul 3

Anexa I punctul 5

Anexa I punctul 4

Anexa I punctul 6

Anexa I punctul 5

Anexa I apendicele 1

Anexa I apendicele 1

Anexa I apendicele 2 (fără addendum)

Anexa I apendicele 2

-

Anexa I apendicele 3

-

Anexa II

Anexa I punctul 2

Anexa III

-

Anexa IV

-

Anexa V

-

Anexa VI

-

Anexa VII

-

Anexa VIII

Anexa IX

Anexa II punctele 1, 2, 3 și 4

Anexa X punctele 1, 2, 3 și 4

-

Anexa X punctele 5 și 6

Anexa II punctele 5 și 6

Anexa X punctele 7 și 8

Anexa II Apendicele 1

Anexa X apendicele 1 (+ informații suplimentare)

Anexa II apendicele 2 (fără addendum)

Anexa X apendicele 2

Anexa II Apendicele 3

Anexa X apendicele 3

-

Anexa X apendicele 4 și 5

Anexa XI

-

Anexa XII

Anexa III punctul 1

-

Anexa III punctul 2

-