Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2012/2097(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0023/2013

Texte depuse :

A7-0023/2013

Dezbateri :

PV 05/02/2013 - 14
CRE 05/02/2013 - 14

Voturi :

PV 06/02/2013 - 7.11
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2013)0050

Texte adoptate
PDF 425kWORD 58k
Miercuri, 6 februarie 2013 - Strasbourg
Responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societăţii şi calea către o redresare durabilă şi favorabilă incluziunii
P7_TA(2013)0050A7-0023/2013

Rezoluţia Parlamentului European din 6 februarie 2013 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoare (2012/2097(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 5, 12, 14, 15, 16, 21, 23, 26, 27, 28, 29, 31, 32, 33, 34 și 36 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta socială europeană, în special articolele 5, 6 și 19,

–  având în vedere Declarația Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, adoptată în 1998, și convențiile OIM prin care se instituie norme fundamentale universale de muncă cu privire la: abolirea muncii forțate (nr. 29 (1930) și 105 (1957)); libertatea de asociere și dreptul la negociere colectivă (nr. 87 (1948) și nr. 98 (1949)); abolirea muncii copiilor (nr. 138 (1973) și nr. 182 (1999)), și nediscriminarea la angajare (nr. 100 (1951) și nr. 111 (1958)),

–  având în vedere convențiile OIM referitoare la clauzele privind condițiile de muncă (contractele publice) (Convenția nr. 94) și cele referitoare la negocierile colective (Convenția nr. 154),

–  având în vedere Agenda OIM privind munca decentă și Pactul global al OIM privind locurile de muncă, adoptate printr-un consens la nivel mondial la 19 iunie 2009 în cadrul Conferinței Internaționale a Muncii,

–  având în vedere Declarația privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă, adoptată la 10 iunie 2008 prin consensul celor 183 de state membre ale OIM,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (1948) și alte instrumente ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului, îndeosebi Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966) și Pactul privind drepturile economice, sociale și culturale (1966), Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (1979), Convenția internațională privind drepturile copilului (1989), Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora (1990) și Convenția internațională privind drepturile persoanelor cu handicap (2006),

–  având în vedere inițiativa ONU, intitulată „Principiile capacitării femeii” și lansată în martie 2010, care oferă orientări cu privire la capacitarea femeilor la locul de muncă, pe piață și în cadrul comunității și care este rezultatul cooperării dintre „Femeile ONU”, organismul ONU dedicat problematicii de gen (UN Women) și inițiativa „Global Compact” a Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere proiectul de colaborare „Consistency Project” desfășurat între organismul Climate Disclosure Standards Board (CDSB), Inițiativa de raportare globală (Global Reporting Initiative – GRI), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), conceput pentru a sprijini o abordare mai coerentă a cererii și a ofertei de informații furnizate de întreprinderi cu privire la schimbările climatice,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului și Concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009(1),

–  având în vedere „Liniile directoare ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale”, actualizate în mai 2011,

–  având în vedere Convenția OCDE din 1997 privind combaterea mitei,

–  având în vedere Inițiativa de raportare globală,

–  având în vedere constituirea Consiliului internațional pentru raportare integrată (IIRC),

–  având în vedere Legea privind declarațiile financiare adoptată în Danemarca (2008),

–  având în vedere Pactul mondial al ONU,

–  având în vedere studiul din octombrie 2010 realizat la cererea Comisiei, referitor la discrepanțele în materie de guvernare dintre instrumentele și standardele internaționale în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor și legislația europeană actuală (cunoscut sub numele de „Studiul de la Edinburgh”)(2), ale cărui rezultate au fost prezentate în cadrul Raportului anual 2011 privind drepturile omului al Parlamentului European(3) și care a fost aprobat în totalitate de către Consiliul European,

–  având în vedere alineatele (46) și (47) din documentul final al Summitului mondial +20 de la Rio din 2012 privind dezvoltarea sustenabilă,

–  având în vedere Principiile ONU pentru investiții responsabile (UNPRI),

–  având în vedere standardul internațional ISO 26000 care oferă orientări privind responsabilitatea socială, publicat la 1 noiembrie 2010,

–  având în vedere „Green Winners”, un studiu realizat în 2009 pe 99 de întreprinderi(4),

–  având în vedere constituirea, la 16 octombrie 2002, a Forumului european al părților interesate privind responsabilitatea socială a întreprinderilor,

–  având în vedere Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii(5),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice (COM(2011)0896),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială(6), care înlocuiește Convenția de la Bruxelles din 1968, mai puțin în ce privește relațiile dintre Danemarca și alte state membre,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 3 decembrie 2001 referitoare la acțiunile ulterioare Cărții verzi privind responsabilitatea socială a întreprinderilor(7),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 6 februarie 2003 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți – contribuția UE la punerea în aplicare a unei agende de muncă decente în lume” (COM(2006)0249) (Comunicarea Comisiei privind munca decentă),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Modernizarea dreptului afacerilor și consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană - Un plan pentru a merge înainte” (COM(2003)0284) (Planul de acțiune privind guvernarea corporativă),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Comerț, creștere și afaceri internaționale: Politica comercială – componentă cheie a strategiei UE 2020” (COM(2010)0612),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind Pachetul „Întreprinderi responsabile” (COM(2011)0685),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativă privind antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” (COM(2011)0682),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Rezoluția sa din 30 mai 2002 referitoare la Cartea verde a Comisiei privind promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 mai 2003 referitoare la Comunicarea Comisiei privind responsabilitatea socială a întreprinderilor: contribuția întreprinderilor la dezvoltarea durabilă(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2007 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor: un nou parteneriat(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la UE 2020, în care se afirmă existența unei legături indisolubile între responsabilitatea întreprinderilor și guvernanța corporativă(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 referitoare la „Inițiativa pentru antreprenoriatul social – Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale”(14),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 24 mai 2012 privind Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”(15),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiilor pentru afaceri juridice, pentru afaceri externe, pentru dezvoltare, pentru comerț internațional și pentru cultură și educație (A7-0023/2013),

A.  întrucât termenul „responsabilitate socială a întreprinderilor” (RSI) nu trebuie utilizat în mod abuziv pentru a redefini standardele minime aplicabile recunoscute la nivel internațional, ci trebuie utilizate în vederea evaluării aplicării acestora și a unei mai bune înțelegeri a modului în care aceste standarde pot fi aplicate cu ușurință și în mod direct de către întreprinderi, indiferent de dimensiunea lor,

B.  întrucât conceptul de „RSI” utilizat în mod obișnuit în cadrul instituțiilor UE ar trebui să fie considerat un concept imposibil de distins de cele mai multe ori de conceptele conexe de întreprinderi responsabile sau etice, „mediu, societate și guvernanță”, dezvoltare sustenabilă și responsabilitate a întreprinderilor;

C.  întrucât abordarea multilaterală trebuie să rămână piatra de temelie a tuturor inițiativelor sprijinite de UE în materie de RSI, precum și fundamentul unei responsabilități sociale a întreprinderilor cu cel mai înalt grad de credibilitate asumate chiar de către întreprinderi, începând de la nivel local;

D.  întrucât Inițiativa de Raportare Globală a furnizat metodologia de departe cea mai larg acceptată pe plan internațional privind transparența întreprinderilor și întrucât înființarea Consiliului internațional pentru raportare integrată (IIRC), care include cele mai importante organisme globale de standardizare contabilă, indică faptul că raportarea cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor integrată în conturile financiare va deveni un standard la nivel mondial în mai puțin de un deceniu;

E.  întrucât activitatea inovatoare desfășurată în cadrul proiectului intitulat „Prince's Accounting for Sustainability Project”, al inițiativei „TEEB (The Economics of Ecosystems and Biodiversity) for Business” și al Programului pentru Mediu al Organizației Națiunilor Unite a dat, în prezent, întreprinderilor posibilitatea de a înțelege pe deplin și cu exactitate valoarea monetară a impactului lor extern, social și de mediu și de a o integra, prin urmare, în gestiunea financiară a societăților;

F.  întrucât în cadrul comunității investitorilor a avut loc o schimbare semnificativă ce a constat în faptul că 1 123 de investitori ce administrează active cu o valoare totală de 32 de trilioane de dolari SUA au aprobat Principiile ONU pentru investiții responsabile (UNPRI); întrucât Forumul european pentru investiții sustenabile estimează faptul că piața mondială a investițiilor responsabile din punct de vedere social a ajuns la aproximativ șapte trilioane de euro în septembrie 2010 și întrucât 82 de investitori ce au ca lider Aviva Global Investors și administrează active cu o valoare totală de 50 de trilioane de dolari SUA au solicitat la Summitul ONU privind dezvoltarea sustenabilă ca raportarea cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor să devină obligatorie;

G.  întrucât constituirea platformei europene multilaterale privind RSI, desfășurarea unei serii de proiecte-pilot și de cercetare, precum și activitățile fostei Alianțe pentru întreprinderi (Alliance for Business) reprezintă, în ansamblu, un bilanț solid al acțiunilor europene în materie de RSI, alături de valoroasa contribuție pe care o aduce în continuare o „familie” de organizații europene din domeniul RSI, incluzând rețeaua europeană CSR Europe, Academia europeană pentru afaceri în societate (European Academy of Business in Society – EABIS), Forumul european de investiții sustenabile (Eurosif), precum și Coaliția europeană pentru justiție corporativă (European Coalition for Corporate Justice – ECCJ);

H.  întrucât este esențial să se stabilească anumite standarde comune în materie de RSI, întrucât deosebirile în ceea ce privește importanța relativă necesită, de asemenea, abordări diferențiate, în funcție de diferitele sectoare și întrucât, într-o societate liberă, RSI nu poate fi utilizată cu scopul de a face obligatorii acțiunile caritabile, fapt care ar diminua entuziasmul oamenilor de a face donații;

I.  întrucât codurile de conduită ale întreprinderilor au jucat un rol important în introducerea RSI și în sensibilizarea cu privire la aceasta, dar ele nu constituie un răspuns satisfăcător, având în vedere lipsa frecventă de specificitate, absența compatibilității cu standardele internaționale existente, exemplele de evitare a aspectelor esențiale, precum și lipsa de comparabilitate și de transparență în ceea ce privește aplicarea;

J.  întrucât Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite au fost aprobate în unanimitate în cadrul acestei organizații, cu sprijinul deplin al statelor membre ale UE, al Organizației Internaționale a Angajatorilor și al Camerei Internaționale de Comerț, incluzând sprijinul acordat conceptului de „combinație inteligentă” între acțiuni normative și voluntare;

K.  întrucât John Ruggie, fostul Reprezentant Special pentru întreprinderi și drepturile omului al Secretarului General al ONU, a solicitat statelor membre ale UE să clarifice chestiunea jurisdicției extrateritoriale în cazul încălcărilor comise de către întreprinderi în țările terțe vulnerabile și să sprijine abordarea acestei probleme în cadrul Conferinței privind RSI convocate de către președinția suedeză în exercițiu în acel moment; întrucât solicitarea a fost ulterior aprobată în concluziile Consiliului European, dar încă nu s-a luat nicio măsură până în prezent ca răspuns la aceasta;

L.  întrucât studiul Comisiei Europene referitor la divergențele legate de guvernanță dintre instrumentele și standardele internaționale în materie de RSI și legislația europeană actuală, cunoscut sub numele de „Studiul de la Edinburgh”, publicat în octombrie 2010 și ale cărui rezultate au fost prezentate în cadrul Raportului anual 2011 privind drepturile omului, a fost pe deplin aprobat de către Consiliul European și Parlamentul European;

M.  întrucât Orientările OCDE referitoare la întreprinderile multinaționale constituie cele mai credibile standarde internaționale în materie de RSI și întrucât actualizarea convenită în mai 2011 reprezintă o posibilitate semnificativă de a înregistra progrese în punerea în aplicare a RSI;

N.  întrucât s-au desfășurat numeroase inițiative internaționale pentru a garanta raportarea obligatorie de către întreprinderi cu privire la sustenabilitate, inclusiv cerințele de raportare în cazul întreprinderilor chineze de stat, precum și pentru ca întreprinderile să raporteze cu privire la punerea în aplicare a orientărilor privind RSI elaborate de către guvernul Indiei și pentru ca întreprinderile să prezinte informații cu privire la realizările lor în materie de sustenabilitate, cerință impusă pentru listare la bursa de valori în Brazilia, Africa de Sud și Malaysia și de către Comisia pentru valori mobiliare și burse de valori din Statele Unite ale Americii;

O.  întrucât Legea privind declarațiile financiare adoptată în Danemarca (2008), privind raportarea cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor și care cuprinde cerințe specifice suplimentare de raportare cu privire la schimbările climatice și la impactul asupra drepturilor omului, s-a dovedit a fi extrem de populară în rândul întreprinderilor daneze, 97 % dintre acestea optând pentru raportare, în ciuda faptului că dispoziția „conformare sau justificare” se aplică în primii trei ani de la intrarea în vigoare a acesteia;

P.  întrucât Franța și Danemarca sunt două din cele patru guverne ale statelor membre ale ONU care au fost de acord să conducă punerea în aplicare a angajamentului asumat în cadrul Summitului Rio+20 al ONU privind raportarea cu privire la sustenabilitatea întreprinderilor;

Q.  întrucât actualizarea Orientărilor OCDE privind întreprinderile multinaționale, condusă de Țările de Jos, a oferit posibilitatea de a actualiza vizibilitatea și statutul acestora prin intermediul sistemului „punctelor de contact naționale”, a pus capăt „legăturii dintre investiții” care a împiedicat aplicarea lor deplină în cadrul lanțului de aprovizionare și a integrat pe deplin Principiile ONU privind afacerile și drepturile omului;

R.  întrucât în Rezoluția sa referitoare la Europa 2020 se afirmă existența unei legături indisolubile între responsabilitatea întreprinderilor și guvernanța corporativă;

S.  întrucât studiul „Green Winners” realizat în 2009 pe 99 de întreprinderi a arătat faptul că, în 16 sectoare industriale diferite, întreprinderile care aplică strategii de RSI au depășit media specifică sectorului din care fac parte cu cel puțin 15 %, ceea ce reprezintă o capitalizare de piață suplimentară de 498 de milioane de euro (650 de milioane de dolari SUA) per întreprindere;

T.  întrucât sondajul Global CEO Survey, realizat în 2012, arată că întreprinderile recunosc că pentru a înregistra creșteri este necesară o colaborare strânsă cu populațiile locale, întrucât, de exemplu, peste 60 % dintre întreprinderile sondate planifică să-și sporească investițiile în următorii trei ani contribuind la menținerea stării de sănătate a forței de muncă;

1.  recunoaște că comunicarea Comisiei se înscrie într-o serie de declarații de politici menite să asigure că RSI este mai amplu promovată, este integrată în politicile UE și va constitui un principiu consacrat de acțiune europeană; solicită Comisiei și statelor membre să adopte, pe baza strategiei privind RSI pentru perioada 2014-2020, măsuri concrete care să încurajeze întreprinderile să își asume un angajament în ceea ce privește RSI;

2.  subliniază că prin conștientizarea activă a responsabilității sociale, întreprinderile obțin mai multă încredere și acceptare socială;

3.  este de acord, totuși, cu analiza expusă în comunicare potrivit căreia practicile RSI continuă să se limiteze în mare parte la o minoritate de mari întreprinderi în pofida solicitărilor directe privind adoptarea RSI de către un număr mai mare de întreprinderi, solicitări formulate de Comisie în comunicările sale din 2001 și 2006; consideră, cu toate acestea, că întreprinderile s-au implicat dintotdeauna în societatea în care funcționează și că RSI poate fi introdusă în întreprinderi de orice mărime; observă, de asemenea, necesitatea de a implica IMM-urile în dezbaterea privind RSI, multe dintre acestea adoptând-o pe baza unei abordări mai informale și mai intuitive care implică o birocrație minimă și costuri al căror nivel nu se majorează;

4.  reamintește rolul strategic al IMM-urilor care, grație apropierii de zonele în care își desfășoară activitatea, pot să faciliteze difuzarea RSI; solicită Comisiei să dezvolte, în cooperare cu autoritățile naționale și platformele multilaterale, forme de cooperare sectorială între IMM-uri care să le permită să abordeze colectiv problemele sociale și de mediu;

5.  consideră că este regretabil faptul că RSI se concentrează în continuare în mare măsură asupra standardelor de mediu, în detrimentul standardelor sociale care sunt, totuși, esențiale pentru restabilirea unui climat social favorabil creșterii economice și convergenței sociale;

6.  consideră că criza financiară globală prezintă un risc real legat de faptul că factorii de decizie, inclusiv cei din UE, se vor confrunta cu efectele propriilor lor strategii pe termen scurt, concentrându-se exclusiv asupra unor măsuri de transparență și de responsabilitate definite pe termen scurt pe piețele financiare și neglijând necesitatea urgentă de a aborda într-un mod integrat provocările presante și semnificative legate de degradarea mediului și de dezintegrarea socială cu care se confruntă sectorul financiar, precum și toate sectoarele industriale;

7.  avertizează cu privire la faptul că, în viitor, întreprinderile vor putea fi sustenabile numai dacă desfășoară activități într-o economie durabilă, precum și cu privire la faptul că nu poate exista o alternativă la adaptarea la un nivel redus al emisiilor de dioxid de carbon în viitor, care presupune, de asemenea, menținerea capitalului social și natural la nivel mondial, acesta fiind un proces în care RSI trebuie să joace un rol decisiv;

8.  consideră că „dezvoltarea” RSI trebuie îmbunătățită prin următoarele mijloace: acordarea unei atenții deosebite instrumentelor mondiale în materie de RSI; un nou elan generat de principalele întreprinderi în rândul societăților similare; divulgarea de către întreprinderi a informațiilor din domeniul social și din domeniul mediului; utilizarea unor orientări corespunzătoare; sprijin din partea administrațiilor publice pentru crearea condițiilor corespunzătoare pentru cooperarea în materie de RSI și furnizarea instrumentelor și facilităților adecvate, precum un sistem de stimulente; o solidă evaluare a impactului inițiativelor existente în materie de RSI; sprijinirea unor noi inițiative în domeniul social; adaptarea RSI la necesitățile IMM-urilor; o mai mare recunoaștere atât în cadrul comunității de afaceri, cât și în restul societății a amplorii imense a provocărilor sociale și de mediu cu care se confruntă Europa și întreaga lume;

9.  sprijină intenția Comisiei de a aprofunda RSI în Europa prin elaborarea de orientări și prin sprijinirea unor inițiative multilaterale pentru fiecare sector industrial în parte și solicită principalelor întreprinderi și asociații să adopte această inițiativă;

10.  reafirmă faptul că RSI trebuie treacă de la stadiul de proces la cel de rezultat;

11.  salută faptul că definiția RSI expusă în comunicarea Comisiei, care reflectă noua abordare adoptată inițial de către Comisie în cadrul Forumului multilateral din 2009, oferă o ocazie indispensabilă în ceea ce privește integrarea și ajungerea la un consens și reflectă în mod adecvat noul consens la care au ajuns întreprinderile și alte părți interesate în această privință grație acordului unanim existent cu privire la Principiile directoare ale ONU și la alte instrumente, cum ar fi standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială; salută integrarea preocupărilor cu caracter social, etic, de mediu și a celor referitoare la drepturile omului în activitățile întreprinderilor; insistă asupra faptului că Comisia trebuie să deosebească între: (1) actele caritabile ale întreprinderilor; (2) acțiunea socială a întreprinderilor, bazată pe legi, reguli și norme internaționale; și (3) acțiunile antisociale ale întreprinderilor, care încalcă legile, regulile și normele internaționale și care au un caracter criminal și exploatator, cum ar fi munca în rândul copiilor sau munca forțată și care ar trebui condamnate cu tărie;

12.  reiterează faptul că RSI trebui să se extindă și la acțiunile întreprinderilor față de țările terțe și în cadrul acestora;

13.  ia act cu interes de faptul că Comisia a început să includă referiri la RSÎ în acordurile comerciale ale UE; consideră, având în vedere rolul major jucat de întreprinderile mari, filialele și lanțurile lor de aprovizionare în comerțul internațional, că responsabilitatea socială și de mediu a întreprinderilor trebuie să devină o dimensiune a acordurilor comerciale ale Uniunii Europene, în cadrul capitolului referitor la dezvoltarea durabilă; solicită Comisiei să elaboreze propuneri concrete în vederea punerii în aplicare a acestor principii referitoare la RSI în politica comercială;

14.  consideră că „responsabilitatea socială” ar trebui să respecte, de asemenea, principiile și drepturile fundamentale, cum ar fi cele menționate de OIM, în special libertatea de asociere, dreptul de negociere colectivă, interzicerea muncii forțate, eliminarea muncii copiilor și eliminarea discriminării la locul de muncă;

15.  apreciază în mod ferm contribuția adusă de comisarii pentru ocuparea forței de muncă, întreprinderi și piața internă și serviciile acestora abordării constructive și de perspectivă adoptate de comunicarea Comisiei; recunoaște contribuția adusă de alte părți ale Comisiei prin intermediul Grupului interservicii pentru RSI; solicită, cu toate acestea, președintelui Comisiei să conducă personal acțiunile în domeniul RSI și să se asigure că angajamentul Comisiei față de RSI este pe deplin asumat în special de către Direcția Generală Mediu și de către direcțiile responsabile pentru relațiile externe;

16.  consideră că RSI trebuie să cuprindă măsuri sociale privind, în special, formarea profesională, reconcilierea vieții de familie cu viața profesională și condiții de muncă adecvate; își reafirmă convingerea că RSI prezintă „interes comercial” însă își reiterează opinia că, în cazul în care un astfel de interes nu este relevant pe termen scurt într-o situație concretă sau într-o anumită întreprindere, acest fapt nu poate servi drept pretext pentru a se opta în favoarea iresponsabilității și a unui comportament antisocial; consideră că există cercetări suficiente pentru a dovedi „interesul comercial” și că ar trebui să se acorde prioritate difuzării cercetărilor respective; solicită efectuarea unor noi cercetări cu privire la RSI, care să fie dedicate evaluării impactului cumulat pe care schimbarea comportamentului în afaceri ca urmare a adoptării RSI îl are asupra eforturilor vizând abordarea per ansamblu a provocărilor europene și mondiale, cum ar fi emisiile de dioxid de carbon, acidificarea apei, sărăcia extremă, munca copiilor și inegalitatea și solicită ca învățămintele desprinse să fie integrate în viitoarea contribuție a Europei la dezvoltarea unor inițiative globale în materie de RSI;

17.  recunoaște că inițiativele RSI sunt deosebit de afectate în cazul în care întreprinderile care pretind că aplică RSI reușesc să evite grupurile de interese deosebit de importante sau eludează chestiunile sensibile care prezintă interes pentru activitățile lor și pentru lanțul lor de aprovizionare la nivel mondial; solicită Comisiei să valorifice, în colaborare cu autoritățile financiare și cu partenerii sociali, activitatea întreprinsă anterior de către „laboratoarele” RSI, cu scopul de a stabili mai precis modalitățile prin care întreprinderile și părțile lor interesate pot decide în mod obiectiv care sunt aspectele sociale și de mediu esențiale pentru întreprinderea în cauză și cu scopul de a include în inițiativele de RSI ale întreprinderilor o selecție echitabilă și echilibrată a părților interesate;

18.  consideră că atenția consumatorilor este îndreptată din ce în ce mai mult asupra activităților de RSI ale companiilor și, prin urmare, îndeamnă întreprinderile să adopte o abordare transparentă, în special în ceea ce privește operațiunile legate de probleme etice, sociale și de mediu;

19.  subliniază că RSI va fi viabilă doar dacă sunt respectate dispozițiile în vigoare și regimurile tarifare existente ale partenerilor sociali;

20.  ia act de faptul că, în procesul de evaluare a responsabilității sociale a unei întreprinderi, trebuie să se țină cont de comportamentul întreprinderilor prezente în lanțul său de aprovizionare, precum și în cel al tuturor întreprinderilor subcontractante;

Redresare durabilă

21.  sprijină cu fermitate recunoașterea, în cadrul comunicării Comisiei, a faptului că „responsabilitatea socială a întreprinderilor presupune și eforturile acestora de a atenua efectele sociale ale crizei actuale” și de a identifica modele de afaceri sustenabile; invită Comisia și statele membre să sprijine întreprinderile, în colaborare cu reprezentanții lucrătorilor, să se implice în RSI; invită întreprinderile să ia în considerare inițiative vizând menținerea și crearea de locuri de muncă îndeosebi pentru tineri și pentru femei, în toate domeniile de activitate (de exemplu, management și formare, piețe, personal, mediu și societate), acordând o atenție deosebită celor care se confruntă cu dezavantaje multiple, precum rromii și persoanele cu handicap, recrutarea de pe piețele muncii locale de lucrători încadrați la nivele inferioare, dar și de personal cu funcții superioare de conducere și instituirea, de exemplu, a unui sistem care ar permite absolvenților de universități să lucreze în cadrul unor stagii de calitate pentru a acumula experiența de muncă de care angajatorii din sectorul privat au nevoie;

22.  consideră că întreprinderile ar trebui să se implice în soluționarea problemelor sociale agravate de criza economică, cum ar fi lipsa de locuințe și sărăcia, precum și în dezvoltarea comunităților în care acestea desfășoară activități;

23.  recunoaște că criza economică a fost însoțită de o creștere a gradului de precaritate a locurilor de muncă, în special a celor ocupate de femei, de diferențe în condițiile de muncă care sunt, în parte, rezultatul subcontractării, de impunerea unui program de lucru cu fracțiune de normă pentru multe persoane ce ar dori să lucreze cu normă întreagă, de înmulțirea unor practici, uneori abuzive, în domeniul muncii, precum și de reapariția sectorului informal; invită Comisia și Forumul european al părților interesate să examineze în mod specific intensificarea fenomenului subcontractării; îndeamnă ca această activitate să se bazeze pe principiile directoare ale ONU aplicabile lanțului de aprovizionare și, în special, conceptului de evaluare a impactului, indiferent de diferitele niveluri de furnizori;

24.  observă că RSI include și respectarea legislației privind condițiile efective de muncă, elaborarea de proceduri și politici de recrutare și concediere, protejarea datelor referitoare la lucrători, precum și caracterul confidențial al acestora, și plata la timp a remunerației și a altor beneficii și solicită respectarea tuturor acestor aspecte;

25.  recunoaște că această criză influențează edificiul social; salută măsurile adoptate de anumite întreprinderi în vederea integrării pe piața muncii a grupurilor vulnerabile și a grupurilor defavorizate; solicită întreprinderilor să continue inițiativele de acest gen; subliniază, totuși, că încetarea activităților întreprinderilor și reducerea cheltuielilor acestora periclitează unele dintre succesele obținute prin intermediul RSI, cum ar fi ocuparea profesională a grupurilor sociale vulnerabile, în special a persoanelor cu handicap, îmbunătățirea formării și a statutului acestor lucrători, promovarea unor noi forme de producție și de servicii utile din punct de vedere social, de exemplu prin intermediul cooperativelor de credit și promovarea unor noi modele de ocupare a forței de muncă prin intermediul întreprinderilor sociale, al cooperativelor și al comerțului echitabil; consideră că este, prin urmare, vital să se stabilească niște criterii de referință privind măsurile sociale; solicită Comisiei Europene să efectueze o analiză aprofundată a impactului social al crizei asupra acestor inițiative, să includă o abordare bazată pe problematica de gen, să se axeze pe țările din sudul Europei și să consulte pe deplin partenerii sociali și părțile interesate din domeniul RSI cu privire la rezultatul acestei analize;

26.  consideră că acțiunile RSI nu numai că aduc beneficii societății în ansamblu, ci contribuie și la îmbunătățirea imaginii și a statutului unei companii în ochii potențialilor consumatori, permițându-i să devină viabilă pe termen lung din punct de vedere economic;

27.  constată că instituirea unor programe de dezvoltare a competențelor și de învățare pe tot parcursul vieții pentru lucrători, evaluările individuale regulate ale lucrătorilor și un program de gestionare a performanțelor, precum și stabilirea de obiective de afaceri și de dezvoltare pentru lucrători sporesc motivarea și angajamentul acestora și reprezintă o componentă esențială a RSI;

28.  subliniază faptul că, în special în perioadele de criză, companiile care funcționează în conformitate cu principiile RSI ar trebui să contribuie la dezvoltarea capacităților inovatoare în propria regiune prin introducerea unor soluții tehnologice inovatoare și ecologice în unitățile de producție și prin investiții noi și modernizare; subliniază faptul că integrarea în activitățile comerciale a preocupărilor legate de mediu, cum ar fi biodiversitatea, schimbările climatice, utilizarea eficientă a resurselor și sănătatea mediului, prezintă un potențial de promovare a unei redresări sustenabile;

29.  consideră că criza financiară este posibil să fi erodat în unele cazuri încrederea angajaților în obligațiile întreprinderilor de a-și respecta angajamentele pe termen lung cu privire la drepturile la pensie privată, ținând seama de diferențele dintre sistemele de pensie din Uniunea Europeană, în urma crizei; invită întreprinderile responsabile să abordeze această problemă în colaborare cu Comisia și cu partenerii sociali, inclusiv prin crearea unor mecanisme deschise, favorabile integrării și bazate pe norme de gestionare a investițiilor realizate de fondurile de pensii, și să abordeze, ca parte a unei provocării mai ample în cadrul RSI, îmbătrânirea activă într-o perioadă caracterizată de schimbări demografice; observă că restabilirea încrederii între angajați și întreprinderi este esențială pentru o redresare economică durabilă;

Organizații internaționale și abordări multilaterale

30.  salută ferm accentul pus în comunicarea Comisiei asupra consolidării și punerii în aplicare a standardelor internaționale și consideră, prin prisma actualizării, în 2011, a orientărilor OCDE și din perspectiva acordului privind Principiile directoare ale ONU, că acțiunea Uniunii Europene trebuie acum să se concentreze într-o mai mare măsură asupra sprijinirii și punerii în aplicare pe deplin a respectivelor orientări și principii în rândul întreprinderilor europene; subliniază faptul că orientările OCDE au fost formulate și recunoscute la nivel internațional, în scopul de a stabili și de a menține condiții de concurență echitabile, promovând în același timp practici comerciale deschise, corecte și responsabile în întreaga lume; recomandă Comisiei să informeze anual atât Parlamentul European, cât și Consiliul cu privire la aplicarea orientărilor OCDE în UE;

31.  subliniază importanța de a dezvolta politicile Uniunii din domeniul RSI în paralel cu evoluția normelor internaționale, pentru a evita interpretări divergente și riscul apariției unor avantaje sau dezavantaje competitive la nivel național sau internațional;

32.  insistă asupra necesității ca fiecare dintre cele 27 de state membre să accelereze revizuirea propriilor planuri naționale de acțiune privind RSI și elaborarea de planuri naționale de punere în aplicare a orientărilor OCDE și a Principiilor directoare ale ONU relevante, care ar trebui finalizate cel târziu până în decembrie 2013; consideră că statele membre ar trebui să se asigure că aceste planuri sunt întocmite cu participarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv a ONG-urilor, a societății civile, a sindicatelor, a organizațiilor angajatorilor și a instituțiilor naționale pentru drepturile omului (NHRI); invită UE să faciliteze acumularea de învățăminte din experiența statelor membre care trec în prezent prin acest proces; încurajează statele membre să se inspire din orientările cuprinse în standardul ISO 26000, din versiunea cea mai recentă a orientărilor Inițiativei de raportare globală și din orientările elaborate de Grupul European al Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului;

33.  solicită o coerență sporită a politicilor de la nivelul UE prin asigurarea conformității politicilor și acordurilor în materie de achiziții publice, credite la export, bună guvernanță, concurență, dezvoltare, comerț, investiții și a altor politici și acorduri cu standardele internaționale din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului prevăzute în orientările și principiile relevante ale OCDE și ale ONU; solicită, în acest context, să fie întreprinse eforturi de a coopera cu organismele ce reprezintă angajații, angajatorii și consumatorii, pe baza recomandărilor relevante ale instituțiilor naționale pentru drepturile omului, cum ar fi Propunerea Grupului European al Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului adresată Comisiei privind drepturile omului și achizițiile publice; solicită evaluări de impact constructive și adecvate ale propunerilor legislative pentru depistarea unor eventuale incoerențe cu principiile directoare ale ONU și insistă asupra coordonării cu Grupul de lucru al ONU privind afacerile și drepturile omului, pentru a se evita o interpretare fragmentată și inconsecventă a respectivelor principii directoare;

34.  salută în special includerea sectorului TIC în vederea furnizării de orientări europene specifice privind afacerile și drepturile omului; recunoaște dilemele veritabile create, pe de o parte, de necesitatea de a proteja confidențialitatea și de a combate conținutul infracțional și, pe de altă parte, de obiectivul de a apăra libertatea de exprimare, astfel cum a demonstrat controversa recentă creată de filmul antiislamic postat pe YouTube; în acest sens, solicită implicarea mai multor societăți europene în principala inițiativă multilaterală, Inițiativa Rețeaua Globală (IRG), ai cărei membri sunt, în prezent, în mare parte întreprinderi cu sediul în SUA;

35.  subliniază că toate posibilitățile de „finanțare a comerțului și a dezvoltării” oferite actorilor sectorului privat de mecanismele investiționale ale UE, de Banca Europeană de Investiții și de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare ar trebui să includă clauze contractuale care să stipuleze obligația de a respecta orientările OCDE privind întreprinderile multinaționale și Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, care să includă prevederi privind responsabilitatea și care să prevadă un mecanism clar de soluționare a plângerilor; solicită din nou statelor membre să procedeze în același mod în ceea ce privește emiterea de credite la export pentru întreprinderi;

36.  salută inițiativa Comisiei referitoare la planurile naționale de acțiune pentru punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să exercite un rol mult mai important în ceea ce privește contribuția adusă la coordonarea punerii în aplicare la nivel înalt și în ceea ce privește încurajarea monitorizării și raportării eficiente; solicită inițierea unui proces de evaluare inter pares între statele membre, care să impulsioneze punerea în aplicare; solicită Comisiei Europene și SEAE să evalueze punerea în aplicare a planurilor de acțiune, să evalueze acțiunile întreprinse la nivelul UE și să prezinte Consiliului European și Parlamentului European un raport până la sfârșitul anului 2014;

37.  recunoaște faptul că, din ce în ce mai frecvent, societățile desfășoară activități în state fragile și că acestea au obligația de a-și proteja personalul împotriva conflictelor, a terorismului și a criminalității organizate; insistă, cu toate acestea, ca întreprinderile să aibă o obligație asemănătoare de a garanta că regimul de securitate nu aduce atingere securității altor persoane sau păcii în zonele în care aceste întreprinderi desfășoară activități și care le poate expune unor acuzații de complicitate la încălcarea drepturilor omului; solicită Comisiei și statelor membre să asigure adoptarea pe o scară mult mai largă a principiilor voluntare internaționale de securitate și să ajungă la un acord cu privire la un cadru normativ internațional privind reglementarea, monitorizarea și supravegherea activităților întreprinderilor militare private și ale întreprinderilor de securitate private(PMSC);

38.  solicită întreprinderilor și altor părți interesate să se implice în mod constructiv în procesul de elaborare a unor orientări sectoriale privind drepturile omului desfășurat de Comisie și să utilizeze orientările rezultate după finalizarea procesului;

39.  solicită Comisiei, în special DG Justiție din cadrul acestei instituții, să prezinte propuneri prin care să se faciliteze într-o mai mare măsură accesul la justiție în instanțele din UE pentru cazurile cele mai grave și mai flagrante de încălcare a drepturilor omului sau a drepturilor lucrătorilor comise de întreprinderi stabilite în Europa, de filialele, subcontractanții sau de partenerii de afaceri ai acestora, conform recomandării Reprezentantului Special pentru afaceri și drepturile omului al Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite;

40.  subliniază, de asemenea, necesitatea de a dezvolta și de a stabili mecanisme de raportare a încălcării drepturilor omului în cadrul fiecărei întreprinderi;

41.  consideră că studiul „Green Matters” demonstrează în mod explicit legătura pozitivă dintre întreprinderile care adoptă RSI și obținerea unor rezultate financiare mai bune pe măsură ce acestea ies din criză; susține conceptul de „competitivitate responsabilă” și subliniază faptul că potențiala piață a bunurilor și a serviciilor utile din punct de vedere social și ecologic rămâne o oportunitate de piață esențială pentru întreprinderi, pe lângă faptul că răspunde necesităților societății;

42.  împărtășește punctul de vedere al întreprinderilor identificat în sondajul „Global CEO Survey” realizat în 2012, potrivit căruia o creștere sustenabilă a întreprinderilor necesită o colaborare strânsă cu populațiile, administrațiile și partenerii de afaceri de la nivel local, precum și investiții în comunitățile locale; sprijină și solicită intensificarea inițiativelor desfășurate de întreprinderi în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, formarea profesională, contribuția la gestionarea resurselor limitate și contribuția la soluții în domeniul sănătății;

43.  solicită Comisiei Europene, în special DG Comerț, să treacă de la o abordare „pasivă” la o abordare „activă” cu privire la orientările OCDE, printre altele, printr-o cerere de aderare la Declarația OCDE privind investiții internaționale și întreprinderi multinaționale, care include orientările OCDE, prin asigurarea promovării și susținerea continuă a orientărilor OCDE de către delegațiile UE în țările terțe, prin finanțarea, împreună cu întreprinderile, sindicatele și societatea civilă din țările terțe, a inițiativelor de consolidare a capacităților în ceea ce privește punerea în aplicare a orientărilor respective, precum și asigurându-se că orientările sunt menționate în mod expres în toate noile acorduri încheiate între UE și țările terțe, inclusiv în toate tratatele comerciale și de investiții; invită UE să depună eforturi diplomatice majore pentru a convinge mai multe țări la nivel internațional să devină țări semnatare și să furnizeze sprijin concret grupurilor societății civile pentru soluționarea, în cooperare cu statele membre, a „cazurilor specifice” de presupuse încălcări;

44.  consideră RSI drept un instrument important care permite UE să sprijine punerea în aplicare la nivel internațional a convențiilor Organizației Internaționale a Muncii (OIM); solicită Comisiei să sprijine organizațiile și partenerii sociali europeni care doresc să realizeze proiecte-pilot în conformitate cu orientările OCDE și alte standarde de RSI internaționale în vederea consolidării capacităților din țări terțe; solicită Comisiei Europene să stabilească un obiectiv specific pentru negocierea și consensul cu privire la noile acorduri-cadru privind problemele legate de RSI și să invite partenerii sociali să încheie aceste acorduri în contextul noii abordări sectoriale bazate pe RSI; invită Comisia Europeană, în special DG Ocuparea forței de muncă, să integreze standardele de muncă în RSI prin desfășurarea unor proiecte-pilot privind „munca decentă” împreună cu guvernele țărilor terțe;

45.  este de acord cu comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE 2011-2014 pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”, potrivit căreia respectarea legislației aplicabile și a contractelor colective încheiate între partenerii sociali constituie o condiție esențială pentru îndeplinirea acestei responsabilități (sociale a întreprinderii)„; consideră că RSI ar trebui să completeze, și nu să înlocuiască legislația, negocierea colectivă și dialogul cu lucrătorii organizați în sindicate; consideră că întreprinderile ar trebui să își asume angajamentul de a discuta cu angajații și cu reprezentanții acestora despre politica lor în materie de RSI și despre anumite elemente, cum ar fi raportul anual al întreprinderii privind impactul social și de mediu al activităților acesteia; consideră că un set opțional de norme pentru acordurile-cadru europene ar trebui să fie adoptat în funcție de eventualul conținut al acestuia, astfel cum este descris în documentul de lucru al serviciilor Comisiei pe această temă;

46.  invită UE și în special Comisia:

   să se asigure că chestiunea privind RSI și drepturile omului figurează printre prioritățile instrumentelor financiare individuale în noul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020; și
   asigură un sprijin specific în cadrul IEDDO pentru formare și consolidarea capacităților generale în domeniul RSI și al drepturilor omului pentru organizațiile societății civile, instituțiile naționale pentru drepturile omului, apărătorii drepturilor omului, sindicate și alte organizații pentru drepturile omului;

47.  salută faptul că unii reprezentanți ai sectorului antreprenorial au utilizat Summitul Rio+20 al ONU pentru a pleda în favoarea unei noi convenții mondiale privind responsabilitatea întreprinderilor în cadrul sistemului ONU; consideră că, deși o astfel de convenție va fi adoptată, probabil, abia peste câțiva ani, UE ar trebui să se implice în mod constructiv în dezbatere; cu toate acestea, consideră că astfel de discuții nu trebuie să distragă atenția factorilor de decizie din mediul antreprenorial și din administrație de la punerea imediată în aplicare a instrumentelor de RSI existente; atrage atenția asupra faptului că există modele diferite în ceea ce privește modul de apariție a unor noi forme de guvernare globală privind RSI, pe lângă sistemul ONU, de exemplu, prin promovarea dezvoltării orientărilor OCDE în rândul țărilor care nu sunt membre sau printr-o inițiativă de sine stătătoare a unor guverne cu vederi similare; solicită UE, Comisiei Europene și statelor membre să elaboreze și să susțină propuneri specifice referitoare la contribuția concretă și ușor de verificat adusă de întreprinderi care urmează să fie convenită ca parte a obiectivelor propuse de ONU în materie de dezvoltare durabilă pentru perioada după 2015;

Politici publice pentru RSI

48.  subscrie la opinia formulată în raportul din iunie 2004 al Forumului multilateral potrivit căreia autoritățile publice își pot aduce o contribuție importantă la promovarea RSI exercitându-și rolurile de convocare și stimulare, inclusiv în cadrul ofertelor depuse pentru atribuirea contractelor de achiziții publice și invită statele membre ca, prin intermediul Grupului la nivel înalt și a altor canale, să imprime în mod energic un nou elan acestor eforturi;

49.  solicită ca, în domeniile în care UE sau statele sale membre sunt parteneri comerciali (de exemplu, achiziții publice, întreprinderi de stat, întreprinderi comune, garanții pentru credite la export, proiecte la scară largă în țări terțe), asigurarea coerenței cu orientările și principiile OCDE și ale ONU să fie o prioritate reflectată în clauze specifice, care să aibă consecințe pentru întreprinderile care încalcă în mod vădit standardele din domeniul social, al mediului și al drepturilor omului;

50.  insistă asupra importanței cadrului ONU intitulat „protejare, respectare și remediere” și consideră că cei trei piloni ai acestuia: responsabilitatea statului de a proteja împotriva încălcărilor drepturilor omului, responsabilitatea întreprinderilor de a respecta drepturile omului și necesitatea unui acces mai eficient la căi de atac, ar trebui să facă obiectul unor măsuri adecvate care să permită punerea lor în aplicare;

51.  subliniază faptul că, datorită ponderii pe care o au în cadrul schimburilor comerciale internaționale, întreprinderile europene și filialele și subcontractanții acestora joacă un rol fundamental în promovarea și difuzarea standardelor sociale și de muncă în lume; recunoaște că plângerile împotriva societăților UE care își desfășoară activitatea în străinătate sunt, de obicei, soluționate deseori in situ; ia act cu satisfacție de existența punctelor de contact naționale ale OCDE ca mecanisme nejuridice de stat care pot media o gamă variată de litigii comerciale și în materie de drepturi ale omului; cu toate acestea, afirmă necesitatea unor eforturi mai susținute din partea întreprinderilor în vederea dezvoltării de mecanisme pentru reclamații aliniate la criteriile de eficacitate enunțate în principiile directoare ale ONU și a căutării altor îndrumări cu valoare de normă cuprinse în principii și orientări recunoscute pe plan internațional, în special recent actualizatele Orientări ale OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cele zece principii ale inițiativei „Global Compact” a ONU, standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială;

52.  solicită elaborarea unor standarde mai eficiente în materie de transparență și responsabilitate pentru întreprinderile tehnologice din UE în ceea ce privește exportul tehnologiilor care pot fi folosite pentru a încălca drepturile omului sau pentru a acționa împotriva intereselor UE în materie de securitate;

53.  solicită punerea în aplicare a principiului referitor la cunoașterea utilizatorului final pentru a asigura o monitorizare mai riguroasă și prevenirea încălcării drepturilor omului în aval sau în amonte în cadrul unui lanț de aprovizionare ori a unui flux de producție sau de piață;

54.  consideră că statele membre ar trebui să considere întreprinderile responsabile pentru adoptarea unor principii și politici proactive în scopul de a combate discriminarea și excluziunea socială, de a promova egalitatea de gen și de a respecta drepturile fundamentale ale tuturor;

55.  având în vedere abordarea multilaterală privind RSI, invită Comisia și statele membre să ia în considerare creșterea numărului de observatori care participă la reuniunile semestriale ale Grupului la nivel înalt pentru a include reprezentanți care au calitatea de observatori printre care să se numere cei doi raportori din comisiile competente ale Parlamentului European, reprezentanți ai Programului de mediu al Organizației Națiunilor Unite, ai Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite și ai Organizației Internaționale a Muncii, precum și câte un candidat din partea din partea sectorului de afaceri european, a sindicatelor și a societății civile, fapt care să fie acceptat de comitetul de coordonare al Forumului multilateral;

56.  recunoaște că necesitatea, subliniată în Declarația de la Laeken din 2001, ca instituțiile UE să se apropie de cetățenii Uniunii continuă se existe; sprijină, prin urmare, studierea în mod oficial a propunerii „Solidarité” vizând crearea unui program interinstituțional de resurse umane în instituțiile UE pentru a facilita implicarea personalului și a stagiarilor lor în angajamentele comunitare prin intermediul unor activități de voluntariat, umanitare și sociale pozitive, atât ca parte a formării profesionale, cât și ca voluntariat în timpul lor liber; subliniază faptul că programul propus conduce la o scădere a cheltuielilor, are o valoare adăugată ridicată și ar contribui la promovarea și implementarea politicilor și programelor UE; îndeamnă toate statele membre să includă voluntariatul angajaților în planurile lor naționale de acțiune; solicită semnarea unui „pact”, prin intermediul Centrului European pentru Voluntariat (CEV), în scopul de a implica organizațiile societății civile din întreaga Europă în atingerea acestui obiectiv;

57.  invită întreprinderile să își stimuleze angajații să participe la acțiuni internaționale de voluntariat pentru a facilita sinergiile dintre sectorul public și cel privat în domeniul cooperării pentru dezvoltare; invită Comisia să sprijine inițiativele întreprinderilor în acest sens prin intermediul viitorului corp voluntar european de ajutor umanitar;

58.  consideră că statele membre ar trebui să încurajeze întreprinderile să elaboreze politici și să adopte măsuri privind necesitatea de a respecta viața privată și de familie a tuturor angajaților; consideră că aceste politici și măsuri ar trebui să respecte principiul egalității și ar trebui să se extindă la negocieri privind durata și organizarea timpului de lucru, nivelul de salarizare, punerea la dispoziția lucrătorilor a unor facilități practice și stabilirea unor condiții de muncă flexibile, inclusiv natura contractelor de muncă și posibilitatea de a întrerupe activitatea profesională;

59.  recunoaște faptul că indicatorii sociali nu corespund indicilor de mediu în ceea ce privește evaluarea economică și specificitatea generală în cadrul a numeroase inițiative de RSI; deși există un manual privind achizițiile publice sociale, consideră că UE în sine a fost prea limitată în acest domeniu; solicită realizarea unui studiu cu privire la „valorificarea capitalului social” care să conducă la o dezbatere europeană amplă privind îmbunătățirea integrării impactului social în gestionarea sustenabilă a întreprinderilor; sprijină finanțarea proiectelor-pilot pentru dezvoltarea indicilor sociali, a agențiilor de rating social și a practicii de audit social în unele state membre precum și în sectoarele antreprenoriale;

60.  salută recunoașterea rolului pe care trebuie să îl joace achizițiile publice în promovarea în practică a RSI, incluzând accesul la formare, egalitatea, comerțul echitabil și integrarea socială a lucrătorilor defavorizați și a persoanelor cu handicap pentru a stimula întreprinderile să își sporească responsabilitatea socială; consideră, cu toate acestea, că rămân incerte măsura în care modificările succesive aduse normelor UE privind achizițiile au fost adoptate, de fapt, de către autoritățile publice și impactul general al îmbunătățirii performanțelor sociale și de mediu ale întreprinderilor, precum și impactul acordării de stimulente pentru RSI; solicită efectuarea unor studii și evaluări suplimentare ale impactului care să conducă la formularea unor recomandări clare referitoare la acordarea de stimulente ușor de înțeles pentru întreprinderi; solicită ca acest lucru să includă o analiză cu privire la practicile tot mai numeroase ale întreprinderilor de a integra clauze privind RSI în propriile lor contracte de cumpărare, și anume în contractele încheiate între întreprinderi, și solicită identificarea bunelor practici în acest domeniu;

61.  încurajează utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor și a rețelelor de socializare pentru a încuraja părțile interesate de la nivel mondial să joace un rol mai activ în consultările multilaterale;

62.  felicită statele membre pentru eforturile considerabile depuse în vederea elaborării și punerii în aplicare a unor planuri naționale de acțiune în materie de RSI, prin consultări cu platformele multilaterale naționale din numeroase state membre ale UE; își exprimă, totuși, îngrijorarea cu privire la faptul că foarte multe măsuri de politici publice nu au înregistrat încă rezultate semnificative vizibile în ceea ce privește progresele în materie de RSI; solicită efectuarea mai multor studii și evaluări referitoare la măsurile de politici publice privind RSI la nivel european; solicită Comisiei Europene să ofere un exemplu în calitate de angajator responsabil, prin publicarea propriului său raport privind RSI, în conformitate cu suplimentul pentru sectorul public al Inițiativei de Raportare Globală, prin acordarea de timp liber „similar” personalului Comisiei pentru ca acesta să participe la inițiative de voluntariat al angajaților și prin revizuirea utilizării investițiilor realizate de fondurile de pensii pe baza unor criterii etice;

63.  solicită ca Anul european al cetățeniei 2013 să includă o secțiune specială privind cetățenia întreprinderilor, care să invite antreprenorii și oamenii de afaceri să se implice în inițiativele de RSI derulate în statele membre și la nivelul UE pentru a promova și dezvolta, la nivelul UE, conceptul de „bun cetățean corporativ”;

64.  salută intenția Comisiei Europene de a-și baza noul său sistem de premii pe utilizarea practicilor existente în acest domeniu; consideră că premiile pot stimula RSI, dar numai în cazul în care câștigătorii reprezintă cea mai bună practică reală la nivel național, european și global; invită Comisia Europeană să înființeze un grup independent de experți care să evalueze acest lucru și care să „verifice” în permanență sistemul în anii următori; solicită ca publicitatea din jurul premiilor să reflecte complexitatea reală a provocărilor existente și să evidențieze învățămintele desprinse pentru toate întreprinderile nu numai pentru câștigători;

65.  consideră că este esențială dezvoltarea cât mai curând posibil de către Comisie a metodologiei comune anunțate pentru evaluarea activităților în materie de protecție a mediului pe baza costului ciclului de viață; consideră că o astfel de metodologie ar fi utilă în ceea ce privește atât transparența informațiilor despre companii, cât și evaluarea de către autorități a activităților desfășurate de companii în materie de protecție a mediului;

66.  solicită Comisiei să își intensifice eforturile vizând prezentarea, în cadrul programului său de lucru, a unor propuneri noi care să remedieze lacunele în materie de guvernanță legate de standardele RSI internaționale, dând curs recomandării formulate în „Studiul de la Edinburgh” realizat la comanda sa;

67.  solicită statelor membre să ia măsuri în vederea sporirii eficienței politicilor de promovare a RSI prin, de exemplu, introducerea unor recompense pentru un comportament responsabil al mediului de afaceri sub formă de stimulente pentru investiții și acces la investiția publică;

68.  salută planurile Comisiei Europene de a promova inițiative în domeniul producției și al consumului responsabil; consideră că UE se poate baza pe experiența acumulată din inițiative de RSI în cadrul cărora s-au întreprins activități specifice de formare profesională și de consolidare a capacităților cumpărătorilor în cadrul întreprinderilor; consideră că inițiativa planificată privind transparența poate fi un element esențial cu rol de forță motrice pentru consumismul etic; invită Comisia și statele membre să ia în vedere fezabilitatea și atractivitatea elaborării unei etichete sociale europene pentru toate întreprinderile implicate în RSI, astfel încât eforturile acestora să devină mai vizibile pentru consumatori și investitori și, prin valorificarea inițiativelor de etichetare actuale, să promoveze în permanență o colaborare ascendentă sub auspiciile Alianței internaționale pentru acreditare și etichetare socială și de mediu (ISEAL); sugerează ca întreprinderile care dețin o astfel de etichetă să fie monitorizate în mod regulat cu privire la respectarea dispozițiilor sociale în materie de RSI stabilite în etichetă;

Stabilirea unei corelații între investițiile responsabile din punct de vedere social și divulgare

69.  constată că unul dintre elementele determinante cu rol de forță motrice ale unei piețe de investiții responsabile din punct de vedere social și al sustenabilității îl constituie, în continuare, cererea investitorilor instituționali, dar consideră că accentul principal nu trebuie se limiteze doar la aspectele de mediu; constată, în acest sens, că publicarea informațiilor pentru investitori și consumatori este unul dintre elementele determinante cu rol de forță motrice ale RSI și că trebuie să se întemeieze pe principii sociale și de mediu ușor de aplicat și de măsurat; salută demersurile Comisiei de a se implica alături de comunitatea investitorilor în aspecte legate de RSI; solicită ca această implicare să se bazeze ferm pe sprijinul acordat Principiilor ONU pentru investiții responsabile și principiului raportării integrate (RI);

70.  constată că beneficiarii investitorilor pe termen lung, cum ar fi fondurile de pensii, manifestă interes pentru obținerea unei rentabilități durabile și pentru comportamentul responsabil al întreprinderilor; consideră că este important ca stimulentele agenților de investiții să fie în mod efectiv aliniate cu interesele beneficiarilor și ca acestea să nu se limiteze la o interpretare restrictivă a acestor interese care se concentrează exclusiv pe creșterea la maximum a rentabilității pe termen scurt; susține un cadru juridic care sprijină acest obiectiv; salută elaborarea de către Comisie a unor propuneri referitoare la investiții pe termen lung și la guvernarea corporativă, care vor contribui la abordarea acestor probleme;

71.  sprijină Comisia să prezinte o propunere privind „divulgarea fără caracter financiar” de către întreprinderi; salută faptul că această propunere se bazează pe o amplă consultare publică, precum și pe o serie de ateliere organizate împreună cu părțile interesate relevante; avertizează cu privire la faptul că utilizarea expresiei „fără caracter financiar” nu ar trebui să ascundă consecințele financiare reale pentru întreprinderi ale chestiunilor sociale, ecologice și a celor legate de drepturile omului; consideră că propunerea dă posibilitatea UE să recomande ca întreprinderile europene să aplice Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și Pactul mondial al ONU și ca acestea să fie armonizate cu raportarea integrată, așa cum este concepută în prezent de Consiliul internațional pentru raportare integrată (IIRC); subliniază, cu toate acestea, faptul că orice soluții trebuie să fie flexibile și să nu creeze o povară administrativă excesivă;

72.  observă că raportul social ar trebui să fie verificat de un organism extern, pentru a se spori credibilitatea acțiunii unei întreprinderi;

Impulsionarea RSI

73.  este în favoarea menținerii unui rol de lider pentru Forumul multilateral european în ceea ce privește sprijinul acordat în vederea punerii în aplicare a propunerilor prezentate în cadrul comunicării Comisiei; reamintește faptul că o adaptare mai eficientă a RSI la IMM-uri va asigura răspândirea acesteia pe scară mai largă la nivel european; solicită tuturor participanților să se implice în activitatea forumului prin adoptarea unei abordări flexibile, cu orizont larg și care vizează obținerea unui consens în adevăratul spirit al RSI;

74.  insistă ca drepturile și libertățile sindicale și reprezentarea organelor reprezentative ale lucrătorilor alese în mod democratic să se afle în centrul oricărei strategii de RSI; salută cadrul structural al UE pentru dialog social sectorial și intersectorial și solicită o consultare și o implicare deplină și activă a organizațiilor reprezentative și a sindicatelor, în special în elaborarea, funcționarea și monitorizarea proceselor și structurilor de RSI ale întreprinderilor, colaborând cu angajatorii în cadrul unei abordări bazate pe un parteneriat veritabil; invită Comisia să considere sindicatele și reprezentanții personalului, care sunt actori esențiali, drept parteneri de dialog în contextul aspectelor legate de RSI, alături de întreprinderi și alte părți interesate; consideră că partenerii sociali pot juca un rol esențial în promovarea responsabilității sociale a întreprinderilor care, ar trebui menționat, contribuie la dialogul social și facilitează realizarea acestuia;

75.  solicită ca politicile în materie de RSI să cuprindă măsuri specifice în vederea abordării practicilor ilicite de adoptare a unor liste negre împotriva angajaților și de a le refuza acestora accesul la locuri de muncă, de multe ori datorită apartenenței sindicale și a activităților sau funcțiilor deținute în calitate de reprezentanți pentru sănătate și siguranță;

76.  insistă asupra faptului că orice întreprindere care interzice lucrători sau încalcă drepturile omului și standardele de muncă ar trebui să fie exclusă de la primirea de subvenții și finanțare din partea UE și de la participarea la cereri de ofertă pentru alte contracte de achiziții publice la nivelul UE, la nivel național sau la nivelul autorităților publice;

77.  observă că politicile privind RSI trebuie să fie respectate atât de către întreprinderea principală sau contractantul principal, cât și de către subcontractanți sau lanțurile de aprovizionare utilizate eventual de cei dintâi fie pentru furnizarea de bunuri și de forță de muncă, fie pentru furnizarea de servicii și indiferent dacă sediul lor se află în UE sau într-o țară terță, asigurând astfel condiții de concurență echitabile bazate pe o remunerare echitabilă și condiții de muncă decente și garantând drepturile și libertățile sindicale;

78.  susține Directiva privind normele minime pentru victime a Comisiei și solicită ca politicile privind RSI ale întreprinderilor din sectoarele relevante (cum ar fi sectorul călătoriilor, al asigurărilor, al cazării și al telecomunicațiilor) să cuprindă strategii și structuri pozitive și practice de sprijinire a victimelor criminalității și a familiilor acestora într-o situație de criză și să elaboreze politici specifice pentru orice angajat care devine victimă a unei infracțiuni la locul de muncă sau în afara acestuia;

79.  admite că nu se poate aplica o abordare de tipul „aceeași măsură pentru toți” cu privire la RSI, dar recunoaște că abundența de inițiative în materie de RSI, cu toate că demonstrează o conștientizare cu privire la importanța politicilor în materie de RSI, poate crea costuri suplimentare și poate constitui un obstacol în calea punerii în aplicare, subminând încrederea și corectitudinea; consideră că aplicarea orientărilor RSI trebuie să se desfășoare într-un cadru suficient de flexibil pentru cerințele specifice ale fiecărui stat membru și ale regiunilor și mai ales pentru capacitatea IMM-urilor; salută, totuși, cooperarea activă a Comisiei, cu participarea Parlamentului și a Consiliului, împreună cu alte organisme internaționale, vizând să realizeze, pe termen lung, o convergență fundamentală a inițiativelor în materie de RSI, schimbul și promovarea de bune practici ale întreprinderilor în materie de RSI, precum și să asigure progresul orientărilor formulate în cadrul standardului internațional ISO 26000, în scopul garantării unei definiții unice, globale, coerente și transparente a RSI; îndeamnă Comisia să contribuie în mod efectiv la îndrumarea și coordonarea politicilor din statele membre ale UE, reducând astfel riscul ca întreprinderile care funcționează în mai mult de un stat membru să suporte costuri suplimentare din cauza divergenței dispozițiilor;

80.  consideră că ideea potrivit căreia RSI constituie un „bun de lux” sprijinit de întreprinderi numai în perioade de prosperitate a fost în mod decisiv infirmată de faptul că tot mai multe întreprinderi continuă să își asume un angajament față de RSI; consideră că aceasta a fost o presupunere învechită care ignoră importanța reputației și a nivelului de risc extern pentru profitabilitatea întreprinderilor moderne; solicită ca toți factorii de decizie europeni să integreze ei înșiși RSI în toate nivelurile de politică economică, inclusiv să consolideze RSI în cadrul Strategiei Europa 2020;

81.  subliniază că RSI ar trebui să se aplice întregului lanț de aprovizionare global, inclusiv toate nivelurile de subcontractare și că ar trebui să includă prevederi, fie în aprovizionarea cu bunuri, fie cu lucrători sau servicii, care să prevadă protejarea lucrătorilor migranți, a lucrătorilor cu contracte intermediate de agenții sau a lucrătorilor detașați, precum și că ar trebui să fie bazată pe condiții de salarizare echitabile și condiții de muncă decente și să garanteze drepturile și libertățile sindicale; consideră că trebuie continuată mai în detaliu elaborarea conceptului de gestionare responsabilă a lanțului de aprovizionare ca mecanism destinat să garanteze aplicarea RSI ;

82.  apreciază activitatea întreprinsă în cadrul anumitor școli de management în vederea promovării RSI, dar recunoaște că aceste școli reprezintă doar o minoritate; invită Grupul la nivel înalt și statele membre, în cooperare cu Comisia și, după caz, cu universitățile, să studieze modalități de integrare a RSI, a gestionării și a cetățeniei responsabile în educația și formarea profesională managerială pentru toți viitorii lideri de întreprinderi astfel încât RSI să poată deveni o piatră de temelie în guvernarea corporativă strategică și să promoveze sensibilizarea în legătură cu consumul sustenabil; consideră că acest lucru ar putea include copii implicați în sisteme de antreprenoriat pentru tineri; solicită Comisiei să ofere sprijin financiar suplimentar pentru proiecte de educație și de formare profesională cu privire la RSI în cadrul programului UE de învățare pe tot parcursul vieții și al programului „Tineretul în acțiune”;

83.  își reiterează opinia că sfera de aplicabilitate a RSI ar trebui să înglobeze toate întreprinderile, astfel încât să se ofere condiții de concurență egale și echitabile; atrage totuși atenția asupra necesității unor acțiuni care să nu se limiteze la o abordare bazată pe voluntariat, având în vedere modul în care industriile extractive își desfășoară activitatea în țările în curs de dezvoltare; subliniază faptul că investițiile industriei petrolului în Nigeria reprezintă un bun exemplu privind limitările RSI, astfel cum este aplicată în prezent, dat fiind faptul că întreprinderile nu au adoptat inițiative RSI de creare a unor practici de afaceri durabile sau de contribuire la dezvoltarea țărilor gazdă; sprijină în mod ferm elaborarea unei propuneri legislative privind raportarea defalcată pe țări, bazată pe Inițiativa pentru transparență în industriile extractive (ITIE), raportarea privind vânzările și profiturile, precum și taxele și veniturile, pentru a descuraja corupția și a combate evaziunea fiscală; invită, de asemenea, industriile extractive europene care desfășoară activități în țări în curs de dezvoltare să dea un exemplu de responsabilitate socială și de promovare a muncii decente;

84.  solicită elaborarea unor standarde la nivelul UE în materie de diligență necesară privind drepturile omului și lanțul de aprovizionare care, printre altele, îndeplinesc cerințele stabilite în orientările OCDE privind diligența necesară referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat și abordează, printre alte chestiuni, domenii cu un potențial impact negativ sau pozitiv semnificativ asupra drepturilor omului cum ar fi lanțurile de aprovizionare de la nivel local și mondial, minereurile provenite din zonele de conflict, externalizările, acapararea de terenuri și zonele unde dreptul muncii și protecția lucrătorilor sunt insuficiente sau zonele de producție a produselor periculoase pentru mediu și pentru sănătate; salută programele deja puse în aplicare de către UE, în special programul privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) în domeniul forestier și susține inițiativele private cum ar fi Inițiativa privind transparența în industriile extractive (ITIE);

85.  invită Comisia să adopte inițiative suplimentare care să aibă drept scop deblocarea și consolidarea potențialului RSI în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice (corelând-o cu utilizarea eficientă a resurselor și cu eficiența energetică), de exemplu în cadrul procedurilor la care apelează întreprinderile pentru a achiziționa materii prime;

86.  subliniază faptul că asistența oferită de UE țărilor terțe cu privire la aplicarea reglementărilor sociale și de mediu, împreună cu regimurile eficiente de inspecții, reprezintă o completare necesară în vederea promovării RSI a întreprinderilor europene la nivel mondial;

87.  propune guvernelor statelor membre să solicite BEI să includă o clauză RSI în cadrul operațiunilor sale;

88.  invită Comisia să promoveze RSI în cadrul forurilor multilaterale, sprijinind o cooperare consolidată între OMC și alte foruri multilaterale care abordează RSI, cum ar fi OIM și OCDE;

89.  solicită să se înființeze un sistem de cooperare juridică transnațională între UE și țările terțe semnatare ale acordurilor comerciale bilaterale, pentru a li se asigura victimelor încălcărilor legislației sociale sau de mediu sau ale nerespectării de către societățile multinaționale sau de către filialele directe ale acestora a angajamentelor în materie de RSI accesul efectiv la justiție în țara în care au loc astfel de încălcări și să se acorde sprijin instituirii unor proceduri judiciare internaționale prin care să se asigure sancționarea, dacă este cazul, a încălcărilor legii de către societăți;

90.  solicită să se realizeze evaluări ale impactului în materie de drepturi ale omului cât mai devreme posibil în faza de cercetare și dezvoltare a noilor tehnologii și solicită ca aceste evaluări să includă studii de scenarii și stabilirea de standarde destinate să integreze drepturile omului în procesul de proiectare;

91.  constată că RSI este un mecanism care permite angajatorilor să își sprijine lucrătorii și comunitățile locale din țările în curs de dezvoltare, că respectarea standardelor RSI și de muncă pot permite unor astfel de țări să beneficieze de schimburi comerciale internaționale mai ample și că RSI poate asigura o împărțire echitabilă a câștigurilor pentru a sprijini o prosperitate economică și socială durabilă și pentru a ajuta mai multe persoane să iasă din sărăcie, în special în perioade de criză financiară;

92.  încurajează UE să exercite un rol activ în procesul de sensibilizare cu privire la contribuția pe care și-o pot aduce întreprinderile la nivelul societății, în domeniul culturii, al educației, al sportului și al tineretului, prin intermediul RSI;

93.  încurajează întreprinderile de mass-media să introducă în politicile lor privind RSI standarde transparente în materie de jurnalism, inclusiv garanții pentru protejarea surselor și a drepturilor informatorilor;

94.  invită Comisia să garanteze inițiative în materie de RSI recunoscute și funcționale, prin introducerea unui test în materie de RSI, care să evalueze impactul viitoarelor inițiative legislative și administrative asupra măsurilor de RSI și să țină seama de rezultatele relevante la elaborarea de propuneri;

95.  salută, în vederea menținerii sustenabilității, obligațiile impuse operatorilor și solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze inițiativele RSI;

o
o   o

96.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) http://www.business-humanrights.org/SpecialRepPortal/Home/Protect Respect-Remedy-Framework și http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/111819.pdf
(2) http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sustainable-business/files/business-human-rights/101025_ec_study_final_report_en.pdf
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126
(4) http://www.atkearney.com/documents/10192/6972076a-9cdc-4b20-bc3a-d2a4c43c9c21
(5) JO L 134, 30.4.2004, p. 114.
(6) JO L 12, 16.1.2001, p. 1.
(7) JO C 86, 10.4.2002, p. 3.
(8) JO C 39, 18.2.2003, p. 3.
(9) JO C 187 E, 7.8.2003, p. 180.
(10) JO C 67 E, 17.3.2004, p. 73.
(11) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 45.
(12) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.
(13) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 57.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0429.
(15) JO C 229, 31.7.2012, p. 77.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate