Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 81 și 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în care se prevede adoptarea, prin procedura legislativă ordinară, a unor măsuri destinate să asigure „sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție”;

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 1991 referitoare la instituirea unei Academii de Drept European(1), poziția sa din 24 septembrie 2002 privind adoptarea unei decizii a Consiliului de instituire a unei Rețele Europene de Formare Judiciară(2), Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului național în sistemul jurisdicțional al Uniunii Europene(3) și Recomandarea sa din 7 mai 2009 adresată Consiliului privind crearea unui spațiu UE al justiției penale(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2010 privind un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu - Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor - Programul de la Stockholm(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2011 intitulată „Instaurarea unui climat de încredere în justiție la nivelul UE - o nouă dimensiune a formării judiciare europene” (COM(2011)0551),

–  având în vedere proiectul–pilot privind formarea judiciară, propus de Parlament în 2011,

–  având în vedere studiul comparativ având ca obiect formarea judiciară în statele membre, comandat de Parlament și efectuat de Academia de Drept European (ADE), în colaborare cu Rețeaua europeană de formare judiciară (REFJ)(6),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 17 iunie 2010(7) și 14 martie 2012(8) referitoare la formarea judiciară,

–  având în vedere experiența acumulată în Țările de Jos cu Eurinfra și rețeaua sa de coordonatori privind dreptul european din cadrul tribunalelor, care începe să fie copiată de alte state membre, în special Italia, prin proiectul său european Gaius; Danemarca, România și Bulgaria, conceput în jurul a trei piloni: (a) îmbunătățirea accesibilității resurselor de informație juridică europeană prin utilizarea tehnologiei internetului, (b) îmbunătățirea cunoștințelor de drept european în cadrul magistraților și (c) crearea și menținerea unei rețele de coordonatori privind dreptul european din cadrul tribunalelor,

–  având în vedere progresele semnificative realizate de tehnologia informației, prin intermediul căreia, de exemplu, metodele de învățare on-line pot fi utilizate din ce în ce mai mult ca un instrument flexibil ce poate fi folosit de mai mulți utilizatori finali, indiferent de timp și loc, în timp ce tehnologia avansată - în special motoare de căutare sofisticate - poate fi utilizată pentru a colecta informații în vederea îmbunătățirii accesibilității justiției,

–  având în vedere întrebarea referitoare la formarea judiciară adresată Comisiei - coordonatorii din cadrul tribunalelor (O-000186/2012 – B7-0112/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât originile sistemelor noastre juridice sunt complexe, astfel încât, potrivit unei recente lucrări științifice(9), dreptul roman trebuie considerat mai degrabă ca un proiect multicultural decât ca o evoluție distinctă a unei singure culturi, iar dreptul comun (ignorând sora sa pretoriană, echitatea, precum și influența dreptului canonic), ar putea fi cunoscut mai degrabă ca dreptul ”anglo-normand„; întrucât statul de drept este o realitate pe care o avem în comun și una dintre valorile pe care dreptul european l-a dat lumii; întrucât este nevoie de o abordare holistică față de lege atât din partea practicienilor, cât și a magistraților;

B.  întrucât nu poate exista nicio scuză pe motive de ignoranță cu privire la dreptul european din partea judecătorilor naționali, care sunt și trebuie să fie judecători europeni, cărora li se solicită să joace un rol fundamental într-o situație în care vom avea nevoie de „mai multă Europă”; întrucât acest lucru nu exclude promovarea unei culturi judiciare europene în care diversitatea să fie celebrată ca un bun comun;

C.  întrucât fiecare tribunal național este un tribunal de drept al UE;

D.  întrucât creșterea numărului de state membre și sarcina crescândă a Curții de Justiție a Uniunii Europene implică faptul că tribunalele naționale trebuie să utilizeze toate mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a facilita accesul eficace și rapid la justiție;

E.  întrucât este nevoie de mijloace eficiente din punct de vedere al costurilor în vederea îmbunătățirii formării judecătorilor și al accesului acestora la informațiile juridice;

F.  întrucât promovarea conceptului de coordonatori privind dreptul european în cadrul tribunalelor și interconectarea acestora la nivel european ar fi de o mare valoare; întrucât principala funcție a rețelei interconectate de coordonatori din cadrul tribunalelor ar fi să permită judecătorilor să se consulte cu ușurință în activitatea lor cotidiană cu omologii lor din alte state membre cu privire la chestiuni ce țin de interpretarea anumitor termeni din dreptul european aplicabil (directive sau regulamente) în cadrul unui mediu digital securizat (prin intermediul unei rețele de socializare creată special în acest scop sau prin intermediul portalului e-justiție); întrucât aceste „cercuri de coerență” ar contribui la o mai mare uniformitate în aplicarea dreptului UE, reducând, în același timp, numărul de referiri pentru decizii preliminare, fără a diminua rolul Curții de Justiție;

G.  întrucât, după cum a constatat, deja, Parlamentul, o modalitate de rezolvare a problemelor (costuri, formare lingvistică, rentabilitate) este utilizarea tehnologiilor moderne și finanțarea creării unor aplicații (aplicații informatizate utilizabile pe calculatoare, pe telefoane mobile, tablete etc.);

H.  întrucât s-ar putea începe cu partea generală a dreptului UE, ținând seama de faptul că gestionarea cunoștințelor permite un acces aprofundat la cele mai actuale informații disponibile;

I.  întrucât o situație în care fiecare stat membru ar începe să-și dezvolte propria tehnologie și propriile sale structuri digitale pentru a permite furnizarea mijloacelor digitale ar constitui o risipă de energie și de resurse financiare, în special în această perioadă dificilă din punct de vedere economic;

J.  întrucât trebuie evitată dublarea eforturilor și trebuie promovată reutilizarea proiectelor de calitate în materie de formare; întrucât acest lucru necesită o mai mare interconectare între statele membre în gestionarea cunoștințelor în materie de drept al UE;

K.  întrucât, în special în ce privește dezvoltarea unor motoare de căutare care să caute decizii judecătorești, avize și dreptul UE în general, statele membre ar trebui să studieze posibilitatea ca de această tehnologie să beneficieze, de asemenea, și sistemele judiciare din alte state membre, caz în care ar putea fi utilizată, coordonată și dezvoltată în comun;

L.  întrucât ar trebui instituit un sistem care să permită reutilizarea produselor de formare, de exemplu prin intermediul înregistrării și traducerii/dublării/subtitrării prelegerilor pe baza cofinanțării;

M.  întrucât toate acestea ar trebui reunite într-un plan general de gestionare a cunoștințelor pentru sistemul judiciar, utilizând, după caz, portalul e-justiție;

N.  întrucât, atunci când va fi adoptată, legislația europeană comună în materie de vânzare va oferi un teren de încercare pentru rețeaua de coordonatori privind dreptul european din cadrul tribunalelor, dând posibilitatea de a se ajunge la o coerență orizontală între judecătorii naționali în domenii în care nu există jurisprudență europeană, sau în care există foarte puțină jurisprudență, fără a se ajunge la dublarea rețelelor specializate din acest domeniu;

O.  întrucât curiozitatea cu privire la alte sisteme, disponibilitatea - inclusiv cu privire la utilizarea noilor tehnologii și metode - și dialogul trebuie să constituie un motto într-o Europă și într-o lume în care dreptul și practicienii din acest domeniu vor trebui să fie mai inventivi în abordarea privind gestionarea cunoștințelor;

P.  întrucât acest lucru poate avea efecte pozitive asupra percepției cetățenilor cu privire la Uniunea Europeană - cu cât informațiile documentate sunt mai ușor disponibile, cu atât se va da mai puțin crezare miturilor și distorsionării adevărului despre Uniunea ca atare, despre legislația sa și modul său de funcționare și cu atât vor exista mai multe posibilități pentru dezbateri și discuții politice corecte(10);

Q.  întrucât acesta constituie un alt aspect al edificării unei culturi judiciare europene, însă nu spune totul despre aceasta; întrucât noi metode și programe de formare care pun accentul pe învățarea limbilor și care promovează studierea dreptului comparativ și a dreptului internațional trebuie să fie răspândite în universități și facultățile de drept - Erasmus (pentru studenții la drept și pentru judecători) a constituit doar un început;

R.  întrucât a sosit momentul să mergem mai departe, începând printr-o discuție liberă, fără constrângeri, cu privire la formarea juridică a judecătorilor și practicienilor și la educația juridică în cadrul unui forum la care să fie prezenți membri ai sistemului judiciar, autoritățile naționale competente, - inclusiv Consiliile Magistraturii și instituțiile de formare juridică - Academia de Drept European (ADE), Rețeaua europeană de formare judiciară (REFJ), precum și Institutul de Drept European (IDE),

1.  reiterează și întărește Rezoluțiile sale din 17 iunie 2010 și 14 martie 2012 privind formarea judiciară menționate mai sus;

2.  invită Comisia să urgenteze atribuirea contractelor din cadrul proiectului pilot;

3.  invită Comisia să promoveze și să sprijine coordonatorii naționali privind dreptul european din cadrul tribunalelor și interconectarea emergentă a rețelelor naționale ale acestora, încurajând și promovând, în același timp, ideile prezentate în considerentele acestei rezoluții și Rezoluțiile Parlamentului din 17 iunie 2010 și 14 martie 2012;

4.  atrage atenția asupra potențialelor beneficii pentru economie și, în special, pentru întreprinderile mici și mijlocii, a dezvoltării și exploatării metodelor de învățare on-line și a noilor tehnologii, îndeosebi a motoarelor de căutare;

5.  consideră că dezvoltarea profesională a avocaților ar trebui să pună accentul pe necesitatea existenței unor standarde comune de etică profesională, pe necesitatea ca sistemul judiciar să fie independent și imparțial și pe o abordare a reglementărilor europene care respectă diversitatea, întrucât acesta este singurul mod prin care se poate ajunge la o încredere reciprocă veritabilă;

6.  ia act de faptul că sistemele juridice ale statelor membre, în ciuda diversității lor, se întemeiază pe principii comune și au origini comune; reamintește că, până acum câteva secole, se considera că profesiile juridice din Europa constituiau un corp unic de practicieni capabil să consilieze, să prepare documente juridice și să pledeze în fața tribunalelor din orice parte a Europei; consideră că politica Uniunii Europene în materie de formare juridică ar trebui să se inspire din această realitate, care demonstrează că deplina mobilitate a practicienilor dreptului este posibilă;

7.  propune, în final, ca Comisia să organizeze un forum în vara anului 2013 - o „Conferință de la Messina pentru edificarea unei culturi judiciare europene” - în cadrul căruia judecători cu mai multă sau mai puțină experiență să poată discuta despre sectorul sau sectoarele în care s-au înregistrat dificultăți sau controverse juridice, pentru a încuraja dezbaterile, a stabili contacte, a crea canale de comunicare și a edifica încrederea și înțelegerea reciprocă; consideră că un astfel de forum ar putea oferi, de asemenea, autorităților competente și experților, inclusiv universităților și organismelor profesionale, o ocazie istorică de a discuta pe marginea politicii în materie de formare judiciară și a viitorului educației juridice în Europa;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO C 267, 14.10.1991, p. 33. (2) JO C 273 E, 14.11.2003, p. 99. (3) JO C 294 E, 3.12.2009, p. 27. (4) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 116. (5) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 12. (6) disponibil la adresa: http://www.europarl.europa.eu/committees/en/juri/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=59983. (7) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 130. (8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0079. (9) P.G. Monateri, Black Gaius. A Quest for the Multicultural Origins of the „Western Legal Tradition’ (În căutarea originilor multiculturale ale”tradiției juridice occidentale„), în 51 Hastings Law Journal, 2000, p. 479 și următoarele, disponibil la adresa http://www.jus.unitn.it/cardozo/users/pigi/blackgaius/bge.pdf (10) A se vedea, de, exemplu, cu privire la miturile privind implicarea UE în dreptul penal, excelenta lucrare Opting out of EUR Criminal law: What is actually involved? (Retragerea din dreptul penal european: ce implică de fapt?), de Hinarejos, Spencer și Peers, CELS Working Paper, New Series, No 1, http://www.cels.law.cam.ac.uk/publications/working_papers.php.