Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la evoluțiile recente din Egipt(1) și Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la traficul de persoane din Sinai(2),

–  având în vedere dezbaterile din cadrul ședințelor sale plenare din 12 iunie 2012, 4 iulie 2012 și 12 decembrie 2012 referitoare la situația din Egipt și din Orientul Mijlociu,

–  având în vedere declarațiile din 2012 ale Înaltului Reprezentant (ÎR/VP), Catherine Ashton, și ale purtătorului său de cuvânt privind situația din Egipt, în special cele din 25 mai 2012 privind alegerile prezidențiale din Egipt, din 1 iunie 2012 privind ridicarea stării de urgență din Egipt, din 15 iunie 2012 privind hotărârile Curții Constituționale Supreme din Egipt, din 20 iunie 2012 privind situația politică din Egipt, din 24 iunie 2012 privind alegerea lui Mohamed Morsi în funcția de președinte al Egiptului, din 13 septembrie 2012 privind crearea unui nou Grup operativ UE-Egipt, din 5 decembrie 2012 prin care se solicita un dialog politic național, din 25 decembrie 2012 privind referendumul din Egipt și din 25 ianuarie 2013 privind omorurile de la Port Said,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 27 februarie 2012, 25 iunie 2012, 19 noiembrie 2012 și 10 decembrie 2012 referitoare la Egipt, din 31 ianuarie 2013 privind sprijinul din partea UE pentru schimbările durabile din țările aflate în perioada de tranziție și din 8 februarie 2013 privind Primăvara arabă,

–  având în vedere pachetul de documente al politicii europene de vecinătate (PEV), Raportul de țară - Egipt, din 15 mai 2012,

–  având în vedere reuniunea Grupului operativ UE-Egipt din 13-14 noiembrie 2012 și concluziile sale,

–  având în vedere „Declarația de la Cairo” a celei de a doua reuniuni la nivelul miniștrilor de afaceri externe din UE și din țările Ligii Arabe, care a avut loc la 13 noiembrie 2012,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1099/2012 al Consiliului din 26 noiembrie 2012 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 270/2011 al Consiliului privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Egipt,

–  având în vedere declarațiile Președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy, după întâlnirile sale cu Președintele Egiptului, Mohamed Morsi, din 13 septembrie 2012 și 13 ianuarie 2013,

–  având în vedere nota Comisiei din 8 februarie 2013 intitulată „Reacția UE la ”Primăvara arabă„: situația după doi ani”,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a ÎR/VP din 15 mai 2012 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Rezultatele noii politici europene de vecinătate”,

–  având în vedere Acordul de asociere din 2001 dintre UE și Egipt, care a intrat în vigoare la 1 iunie 2004 și a fost consolidat de planul de acțiune și de politica europeană de vecinătate convenite în 2007,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, din 7 decembrie 2012 privind violențele din Egipt și deficiențele semnificative de care suferă proiectul de constituție, precum și cea din 29 ianuarie 2013 privind nevoia unui dialog consistent și încetarea utilizării excesive a forței,

–  având în vedere declarația din 31 ianuarie 2013 a directorului executiv al ONU Femei, Michelle Bachelet, în care aceasta își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la actele de violență împotriva femeilor care au loc tot mai frecvent în locurile publice din Egipt,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte, și Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 1989, la care Egiptul este de acord să devină parte,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Egiptul este un partener major al Uniunii Europene în sudul regiunii mediteraneene; întrucât evoluțiile politice, economice și sociale din Egipt au implicații semnificative asupra întregii regiuni și nu numai;

B.  întrucât Mohamed Morsi a câștigat alegerile prezidențiale din mai și iunie 2012, cu 51,7 % din voturi, fiind primul candidat islamist ales șef de stat în lumea arabă; întrucât acele alegeri libere și corecte au constituit un pas important în procesul de tranziție democratică;

C.  întrucât la 14 iunie 2012 Curtea Constituțională Supremă din Egipt a declarat că alegerile parlamentare din 2012 sunt neconstituționale, iar o treime dintre câștigători sunt nelegitimi și a anulat Legea privind excluderea politică;

D.  întrucât la 22 noiembrie 2012, la opt zile de la finalul reuniunii Grupului operativ UE-Egipt și la o zi după ce Egiptul a negociat o încetare a focului între Israel și Hamas, Președintele Morsi a emis o declarație constituțională prin care, printre altele, scotea președinția de sub controlul justiției; întrucât, deși Președintele Egiptului a anulat declarația respectivă câteva zile mai târziu, erau deja în curs manifestații tot mai intense;

E.  întrucât instituțiile judiciare și judecătorii se confruntă în continuare cu presiuni, atacuri, acte de intimidare și intervenții din partea unor actori și forțe politice diverse din Egipt; întrucât, în noiembrie 2012, Curtea Constituțională și-a suspendat activitatea din cauza ocupării sediului său de către suporterii Președintelui și aliații lor; întrucât demiterea procurorului general în octombrie 2012 și numirea succesorului său au provocat critici și proteste puternice din partea judecătorilor, a funcționarilor din sistemul judiciar și a altor persoane; întrucât această ingerință în sistemul judiciar subminează încrederea populației egiptene în corectitudinea și imparțialitatea acestuia;

F.  întrucât la 30 noiembrie 2012 Adunarea Constituentă a adoptat proiectul de constituție; întrucât proiectul de constituție a fost aprobat prin referendum la 15 și 22 decembrie 2012, cu 63,8 % de voturi pentru, dar cu o participare la vot de 32,9 %; întrucât procesul constituțional și adoptarea anticipată a noii constituții, în loc să creeze consens, au accentuat și mai mult diviziunile interne din cadrul societății egiptene; întrucât multe voci din Egipt și din afara țării și-au exprimat îngrijorarea cu privire la diverse articole din noua constituție, printre care cele privind statutul legii Sharia în legislația internă, independența justiției și rolul instanțelor militare, libertățile fundamentale și drepturile femeilor;

G.  întrucât în Egipt sunt programate noi alegeri parlamentare la sfârșitul lunii aprilie 2013; întrucât Comisia supremă pentru alegeri din Egipt a acceptat patru organizații neguvernamentale care „să fie martore” la alegeri, precum și Uniunea Europeană, Liga Statelor Arabe și Uniunea Africană; întrucât la 18 februarie 2013 Curtea Constituțională Supremă a declarat neconstituționale mai multe articole din această lege și a cerut Consiliului Shura să le modifice; întrucât forțele de opoziție conduse de Frontul Salvării Naționale, care protestează împotriva lipsa garanțiilor legale pentru desfășurarea unor alegeri libere și corecte, au anunțat că vor boicota apropiatele alegeri parlamentare; întrucât la 7 martie 2013 Comisia electorală egipteană a suspendat viitoarele alegeri parlamentare în urma unei decizii de suspendare emisă de Curtea Administrativă din Cairo din cauza faptului că Consiliul Shura nu transmisese legea electorală înapoi la Curtea Constituțională Supremă pentru o examinare finală după modificare;

H.  întrucât, în urma unor ciocniri violente între protestatari și forțele de securitate, care au avut loc în ajunul celei de a doua aniversări a Revoluției din 25 ianuarie și timp de mai multe săptămâni după aniversare, s-au soldat cu zeci de victime și au fost determinate de răspândirea haosului în Egipt, de declinul rapid al economiei egiptene sau de zecile de sentințe capitale pronunțate împotriva unor civili care au fost implicați în tulburările din 2012 din Port Said declanșate după un meci de fotbal și soldate cu victime, Președintele Morsi a proclamat starea de urgență în mai multe orașe egiptene, ceea ce au determinat forțele militare să emită avertizări cu privire la „prăbușirea statului”; întrucât la 30 ianuarie 2013 liderii opoziției au adresat un apel comun Președintelui Morsi să pună capăt violențelor împotriva protestatarilor, să formeze un guvern de uniune națională și să demareze un dialog național veritabil, ca unic mijloc de a depăși actualele disensiuni și tensiuni politice și sociale; întrucât Președintele Morsi a respins apelul privind formarea unui guvern de unitate națională; întrucât la 26 februarie 2013 Președintele Morsi a lansat un dialog național care a fost boicotat de principalele forțe de opoziție;

I.  întrucât 42 de persoane, inclusiv doi funcționari de poliție, au murit în urma unor ciocniri care au izbucnit după ce un tribunal a recomandat, la 26 ianuarie 2013, aplicarea pedepsei capitale în cazul a 21 de locuitori din Port Said pentru omoruri ce au avut loc cu un an mai devreme în urma unui meci de fotbal; întrucât la 9 martie 2013 sentința a fost confirmată și a fost emis verdictul și în cazul celorlalți 52 de acuzați; întrucât, în Rezoluția sa din 16 februarie 2012, Parlamentul European a solicitat efectuarea unei anchete independente a evenimentelor care au dus la această tragedie și urmărirea în justiție a celor responsabili; întrucât Uniunea Europeană se opune aplicării pedepsei capitale în toate cazurile și în orice condiții și a solicitat în mod repetat abolirea sa universală pentru a proteja demnitatea umană;

J.  întrucât tensiunile politice în creștere au accentuat și mai mult polarizarea internă a societății egiptene și duc la proteste stradale permanente și ciocniri violente, care implică arestări arbitrare, acte de intimidare și tortură și răpiri; întrucât utilizarea excesivă a forței și actele de violență letală împotriva demonstranților pașnici comise de poliție, de forțele de ordine și de grupuri neidentificate rămân adesea nepedepsite; întrucât securitatea și ordinea publică ar trebui menținute prin acțiuni moderate și cu respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

K.  întrucât opinia publică din Egipt are o atitudine foarte critică față de limitarea libertății de exprimare; întrucât codul penal și constituția nou-adoptată ar putea limita puternic libertatea de exprimare, atât online, cât și offline; întrucât libertățile civile și cele oferite de tehnologiile digitale favorizează drepturile universale ale omului și ar trebui apărate în toate circumstanțele; întrucât s-au intensificat semnificativ actele de violență fizică și de hărțuire la adresa jurnaliștilor; întrucât au fost inițiate acțiuni în justiție împotriva mass-mediei de opoziție pentru insultarea Președintelui; întrucât continuă urmărirea penală a jurnaliștilor, în special a celor din mass-media de opoziție, și a comedienilor, cum ar fi Gamal Fahmy, Bassem Youssef și Okasha Tawfiq; întrucât au fost inițiate în instanță 24 de cauze pentru insulte la adresa președintelui; întrucât numărul cazurilor de blasfemie a crescut de la preluarea funcției de președinte de către Mohamed Morsi;

L.  întrucât noul proiect de lege privind protecția dreptului de a demonstra pașnic în locuri publice ar limita strict dreptul la întrunire publică pașnică;

M.  întrucât femeile din Egipt se află într-o situație deosebit de vulnerabilă în actuala perioadă de tranziție; întrucât, potrivit organizațiilor egiptene și internaționale pentru drepturile omului, femeile care participă la proteste sunt adesea supuse violenței, agresiunilor sexuale, testelor de virginitate și altor forme de tratament degradant de către forțele de ordine, în timp ce activistele pentru drepturile femeilor sunt amenințate și hărțuite; întrucât se înregistrează un regres major în ceea ce privește participarea femeilor la viața politică; întrucât Consiliul național pentru femei și societatea civilă au criticat lipsa de reacție din partea autorităților, care nu au condamnat actele de violență suferite de femei, transmițând astfel un semnal eronat în ceea ce privește respectarea drepturilor femeilor în Egipt,

N.  întrucât societatea civilă egipteană și ONG-urile internaționale sunt supuse unor presiuni din ce în ce mai mari în Egipt și se confruntă cu dificultăți majore pentru a-și desfășura activitatea în această țară; întrucât mai multe proiecte ale noii legi privind asociațiile și fundațiile civile au trezit îngrijorări în rândul activiștilor și organizațiilor societății civile deoarece ar impune restricții stricte asupra finanțării ONG-urilor, mai ales din surse străine, ar permite monitorizarea abuzivă de către autorități și ar limita toate formele de activitate și organizare socială; întrucât acestea ar limita, de asemenea, vizitele de documentare și alte activități esențiale pe teritoriul Egiptului, împiedicând practic organizațiile societății civile să își desfășoare activitatea;

O.  întrucât UE este cel mai important partener economic al Egiptului și principala sa sursă de investiții străine și cooperare pentru dezvoltare; întrucât, la 13 și 14 noiembrie 2012, Grupul operativ UE-Egipt, coprezidat de ÎR/VP și de Ministrul de Externe al Egiptului, Kamel Amr, s-a reunit la Cairo și a convenit un important pachet de asistență economică și politică menit să sprijine Egiptul în procesul actual de tranziție, a cărui valoare totală se ridică la aproape 5 miliarde EUR sub formă de împrumuturi și subvenții pentru anii 2012 și 2013; întrucât asistența financiară este parțial condiționată de finalizarea cu succes a negocierilor dintre Egipt și Fondul Monetar Internațional (FMI), precum și de respectarea drepturilor omului, a democrației și a guvernanței economice; întrucât respectarea acestor angajamente și accelerarea acordării asistenței de către UE au o importanță crucială pentru Egipt;

P.  întrucât Grupul operativ și-a subliniat angajamentul pentru promovarea și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeilor și a egalității de gen în vederea emancipării femeilor în toate domeniile, a libertății de exprimare și de asociere și a libertății religioase sau de credință, și a condamnat toate formele de incitare la ură, intoleranță, ostilitate sau violență religioasă;

Q.  întrucât succesul politicii europene de vecinătate, precum și succesul reformelor din domeniul drepturilor omului, mai ales al drepturilor femeilor, vor depinde de implicarea societății civile în punerea în aplicare a politicilor relevante;

R.  întrucât situația economică din Egipt se află într-o stare gravă, rezervele de monedă străină aflându-se la un nivel scăzut, iar cursul de schimb al lirei egiptene la nivelul cel mai scăzut din 2004; întrucât îmbunătățirea situației economice din țară va depinde de stabilitatea sa politică și socială pe termen lung; întrucât Egiptul trece printr-o perioadă critică de tranziție și se confruntă cu provocări și dificultăți considerabile în procesul de dezvoltare a democrației; întrucât această tranziție ar trebuie să se bazeze pe valorile fundamentale ale dreptății sociale, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, statului de drept și bunei guvernanțe;

S.  întrucât returnarea activelor furate de fostul regim, dincolo de importanța sa economică, poate fi o modalitate de a face dreptate și a da socoteală poporului egiptean și este, așadar, o chestiune politică majoră cu o importanță simbolică deosebită în relațiile dintre UE și Egipt; întrucât, din martie 2011, au fost înghețate activele din UE ale unui număr de 19 persoane responsabile de deturnare de fonduri ale statului egiptean, printre care fostul Președinte Mubarak; întrucât, la 26 noiembrie 2012, Consiliul a adoptat un nou regulament destinat să faciliteze returnarea fondurilor deturnate; întrucât Grupul operativ a convenit să finalizeze, în termen de trei luni, o foaie de parcurs care ar putea include instituirea unui grup pentru recuperarea activelor coordonat de Serviciul European de Acțiune Externă,

1.  își exprimă solidaritatea cu poporul egiptean în această perioadă crucială pentru țară de tranziție spre democrație; solicită autorităților egiptene să asigure respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, printre care libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, libertatea presei și a mass-mediei, drepturile femeilor, libertatea religioasă, de conștiință și de gândire, protejarea minorităților și combaterea discriminării pe criterii de orientare sexuală, și să asigure statul de drept, separarea puterilor, independența sistemului judiciar, combaterea impunității și respectarea garanțiilor procedurale, acestea fiind componente esențiale ale unei societăți libere și democratice;

2.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la polarizarea internă crescândă a societății egiptene și incidentele violente continue; le reamintește autorităților și forțelor de ordine egiptene că au datoria să restabilească și să asigure securitatea și ordinea în țară; solicită insistent tuturor actorilor politici să dea dovadă de reținere pentru a se evita perpetuarea violenței, în interesul țării; solicită, de asemenea, anchetarea imparțială și transparentă a cazurilor de ucidere, torturare, tratare degradantă și hărțuire a protestatarilor pașnici, mai ales a femeilor, precum și urmărirea în justiție a celor responsabili; îndeamnă autoritățile să acționeze în strictă conformitate cu standardele internaționale; regretă profund pierderea semnificativă de vieți și numărul ridicat al persoanelor rănite în ciocnirile recente și transmite condoleanțe familiilor victimelor;

3.  reiterează poziția fermă și principială a UE împotriva pedepsei cu moartea și solicită un moratoriu total asupra executării tuturor condamnărilor la moarte din Egipt; îndeamnă Egiptul să ratifice Al doilea protocol facultativ la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, care vizează abolirea pedepsei cu moartea; solicită ca pedepsele cu moartea pronunțate la 26 ianuarie 2013 pentru 21 de suporteri ai clubului de fotbal Al-Masry să fie comutate;

4.  ia act de hotărârea Comisiei electorale egiptene de a anula apropiatele alegeri parlamentare și solicită Guvernului egiptean să folosească această perioadă pentru a institui un proces politic care să includă toate părțile, asumat de acestea și bazat pe consens, printr-un dialog național autentic cu participarea constructivă a tuturor forțelor politice democratice; face apel la toate forțele politice din Egipt să colaboreze în acest sens; încurajează UE și statele sale membre să sprijine și să asiste în continuare autoritățile, partidele politice și societatea civilă din Egipt în eforturile îndreptate spre realizarea acestui obiectiv; salută invitația adresată UE de autoritățile egiptene de fi martoră la apropiatele alegeri parlamentare, în pofida anulării acestora; își repetă propunerea de a trimite o misiune completă de observare a alegerilor;

5.  își exprimă îngrijorarea față de creșterea violenței împotriva femeilor, în special împotriva protestatarelor și a activistelor pentru drepturile femeilor, și față de lipsa de acțiune din partea autorităților pentru a preveni și a condamna aceste acte de violență și de a trage la răspundere făptașii; solicită Președintelui Morsi, precum și liderilor partidelor de guvernământ și de opoziție să exercite o conducere politică puternică pentru a combate violența bazată pe criterii de gen și să asigure anchetarea efectivă a tuturor cazurilor de agresiune și hărțuire sexuală a femeilor, aducând făptașii în fața justiției și garantând despăgubiri adecvate pentru victime; îl îndeamnă pe Președintele Morsi să elimine această violență și discriminare cronică la adresa femeilor prin adoptarea legislației privind combaterea hărțuirii propuse de activiștii pentru drepturile femeilor; invită autoritățile egiptene să condamne toate formele de violență și de agresiune împotriva femeilor; solicită Guvernului să promoveze și să sprijine participarea femeilor la viața politică, inversând tendința actuală negativă din acest domeniu;

6.  invită autoritățile egiptene să reformeze forțele de poliție și de ordine și să revoce toate legile care permit utilizarea nelimitată a violenței împotriva persoanelor civile de către forțele de poliție și de ordine; subliniază că este necesar să se elaboreze, în dialog și consultare cu societatea civilă, un cadru juridic corespunzător pentru a garanta dreptul la demonstrații pașnice și la întrunire publică pașnică și pentru a permite organizațiilor societății civile să își desfășoare activitatea fără constrângeri nejustificate și să beneficieze de sprijin din surse străine;

7.  își exprimă sprijinul total pentru angajamentul dovedit de organizațiile societății civile și pentru activitatea lor importantă și de o calitate ridicată în materie de promovare a păcii, a democrației și a drepturilor omului și solicită încetarea imediată a presiunilor, a intimidării și a hărțuirii la adresa sindicatelor, jurnaliștilor și autorilor de bloguri;

8.  este preocupat de situația din sistemul judiciar egiptean; solicită Guvernului egiptean și forțelor politice din țară să respecte, să sprijine și să promoveze pe deplin independența și integritatea instituțiilor judiciare din Egipt; subliniază că este necesar să se continue reformarea sistemului penal pentru a garanta un cadru juridic corespunzător pentru eliminarea impunității și a torturii și protejarea drepturilor omului; încurajează autoritățile egiptene să inițieze un proces veritabil de tranziție a justiției, pentru a asigura tragerea la răspundere a celor vinovați de încălcările drepturilor omului comise înainte, în timpul și după revoluția din 2011;

9.  își exprimă îngrijorarea cu privire la restricțiile asupra libertății de credință, de conștiință și de religie; salută, în acest context, crearea, la 18 februarie 2013, a unui Consiliu Egiptean al Bisericilor, alcătuit din cele 5 principale confesiuni creștine din țară, mandatul său incluzând promovarea dialogului dintre musulmani și creștini; consideră că ar trebui să se facă eforturi pentru a inversa tendința de emigrare a creștinilor din Egipt, care nu numai că amenință viitorul uneia dintre cele mai vechi comunități din Egipt, ci și afectează negativ economia acestei țări, deoarece printre emigranți se numără și specialiști;

10.  invită autoritățile egiptene să semneze și să ratifice Statutul de la Roma privind crearea Curții Penale Internaționale (CPI) de la Haga și să nu invite șefi de stat care fac obiectul unor mandate de arest emise de CPI;

11.  își exprimă sprijinul ferm pentru reforme care să conducă la democrație, la statul de drept și la dreptate socială în Egipt, deziderate exprimate de poporul egiptean; solicită din nou analizarea posibilității de a ridica starea de urgență pe tot teritoriul țării; solicită încetarea imediată a urmăririi penale a persoanelor civile în tribunale militare;

12.  își repetă preocuparea permanentă legată de traficul de persoane și de situația migranților ilegali din țară, în special din regiunea Sinai; solicită autorităților egiptene să își intensifice eforturile de soluționare a acestor probleme, nu în cele din urmă prin punerea în aplicarea integrală a legislației naționale privind refugiații și prin acordarea agențiilor ONU și organizațiilor pentru drepturile omului acces deplin la persoanele în cauză aflate în Sinai;

13.  este profund îngrijorat de situația economică în curs de înrăutățire rapidă din Egipt și de negocierile prelungite referitoare la un acord de împrumut cu FMI; salută eforturile reînnoite ale Guvernului de a continua aceste negocieri; încurajează dezvoltarea unei cooperări economice între UE și Egipt, însoțită de un dialog bilateral mai intens privind reforma economică, acesta fiind un pas important în direcția dezvoltării încrederii în rândul investitorilor;

14.  solicită VP/ÎR și Comisiei să dezvolte principiul „mai mult pentru mai mult”, cu un accent deosebit pe societatea civilă și pe drepturile femeilor și ale minorităților, într-un mod mai coerent și mai practic, care să includă condiții și obiective de referință clare în cazul în care Guvernul egiptean se îndepărtează de la reformele democratice și nu respectă drepturile și libertățile fundamentale ale omului, și ca element fundamental al politicii europene de vecinătate revizuite, în relațiile UE cu Guvernul egiptean, fără ca acest lucru să afecteze negativ condițiile de viață ale populației;

15.  îndeamnă VP/ÎR să le amintească autorităților egiptene și Președintelui Morsi angajamentele lor privind respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; solicită UE să nu acorde niciun sprijin bugetar autorităților egiptene dacă nu se înregistrează progrese importante în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a libertăților, guvernanța democratică și statul de drept;

16.  își exprimă sprijinul deplin pentru intensificarea cooperării dintre UE și Egipt în cadrul Acordului de asociere și al planurilor de acțiune aferente, în cadrul continuării cu succes a activității Grupului operativ UE-Egipt, al dialogurilor periodice privind drepturile omului, al cooperării comerciale mai intense, al mobilității îmbunătățite în UE pentru cetățenii egipteni, în special pentru studenți, al negocierii unui acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător sau în cadrul viitoarei integrări a piețelor;

17.  solicită UE și statelor sale membre să își intensifice eforturile menite să faciliteze returnarea către poporul egiptean a activelor însușite ilegal de fostul regim; solicită, în acest context, ca UE să instituie un grup alcătuit din anchetatori, avocați și procurori din statele sale membre și alte țări europene care să acorde asistență juridică autorităților egiptene în cadrul acestui proces;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și autorităților egiptene.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0064. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0092.