Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 referitoare la contribuția reamenajării urbane la creșterea economică în cadrul politicii de coeziune a UE 2011/2311(INI)

P7_TA(2013)0001 A7-0406/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 174 și 176 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care stabilesc drept obiectiv coeziunea economică, socială și teritorială, definesc instrumentele financiare cu finalitate structurală și instituie Fondul european de dezvoltare regională, al cărui scop este să contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale prezente în Uniune,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2010 privind realizarea unei adevărate coeziuni teritoriale, sociale și economice în UE – o condiție sine qua non a competitivității globale?(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010 intitulată „Concluziile celui de-al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune” (COM(2010)0642),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială (COM(2010)0758),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011, intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la situația actuală și sinergiile viitoare pentru o eficacitate sporită a FEDER și a celorlalte fonduri structurale(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la „Dincolo de PIB – Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare”(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii„(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la cel de-al cincilea Raport privind coeziunea al Comisiei și strategia pentru politica de coeziune după 2013(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la absorbția fondurilor structurale și de coeziune: învățăminte desprinse pentru viitoarea politică de coeziune a UE(7),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (COM(2011)0615),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (COM(2011)0614),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 privind Fondul social european și de abrogare Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (COM(2011)0607),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind Cartea verde intitulată „Către o nouă cultură a mobilității urbane”(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la dimensiunea urbană a politicii de coeziune în noua perioadă de programare(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la un plan de acțiune privind mobilitatea urbană(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind dimensiunea urbană în contextul extinderii(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 septembrie 2006 referitoare la strategia tematică pentru mediul urban(14),

–  având în vedere Carta de la Leipzig pentru orașe europene sustenabile, adoptată la Reuniunea ministerială informală privind dezvoltarea urbană și coeziunea teritorială, care a avut loc la 24 și 25 mai 2007, la Leipzig,

–  având în vedere declarația de la Toledo privind dezvoltarea urbană, adoptată în cursul reuniunii ministeriale informale care a avut loc la Toledo, pe 22 iunie 2010,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0406/2012),

A.  întrucât 80 % dintre cetățenii europeni trăiesc în medii urbane (această cifră este în continuă creștere, ca urmare a accelerării fluxurilor migratorii din mediul rural către mediul urban) și întrucât efectele crizei economice se concentrează în principal în orașe, unde se joacă și mizele combaterii schimbărilor climatice, creării de locuri de muncă și creșterii bunăstării și calității vieții;

B.  întrucât zonele urbane ar trebuie să elaboreze planuri de acțiune pe termen mediu și lung în domeniul coeziunii economice, sociale și teritoriale sustenabile;

C.  întrucât orașele sunt motorul economiei, al producției și al ocupării forței de muncă, dar, în același timp, constituie contextul în care apar problemele legate de suburbanizare, de șomaj și, la nivel mai general, de excludere socială și segregare, precum și de poluare a mediului;

D.  întrucât zonele urbane puternice au, de asemenea, o influență pozitivă asupra zonelor rurale înconjurătoare, ceea ce poate conduce, așadar, la un efect de „contagiune”;

E.  întrucât este necesară regândirea conceptului de periferie urbană, în vederea schimbării tendinței actuale către segregarea spațială, care conduce la polarizare socială;

F.  întrucât procesele de transformare actuale care au loc în mediul urban creează din ce în ce mai multe așteptări și probleme, pe care autoritățile publice tradiționale încearcă să le soluționeze, fiind, prin urmare, necesare mecanisme inovatoare și integrate de coeziune economică, socială și teritorială;

G.  întrucât mutațiile socio-demografice au determinat populația din numeroase orașe să își părăsească locuințele din zonele urbane mai vechi pentru a se instala în ansambluri rezidențiale noi, mai periferice, în zone urbanizate situate la granița orașelor sau, pur și simplu, în orașe noi din apropierea marilor aglomerări;

H.  întrucât inegalitățile sociale reprezintă o provocare în multe zone urbane și întrucât decalajele dintre cartiere sunt adeseori provocate de politicile inadecvate în domeniul locuințelor și de furnizarea de servicii, care se limitează la zonele cu o afluență mai mare;

I.  întrucât o revizuire a metodelor tradiționale poate crea ocazia de a iniția un proces de experimentare urbanistică și de itinerarii conceptuale, bazate pe o reinterpretare a acțiunilor de planificare a spațiilor, a necesităților colective, precum și a implicării cetățenilor,

1.  subliniază faptul că modelul de dezvoltare locală este punctul forte esențial al politicii de coeziune, deoarece factorii decisivi privind mobilitatea încurajează alegerea celor mai bune opțiuni apropiate de cetățeni, a acțiunilor comune și a măsurilor mai coerente, eficace și eficiente, îmbunătățind, de asemenea, vizibilitatea intervențiilor comunității în domeniile în care UE se confruntă cu provocări dintre cele mai dificile;

2.  solicită o nouă fază de reglementare a UE, asociată unui plan de protejare și regenerare a zonelor urbane, care, respectând principiul subsidiarității, să ofere temeiul juridic necesar, să definească obiectivele comune pe termen mediu și lung și să optimizeze utilizarea fondurilor politicii de coeziune;

3.  solicită întreprinderea unor acțiuni pentru completarea și refacerea părților existente ale orașelor, inclusiv a cartierelor marginalizate, pentru reconversia funcțională a zonelor abandonate și a zonelor de redezvoltare, pentru creșterea atractivității locurilor în care trăiesc oamenii printr-un proces dinamic de dezvoltare și pentru retrocedarea către comunități a spațiilor cu o puternică valoare simbolică, pline de istorie, care și-au pierdut funcția inițială sau care au fost treptat neglijate, promovând, în același timp, patrimoniul cultural;

4.  solicită mobilizarea resurselor culturale și economice, având ca prioritate sustenabilitatea socială a transformării urbane, contribuind astfel la solidaritatea urbană, incluziunea și integrarea socială a grupurilor vulnerabile și marginalizate din zonele urbane pentru a exploata pe deplin potențialul de dezvoltare, ținând seama de faptul că procesele de reînnoire urbană implică riscul expulzării categoriilor celor mai vulnerabile ale populației; prin urmare, subliniază necesitatea de a implica îndeaproape locuitorii din stadiul cel mai incipient cu putință;

5.  subliniază rolul-cheie al orașelor la realizarea obiectivelor economice, sociale și de mediu ale Strategiei Europa 2020 și subliniază faptul că Uniunea va putea fi competitivă pe plan global, numai dacă politica de coeziune va exploata pe deplin potențialul de dezvoltare al tuturor regiunilor și zonelor sale urbane;

6.  solicită să se adopte o abordare integrată, care să prevadă interconectarea sistemului natural-ambiental cu cel istorico-cultural și cu cel socio-productiv, asigurând dezvoltarea rețelei de infrastructuri, îmbunătățirea spațiilor urbane și a mediului economic și promovând utilizarea mixtă a teritoriului, prin integrarea între lucrările rezidențiale și cele non-rezidențiale, între infrastructurile materiale și sistemele de raporturi imateriale;

7.  subliniază faptul că sunt necesare noi forme de regenerare urbană, cu accent pe necesitatea existenței de spații publice, parcuri, spații de agrement, culturale și sportive în cadrul comunităților;

8.  speră că se va crea o dinamică de planificare participativă, precum și parteneriate cu asociațiile și cetățenii, pentru a se asigura legătura necesară între politicile generale și spațiile teritoriale specifice, punându-le în valoare particularitățile, identitatea, memoria și istoria și consolidând sentimentul de apartenență la comunitate și de încredere în instituții;

9.  subliniază că regenerarea urbană și revitalizarea economică sunt strâns legate între ele și că realizarea unui spațiu atractiv poate deveni un factor al relansării economice; subliniază faptul că, pentru atingerea acestui obiectiv, regenerarea urbană ar trebui să fie însoțită de o nouă abordare, îmbinând eforturile de prevenire a declinului urban, de promovare a dezvoltării zonelor defavorizate și marginalizate, de sprijinire a creșterii economice și a creării de locuri de muncă la nivel local și completându-le cu măsuri sociale;

10.  solicită realizarea unor acțiuni decisive pentru combaterea ineficienței energetice, prin renovarea funcțională a clădirilor și construirea de locuințe mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, inclusiv locuințe sociale, reducerea ambuteiajelor, a poluării și a nivelului de zgomot, astfel încât orașele să devine mai competitive în privința protecției mediului;

11.  subliniază necesitatea unei strategii de conservare și securizare a patrimoniului urban și rezidențial în zonele clasificate ca prezentând un risc ridicat de cutremure sau inundații;

12.  atrage atenția asupra necesității de a orienta utilizarea fondurilor pentru a asigura o abordare integrată a disfuncționalităților dezvoltării demografice și a învechirii progresive și a concentrării urbane; atrage atenția asupra faptului că proiectele finanțate din fonduri structurale pot contribui la furnizarea de soluții pentru problemele grave și ar trebui să se concentreze asupra oamenilor și să acorde o atenție deosebită grupurilor sociale defavorizate copii, tineri, femei și persoane în vârstă;

13.  salută măsurile de promovare a rețelelor între orașe și schimburile de experiență și bune practici; subliniază faptul că aceste măsuri ar trebui consolidate și extinse pentru a cuprinde zonele urbane funcționale; solicită extinderea instrumentelor existente în acest scop, subliniind că ar trebui folosite programele și organismele existente, înainte de a crea noi structuri;

14.  salută dispoziția referitoare la delegarea către orașe a gestionării unor fonduri specifice de minimum 5% din resursele FEDER pentru acțiuni integrate în favoarea dezvoltării urbane sustenabile; subliniază faptul că această cifră reprezintă o țintă minimă și ar trebui folosită pentru susținerea dezvoltării zonelor urbane funcționale; solicită autorităților de la diferite niveluri să valorifice noile instrumente, cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității;

15.  se opune rigidității în utilizarea resurselor menționate anterior pentru implementarea investițiilor teritoriale integrate (ITI); consideră că statele membre ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a implementa acțiunile integrate pentru dezvoltarea urbană sustenabilă și printr-un program operațional specific sau printr-o axă prioritară specifică;

16.  evidențiază că, în timp ce orașele pot avea o contribuție esențială ca centre de creștere sau motoare ale creșterii, este necesară integrarea necesităților de dezvoltare locală în abordarea problemelor zonelor suburbane, învecinate și rurale pentru a promova o relație care să nu fie conflictuală, ci complementară și sinergică în scopul soluționării dispariției treptate a zonelor rurale periurbane, ca urmare a tendinței expansiunii urbane și a transformării zonelor rurale în terenuri edificabile, dezvoltând, în același timp, accesul la servicii publice;

17.  solicită îmbunătățirea capacității administrative a autorităților locale și regionale, precum și a actorilor economici și sociali - de exemplu prin intensificarea folosirii asistenței tehnice - în privința gestionării fondurilor structurale, în scopul unei guvernanțe reale pe mai multe niveluri pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor; consideră esențială dezvoltarea și promovarea de rețele multifuncționale sustenabile, bazate pe bune practici, astfel încât să stimuleze formarea de parteneriate entuziaste și integrate de tip urban-rural în funcție de necesitățile fiecărei regiuni;

18.  subliniază că ar fi oportun să se creeze o rețea între proiectele pilot de dezvoltare urbană sustenabilă finanțate din FEDER și noul program multianual Orizont 2020, pentru a garanta soluții inovatoare și strategii replicabile în domeniul reabilitării urbane;

19.  este convins că „Pactul primarilor” poate reprezenta un punct de plecare potrivit pentru evoluția în direcția îndeplinirii obiectivelor Strategiei UE 2020;

20.  solicită un model sustenabil de gestionare a mobilității, integrat în planificarea urbanistică, care să cuprindă mai multe facilități publice și rețele logistice sistemice adaptate nevoilor distribuției urbane a bunurilor și serviciilor, acordându-se o atenție corespunzătoare necesității modurilor ecologice de transport;

21.  își exprimă convingerea că aspecte ca gestionarea deșeurilor reprezintă o problemă care depășește detaliile pur tehnice și are impact asupra problematicii sociale; de asemenea, solicită să se aplice măsuri care să garanteze în continuare serviciile de aprovizionare cu apă de calitate și de purificare a apei în orașe, întrucât acestea sunt concomitent în beneficiul publicului și al mediului înconjurător;

22.  subliniază că creșterea numărului spațiilor verzi și a parcurilor urbane este un element de valoare maximă pentru patrimoniul natural, istoric și cultural, contribuie la reglarea efectelor microclimatice negative, la sporirea bugetului energetic și a economiilor financiare, la creșterea sustenabilității și a calității mediului urban și permite satisfacerea cerințelor recreative și sociale;

23.  propune ca la planificarea reabilitării urbane să se acorde prioritate materialelor și soluțiilor tehnice care impun standarde de economie de energie, în conformitate cu obiectivele politicilor comunitare;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 120. (2) JO C 169 E, 15.6.2012, p. 29. (3) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 27. (4) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 81. (5) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 89. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0316. (7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0403. (8) Texte adoptate, P7_TA(2011)0495. (9) JO C 294 E, 3.12.2009, p. 42. (10) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 73. (11) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 43. (12) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 10. (13) JO C 233 E, 28.9.2006, p. 127. (14) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 182.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 referitoare la optimizarea rolului dezvoltării teritoriale în cadrul politicii de coeziune (2011/2312(INI))

P7_TA(2013)0002 A7-0421/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr.1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999(1),

–  având în vedere Decizia 2006/702/CE a Consiliului din 6 octombrie 2006 privind orientările strategice comunitare pentru coeziune(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la cel de-al cincilea Raport privind coeziunea al Comisiei și strategia pentru politica de coeziune după 2013(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la situația actuală și sinergiile viitoare pentru o eficacitate sporită a FEDER și a celorlalte fonduri structurale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii (5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Obiectivul 3: o provocare pentru cooperarea teritorială - viitoarea agendă a cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor de la Lisabona și a obiectivelor Strategiei UE 2020(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la executarea fondurilor alocate sinergiilor în domeniul cercetării și inovării, cuprinse în Regulamentul (CE) nr. 1080/2006 privind Fondul european de dezvoltare regională și în cel de-al șaptelea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare în orașe și regiuni, precum și în statele membre și în Uniune(10),

–  având în vedere studiul publicat de Parlament intitulat „Politica de coeziune după 2013: o evaluare critică a propunerilor legislative”,

–  având în vedere Concluziile Președinției poloneze din 24-25 noiembrie 2011 referitoare la dimensiunea teritorială a politicilor UE și la viitoarea politică de coeziune(11),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 (COM(2011)0615),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2011 privind dispozițiile specifice aplicabile Fondului european de dezvoltare regională și obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 (COM(2011)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2010, intitulată „Concluziile celui de-al cincilea Raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune (COM(2010)0642),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010, intitulată „Reexaminarea bugetului UE” (COM(2010)0700) și anexele sale tehnice (SEC(2010)7000),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 octombrie 2010, intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea inteligentă în Europa 2020” (COM(2010)0553),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010, intitulată „Politica de coeziune: Raport Strategic 2010 privind implementarea programelor 2007-2013” (COM(2010)0110),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: o strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere raportul independent intitulat „O agendă pentru o politică de coeziune reformată – O abordare teritorială pentru a răspunde la provocările și așteptările Uniunii Europene”, elaborat în aprilie 2009 de către Fabrizio Barca la solicitarea d-nei Danuta Hübner, comisar pentru politică regională,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0421/2012),

A.  întrucât politica de coeziune are ca obiectiv reducerea inegalităților dintre regiunile UE prin consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și întrucât a fost eficientă în promovarea integrării europene prin intermediul dezvoltării sociale și economice;

B.  întrucât regulamentul de stabilire a dispozițiilor comune (RDC) stabilește normele comune aplicabile tuturor celor cinci programe europene de finanțare [Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul social european (FSE), Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM)] care sunt destinate punerii în aplicare a politicilor de coeziune, rurale și în domeniul pescuitului;

C.  întrucât în cadrul strategic comun se caută mecanisme pentru a realiza o mai bună coordonare a fondurilor care fac obiectul RDC (FEDER, FSE, Fondul de coeziune, FEADR, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime) și o mai bună integrare a fondurilor care fac obiectul RDC în alte domenii ale politicii UE;

D.  întrucât dimensiunea teritorială reprezintă un aspect transversal al politicii de coeziune și dă regiunilor europene posibilitatea de a utiliza potențialul teritorial individual pentru a face progrese în vederea atingerii obiectivelor politicii de coeziune;

E.  întrucât coeziunea teritorială este în prezent recunoscută prin Tratatul de la Lisabona ca un obiectiv fundamental al UE,

Preocupări generale: consolidarea obiectivului teritorial

1.  recunoaște un sistem simplificat de guvernanță pe mai multe niveluri ca făcând parte din procesul de luare a deciziilor în cadrul politicii de coeziune, fiind necesară în fiecare etapă o colaborare la nivel european, național, regional și local în ceea ce privește planificarea, dezvoltarea și realizarea programelor de finanțare europene; invită Comisia să se asigure că acest fapt este reflectat în elaborarea de contracte de parteneriat clare și bine definite;

2.  recunoaște importanța codului de conduită european pentru autoritățile de la nivelul statelor membre, precum și de la nivel regional și local în timpul pregătirii, punerii în aplicare și monitorizării programelor de finanțare; recunoaște faptul că, pentru a realiza o astfel de colaborare, este important să se asigure faptul că deciziile sunt luate la nivelul cel mai apropiat de cetățeni posibil;

3.  subliniază că, în ciuda progreselor semnificative realizate în vederea convergenței în UE, între regiunile din UE există în continuare inegalități (de exemplu, în ceea ce privește caracterul accesibil), care continuă să se extindă; subliniază că bugetul pentru politica de coeziune după 2013 trebuie menținut cel puțin la nivelul său actual pentru a se asigura faptul că sprijinul continuă să fie acordat în domeniile care necesită o regenerare economică și socială în toate regiunile din UE;

4.  salută propunerile Comisiei de a pune accentul pe rezultatele cuantificabile ale politicii de coeziune în vederea creșterii sustenabilității investițiilor și a garantării eficienței programelor de finanțare; subliniază necesitatea concentrării asupra unui sistem orientat către rezultate, care să includă flexibilitate la nivel național, regional și local, ținând seama de simplificare, de prioritățile programării și de parteneriate, astfel încât sistemele orientate către rezultate să fie specifice regiunilor;

5.  susține propunerile generale ale Comisiei din întregul RDC privind reducerea sarcinii administrative; subliniază, prin urmare, că regulile, verificările și eligibilitatea trebuie să fie clare de la început și că simplificarea cu succes a procedurilor administrative poate fi realizată prin intermediul unei abordări integrate cu privire la acordarea fondurilor;

6.  subliniază faptul că, în cadrul creării și punerii în aplicare a politicii de coeziune, este important să se asigure un echilibru corect între controlul necesar al utilizării fondurilor și eficacitatea acestora;

7.  subliniază necesitatea de a asigura o abordare flexibilă privind stabilirea obiectivelor locale și regionale, cu implicarea părților interesate de la nivel regional în toate etapele pentru a se asigura faptul că programele de finanțare europene satisfac nevoia de a combate inegalitățile sociale și economice;

8.  evidențiază faptul că flexibilitatea ar trebui să fie extinsă astfel încât proiectele să poată fi derulate în cadrul diferitelor fonduri care fac obiectul RDC și că această flexibilitate sporită va contribui la simplificarea realizării proiectului și la sporirea aspectelor complementare și transversale ale finanțării europene;

9.  subliniază că obiectivele de coeziune teritorială sunt strâns legate de provocările economice și sociale și admite faptul că politica de coeziune poate aduce o contribuție valoroasă la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special în domeniul ocupării forței de muncă, al educației și al reducerii sărăciei, prin introducerea unei dimensiuni teritoriale în strategia de creștere economică a Europei;

10.  subliniază că utilizarea altor programe de finanțare (de exemplu, Orizont 2020), posibil în conformitate cu finanțarea politicii de coeziune, ar trebui luată în considerare atunci când se depun eforturi pentru atingerea obiectivelor Europa 2020;

11.  recunoaște preocuparea sporită pentru orașe și zonele urbane considerate o forță motrice a creșterii economice;

12.  subliniază importanța consolidării legăturilor existente dintre orașe și zonele rurale și a promovării unor legături noi; subliniază că pentru aceasta este nevoie de o concentrare și o colaborare puternice pe mai multe niveluri între părțile interesate din zonele rurale și urbane și că trebuie create condițiile adecvate prin stimularea parteneriatelor și a rețelelor pentru a încuraja implicarea în zonele rurale în activitățile integrate dintr-o anumită entitate geografică funcțională;

13.  subliniază că este necesar ca programele de cooperare teritorială să fie mai eficient legate de strategiile teritoriale și că Gruparea europeană de cooperare teritorială (GECT) ar putea contribui la acest demers;

14.  subliniază că, din cauza dimensiunilor, resurselor și a aspectelor sociale și economice diferite ale orașelor și ale zonelor urbane din UE, stabilirea acestor zone are loc la nivelul statelor membre;

15.  subliniază că coeziunea teritorială se aplică și în cadrul teritoriilor, cu alte cuvinte se asigură că întreaga zonă are o contribuție economică și nu doar orașele mari, și subliniază că potențialul orașelor mici și mijlocii din zonele rurale de a avea o contribuție semnificativă pe plan regional nu ar trebui trecut cu vederea;

16.  subliniază că, pentru a aborda aspectele transversale ale coeziunii teritoriale în vederea obținerii unor rezultate tangibile la nivel regional și a valorificării depline a potențialului individual al regiunilor, este nevoie de contracte de parteneriat clare și bine definite; subliniază că acest lucru poate fi realizat numai prin implicarea actorilor locali și regionali, astfel încât toate părțile să poată contribui la pregătirea și realizarea de programe; subliniază că acest lucru este important mai ales dacă se dorește susținerea teritoriilor care se confruntă cu provocări specifice, precum regiunile transfrontaliere, montane, insulare sau îndepărtate;

O mai bună integrare a fondurilor europene pentru perioada 2014-2020

17.  salută propunerile din RDC care încurajează o mai bună coordonare și integrare a programelor de finanțare pentru a asigura un impact mai mare al fondurilor și prezența mai puternică a dimensiunii teritoriale a politicii de coeziune în cadrul pentru perioada 2014-2020;

18.  subliniază că o abordare teritorială mai integrată și mai puternică a finanțării europene, cu o consolidare adecvată a capacităților și implicarea partenerilor sociali și din societatea civilă de la nivel local și regional, atât în mediul urban, cât și în cel rural, reprezintă un mod pozitiv de a asigura faptul că fondurile sunt direcționate spre abordarea provocărilor sociale și economice pe termen lung ale Europei;

19.  subliniază că o mai bună armonizare între politica de coeziune și alte domenii ale politicii subliniate în RDC va permite regiunilor europene să continue să se dezvolte din punct de vedere economic, folosindu-se de capacitățile lor individuale;

20.  citează ca exemplu Biroul Galez al Fondurilor Europene (WEFO) și intenția sa de integrare a fondurilor europene în Țara Galilor prin crearea unui singur „portal” care permite accesul la informațiile privind toate fondurile care fac obiectul RDC; subliniază potențialul „portalului” WEFO de a include o platformă comună cu o singură aplicație, plăți, monitorizare și proces de evaluare pentru toate fondurile care fac obiectul RDC; evidențiază faptul că această abordare ar permite o identificare mai ușoară a sinergiilor potențiale și a integrării între fluxurile de finanțare, armonizând și simplificând astfel procesul de solicitare a fondurilor europene;

21.  evidențiază că, date fiind caracteristicile comune ale fondurilor care fac obiectul RDC și ale altor programe de finanțare (de exemplu, Orizont 2020, LIFE+), eficiența fondurilor europene ar putea fi crescută prin explorarea armonizării potențiale a acestor fonduri;

Mecanisme pentru integrarea fondurilor europene

22.  salută propunerile privind crearea unui cadru de reglementare concentrat pe dezvoltarea locală și integrată prin intermediul „dezvoltării locale gestionate de comunități”, al „planurilor de acțiune comune” și al „investițiilor teritoriale integrate”;

23.  subliniază că, având în vedere propunerile Comisiei, toate investițiile trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor locale și să nu se suprapună cu alte proiecte;

24.  solicită o abordare complet integrată a instrumentelor asociate de punere în aplicare [(dezvoltarea locală gestionată de comunități (DLGC), investițiile teritoriale integrate (ITI), planurile de acțiune comune (PAC)], care permite parteneriatelor locale să aleagă, pe baza nevoilor lor individuale, diferite combinații ale acestor instrumente, după caz, precum și să se acorde atenție posibilității de a aplica măsuri mai flexibile în vederea concentrării resurselor, ținând cont de nevoile specifice ale statelor membre și ale regiunilor;

25.  subliniază faptul că este necesar ca punerea în aplicare a instrumentului propus să fie cât se poate de simplă pentru a evita creșterea sarcinii administrative a autorităților locale și pentru respectarea obiectivelor de simplificare;

26.  consideră capacitatea instituțională de la diferite niveluri de intervenție ca fiind un element semnificativ care asigură succesul aplicării abordării teritoriale;

27.  subliniază exemplul subdelegării către consilii din Țările de Jos, care include delegarea de părți ale programelor de finanțare (de exemplu, FEDER) de la autoritatea regională către autorități locale, cu acțiuni implementate la nivel local pentru soluționarea nevoilor locale; evidențiază faptul că alocarea responsabilităților de gestionare către autoritățile locale oferă o posibilitate mai bună de integrare a celei mai bune combinații de fonduri adaptate nevoilor locale; subliniază că, având în vedere că structurile de gestionare funcționează deja la nivel local, această abordare ar putea fi benefică pentru realizarea de ITI la nivel local sau sub-local;

Dezvoltarea locală gestionată de comunități (DLGC)

28.  susține propunerile Comisiei privind DLGC ca o dispoziție importantă a RDC care se va concentra asupra creării de sinergii între toate fondurile care fac obiectul RDC;

29.  consideră acest instrument ca fiind un mod excelent de încurajare a participării ascendente dintr-o secțiune transversală a actorilor comunității locale care depun eforturi pentru atingerea obiectivelor teritoriale durabile; salută, în acest sens, continuarea consolidării capacității administrative la nivel regional și local pentru demersurile de consolidare a capacităților care vizează îmbunătățirea participării autorităților locale și regionale, precum și a partenerilor sociali;

30.  recunoaște succesul din trecut al programului Leader ca instrument important pentru aplicarea unei politici de dezvoltare rurală și consideră că, prin DLGC, acest mecanism de punere în aplicare poate deveni esențial în ceea ce privește reacția la provocările pe plan local și regional; susține folosirea DLGC și în domeniul dezvoltării urbane;

31.  invită Comisia să clarifice propunerile sale privind DLGC în faza de implementare pentru a permite participanților potențiali să determine în întregime scopul, sfera și efectul probabile ale DLGC; așteaptă cu interes publicarea unui manual privind DLGC pentru autoritățile de gestionare;

32.  recunoaște progresul realizat începând cu 2007 prin intermediul grupurilor de acțiune locală în domeniul pescuitului care au colaborat cu grupurile de acțiune locală Leader (GAL) ca un exemplu al modului în care viitoarea DLGC ar putea combina fondurile de la nivel local în cadrul fondurilor care fac obiectul RDC; scoate în evidență exemplul a 11 parteneriate locale din Danemarca care folosesc atât FEADR (Leader), cât și Fondul european pentru pescuit (Axa 4) pentru finanțarea proiectelor care folosesc același sistem de aplicare și administrare;

33.  subliniază necesitatea de a analiza exemple precum utilizarea integrată a fondurilor FEADR și EFF prin intermediul DLGC în următoarea perioadă de programare ca o modalitate de dezvoltare a unor sinergii între toate fondurile care fac obiectul RDC;

Planurile de acțiune comune

34.  susține propunerile din RDC de a introduce planuri de acțiune comune pentru a permite grupurilor de proiecte să fie finanțate prin intermediul mai multor programe operaționale;

35.  recunoaște planurile de acțiune comune ca un pas pozitiv către gestionarea bazată pe rezultate, în conformitate cu unul dintre obiectivele generale ale politicii de coeziune după 2013;

36.  subliniază că este important să se asigure dezvoltarea acestor instrumente alături de DLGC pentru a asigura faptul că DLGC devine mai mult decât un instrument strategic pentru dezvoltarea capacităților de la nivel local și nu numai un obiectiv de investiții în sine, promovând, totodată, între altele, integrarea socială și combătând sărăcia;

37.  solicită o clarificare cu privire la sfera și integrarea planurilor de acțiune comune și dacă acestea vor fi folosite pentru a realiza programele în întregime, sau numai parțial;

38.  admite faptul că planurile de acțiune comune pot contribui în mod efectiv la realizarea integrării echilibrate a tinerilor pe piața muncii; subliniază însă că ar trebui evitate procesele decizionale și procedurile administrative excesiv de îndelungate;

Investițiile teritoriale integrate (ITI)

39.  salută propunerile de ITI, care ar putea oferi orașelor posibilitatea de a-și satisface propriile nevoi printr-o finanțare din mai multe axe prioritare pentru implementarea programelor operaționale într-un mod integrat;

40.  salută clarificările ulterioare cu privire la sfera de aplicare a ITI și la potențialul acestui instrument, dacă se potrivește nevoilor locale, de a fi folosit și în zone neurbane și periurbane, prin folosirea tuturor fondurilor care fac obiectul RDC; subliniază că trebuie asigurată coerența ITI cu strategiile de dezvoltare durabile de la nivel regional pentru a îmbunătăți coeziunea economică și socială, nu numai între regiuni, ci și între zonele urbane și neurbane din cadrul regiunilor;

41.  evidențiază exemplul unui model propus de ITI din Greater Manchester, care integrează finanțarea din cât mai multe surse relevante posibile pentru a atinge o valoare cât mai bună din investiție; subliniază că dezvoltarea acestui model este continuă și ar putea fi folosită pentru a sprijini o strategie care aduce multe beneficii economice și sociale regiunii orașului; evidențiază că ITI propuse ar integra prioritățile FEDER în măsurile FSE și că, dată fiind concentrarea sporită a FEDER asupra IMM-urilor și a inovării, ITI ar putea să creeze în viitor legături cu proiectele Orizont 2020;

Instrumentele financiare

42.  salută propunerile Comisiei privind utilizarea la o scară mai largă și extinderea sferei instrumentelor financiare prin crearea unor reguli mai simple și mai clare pentru a asigura eficacitatea sporită în cadrul tuturor celor cinci fonduri care fac obiectul RDC;

43.  subliniază potențialul instrumentelor financiare, inclusiv al microcreditelor, de a face accesibile surse alternative de finanțare pentru o gamă largă de actori pentru completarea metodelor financiare tradiționale; subliniază că, în viitorul cadru de finanțare, instrumentele financiare ar trebui să aibă capacitatea să atragă finanțări private și să ofere flexibilitate statelor membre și regiunilor în ceea ce privește adaptarea sectoarelor lor vizate și a metodelor lor de punere în aplicare la nevoile lor specifice;

44.  subliniază că instrumentele financiare, ca mecanisme care permit cooperarea între întreprinderi, organizațiile din sectorul public și instituțiile de învățământ, ar trebui încurajate, de asemenea, ca mijloace de dezvoltare a unei abordări integrate față de finanțare;

Integrarea fondurilor care fac obiectul RDC în alte politici și instrumente ale UE

45.  salută propunerile din cadrul strategic comun pentru contracte de parteneriat de a evidenția armonizarea potențială a fondurilor care fac obiectul RDC și a altor programe de finanțare, precum Programul-cadru al UE pentru cercetare și inovare (anterior PC7, în prezent Orizont 2020), LIFE + sau mecanismul „Conectarea Europei”;

46.  recunoaște că, în timp ce programele de finanțare ca Orizont 2020 se concentrează în principal pe excelență, fondurile structurale au avut succes având un rol de „consolidare a capacităților” prin acordarea finanțării pentru dezvoltarea întreprinderilor și a organizațiilor care au devenit apoi partenere în cadrul PC7 sau al proiectelor Programului pentru competitivitate și inovare (CIP);

47.  subliniază faptul că, datorită sinergiilor existente între fondurile care fac obiectul RDC și Orizont 2020, ambele fonduri ar putea fi folosite în timp ce se depun eforturi pentru atingerea obiectivelor tematice complementare;

Ocuparea forței de muncă și aspectele sociale

48.  subliniază faptul că politicile privind ocuparea forței de muncă și politicile sociale joacă un rol important pentru o dezvoltare teritorială durabilă și echilibrată din punct de vedere social și contribuie în mod semnificativ la reducerea inegalităților regionale și la creșterea bunăstării tuturor cetățenilor, oferind, totodată, tuturor șanse egale;

49.  subliniază faptul că lupta împotriva sărăciei include lupta împotriva excluziunii sociale și că regiunile rurale cu o densitate scăzută a populației sau cu populație în curs de îmbătrânire trebuie să facă față insuficienței serviciilor de sănătate disponibile, care ar putea fi compensată într-o anumită măsură printr-un acces mai bun la tehnologiile în bandă largă și prin promovarea medicinei la distanță;

50.  consideră că abordarea teritorială ar trebui să constituie un mecanism eficient de susținere a IMM-urilor în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă durabile sau dezvoltarea unor programe de formare profesională; consideră că activitatea antreprenorială care vizează creșterea economică și ocuparea forței de muncă, precum și exploatarea potențialului pot acționa dincolo de granițele teritoriale administrative și invită statele membre să îmbunătățească condițiile actuale pentru antreprenorii noi, pentru a asigura o mai bună exploatare a potențialului ridicat al acestora în ceea ce privește crearea de noi locuri de muncă durabile;

51.  subliniază importanța creării unor sinergii puternice între politica de coeziune și alte politici ale UE, pentru a menține eficiența politicii de coeziune în ceea ce privește abordarea provocărilor actuale privind ocuparea forței de muncă și a celor de natură socială;

52.  subliniază faptul că strategiile de cooperare teritorială și cele macroregionale ar putea fi niște instrumente utile în ceea ce privește identificarea și combaterea inegalităților regionale, de exemplu în legătură cu accesul la educație și la locuri de muncă, precum și promovarea convergenței dintre regiunile europene;

53.  consideră că mobilitatea voluntară a lucrătorilor și a tinerilor absolvenți din UE ar putea fi o soluție pentru deficitul regional și local pe piața muncii și încurajează statele membre și regiunile să se folosească de această mobilitate într-un mod mai eficient, pentru a încuraja dezvoltarea și coeziunea teritorială;

54.  consideră că este esențial ca acțiunile sprijinite de FSE să fie coordonate la diferite niveluri ale politicii, pentru a se permite o abordare teritorială eficientă; consideră, în special, că este necesar ca serviciile și facilitățile educaționale să fie legate de nevoile pieței muncii de la nivel local;

55.  crede că este extrem de important să se promoveze schimbul de bune practici între statele membre în contextul unei planificări pe termen lung, semnificative și eficiente, a dezvoltării teritoriale și prin sprijinirea unei ocupări decente și durabile a forței de muncă, în vederea prevenirii și a combaterii sărăciei și a șomajului;

o
o   o

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. (2) JO L 291, 21.10.2006, p. 11. (3) Texte adoptate, P7_TA(2011)0316. (4) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 27. (5) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 89. (6) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 10. (7) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 18. (8) JO C 371 E, 20.12.2011, p. 39. (9) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 120. (10) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 104. (11) Concluziile Președinției poloneze referitoare la dimensiunea teritorială a politicilor UE și la viitoarea politică de coeziune, „Către o reacție integrată, diferențiată din punct de vedere teritorial și inteligentă din punct de vedere instituțional la provocările cu care se confruntă UE”, 24-25 noiembrie 2011, Poznań.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 referitoare la Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, implementare și aplicare (2012/2075(INI))

P7_TA(2013)0003 A7-0398/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 175, articolul 212 și articolul 222 din TFUE,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 7 noiembrie 2002 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind finanțarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, care completează Acordul interinstituțional din 6 mai 1999 privind disciplina bugetară și îmbunătățirea procedurii bugetare(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Viitorul Fondului de solidaritate al Uniunii Europene” (COM(2011)0613),

–  având în vedere raportul Comisiei privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene – raport anual 2010 (COM(2011)0694),

–  având în vedere raportul Comisiei privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene – raport anual 2008 și raportul privind experiența dobândită după șase ani de aplicare a noului instrument (COM(2009)0193),

–  având în vedere Poziţia sa din 18 mai 2006 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Viitorul Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene”(4),

–  având în vedere Raportul special nr. 3/2008 al Curții de Conturi Europene privind „Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene: cât de rapid, eficient și flexibil este acesta?”(5),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0398/2012),

A.  întrucât, potrivit articolului 222 din TFUE, Uniunea și statele sale membre vor acționa împreună, în spiritul solidarității, în cazul în care un stat membru este victimă a unei catastrofe naturale sau antropice sau devine ținta unui atac terorist;

B.  întrucât Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) este principalul instrument de concretizare a acțiunii solidare a Uniunii, acordând un sprijin financiar important statelor membre sau regiunilor afectate de catastrofe grave;

C.  întrucât, atunci când este necesară mobilizarea FSUE, acesta este perceput în mare măsură drept unul dintre cele mai viabile instrumente de care dispune Uniunea Europeană, constituind manifestarea cea mai clară, hotărâtă și importantă a solidarității europene față de acei cetățeni ai Uniunii care se confruntă cu o situație dificilă;

D.  întrucât propunerea legislativă din 2005 referitoare la un nou regulament privind FSUE a beneficiat de un sprijin important din partea Parlamentului European, însă nu a fost acceptată de majoritatea statelor membre și, în final, a fost retrasă de către Comisie;

E.  întrucât criza actuală obligă statele membre și UE să nu efectueze cheltuieli excesive;

F.  întrucât o serie de rapoarte(6) au concluzionat că este necesară modificarea actualului Regulament privind FSUE, cu scopul principal de a-i accelera funcționarea și de a-i îmbunătăți operativitatea, respectând întotdeauna principiul subsidiarității,

Implementarea FSUE

1.  subliniază importanța FSUE ca instrument principal ce îi permite Uniunii Europene să reacționeze în fața unei catastrofe grave, care are loc pe teritoriul Uniunii sau în țările care se află în procesul de negociere pentru aderarea la UE;

2.  insistă asupra faptului că, deși este perceput în mod favorabil de către populație, fondul trebuie îmbunătățit din punctul de vedere al operativității și totodată trebuie să devină mai flexibil și mai vizibil, cu scopul de a îmbunătăți credibilitatea Uniunii Europene în fața cetățenilor săi;

3.  subliniază importanța sprijinului acordat statelor membre din FSUE, în vederea reducerii presiunilor exercitate asupra finanțelor publice în cazul unor situații de urgență provocate de o catastrofă gravă căreia, deseori, statele membre nu îi pot face față;

4.  consideră că actuala durată de mobilizarea a fondului este inacceptabil de mare și astfel exprimă necesitatea îmbunătățirii eficacității și rapidității procedurilor administrative necesare pentru mobilizarea fondului; faptul că este necesară intervenția a trei instituții europene pentru aprobare întârzie și prelungește prea mult intervalul de timp necesar pentru a ajuta statele membre afectate de o catastrofă, diminuând astfel rezultatele scontate;

5.  subliniază faptul că majoritatea cererilor (63 %) au fost depuse în cadrul categoriei excepționale „catastrofă regională”, iar 66 % dintre acestea au fost respinse în urma evaluării de către Comisie;

6.  consideră că, în cazul dezastrelor considerate „cu evoluție lentă”, dispozițiile actuale ale regulamentului vizat ridică dificultăți juridice și practice în ceea ce privește mobilizarea, și solicită, prin urmare, Comisiei să ia în considerare demonstrarea unei flexibilități sporite în ceea ce privește termenul-limită pentru depunerea cererilor, astfel încât să se poată acorda o atenție deosebită garantării faptului că astfel de daune pot fi acoperite și prin FSUE;

Recomandări privind modalitățile de îmbunătățire a FSUE

7.  își manifestă satisfacția față de decizia Comisiei referitoare la necesitatea revizuirii actualului Regulament privind FSUE, în vederea îmbunătățirii funcționării și operativității acestuia; împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia, în condițiile crizei economice actuale, propunerea de modificare a regulamentului nu trebuie să implice sarcini financiare suplimentare, nici pentru bugetul Uniunii, nici pentru bugetele statelor membre;

8.  reamintește faptul că trebuie să se aplice în continuare principiul potrivit căruia cine a provocat daunele este cel care plătește, astfel încât utilizarea FSUE să nu îi exonereze de răspundere pe cei responsabili de producerea unei catastrofe;

9.  consideră faptul că opoziția manifestată de anumite state membre, care își exprimă temerea cu privire la faptul că modificările importante aplicate temeiului juridic al acestui instrument vor conduce la cheltuieli semnificative este nejustificată și limitează adaptarea Regulamentului din anul 2002 la anumite clarificări și la încercarea de îmbunătățire a operativității acestuia; reamintește că, din păcate, încă de la înființarea FSUE, catastrofele din regiunile Uniunii Europene s-au extins semnificativ în ceea ce privește numărul, forma de manifestare, gravitatea și intensitatea;

10.  salută, cu toate acestea, faptul că simpla introducere a anumitor ajustări la documentul legislativ în vigoare va realiza îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește funcționarea acestuia, menținându-i rațiunea de existență și caracterul, care constă în principal în a dispune de un instrument rapid și eficace, care să le poată oferi cu promptitudine asistență cetățenilor afectați de un fenomen ce le modifică profund condițiile de trai și bunăstarea;

11.  se întreabă dacă o definiție mai clară și mai exactă a conceptului de catastrofă ar putea contribui la reducerea scepticismului multora dintre statele membre care se opun unei reforme profunde a acestui instrument al UE;

Reducerea timpului necesar pentru acordarea ajutorului

12.  insistă asupra urgenței și necesității simplificării proceselor birocratice necesare pentru mobilizarea acestui instrument al UE, astfel încât să se reducă intervalul de timp dintre momentul producerii catastrofei și momentul în care statul membru afectat sau regiunea afectată primește ajutor, care, în unele situații, depășește un an; reamintește, cu toate acestea, faptul că acest instrument nu a fost creat pentru oferirea unui răspuns rapid, ci pentru refinanțarea operațiunilor de urgență finanțate inițial de autoritățile publice din statul afectat;

13.  salută propunerea Comisiei de a contribui la simplificarea procedurilor la nivel european, în vederea reducerii perioadelor de întârziere; subliniază faptul că statele membre ar trebui, de asemenea, să analizeze procedurile lor administrative și să identifice și să elimine blocajele care pot sta în calea mobilizării rapide a asistenței pentru regiunile afectate;

14.  solicită statelor membre să coopereze îndeaproape cu autoritățile locale și regionale în toate etapele de punere în aplicare, pentru a se asigura că asistența din partea Uniunii este vizibilă și eficientă în practică și pentru a promova soluții sustenabile;

15.  consideră interesantă și oportună propunerea Comisiei referitoare la fuzionarea deciziilor de subvenție și a acordurilor de execuție la nivelul Comisiei și al statelor membre, de îndată ce Parlamentul și Consiliul au pus la dispoziție resursele financiare, întrucât ar permite o economie de timp și, în consecință, un răspuns mai rapid;

16.  consideră că, având în vedere incertitudinea și imprevizibilitatea numărului și gravității catastrofelor ce pot avea loc, FSUE trebuie să rămână, ca în prezent, în afara bugetului Uniunii și să se mobilizeze atunci când se produc astfel de catastrofe;

17.  împărtășește ideea potrivit căreia introducerea posibilității de a plăti avansurile imediat ce statul afectat a solicitat asistența constituie de asemenea o manieră viabilă de accelerare a procesului de ajutorare a statelor afectate de o catastrofă majoră și ar contribui la îmbunătățirea eficacității FSUE; consideră că, în cazul în care se adoptă, avansurile ar trebui să reprezinte un procent fix din totalul ajutorului care se prevede că se va acorda și că, în cazul în care cererea nu este acceptată, sumele vor trebui transferate la bugetul Uniunii;

Mai multă claritate în ceea ce privește sfera de aplicare și definiţiile

18.  solicită Comisiei să definească în mod clar domeniul de aplicare și obiectul fondului, eliminând orice posibilă incertitudine juridică referitoare la amploarea acestuia și evitând, de asemenea, depunerea de cereri de către statele membre care se simt presate de cetățenii lor în acest sens, cu toate că știu că cererile respective ar trebui respinse;

19.  consideră că, în cazul în care o catastrofă generează „efecte în cascadă”, daunele colaterale trebuie să fie în continuare acoperite de fond, atunci când afectează în mod semnificativ structura socioeconomică a unei regiuni;

20.  subliniază necesitatea definirii în mod clar și simplu a catastrofelor la nivel regional, precum și a clarificării eligibilității catastrofelor produse la nivel regional, introducând un criteriu simplu și obiectiv care să permită asimilarea lor în categoria celorlalte catastrofe, eliminând orice posibilitate de interpretare speculativă și orice dubiu al solicitanților cu privire la posibila lor admisibilitate;

21.  consideră că criteriul bazat pe pragul de venituri s-ar putea adopta drept criteriu general de bază pentru orice tip de catastrofă; insistă că, în cazul în care acesta devine un indicator de determinare a eligibilității unei catastrofe de dimensiune regională, el ar trebui adaptat pentru a se alinia la nivelurile PIB regional din ultimul an pentru care se dețin cifre oficiale și i-ar trebui aplicat un factor predefinit de corecție, care să includă pierderile necuantificabile din punctul de vedere al veniturilor, precum și efectele directe și indirecte care însoțesc în general o catastrofă regională, adesea cu mult superioare celor contabilizate din punctul de vedere al veniturilor;

22.  consideră că pragul de daune de 1,5 % din PIB-ul regional la nivelul NUTS 2(7), propus pentru a defini eligibilitatea unei catastrofe de tip regional, ar clarifica așteptările privind admisibilitatea unei posibile solicitări de mobilizare a fondului, însă subliniază că, ajungându-se practic la același rezultat ca în cazul criteriilor actuale privind catastrofele regionale, practic toate cele produse la nivel regional vor rămâne inadmisibile; insistă, așadar, asupra faptului că un prag atât de ridicat nu va oferi răspunsul pe care îl speră cetățenii și, prin urmare, nu se vor evita frustrările victimelor unei catastrofe care, dimpotrivă, vor condamna în continuare atitudinea Uniunii ca fiind lipsită de sensibilitate față de cetățenii săi;

23.  reamintește că prevenirea catastrofelor are un rol esențial în cadrul politicilor Uniunii și reprezintă cea mai ieftină metodă de a reduce vulnerabilitatea în cazul catastrofelor; subliniază faptul că regiunile din UE ar trebui să folosească în mod coerent toate posibilitățile diferite de finanțare, în vederea prevenirii durabile a catastrofelor;

24.  subliniază faptul că trebuie să fie clară includerea secetei ca domeniu tematic eligibil pentru FSUE, ce vizează combaterea efectelor socioeconomice și de mediu ale acestor episoade în contextul dispozițiilor Directivei-cadru privind apa și luând în considerare faptul că este vorba de o problemă structurală de durată, greu de adaptat la termenele de înregistrare stabilite și cu grave repercusiuni asupra dezvoltării sociale și economice a regiunilor afectate; insistă, așadar, asupra faptului că, în cazul unor secete grave sau al altor dezastre care se desfășoară lent, dispozițiile specifice trebuie introduse fixând data primei acțiuni a autorităților publice împotriva fenomenului, permițând astfel un răspuns rapid și clar din punct de vedere juridic;

25.  îndeamnă Comisia să analizeze și să adapteze criteriile pentru ca FSUE să poată oferi un răspuns catastrofelor naturale cu caracter mediteranean, acestea fiind cele care, parțial din cauza schimbărilor climatice, generează în ultimii ani cele mai mari dezastre naturale produse pe teritoriul Uniunii;

26.  subliniază faptul că FSUE nu acoperă toate daunele rezultate în urma unei catastrofe naturale și că, prin urmare, daunele care fac obiectul acestui instrument ar trebui definite în mod corespunzător în cadrul unei viitoare propuneri de regulament;

27.  subliniază că, având în vedere instrumentele existente, este foarte dificil să se ofere un răspuns adecvat, la nivelul Uniunii, pentru crizele grave care nu au caracter natural, astfel cum s-a constatat în cazurile de accidente industriale, sau pentru crizele grave de sănătate publică, și că este necesar ca, în cazul în care se produc astfel de evenimente, Uniunea să dispună de instrumente adecvate pentru a oferi un răspuns adecvat;

28.  subliniază faptul că este necesar ca, în ceea ce privește răspunsul la catastrofele naturale, FSUE să vină în completarea altor instrumente financiare, precum fondurile structurale, profitând de crearea unor sinergii cu aceste mecanisme și cu programele asociate;

29.  subliniază că, în viitorul cadru financiar 2014-2020, regiunile ar trebui să poată dispune de suficientă flexibilitate și de redistribuirea resurselor care le vor fi alocate, astfel încât să poată avea la dispoziție, în cazul în care consideră necesar și convenabil, mai multe resurse în situația unei catastrofe și invită Comisia să revizuiască regulamentul în vigoare din timp, înainte de următoarea perioada de finanțare;

o
o   o

30.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3. (2) JO C 283, 20.11.2002, p. 1. (3) JO C 297 E, 7.12.2006, p. 331. (4) JO C 181, 21.6.2012, p. 52. (5) JO C 153, 18.6.2008, p. 1. (6) Raportul special al Curții de Conturi nr. 3/2008; Raportul Comisiei privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene – raport anual 2010; Raportul Comisiei privind Fondul de solidaritate al Uniunii Europene – raport anual 2008 și raportul privind experiența dobândită după șase ani de aplicare a noului instrument; Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Viitorul Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene”. (7) Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică al Eurostat, nivelul regional 2: regiuni de bază pentru aplicarea politicilor regionale.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene (2012/2024(INL))

P7_TA(2013)0004 A7-0369/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, conform căruia dreptul la bună administrare este un drept fundamental,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(2),

–  având în vedere vasta jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a recunoscut un set de principii generale de drept administrativ bazate pe tradițiile constituționale ale statelor membre,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2001 privind Raportul special al Ombudsmanului European adresat Parlamentului European ca urmare a anchetei din proprie inițiativă referitoare la existența și accesibilitatea publică, la nivelul diferitelor instituții și organe comunitare, a Codului de bună conduită administrativă(3),

–  având în vedere Decizia 2000/633/CE, CECO, Euratom a Comisiei din 17 octombrie 2000 de modificare a Regulamentului său de procedură prin anexarea unui Cod de bună conduită administrativă pentru personalul Comisiei Europene în relațiile sale cu publicul(4),

–  având în vedere Decizia Secretarului General al Consiliului/Înalt reprezentant pentru politica externă și de securitate comună din 25 iunie 2001 de stabilire a unui Cod de bună conduită administrativă pentru Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene și personalul acestuia în relațiile profesionale cu publicul(5),

–  având în vedere Recomandarea din 20 iunie 2007 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Rec(2007)7 către statele membre privind buna administrare,

–  având în vedere „Principiile serviciului public pentru funcția publică europeană” publicate de Ombudsmanul European la 19 iunie 2012,

–  având în vedere studiul privind principiile bunei administrări în statele membre ale Uniunii Europene, efectuat la cererea guvernului suedez de către Agenția suedeză pentru gestionare publică(6),

–  având în vedere notele de informare prezentate în cadrul Conferinței privind dreptul administrativ al UE, organizată de către Departamentul tematic al Comisiei pentru afaceri juridice a Parlamentului și de către Universitatea din León (León, 27-28 aprilie 2011),

–  având în vedere recomandările incluse în documentul de lucru referitor la situația actuală și la perspectivele dreptului administrativ al Uniunii Europene, prezentat la 22 noiembrie 2011 Comisiei pentru afaceri juridice de către grupul de lucru privind dreptul administrativ al Uniunii Europene,

–  având în vedere Evaluarea valorii adăugate la nivel european privind dreptul de procedură administrativă al Uniunii Europene, prezentată Comisiei pentru afaceri juridice de Unitatea pentru valoarea adăugată europeană la 6 noiembrie 2012,

–  având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale și al Comisiei pentru petiții (A7-0369/2012),

A.  întrucât, simultan cu dezvoltarea competențelor Uniunii Europene, cetățenii se confruntă din ce în ce mai mult în mod direct cu administrația Uniunii, fără a avea întotdeauna drepturile procedurale corespunzătoare pe care ar putea să le exercite împotriva acesteia în cazurile în care astfel de demersuri s-ar dovedi necesare;

B.  întrucât cetățenii au dreptul să se aștepte la un nivel ridicat de transparență, eficiență, soluționare rapidă și reacție din partea administrației Uniunii, indiferent dacă formulează o plângere oficială sau își exercită dreptul de a adresa petiții în temeiul tratatului, precum și să li se ofere informații legate de posibilitatea unor eventuale acțiuni pe care le pot întreprinde mai departe în cazul lor;

C.  întrucât actualele norme și principii ale Uniunii în domeniul bunei administrări sunt răspândite într-o gamă largă de surse: drept primar, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, legislație secundară, instrumente juridice neobligatorii și angajamente unilaterale ale instituțiilor Uniunii;

D.  întrucât faptul că Uniunii îi lipsește un set coerent și cuprinzător de norme codificate de drept administrativ face dificilă înțelegerea de către cetățeni a drepturilor lor administrative în temeiul legislației Uniunii;

E.  întrucât actualele coduri interne de conduită ale diferitelor instituții au efect limitat, diferă unele de altele și nu au caracter obligatoriu;

F.  întrucât în Rezoluția sa din 6 septembrie 2001, menționată mai sus, Parlamentul, având convingerea că același cod de bună conduită administrativă ar trebui să se aplice tuturor instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii, a aprobat cu modificări Codul european de bună conduită administrativă, elaborat de Ombudsmanul European;

G.  întrucât, în cadrul aceleiași rezoluții, Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte o propunere de regulament care să cuprindă un cod de bună conduită administrativă bazat pe articolul 308 din Tratatul de instituire a Comunității Europene;

H.  întrucât, așa cum a subliniat Ombudsmanul, acest lucru ar contribui la eliminarea actualei confuzii determinate de existența în paralel a unor coduri diferite pentru majoritatea instituțiilor și organelor Uniunii, ar garanta faptul că instituțiile și organele aplică aceleași principii de bază în relațiile lor cu cetățenii și ar sublinia, atât pentru cetățeni, cât și pentru funcționari, importanța acestor principii;

I.  întrucât toate acțiunile Uniunii trebuie să respecte principiile statului de drept în contextul unei stricte separări a puterilor;

J.  întrucât dreptul fundamental la o bună administrare, consacrat prin articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a căpătat caracter obligatoriu ca drept primar;

K.  întrucât normele privind buna administrare promovează transparența și responsabilitatea;

L.  întrucât, în prezent, o problemă urgentă a Uniunii Europene este lipsa de încredere din partea cetățenilor, ceea ce îi poate afecta legitimitatea; întrucât Uniunea Europeană trebuie să ofere cetățenilor răspunsuri rapide, clare și vizibile, pentru a răspunde preocupărilor lor;

M.  întrucât codificarea principiului serviciilor – principiul conform căruia administrația ar trebui să încerce să-i ajute și să-i îndrume pe cetățeni și să acționeze în serviciul și în sprijinul lor, să acționeze cu curtoazia corespunzătoare și să evite, prin urmare, procedurile inutil de greoaie și de lungi, economisind, astfel, timpul și efortul cetățenilor și funcționarilor deopotrivă – ar contribui la îndeplinirea așteptărilor legitime ale cetățenilor și ar fi atât în beneficiul cetățenilor, cât și al administrației prin îmbunătățirea serviciilor și creșterea eficienței; întrucât ar trebui sporit gradul de sensibilizare privind dreptul cetățenilor Uniunii la o bună administrare, inclusiv prin serviciile și rețelele competente de informare ale Comisiei;

N.  întrucât, ținând seama de recomandările Grupului de state împotriva corupției (GRECO) din cadrul Consiliului Europei, un set de norme clare și obligatorii pentru administrația Uniunii ar reprezenta un semnal pozitiv în lupta împotriva corupției din administrațiile publice,

O.  întrucât în rândul statelor membre este în prezent acceptat pe scară largă un set fundamental de principii ale bunei administrări;

P.  întrucât jurisprudența Curții de Justiție a dezvoltat principii procedurale bine stabilite care se aplică procedurilor din statele membre în chestiuni comunitare și care ar trebui să se aplice a fortiori administrării directe de către Uniune;

Q.  întrucât un drept european de procedură administrativă ar ajuta administrația Uniunii în ceea ce privește utilizarea competenței sale de organizare internă pentru a facilita și promova cele mai înalte standarde de administrare;

R.  întrucât un drept european de procedură administrativă ar spori legitimitatea Uniunii și încrederea cetățenilor în administrația sa;

S.  întrucât un drept european de procedură administrativă ar putea consolida convergența spontană a dreptului administrativ național în ceea ce privește principiile generale de procedură și drepturile fundamentale ale cetățenilor față de administrație, consolidând, astfel, procesul de integrare;

T.  întrucât un drept european de procedură administrativă ar putea încuraja cooperarea și schimbul de bune practici dintre administrațiile naționale și administrația UE, în scopul realizării obiectivelor stabilite la articolul 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

U.  întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a conferit Uniunii temeiul juridic adecvat pentru adoptarea unui drept european de procedură administrativă;

V.  întrucât măsurile legislative solicitate în prezenta rezoluție ar trebui să se bazeze pe evaluări de impact detaliate care să cuantifice, printre altele, costurile aferente procedurilor administrative;

W.  întrucât Comisia ar trebui să consulte în mod adecvat toți actorii relevanți și să profite îndeosebi de experiența și de cunoștințele speciale ale Ombudsmanului European, ca instituție centrală pentru primirea plângerilor depuse de către cetățeni cu privire la abuzurile din cadrul organelor și instituțiilor Uniunii,

1.  solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, o propunere de regulament privind un drept european de procedură administrativă, în temeiul recomandărilor detaliate în anexă;

2.  confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

3.  consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre prezenta rezoluție și recomandările detaliate din anexă.

ANEXĂ LA PROPUNEREA DE REZOLUŢIE:

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONŢINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (privind obiectivul și domeniul de aplicare ale regulamentului care urmează să fie adoptat)

Obiectivul regulamentului ar trebui să fie acela de a garanta dreptul la o bună administrare prin intermediul unei administrații transparente, eficiente și independente, pe baza unui drept european de procedură administrativă.

Regulamentul ar trebui să se aplice instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii („administrației Uniunii”) în relațiile acestora cu publicul. Prin urmare, domeniul său de aplicare ar trebui limitat la administrația directă.

Acesta ar trebui să codifice principiile fundamentale ale bunei administrări și ar trebui să reglementeze procedura aplicată de administrația Uniunii atunci când tratează cazuri individuale la care este parte o persoană fizică sau juridică, precum și alte situații în care o persoană are un contact direct sau personal cu administrația Uniunii.

Recomandarea 2 (privind relația dintre regulament și instrumentele sectoriale)

Regulamentul ar trebui să cuprindă un set universal de principii și să stabilească procedura aplicabilă ca o regulă de minimis atunci când nu există o lex specialis.

Garanțiile acordate persoanelor în cadrul instrumentelor sectoriale nu trebuie să asigure niciodată o protecție inferioară celor prevăzute de regulament.

Recomandarea 3 (privind principiile generale care ar trebui să călăuzească administrația)

Regulamentul ar trebui să codifice următoarele principii:

–  Principiul legalității: administrația Uniunii acționează în conformitate cu legea și aplică normele și procedurile stabilite în legislația Uniunii. Competențele administrative se bazează pe lege, iar conținutul acestora respectă legea.

Deciziile luate sau măsurile adoptate nu sunt niciodată arbitrare sau determinate de scopuri care nu se bazează pe lege sau care nu sunt motivate de interesul public.

–  Principiul nediscriminării și al egalității de tratament: administrația Uniunii evită orice discriminare nejustificată între persoane ce are la bază naționalitatea, genul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de altă natură, dizabilitățile, vârsta sau orientarea sexuală.

Persoanele care se află într-o situație similară sunt tratate în mod similar. Diferențele de tratament nu se justifică decât prin caracteristici obiective ale chestiunii în cauză.

–  Principiul proporționalității: administrația Uniunii ia decizii care afectează drepturile și interesele persoanelor doar atunci când este necesar și în măsura necesară îndeplinirii obiectivului urmărit.

La luarea deciziilor, funcționarii garantează un echilibru echitabil între interesele persoanelor private și interesul general. În special, aceștia nu impun poveri administrative sau economice excesive în raport cu beneficiul așteptat.

–  Principiul imparțialității: administrația Uniunii este imparțială și independentă. Aceasta se abține de la orice acțiune arbitrară care afectează în mod negativ cetățenii și de la orice tratament preferențial, din orice motiv.

Administrația Uniunii acționează întotdeauna în interesul Uniunii și pentru binele public. Nicio acțiune nu este călăuzită de interesul personal (inclusiv financiar), de familie sau național sau presiunea politică. Administrația Uniunii asigură un echilibru echitabil între interesele diferitelor categorii de cetățeni (comercianți, consumatori și alții).

–  Principiul consecvenței și al așteptărilor legitime: administrația Uniunii are un comportament consecvent și își urmează practica administrativă normală, care este adusă la cunoștința publicului. Atunci când există motive legitime pentru îndepărtarea de la această practică administrativă normală în cazuri individuale, ar trebui prezentată o declarație validă care să cuprindă motivele ce stau la baza acestei îndepărtări.

Sunt respectate așteptările legitime și rezonabile pe care cetățenii le pot avea în virtutea modului în care administrația Uniunii a acționat în trecut.

–  Principiul respectării vieții private: administrația Uniunii respectă viața privată a cetățenilor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Administrația Uniunii se abține de la prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri nelegitime sau de la transmiterea acestor date unor terțe părți neautorizate.

–  Principiul echității: acesta trebuie respectat ca un principiu juridic fundamental, indispensabil pentru crearea unui climat de încredere și previzibilitate în relațiile dintre persoanele fizice și administrație.

–  Principiul transparenței: administrația Uniunii este deschisă. Aceasta consemnează procedurile administrative și înregistrează în mod adecvat corespondența primită și pe cea trimisă, documentele primite și deciziile și măsurile luate. Toate contribuțiile din partea organelor consultative și a părților interesate ar trebui să fie puse la dispoziția publicului.

Solicitările privind accesul la documente sunt tratate în conformitate cu principiile generale și limitele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

–  Principiul eficienței și al serviciului: acțiunile administrației Uniunii sunt călăuzite de criteriile eficienței și al serviciului public.

Membrii personalului consiliază publicul cu privire la modul în care trebuie tratată o chestiune ce ține de competența lor.

După primirea unei solicitări privind o chestiune pentru care nu sunt responsabili, aceștia direcționează solicitantul către serviciul competent.

Recomandarea 4 (privind normele care călăuzesc deciziile administrative)

Recomandarea 4.1: privind inițierea procedurii administrative

Deciziile administrative pot fi luate de administrația Uniunii din proprie inițiativă sau la solicitarea unei părți interesate.

Recomandarea 4.2: privind confirmarea de primire

Solicitările de decizii individuale sunt confirmate în scris, indicându-se termenul-limită pentru adoptarea deciziei în cauză. Sunt indicate consecințele neadoptării deciziei în termenul-limită respectiv („tăcere administrativă”).

În cazul unei solicitări deficiente, confirmarea indică un termen-limită pentru remedierea deficienței sau pentru prezentarea unui document lipsă.

Recomandarea 4.3: privind imparțialitatea deciziilor administrative

Niciun membru al personalului nu ia parte la o decizie administrativă în legătură cu care are un interes financiar.

Orice conflict de interese este comunicat de către respectivul membru al personalului superiorului său direct, care poate lua decizia de a-l exclude pe respectivul membru al personalului de la procedură, având în vedere circumstanțele speciale ale cazului.

Un membru interesat al publicului poate solicita ca un funcționar să nu ia parte la luarea unei decizii care va afecta interesele individuale ale persoanei respective. Solicitarea în acest sens este trimisă în scris și prezintă motivele pe care se bazează. Superiorul direct al funcționarului ia o decizie după audierea funcționarului respectiv.

Ar trebui stabilite termene-limită adecvate pentru soluționarea conflictelor de interese.

Recomandarea 4.4: privind dreptul de a fi audiat

Drepturile apărării trebuie respectate în fiecare etapă a procedurii. În cazul în care administrația Uniunii ia o decizie care va afecta în mod direct drepturile sau interesele unor persoane, persoanele respective beneficiază de posibilitatea de a-și exprima opiniile în scris sau oral înainte de luarea deciziei, dacă este necesar, sau, dacă aleg acest lucru, cu asistența unei persoane alese de acestea.

Recomandarea 4.5: privind dreptul de acces la propriul dosar

Unei părți interesate i se acordă accesul deplin la propriul dosarul. Ar trebui să fie la latitudinea părții interesate să stabilească ce documente neconfidențiale sunt pertinente.

Recomandarea 4.6: privind termenele

Deciziile administrative sunt luate în termen rezonabil și fără întârziere. Termenele sunt stabilite în norma corespunzătoare care reglementează fiecare procedură specifică. În cazul în care nu este stabilit un termen, inițierea unei proceduri nu ar trebui să depășească trei luni de la data deciziei, dacă aceasta a fost inițiată ex officio, sau de la data solicitării părții interesate.

Dacă nu se poate lua nicio decizie în termenul respectiv din motive obiective, cum ar fi nevoia de a asigura timp pentru remedierea unei solicitări deficiente, complexitatea chestiunilor ridicate, obligația de a suspenda procedura în așteptarea deciziei unei părți terțe etc., persoana respectivă este informată cu privire la acestea, iar decizia este luată în cel mai scurt timp posibil.

Recomandarea 4.7: privind forma deciziilor administrative

Deciziile administrative sunt prezentate în scris și au o formulare clară, simplă și inteligibilă. Ele sunt redactate în limba aleasă de către destinatar, cu condiția să fie una dintre limbile oficiale ale Uniunii.

Recomandarea 4.8: privind obligația de motivare

Deciziile administrative trebuie să prezinte în mod clar motivele pe care se întemeiază. Ele indică faptele pertinente și temeiul juridic al acestora.

Acestea trebuie să cuprindă o expunere de motive individuală. Dacă acest lucru nu este posibil din cauza faptului că numeroase persoane sunt vizate de decizii similare, ar trebui permise comunicările standard. În acest caz, totuși, ar trebui să i se ofere o expunere de motive individuală oricărui cetățean care solicită acest lucru în mod expres.

Recomandarea 4.9: privind notificarea deciziilor administrative

Deciziile administrative care afectează drepturile și interesele unor persoane sunt notificate în scris persoanelor în cauză de îndată ce sunt adoptate.

Recomandarea 4.10: privind indicarea căilor de atac disponibile

Deciziile administrative menționează în mod clar - atunci când legislația Uniunii stipulează acest lucru - existența unor căi de atac și descriu procedura de urmat în acest caz, precum și numele și adresa biroului persoanei sau departamentului pe lângă care trebuie introduse căile de atac și termenul-limită pentru introducerea acestora.

După caz, deciziile administrative menționează posibilitatea de a iniția proceduri judiciare și/sau de a depune o plângere la Ombudsmanul European.

Recomandarea 5 (privind revizuirea și corectarea propriilor decizii)

Regulamentul ar trebui să includă posibilitatea ca administrația Uniunii să corecteze o eroare de redactare, aritmetică sau similară, în orice moment, din proprie inițiativă sau în urma unei solicitări a persoanei în cauză.

Ar trebui inserate dispoziții privind rectificarea deciziilor administrative din alte motive, diferențiind în mod clar între procedura de urmat pentru revizuirea deciziilor adoptate care afectează în mod negativ interesele unei persoane și a celor care sunt în beneficiul persoanei respective.

Recomandarea 6 (privind forma și publicitatea ce urmează a fi acordată regulamentului)

Regulamentul ar trebui redactat într-un mod clar și concis și ar trebui să fie ușor de înțeles de către public.

Acestuia ar trebui să i se facă publicitate în mod adecvat pe paginile de internet ale fiecărei instituții, organ, oficiu și agenție a Uniunii.

(1) JO L 8, 12.1.2001, p. 1. (2) JO L 145, 31.5.2001, p. 43. (3) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 331. (4) JO L 267, 20.10.2000, p. 63. (5) JO C 189, 5.7.2001, p.1. (6) disponibil la adresa: http://www.statskontoret.se/upload/Publikationer/2005/200504.pdf.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor (2012/2061(INL))

P7_TA(2013)0005 A7-0390/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 9 și 151 și articolul 153 alineatul (1) litera (e) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 14, 27 și 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere evaluarea valorii adăugate europene a unei măsuri a Uniunii privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea procesului de restructurare, realizată de către Unitatea responsabilă de valoarea adăugată europeană din Parlamentul European și transmisă Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale la 19 noiembrie 2012(1),

–  având în vedere „Gestionarea schimbării - raportul final a grupului la nivel înalt privind consecințele economice și sociale ale schimbărilor industriale, înființat de summitul de la Luxemburg dedicat ocupării forței de muncă, din noiembrie 1971”(2),

–  având în vedere Recomandarea nr. 92/443/CEE a Consiliului din 27 iulie 1992 privind participării lucrătorilor la profiturile și rezultatele întreprinderilor (inclusiv participarea la capital)(3),

–  având în vedere Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 octombrie 2001 privind statutul societății europene (SE)(4),

–  având în vedere Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective,(5)

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(6),

–  având în vedere Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități(7),

–  având în vedere Directiva 2001/86/CE a Consiliului din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor(8),

–  având în vedere Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană(9),

–  având în vedere Directiva 2003/72/CE a Consiliului din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor(10),

–  având în vedere Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare(11),

–  având în vedere Directiva 2005/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale societăților comerciale pe acțiuni(12),

–  având în vedere Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară(13),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 31 martie 2005 intitulată „Restructurare și ocuparea forței de muncă: Anticiparea și asistarea restructurării în vederea dezvoltării ocupării forței de muncă: rolul Uniunii Europene (COM(2005)0120) și avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2005(14),

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind Agenda socială (COM(2005)0033),

–  având în vedere Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre,(15)

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O politică industrială integrată pentru era globalizării, Atribuirea celui mai important rol competitivității și viabilității” (COM(2010)0614),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică” (COM(2010)0608 final/2),

–  având în vedere Comunicarea din partea Comisiei „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” (COM(2010)0682),

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind „Cartea verde - Restructurare și anticiparea schimbărilor: învățăminte desprinse din experiența recentă?” (COM(2012)0007),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Bilanțul intermediar al Strategiei comunitare 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă(16),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2005 referitoare la Agenda socială pentru perioada 2006-2010(17),

–  având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Economic și Social European din 25 aprilie 2012 pe tema „Cooperative și restructurare”(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2007 privind consolidarea legislației comunitare în domeniul informării și consultării lucrătorilor(19),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la o politică industrială pentru era globalizării(20),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic” (COM(2011)0571),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere rezultatele cercetărilor și ale anchetelor efectuate de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă,

–  având în vedere articolele 42 și 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0390/2012),

A.  întrucât restructurarea nu este un fenomen nou, ci o practică care, în ultimii ani, a devenit mai frecventă datorită schimbărilor economice, și întrucât această practică a devenit mai prevalentă și a îmbrăcat multe forme noi, acutizându-se în anumite sectoare și răspândindu-se în altele, cu consecințe imprevizibile asupra structurii economice și sociale a statelor membre;

B.  întrucât criza economică mondială declanșată în 2008 impune întreprinderilor și angajaților acestora să facă modificările necesare pentru a proteja competitivitatea și locurile de muncă, și întrucât această criză a fost agravată semnificativ de speculațiile financiare din sectorul financiar, accelerând accentuat rata de schimbare, mărind astfel, într-o măsură alarmantă, presiunea asupra lucrătorilor, teritoriilor și a tuturor nivelurilor de guvernare în vederea unor ajustări structurale;

C.  întrucât, ca urmare a schimbărilor radicale în strategiile economice, în ultimii 30 de ani s-a înregistrat un transfer masiv de bogăție din economia reală în economia financiară; întrucât situația celor care creează toate produsele și furnizează toate serviciile, dar care suportă frontal șocul crizei economice, trebuie să fie îmbunătățită;

D.  întrucât restructurarea devine o problemă pentru acționari doar într-o etapă ulterioară, cel mai adesea atunci când sunt luate în calcul concedierile;

E.  întrucât, la restructurare, este imediat și ușor perceptibil impactul asupra ocupării forței de muncă ce atrage cea mai mare parte a atenției, în timp ce efectul advers asupra condițiilor de muncă și a sănătății lucrătorului nu este identificat și combătut în mod corespunzător;

F.  întrucât numeroase și diverse părți interesate implicate în restructurare sunt izolate și rar cooperează pe termen lung;

G.  întrucât , după cum a reliefat Comisia în documente recente de politici, mai ales în Strategia Europa 2020 și în Comunicarea din 28 octombrie 2010 privind politica industrială, „Anticiparea și gestionarea în condiții mai bune a restructurării ar ajuta angajații și societățile să se adapteze la tranzițiile impuse de excesul de capacități, la fel ca și modernizarea și adaptarea structurală. […] Reprezentanții conducerii și ai lucrătorilor sunt actorii principali care trebuie să cadă de acord în privința strategiilor de restructurare la nivelul societății. Astfel de restructurări ar trebui să fie însoțite de intervenții din sfera politicilor pentru a evita problemele sociale și a promova noi competențe și locuri de muncă, reducând astfel concedierile masive și declinul unor regiuni întregi sau relocalizarea integrală a unor sectoare industriale și facilitând reconversia economică și tranzițiile profesionale”;

H.  întrucât criza a condus la o nouă guvernanță economică a Uniunii, prin intermediul analizei anuale și semestriale a creșterii economice și întrucât noua guvernanță economică poate duce ea însăși la restructurare și necesită, prin urmare, implicarea partenerilor sociali;

I.  întrucât lucrătorii trebuie pregătiți din timp pentru transferul către o economie eficientă din punct de vedere al resurselor, favorabilă climei, și întrucât această evoluție are un potențial imens de ocupare a forței de muncă, dar va da naștere la o restructurare a sectoarelor și întreprinderilor nesustenabile;

J.  întrucât numărul de locuri de muncă pierdute a fost dublu față de numărul de locuri create în trimestrul al treilea din 2011, iar această tendință se va accentua probabil, ținând seama de anunțarea unor restructurări majore în domenii strategice;

K.  întrucât s-au pierdut peste 6,4 milioane de locuri de muncă în sectoarele de construcții și de producție între 2008 și 2011;

L.  întrucât toate statele membre în care au existat relativ puține disponibilizări în timpul crizei dispun de sisteme de relații industriale foarte bine dezvoltate, în cadrul cărora angajații și reprezentanții acestora dețin relativ multe drepturi în domeniul consultării, al informării și al participării, care au condus la acorduri comune la nivel operațional, ale căror condiții se bazează pe legi și contracte colective;

M.  întrucât, după cum se afirma în Analiza anuală a creșterii - Progrese în răspunsul global dat de Uniune la criză, „rezultatele pozitive ale unor state membre în materie de exporturi demonstrează că reușita pe piețele internaționale depinde de factori mai largi cum ar fi specializarea sectorială, inovarea și nivelurile de competență care permit consolidarea unei veritabile competitivități”; întrucât, tocmai în timpul crizei, întreprinderile din unele state membre au adoptat o abordare pe termen lung și au făcut tot posibilul ca angajații lor bine instruiți și cu experiență vastă să nu fie concediați;

N.  întrucât întreprinderilor din Uniune le poate fi greu să înregistreze succese pe piețele mondiale numai prin subcotarea prețurilor concurenților lor, mai degrabă decât prin dezvoltarea de produse procese și servicii de bună calitate;

O.  întrucât angajații din sectoarele nesustenabile ar trebui să ofere asistență și formare profesională pentru a face tranziția către locuri de muncă ecologice;

P.  întrucât există pericolul ca bunele practici identificate în urma crizei, în special de către OIM, să fie în mare parte ignorate și nefolosite pentru rezolvarea crizele viitoare; întrucât, prin urmare, instituțiile Uniunii ar trebui să analizeze și să documenteze aceste bune practici, astfel încât să poată fi, de asemenea, utilizate atunci când se desfășoară restructurări;

Q.  întrucât în Comunicarea sa din 23 noiembrie 2010 intitulată „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”, Comisia recunoaște, de asemenea, că „adaptabilitatea și demersurile proactive în schimbarea locurilor de muncă sau a profesiei pot fi subminate de insecuritate, pentru că tranzițiile comportă potențiale riscuri de șomaj, salarii mai mici și insecuritate socială”; întrucât tranzițiile pozitive pe parcursul traseelor profesionale sunt așadar, esențiale pentru o adaptare constantă, pentru menținerea și creșterea capacității de inserție profesională, oferind totodată securitate pentru persoane și fluiditate pentru piața muncii„;

R.  întrucât, în cazurile de restructurare în care concedierile sunt inevitabile, categoriile vulnerabile de lucrători, inclusiv tinerii și cei mai în vârstă, sunt mai frecvent vizați pentru concediere, chiar dacă aceasta constituie o discriminare pe criterii de vârstă conform legislației relevante a Uniunii;

S.  întrucât, după cum se afirmă în Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică”, „sentimentul de deziluzionare simțit de unele persoane în ceea ce privește piața internă poate avea, de asemenea, ca urmare, percepția că au fost realizate liberalizări succesive pe cheltuiala drepturilor sociale dobândite de diferiți operatori economici”; „Tratatul de la Lisabona și afirmarea conceptului de ”economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate„ ca unul din obiectivele principale, impun ”Uniunii„ adoptarea unei viziuni cât mai cuprinzătoare a pieței unice. Libertățile economice și libertățile acțiunilor colective trebuie ”armonizate„. Revitalizarea dialogului între partenerii sociali este esențială, aceasta putând duce și mai probabil la legislații elaborate ”de și pentru„ partenerii sociali, după cum prevede în mod expres Tratatul de la Lisabona. Dincolo de demersurile întreprinse strict ca reacție la criza economică și financiară, strategiile anticipative au permis întreprinderilor să prevină conflictele sociale printr-o gestionare proactivă și negociată a restructurărilor. Aceasta este o condiție a succesului economic și un imperativ social, deoarece permite o nouă repartizare a resurselor către sectoare emergente și oferă lucrătorilor noi oportunități atunci când locul de muncă le este periclitat”; întrucât un act al Uniunii privind restructurările ar permite crearea unui mediu fundamentat pe încredere reciprocă;

T.  întrucât adâncirea pieței unice conduce la o concurență suplimentară, care poate duce la restructurare; întrucât Uniunea ar trebui să își asume răspunderea pentru acest proces, prin stabilirea cadrului de diminuare a consecințelor sociale;

U.  întrucât „Orientările de referință pentru gestionarea schimbărilor și a consecințelor sociale ale acestora”, elaborate de partenerii sociali în octombrie 2001, nu au fost totuși urmate de vreo măsură legislativă, deși au existat două cicluri de seminarii naționale susținute de partenerii sociali în cadrul programelor lor de lucru plurianuale; întrucât acestea continuă să fie în mare parte necunoscute, nu doar de către partenerii sociali naționali și sectoriali, ci și, cel mai important, de întreprinderi și reprezentanții lucrătorilor lor; întrucât, cu toate acestea, respectarea efectivă și la momentul cuvenit a principiilor consacrate în aceste Orientări și care rezultă, de asemenea, din multe alte studii și rapoarte, ar fi foarte importantă; întrucât, deoarece practicile întreprinderilor în acest domeniu sunt în mod frecvent reactive, mai degrabă decât proactive, intervenind la un nivel decizional mult prea jos și neimplicând entități externe, care ar putea juca un rol în atenuarea impactului social, într-o măsură suficientă la un moment suficient de oportun;

V.  întrucât Comisia a urmărit contribuții concrete privind modalitatea de a dezvolta în continuare politicile în acest domeniu prin Cartea verde privind Restructurarea și anticiparea schimbărilor: învățăminte desprinse din experiența recentă„, în care se recunoaște că ”schimbările tehnologice și inovarea pot impune strategii de ajustare pentru companii și lucrători, însă, de asemenea, există indicii conform cărora inovarea, împreună cu cercetarea și educația, poate constitui un mijloc eficient de scoatere a Europei din criză„;

W.  întrucât cooperativele gestionează restructurările într-un mod responsabil din punct de vedere social iar modelul lor specific de guvernanță, bazat pe proprietatea comună, participarea democratică și un proces decizional controlat de membri, precum și capacitatea de a se baza pe propriile lor resurse financiare și rețele de sprijin, explică faptul că ele sunt mai flexibile și mai inovatoare în ceea ce privește gestionarea restructurării în timp și crearea de noi oportunități de afaceri;

X.  întrucât, în pofida declarațiilor ferme menționate anterior, Comisia a oferit răspunsuri dezamăgitoare la rezoluțiile Parlamentului referitoare la informarea, consultare și restructurare, care subliniază că trebuie adoptate măsuri urgente și concrete în acest domeniu, precum și la solicitările altor actori economici și sociali relevanți;

Y.  întrucât prezenta rezoluție nu aduce atingere obligațiilor de informare rezultate din dreptul Uniunii și dreptul național; întrucât, în măsura în care dreptul Uniunii și dreptul național prevăd aceasta, procedurile de informare ar trebui utilizate integral pentru punerea în aplicare a recomandărilor fixate în prezenta rezoluție;

Z.  întrucât această rezoluție nu afectează obligațiile de ocupare a forței de muncă și obligațiile în legătură cu încetarea ocupării unui loc de muncă rezultate din legislația națională;

AA.  întrucât există mari diferențe în legislația națională privind responsabilitățile angajatorilor față de angajați în procesul de restructurare; întrucât partenerii sociali europeni au fost consultați de două ori în deceniul anterior iar Comisia nu a acționat;

AB.  M. întrucât o bună și eficientă informare și consultare în ceea ce privește restructurarea înseamnă ca aceasta să aibă loc cu mai multe luni înainte de decizia de restructurare în cauză, să vizeze, de asemenea, întreprinderile dependente și să organizeze rapid cursuri de reconversie profesională, cu scopul de a contribui la creșterea competitivității întreprinderilor din Uniune, transmițând astfel, un mesaj de siguranță și transparență cetățenilor europeni și investitorilor în aceste momente de criză;

AC.  întrucât întreprinderile care nu reușesc să se adapteze la condițiile în schimbare nu vor putea să mențină ritmul cu concurența pe termen lung; întrucât companiile, lucrătorii și sectoarele sunt de obicei în situația de a-și cunoaște cel mai bine necesitățile de restructurare; întrucât fiecare stat membru suferă diferite tipuri de procese de restructurare și repercusiunile sunt diferite în fiecare dintre acestea;

AD.  întrucât Comisia a lansat, cu scopul de a sprijini angajații și întreprinderile în anticiparea schimbărilor într-un mod cât mai eficient, cercetări aprofundate și analize privind atât fenomenul restructurărilor în sine, cât și supravegherea sectoarelor de activitate, inclusiv o serie de studii referitoare la schimbările în materie de ocupare a forței de muncă intervenite între momentul prezent și 2020(21); întrucât această analiză de previziune este desfășurată în colaborare cu cercetători independenți, partenerii sociali și celelalte instituții ale Uniunii, precum Parlamentul European și agențiile și organismele Uniunii, precum Centrul European de Monitorizare a Schimbării (22) din cadrul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă și Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale;

AE.  întrucât în prezent are loc revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(23);

1.  solicită Comisiei, în temeiul articolului 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, să prezinte cât mai curând posibil, și după consultarea partenerilor sociali, o propunere pentru un act juridic privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurării, în urma recomandărilor detaliate prevăzute în anexa la prezentul regulament;

2.  confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității; în plus, confirmă că aceste recomandări respectă principiile subsidiarității și proporționalității, drepturile fundamentale ale cetățenilor, libertatea antreprenorială și dreptul la proprietate;

3.  confirmă relevanța unui dialog puternic, bazat pe încredere reciprocă și răspundere comună, ca cel mai bun instrument pentru găsirea unor soluții bazate pe consens și pe abordări comune, la momentul anticipării, prevenirii și gestionării proceselor de restructurare;

4.  solicită Comisiei să analizeze dacă este necesară luarea unor măsuri la nivel Uniunii pentru a supraveghea activitățile întreprinderilor, cu scopul de a evita orice tip de abuz care implică un prejudiciu, în special pentru lucrători;

5.  solicită Comisiei să se asigure că concedierile sunt considerate drept soluții ultime, după ce au fost analizate toate alternativele, fără să afecteze competitivitatea întreprinderilor;

6.  consideră că propunerile solicitate nu au implicații financiare;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta propunere, precum și recomandările detaliate în anexă.

ANEXĂ

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL  PROPUNERII SOLICITATE

PARLAMENTULUI EUROPEAN

Recomandarea 1

Întrucât:

1.  atunci când se ocupă de anticiparea, pregătirea și gestionarea restructurărilor, întreprinderile, reprezentanții lucrătorilor, autoritățile publice și alte părți interesate, fiecare acționând în funcție de capacitatea și competența sa și la momentul care corespunde diferitelor lor responsabilități, acționează într-un spirit de cooperare, bazat pe procese de informare și consultare, desfășurate la timp și într-o manieră exhaustivă, recunoscând totodată, că aceste procese au menirea de a proteja în același timp interesele întreprinderilor în ceea ce privește competitivitatea și sustenabilitatea, precum și interesele lucrătorilor lor;

2.  o restructurare de succes din punct de vedere economic și responsabilă din punct de vedere social impune integrarea sa într-o strategie pe termen lung care are drept scop să asigure și să consolideze sustenabilitatea și competitivitatea întreprinderii pe termen lung. De asemenea, este necesar ca resursele umane să fie elementul central al strategiei de dezvoltare a întreprinderii.

3.  angajatorii respectă legislația anti-discriminare, în special în ceea ce privește discriminării pe criterii de vârstă, atunci când selectează lucrătorii vizați de concediere;

4.  anticiparea, pregătirea și gestionarea schimbărilor are loc în contextul consolidării dialogului social și în scopul promovării schimbării, într-o manieră compatibilă cu păstrarea obiectivelor prioritare ale ocupării forței de muncă și ale sănătății lucrătorilor;

5.  este nevoie de conceperea, promovarea și consolidarea de măsuri privind situația întreprinderii și evoluția probabilă a ocupării forței de muncă și a condițiilor de muncă, în special acolo unde acestea pot fi amenințate;

6.  restructurarea este facilitată iar impactul său atenuat atunci când întreprinderile dezvoltă în mod continuu abilitățile și competențele lucrătorilor lor, mărindu-le șansele de angajare și mobilitatea lor internă și externă;

7.  întreprinderile adaptabile și forța de muncă rezistentă dezvoltă, în cooperare cu reprezentanții lucrătorilor, cu autoritățile regionale și locale și cu alte organizații relevante, mecanisme de anticipare și de panificare pe termen lung a necesităților de ocupare a forței de muncă și de aptitudini. Ele recunosc dreptul fiecărui lucrător de a beneficia de o formare adecvată. lucrătorii recunosc că educația și învățarea pe tot parcursul vieții sunt necesare pentru consolidarea capacității lor de inserție profesională.

8.  procesele de restructurare afectează nu doar o singură întreprindere, deoarece întreprinderile lucrează tot mai mult în rețele, ceea ce intensifică nevoia de a înființa forumuri cu multiple părți pentru dezbaterea aspectelor sociale.

9.  conform bunelor practici din restructurare, pregătirea trebuie începută imediat ce se întrevede necesitatea restructurării, devenind astfel posibile evitarea sau reducerea la minimum a consecințelor economice, sociale și teritoriale și cele asupra mediului;

10.  este binecunoscut faptul că orice operațiune de restructurare, în special, una de dimensiuni majore și care generează un impact semnificativ, ar trebui să fie însoțită de o explicație și o justificare pentru părțile interesate, care să cuprindă alegerea măsurilor preconizate în raport cu obiectivele și cu opțiunile alternative și respectarea deplină și implicarea adecvată a reprezentanților lucrătorilor de la toate nivelurile, pregătiți în timp util, pentru a permite părților interesate să se pregătească pentru consultări, înainte ca întreprinderea să ia o decizie;

11.  măsuri solide menite să limiteze impactul restructurării, impun întreprinderilor să recurgă la concedieri doar în ultimă instanță și numai după ce au luat în considerație toate alternativele posibile și/sau au implementat posibilele măsuri de sprijin;

12.  cooperarea și asistența active din partea autorităților publice la nivelul respectiv, în pregătirea, gestionarea și, mai ales, implementarea operațiunilor de restructurare contribuie într-o mare măsură la conversia economică și la păstrarea lucrătorilor; ar trebui, de asemenea, implicați actorii economici locali, în special IMM-urile, fiind într-o situație de dependență față de întreprinderea care se restructurează, datorită calității furnizorilor sau a subcontractanților;

13.  sistemele de sprijin financiar existente, canalizate prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) sau prin Fondul Social European (FSE) în cadrul noilor perspective financiare 2014-2020, nu ar trebui să înlocuiască stimulentele la nivel național pe baza anticipării, pregătirii și gestionării responsabile; Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) ar trebui să continue, cu o capacitate consolidată, pentru a acționa în mod reactiv, temporar și paliativ;

14.  este important ca întreprinderile, în colaborare cu reprezentanții lucrătorilor, să creeze instrumente de evaluare periodică și să raporteze cu privire la activitățile lor ce vizează anticiparea restructurării, respectând legislațiile sau practicile naționale;

15.  noul punct central al guvernării economice se axează pe consolidarea bugetelor publice și amenință, prin limitări ale sectorului public, posibilitățile de atenuare a efectelor negative ale restructurărilor.

16.  orice prevedere a Uniunii ar trebui aplicată întreprinderilor și grupurilor de întreprinderi atât private, cât și publice, în conformitate cu legislația națională și/sau acordurile colective. în orice caz de restructurare majoră a întreprinderilor și a grupurilor de întreprinderi, care implică fie un număr semnificativ de lucrători, fie un procent semnificativ din personalul respectivelor întreprinderi, într-o perioadă limitată de timp;

17.  orice cadru al Uniunii referitor la anticiparea, pregătirea și gestionarea schimbărilor și a restructurărilor ar trebui să încurajeze și să acorde prioritate acordului dintre întreprindere și reprezentanții lucrătorilor de la nivel local. Normele standard se aplică numai când nu există un astfel de acord.

Recomandarea 2 privind obiectivul

1.  Scopul este de a promova și facilita informarea și consultarea în ceea ce privește schimbările economice și îmbunătățirea modului în care întreprinderile, reprezentanții lucrătorilor, autoritățile publice și alte părți interesate relevante (fiecare având o responsabilitate diferită și un rol consecutiv în procesul de restructurare), din întreaga Uniuni de a anticipa, pregăti și gestiona restructurarea întreprinderilor într-un mod responsabil din punct de vedere social;

2.  pentru aceasta, întreprinderile și reprezentanții lucrătorilor, atunci când se ocupă de restructurare, recunosc, într-un spirit de cooperare, că aceste procese au menirea de a proteja atât interesele întreprinderilor în ceea ce privește competitivitatea și sustenabilitatea, cât și pe cele ale angajaților, în ceea ce privește condițiile sociale, de angajare, de îngrijire a sănătății și de lucru.

Recomandarea 3 privind definițiile și domeniul de aplicare

1.  În sensul prezentei legi:

2.  orice prevedere a Uniunii ar trebui aplicată întreprinderilor și grupurilor de întreprinderi atât private, cât și publice, în conformitate cu legislația națională și/sau acordurile colective. În orice situație de restructurare majoră a întreprinderilor și a grupurilor de întreprinderi, care implică fie un număr semnificativ de lucrători, fie un procent semnificativ din personalul respectivelor întreprinderi, într-o perioadă limitată de timp.

Recomandarea 4 privind planificarea, adaptabilitatea și capacitatea de inserție profesională pe termen lung

1.  Toate operațiunile de restructurare sunt integrate într-o strategie pe termen lung care are drept scop asigurarea și consolidarea sustenabilității și competitivității întreprinderii pe termen lung, pentru a promova o cultură orientată spre inovare, recunoscând faptul că, în majoritatea cazurilor, întreprinderile sunt forțate să se restructureze din cauza unor modificări neprevăzute ale condițiilor de piață sau din cauza evoluției tehnologiei;

2.  strategia pe termen lung include obiective legate de dezvoltarea economică, precum și de resurse umane, ocuparea forței de muncă și de aptitudini, axate pe dezvoltarea permanentă a aptitudinilor și competențelor forței de muncă pentru creșterea competitivității și sustenabilității întreprinderii și a capacității sale de adaptare, precum și pentru creșterea capacității de inserție profesională a lucrătorilor și facilitarea tranziției lucrătorilor și a mobilității lor interne și externe;

3.  în acest scop, statele membre stimulează întreprinderile să asigure accesul pentru fiecare lucrător la formare, pentru a anticipa cerințele impuse de schimbarea locului de muncă în cadrul întreprinderii; lucrătorii recunosc că educația și învățarea pe tot parcursul vieții sunt necesare pentru creșterea capacității lor de inserție profesională și acceptarea ofertelor de formare relevante;

4.  cursurile de pregătire propuse reprezintă o investiție autentică pe termen lung, indiferent de vârsta lucrătorului; ele vizează în special necesitățile legate de sectoarele industriale de vârf, de noile tehnologii ale informației și comunicațiilor, de tranziția către o economie verde sau de asistența medicală și, în general, de sectoarele cele mai eficace în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Recomandarea 5 privind anticiparea angajării și a necesităților în materie de aptitudini

1.  Întreprinderile de proiectare, în consultare cu reprezentanții lucrătorilor, respectând drepturile și obligațiile lor reciproce, precum și, după caz, în consultare cu autoritățile publice și alte părți interesate relevante, strategiile de dezvoltare a resurselor umane adaptate la propriile lor circumstanțe, precum și mecanisme care anticipează și planifică viitoarele necesități în materie de ocupare a forței de muncă și aptitudini;

2.  în acest scop, întreprinderile stabilesc, în cooperare cu reprezentanții angajaților și cu alți actori relevanți:

3.  fiecare lucrător beneficiază anual de un număr de ore de pregătire, care va fi stabilit prin lege sau prin acord colectiv. Cu toate acestea, necesitățile în materie de formare ar trebui identificate în principal prin evaluări ale aptitudinilor, pentru a verifica dacă se menține capacitatea lor de inserție profesională;

4.  necesitățile în materie de formare ale fiecărui lucrător ar trebui analizate periodic și ar trebui identificate soluții de formare adecvate, dacă este cazul;

5.  prevederile punctelor 1 și 3 de mai sus nu se aplică întreprinderilor sau lucrătorilor care fac obiectul unui acord, încheiat la un nivel relevant și cu părțile relevante, referitor la procedurile în vederea anticipării aptitudinilor sau a evaluărilor pentru necesitățile în materie de ocupare și de aptitudini;

6.  dacă este posibil și corespunzător, întreprinderile:

7.  punerea concretă în aplicare este realizată într-un acord între părțile în cauză;.

8.  întreprinderile dependente sunt informate cu privire schimbările și planurile prevăzute la punctul 2. Lucrătorii acestora sunt incluși în aceste mecanisme și planuri, la cererea întreprinderii dependente, cu motivația că aceste mecanisme și planuri sunt utile pentru propria lor adaptare și dezvoltare. Acest fapt nu împiedică întreprinderile dependente să își dezvolte mecanisme proprii;

Recomandarea 6 cu privire la pregătirea anticipată

1.  Cu excepția cazurilor în care restructurarea este declanșată de evenimente neprevăzute, toate operațiunile de restructurare, în special cele care ar putea avea un efect negativ semnificativ, sunt precedate de o pregătire adecvată a tuturor părților interesate relevante, în funcție de atribuțiile lor specifice, cu scopul de a preveni sau atenua impactul economic, social și local;

2.  în general, restructurarea este declanșată de situații extraordinare rezultate din schimbări pe piață sau evoluții ale tehnologiei; este în interesul tuturor părților implicate ca atunci când apar astfel de situații extraordinare conducerea și angajații să se implice în discuții oportune în conformitate cu cerințele de informare și consultare din legislația Uniunii;

3.  orice operațiune de restructurare propusă ar trebui explicată pe deplin reprezentanților angajaților cărora ar trebui să li se furnizeze informații privind restructurarea propusă pentru a le permite să realizeze o evaluare aprofundată și să se pregătească pentru consultări, dacă este cazul.

4.  această pregătire se desfășoară cât mai devreme posibil și începe imediat ce se întrevede necesitatea restructurării, respectând metodele și procedurile negociate la nivel de sector, de regiune a societății în cauză, dacă este cazul; cu excepția situațiilor excepționale menționate la punctul 1 de mai sus, pregătirea se desfășoară într-un interval de timp care să permită consultarea semnificativă a tuturor părților interesate în cauză și adoptarea măsurilor necesare pentru a evita sau reduce la minimum impactul economic, social și local al restructurării;

5.  actorii economici locali, în special întreprinderile și lucrătorii lor dependenți de întreprinderea care se restructurează, ar trebui, de asemenea, informați de la început cu privire la restructurarea propusă;

6.  transparența și informarea la timp a angajaților privind situația întreprinderilor sunt esențiale în vederea implicării lor în restructurare și în procesele de anticipare a schimbării; angajații trebuie implicați în cadrul discuțiilor cât mai devreme pentru a participa la procesele de restructurare a întreprinderilor sau de planificare a unei eventuale preluări a întreprinderii, în caz de închidere;

7.  este necesar ca în cadrul fiecărei restructurări impactul asupra concedierilor să fie tratat cu prioritate printr-un angajament clar și transparent al întreprinderilor privind ocuparea forței de muncă.

Recomandarea 7 privind informarea și consultarea cu privire la deciziile întreprinderii

1.  Orice operațiune de restructurare, în special, una de dimensiuni majore și care generează un impact semnificativ, ar trebui să fie însoțită de o explicație și o justificare pentru părțile interesate, înainte de luarea oricăror măsuri practice, indiferent de realizarea operațiunilor de restructurare pe baza fie a obiectivelor și exigențelor strategice pe termen lung, fie a constrângerilor pe termen scurt și indiferent dacă decizia privind restructurarea este adoptată de întreprindere sau de un grup care controlează întreprinderea;

2.  măsurile prevăzute la punctul 1 cuprind alegerea măsurilor avute în vedere pentru realizarea obiectivelor, după realizarea unei evaluări a altor opțiuni posibile, în contextul tuturor intereselor implicate;

3.  întreprinderile informează de la început autoritățile publice și reprezentanții lucrătorilor de la nivelul relevant, în timp util, în special pe cei de la nivel local, și îi implică cât mai mult posibil în punerea în aplicare a procesului de restructurare;

4.  actorii economici locali, în special întreprinderile și lucrătorii lor dependenți de întreprinderea care se restructurează, sunt, de asemenea, informați de la început cu privire la procesul de restructurare;

5.  această prevedere nu se aplică în cazul în care informarea și consultarea reprezentanților salariaților sunt reglementate comparabil la nivel național.

Recomandarea 8 privind reducerea costurilor sociale interne printr-un plan social

1.  Atunci când apare necesitatea restructurării, companiile consideră concedierile doar în ultimă instanță și numai după analizarea tuturor opțiunilor alternative și identificarea și implementarea măsurilor de sprijin, dacă este cazul;

2.  în special, întreprinderile iau în calcul toate opțiunile relevante ca alternativă și inițiază un dialog cu părțile interesate interne și externe pentru a încerca și a le asocia la soluționarea concedierilor, cum ar fi:

3.  dacă nu se pot evita concedierile, sau ca parte din pachetul ce urmează a fi implementat în contextul opțiunilor alternative, întreprinderile, cu asistență din partea autorităților locale și a serviciilor de ocupare a forței de muncă publice/private, participă la furnizarea unei astfel de asistențe pentru lucrătorii interesați, într-un context adecvat, menit să le crească capacitatea de reinserție profesională și să-i ajute să reintre pe piața muncii rapid și sustenabil;

4.  fără a aduce atingere obligațiilor lor care reies din legislația și practicile UE și cele naționale, întreprinderile au în vedere următoarele măsuri privind capacitatea de inserție profesională, dacă acestea sunt necesare și utile pentru a limita impactul operațiunii:

Recomandarea 9 privind acordurile de gestionare a proceselor de restructurare

1.  Dacă este cazul, întreprinderile și reprezentanții angajaților lor ar trebui să negocieze acorduri colective pentru a acoperi problemele care apar din restructurarea propusă;

2.  Prevederile din recomandările 6 și 7 nu se referă la aplică întreprinderile sau lucrătorii care fac obiectul unui acord încheiat la nivelul relevant și cu părțile relevante, referito la procedurile și mecanismul pentru pregătirea, gestionarea într-o manieră responsabilă social și reducerea costurilor sociale interne ale operațiunilor de restructurare.

Recomandarea 10 privind minimizarea consecințelor externe economice, sociale și asupra mediului

1.  Dacă operațiunea de restructurare are consecințe locale majore, întreprinderile urmăresc să dezvolte complementarități și sinergii între acțiunilor lor pregătitoare și acțiunile celorlalți actori, în scopul maximizării oportunităților de reangajare a lucrătorilor, pentru a încuraja reconversia economică, socială și de mediu și pentru a dezvolta activități economice sustenabile noi, care generează locuri de muncă de calitate, prin încheierea unor acorduri între întreprinderile din același sector de activitate sau din aceeași zonă geografică, pentru a reangaja lucrătorii disponibilizați;

2.  în sensul punctului 1, întreprinderile informează autoritățile regionale sau locale și alți actori relevanți cu privire la măsurile care sunt în curs de pregătire în conformitate cu recomandarea 8. Aceștia participă și/sau contribuie la orice grup operativ sau rețea înființată la nivel regional sau sectorial, pentru a minimiza impactul operațiunii.

3.  dacă se dovedește necesar și în conformitate cu cerințele naționale sau regionale, întreprinderile concep și implementează strategii care au ca scop reabilitarea și/sau relocalizarea siturilor industriale care este posibil să fie abandonate, ca măsură de mediu, ca mijloc de atragere de noi activități și ca metodă de absorbție a unei proporții din locurile de muncă ce se vor pierde;

4.  măsurile prevăzute la Recomandarea 8 acoperă, în măsura în care este posibil, lucrătorii din întreprinderile dependente; întreprinderile dependente și lucrătorii lor sunt întotdeauna informași dacă aceste informații sunt necesare sau folositoare pentru propria lor adaptare și pentru gestionarea procesului de restructurare din cadrul acestor întreprinderi.

Recomandarea 11 privind sprijinul public

1.  Statele membre asigură, se asemenea, ca autoritățile publice și toate organismele care depind de propria autoritate, furnizează asistența și consilierea necesară din partea acestora pentru a facilita un proces uniform de restructurare, în vederea reducerii impactului;

2.  autoritățile publice și serviciile de ocupare a forței de muncă de la diferite niveluri intervin, prin atribuțiile lor în ceea ce privește anticiparea și gestiunea, prin:

3.  autoritățile publice și serviciile de ocupare a forței de muncă sprijină sau oferă consiliere, într-o strânsă colaborare cu organizațiile partenere de la nivelul corespunzător, în ceea ce privește mecanismele de planificare pe termen lung și planurile multianuale referitoare la necesitățile în materie de ocupare a forței de muncă și de aptitudini din cadrul companiilor, în special în organizarea evaluării competențelor pentru angajații implicați;

4.  în regiunile afectate de schimbările structurale, autoritățile publice, dacă consideră adecvat, în strânsă cooperare cu organizațiile partenerilor sociali de la nivelul relevant:

Recomandarea 12 privind sprijinul financiar

1.  Fără a se aduce atingere obligațiilor întreprinderilor ce decurg din dreptul Uniunii, legislațiile sau practicile naționale, autoritățile publice asigură, unde este posibil, sprijin financiar și alte resurse de sprijinire a măsurilor care favorizează creșterea șanselor de angajare a lucrătorilor unei companii în curs de restructurare, în măsura în care acest tip de sprijin este necesar sau adecvat pentru a le permite să se reintegreze rapid pe piața muncii;

2.  în conformitate cu normele care le reglementează, fondurile Uniunii, și în special FEDR și FSE, pot fi folosite pentru a sprijini o acțiune integrată vizând anticiparea și pregătirea restructurării, precum și pentru a ajuta angajatorii să se adapteze la schimbare, în sensul punctelor 1 și 2;

3.  fără a înlocui niciuna dintre obligațiile statelor membre sau ale angajaților, ce decurg din legislația Uniunii, legislațiile sau practicile naționale, în conformitate cu normele de reglementare a acestora, fondul FEG poate fi folositor pentru a asigura sprijin financiar în vederea reintegrării rapide în muncă a lucrătorilor concediați.

Recomandarea 13 privind desemnarea autorităților publice responsabile

Statele membre desemnează autoritățile publice la nivel național, regional și local care sunt responsabile în sensul prezentului act.

Recomandarea 14

1.  întreprinderile creează instrumente pentru evaluarea și raportarea periodică a practicilor lor de restructurare, în cooperare cu reprezentanții lucrătorilor și, după caz, cu organizațiile externe implicate în acest proces;

2.  statele membre cooperează cu Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, oferind informații statistice cu privire la activitățile de restructurare;

3.  acest cadru nu aduce în niciun fel atingere drepturilor și obligațiilor care decurg din legislația UE în domeniul implicării lucrătorilor; statele membre pot introduce sau menține dispoziții care sunt mai favorabile pentru protecția principiului egalității de tratament;

4.  acest cadru nu aduce în niciun fel atingere obligațiilor în materie de protecția muncii referitoare la plățile compensatorii în cazul încetării activității; punerea sa în aplicare nu constituie în niciun caz un motiv pentru o reducere a nivelului de protecție împotriva discriminării, deja acordat de statele membre;

5.  fiecare stat membru prevede că, în cazuri specifice și în condițiile și în limitele prevăzute de legislația națională, companiile respective nu sunt obligate să comunice informațiile atunci când caracterul acestora, conform unor criterii obiective, este de natură să le afecteze grav funcționarea sau să le aducă prejudicii. statul membru poate dispune ca această excepție să facă obiectul unei autorizații administrative sau judiciare prealabile;

6.  statele membre dispun ca reprezentanții lucrătorilor și orice alte persoane care au acces la informațiile care au fost puse la dispoziția lor în mod expres, ca urmare a acestor acte legislative, nu sunt autorizate să le dezvăluie dacă acestea au fost comunicate confidențial, în conformitate cu legislația și practica națională;

7.  statele membre ar trebui să excludă companiile care nu respectă dreptul Uniunii de la alocarea unor ajutoare publice din bugetul național;

8.  fără a aduce atingere punctului 7, nimic nu împiedică utilizarea unor fonduri din bugetul general al Uniunii Europene și din bugetele naționale, pentru a sprijini direct lucrătorii companiilor menționate la punctul respectiv.

(1) http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/empl/dv/eava_info_of_workers_with_annexes_/eava_info_of_workers_with_annexes_en.pdf (2) JO C 258, 10.9.1999, p. 1. (3) JO L 245, 26.8.1992, p. 53. (4) JO L 294, 10.11.2001, p. 1. (5) JO L 225, 12.8.1998, p. 16. (6) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (7) JO L 82, 22.3.2001, p. 16. (8) JO L 294, 10.11.2001, p. 22. (9) JO L 80, 23.3.2002, p. 29. (10) JO L 207, 18.8.2003, p. 25. (11) JO L 142, 30.4.2004, p. 12. (12) JO L 310, 25.11.2005, p. 1. (13) JO L 122, 16.5.2009, p. 28. (14) JO C 65, 17.3.2006, p. 58. (15) JO L 308, 24.11.2010, p. 46. (16) Texte adoptate, P7_TA(2011)0589. (17) JO C 117 E, 18.5.2006, p. 256. (18) JO C 191, 29.6.2012, p. 24. (19) JO C 76 E, 27.3.2008, p. 138. (20) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 131. (21) SEC(2008)2154 DOCUMENT DE LUCRU AL PERSONALULUI COMISIEI, Restructurarea și ocuparea forței de muncă, contribuția Uniunii Europene. (22) În 2001, a fost pusă în aplicare una dintre propunerile Grupului de experți Gyllenhammar. Aceasta a implicat stabilirea unui Centru european de monitorizare a schimbării (EMCC) în cadrul Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă în Dublin. EMCC gestionează în special Monitorul european al restructurării (ERM) care adună informații privind operațiunile de restructurare la o anumită scară. (23) JO L 406, 30.12.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 referitoare la Strategia UE pentru Cornul Africii (2012/2026(INI))

P7_TA(2013)0006 A7-0408/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la pirateria maritimă(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2009 referitoare la situația din Cornul Africii(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Raportul anual pe 2008 privind Politica Externă și de Securitate Comună(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la Raportul anual pe 2009 privind Politica Externă și de Securitate Comună(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului către Parlamentul European privind Politica Externă și de Securitate Comună(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2011 referitoare la Cornul Africii și, în special, cadrul strategic din anexa la acestea,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate și documentul din 14 martie 2008 al Înaltului Reprezentant și al Comisiei adresat Consiliului European, intitulat „Schimbările climatice și securitatea internațională”,

–  având în vedere raportul final al misiunii de observare electorală a Uniunii Europene privind alegerile desfășurate în Etiopia la 23 mai 2010,

–  având în vedere adoptarea Constituției Somaliei de către 825 de membri ai Adunării Constituante Naționale la 1 august 2012; având în vedere alegerea democratică a unui nou președinte al Somaliei la 11 septembrie 2012, ca parte a procesului de tranziție,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la politica de securitate și apărare comună din 1 decembrie 2011 și din 23 iulie 2012,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Somalia, în special Rezoluția nr. 2067 (2012),

–  având în vedere Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM), conceptul său strategic din 5 ianuarie 2012 privind stabilirea unei prezențe în cele patru sectoare și Rezoluția nr. 2036 (2012) a Consiliului de Securitate al ONU prin care se solicită Uniunii Africane să „sporească efectivele de personal în uniformă ale AMISOM de la 12 000 la cel mult 17 731, personal care să cuprindă trupe militare și unități de poliție instruite”,

–  având în vedere Rezoluția nr. 1820 (2008) a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Raportul ONU din 25 ianuarie 2011 și cele 25 de propuneri pe care le conține acesta prezentate de Jack Lang, consilierul special al Secretarului General al ONU pe probleme juridice legate de pirateria în largul coastelor Somaliei; salută, de asemenea, rapoartele de monitorizare elaborate de Jack Lang, cum ar fi raportul din 15 iunie 2011 privind măsurile de instituire în Somalia a unor tribunale specializate împotriva pirateriei și raportul Secretarului General din 20 ianuarie 2012 privind tribunalele specializate împotriva pirateriei în Somalia și în alte state din regiune;

–  având în vedere Strategia comună Africa-UE,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0408/2012),

A.  întrucât Cornul Africii este una dintre regiunile cu cel mai înalt nivel de nesiguranță din punct de vedere alimentar din lume iar milioane de persoane care trăiesc în această regiune sunt subnutrite și expuse riscului foametei; întrucât țările din această zonă geografică se numără printre țările cu cele mai scăzute standarde de sănătate din lume; întrucât aceasta este, de asemenea, una dintre regiunile în care sărăcia și lipsa de guvernanță ating cele mai înalte cote din lume; întrucât nesiguranța pe plan uman și în special pe plan alimentar amplifică crizele umanitare severe din regiune; întrucât comunitatea internațională nu a reușit să adopte o abordare preventivă față de securitatea umană, seceta și foametea din regiune;

B.  întrucât conflictele au o istorie lungă în regiune și întrucât există o legătură între conflicte, sărăcie și subdezvoltare; întrucât dezvoltarea sustenabilă nu poate fi realizată într-un mediu în care există tensiuni, conflicte armate și instituții de stat instabile și în care sărăcia și subdezvoltarea sunt factori care generează conflicte; întrucât schimbările climatice pot exacerba și mai mult situația din regiune, unde perioadele de secetă severă au devenit, deja, tot mai frecvente;

C.  întrucât instabilitatea prelungită din Cornul Africii are consecințe asupra securității țărilor vecine și a întregului continent și întrucât, ca urmare a existenței unor rețele teroriste în regiune, ar putea fi afectată securitatea altor regiuni, cum ar fi Europa, Peninsula Arabică și Asia de Sud;

D.  întrucât cercul vicios al insecurității, instabilității, sărăciei și proastei guvernanțe poate fi combătut cu succes și în mod efectiv numai printr-o abordare cuprinzătoare și holistică, care se angajează să dezvolte în mod sustenabil țările din regiune; întrucât Cornul Africii demonstrează legătura existentă dintre dezvoltare și securitate, aceasta fiind o regiune în care activitatea infracțională, în special terorismul și pirateria, se extinde ca o consecință a sărăciei extreme și a proastei guvernări sau a lipsei guvernării de stat;

E.  întrucât situația securității în Cornul Africii generează preocupări internaționale mai mari și o preocupare europeană triplă, în ce privește: în primul rând, amenințarea pe care o reprezintă terorismul internațional, și fondurile obținute din piraterie și răpiri direcționate către organizații teroriste; în al doilea rând, amenințarea economică la adresa comerțului internațional și necesitatea de a facilita circulația, în condiții de siguranță, a transporturilor maritime; în al treilea rând, necesitatea de a sprijini ONU în atingerea obiectivelor sale, de exemplu în protejarea navelor care distribuie ajutoare în regiune în cadrul Programului alimentar mondial;

F.  întrucât angajamentul UE față de regiune se explică atât prin importanța geostrategică a acesteia, cât și prin dorința de a sprijini populația din Cornul Africii și de a o scoate din sărăcie; întrucât, pentru a realiza acest lucru și pentru a obține o pace durabilă, UE și-a asumat angajamentul de a sprijini atât eforturile la nivel regional, de exemplu prin intermediul IGAD (Agenția Interguvernamentală pentru Dezvoltare) și al Uniunii Africane, cât și pe cele la nivel național vizând consolidarea păcii și a justiției, pe baza principiilor integrării, statului de drept și respectării drepturilor omului;

G.  întrucât IGAD rămâne un instrument insuficient dezvoltat pentru îmbunătățirea cooperării, a integrării și a securității regionale; întrucât este necesar ca IGAD să joace un rol important în arhitectura politică și de securitate din Cornul Africii, precum și în prevenirea conflictelor și în integrarea politică și economică din regiune, în vederea angajării și ancorării țărilor din zonă la o agendă politică și economică comună,

H.  întrucât o zonă în care persistă insecuritatea și instabilitatea și care se întinde de la Oceanul Atlantic la Oceanul Indian ar impulsiona, de asemenea, activitățile legate de traficul de droguri de cealaltă parte a Atlanticului de Sud, în America Latină și în Caraibe, încurajând, în același timp, traficul de arme și de persoane, deschizând noi rute de trafic și creând posibilități de a face contrabandă cu droguri atât spre Europa, cât și spre Peninsula Arabică;

I.  întrucât concurența dintre state pentru resursele naturale din regiune, în special combustibili fosili și apă, precum și concurența pentru a oferi acces din punctul de vedere al infrastructurii la porturi pentru statele producătoare de petrol și gaze, precum și acces la mare statelor fără ieșire la mare ar putea genera tensiuni suplimentare în regiune și ar putea duce la instabilitate cronică;

J.  întrucât stabilitatea viabilă pe termen lung în Cornul Africii poate fi construită doar pe baza unor instituții democratice responsabile și puternice, pe baza statului de drept și a respectării drepturilor omului, îndeosebi a libertății de exprimare, precum și pe baza unor perspective economice mai bune pentru societate în general;

K.  întrucât este esențial să se încurajeze în mod activ stabilitatea în regiune, să se combată sărăcia și să se promoveze redresarea economică, ca mijloc de refacere a statelor eșuate; întrucât securitatea nu poate exista fără dezvoltare și nici dezvoltarea fără securitate;

L.  întrucât revolta violentă a Al-Shabaab, lipsa guvernării de stat în Somalia, amenințarea pe care o reprezintă continuarea activităților de piraterie în largul coastelor Somaliei, tensiunile și conflictele potențiale dintre Sudan și Sudanul de Sud, regiunile expuse la conflicte Abiyei și Darfur, tranziția politică din Etiopia după moartea prim-ministrului Meles Zenawi, tensiunile dintre Etiopia, Eritreea și Somalia, tensiunea dintre Eritreea și Djibuti, precum și activitățile teroriste ale Armatei de Rezistență a Domnului (LRA), toate acestea contribuie la transformarea Cornului Africii într-una dintre regiunile cele mai expuse la conflicte din lume, având ca rezultate o imensă suferință umană, strămutarea persoanelor în interiorul țării, agravarea crizelor umanitare și împiedicarea dezvoltării sociale și economice sustenabile, precum și a democrației și a statului de drept;

M.  întrucât, pe măsură ce lupta împotriva Al-Shabaab în Somalia înregistrează progrese tot mai mari, crește riscul ca activitățile teroriste și destabilizarea să se deplaseze în alte părți ale Somaliei sau chiar mai departe, în părți ale Africii neafectate anterior;

N.  întrucât instabilitatea politică în curs și conflictul din Somalia au distrus aproape orice perspectivă de dezvoltare economică sustenabilă în regiune; întrucât lipsa de perspective stabile, democratice și economice pentru populație, îndeosebi pentru tineri, împreună cu absența democrației, a statului de drept, a guvernării sau a securității umane furnizează un teren fertil pentru încurajarea activităților criminale, inclusiv a pirateriei și a contrabandei cu droguri, sprijinind, în același timp, grupuri teroriste precum Al-Shabaab; întrucât este vital ca aceste chestiuni să fie abordate într-un mod cuprinzător, prin utilizarea tuturor instrumentelor de acțiune externă ale UE și ca orice asemenea acțiune să fie însoțită de instituirea în Somalia a unor tribunale specializate împotriva pirateriei de îndată ce sunt create structuri de stat fiabile în această țară;

O.  întrucât guvernul federal de tranziție din Somalia (GFT) nu a reușit să creeze o administrație stabilă și favorabilă integrării care să fie în stare să promoveze consensul între diferitele sale componente etnice și politice; întrucât comunitatea internațională trebuie să sprijine pe deplin noul guvern al Somaliei, astfel încât acesta să poată aborda provocările cu care se confruntă Somalia și să poată reface stabilitatea politică, democratică, etnică și socială durabilă;

P.  întrucât, din 1990, navele de pescuit din mai multe țări au profitat de haosul din Somalia pentru a pescui în zona de 200 de mile marine a Somaliei, subminând mijloacele prin care își câștigă existența pescarii somalezi;

Q.  întrucât, potrivit ICNUR, peste un milion de refugiați somalezi sunt împrăștiați în Cornul Africii, îndeosebi în Kenya și Etiopia, iar 1,3 milioane de persoane sunt strămutate în interiorul țării (PSI) în Somalia; întrucât conflictele interne, activitățile teroriste desfășurate de Al-Shabaab și crizele succesive generate de secetă se află la originea fenomenului exodului și a strămutării persoanelor în Somalia, ce afectează în mod concret întreaga regiune;

R.  întrucât, la 20 august 2012, în Cornul Africii au avut loc două evenimente de mare însemnătate pentru regiune: în primul rând, decesul prim-ministrului Etiopiei, Meles Zenawi și, în al doilea rând, constituirea primului parlament oficial din Somalia în peste două decenii; întrucât începerea mandatului de către un nou Parlament și alegerea unui nou președinte al Somaliei, Hassan Sheikh Mohamud, la 10 septembrie 2012, au reprezentat un moment istoric și un pas important în direcția îmbunătățirii păcii și a securității și au demonstrat că situația din Somalia nu este ireversibilă;

S.  întrucât Etiopia, Djibuti, Kenya și Uganda au oferit un sprijin militar și politic pentru eforturile de a asigura stabilitatea în regiune, îndeosebi prin intermediul AMISOM, misiunea Uniunii Africane în Somalia, depunând, astfel, eforturi pentru o soluție viabilă pentru securitatea și stabilitatea în regiune, concepută și aplicată de Africa, cu sprijinul activ al comunității internaționale; întrucât Uniunea Africană este un partener valoros pentru pacea și stabilitatea din regiune;

T.  întrucât, la nivel militar și în ce privește securitatea, situația din Somalia este în continuare periculoasă și imprevizibilă; întrucât AMISOM a reușit să determine gruparea islamistă Al-Shabaab să se retragă și a desfășurat 100 de soldați la Baidoa; întrucât Kenya a efectuat recent o intervenție militară în regiunea central-sudică a Somaliei, însă nu a repurtat o victorie decisivă asupra Al-Shabaab; întrucât forțele naționale de apărare etiopiene au intervenit în regiunea Hiraan și în regiunea Bay în februarie 2012; întrucât asociația Human Rights Watch a publicat informații privind cazuri de încălcări ale drepturilor omului, de tortură, de detenții arbitrare, de execuții extrajudiciare, precum și de atacuri armate ilegale împotriva civililor comise de către forțele armate și grupările etiopiene loiale guvernului federal de tranziție; întrucât statul vecin, Eritreea, a fost acuzat de Grupul ONU pentru monitorizarea sancțiunilor că furnizează arme, formare și sprijin financiar grupării al-Shabaab, încălcând astfel embargoul ONU asupra armelor;

U.  întrucât, deși Somalia depinde de stabilitatea adusă de operațiunile Uniunii Africane, criza din această țară poate lua sfârșit numai prin conservarea și susținerea stabilității sociale și politice, ceea ce înseamnă că partidele implicate în operațiuni militare vor avea, de asemenea, responsabilitatea majoră de a sprijini autoritățile locale cu toate mijloacele necesare în perioada de după încetarea operațiunilor militare;

V.  întrucât nicio acțiune internațională nu poate instaura, de una singură, securitatea, stabilitatea și o pace durabilă dacă nu este însoțită de un program de dezvoltare democratică;

W.  întrucât decesul prim-ministrului Meles Zenawi ar putea avea consecințe naționale și regionale profunde, oferind noii conduceri posibilitatea de a deschide spațiul politic, de a abroga legile represive și de a se angaja într-un dialog politic atotcuprinzător în direcția unei tranziții democratice; întrucât instaurarea unui guvern al Etiopiei ales în mod democratic și favorabil integrării este singura modalitate de a preveni răspândirea instabilității, a radicalismului și a neliniștii în țară, lucru ce amenință rolul Etiopiei în lupta împotriva terorismului;

X.  întrucât la alegerile generale din mai 2010, EPRDF a obținut 545 din cele 547 de mandate disputate, determinând misiunea de observare electorală a UE să declare că alegerile nu au corespuns standardelor internaționale;

Y.  întrucât Etiopia primește din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene mai multe ajutoare externe decât orice altă țară africană;

Z.  întrucât, la 20 de ani de la obținerea independenței și sub conducerea președintelui Isaias Afewerki, Eritreea este una dintre țările cele mai represive și mai închise din lume, cu un palmares al drepturilor omului extrem de limitat, ce include încarcerarea, torturarea și uciderea cetățenilor săi; întrucât, la 5 iulie 2012, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a adoptat o rezoluție prin care condamnă cu fermitate încălcările răspândite și sistematice ale drepturilor omului comise în continuare de către autoritățile din Eritreea, restricțiile severe privind libertatea de opinie și de exprimare și recrutarea forțată a cetățenilor pentru perioade nedeterminate și prin care numește, de asemenea, un raportor special privind situația drepturilor omului în Eritreea, cu scopul de a pune capăt izolării țării, de a investiga și de a raporta abuzurile; întrucât Dawit Isaak, cetățean suedez și eritreean, se află în închisoare în Eritreea de 11 ani fără avea acces la nicio formă de comunicare și în absența unui proces;

AA.  întrucât, la 26 septembrie 2012, președintele Sudanului și cel al Sudanului de Sud au semnat un acord de cooperare mult-așteptat, care permite reluarea fluxurilor de petrol din sud spre nord, demilitarizarea zonei-tampon de-a lungul frontierei, redeschiderea comerțului transfrontalier și libera circulație pentru cetățenii ambelor țări; întrucât cele două țări nu au ajuns încă la un acord cu privire la statutul Abyei și al altor zone disputate;

AB.  întrucât Sudanul de Sud se confruntă cu provocări politice, economice și de securitate serioase, îndeosebi provocări în ceea ce privește violența între comunități și lipsa unor structuri de guvernare solide; întrucât procesul de dezarmare civilă aflat în desfășurare, denumit „Operațiunea de restabilire a păcii”, care a început în martie 2012, ca răspuns la violențele etnice din statul Jonglei, a condus, din câte se pare, la abuzuri comise de către forțele armate împotriva populației civile;

AC.  întrucât pacea rămâne un obiectiv greu de atins în regiunea Darfur din vestul Sudanului și în statele sudice Kordofanul de Sud și Nilul Albastru; întrucât organizațiile pentru drepturile omului continuă să informeze despre bombardamente la întâmplare în zone cu populație civilă efectuate de către forțele guvernamentale, ucideri extrajudiciare, arestări arbitrare, jafuri în masă și distrugeri de bunuri; întrucât violențele neîntrerupte au declanșat o criză umanitară îngrijorătoare și de durată;

AD.  întrucât accesul la populație rămâne una dintre problemele majore în țările din Cornul Africii în ce privește confruntarea cu urgențele umanitare din zonă;

AE.  întrucât Comisia Europeană se pregătește să mărească la 158 de milioane de euro ajutorul umanitar total acordat populațiilor afectate de seceta din țările din Cornul Africii;

AF.  întrucât principalele state membre ale Uniunii Africane s-au angajat, cu ocazia conferinței internaționale a donatorilor care a avut loc la Addis Abeba, să deblocheze circa 350 de milioane de euro în favoarea țărilor afectate de secetă;

AG.  întrucât, ca urmare a secetei, regiunea Cornului Africii și îndeosebi Somalia, a fost afectată de o foamete gravă, ce s-a soldat cu o criză umanitară de proporții, care a afectat peste 12 milioane de persoane din regiune, inclusiv peste 7,5 milioane în Somalia; întrucât foametea nu numai că a cauzat moartea a numeroase persoane, îndeosebi copii, însă a condus și la un flux masiv de refugiați către țările vecine Kenya și Etiopia; întrucât Comisia Europeană a mărit ajutorul umanitar acordat de la 9 milioane de euro în 2008, la 46 de milioane de euro în 2009, însă ulterior l-a redus la 35 de milioane în 2010 și la 30 de milioane de euro în 2011; întrucât mai târziu aceasta a mărit ajutorul acordat la 77 de milioane EUR, însă numai în urma secetei grave din vara anului 2011;

AH.  întrucât orice îmbunătățire semnificativă a situației umanitare în Cornul Africii are legătură cu toate celelalte obiective urmărite de Uniune în regiune și întrucât soluționarea durabilă a diferitelor conflictelor care afectează regiunea trebuie, prin urmare, să țină seama de nevoile persoanelor strămutate în interiorul țării, de criza continuă a refugiaților și de cauzele acesteia, incluszând insecuritatea alimentară structurală, efectele conflictului și ale schimbărilor climatice, acordând, de asemenea, o atenție specifică celor mai vulnerabile grupuri de populație, cum ar fi femeile și copiii;

AI.  întrucât donatorii și factorii politici importanți din regiune nu sunt numai actorii politici și din domeniul dezvoltării tradiționali, cum ar fi UE, SUA și organizațiile internaționale precum ONU și Banca Mondială, ci și Turcia, Egipt, statele membre ale Consiliului de cooperare al Golfului (în special Qatar) și Organizația de cooperare islamică; întrucât China joacă un rol-cheie în promovarea dezvoltării infrastructurii și a capacităților economice în Cornul Africii prin acordarea de credite preferențiale ad-hoc, care nu sunt condiționate de realizarea de reforme efective de către țările în cauză și care adesea constituie un stimulent pentru accesul privilegiat la resurse naturale și accesul pe piețele naționale respective,

AJ.  întrucât UE este principalul furnizor de asistență internațională și de ajutor umanitar în Cornul Africii și contribuie la dezvoltarea și la securitatea acestei regiuni atât pe uscat, cât și pe mare;

AK.  întrucât crearea unui mediu sigur pentru comerț și transport este calea principală către stabilizare și dezvoltare în regiune, atât pe uscat, cât și pe mare;

AL.  întrucât vânzarea ilegală de fildeș a devenit una dintre cele mai importante surse de venit pentru grupările cum ar fi Al-Shabaab, precum și pentru forțele militare oficiale, ca urmare a creșterii enorme a cererii în țările asiatice; întrucât, potrivit CITES, nivelul braconajului elefanților a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimul deceniu, iar confiscările de fildeș înregistrate sunt la cele mai înalte niveluri de după 1989;

AM.  întrucât, potrivit unui raport al Programului pentru Mediu al Organizației Națiunilor Unite (UNEP), un mare număr de încărcături ilegale de deșeuri toxice, al căror conținut se scurge, au fost aruncate de-a lungul coastei Somaliei, într-un dispreț total față de sănătatea populației locale și conservarea mediului; întrucât, potrivit aceluiași raport, deșeurile deversate în mare provin în parte de pe teritoriul UE și prejudiciază în mod ireversibil sănătatea umană și mediul înconjurător în regiune, încălcând flagrant drepturile omului;

AN.  întrucât, în regiune, nu a fost atins până în prezent niciunul dintre cele opt obiective de dezvoltare ale mileniului și numai printr-o manifestare fermă a voinței politice se pot realiza unele progrese în perioada de trei ani până la termenul-limită din 2015;

AO.  întrucât condițiile de sărăcie sau de foamete favorizează acțiunile iraționale și extremismul politic; întrucât, la 14 luni de când ONU a anunțat în mod oficial existența foametei în Cornul Africii, pentru prima dată în secolul XXI, situația umanitară a înregistrat o îmbunătățire relativă, însă nu a fost depășit nivelul critic;

AP.  Ap. întrucât reducerea sărăciei a înregistrat regrese în Cornul Africii din cauza crizei alimentare și a combustibililor, precum și din cauza crizei economice și financiare mondiale și a impactului schimbărilor climatice;

AQ.  întrucât, în martie 2012, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a estimat că peste opt milioane de persoane aveau nevoie de asistență în Cornul Africii (dintre care 3,2 milioane în Etiopia; 2,5 milioane în Somalia; 2,2 milioane în Kenya și 180 000 în Djibouti); întrucât în 2011 regiunea a suferit cea mai gravă secetă din ultimii 60 de ani, care a afectat peste 13 milioane de persoane, forțând sute de mii din acestea să își părăsească căminul și ucigând alte zeci de mii;

AR.  întrucât activitatea Curții Penale Internaționale în Cornul Africii de aducere a făptașilor în fața justiției și de combatere a impunității este împiedicată de unele țări din regiune;

AS.  întrucât, pentru a-și continua activitatea umanitară, precum și pentru a investi în redresarea Somaliei, Kenyei și Etiopiei, UNICEF are nevoie de 273 de milioane de dolari în 2012, din care, până la sfârșitul lunii iulie 2012, primise doar 33 %;

Cadrul general

1.  salută strategia UE pentru Cornul Africii, îndeosebi abordarea sa globală care are la bază rezolvarea preocupărilor legate de securitate și stabilitate, aplicarea statului de drept și asigurarea unui proces corespunzător, care trebuie să includă mecanisme și proceduri de aplicare a legii funcționale, precum și un sistem judiciar independent, concomitent cu abordarea cauzelor determinante ale acestora, îndeosebi prin strategii umanitare și de dezvoltare bazate pe obiective clare; îndeamnă la punerea deplină în aplicare a cadrului strategic al UE pentru Cornul Africii și sprijină cele cinci direcții ale acestuia bazate pe:

2.  subliniază că orice soluție durabilă la numeroasele conflicte din regiune poate avea succes numai în cazul în care aceasta stabilește principii precum buna vecinătate pentru depășirea rivalității și a disputelor legate de frontieră, neintervenția și cooperarea între state, dezvoltarea sustenabilă și accesul în comun echitabil și corect la resurse care oferă tuturor oportunități economice, fără discriminare; constată că acest lucru necesită eforturi generatoare de transformări pentru construirea păcii, pentru mediere și pentru reconciliere, precum și pentru eliminarea impunității, în cooperare cu Tribunalul Penal Internațional, precum și respectarea deplină a dreptului internațional umanitar, inclusiv accesul liber al populației la asistență umanitară, și a drepturilor omului; constată că Uniunea, în strânsă coordonare cu organismele regionale, are un rol de jucat în sprijinirea acestor procese, în combaterea proliferării armelor de calibru mic și a armamentului ușor și în facilitarea demobilizării, a dezarmării și a reintegrării foștilor combatanți, dar constată că, în cele din urmă, persoanele care locuiesc în Cornul Africii sunt singurii actori care pot permite instaurarea în regiune a unei păci durabile, a stabilității, prosperității, precum și a unei guvernări responsabile și a statului de drept;

3.  salută numirea unui Reprezentant special al Uniunii Europene (RSUE) pentru Cornul Africii, conform solicitării Parlamentului European din rezoluția sa din 10 mai 2007 menționată mai sus, referitoare la Cornul Africii; îndeamnă ÎR/VP și Comisia Europeană să sprijine în mod activ activitatea RSUE asigurându-i resurse financiare și umane adecvate și acces direct la structurile și misiunile PSAC, precum și la structurile și programele de dezvoltare și ale politicii în domeniul ajutorului umanitar ale Comisiei Europene; reamintește că în rezoluția sa Parlamentul European a solicitat RSUE pentru Cornul Africii să prezinte rapoarte periodice Parlamentului; salută, în acest sens, rapoartele periodice ale RSUE pentru Cornul Africii prezentate Parlamentului și îl invită să continue dialogul și schimburile de opinii periodice cu deputații; salută, de asemenea, numirea unui RSUE pentru Sudan și Sudanul de Sud; consideră că, în vederea asigurării consultării și coordonării depline a acțiunii, cei doi reprezentanți speciali ar trebui consultați în mod regulat de către serviciile competente de programare pentru instrumentele financiare destinate acțiunii externe a UE, și ar trebui să le ofere regulat consultanță politică și strategică; evidențiază importanța dialogului periodic și a coordonării între cei doi RSUE și șefii delegațiilor UE din regiune;

4.  consideră că ar putea fi investite mai multe resurse în IGAD pentru a promova un sistem de bună guvernare, precum și un dialog politic real și mecanisme de construire a consensului în toate statele sale membre, precum și între acestea; invită UE să faciliteze acest rol prin implicarea în continuare în procesul de consolidare a capacității lor interne; reamintește faptul că promovarea unui cadru instituțional regional pentru dialog și coordonare între țările din regiune va fi extrem de importantă, în special în ce privește Etiopia, Kenya și Uganda, care, ca actori principali în regiune trebuie să continue să-și coordoneze eforturile și să urmărească obiectivele comune; reamintește, de asemenea, că IGAD ar putea oferi un cadru adecvat pentru dialogul și coordonarea legate de exploatarea resurselor naturale vitale cum ar fi apa;

5.  invită Comisia Europeană să aibă în vedere un ajutor și un sprijin pentru toate țările africane care sunt angajate din punct de vedere militar în eforturile de menținere a păcii în țările din Cornul Africii, îndeosebi în Somalia;

6.  salută decizia UE de a oferi sprijin suplimentar AMISOM, pentru a permite acesteia să își îndeplinească mandatul și să ajungă la un efectiv total de 17 731 de militari, conform autorizării primite din partea ONU;

7.  consideră că rezultatele obținute de misiunea AMISOM în lupta împotriva Al-Shabaab, cum ar fi recâștigarea controlului asupra Kismayo, confirmă importanța strategică a sprijinului acordat Uniunii Africane; subliniază, prin urmare, importanța promovării procesului Uniunii Africane de consolidare instituțională și de consolidare a capacităților, precum și a promovării bunei guvernări, precum și a capacităților sale de reacție, inclusiv la nivelul gestionării situațiilor de criză și la nivel militar; salută înființarea unei delegații a UE pe lângă Uniunea Africană la Addis Abeba;

8.  solicită, în regim de urgență, sprijinirea sistemelor justiției și penitenciarelor din țările care au cooperat cu UE în transferul persoanelor suspectate de piraterie (Kenya, Seychelles și Mauritius), precum și sprijinirea autorităților somaleze pentru a le asigura capacitatea judecătorească și procesele juridice necesare, în conformitate cu dreptul internațional, îndeosebi dreptul internațional în domeniul drepturilor omului, pentru a le ajuta pe acestea să facă față din punct de vedere juridic situației piraților capturați și a militanților Al-Shabaab; subliniază, în același timp, importanța de a oferi piraților capturați un proces de reabilitare și reintegrare în societate;

9.  regretă faptul că, în ciuda ajutorului din partea UE pentru consolidarea statului de drept în regiune, a acordurilor de transfer încheiate de Uniune cu țări terțe (Kenya, Seychelles și Mauritius) și a acordurilor bilaterale de repatriere a piraților condamnați dintre Seychelles, Puntland și Somaliland, precum și a diverselor cadre juridice internaționale, numeroși pirați și alți răufăcători fie nu au fost încă arestați sau, dacă au fost, au fost adesea eliberați din lipsa unor dovezi solide sau a voinței politice necesare pentru urmărirea penală a acestora;

10.  salută în mod ferm Raportul ONU din 25 ianuarie 2011 care evidențiază 25 de propuneri prezentate de Jack Lang, consilierul special al Secretarului General al ONU pe probleme juridice legate de pirateria din largul coastelor Somaliei; salută, de asemenea, rapoartele de monitorizare pertinente elaborate de Jack Lang, cum ar fi raportul din 15 iunie 2011 privind măsurile de instituire, în Somalia, a unor tribunale specializate împotriva pirateriei și raportul Secretarului General din 20 ianuarie 2012 privind tribunalele specializate împotriva pirateriei în Somalia și în alte state din regiune; îndeamnă ÎR/VP, RSUE și cei trei șefi ai misiunilor și ai delegațiilor să acorde prioritate propunerilor prezentate de Jack Lang și să elaboreze o strategie privind contribuția UE la abordarea internațională a justiției penale pe teritoriul Somaliei;

11.  solicită din nou statelor membre să investigheze și să urmărească, în colaborare cu Europol și Interpol, fluxurile financiare și să confiște banii plătiți piraților ca răscumpărare, întrucât există indicii că acești bani ar putea fi transferați în conturi bancare din întreaga lume, inclusiv în bănci din Europa, precum și să identifice și să distrugă rețelele de crimă organizată care profită de pe urma acestor acte; invită Consiliul să faciliteze în continuare cooperarea dintre EU NAVFOR, pe de o parte, și Europol și Interpol, pe de altă parte;

12.  îndeamnă toate țările din regiune să colaboreze cu TPI și reamintește obligația țărilor care au semnat și ratificat Statutul de la Roma; salută, de asemenea, evoluțiile recente din cadrul TPI, care permit efectuarea de cercetări și investigații în state care nu sunt părți sau care nu au ratificat Statutul de la Roma;

13.  solicită instituțiilor Uniunii Europene să rămână vigilente și active în ceea ce privește procesul de tranziție politică declanșat în Etiopia și progresele democratice care încep să se înregistreze în Somalia;

14.  consideră că este de dorit să se profite de oportunitatea oferită de deschiderea succesiunii pentru funcția de prim-ministru, după moartea prim-ministrului etiopian Meles Zenawi, la 20 august 2012, precum și de oportunitatea oferită de alegerea unui nou președinte al Somaliei și de apropierea alegerilor legislative din Kenya în 2013, pentru:

15.  salută faptul că la expirarea perioadei fixate în foaia de parcurs a Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane, ratificată prin Rezoluția nr. 2046 (2012) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, s-a încheiat un acord între Sudan și Sudanul de Sud în ceea ce privește resursele de petrol; își exprimă speranța că acest acord va soluționa definitiv și în cel mai scurt timp posibil problema transportului petrolului din Sudanul de Sud;

Cadrul politicii de securitate

16.  salută contribuția importantă a operațiunii Atalanta a EU NAVFOR la eforturile de combatere a pirateriei și de îmbunătățire a securității maritime în largul coastei Somaliei; subliniază rolul său în protejarea navelor navlosite care distribuie ajutoare în Somalia, în cadrul Programului alimentar mondial, și a altor nave vulnerabile, precum și provizii pentru AMISOM; salută decizia Consiliului din 23 martie 2012 de prelungire a misiunii EU NAVFOR Atalanta până în decembrie 2014 și extinderea mandatului său la atacarea bazelor operaționale ale piraților, situate pe țărm; îndeamnă statele membre să se asigure că EU NAVFOR Atalanta este sprijinită în mod corespunzător prin monitorizare adecvată și nave de patrulare, deoarece victoriile actuale obținute împotriva pirateriei nu sunt ireversibile, precum și cu mijloacele de urmărire a piraților, a persoanelor care îi finanțează și a rețelelor acestora aflate la dispoziția comunității internaționale, recunoscând că măsurile cele mai eficiente împotriva pirateriei au fost, de fapt, măsurile de protecție introduse la bordul navelor de către companiile de transport maritim; saluă, în acest context, solicitările recente din sectorul maritim referitoare la reglementarea companiilor private de securitate maritimă și invită Organizația Maritimă Internațională, guvernele statelor de pavilion și sectorul maritim să colaboreze la elaborarea și implementarea în continuare a unor standarde internaționale clare, coerente și aplicabile privind utilizarea de personal privat de securitate armat la bordul navelor, precum și referitoare la respectarea strictă a acestor standarde de către companiile private de securitate maritimă;

17.  ia act de importanța cooperării dintre EU NAVFOR și celelalte misiuni internaționale care operează în zonă, în special misiunea pe uscat AMISOM și consideră că bunele relații și strânsa cooperare, inclusiv schimbul de informații, sunt elemente-cheie pentru asigurarea stabilității în Somalia; reamintește că EU NAVFOR Atalanta și operațiunea Ocean Shield a NATO, nu vor putea descuraja și pune capăt cu succes fenomenului pirateriei dacă nu se aplică o strategie cuprinzătoare în Cornul Africii și în special în Somalia, care să abordeze cauzele care îi determină pe somalezi să practice pirateria și să săvârșească infracțiuni pentru a obține venituri; ia act de faptul că misiunea actuală a NATO împotriva pirateriei, operațiunea Ocean Shield, a desfășurat cu succes două operațiuni mai scurte de combatere a pirateriei în octombrie 2008 pentru a proteja navele care transportă ajutoare în cadrul PAM;

18.  salută decizia Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2011, de instituire a unei inițiative maritime regionale de consolidare a capacităților, cunoscută sub numele de EUCAP Nestor, pentru a consolida capacitățile maritime și judiciare și de formare profesională a forțelor de poliție de coastă și a judecătorilor, în consultare și în acord cu comunitățile locale din cinci țări din Cornul Africii și Oceanul Indian de Vest; invită toate statele membre să aloce, fără întârziere, personal civil și militar competent noii misiuni; solicită o coordonare strânsă cu alte inițiative, inclusiv proiectul MARSIC al UE, în cadrul Programului privind rutele maritime critice, sponsorizat de către Instrumentul pentru stabilitate și în cadrul Programului regional pentru securitatea maritimă (MASE), inițiat de țările din estul și sudul Africii și din regiunea Oceanului Indian, sprijinit de UE și care vizează combaterea pirateriei pe uscat și consolidarea capacităților judiciare de a aresta, a transfera, a deține și a pune sub urmărire penală persoanele suspectate de piraterie; consideră că numai prin consolidarea capabilităților de securitate de coastă ale țărilor riverane, prin abordarea cauzelor profunde ale pirateriei pe uscat, prin încurajarea respectării bunelor practici de gestionare BMP4 în domeniul transportului maritim și prin îmbunătățirea standardelor din sectorul securității maritime comunitatea internațională va fi în măsură să-și realizeze obiectivul mai larg de a asigura stabilitatea și securitatea în regiune și, prin urmare, să-și reducă numărul patrulelor navale din zonă;

19.  salută decizia din iulie 2011, de extindere și reorientare a mandatului Misiunii Uniunii Europene de pregătire (EUTM), cu cartierul general în Uganda; cu toate acestea, solicită o verificare și o monitorizare mai bună a comportamentului și responsabilităților tuturor recruților formați de EUTM pentru a se asigura că minorii sau persoanele afiliate grupurilor militante nu sunt acceptate în cadrul programului, pentru a asigura că aceștia sunt integrați în forțele armate somaleze, iar dezertările sunt imediat anunțate și investigate; invită, de asemenea, UE să își asume un rol în cadrul monitorizării atente a schemei de plată pentru forțele pregătite, pentru a se asigura că sumele ajung la beneficiarii avuți în vedere și îi motivează, îi fac devotați și angajați, asigurându-se, astfel, că viitoarele forțe de securitate din Somalia vor avea capacitatea de a-și asuma responsabilitatea pe plan local;

20.  subliniază necesitatea unei coordonări strategice strânse a tuturor actorilor care sunt implicați în chestiunile de securitate, în special misiunile EU NAVFOR Atalanta, EUTM Somalia și EUCAP Nestor, precum și cele ale NATO (Operațiunea Ocean Shield), Grupul operativ sub conducere americană CTF-151, ONU și AMISOM; ia act de existența unor mecanisme internaționale de coordonare, cum ar fi Grupul de contact privind pirateria în largul coastelor Somaliei (CGPCS) de la New York și mecanismul SHADE (Shared Awareness and Deconfliction) din Bahrain; salută, prin urmare, decizia Consiliului din 23 martie 2012 de a activa, pentru o perioadă inițială de doi ani, Centrul de operațiuni al UE, cu scopul de a coordona și de a spori sinergiile dintre cele trei misiuni PSAC din Cornul Africii, precum și dintre structurile de la Bruxelles, în contextul Strategiei pentru Cornul Africii și în colaborare cu Reprezentantul special al Uniunii Europene pentru Cornul Africii;

21.  constată că există semnale potrivit cărora Armata de Rezistență a Domnului (LRA) s-ar putea extinde, antrenând în luptă mai multe țări și punând în pericol mai mulți copii; reamintește că lupta împotriva LRA și căutarea liderului LRA, Joseph Kony, s-a bazat foarte mult pe finanțarea, echipamentele și sprijinul logistic din partea SUA; invită UE să colaboreze cu SUA în ceea ce privește acordarea de asistență suplimentară necesară în lupta împotriva LRA sub egida Uniunii Africane;

22.  denunță lipsa punerii în aplicare a reglementărilor CITES; solicită Comisiei Europene și Consiliului să promoveze crearea unui sistem de certificare și control al importurilor de fildeș în UE, similar cu sistemul de certificare pentru Procesul Kimberly care s-a bucurat de succes;

Întărirea abordării cuprinzătoare

23.  salută Strategia UE pentru Cornul Africii care cuprinde nu numai politica de securitate și de ajutor umanitar, ci și obiectivele politicii de dezvoltare pe termen mai lung și cele legate de ODM; subliniază importanța acestei viziuni pe termen mai lung legate de politica de dezvoltare și invită Comisia și statele membre să își coordoneze politicile în acest sens și să utilizeze cât mai curând posibil programarea în comun pentru diferitele țări și regiuni;

24.  consideră că stabilitatea și securitatea în Cornul Africii ar avea un impact pozitiv asupra politicii și securității în afara regiunii, dar și în ceea ce privește investițiile și securitatea rutelor de transport din Oceanul Indian; prin urmare, consideră că, la nivelul G-20, ar trebui să se reflecteze asupra unor strategii de promovare a securității și a stabilității în regiune și a coordonării, pentru a asigura resursele financiare necesare pentru implementarea unei abordări cuprinzătoare; constată, în acest sens, experiența pozitivă a Conferinței privind Somalia care a avut loc la Londra, în februarie 2012, și încurajează ÎR/VP să analizeze posibilitatea organizării unei conferințe similare în 2013;

25.  consideră că regiunea Cornului Africii ar trebui să fie, de asemenea, percepută din perspectiva potențialului său economic puternic, în special al potențialului mineral și agricol; solicită, prin urmare, Consiliului, Comisiei, SEAE și BEI, în coordonare cu alți donatori multilaterali și instituții financiare, să identifice proiecte de interes comun pentru țările din regiune, care ar putea promova cooperarea și interdependența pozitivă, de exemplu, în domeniul aprovizionării cu energie, inclusiv al energiei din surse regenerabile, precum și al resurselor naturale, inclusiv apa; subliniază importanța comerțului transfrontalier, a accesului la piețele internaționale, a infrastructurii portuare și a furnizării de coridoare adecvate pentru accesul la porturi pentru țările fără ieșire la mare, ca elemente vitale pentru dezvoltarea economică pe termen lung a Cornului Africii; invită Comisia să efectueze o analiză în profunzime a dimensiunii și a impactului din punct de vedere economic, de mediu și social, al practicilor de arendare a terenurilor către țări terțe în Cornul Africii și să propună strategii și mecanisme de protecție;

26.  consideră că consolidarea securității regionale și combaterea terorismului și a pirateriei, deși sunt indispensabile, nu ar trebui să pună în umbră necesitatea absolută de a sprijini, în primul rând, eradicarea sărăciei în regiune, cu atât mai mult cu cât UE, conform tratatului său fondator, are obligația de a ține cont de obiectivele cooperării pentru dezvoltare - în primul rând cele care vizează reducerea și eradicarea sărăciei - în politicile pe care le implementează și care ar putea afecta țările în curs de dezvoltare (articolul 208 alineatul (1) din TFUE); observă că toate țările din Cornul Africii sunt țări în curs de dezvoltare și că au primit (cu excepția celor două Sudanuri, care nu au semnat Acordul de la Cotonou) astfel, două miliarde de euro din cadrul ajutorului pentru dezvoltare (644 de milioane fiind alocate numai Etiopiei) pentru programele indicative naționale și regionale în cadrul celui de al zecelea FED (2008-2013); constată că, în aceeași perioadă, și tot în baza celui de a zecelea FED, Africa de Est, Africa de Sud și Oceanul Indian beneficiază de 619 de milioane de euro (parțial pentru IGAD - Governmental Authority on Development), având drept scop eradicarea sărăciei în țările din regiune și îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; reamintește, de asemenea, faptul că Facilitatea pentru pace în Africa, un sub-instrument de sprijin financiar din cadrul FED, oferă sprijină financiar AMISOM;

27.  consideră că, în calitate de principal distribuitor de ajutor pentru dezvoltare și asistență umanitară în regiune, grație, în parte, centralizării activității diplomatice în SEAE și RSUE, a succesului operațiunii Atalanta și a prezenței diplomatice și militare în regiune provenite din câteva state membre, UE (statele membre și Comisia Europeană) ar putea face mai multe pentru eradicarea sărăciei endemice din regiune și eliminarea anarhiei și haosului care caracterizează unele zone de dimensiuni mici;

28.  consideră că este de dorit să se profite de oportunitatea oferită de alegerea la 10 septembrie 2012 a noului președinte al Somaliei, Sheikh Hassan Mohamud pentru a acționa, folosind cadrul strategic pentru Cornul Africii și cu sprijinul RSUE în regiune, precum și al SEAE și diplomaților naționali și cu ajutorul Uniunii Africane, în vederea stabilirii unor relații diplomatice și economice normale între Etiopia și Eritreea și a soluționării crizei din Somalia, ceea ce ar aduce beneficii pentru dezvoltarea întregii regiuni; observă că regiunea Marilor Lacuri, care se învecinează cu regiunea Cornul Africii în zonele sale occidentale, este, de asemenea, una din zonele cele mai instabile din lume, cuprinzând o serie de țări extrem de subdezvoltate în care există violență armată - cum ar fi Republica Democratică Congo (RDC) - și chiar războaie cu unul sau mai multe state vecine - de exemplu, tensiunile dintre RDC și Ruanda, care, în linii mari, face parte din Cornul Africii; subliniază că, în implementarea Strategiei UE pentru Cornul Africii, nu se pot ignora repercusiunile posibile asupra dezvoltării atât de necesare în regiunile învecinate (mai ales zona Marilor Lacuri, zonele centrale sau sudice ale continentului african).

29.  salută dimensiunea dublă a planului de ajutor, destinat atât dezvoltării regionale, cât și ajutorului umanitar, noul plan pentru Cornul Africii propus de Comisia Europeană în 2012, cunoscut sub numele de SHARE (Supporting Horn of Africa Resilience), care se dorește a fi un instrument de legătură între ajutorul umanitar pe termen scurt și dezvoltarea pe termen lung, astfel încât să elimine cercul vicios al crizelor din regiune; sprijină pe deplin Comisia Europeană în ceea ce privește consolidarea legăturii dintre ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare (LRRD); solicită Uniunii Europene să încerce prin acest program să ofere diferite posibilități pentru asigurarea subzistenței și un acces mai bun la piețe și la informații, astfel încât să stimuleze creșterea veniturilor pentru populațiile pastorale, agropastorale, cele care trăiesc pe malurile râurilor, în zonele de coastă, urbane sau periurbane, să îmbunătățească accesul la serviciile sociale de bază și să urmărească să ofere nivele previzibile și credibile de sprijin pentru populațiile afectate de riscuri în mod cronic sau sezonier;

30.  salută noul program SHARE al Uniunii Europene care are ca scop sporirea rezilienței țărilor din Cornul Africii în fața diferitelor amenințări cu care se confruntă, subliniează, însă, că acest program ar trebui să fie coordonat cu strategia Uniunii Europene pentru Sahel, care se confruntă cu aceleași amenințări (terorism, trafic de droguri, schimbări climatice, aflux de refugiați și de persoane strămutate etc.);

31.  consideră că în țările din Cornul Africii este important să se sprijine agricultura, pastoralismul și creșterea animalelor și salută activitatea importantă realizată în aceste domenii de ONG-uri;

32.  invită Comisia Europeană să sprijine orice program de acces la apă ca drept fundamental și bun comun al umanității și să sprijine parteneriatele publice și private pentru accesul la apă potabilă;

33.  insistă ca, ori de câte ori este posibil, asistența acordată de UE în Cornul Africii să nu ia forma unui sprijin bugetar direct, ci să fie acordată în scopul de a atinge obiective specifice, pe baza unor indicatori de performanță clari; consideră că, atunci când asistența trebuie să ia forma unui sprijin bugetar, aceasta ar trebui să fie condiționată de atingerea obiectivelor specifice; consideră că programele orientate către susținerea Strategiei UE pentru Cornul Africii ar trebui să poată beneficia de combinarea resurselor, cu alte cuvinte, finanțarea pentru astfel de programe ar trebui să fie deschisă altor donatori internaționali, în temeiul unor standarde comune clare, pentru a facilita adoptarea unei abordări coordonate și uniforme de către toți donatorii și pentru a reduce la minimum riscul prezentat de abordările contradictorii sau riscul de duplicare; consideră că, în mod similar, UE ar trebui să fie în măsură să participe la finanțarea programelor părților terțe în regiune, cu condiția să se poată asigura respectarea deplină a normelor UE privind asistența financiară acordată țărilor terțe;

34.  invită Uniunea Europeană și statele sale membre să ofere în continuare asistență umanitară neutră, imparțială și independentă pentru grupurile de populație vulnerabile și să sprijine țările din regiune în consolidarea capacităților lor naționale, prin strategii de reducere a riscurilor de dezastre și prin programe de cooperare pentru dezvoltare pe termen lung în domeniul pregătirii pentru perioadele de secetă, al agriculturii, al dezvoltării rurale și al siguranței alimentare;

35.  evidențiază faptul că, deși este adevărat că la baza crizei alimentare din Cornul Africii (la fel ca și în cazul Sahelului) au stat secetele repetate, recoltele slabe și creșterea prețurilor, ar trebui avut în vedere faptul că, pe lângă aceste motive conjuncturale (deși seceta poate fi în prezent considerată drept un factor structural), există și altele extrem de importante, precum dezorganizarea comunităților și avântul precipitat în direcția promovării exporturilor de produse agroalimentare în detrimentul suveranității alimentare și al agriculturii pentru consum propriu și vânzare pe piețele naționale;

36.  subliniază faptul că respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie un element fundamental invariabil al angajamentului Uniunii cu țările terțe partenere; își exprimă, prin urmare, îngrijorarea profundă cu privire la informațiile referitoare la cazurile de arestări arbitrare, de maltratare a deținuților și de violență împotriva manifestanților, precum și cu privire la măsurile represive luate împotriva opoziției politice, inclusiv cazurile de cenzură și de detenție arbitrară a ziariștilor și a activiștilor, care au avut loc în întreaga regiune; invită toate autoritățile din Cornul Africii să respecte aceste principii fundamentale și să elibereze necondiționat toți deținuții politici;

37.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la acapararea terenurilor în Africa, care riscă să submineze securitatea alimentară la nivel local și să agraveze foametea; invită guvernele din Cornul Africii și UE să evalueze impactul actual pe care îl are achiziționarea terenurilor agricole asupra sărăciei rurale și asupra crizei actuale cauzate de foamete; îndeamnă Comisia Europeană să integreze problema legată de acapararea terenurilor în dialogul său politic cu țările în curs de dezvoltare, cu scopul de a pune în aplicare coerența politicilor;

38.  este îngrijorat de presupusa descărcare ilegală de deșeuri de către întreprinderi din UE și de rețele infracționale; reamintește că descărcarea ilegală de deșeuri constituie o preocupare majoră pentru populația somaleză care trăiește de-a lungul coastei; invită ÎR/VP și Comisia Europeană să dispună efectuarea urgentă a unei investigații cuprinzătoare de către un organism independent, inclusiv colectarea de probe și mostre și, în funcție de rezultatul cercetărilor, să ia în considerare posibilitatea unor acțiuni în justiție, inclusiv acordarea de despăgubiri de către societățile europene, statele membre ale UE și UE;

39.  recunoaște că este esențial să se mențină independența și imparțialitatea asistenței umanitare pentru toate populațiile afectate de conflicte din Cornul Africii și să se acorde în continuare o finanțare adecvată, în special în Somalia; subliniază că orice reducere a asistenței ar putea cauza o nouă criză umanitară pentru poporul somalez; subliniază necesitatea ca, pe lângă asistența umanitară, să se continue eforturile precum inițiativa SHARE a Uniunii Europene (Supporting the Horn of Africa's Resilience – Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii), în scopul de a asigura rezistența populației locale și a îmbunătăți subzistența acesteia;

40.  subliniază că drepturile omului, în special drepturile femeilor, ale copiilor, ale LGBT și ale minorităților religioase, au fost mult timp neglijate în regiune și constată că sectele islamice s-au răspândit în părți din Cornul Africii și amenință libertățile minorităților;

41.  subliniază importanța sprijinului european pentru societatea civilă; invită Comisia și statele membre să asigure sprijin coordonat societății civile la nivel național, precum și la nivel transfrontalier și regional;

42.  subliniază importanța acordării unei asistențe continue Sudanului de Sud, cu scopul de a crea și de a susține o societate civilă efectivă; crede cu tărie că noul instrument pentru promovarea democrației și a drepturilor omului ar trebui să includă linii de finanțare ad-hoc pentru Cornul Africii; consideră că ar trebui să se ia în considerare extinderea Fondului pentru democrație la țările din Cornul Africii;

Sudanul și Sudanul de Sud

43.  salută acordurile încheiate între Sudan și Sudanul de Sud privind reluarea exporturilor de petrol și demilitarizarea frontierei și invită ambele țări să le respecte; invită ambele state să înceteze adăpostirea sau sprijinirea grupurilor de rebeli care acționează împotriva celuilalt stat; îndeamnă la continuarea negocierilor cu privire la delimitarea frontierelor dintre cele două țări, cu scopul evitării altor focare de conflict care ar pune în pericol acordul recent și recomandă ca ambii lideri să continue discuțiile pentru a ajunge, cât mai curând posibil, la un acord privind statutul regiunii Abyei și al altor zone disputate, în conformitate cu foaia de parcurs a UA și cu Rezoluția nr. 2046 (2012) a Consiliului de Securitate al ONU; felicită comisia la nivel înalt înființată de fostul președinte Mbeki, finanțată în parte de UE pentru succesele obținute, grație sprijinului UA, în cadrul activităților de negociere și mediere între Sudan și Sudanul de Sud; invită RSUE pentru Sudan și Sudanul de Sud să se coordoneze cu șefii delegațiilor din Sudan și Sudanul de Sud pentru a se asigura că angajamentul UE, eforturile politice și în materie de asistență păstrează un nivel foarte ridicat de vizibilitate;

44.  salută memorandumurile de înțelegere încheiate separat între guvernul sudanez și Mișcarea populară de eliberare a Sudanului (SPLM – Nord) cu ONU, Uniunea Africană și Liga Arabă pentru a permite furnizarea de asistență umanitară către populația civilă din statele Nilul Albastru și Kordofanul de Sud;

45.  este îngrijorat de reapariția violențelor în statul Jonglei din Sudanul de Sud, violențe care pun în pericol progresele realizate în ceea ce privește restabilirea păcii și a securității în regiune; sprijină ancheta solicitată de misiunea ONU în Sudanul de Sud (MINUSS) și solicită pedepsirea vinovaților responsabili pentru violențe; invită guvernul Sudanului de Sud:

46.  condamnă ferm toate actele de violență comise împotriva populației civile din Sudan prin încălcarea dreptului internațional umanitar și a legislației privind drepturile omului; îndeamnă UE și comunitatea internațională să ajungă la un acord cu privire la o abordare unitară privind protejarea populației civile și terminarea încălcărilor drepturilor omului, în special în Darfur, Kordofanul de Sud și Nilul Albastru; invită guvernul Sudanului și Mișcarea populară de eliberare a Sudanului (SPLM - Nord) să înceapă imediat negocieri directe pentru a conveni asupra încetării complete a ostilităților și pentru a ajunge la o înțelegere politică pe baza Acordului-cadru din 28 iunie 2011, astfel cum se prevede în Rezoluția nr. 2046 (2012) a Consiliului de Securitate al ONU; subliniază importanța menținerii actorilor internaționali în zonele de conflict și îndeamnă autoritățile sudaneze să garanteze siguranța acestora și a populației civile; reamintește responsabilitățile UE și ale statelor membre în ceea ce privește sprijinul și cooperarea consolidate cu Tribunalul Penal Internațional pentru punerea în aplicare a mandatelor de arestare a lui Ahmad Muhammad Harun, a lui Ali Muhammad Ali Abd-Al-Rahman, a lui Abdel Rahim Mohammed Hussein și a președintelui Omar Hassan Ahmad Al Bashir;

47.  este îngrijorat de deteriorarea stării de sănătate a refugiaților sudanezi, al căror număr este estimat la 170 000, dintre care peste jumătate sunt copii, aflați în cele patru tabere din statul Nilul Superior și în tabăra din statul Unity, unde riscurile de infecție, diaree și malarie ating cote extreme și unde malnutriția constituie un factor agravant;

48.  condamnă orice sprijin care ar fi oferit fie de către Sudan, fie de către Sudanul de Sud, oricărui grup armat care nu face parte din forțele armate regulate respective;

Somalia

49.  ia act de rezultatele alegerilor prezidențiale din Somalia desfășurate la 20 august 2012; îndeamnă toți actorii politici din Somalia să își asume un angajament față de democrație, statul de drept și drepturile omului, ca singură modalitate de a ieși din cercul vicios al sărăciei, al subdezvoltării și al insecurității; subliniază că sfârșitul mandatului GFT este un test esențial pentru potențialul Somaliei de a avansa în direcția unui stat funcțional și a capacității acesteia de a reconstrui instituții puternice, democratice și cu adevărat reprezentative; consideră că va fi crucial să se faciliteze un dialog politic favorabil integrării în Somalia și să se promoveze procesele vizând edificarea consensului pentru a sprijini noul guvern; invită noul guvern federal și noul președinte Hassan Sheikh Mohamud să depună eforturi de reconciliere a poporului somalez, pe baza Acordului de la Garowe, pentru a pune bazele noului stat federal și pentru a începe procesul de durată, însă important, de realizare a păcii, a securității și a democrației pentru toți somalezii;

50.  salută, de asemenea, recenta învestire a primului Parlament oficial al Somaliei după o perioadă de peste 20 de ani și speră că acest lucru va marca primul pas în tranziția către o democrație parlamentară mai reprezentativă; ia act de faptul că aproape a fost realizată cota de 30 % rezervată deputatelor în parlament, reamintind că este important să se asigure o participare semnificativă a femeilor în toate sectoarele vieții publice pentru ca eforturile de soluționare a conflictelor și de consolidare a păcii să aibă succes;

51.  salută încheierea perioadei de tranziție din Somalia ca o posibilitate de reînnoire; salută activitatea semnatarilor foii de parcurs și înțelepții tradiționali, Adunarea constituantă națională, noul parlament federal și Comitetul tehnic de selecție pentru rolurile pe care le joacă în încheierea perioadei de tranziție în Somalia; salută angajamentul președintelui aflat la final de mandat de a sprijini și de a colabora cu președintele Hassan Sheikh Mohamud; îndeamnă toți actorii politici din Somalia să coopereze cu noile autorități; salută viziunea președintelui Hassan Sheikh pentru Somalia și intenția acestuia de a asigura înființarea unor instituții de conducere ample și favorabile integrării, precum și stabilizarea, statul de drept și buna guvernare, redresarea economică, consolidarea păcii și reconcilierea, furnizarea de servicii publice și îmbunătățirea relațiilor dintre Somalia și restul lumii; solicită președintelui să își respecte angajamentul asumat în ceea ce privește guvernarea transparentă și responsabilă, combaterea corupției la toate nivelurile, asigurarea unui dialog favorabil integrării și înființarea unor instituții reprezentative și responsabile la nivel național, regional, districtual și local, în conformitate cu Constituția provizorie a Somaliei;

52.  solicită ÎR/VP și Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru Cornul Africii să efectueze o revizuire profundă a procesului de pace de la Djibouti și să analizeze posibilitatea desfășurării unei echipe de mediatori ai cărei membri să se bucure de încrederea diverselor părți interesate din Somalia, inclusiv asociațiile de femei, și care să fie î n măsură să reunească o gamă variată de actori locali la masa negocierilor; invită ÎR/VP să inițieze un proces pentru actorii societății civile din Somalia din interiorul și din afara țării care ar permite o dezbatere periodică și continuă cu privire la posibilele soluții la problemele politice din această țară; invită ÎR/VP să reunească aceste două procese, urmând exemplul procesului de pace reușit dintre 2000 și 2005 din Sudan;

53.  salută recenta inițiativă de pace a guvernului Somaliei, prin care se oferă locuri de muncă populației civile și formare profesională rebelilor care dezertează din gruparea Al-Shabaab; salută recenta aprobare a unei constituții ambițioase, care promite drepturi egale pentru „toți cetățenii, indiferent de sex, religie, statut social sau economic, opinii politice, clan, handicap, ocupație, naștere sau dialect”, care declară ilegală mutilarea genitală a femeilor și care stabilește o Comisie pentru adevăr și reconciliere; este, totuși, îngrijorat de faptul că, într-o țară afectată de zeci de ani de conflicte interne, noua Constituție nu soluționează chestiunea legată de divizarea puterii și a resurselor între centru și regiuni și solicită o cooperare sporită cu noile autorități în scopul de a soluționa aceste probleme;

54.  invită autoritățile somaleze să acorde prioritate edificării instituțiilor și instituirii de urgență a unei forțe de poliție responsabile, transparente, integratoare, având în vedere că acest lucru va stabili încrederea populației în noul guvern; salută, în acest sens, valoroasa contribuție adusă de EUTM Somalia la forțele de securitate ale țării; așteaptă cu încredere sprijinul continuu al statelor membre pentru activitatea misiunii PSAC, care se străduiește să sensibilizeze armata somaleză cu privire la respectarea drepturilor omului, a dinamicii de gen și a statului de drept; constată faptul că dezvoltarea unor instituții somaleze stabile, responsabile și favorabile incluziunii trebuie să meargă dincolo de forțele de securitate, să fie specifică și să fie realizată la nivelul țării, pentru ca Somalia să devină un stat viabil;

55.  subliniază faptul că, pentru sustenabilitatea pe termen lung a Somaliei ca stat federal funcțional, pentru beneficiul întregii populații, vor fi esențiale structuri economice sustenabile și favorabile integrării și un sistem de repartizare a viitoarelor venituri provenite din exploatarea petrolului și gazelor între nivelul regional și cel federal; îndeamnă comunitatea internațională să nu repete greșelile din trecut prin concentrarea asistenței la nivelul instituțiilor federale din Mogadishu, în detrimentul regiunilor Somaliei, având în vedere că acestea din urmă pot juca un rol esențial în furnizarea descentralizată a serviciilor de bază și în asigurarea stabilității pentru populație; invită UE să mobilizeze toate resursele în această perioadă favorabilă pentru a sprijini entitățile regionale din Somalia în acest proces vital de tranziție democratică; ca urmare a celor mai recente evoluții pe plan politic și în materie de securitate în Somalia, încurajează statele membre și ÎR/VP să ia în considerare, în strânsă cooperare cu autoritățile somaleze legitime, Uniunea Africană (UA) și Agenția Interguvernamentală pentru Dezvoltare (IGAD), precum și cu guvernul SUA, o misiune în domeniul reformei sectorului de securitate (RSS) de îndată ce situația de pe teren va permite acest lucru;

56.  recunoaște că instaurarea păcii în Somalia trebuie să fie un proces ascendent; subliniază faptul că Uniunea Europeană trebuie să se asigure că strategia sa permite ca eforturile locale de edificare a păcii și de soluționare a litigiilor să fie sprijinite în mod suficient și să devină o prioritate națională și regională; reamintește, de asemenea, faptul că legitimitatea pe plan local va contribui la apariția instituțiilor de guvernare în Somalia, fapt ce oferă perspective pe termen lung pentru stabilitate;

57.  reamintește că Uniunea Africană a desfășurat AMISON, o misiune militară în Somalia sub mandatul Consiliului de Securitate al ONU, care caută cu disperare noi state care să contribuie cu trupe;

58.  subliniază necesitatea ca UE, în strânsă colaborare cu SUA și Uniunea Africană, să joace un rol cheie în viitorul Somaliei;

59.  încurajează comunitatea internațională, în colaborare cu CICR și Semiluna Roșie, să înființeze în Somalia, în cel mai scurt timp posibil, și să dezvolte aici structuri de sănătate și centre ambulatorii de asistență medicală și de nutriție terapeutică;

60.  salută crearea Fondului de stabilitate locală care își propune în special să coordoneze ajutorul internațional în zonele eliberate recent și accesibile din sudul Somaliei;

61.  regretă profund faptul că, din decembrie 2011, 13 jurnaliști și lucrători din sectorul mass-media au fost uciși în zonele controlate de guvern ale Somaliei și că nu s-au înregistrat progrese în urmărirea penală a acestor cazuri; subliniază importanța asigurării libertății de exprimare și îndeamnă noul guvern și președintele să adopte măsuri pentru a asigura o mai bună protecție a ziariștilor și să efectueze anchete credibile cu privire la aceste crime;

62.  îndeamnă UE și toți partenerii regionali și internaționali să profite de oportunitatea creată de instalarea noului guvern al Somaliei, care, alături de declinul aparent al grupării Al-Shabaab în țară, oferă posibilitatea începerii unei noi ere politice în Somalia; subliniază, prin urmare, necesitatea ca comunitatea internațională, și în special Uniunea Europeană, să fie pregătită să ofere sprijin autorităților legitime și democratice în domeniul consolidării capacităților instituționale, al RSS (reforma sectorului de securitate) și al DDR (dezarmare, demobilizare și reintegrare) și să sprijine societatea civilă; îndeamnă ÎR/VP să se asigure că acțiunea UE în Somalia promovează o societate liberă și deschisă care respectă și susține drepturile omului și în special drepturile femeilor și ale minorităților, care permite emanciparea femeilor și asigură un echilibru între femei și bărbați în toate sectoarele societății;

63.  subliniază exemplul foarte pozitiv al Somaliland, care și-a demonstrat capacitatea de a dezvolta și consolida structurile sale democratice, economice și administrative, pe parcursul a mai mult de douăzeci de ani, precum și capacitatea de a crea un proces democratic durabil; ia act de faptul că Somaliland a înregistrat până acum succese notabile în domeniul securității și al consolidării stabilității pe teritoriul său, precum și în cooperarea în combaterea pirateriei și terorismului; își exprimă, totuși, îngrijorarea că în cazul în care Al-Shabaab s-ar regrupa în regiunile montane de frontieră, Somaliland ar putea deveni vulnerabilă; subliniază, prin urmare, că este esențială susținerea Somaliland-ului în combaterea terorismului, inclusiv prin măsuri cum ar fi promovarea diversificării economice și a dezvoltării capacităților pentru ocuparea forței de muncă în rândul tineretului, cu scopul de a reduce recrutarea în rândul tinerilor; subliniază faptul că este important ca Somaliland să promoveze dezvoltarea economică și socială a regiunii ca modalitate de contracarare a radicalizării zonelor de instabilitate de pe teritoriul său; invită Comisia și SEAE să sprijine Somaliland în consolidarea perspectivelor sale de dezvoltare și în promovarea stabilității sale economice și sociale; subliniază că, în căutarea unei soluții pentru stabilitatea pe termen lung și de securitate din Somalia, este important să se evalueze exemplul pozitiv de stabilitate oferit de Somaliland;

64.  salută declarația fermă de sprijin pentru noile instituții federale ale Somaliei din partea ÎR/VP în cursul mini-summitului Adunării Generale a ONU privind Somalia care a avut loc la New York și, în special, angajamentul ÎR/VP față de un proces de patru ani de consolidare a noilor instituții federale și a administrațiilor regionale, precum și față de organizarea unei conferințe internaționale privind Somalia, în 2013; invită Somaliland și alte entități federale să joace un rol deplin și de susținere în procesul de negociere a relației lor juridice și politice cu noile instituții federale din Somalia, în vederea realizării unui stat federal somalez durabil, stabil și prosper;

Etiopia și Eritreea

65.  subliniază rolul-cheie al Etiopiei în stabilitatea politică și economică a întregii regiuni; constată că, în discursul său inaugural, Hailemariam Desalegn, noul prim-ministru al Etiopiei, a subliniat importanța consolidării drepturilor omului și a instituțiilor democratice în țară, în scopul de a contribui la dezvoltarea unei culturi democratice și la respectarea deplină a drepturilor omului în Etiopia; consideră că instalarea unui nou guvern al Etiopiei oferă posibilitatea de a implica Etiopia în toate chestiunile de interes comun sau care ridică preocupări comune, inclusiv în cele pentru care se poate să fi existat o divergență de opinii în trecut și subliniază importanța sprijinirii Etiopiei pe calea spre un nou sistem democratic, prin dialog pozitiv și parteneriat; sprijină Etiopia în lupta împotriva terorismului, dar subliniază că această luptă ar trebui să fie purtată în contextul respectării depline a drepturilor fundamentale;

66.  speră că sub conducerea prim-ministrului Hailemariam Desalegn, numit la 21 septembrie 2012, Etiopia se va lansa într-un proces de tranziție democratică veritabilă pentru a-și realiza puternicul potențial democratic, punând capăt amestecului în libertatea religioasă și libertățile societății civile; invită SEAE, pe Reprezentantul Special al UE pentru Cornul Africii și pe Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului să acorde prioritate inițierii unui dialog cu Etiopia pe tema drepturilor omului pentru a putea profita de posibilitatea oferită de tranziția politică în curs în scopul instituirii unei tranziții cu adevărat democratice, edificate pe caracterul central al drepturilor omului și al libertăților fundamentale, libertatea mass-mediei și recunoașterea deplină a libertății de exprimare; îndeamnă UE și comunitatea internațională să rămână vigilente și active în ceea ce privește procesul de tranziție politică în curs în Etiopia, să promoveze întărirea instituțiilor democratice și să condiționeze asistența politică, militară și pentru dezvoltare de reforme democratice concrete, care trebuie să includă eliberarea tuturor deținuților de conștiință, precum Eskinder Nega și alți ziariști, militanți pentru drepturile omului și dezvoltare și membri ai opoziției, acceptarea raportorilor speciali ai ONU privind drepturile omului, oferindu-le acces liber la toate regiunile și centrele de detenție, abrogarea sau modificarea Proclamației privind organizațiile de caritate și asociațiile și a Proclamației privind combaterea terorismului și reîntoarcerea politicienilor din opoziție aflați în exil; invită UE să găsească modalități inovatoare și sigure pentru a sprijini din punct de vedere financiar și politic eforturile societății civile din Etiopia și să inițieze un dialog strâns cu opoziția, atât cea din Etiopia, cât și cea din exil;

67.  constată că, în prezent, în Etiopia nu există nici sistem judiciar și nici mijloace de comunicare independente, ca urmare a unei strategii concepute pentru constrângerea și blocarea judecătorilor, controlarea presei, intimidarea opoziției și reducerea la tăcere a organizațiilor de apărare a drepturilor omului;

68.  semnalează că numeroși ziariști au fost trimiși în judecată în baza legii din 2009 privind combaterea terorismului; denunță recenta campanie de hărțuire judiciară în urma căreia Tribunalul Federal Suprem l-a condamnat, in absentia, pe bloggerul Elias Kifle la închisoare pe viață, iar pe Wubishet Taye, editor adjunct la un ziar local și pe editorialistul Reeyot Alemn la câte 14 ani de închisoare; cu toate acestea, salută faptul că ziariștii suedezi Martin Schibbye și Johan Persson au fost grațiați recent, după moartea primului ministru, Meles Zenawi; încurajează noul guvern să aplice aceleași criterii și în cazul persoanelor condamnate în mod arbitrar;

69.  subliniază imensul potențial al proiectului Marele Baraj al Renașterii de pe Nilul Albastru, în regiunea Benishangul-Gumuz din Etiopia, pentru producerea de energie ecologică și pentru dezvoltarea economică a întregii regiuni; sprijină grupul internațional de experți constituit între Etiopia, Sudan și Egipt pentru un astfel de proiect și solicită o mai bună înțelegere privind împărțirea resurselor de apă din Nil și a energiei produse de hidrocentrala conectată la baraj;

70.  invită guvernul Etiopiei să adopte în mod oficial deciziile de delimitare luate de Comisia de trasare a frontierei dintre Etiopia și Eritreea, ca decizie finală și obligatorie, în conformitate cu Rezoluțiile nr. 1907 (2009) și 2023 (2011) ale CSONU, precum și cu rezoluțiile pertinente ale UA și ale IGAD; invită, prin urmare, guvernul Eritreei să accepte dialogul cu Etiopia, să se implice în procesul de retragere a trupelor de la frontieră, de demarcare fizică în conformitate cu decizia Comisiei pentru trasarea frontierei, luând în considerare importanța menținerii împreună a comunităților, precum și normalizarea relațiilor cu Etiopia, inclusiv sub forma redeschiderii frontierelor; invită comunitatea internațională să inițieze un dialog cu Eritreea și să apere interesele și nevoile eritreenilor, exercitând, în același timp, presiuni asupra regimului și asupra forțelor militare pentru ca acestea să permită accesul organizațiilor internaționale, să pregătească alegerile promise de mult timp și să deschidă spațiul politic în țară; subliniază că orice ajutor al UE care nu urmărește obiective umanitare ar trebui să fie strict condiționat de un angajament al autorităților din Eritreea de a înlesni o tranziție democratică și îmbunătățirea situației în ce privește drepturile omului în țară pe baza unor criterii transparente și concrete, precum și a situației privind nevoile de bază ale poporului eritreean; invită Eritreea să înceteze a mai acorda sprijin grupurilor armate care subminează pacea și reconcilierea în Somalia și, în general, stabilitatea regională; solicită să se asigure libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea religioasă, precum și introducerea unor alegeri libere și corecte și a democrației în țară; solicită eliberarea imediată a deținuților politici, inclusiv a jurnalistului Dawit Isaac, care se află în închisoare, fără proces, de peste 4 000 de zile;

o
o   o

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, precum și statelor membre ale UE, Reprezentantului Special al UE pentru Sudan, Reprezentantului Special al UE pentru Cornul Africii, Guvernului Turciei, Congresului Statelor Unite ale Americii, Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, Comisiei Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, guvernelor și parlamentelor Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) și autorităților din Somaliland.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0203. (2) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 102.. (3) JO C 349 E, 22.12.2010, p. 51.. (4) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 35. (5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0334.

Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2013 referitoare la drepturile de proprietate intelectuală asupra resurselor genetice din perspectiva politicii de dezvoltare: impactul asupra reducerii sărăciei în țările în curs de dezvoltare (2012/2135(INI))

P7_TA(2013)0007 A7-0423/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică (CDB) din 1992,

–  având în vedere Protocolul de la Nagoya din 2010 la CDB privind accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea lor,

–  având în vedere Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură din 2001,

–  având în vedere Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor din 2002,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, adoptată de Adunarea Generală la 13 septembrie 2007,

–  având în vedere Convenția OIM 1989 privind popoarele indigene și tribale (nr. 169),

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante, revizuită la Geneva la 19 martie 1991,

–  având în vedere Acordul OMC din 1995 privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală,

–  având în vedere Tratatul internațional din 2002 privind resursele genetice vegetale pentru alimentație și agricultură (ITPGR) și Tratatul-cadru al OMS privind virusurile gripale,

–  având în vedere Directiva 98/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 1998 privind protecția juridică a invențiilor biotehnologice(1),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 7 octombrie 2010 referitoare la obiectivele strategice ale UE pentru cea de-a zecea Conferință a părților la Convenția privind diversitatea biologică (CDB), ce urmează să aibă loc în perioada 18-29 octombrie 2010 la Nagoya (Japonia)(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor, intitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020”(COM(2011)0244),

–  având în vedere activitățile și rapoartele Comitetului interguvernamental al OMPI privind proprietatea intelectuală și resursele genetice, cunoștințele tradiționale și folclorul,

–  având în vedere raportul reuniunii grupului de experți tehnici și juridici referitor la cunoștințele tradiționale asociate resurselor genetice, în contextul regimului internațional privind accesul și împărțirea beneficiilor (UNEP/CBD/WG-ABS/8/2, 2009),

–  având în vedere studiul solicitat de Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului European intitulat „Drepturile de proprietate intelectuală asupra resurselor genetice și combaterea sărăciei” (2011),

–  având în vedere Convenția asupra zonelor umede din 1971 de la Ramsar;

–  având în vedere Convenția din 1973 privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei pe cale de dispariție (CITES);

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0423/2012),

A.  întrucât 70 % din populația săracă a lumii, care trăiește în zonele rurale și urbane, depinde direct de biodiversitate pentru supraviețuirea și bunăstarea sa;

B.  întrucât principalele obiective ale Convenției privind diversitatea biologică (CDB) urmăresc să promoveze conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității și să înlăture obstacolele în calea utilizării acesteia;

C.  întrucât resursele genetice (RG), furnizorii și deținătorii de cunoștințe tradiționale asociate (CT) provin frecvent din țările în curs de dezvoltare bogate în biodiversitate;

D.  întrucât legislația privind accesul național și împărțirea beneficiilor, adoptată ca parte a procesului CDB, a apărut ca reacție la practicile de prospectare biologică și de biopiraterie;

E.  întrucât biopirateria este definită în mod comun ca practica industrială a privatizării și a brevetării cunoștințelor tradiționale sau a resurselor genetice aparținând popoarelor indigene, fără a obține autorizarea țărilor-sursă sau fără a le oferi compensații;

F.  întrucât CDB și protocolul acesteia de la Nagoya prevăd ca bioprospectorii să obțină „consimțământul prealabil în cunoștință de cauză” al țărilor de origine sau al comunităților locale și indigene și să ajungă la „condiții convenite de comun acord” cu acestea în legătură cu cunoștințele tradiționale asociate resurselor genetice, precum și să împartă beneficiile bioprospectării cu acestea;

G.  întrucât regimul privind accesul și împărțirea beneficiilor, aflat în continuă evoluție, guvernat de CDB, funcționează în mod complementar cu OMC și Acordul său privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (OMC-TRIPS), Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI), Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Uniunea Internațională pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS);

H.  întrucât guvernanța accesului și a împărțirii beneficiilor se reflectă, de asemenea, într-o serie de acte privind drepturile omului, inclusiv Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966;

I.  întrucât articolul 27 alineatul (3) litera (b) din Acordul OMC TRIPS conferă guvernelor dreptul de a exclude de la brevetabilitate plantele, animalele și procesele „în mod esențial” biologice, în timp ce microorganismele și procesele non-biologice și microbiologice sunt eligibile pentru brevetare;

J.  întrucât biodiversitatea oferă o gamă largă de servicii ecosistemice, precum apele locale, aprovizionarea cu alimente, materialele pentru susținerea mijloacelor de trai și reglarea climei; întrucât degradarea mediului aduce noi provocări pentru conservarea și utilizarea durabilă a unei largi varietăți de specii și de RG, ca bază pentru securitatea alimentară și dezvoltarea durabilă a agriculturii;

K.  întrucât Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (ITPGR), care a fost negociat în cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), are ca scop conservarea și utilizarea durabilă a resurselor fitogenetice pentru alimentație și agricultură și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea lor, în conformitate cu CDB;

L.  întrucât membrii OCDE se bazează puternic pe resursele genetice din străinătate în special pentru culturi, cooperarea internațională privind conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice devenind, astfel, esențială;

M.  întrucât estimările arată că trei sferturi din populația lumii depind de medicamentele tradiționale naturale și că aproximativ jumătate dintre medicamentele sintetice au la origine produse naturale;

N.  întrucât mai multe convenții și acorduri internaționale abordează subiectul cunoștințelor tradiționale, inclusiv Convenția privind diversitatea biologică, Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (ITPGR), Declarația privind drepturile popoarelor indigene (DRIPS), Convenția Unesco pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

O.  întrucât articolul 8 litera (j) din CDB prevede angajamentul părților de a respecta, a conserva și a păstra cunoștințele tradiționale și „de a încuraja împărțirea echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea” unor astfel de cunoștințe;

P.  întrucât Declarația ONU din 2007 privind drepturile popoarelor indigene confirmă dreptul acestora de a-și păstra, controla, proteja și dezvolta cunoștințele tradiționale,

Q.  întrucât, în 2009, Adunarea Generală a OMPI a încredințat Comitetului interguvernamental (CIG) sarcina de a elabora un act internațional pentru protejarea resurselor genetice, a cunoștințelor tradiționale și a expresiilor culturale tradiționale,

I.Diversitatea genetică și ODM

1.  reamintește legătura directă dintre protejarea biodiversității și îndeplinirea ODM-urilor, în special a ODM 1, axat pe eradicarea sărăciei extreme și a foametei; subliniază importanța biodiversității și a ecosistemelor sănătoase pentru agricultură, silvicultură și pescuit, într-o perspectivă de dezvoltare durabilă;

2.  subliniază faptul că CDB diferă foarte mult de alte tratate internaționale de mediu, în sensul că oferă un rol explicit și proeminent problematicilor legate de echitate, egalitate și justiție în conservarea și utilizarea biodiversității;

3.  subliniază faptul că, deși nu există o definiție general acceptată a termenului „biopiraterie”, aceasta se poate referi la însușirea necuvenită și/sau beneficierea ilicită, comercială în urma utilizării cunoștințelor tradiționale și a resurselor genetice și subliniază că trebuie efectuate activități suplimentare pentru a clarifica și a consolida terminologia juridică, în special în vederea unei definiții a termenului „biopiraterie”, pe baza unor cifre autorizate;

4.  subliniază provocările pe care le implică drepturile de proprietate intelectuală (DPI) asupra resurselor genetice și cunoștințelor tradiționale în țările în curs de dezvoltare, în ceea ce privește accesul la medicamente, producția de medicamente generice și accesul fermierilor la semințe; subliniază, în consecință, faptul că politica comercială a UE în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală trebuie să fie în concordanță cu obiectivul de coerență al politicilor pentru dezvoltare, după cum prevede Tratatul UE;

5.  reamintește faptul că CDB și Protocolul de la Nagoya constituie principalul cadru de guvernanță a accesului și a împărțirii beneficiilor (ABS); constată că guvernanța referitoare la drepturile de proprietate intelectuală, resursele genetice și reducerea sărăciei este realizată și prin organisme precum OMC, FAO, OMS și OMPI, ceea ce amplifică numărul provocărilor în ceea ce privește asigurarea unei abordări coerente a susținerii regimului CDB de către acestea; insistă asupra faptului ca instituțiile internaționale să sprijine și să nu acționeze împotriva regimului CDB;

6.  își reafirmă respectul pentru progresele însemnate înregistrate în ceea ce privește protejarea internațională a drepturilor popoarelor indigene asupra resurselor lor genetice și asupra altor resurse, precum și asupra cunoștințelor tradiționale asociate, consfințite de Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene, de Convenția nr. 169 a OIM, de articolul 8 litera (j) din CDB și de Protocolul de la Nagoya; își exprimă preocuparea față de erodarea genetică ce se produce ca urmare a prevalenței aproape exclusive pe piață a semințelor produse industrial, adică a semințelor protejate de drepturile de proprietate intelectuală, în detrimentul varietăților tradiționale de semințe.

Agricultură și sănătate

7.  reamintește că pentru asigurarea unei mai bune prestări de servicii ecosistemice, este nevoie de o gamă mare de resurse genetice pentru alimentație și agricultură (GRFA); subliniază faptul că utilizarea de GRFA este esențială pentru securitatea alimentară, durabilitatea agricolă și ecologică, în condițiile schimbărilor climatice;

8.  subliniază că realizarea ODM1 depinde, printre altele, de modul în care gestionăm ecosistemele agricole; subliniază, în acest context, că, în timp ce reducerea impactului negativ pe care îl poate avea agricultura asupra mediului necesită o gamă vastă de varietăți genetice pentru culturi în vederea furnizării unor servicii ecosistemice mai bune, diversitatea culturilor permite în special proprietarilor de ferme săraci și mici să își diversifice alimentația și veniturile; subliniază, de asemenea, că diversitatea genetică a culturilor asigură rezistența la schimbările climatice;

9.  reamintește că soiurile sălbatice de plante cultivate care sunt importante pentru securitatea alimentară a statelor membre ale UE, se găsesc, în mare parte, în țările în curs de dezvoltare; îndeamnă UE, în cadrul Convenției UPOV, să nu susțină introducerea unei legislații care ar putea crea obstacole în calea folosirii de către agricultori a semințelor recoltate, deoarece acest lucru ar încălca dreptul la hrană în țările în curs de dezvoltare;

10.  amintește că „excepția pentru fermieri”, în temeiul Convenției UPOV, este importantă în mod special pentru țările în curs de dezvoltare, deoarece permite fermierilor să păstreze semințele provenite de la varietăți noi și să le resădească în scopuri alimentare obișnuite, (îmbunătățind astfel securitatea alimentară); regretă totuși că, deși este în interesul țărilor în curs de dezvoltare să păstreze și să extindă scutirile de la drepturile crescătorilor de plante, drepturile fermierilor au fost slăbite în cadrul reformelor consecutive ale Convenției UPOV;

11.  ia act de faptul că FAO își asumă un rol de conducere în dezvoltarea de regimuri specializate de acces și împărțire a beneficiilor relevante pentru alimente și agricultură; invită UE să sprijine cererile țărilor în curs de dezvoltare de asigurare a unei împărțiri corespunzătoare a beneficiilor în cadrul oricărui mecanism/instrument sectorial nou al FAO, precum și de asigurare a consecvenței cu CDB și Protocolul de la Nagoya și de creștere a sinergiei cu acestea;

12.  reamintește că RG, printre altele sub formă de medicamente pe bază de plante, contribuie în mod semnificativ la cercetarea și dezvoltarea în domeniul farmaceutic și la accesul la medicamente; reafirmă că DPI nu ar trebui să împiedice accesul la medicamente accesibile, în special în cazul în care aceste DPI se bazează pe RG provenite din țări în curs de dezvoltare;

13.  invită UE să nu preseze țările în curs de dezvoltare, în special țările cel mai puțin dezvoltate, să accepte prin acorduri bilaterale norme aprofundate privind proprietatea intelectuală, de exemplu, pentru semințe și medicamente, în conformitate cu principiul coerenței politicilor UE pentru dezvoltare (CPD);

14.  subliniază faptul că lupta împotriva biopirateriei presupune punerea în aplicare și actualizarea acordurilor existente privind accesul multilateral și împărțirea beneficiilor în domeniul agriculturii și sănătății, cum ar fi Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (ITPGR), de exemplu prin examinarea de noi modalități de strângere de resurse pentru Fondul de împărțire a beneficiilor, sau Reuniunea interguvernamentală a OMS privind planificarea pregătirilor în caz de pandemie de gripă;

15.  consideră că viitoarele acorduri bilaterale și multilaterale care vizează armonizarea și, în special cele referitoare la domeniul de aplicare al derogărilor și al limitărilor privind drepturile protejate prin brevete, vor necesita un control atent din perspectiva dezvoltării, în vederea obținerii unei echități mondiale pentru sănătatea publică în spiritul punerii în aplicare a punctului 6 din Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS, care protejează cunoștințele de la nivel local și în legătură cu drepturile amelioratorilor de plante, care asigură accesul la semințe;

II.  Drepturile comunităților indigene și locale asupra cunoștințelor tradiționale

16.  ia act de faptul că termenul de cunoștințe tradiționale desemnează cunoștințele deținute de către comunitățile indigene și locale specifice și împărtășite de mai multe segmente ale societății dintr-o anumită regiune sau țară; subliniază faptul că în cunoștințele tradiționale sunt incluse „valori intangibile” și că menținerea patrimoniului cultural este un fapt de o importanță primordială în toate expresiile sale, inclusiv a valorilor sociale, religioase, culturale și de peisaj;

17.  subliniază faptul că trei pătrimi din populația mondială depind de medicamentele naturale, tradiționale, pe bază de plante; consideră că biopirateria reprezintă un argument esențial pentru protejarea cunoștințelor tradiționale, în special atunci când aceasta este asociată cu resursele genetice cu valoare economică din industrie;

18.  subliniază pericolul de evaluare a cunoștințelor tradiționale numai din punct de vedere comercial; subliniază faptul că actualul cadru legislativ privind drepturile de proprietate intelectuală nu este adecvat pentru un astfel de grup eterogen precum deținătorii de cunoștințe tradiționale; subliniază, prin urmare, necesitatea definirii unui regim internațional sui generis al DPI, care să conserve diversitatea de interese a comunităților locale și să reflecte dreptul cutumiar etc.;

19.  observă cu îngrijorare că dificultățile întâmpinate de către deținătorii de cunoștințe tradiționale includ monitorizarea și punerea în aplicare a legislației, adică informarea cu privire la existența unor încălcări și obținerea unor remedii oportune; regretă, în acest context, faptul că nicio măsură de monitorizare prevăzută de Protocolul de la Nagoya nu reglementează cunoștințele tradiționale asociate resurselor genetice, având în vedere faptul că nu există nicio obligație de a divulga „punctului de control” informații cu privire la cunoștințele tradiționale utilizate, în timp ce certificatul de conformitate recunoscut internațional nu acoperă cunoștințele tradiționale asociate RG, ceea ce limitează posibilitatea de a urmări biopirateria legată de aceste cunoștințe tradiționale; consideră că UE ar trebui să acorde cunoștințelor tradiționale cel puțin același nivel de protecție ca și în cazul resurselor genetice, în cazul punerii în aplicare a Protocolului de la Nagoya;

20.  subliniază faptul că reglementările adoptate în vederea protejării RG și a cunoștințelor tradiționale asociate acestora trebuie să respecte angajamentele internaționale privind promovarea și respectarea drepturilor popoarelor indigene, consacrate în Declarația ONU din 2007 privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP) și în Convenția OIM din 1989 privind popoarele indigene și tribale (nr. 169);

21.  recunoaște rolul potențial al proprietății intelectuale și al sistemului de brevete în ceea ce privește promovarea inovării, a transferului și a răspândirii tehnologiei, în avantajul reciproc al părților interesate, al furnizorilor, al deținătorilor și al utilizatorilor de resurse genetice, de derivate ale acestora și de cunoștințele tradiționale asociate, într-un mod care să conducă la bunăstare și dezvoltare, relevând totodată necesitatea prevenirii efectelor adverse ale DPI și ale sistemului de brevete asupra aplicării cunoștințelor, legislațiilor, practicilor și a sistemului de cunoștințe tradiționale ale popoarelor indigene și ale comunităților locale și asupra abilității acestora de a utiliza, dezvolta, crea și de a-și proteja cunoștințele referitoare la resursele genetice; reafirmă faptul că, în contextul recentei sale Rezoluții referitoare la brevetarea procedeelor biologice esențiale, o protecție excesiv de extinsă a brevetului, în special în domeniul reproducției, poate împiedica inovarea și progresele și poate deveni nocivă pentru crescătorii mici și mijlocii prin blocarea accesului la resursele genetice vegetale și animale; subliniază că, în anumite circumstanțe, popoarele indigene sau comunitățile locale pot considera că contractele dintre părți reprezintă o soluție mai bună pentru împărțirea beneficiilor și pentru protejarea intereselor lor, conservând totodată mediul și prevenind daunele sociale și economice, de exemplu prin clauze de salvgardare;

III.  Biopirateria - calea de urmat

22.  subliniază faptul că biopirateria poate fi datorată lipsei de reglementări naționale și de mecanisme de aplicare a legii din țările în curs de dezvoltare, precum și lipsei unui mecanism de conformitate în țările dezvoltate, care să asigure că RG au fost achiziționate în conformitate cu consimțământul prealabil în cunoștință de cauză și cu condițiile convenite de comun acord, respectând legislația națională privind accesul și împărțirea beneficiilor din țara furnizorului; salută, în acest context, proiectul de regulament depus de Comisie al cărui obiectiv este punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea beneficiilor; subliniază, de asemenea, importanța asigurării unor mecanisme eficace în materie de resurse în caz de litigii și a accesului la justiție;

23.  amintește că punerea efectivă în aplicare a protocolului depinde de acțiunile care vor fi întreprinse, atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în țările dezvoltate; ia act de faptul că elaborarea unei legislații privind accesul și împărțirea beneficiilor în țările în curs de dezvoltare reprezintă o precondiție privind obligația țărilor utilizatoare de a respecta cerințele în materie de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză; subliniază totuși că această condiție reprezintă pentru ele o provocare reală, deoarece necesită o consolidare substanțială a capacității juridice și a capacității instituționale;

24.  subliniază faptul că obiectivele CDB vor fi realizate numai în cazul în care se realizează o distribuție corectă și echitabilă a beneficiilor; îndeamnă UE și statele sale membre să solicite ratificarea rapidă a Protocolului de la Nagoya, pentru a combate biopirateria și a îmbunătăți corectitudinea și echitatea în schimburile de resurse genetice; subliniază rolul cooperării pentru dezvoltare a UE în furnizarea de asistență țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește consolidarea capacităților juridice și instituționale cu privire la acces și împărțirea beneficiilor; consideră că țările în curs de dezvoltare ar trebui sprijinite pentru crearea de baze de date privind cunoștințele tradiționale și pentru înțelegerea sistemelor de cereri de brevet;

25.  reiterează faptul că, în contextul Rezoluției sale din 10 mai 2012 referitoare la brevetarea procedeelor biologice esențiale(3), o protecție excesiv de extinsă a brevetelor în domeniul reproducerii poate împiedica inovarea și progresul și poate dezavantaja crescătorii mici și mijlocii, prin blocarea accesului la resursele genetice;

Îmbunătățirea cerințelor privind bazele de date și dezvăluirile privind resursele genetice și cunoștințele tradiționale

26.  atrage atenția asupra propunerii țărilor în curs de dezvoltare privind elaborarea unui regulament obligatoriu care să ceară solicitanților de brevete (a) să dezvăluie sursa și originea resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate folosite în invenții, (b) să dovedească consimțământul prealabil în cunoștință de cauză, obținut de la autoritățile competente din țara furnizoare și (c) să furnizeze dovezi privind împărțirea echitabilă a beneficiilor, care să fie certificate într-un certificat internațional de origine;

27.  regretă lipsa unor statistici clare privind biopirateria și însușirea necuvenită și solicită UE să realizeze mai multe activități de cercetare și de divulgare de informații în acest domeniu pentru a remedia această situație; subliniază, de asemenea, că sunt necesare date mai bune privind numărul și conținutul contractelor de acces și împărțire a beneficiilor; consideră că acestea ar trebui colectate prin înființarea unui sistem de notificare și de baze de date cu ajutorul Mecanismului de facilitare al CDB;

28.  consideră că un instrument cu caracter obligatoriu este cea mai sigură modalitate de a pune în practică măsurile legate de biodiversitate în sistemul DPI de către țările utilizatoare; cere luarea unor măsuri pentru a condiționa acordarea brevetelor de respectarea unei cerințe obligatorii privind dezvăluirea originii oricărei RG/CT în cererile de brevet; subliniază că o astfel de divulgare ar trebui să includă dovada că RG/CT în cauză au fost dobândite în conformitate cu normele aplicabile (de exemplu, consimțământul prealabil în cunoștință de cauză și condițiile convenite de comun acord);

29.  subliniază că un instrument internațional care să includă cerințe privind divulgarea și baze de date pentru protejarea resurselor genetice nu este un înlocuitor al unui mecanism eficace de acces și de împărțire a beneficiilor la nivel național;

30.  este de părere că notificarea directă de către utilizatori a întreprinderilor care utilizează resurse genetice sau cunoștințe tradiționale aferente, utilizarea de certificate de conformitate și explorarea opțiunilor în materie de litigii din cadrul jurisdicției naționale și din afara ei pot contribui, de asemenea, în mod eficient la reducerea numărului potențialelor cazuri de biopiraterie;

31.  consideră că un sistem clar și coerent al drepturilor de proprietate intelectuală ar contribui la crearea de cunoștințe și la diseminarea acestora către țările în curs de dezvoltare, în beneficiul antreprenoriatului, al cercetării, al educației și al reducerii sărăciei la nivel local;

Eforturi în vederea realizării unui sistem coerent de guvernanță la nivel mondial

32.  insistă asupra faptului că OMC-TRIPS ar trebui să fie compatibil cu protocolul CDB - Nagoya și, prin urmare, consideră că este esențial să se stabilească cerințe obligatorii privind dezvăluirea originii resurselor genetice pe parcursul procedurilor de acordare a brevetelor și, astfel, să se permită să se verifice dacă acestea au fost achiziționate legal în conformitate cu consimțământul prealabil în cunoștință de cauză și cu condițiile convenite de comun acord;

33.  subliniază faptul că astfel de cerințe ar putea fi introduse printr-o modificare a Acordului OMC-TRIPS sau în cadrul OMPI, în cadrul discuțiilor care se desfășoară privind elaborarea unui/unor nou/noi instrument(e) de protecție eficace a resurselor genetice, a cunoștințelor tradiționale și a expresiilor culturale tradiționale; invită în special UE să sprijine, în conformitate cu CPD, cererea țărilor în curs de dezvoltare de a modifica Acordul OMC-TRIPS, prin introducerea unui nou articol 29a privind divulgarea originii resurselor genetice și/sau a cunoștințelor tradiționale asociate, în conformitate cu Protocolul de la Nagoya; salută, ca un prim pas, faptul că proiectul de regulament al UE privind accesul la resurse genetice și împărțirea beneficiilor prevede o cerință obligatorie de divulgare a originii oricărei resurse genetice și a cunoștințelor tradiționale asociat;

34.  invită Comisia să încredințeze negociatorilor săi din cadrul CIG OMPI și pentru revizuirea TRIPS sarcina de a considera Protocolul de la Nagoya drept punctul lor de plecare și de a se concentra, în cadrul negocierilor, asupra alinierii cadrului juridic al CDB(4) și al Protocolului său de la Nagoya, al OMPI, al TRIPS, al ITPGRFA(5) și al UPOV(6), precum și al UNCLOS(7) în ceea ce privește resursele genetice maritime; ia act de faptul că acordul TRIPS exclude în mod temporar țările cel mai puțin dezvoltate(8); subliniază că această abordare trebuie păstrată pentru orice revizuire care ar putea rezulta în urma procesului CDB-Nagoya;

35.  salută inițiativele alternative la organismele strict comerciale, precum Mecanismul de facilitare a informațiilor privind biodiversitatea mondială (GBIF), care promovează accesul gratuit și liber la date privind biodiversitatea, dintr-o perspectivă de cooperare mondială între diferite guverne, organizații și alți actori internaționali;

36.  ia act de activitatea Comitetului interguvernamental privind proprietatea intelectuală și resursele genetice din cadrul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) și încurajează adoptarea unor măsuri similare și utilizarea unor definiții coerente la nivelul UE;

o
o   o

37.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 213, 30.7.1998, p. 13 (2) JO C 371 E, 20.12.2011, p. 14. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0202. (4) Convenția privind diversitatea biologică. (5) Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură. (6) Uniunea Internațională pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante . (7) Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării. (8) TRIPS, articolul 66 alineatul (1); Decizia Consiliului privind TRIPS din 29 noiembrie 2005.