Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptat de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere orientările Uniunii Europene în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere concluziile summitului G20 de la Los Cabos (Mexic), din 18-19 iunie 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 13 octombrie 2011, intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 ianuarie 2012 către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European intitulată „Comerț, creștere și dezvoltare – Adaptarea politicii comerciale și de investiții pentru țările care au cel mai mult nevoie de sprijin” (COM(2012)0022),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 24 septembrie 2012,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului S-10/1 din 23 februarie 2009 privind impactul crizelor economice și financiare globale asupra realizării universale a drepturilor omului și a posibilității de a se bucura în mod efectiv de acestea,

–  având în vedere Conferința ONU privind criza financiară și economică mondială și impactul acesteia asupra dezvoltării, care a avut loc la New York în perioada 24-26 iunie 2009, precum și documentul final adoptat de Conferință (astfel cum a fost aprobat prin Rezoluția Adunării Generale a ONU 63/303 din 9 iulie 2009),

–  având în vedere Declarația Mileniului din 8 septembrie 2000 a ONU referitoare la Obiectivele de dezvoltare ale mileniului(1),

–  având în vedere Principiile de la Roma pentru securitatea alimentară globală sustenabilă, adoptate la Summitul mondial privind securitatea alimentară desfășurat la Roma în perioada 16-18 noiembrie 2009,

–  având în vedere raportul ONU din 2009, redactat de expertul independent al ONU de atunci pentru drepturile omului și sărăcia extremă, Magdalena Sepúlveda Carmona, în prezent Raportor special privind sărăcia extremă și drepturile omului,

–  având în vedere raportul din 4 februarie 2009 al Raportorului special al ONU privind condițiile de locuit adecvate ca o componentă a dreptului la un nivel de trai adecvat și dreptul la nediscriminare în acest context, Raquel Rolnik,

–  având în vedere nota de informare nr. 7 a ONU din octombrie 2012, redactată de Raportorul special al ONU privind dreptul la hrană, Olivier de Schutter, și de Raportorul special al ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului, Magdalena Sepúlveda Carmona, intitulată „Underwriting the poor - A Global Fund for Social Protection” (Protejarea persoanelor sărace - Un fond global pentru protecția socială),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 martie 2010 referitoare la efectele crizei economice și financiare mondiale asupra țărilor în curs de dezvoltare și a cooperării pentru dezvoltare(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la „O strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE”(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iunie 2011 privind Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual (CFM) pentru o Europă competitivă, durabilă și favorabilă incluziunii„,(5)

–  având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la Criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 intitulată „Abordarea viitoare a sprijinului bugetar al UE destinat țărilor terțe” (COM(2011)0638),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 octombrie 2012 referitoare la O agendă a schimbării: viitorul politicii UE în domeniul dezvoltării(7),

–  având în vedere Raportul global de monitorizare 2012, din 20 aprilie 2012 al Băncii Mondiale și al Fondului Monetar Internațional,

–  având în vedere raportul comun al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și al Băncii Mondiale, din 19 aprilie 2012, intitulat „Inventory of Policy Responses to the Financial and Economic Crisis” (Inventarul măsurilor adoptate de guverne în fața crizei financiare și economice),

–  având în vedere Raportul privind munca în lume din 29 aprilie 2012 elaborat de Organizația Internațională a Muncii, intitulat „Locuri de muncă mai bune pentru o economie mai bună”,

–  având în vedere raportul Organizației Internaționale a Muncii intitulat „Tendințele globale ale ocupării forței de muncă tinere 2012” din mai 2012,

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0057/2013),

A.  întrucât, deși criza financiară și economică afectează, în măsură diferită, toate regiunile lumii, inclusiv Uniunea Europeană, obiectivul prezentei rezoluții este de a evalua impactul crizei financiare și economice în țările terțe, cu accent în special pe țările în curs de dezvoltare și pe țările cel mai puțin dezvoltate;

B.  întrucât criza financiară și economică este în realitate o criză sistemică globală care se intersectează cu numeroase alte crize, de exemplu, criza alimentară, criza energiei, socială și de mediu;

C.  întrucât nu numai drepturile economice și sociale, dar și cele politice sunt afectate de criză atunci când guvernele, în unele cazuri, limitează libertatea de exprimare sau asociere în contextul dificultăților economice și al nemulțumirilor crescânde, după cum s-a întâmplat, în special, în cazul protestelor populare din Africa de Nord și Orientul Mijlociu în 2011;

D.  întrucât drepturile civile și politice sunt expuse riscurilor ca urmare a represiunilor brutale ale protestelor sociale din multe țări din întreaga lume; subliniază că trebuie respectate dreptul la informare și dreptul la participare în cadrul deciziilor guvernamentale privind măsurile de combatere a crizei;

E.  întrucât, deși încă nu a fost evaluat în totalitate impactul crizei asupra drepturilor civile și politice, este evident că criza a amplificat tensiunile sociale, conducând uneori la o represiune violentă și a multiplicat cazurile de nerespectare a drepturilor fundamentale de bază precum libertatea de exprimare și dreptul la informare;

F.  întrucât criza financiară și economică a avut un impact negativ asupra țărilor în curs de dezvoltare și a țărilor cel mai puțin dezvoltate, care s-a reflectat, în principal, în scăderea cererii pentru exporturile acestora, în niveluri ridicate de îndatorare, în riscul unui flux scăzut de investiții străine directe (ISD) și într-un nivel în scădere al asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD), care afectează, de asemenea, drepturile omului, deoarece sunt disponibile mai puține resurse pentru a garanta drepturile sociale și economice și mai multe persoane sunt afectate de sărăcie;

G.  întrucât criza economică globală a modificat major nivelul de trai în țările în curs de dezvoltare în ultimii zece ani și întrucât rata inegalității a crescut într-un sfert din economiile în curs de dezvoltare, limitând, astfel, accesul la educație, produse alimentare, teren și la credite;

H.  întrucât AOD colectivă a UE a scăzut de la 53,5 miliarde EUR în 2010 la 53,1 miliarde EUR în 2011, aducând nivelul AOD a UE la 0,42% din VNB, în scădere față de nivelul din 2010, de 0,44% din VNB; întrucât UE și statele sale membre rămân totuși cel mai mare donator mondial de AOD;

I.  întrucât în obiectivele acordurilor comerciale semnate de UE cu țările partenere figurează, printre altele, promovarea și extinderea comerțului și investițiilor, precum și îmbunătățirea accesului la piață, cu scopul de a mări integrarea economică și coeziunea socială, a reduce sărăcia, a crea noi oportunități de angajare, a îmbunătăți condițiile de muncă și de a ridica nivelul de trai și, astfel, în cele din urmă, de a contribui la respectarea drepturilor omului;

J.  întrucât trebuie să fie garantate monitorizarea adecvată și aplicarea practică a clauzei privind drepturile omului din fiecare acord comercial; întrucât orice încălcare sistematică a clauzei privind drepturile omului, prevăzute în cadrul acordurilor comerciale ale UE, dă dreptul fiecărei părți semnatare să ia „măsuri corespunzătoare”, care pot include suspendarea totală sau parțială, rezilierea acordului sau impunerea de restricții;

K.  întrucât inițiativa „Ajutor pentru comerț” a avut rezultate pozitive, contribuind la ameliorarea capacității comerciale și a infrastructurii economice în țările partenere;

L.  întrucât incapacitatea de a lua măsuri adecvate pentru a preveni, detecta și eradica formele legale și ilegale de corupție este una din cauzele crizei financiare; întrucât corupția larg răspândită în sectoarele publice și private, atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în țările dezvoltate, împiedică protecția și promovarea largă și egală a drepturilor civile, politice și sociale; întrucât corupția constituie o piedică în calea democrației și statului de drept și afectează direct populația, mărind costul serviciilor publice, diminuând calitatea și restricționând adesea accesul populației sărace la apă, educație, asistență medicală și multe alte servicii de bază;

M.  întrucât criza economică actuală are implicații semnificative pentru democrație și pentru asistența oferită în sprijinul guvernării de către Uniunea Europeană și alți donatori majori; întrucât dificultățile economice pentru țările donatoare vor încuraja probabil diminuarea asistenței peste mări, întrucât criza globală face cu atât mai importantă susținerea sprijinului pentru reforma politică și dezvoltarea democratică în țările terțe;

N.  întrucât criza economică și financiară are, de asemenea, un efect disproporționat asupra drepturilor grupurilor specifice de persoane, în special cele mai sărace și mai marginalizate;

O.  întrucât criza a afectat cel mai mult drepturile celor mai sărace persoane; întrucât, potrivit Băncii Mondiale, 1,2 miliarde de oameni trăiesc în sărăcie extremă, cu mai puțin de 1,25 USD pe zi; întrucât Banca Mondială estimează că, chiar și în cazul unei redresări rapide, încă 71 milioane de persoane din lume vor rămâne într-o stare de sărăcie extremă până în 2020, ca urmare a crizei economice; întrucât trei sferturi dintre persoanele sărace din lume trăiesc în țări cu venituri medii;

P.  întrucât criza financiară s-a răspândit în întreaga lume prin diverse canale de transmitere, interacționând cu alte crize (precum criza alimentelor și criza combustibililor), cu diferite viteze și intensități; constată cu îngrijorare că, datorită crizei, Banca Mondială și ONU estimează că între 55 și 103 milioane de persoane trebuie să trăiască în sărăcie, periclitând, astfel, progresele în materie de drepturile omului;

Q.  întrucât persoanele care trăiesc în sărăcie și sunt lipsite de apărare au nevoie de un acces la justiție eficient și la prețuri accesibile, pentru a-și putea revendica drepturile sau pentru a denunța încălcările drepturilor omului comise împotriva lor; întrucât lipsa accesului la un proces și la o procedură judiciară echitabile îi face și mai vulnerabili din punct de vedere economic și social;

R.  întrucât șomajul la nivel mondial a ajuns la 200 de milioane în 2012 – o creștere de 27 de milioane de la începutul crizei în 2008, punând în pericol dreptul la muncă și având drept rezultat o scădere a veniturilor gospodăriilor; întrucât înrăutățirea condițiilor economice și șomajul pot avea consecințe asupra sănătății umane, ceea ce poate determina o lipsă de respect de sine și chiar depresii;

S.  întrucât peste 40% dintre lucrătorii angajați în țările în curs de dezvoltare lucrează în sectorul informal, ceea ce conduce, în multe cazuri, la condiții de muncă instabile și inegale, fără niciun fel de protecție socială, iar doar 20% dintre familiile lor au acces la vreo formă de protecție socială;

T.  întrucât, din cauza crizei, drepturile femeilor s-au deteriorat, de exemplu, prin munca suplimentară neremunerată și creșterea violenței; întrucât este esențială dezvoltarea unor servicii publice și a unor sisteme de protecție socială capabile să asigure respectarea drepturilor economice și sociale ale femeilor;

U.  întrucât femeile se confruntă adesea cu tratamente inegale la locul de muncă în comparație cu bărbații în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, prestațiile de asigurări sociale și reîncadrarea;

V.  întrucât criza afectează în mod disproporționat tinerii; întrucât, la nivel mondial, 74,8 milioane de tineri între 15-24 ani erau șomeri în 2011, o creștere cu mai mult de 4 milioane din 2007, cu un nivel excepțional de ridicat al șomajului în Orientul Mijlociu și Africa de Nord;

W.  întrucât, în țările cu venituri mici și medii, există aproximativ 200 de milioane de tineri care nu au terminat școala primară, fiindu-le, astfel, refuzat dreptul la educație;

X.  întrucât copiii sunt în mod special afectați de criza financiară și economică, condițiile lor de viață fiind de multe ori agravate de vulnerabilitățile și riscurile întâmpinate de cei care au grijă de ei;

Y.  întrucât, la nivel mondial, 61 de milioane de copii de vârstă școlară primară nu merg la școală, iar progresul către un acces universal la educația primară a stagnat începând din 2008; întrucât în Africa Subsahariană, cu cei 31 de milioane de copii care nu merg la școală, se înregistrează jumătate din numărul total la nivel mondial, și întrucât mai multe fete decât băieți sunt obligate să abandoneze școala pentru a contribui la munca în gospodărie din cauza presiunii exercitate de sărăcie;

Z.  întrucât dovezile empirice demonstrează că, în vremuri de criză economică, atunci când bugetele pentru educație sunt reduse, mai mulți copii vor părăsi timpuriu școala sau nu vor merge deloc la școală pentru a se alătura forței de muncă; întrucât peste 190 de milioane de copii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani sunt forțați să lucreze, unul din patru copii între 5-17 ani fiind folosit la muncă în Africa Subsahariană, față de unul din opt în Asia-Pacific și unul din zece în America Latină și Caraibe; întrucât în special fetele sunt supuse unui risc mai mare de a fi scoase de la școală și forțate să presteze muncă infantilă sau activități casnice acasă; întrucât acest lucru are un impact negativ asupra condițiilor de viață ale copilului și a dreptului la educație, iar, pe termen lung, afectează calitatea forței de muncă și dezvoltarea generală;

AA.  întrucât prețurile în creștere și volatile ale alimentelor ca urmare a speculațiilor financiare pe piețele de instrumente financiare derivate afectează milioane de oameni care se zbat din greu pentru a-și satisface nevoile de bază; întrucât progresul global în reducerea foametei a încetinit începând cu 2007; întrucât 868 de milioane de persoane suferă de malnutriție cronică, marea majoritate (850 de milioane) trăind în țările în curs de dezvoltare; întrucât, pentru a se descurca, gospodăriile vulnerabile adoptă strategii precum reducerea cantității și/sau a calității alimentelor consumate în etape critice ale dezvoltării copilului sau în timpul sarcinii, cu efecte de lungă durată asupra dezvoltării fizice și a sănătății mintale;

AB.  întrucât, având în vedere creșterea cererii pentru bunurile agricole destinate pentru producția alimentară și, tot mai mult, pentru uz industrial și energetic, concurența pentru teren, o resursă care devine tot mai rară, este de asemenea, în creștere; întrucât investitorii naționali și internaționali utilizează achiziții pe termen lung sau contracte de închiriere pentru a asigura suprafețe întinse de teren, care pot cauza probleme socioeconomice și de mediu pentru țările afectate și, în special, pentru populația locală;

AC.  întrucât impactul crizei economice poate fi deosebit de acut pentru persoanele în vârstă, care pot fi expuse unui risc mai mare de a-și pierde locul de muncă și au mai puține perspective de a fi reinstruite și reangajate; întrucât criza poate limita accesul lor la o asistență medicală la prețuri accesibile;

AD.  întrucât creșterea prețurilor la medicamente (cu până la 30 %) are consecințe negative asupra dreptului la sănătate al persoanelor celor mai vulnerabile, în special copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu handicap;

AE.  întrucât, la nivel global, 214 milioane de lucrători migranți sunt acum, ca urmare a crizei economice, afectați într-o mai mare măsură de inegalitatea de tratament, de salariile insuficiente sau neplătite și de abuzurile fizice;

AF.  întrucât transferurile de fonduri de către migranți, microfinanțarea și fluxurile de investiții directe în străinătate constituie mijloace de atenuare a șocului crizei asupra economiilor țărilor în curs de dezvoltare;

AG.  întrucât traficul de ființe umane este o formă modernă de sclavie și o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului; întrucât traficanții exploatează nevoia potențialelor victime de a găsi un loc de muncă decent și de a scăpa de sărăcie; întrucât femeile și fetele reprezintă două treimi dintre victimele traficului de ființe umane;

AH.  întrucât, la nivel global, 1,3 miliarde de oameni nu au acces la electricitate; întrucât accesul la energie, în special la electricitate, este vital pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, deoarece acesta, printre altele, reduce sărăcia prin îmbunătățirea productivității, generează venituri mai mari și dezvoltarea microîntreprinderilor și duce la emancipare economică și socială;

AI.  întrucât sectorul agricol oferă locuri de muncă și o sursă de venit unei proporții de peste 70% din forța de muncă din țările în curs de dezvoltare; întrucât partea de AOD destinată agriculturii este în scădere constantă și nu reprezintă în prezent decât 5 % din totalul AOD; întrucât, în țările cu venituri mici și cu resurse puține, creșterea în sectorul agricol este de cinci ori mai eficientă în reducerea sărăciei decât creșterea în alte sectoare (de unsprezece ori în Africa Subsahariană); întrucât dezvoltarea rurală și măsurile destinate să sprijine agricultura, în special producția locală, constituie elemente fundamentale ale tuturor strategiilor de dezvoltare și sunt vitale pentru eradicarea sărăciei, a foametei și a subdezvoltării;

AJ.  întrucât datele globale folosite adesea pentru a descrie impactul crizei pot ascunde diferențe uriașe între țări și în interiorul acestora; întrucât este dificil să se aibă acces la datele în timp real necesare pentru a înțelege în totalitate impactul crizei economice asupra regiunilor și a grupurilor vulnerabile; întrucât la nivel mondial sunt necesare o colectare și o analiză a datelor care să se bazeze pe colaborare și inovare,

1.  își reafirmă hotărârea fermă de a apăra și promova drepturile omului și libertățile fundamentale – civile, politice, economice, sociale și culturale – ca principiu de bază al politicii externe a Uniunii Europene, stând la temelia tuturor celorlalte politici, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, în special în contextul crizei economice și financiare;

2.  subliniază că drepturile omului includ dreptul la hrană, apă, educație, locuință adecvată, teritoriu, un loc de muncă demn, sănătate și la securitate socială; condamnă faptul că, încă de la începutul crizei, aceste drepturi sunt în regres într-un anumit număr de țări; recunoaște faptul că sărăcia din ce în ce mai agravă constituie factorul principal al nerespectării acestor drepturi; invită UE să își multiplice eforturile și fondurile consacrate realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), ținând seama de faptul că, la nivel mondial, obiectivele stabilite pentru 2015 sunt departe de a fi atinse;

3.  insistă asupra faptului că în măsurile adoptate ca răspuns la criză trebuie să figureze și cooperarea multilaterală coordonată internațional, atât la nivel regional, cât și la nivel interregional, care să se axeze pe o perspectivă fermă bazată pe drepturile omului;

4.  reamintește datoria guvernelor de a respecta, proteja și aplica în permanență drepturile omului, inclusiv drepturile economice și sociale, precum și libertățile digitale, după cum se menționează în legislația internațională privind drepturile omului; invită guvernele să combată orice formă de discriminare și să garanteze drepturile fundamentale ale omului pentru toți; deplânge decalajul existent între recunoașterea juridică și aplicarea politică a acestor drepturi;

5.  reafirmă faptul că, în vreme ce criza economică mondială reprezintă o amenințare serioasă pentru realizarea drepturilor economice, sociale și culturale, statele nu au nicio justificare, indiferent de nivelul veniturilor, să nu își îndeplinească obligația de a respecta drepturile fundamentale ale omului; subliniază că guvernele au în permanență obligația de a garanta un „nivel minim esențial” al drepturilor sociale și economice, necesar unui trai demn;

6.  îndeamnă guvernele să plaseze interesele categoriilor celor mai vulnerabile ale populației în centrul măsurilor adoptate, prin utilizarea unui cadru privind drepturile omului în procesul de luare a deciziilor; invită guvernele să ia toate măsurile necesare pentru a asigura accesul la justiție pentru toți, cu un accent special pe persoanele care trăiesc în sărăcie, care trebuie să aibă o înțelegere deplină a drepturilor lor și a mijloacelor de a le realiza; invită UE să își intensifice combaterea impunității și sprijinirea statului de drept și programele de reformă a justiției în țările partenere, pentru a permite existența unei societăți civile active ca bază pentru orice proces de democratizare;

7.  salută angajamentul UE de a promova drepturile economice, sociale și culturale și de a consolida eforturile pentru a asigura accesul universal și nediscriminatoriu la serviciile de bază, cu un accent special pe grupurile sărace și vulnerabile, după cum se prevede în Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația; așteaptă transpunerea acestui angajament în măsuri concrete, inclusiv în strategiile de țară privind drepturile omului elaborate de delegațiile UE;

8.  insistă asupra faptului că Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului ar trebui să se asigure că drepturile omului sunt în prim-planul inițiativelor politice, cu un accent special pe grupurile cele mai vulnerabile din societățile din țările terțe;

9.  subliniază că trebuie asigurată sprijinirea drepturilor omului și promovarea democrației, care să nu fie subminate de reducerea bugetului pentru astfel de proiecte în fața crizei; în acest context, subliniază necesitatea de a oferi un sprijin constant proiectelor finanțate de Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) pentru apărătorii drepturilor omului care militează pentru drepturile economice și sociale, inclusiv cei care apără drepturile lucrătorilor și migranților, și subliniază importanța promovării educației privind drepturile omului;

10.  reamintește guvernelor datoria lor de a se asigura că organizațiile societății civile (OSC-uri) dispun de mijloacele necesare pentru a-și îndeplini rolul lor în societate și de a nu folosi criza actuală ca scuză pentru a reduce sprijinul pentru OSC-uri; solicită fonduri suficiente pentru Facilitatea pentru societatea civilă în perioada de după 2013, pentru a consolida în continuare capacitatea societății civile în țările partenere;

11.  subliniază faptul că Comisia ar trebui să introducă dispoziții privind drepturile omului în cadrul evaluărilor de impact pentru propunerile legislative și nelegislative, al măsurilor de punere în aplicare, precum și al acordurilor comerciale și de investiții care au un impact semnificativ economic, social și de mediu;

12.  observă cu îngrijorare faptul că criza economică mondială pune în pericol fondurile furnizate de către statele membre ale UE prin intermediul asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD); reamintește că costurile crizei economice mondiale sunt suportate în mod disproporționat de către țările sărace, deși criza își are originea în țările mai bogate; îndeamnă, prin urmare, UE și statele sale membre să își mențină și îndeplinească actualele angajamente bilaterale și multilaterale în ceea ce privește AOD, precum și obiectivele identificate, spre exemplu, în Declarația Mileniului a ONU, ocupându-se mai ales de domeniile în care nu s-au înregistrat progrese, precum și să asigure utilizarea eficientă a ajutorului pentru dezvoltare, cu scopul de a garanta o rentabilitate maximă și coerența politicilor în materie de drepturi umane și dezvoltare; subliniază că țările emergente au, de asemenea, un rol important prin contribuția lor potențială la ajutorul public pentru dezvoltare.

13.  îndeamnă Comisia, SEAE și statele membre să includă în răspunsurile la criză și în politica de dezvoltare o perspectivă bazată pe drepturile omului, după cum se prevede în Comunicarea Comisiei intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” și în rezoluția Parlamentului din 23 octombrie 2012 referitoare la comunicarea respectivă(8);

14.  subliniază importanța coerenței și coordonării politicilor pentru a realiza obiectivul de reducere a sărăciei și a crește credibilitatea impactului asistenței externe a UE;

15.  reiterează faptul că sprijinul bugetar în țările partenere și toate acordurile comerciale ar trebui să fie condiționate de respectarea drepturilor omului și a democrației în țările partenere; consideră că donatorii și creditorii ar trebui, îndeosebi, să răspundă într-un mod coordonat la cazurile raportate de fraudă și corupție și să consolideze reformele din țările respective către o bună guvernare și transparență; îndeamnă UE și statele membre ale UE să realizeze evaluări sistematice ale riscurilor corupției larg răspândite în țările partenere, care pot limita efectele dorite ale dezvoltării și ale proiectelor umanitare;

16.  invită țările în curs de dezvoltare să elaboreze politici economice care promovează creșterea și dezvoltarea durabilă, creează locuri de muncă, plasează grupurile sociale vulnerabile în prim-planul răspunsurilor politice și sprijină dezvoltarea având la bază un sistem fiscal solid ce elimină frauda fiscală, sistem necesar pentru mobilizarea resurselor interne într-un mod mai eficient și mai echitabil;

17.  încurajează investitorii străini și interni să adopte politici ferme de responsabilitate socială în toate țările, cu un accent pe dezvoltarea durabilă și buna guvernare, precum și cu un accent clar pe drepturile omului, munca în condiții decente, standardele de muncă, libertatea de asociere, negocierea colectivă și alte aspecte sociale;

18.  încurajează țările în curs de dezvoltare să utilizeze preferințele comerciale oferite de UE în cadrul sistemului generalizat de preferințe (SGP), cu scopul de a-și stimula economia, diversifica exporturile și de a-și îmbunătăți competitivitatea; reamintește obligația asumată în cadrul SPG + de a ratifica și aplica efectiv principalele convenții internaționale fundamentale privind drepturile omului și ale muncii, protecția mediului și buna guvernare, cuprinse în această schemă;

19.  invită UE să sprijine și să adopte obiectivul internațional de acces universal la energie până în 2030, deoarece acest lucru va contribui la creșterea puterii economică și la beneficii sociale pentru persoanele cele mai sărace și vulnerabile din țările în curs de dezvoltare;

20.  solicită un mecanism special de punere în aplicare pentru a monitoriza implementarea clauzelor privind drepturile omului din cadrul acordurilor bilaterale și regionale ale UE așa-numite de „nouă generație”; salută eforturile de îmbunătățire a analizei situației drepturilor omului în țările terțe la lansarea sau încheierea acordurilor comerciale și/sau de investiții; remarcă cu îngrijorare că dispozițiile actuale de monitorizare a drepturilor omului din acordurile respective nu sunt clar definite sau suficient de ambițioase; invită UE să adopte o poziție fermă bazată pe principii, subliniind că țările sale partenere îndeplinesc clauzele privind drepturile ale omului prevăzute în acordurile internaționale;

21.  salută reorientarea ajutorului UE către țările cel mai puțin dezvoltate, îndemnând țările cu venituri medii să aloce o proporție tot mai mare a veniturilor lor fiscale pentru sistemele de protecție socială și pentru aplicarea drepturilor omului în cazul persoanelor celor mai sărace și vulnerabile;

22.  invită comunitatea internațională să furnizeze o asistență adecvată guvernelor din Africa Subsahariană, pentru a preveni transformarea crizei financiare într-o criză umanitară în unele țări din regiune;

23.  invită guvernele să își respecte obligațiile față de cetățeni în ceea ce privește buna administrare a resurselor naturale;

24.  îndeamnă guvernele să ia toate măsurile necesare pentru a reduce inegalitatea extremă a veniturilor și să creeze condiții care să permită celor care trăiesc actualmente în sărăcie extremă să-și realizeze pe deplin potențialul și să ducă o viață demnă;

25.  îndeamnă guvernele din țările în curs de dezvoltare să elaboreze sisteme de protecție socială, deoarece acestea sunt esențiale pentru a proteja persoanele cele mai vulnerabile și a surmonta șocurile economice și de mediu și s-au dovedit a fi o investiție în societate, mai degrabă decât un cost, așa cum demonstrează programe de asistență socială precum bolsa familia în Brazilia sau programe de lucrări publice în funcție de necesități, cum ar fi Schema națională de garantare a ocupării forței de muncă din mediul rural (NREGS), în India; subliniază faptul că succesul acestor sisteme de transfer de numerar depinde în mare măsură de impunerea de condiții, cum ar fi înscrierea și prezența la școală, precum și aspecte legate de sănătate, în special vaccinarea copiilor;

26.  salută inițiativa comună lansată de Raportorul special al ONU privind dreptul la hrană, Olivier de Schutter, și de Raportorul special al ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului, Magdalena Sepúlveda Carmona, de a consolida sistemele de protecție socială în țările în curs de dezvoltare printr-un Fond Global pentru Protecție Socială, prin care solidaritatea internațională poate fi transpusă în beneficiul țărilor cel mai puțin dezvoltate; solicită Comisiei să ofere sprijin pentru aceste programe;

27.  consideră că investițiile în agricultura sustenabilă în țările în curs de dezvoltare reprezintă un catalizator important pentru combaterea insecurității alimentare și stimularea creșterii economice globale; îndeamnă guvernele să sprijine investițiile responsabile din partea sectorului privat și micii producători de alimente, în special femeile și cooperativele agricole, care sunt cele mai eficiente în reducerea sărăciei extreme prin creșterea veniturilor pentru forța de muncă; subliniază importanța investițiilor în infrastructura rurală, care reduce costurile tranzacțiilor și permite agricultorilor să ajungă la piețe și să genereze mai multe venituri;

28.  solicită guvernelor să împiedice speculanții financiari naționali și internaționali care investesc în terenuri să aibă un impact negativ asupra fermierilor și a producătorilor locali de mici dimensiuni, cauzând strămutare, probleme de mediu, precum și nesiguranță în ceea ce privește veniturile și alimentația; reamintește în această privință că ocuparea sigură a forței de muncă și alimentația reprezintă condiții pentru respectarea drepturilor omului, a democratizării și a oricărui angajament politic;

29.  reamintește guvernelor dar și sectorului privat să respecte proprietatea informală și tradițională, precum și drepturile privind utilizarea terenurilor; subliniază că grupurile vulnerabile, precum popoarele indigene, au cea mai mare nevoie de protecție, dat fiind faptul că pământul este adesea singura resursă din care aceștia își pot asigura subzistența;

30.  îndeamnă guvernele să nu taie sau să limiteze subvențiile alimentare, deoarece aceste subvenții pot limita prevalența foametei și îmbunătăți nutriția în gospodăriile beneficiare;

31.  solicită o mai mare transparență privind piețele de mărfuri pentru a evita volatilitatea prețurilor la materiale prime agricole, cauzată de speculații excesive și subliniază necesitatea unei atenții internaționale mai mari și a unei coordonări consolidate pe această temă;

32.  reamintește guvernelor că politicile de ocupare a tinerilor ar trebui să se concentreze nu doar pe crearea de locuri de muncă, ci și pe asigurarea unui nivel de venituri și a unor condiții de muncă corespunzătoare pentru un nivel de trai adecvat;

33.  își exprimă sprijinul pentru introducerea la nivel mondial a unei taxe pe tranzacțiile financiare, care poate fi un mecanism inovator de finanțare pentru dezvoltare, contribuind în cele din urmă la realizarea universală a drepturilor economice și sociale; încurajează toate statele membre să sprijine propunerea bugetară a UE privind o taxă pe tranzacțiile financiare;

34.  subliniază că, pentru ca drepturile omului să fie respectate, în special în țările cu venituri mici, este necesară combaterea fluxurilor financiare ilicite, a paradisurilor fiscale și a speculațiilor cu produse de bază;

35.  consideră că țările în curs de dezvoltare ar trebui să instituie sisteme de finanțare inovatoare pentru politicile economice; încurajează țările să dezvolte mecanisme financiare legate de propriile resurse;

36.  recomandă o mai bună competitivitate a întreprinderilor în țările în curs de dezvoltare, ceea ce ar permite reducerea șomajului și favorizarea politicilor de ocupare a forței de muncă;

37.  consideră că este extrem de important să se consolideze politicile de dezvoltare a competențelor și de formare profesională, inclusiv educația non-formală și stagiile și calificarea la locul de muncă, care oferă sprijin pentru o tranziție reușită de la școală la piața muncii;

38.  subliniază că evenimentele din cadrul Primăverii arabe au scos la iveală anumite deficiențe în cadrul politicilor UE care vizau această regiune, inclusiv în ceea ce privește situația tinerilor, care se confruntă cu șomajul în masă și cu lipsa de oportunități în țările lor; invită UE să adopte acțiuni mai eficiente de combatere a efectelor crizei financiare în țările terțe, inclusiv prin luarea în considerare a unor rapoarte ale organizațiilor societății civile;

39.  îndeamnă atât guvernele țărilor cu rate ridicate ale muncii copiilor, cât și donatorii internaționali să promoveze măsuri preventive, cum ar fi extinderea accesului la școală, îmbunătățirea calității școlilor și reducerea costurilor școlare, pentru a reduce rata sărăciei și a încuraja creșterea economică;

40.  îndeamnă guvernele să ofere programe educaționale care oferă o nouă șansă pentru cei care nu au frecventat școala primară, pentru a le forma acestora aptitudini privind cititul, scrisul și socotitul, precum și cu aptitudini practice care îi pot ajuta să scape de sărăcie;

41.  îndeamnă guvernele să își intensifice măsurile de protecție a copiilor, inclusiv măsurile de combatere a violenței împotriva copiilor și de promovarea campaniilor de conștientizare în rândul funcționarilor guvernamentali cu privire la violența împotriva copiilor;

42.  reamintește faptul că toate politicile de redresare vor avea nevoie de o componentă de gen puternică; solicită punerea în aplicare, în regim de urgență, a politicilor și practicilor care asigură intrarea mai multor femei pe piața muncii, în cadrul unor locuri de muncă care beneficiază de condiții decente și protecție socială; solicită investiții publice în serviciile de îngrijire pentru a reduce munca neremunerată a femeilor în domeniul casnic și al îngrijirii; insistă asupra faptului că politicile privind piața muncii trebuie să ia în considerare lipsa de timp cu care se confruntă părinții în ceea ce privește îngrijirea și creșterea copiilor;

43.  subliniază că femeile trebuie să fie implicate mai mult în dialogul social și în procesul de luare a deciziilor; reiterează faptul că educația fetelor și femeilor și autonomizarea acestora sunt esențiale;

44.  îndeamnă guvernele să abordeze aspectele critice privind drepturile omului cu care se confruntă persoanele în vârstă, în special în perioadele de recesiune economică, cum ar fi șomajul pe termen lung, discriminarea legată de vârstă pe piața muncii, nesiguranța veniturilor și asistența medicală la prețuri inaccesibile; invită guvernele să instituie noi mecanisme inovatoare pentru participarea flexibilă a forței de muncă, cum ar fi dreptul persoanelor în vârstă la pensii sociale pe perioada unei activități cu fracțiune de normă, programe de recalificare sau măsuri fiscale destinate să stimuleze ocuparea forței de muncă a persoanelor în vârstă;

45.  solicită reducerea costurilor de tranzacție în cazul expedierilor de fonduri de către migranți și permiterea, de exemplu, ca deschiderea unui cont bancar în țările gazdă de către migranți să se efectueze mai ușor;

46.  invită guvernele să se asigure că lupta împotriva traficului de ființe umane rămâne o prioritate pe agenda lor în vremuri de criză economică și financiară; îndeamnă guvernele să pună pe deplin în aplicare legislația pentru sancționarea traficanților și a contrabandiștilor, să extindă sprijinul și asistența juridică pentru victimele traficului de ființe umane, precum și să dezvolte o cooperare internațională mai strânsă;

47.  salută discuțiile din cadrul Grupului la nivel înalt al ONU privind agenda de dezvoltare post-2015, la care participă comisarul european pentru dezvoltare; consideră că respectivul cadru post-2015 ar trebui să acorde prioritate implementării universale a drepturilor omului și să ia în considerare impactul crizei financiare și economice asupra persoanelor celor mai sărace și vulnerabile și să își mențină angajamentele în ceea ce privește obiectivele vizând diminuarea sărăciei; îndeamnă toate părțile implicate să ia în considerare stabilirea de obiective și indicatori cuantificabili, precum și de indicatori calitativi și bazați pe rezultate;

48.  subliniază că este nevoie de cercetări și analize suplimentare cu privire la impactul crizei financiare și economice asupra diferitelor regiuni, inclusiv în UE și în relațiile sale cu țările terțe, precum și de o monitorizare îmbunătățită a semnalelor timpurii ale crizelor globale și regionale; subliniază faptul că datele dezagregate ar trebui să fie mai proeminente în cercetare și în planificarea politicilor, pentru a reflecta și a aborda mai bine problemele cu care se confruntă cei mai săraci și mai vulnerabili membri ai societății; invită Comisia și statele membre să ofere sprijin financiar pentru laboratorul de inovare „Global Pulse” al ONU, lansat de Secretarul General al ONU în 2009, cu scopul de a colecta și analiza datele necesare pentru o mai bună înțelegere a impactului crizei economice și financiare asupra categoriilor vulnerabile ale populației, precum și pentru furnizarea de răspunsuri politice adecvate;

49.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului.

(1) http://www.un.org/millennium/declaration/ares552e.htm (2) JO C 4 E, 07.01.2011, p. 34. (3) JO C 99 E, 3.04.2012, p. 31. (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470. (5) JO C 380 E, 11.12.2012, p. 89. (6) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 140. (7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0386. (8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0386.