Index 
Texte adoptate
Joi, 7 februarie 2013 - Strasbourg
Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA *
 Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creşterii 2013
 Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pe 2013
 Guvernanţa pieţei unice
 A 22-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului
 Formarea judiciară - coordonatorii din cadrul tribunalelor
 Banca Europeană de Investiţii - Raportul anual pe 2011
 Laos: cazul lui Sombath Somphone
 Detenţia unor activişti pentru drepturile omului în Zimbabwe
 Atacurile recente asupra personalului medical din Pakistan

Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA *
PDF 421kWORD 32k
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudelor în materie de TVA (COM(2012)0428 – C7-0260/2012 – 2012/0205(CNS))
P7_TA(2013)0051A7-0014/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2012)0428),

–  având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0260/2012),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0014/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui/Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă
Considerentul -1 (nou)
(-1)  Intensificarea luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale constituie un element esențial pentru reinstaurarea și menținerea stabilității și a solidității finanțelor publice în întreaga Uniune.
Amendamentul 2
Propunere de directivă
Considerentul 1
(1)  Frauda fiscală în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) duce la pierderi bugetare considerabile și afectează condițiile de concurență și, prin urmare, funcționarea pieței interne. Recent, au apărut forme specifice de fraudă fiscală bruscă și masivă, în special prin utilizarea mijloacelor electronice, care facilitează comerțul ilegal rapid pe scară largă.
(1)  Frauda fiscală în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) duce la pierderi considerabile în ceea ce privește finanțele publice și afectează în mod negativ condițiile de concurență și, prin urmare, funcționarea corectă și eficientă a pieței interne. Aceste pierderi ar trebui reduse, în special în perioade de austeritate fiscală. Recent, au apărut forme specifice de fraudă fiscală bruscă și masivă, în special prin utilizarea mijloacelor electronice, care facilitează comerțul ilegal rapid pe scară largă și care depășesc, adesea, frontierele unui anumit stat membru.
Amendamentul 3
Propunere de directivă
Considerentul 2
(2)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată autorizează statele membre să solicite o derogare de la dispozițiile sale pentru a preveni anumite forme de fraudă fiscală sau evaziune fiscală. Pentru autorizarea unei astfel de derogări, este nevoie de o propunere a Comisiei și de adoptarea sa de către Consiliu. Experiența recentă a demonstrat că procedura de acordare a derogărilor nu este întotdeauna suficient de flexibilă pentru a garanta un răspuns prompt și adecvat la cererile înaintate de statele membre.
(2)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată autorizează statele membre să solicite o derogare de la dispozițiile sale pentru a preveni anumite forme de fraudă fiscală sau evaziune fiscală. Pentru autorizarea unei astfel de derogări, este nevoie de o propunere a Comisiei și de adoptarea sa de către Consiliu. Experiența recentă a demonstrat că procedura de acordare a derogărilor nu este întotdeauna suficient de rapidă sau de flexibilă pentru a garanta un răspuns prompt și adecvat la cererile înaintate de statele membre.
Amendamentul 4
Propunere de directivă
Considerentul 7
(7)  Desemnarea destinatarului drept persoana răspunzătoare de plata TVA (taxare inversă) este o măsură eficientă pentru stoparea imediată a celor mai cunoscute tipuri de evaziune fiscală în anumite sectoare. Cu toate acestea, deoarece situația poate evolua în timp, poate deveni necesară autorizarea altor măsuri. În acest scop, Consiliul trebuie să stabilească, atunci când este cazul, la propunerea Comisiei, orice altă măsură care intră în sfera de aplicare a mecanismului de reacție rapidă. Este necesar să se stabilească tipul de măsuri care ar putea fi autorizate, pentru a reduce la minimum timpul necesar pentru autorizarea derogărilor de către Comisie.
(7)  Desemnarea destinatarului drept persoana răspunzătoare de plata TVA („mecanismul de taxare inversă) este o măsură eficientă pentru stoparea imediată a celor mai cunoscute tipuri de evaziune fiscală în anumite sectoare („fraudele de tip carusel”). Cu toate acestea, având în vedere deficiențele actuale ale sistemului TVA-ului și în funcție de cum poate evolua în timp situația, poate deveni necesară autorizarea altor măsuri. În acest scop, Comisia ar trebui să propună, atunci când este cazul, orice altă măsură care intră în sfera de aplicare a mecanismului de reacție rapidă. Măsura respectivă ar trebui aprobată în unanimitate de Consiliu după consultarea Parlamentului European. Ar trebui să se stabilească în mod amănunțit și transparent tipul de măsuri care ar putea fi autorizate, pentru a reduce la minimum timpul necesar pentru autorizarea derogărilor de către Comisie.
Amendamentul 5
Propunere de directivă
Considerentul 9 a (nou)
(9a)  Pentru a dezvolta și a îmbunătăți în mod constant mecanismul de reacție rapidă, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte periodice privind aplicarea acestuia, în care să analizeze, printre altele, posibilitatea de adăugare a altor măsuri în sfera de aplicare a mecanismului și noi modalități de consolidare a cooperării dintre statele membre în cadrul general al mecanismului.
Amendamentul 6
Propunere de directivă
Considerentul 9 b (nou)
(9b)  Pentru ca mecanismul de reacție rapidă să funcționeze într-un mod satisfăcător, Comisia ar trebui să fie întotdeauna în măsură să acționeze rapid și corect în ceea ce privește astfel de chestiuni. Prin urmare, nivelul resurselor umane și al altor tipuri de resurse ale mecanismului de reacție rapidă ar trebui să fie unul adecvat și ar trebui să se instituie și să se mențină o procedură decizională internă mai rapidă pentru acest mecanism.
Amendamentul 7
Propunere de directivă
Considerentul 9 c (nou)
(9c)  Deoarece aplicarea unei măsuri speciale într-un stat membru ar putea avea consecințe asupra sistemelor TVA-ului din alte state membre, Comisia ar trebui, în scopul de a menține transparența, să informeze toate statele membre cu privire la ansamblul cererilor formulate și la ansamblul deciziilor luate în acest context.
Amendamentul 8
Propunere de directivă
Considerentul 9 d (nou)
(9d)  În cadrul activității sale de consolidare și de optimizare a mecanismului de reacție rapidă, Comisia ar trebui să se consulte la scară largă cu întreprinderile din sectoarele predispuse la fraudă, precum și cu alte părți interesate relevante.
Amendamentul 9
Propunere de directivă
Considerentul 10
(10)  Deoarece obiectivul acțiunii avute în vedere, și anume combaterea fenomenelor de fraudă bruscă și masivă în domeniul TVA, care adesea au o dimensiune internațională, nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de statele membre, acestea nefiind în măsură să combată individual circuitele de fraudă legate de noi forme de comerț care implică mai multe țări în același timp, și, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, pentru a garanta un răspuns mai rapid și, ca atare, mai adecvat și mai eficace la aceste fenomene, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(10)  Deoarece obiectivul acțiunii avute în vedere, și anume combaterea fenomenelor de fraudă bruscă și masivă în domeniul TVA, care adesea au o dimensiune internațională, nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de statele membre, acestea nefiind în măsură să combată individual circuitele de fraudă legate de noi forme de comerț care implică mai multe țări în același timp, și, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, pentru a garanta un răspuns mai rapid și, ca atare, mai adecvat și mai eficace la aceste fenomene, Uniunea ar trebui să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
Amendamentul 10
Propunere de directivă
Articolul 1
Directiva 2006/112/CE
Secțiunea 1a – articolul 395a – alineatul 1 – litera a
(a) desemnarea destinatarului drept persoana obligată la plata TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii, prin derogare de la articolul 193, în urma unei cereri în acest sens în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol;
(a) desemnarea destinatarului drept persoana obligată la plata TVA pentru anumite livrări de bunuri și prestări de servicii, prin derogare de la articolul 193 („mecanismul de taxare inversă”), în urma unei cereri în acest sens în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol;
Amendamentul 11
Propunere de directivă
Articolul 1
Directiva 2006/112/CE
Secțiunea 1a – articolul 395a – alineatul 1 – litera b
(b) orice altă măsură stabilită de Consiliu hotărând în unanimitate în urma unei propuneri din partea Comisiei.
(b) orice altă măsură propusă de Comisie și aprobată în unanimitate de Consiliu după consultarea Parlamentului European.
Amendamentul 12
Propunere de directivă
Articolul 1
Directiva 2006/112/CE
Secțiunea 1a – articolul 395a – alineatul 1 – paragraful 2
În sensul literei (a), măsura specială face obiectul unor măsuri corespunzătoare de control de către statele membre cu privire la persoanele impozabile care furnizează bunurile sau serviciile cărora li se aplică măsura respectivă.

În sensul literelor (a) și (b), orice măsură specială utilizată face obiectul unor măsuri corespunzătoare de control de către statele membre cu privire la persoanele impozabile care furnizează bunurile sau serviciile cărora li se aplică măsura respectivă.

Amendamentul 13
Propunere de directivă
Articolul 1
Directiva 2006/112/CE
Secțiunea 1a – articolul 395a – alineatul 1 – paragraful 4 a (nou)
Procedura prevăzută la prezentul alineat se finalizează în termen de trei luni.

Amendamentul 14
Propunere de directivă
Articolul 1
Directiva 2006/112/CE
Secțiunea 1a – articolul 395a – alineatul 2 – paragraful 1
(2)  Un stat membru care dorește să introducă o măsură prevăzută la alineatul (1) trimite o cerere Comisiei. Statul membru trebuie să-i furnizeze acesteia informații care să indice sectorul în cauză, tipul și caracteristicile fraudei, caracterul său brusc și masiv și consecințele în ceea ce privește pierderile financiare considerabile și ireparabile. În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de o lună de la primirea cererii și precizează informațiile suplimentare care sunt necesare.
(2)  Un stat membru care dorește să introducă o măsură prevăzută la alineatul (1) trimite o cerere Comisiei. Statul membru furnizează Comisiei, comisiilor competente ale Parlamentului European și Curții de Conturi informații care să indice sectorul în cauză, tipul și caracteristicile fraudei, caracterul său brusc și masiv și consecințele în ceea ce privește pierderile financiare considerabile și ireparabile. În cazul în care Comisia consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, aceasta contactează statul membru în cauză în termen de două săptămâni de la primirea cererii și precizează informațiile suplimentare care sunt necesare. Comisia consultă și reprezentanții sectorului de activitate în cauză, dacă este cazul și dacă este posibil.
Amendamentul 15
Propunere de directivă
Articolul 1
Directiva 2006/112/CE
Secțiunea 1a – articolul 395a – alineatul 2 – paragraful 2
După obținerea tuturor informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii, Comisia, în termen de o lună, autorizează măsura specială sau, dacă se opune măsurii solicitate, informează statul membru în cauză în acest sens.

După obținerea tuturor informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii, Comisia:

(a) notifică statul membru solicitant în consecință;
(b) transmite cererea, în limba sa originală, celorlalte state membre;
(c) autorizează, în termen de o lună, măsura specială sau, dacă se opune măsurii solicitate, informează statul membru în cauză, celelalte state membre, comisiile competente ale Parlamentului European și Curtea de Conturi și le transmite o justificare detaliată în acest sens.
Amendamentul 16
Propunere de directivă
Articolul 1
Directiva 2006/112/CE
Secțiunea 1a – articolul 395 c (nou)
Articolul 395c

La fiecare trei ani, și prima dată până la 1 iulie 2014, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea mecanismului de reacție rapidă instituit în temeiul prezentei secțiuni. Raportul analizează, printre altele, adăugarea unor măsuri speciale suplimentare în sfera de aplicare a mecanismului și noi modalități de consolidare a cooperării între statele membre în cadrul general al mecanismului.

Amendamentul 17
Propunere de directivă
Articolul 1 a (nou)
Articolul 1a

Până la 1 ianuarie 2014, Comisia prezintă un raport privind modul în care ar putea fi accelerată procedura obișnuită de derogare prevăzută la articolul 395 din Directiva 2006/112/CE. Scopul raportului este de a identifica modificările care pot fi aduse structurilor și practicilor obișnuite existente pentru a se asigura faptul că procedura este întotdeauna finalizată de către Comisie în termen de cinci luni de la primirea unei cereri din partea unui stat membru. Dacă este cazul, raportul este însoțit de propuneri legislative.

Amendamentul 18
Propunere de directivă
Articolul 2 – alineatul 2
(2)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
(2)  Statele membre comunică Parlamentului European și Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Amendamentul 19
Propunere de directivă
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceasta se consolidează cu Directiva 2006/112/CE până la ...*.

* Trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creşterii 2013
PDF 235kWORD 33k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: analiza anuală a creșterii 2013 (2012/2256(INI))
P7_TA(2013)0052A7-0032/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și în special articolele 9 și 151 și articolul 153 alineatul (1) litera (e),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28 și 29 iunie 2012,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 136 coroborat cu articolul 121 alineatul (2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012 privind Analiza anuală a creșterii pentru 2013 (COM(2012)0750),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și cel al Comisiei pentru afaceri constituționale (A7-0032/2013),

A.  întrucât zona euro în ansamblul său se confruntă cu o recesiune dublă, cauzată de datoriile excesive și de criza financiară;

B.  întrucât criza a avut consecințe devastatoare pentru viețile a milioane de europeni, astfel cum au arătat statisticile oficiale privind ocuparea forței de muncă: în UE, peste 8 milioane de persoane și-au pierdut deja locul de muncă începând din 2008; peste 25 de milioane de europeni sunt în prezent șomeri, iar dintre aceștia aproape 11 milioane s-au aflat în șomaj de peste un an; în prezent, șomajul afectează aproape 10 milioane de tineri; doar pe parcursul anului trecut, 2 milioane de persoane și-au pierdut locul de muncă;

C.  întrucât rigiditatea reglementărilor privind piața muncii din mai multe state membre presupune o lipsă de flexibilitate în a absorbi în mod eficace șocuri precum criza actuală; întrucât legislația în vigoare privind piața muncii protejează în mod disproporționat persoanele care au acces la informații și are un impact negativ asupra incluziunii tinerilor în forța de muncă;

D.  întrucât disparitățile în ceea ce privește ratele șomajului între statele membre au crescut dramatic;

E.  întrucât ar trebui reamintit faptul că, în 2007, la începutul crizei, deficitul public mediu pentru zona euro se ridica la numai 0,7 %;

F.  întrucât ar trebui reamintit faptul că, în 2007, la debutul crizei, unele dintre țările care în prezent trec prin cele mai mari dificultăți acumulaseră deficite excesive ale conturilor curente;

G.  întrucât deficitul public mediu pentru zona euro a atins în 2009 o valoare maximă de 6,3 % și, de atunci, tendința s-a inversat cu deficitele publice medii în 2010 de 6,2 %, în 2011 de 4,1 % și o continuare a scăderii în primele două trimestre ale anului 2012;

H.  întrucât asumarea unor angajamente credibile pentru luarea de măsuri de consolidare favorabile creșterii economice constituie o condiție prealabilă pentru orice soluție durabilă la situația datoriilor și deficitelor excesive din cea mai mare parte a statelor membre;

I.  întrucât criza subliniază nevoia esențială de a lansa sau a completa reformele structurale de consolidare a creșterii echilibrate, diferențiate și sustenabile;

J.  întrucât piața unică este un vector principal pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Europa și întrucât doar prin punerea în aplicare mai ambițioasă a Directivei privind serviciile s-ar putea asigura o creștere estimativă suplimentară cu 1,8 % a PIB-ului; întrucât, în circumstanțele economice actuale, în special, Uniunea nu își poate permite să lase neexploatate astfel de potențiale de creștere imediată; întrucât transpunerea, implementarea, aplicarea și respectarea stricte ale dispozițiilor privind piața unică sunt, prin urmare, indispensabile pentru a beneficia de potențialele imediate și încă neutilizate;

K.  întrucât nivelurile nesustenabile ale datoriilor au efecte adverse asupra situației economice globale; întrucât disciplina, precum și coordonarea fiscală și macroeconomică trebuie aprobate și consolidate în mod convingător cu scopul de a preveni apariția unor niveluri globale ale deficitelor și datoriilor de tipul celor observate în Europa pe parcursul ultimului deceniu, dat fiind faptul că acestea au avut un efect dezastruos în ceea ce privește creșterea și stabilitatea financiară durabile, precum și ocuparea forței de muncă într-o serie de state membre;

L.  întrucât această strategie de consolidare fiscală vizează menținerea nivelului creșterii cheltuielilor publice sub rata de creștere pe termen mediu a PIB-ului;

M.  întrucât prosperitatea economică viitoare a Europei depinde fundamental de abilitatea acesteia de a utiliza pe deplin resursele sale de muncă, inclusiv de participarea crescută a femeilor și tinerilor pe piața muncii;

N.  întrucât o consolidare fiscală treptată și uniformă este preferabilă unei strategii de reducere rapidă și bruscă a dezechilibrelor de la nivelul finanțelor publice, însă situația economiei din unele state membre nu oferă o alternativă pentru recâștigarea accesului pe piață și observarea randamentului investiției;

O.  întrucât ratele indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC) arată diferențe semnificative în cadrul UEM;

P.  întrucât măsurile de consolidare adoptate de o serie de state membre au atins un nivel fără precedent;

Q.  întrucât, în pofida eforturilor de reformă și consolidare ale statelor membre, piețele de obligațiuni suverane din zona euro se află în continuare în pericol, ceea ce se reflectă în nivelul ridicat al spread-urilor și al volatilității ratelor dobânzilor; întrucât unul dintre factorii declanșatori imediați și una dintre cauzele principale ale discrepanțelor fără precedent au fost preocupările piețelor financiare în ceea ce privește soliditatea finanțelor publice și private din mai multe state membre;

R.  întrucât decalajul de competitivitate din zona euro are consecințe asupra divergențelor dintre ratele dobânzilor pentru datoria suverană;

S.  întrucât ratele ridicate ale dobânzilor pentru datoria suverană din anumite state membre din zona euro sunt parțial cauzate de o lipsă de credibilitate a capacității acestora de a realiza reforme structurale;

T.  întrucât zona euro nu a reușit să utilizeze reducerea globală a ratelor dobânzilor pentru datoria suverană în primii zece ani ai monedei euro cu scopul de a elimina decalajul de competitivitate, care, printre altele, s-a reflectat în deficite semnificative de cont curent și în costuri unitare ale muncii din ce în ce mai mari în anumite state membre;

U.  întrucât ajustarea actuală din anumite țări ar fi mai puțin dificilă din punct de vedere politic, economic și social dacă pentru ajustare ar fi fost utilizat climatul economic pozitiv din primii zece ani ai monedei euro;

V.  întrucât creditele acordate sectorului privat, care reprezintă cheia pentru finanțarea economiei reale, continuă să fie insuficiente, iar fluxul creditelor private a fost încetinit în mai multe state membre, în pofida diverselor programe privind lichiditățile instituite de BCE;

W.  întrucât întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) constituie motorul economiei europene, statele membre ar trebui să le sprijine prin reducerea sarcinii administrative cu care ele se confruntă;

X.  întrucât ajustarea trebuie percepută drept credibilă ca fluxurile de investiții să fie rambursate;

Y.  întrucât capacitatea de contribuție a contribuabililor este supusă unei presiuni considerabile în mai multe state membre; întrucât economia subterană europeană este estimată la aproximativ 22,1 % din activitatea economică totală, iar pierderile aferente de venituri din impozite sunt estimate la aproximativ o mie de miliarde de EUR în fiecare an; întrucât regimurile fiscale simple, previzibile și cu impozite mici îmbunătățesc conformitatea fiscală;

Z.  întrucât analiza anuală a creșterii pentru 2013 (AAC 2013) urmărește să stabilească prioritățile economice pentru 2013;

AA.  întrucât pilonul disciplinei fiscale favorabile creșterii ar trebui dezvoltat în paralel cu pilonul reformelor structurale de promovare a creșterii, cu pilonul democrației și cu cel al solidarității în fiecare stat membru;

AB.  întrucât piața unică este motorul-cheie al UE pentru creștere și locuri de muncă prin economii de scară și o concurență sporită, însă statele membre se limitează la implementarea legislației privind piața internă, în special a Directivei privind serviciile;

AC.  întrucât fiecare stat membru trebuie să ajungă la un consens național cu privire la o strategie de reformă, astfel încât aceasta să fie înțeleasă și adoptată de public și de către diverși operatori economici, evitând astfel diviziunile, rezistența și acțiunile bazate doar pe interese proprii pe termen scurt, care amenință atingerea obiectivelor stabilite;

AD.  întrucât politica în domeniul concurenței, întemeiată pe principiile unor piețe deschise și pe condiții de concurență echitabile în toate sectoarele constituie o piatră de temelie pentru o piață internă care să funcționeze fără restricții,

1.  salută spiritul analizei anuale a creșterii (AAC) pentru 2013, astfel cum a fost prezentată de Comisie; consideră că aceasta reprezintă o continuare oportună a semestrului european 2012, în general, și a AAC 2012, în special; salută în special claritatea sporită a strategiilor specifice fiecărei țări, care a fost obținută de Comisie prin acordarea unui statut prioritar progresului din statele membre ale zonei euro, precum și progresului în termeni structurali, mai curând decât în termeni nominali;

2.  salută faptul că AAC 2013 a recunoscut necesitatea unor sectoare și activități care să consolideze creșterea sustenabilă și care să genereze locuri de muncă ecologice pentru depășirea crizei; subliniază că soluțiile care vizează în mod specific criza suverană și financiară actuală – mai precis reformele structurale adecvate – ar trebui dezvoltate în paralel cu măsurile de promovare a creșterii și competitivității pe termen lung a economiei europene și de recâștigare a încrederii;

3.  este de acord cu Comisia că, pentru a ieși din criză, este necesară o consolidare fiscală favorabilă creșterii; reamintește că elementul esențial al relației dintre creștere și consolidare este compoziția măsurilor de consolidare; subliniază în această privință că mixul corespunzător de măsuri privind cheltuielile și componenta de venituri depinde de context, însă consolidările bazate mai curând pe reducerea cheltuielilor neproductive decât pe creșterea veniturilor tind să fie mai durabile și mai favorabile creșterii pe termen mediu, deși pe termen scurt acestea au efecte mai puternice de agravare a crizei;

4.  salută dispoziția propusă în „pachetul de două regulamente” cu privire la o supraveghere și o evaluare mai calitative ale finanțelor publice, precum și evaluările de rentabilitate ale investițiilor publice;

5.  salută dispozițiile propuse în cele două pachete de promovare a dialogului economic și a controlului global privind procesul intitulat „semestrul european” al parlamentelor naționale și al Parlamentului European;

6.  regretă nepunerea în aplicare în statele membre a politicilor și a acțiunilor aprobate la nivelul UE, fapt ce împiedică exploatarea întregului potențial al măsurilor convenite;

7.  invită Comisia să continue să dea dovadă de vigilență în ceea ce privește politica sa și să o adapteze în conformitate o evaluare generală de rentabilitate a mixului de politici implementat pe teritoriul Uniunii, revizuind-o dacă este necesar și clarificând recomandările sale de politică cuprinse în AAC, care au fost elaborate pentru anul viitor;

8.  îndeamnă statele membre să își corecteze deficitele excesive în termenele stabilite de Consiliu și reamintește că un nivel de flexibilitate este prevăzut în pachetul de șase propuneri legislative;

9.  încurajează statele membre să își îmbunătățească cadrele fiscale interne în vederea promovării unor politici fiscale eficiente și durabile;

10.  subliniază faptul că statele membre ar trebui să urmeze strategii diferențiate în conformitate cu situațiile lor bugetare și insistă ca statele membre să țină nivelul creșterii cheltuielilor publice sub rata de creștere pe termen mediu a PIB-ului;

11.  salută recunoașterea rolului pieței unice și necesitatea abordării numeroaselor obstacole existente încă în sectorul serviciilor; reamintește că sunt încă multe de făcut pentru a obține o veritabilă piață unică europeană;

12.  invită Comisia să monitorizeze situația cu care se confruntă statele membre în lumina recesiunii economice grave, astfel cum este prevăzut în PSC revizuit;

13.  invită Comisia și Consiliul să asigure un echilibru între necesitatea unor investiții publice și private productive și obiectivele legate de disciplina fiscală, printr-o analiză atentă a programelor de investiții care urmăresc promovarea creșterii în cadrul evaluării programelor de stabilitate și de convergență, respectând pe deplin dispozițiile prevăzute de legislația UE; consideră că o consolidare fiscală favorabilă creșterii poate să pună simultan finanțele publice pe o traiectorie sustenabilă și să restabilească încrederea investitorilor;

14.  așteaptă cu interes, în această privință, raportul Comisiei privind calitatea cheltuielilor publice și revizuirea sferei de aplicare pentru o posibilă acțiune în limitele cadrului UE în ceea ce privește calificarea programelor de investiții;

15.  invită Comisia să înceapă să elaboreze de urgență mijloace care să asigure faptul că elementele de disciplină fiscală sustenabilă sunt însoțite de propuneri concrete privind creșterea economică și crearea de locuri de muncă și să încurajeze investițiile private care generează elemente de creștere, solidaritate între statele membre și legitimitate democratică, precum și reformele structurale necesare, care urmăresc reducerea șomajului în rândul tinerilor inclusiv printr-o mai bună adaptare a calificărilor tinerilor la cererile pieței muncii, combaterea segmentării pieței muncii, consolidarea sustenabilității sistemelor de pensii, sporirea eficienței sistemelor de impozitare, intensificarea concurenței în domeniile relevante ale sectorului serviciilor, facilitarea accesului la credite, diminuarea birocrației, eliminarea straturilor inutile de guvernare și combaterea evaziunii fiscale; salută consolidarea legitimității democratice în cadrul semestrului european; reamintește necesitatea de a spori în continuare legitimitatea democratică în cadrul semestrului european;

16.  invită Comisia și Consiliul să depună în continuare eforturi pentru îmbunătățirea și perfecționarea adecvată a calității, a specificității naționale și a gradului de adecvare al recomandărilor specifice fiecărei țări;

17.  reamintește că, pentru a menține credibilitatea analizei anuale a creșterii și a întregului proces al semestrului, Consiliul trebuie să își justifice argumentele în cazul în care refuză să urmeze recomandările Comisiei bazate pe analiza anuală a creșterii; salută principiul „respectă sau explică” introdus prin pachetul de șase propuneri legislative în ceea ce privește recomandările specifice fiecărei țări, în conformitate cu care Consiliul este responsabil în mod public de orice schimbare pe care o introduce în propunerile Comisiei și consideră că acest principiu ar trebui consolidat în practică;

18.  solicită Comisiei și Consiliului să se asigure că investițiile în cercetare, dezvoltare și inovare sunt intensificate și raționalizate și că rezultatele sunt imediat transformate de sectoarele public și privat din Europa într-un avantaj competitiv și o productivitate sporită;

19.  solicită Comisiei și Consiliului să își intensifice eforturile pentru a reduce dependența de importuri de energie și de materii prime în vederea creării unei Europe mai sustenabile din punct de vedere ecologic, economic și social;

20.  invită statele membre să convină de urgență asupra unui cadru financiar multianual (CFM), garantând faptul că este consolidat rolul acestuia de sursă a unor investiții imperios necesare pe termen lung în consolidarea sustenabilă a creșterii și a sectoarelor și activităților generatoare de locuri de muncă; subliniază importanța structurii bugetelor UE, care ar trebui să stimuleze investițiile în domenii cu valoare adăugată;

21.  invită Comisia să inițieze o abordare holistică a creșterii economice durabile în vederea realizării obiectivelor UE 2020, care ar trebui să includă finalizarea pieței interne, intensificarea concurenței, o politică industrială europeană autentică, o politică de coeziune solidă și cu obiective adecvate, precum și angajamentul că Europa își va folosi toată puterea și influența în cadrul relațiilor sale comerciale externe; invită Comisia să exploateze pe deplin sursele de creștere economică pe care le oferă atragerea de investiții străine directe (ISD) și comerțul cu țările terțe, în special prin aprofundarea și extinderea relației economice transatlantice; o astfel de agendă ar trebui să cuprindă obiectivele asociate de reînnoire și deschidere a pieței transatlantice, consolidând normele generale ale ordinii economice internaționale și extinzând sistemul multilateral bazat pe norme pentru a include noi membri și noi domenii de oportunități economice; invită, de asemenea, Comisia să accelereze încheierea acordurilor de liber schimb în curs de desfășurare;

22.  salută recunoașterea rolului pieței unice și necesitatea abordării numeroaselor obstacole existente încă în sectorul serviciilor; reamintește că sunt încă multe de făcut pentru a obține o veritabilă piață unică europeană; invită Comisia să urgenteze procesul de punere în aplicare a legislației privind piața internă; solicită statelor membre să pună în aplicare pe deplin legislația privind piața internă, în special Directiva privind serviciile;

23.  salută primul raport privind situația integrării pieței unice pentru 2013 de însoțire și completare a analizei anuale a creșterii; subliniază că piața unică joacă un rol-cheie în restabilirea competitivității Uniunii, prin urmare, mobilizând creșterea economică și locurile de muncă; invită Comisia și statele membre să abordeze în mod adecvat deficiențele asociate cu recomandările specifice fiecărei țări și să consolideze evaluarea continuă și periodică a implementării și aplicării dispozițiilor privind piața unică pentru îmbunătățirea creșterii economice;

24.  este preocupat de faptul că numeroase state membre rămân în urmă în ceea ce privește productivitatea; insistă asupra rolului reformelor structurale în remedierea acestei probleme; solicită Comisiei să raporteze în cadrul următoarei analize anuale a creșterii cu privire la monitorizarea capitalului și la evoluțiile productivității resurselor;

25.  subliniază faptul că punerea solidă în aplicare a unei politici a UE în domeniul concurenței, întemeiată pe principiile pieței deschise și pe condiții de concurență echitabile în toate sectoarele, constituie o piatră de temelie pentru o piață internă de succes și o condiție prealabilă pentru crearea de locuri de muncă durabile și bazate pe cunoaștere;

26.  subliniază că eforturile susținute depuse de statele membre pentru a consolida finanțele publice într-un ritm adecvat sunt necesare, dar pot să dea rezultate doar dacă dezechilibrele macroeconomice excesive sunt reduse; remarcă faptul că aceste obiective pot fi atinse doar simultan prin creștere economică în întreaga zonă euro;

27.  ia act de adăugarea unui nou indicator privind sectorul financiar la tabloul de bord pentru dezechilibre macroeconomice; regretă faptul că Comisia nu a respectat procedura prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 conform căreia: „Comisia ar trebui să coopereze îndeaproape cu Parlamentul European și cu Consiliul la elaborarea tabloului de bord și a setului de indicatori macroeconomici și macrofinanciari pentru statele membre” și, mai specific, conform căreia „Comisia ar trebui să prezinte sugestii comisiilor competente din cadrul Parlamentului European și al Consiliului cu privire la planurile de stabilire și ajustare a indicatorilor și pragurilor”;

28.  reamintește Comisiei că, pentru a consolida încrederea interinstituțională și un dialog economic de înaltă calitate, o importanță fundamentală o are respectarea mai strictă pe viitor a procedurii prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1176/2011;

29.  invită Comisia și Consiliul să acționeze temeinic și rapid pentru a conferi substanță și a asigura eficacitatea Pactului pentru creștere economică și locuri de muncă, astfel cum a fost convenit de Consiliul European din 28-29 iunie 2012;

30.  solicită să se adopte cât mai rapid așa-numitul „pachet de două regulamente”;

31.  ia act de intrarea în vigoare a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (Pactul fiscal); consideră că Pactul fiscal ar trebui să fie transpus în legislația secundară a Uniunii cât mai curând posibil, pe baza unei evaluări a experienței dobândite în urma punerii în aplicare a acestuia și în conformitate cu TUE și cu TFUE;

32.  salută Planul de acțiune al Comisiei în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale, recomandările privind măsurile menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale și recomandările privind „planificarea fiscală agresivă”, adoptate de Comisie la 6 decembrie 2012; sprijină rolul proactiv asumat de Comisie și, în special, de comisarul pentru impozitare și uniune vamală, audit, statistici și antifraudă; invită statele membre să urmeze recomandările Comisiei, să ia măsuri imediate și coordonate împotriva paradisurilor fiscale și a planificării fiscale agresive și astfel, să garanteze o distribuție mai echitabilă a efortului fiscal și sporirea veniturilor statelor membre;

33.  consideră pozitiv faptul că, în final, „toate statele membre recunosc importanța luării unor măsuri eficiente de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale, inclusiv în perioadele de constrângeri bugetare și de criză economică”, astfel cum este prevăzut în concluziile Consiliului Afaceri Economice și Monetare din 13 noiembrie 2012;

34.  reamintește că scopul legislației comune privind cadrele fiscale ale statelor membre este de a se asigura că statele membre continuă să își mențină angajamentul față de normele convenite în comun, și nu de a specifica opțiunile de politică ale unui stat membru;

35.  invită Comisia să se înfățișeze în fața comisiilor competente ale Parlamentului pentru a prezenta AAC în fiecare an la începutul lui noiembrie, începând cu perioada 4-5 noiembrie 2013, pentru a acorda Parlamentului suficient timp pentru a-și exprima punctele de vedere în cadrul semestrelor europene ulterioare;

36.  regretă că, în cadrul Comunicării referitoare la „analiza anuală a creșterii pentru 2013” (COM(2012)0750), Comisia nu a abordat în mod adecvat rolul bugetului UE în cadrul procesului semestrului european; regretă, în special, că, în ciuda priorităților-cheie propuse de CE, aceasta nu a furnizat date concrete și reale privind modul în care bugetul UE poate juca un rol complementar și totodată de stimulare, catalizare și sinergie în relația cu politicile și investițiile locale, regionale și naționale lansate pentru a pune în aplicare aceste priorități;

37.  este convins că finanțarea acordată de UE poate genera economii pentru bugetele tuturor statelor membre și că acest lucru ar trebui scos în evidență; consideră că bugetul UE are un rol esențial în stimularea creșterii economice, în încurajarea procesului de creare de locuri de muncă, în reducerea cu succes a dezechilibrelor macroeconomice de la nivelul Uniunii și, cu precădere, în atingerea „obiectivelor Strategiei Europa 2020”; regretă, încă o dată, faptul că Comisia nu abordează acest aspect în cadrul Comunicării sale privind analiza anuală a creșterii (AAC);

38.  ia act de evaluarea Comisiei, conform căreia nivelul datoriei acumulate de actorii publici și privați reduce posibilitatea realizării de noi activități și investiții în statele membre; invită, cu toate acestea, statele membre să nu considere contribuția lor națională bazată pe VNB la bugetul UE drept o variabilă de ajustare în cadrul eforturilor lor de consolidare, nici să nu încerce să reducă în mod artificial volumul cheltuielilor de la bugetul UE menite să stimuleze creșterea economică, în contradicție cu angajamentele politice pe care și le-au asumat la cel mai înalt nivel; cu toate acestea, este pe deplin conștient de tensiunea economică dintre nevoia de a consolida finanțele publice pe termen scurt și orice creștere posibilă pentru unele state membre a contribuției lor bazate pe VNB, cauzată de o majorare a nivelului de plăți în bugetul UE; își reafirmă, prin urmare, solicitarea fermă privind reformarea mecanismului de finanțare a bugetului UE – asupra căreia se va ajunge la un acord în cadrul negocierilor privind CFM 2014-2020 – prin reducerea până la 40 % a proporției contribuțiilor statelor membre bazate pe VNB la bugetul UE până în 2020, contribuind astfel la eforturile lor de consolidare(1);

39.  reamintește faptul că bugetul Uniunii este în primul rând un buget de investiții, 94 % din totalul creditelor bugetare fiind reinvestite în statele membre;

40.  solicită Comisiei să furnizeze informații actualizate cu privire la eforturile depuse în prezent de statele membre pentru a reprograma și a accelera utilizarea fondurilor structurale și de coeziune ale UE, cu scopul de a sprijini creșterea economică și coeziunea socială, în special pentru IMM-uri, precum și de a combate șomajul în rândul tinerilor;

41.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0245.


Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pe 2013
PDF 495kWORD 64k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pe 2013 (2012/2257(INI))
P7_TA(2013)0053A7-0024/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 9, 151 și 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 145, 148, 152 și articolul 153 alineatul (5) din TFUE,

–  având în vedere articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012 privind Analiza anuală a creșterii pentru 2013 (COM(2012)0750) și Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă anexat la aceasta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2011 privind Analiza anuală a creșterii pentru 2012 (COM(2011)0815) și Proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă anexat la aceasta,

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2012 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2012(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere poziția sa din 8 septembrie 2010 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre: Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020(3),

–  având în vedere Decizia 2010/707/UE a Consiliului din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000120/2012 adresată Comisiei și Rezoluția sa din 14 iunie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2010 intitulată „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă: o contribuție europeană la ocuparea integrală a forței de muncă” (COM(2010)0682)(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2011 referitoare la agenda pentru noi competențe și locuri de muncă(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale(8),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2008/867/CE din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri” (COM(2011)0933),

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral B7-0113/2012 adresată Comisiei și Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la inițiativa privind oportunitățile pentru tineri(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2010 intitulată „Tineretul în mișcare: O inițiativă de eliberare a potențialului tinerilor de a realiza o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în Uniunea Europeană” (COM(2010)0477),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 privind „Tineretul în mișcare: un cadru de îmbunătățire a sistemelor europene de educație și de formare profesională(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 privind dezvoltarea potențialului de ocupare a forțelor de muncă al unei economii durabile noi(13),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 privind Pactul referitor la investițiile sociale – ca răspuns la criză(15);

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliu la 7 martie 2011,

–  având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UCIPE și CEEP(16),

–  având în vedere Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES(17),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7–0024/2013),

A.  întrucât consecințele sociale și cele asupra ocupării forței de muncă ale crizei sunt foarte extinse, iar acum sunt exacerbate de impactul consolidării fiscale introduse în anumite state ca răspuns la criza datoriei suverane și la politica monetară constrânsă din zona euro, care contrastează cu cea pusă în aplicare de alte regiuni economice importante și care nu poate oferi un răspuns eficace la criza datoriei suverane și nu poate promova creșterea economică; întrucât criza are efecte negative asupra calității și a cantității investițiilor sociale în Europa; întrucât zona euro se află în recesiune, iar UE este în prezent singura regiune importantă din lume în care rata șomajului este încă în creștere;

B.  întrucât în 2012 situația locurilor de muncă s-a înrăutățit, iar previziunile pentru 2013 sunt pesimiste; întrucât piața muncii continuă să fie și mai fragmentată, rata șomajului pe termen lung atinge niveluri alarmante, pauperitatea în mediul lucrătorilor continuă să fie o problemă majoră, veniturile medii ale unei gospodării scad în multe state membre, iar indicatorii arată o tendință spre niveluri mai ridicate și forme mai profunde de sărăcie și de excluziune socială, sărăcia personalelor încadrate în muncă și polarizarea socială crescând în numeroase state membre;

C.  întrucât rata șomajului a crescut în mod semnificativ din anul 2008, ajungând la cifra de 25 de milioane de cetățeni din Uniunea Europeană care nu beneficiază de locuri de muncă, cifră care corespunde unei proporții de 10,5 % din populația în vârstă de muncă; întrucât, doar în ultimele 12 luni, numărul persoanelor care nu beneficiază de locuri de muncă a crescut cu 2 milioane; întrucât scăderea ocupării forței de muncă a fost mai pronunțată în țările care desfășoară o consolidare fiscală mai însemnată;

D.  întrucât situația pe piața forței de muncă este deosebit de critică pentru tineri, indiferent de nivelul lor de educație, aceștia fiind deseori obligați să accepte contracte de muncă precare și stagii neplătite; întrucât situația dificilă a tinerilor se datorează parțial necorelării competențelor dobândite cu cererea de pe piața forței de muncă, mobilității geografice limitate, părăsirii timpurii a școlii fără calificări, unei lipse de competențe și de experiență profesională relevante, condițiilor precare de încadrare în muncă, oportunităților limitate de formare și politicilor active ineficace privind piața forței de muncă;

E.  întrucât mai mult de unu din cinci tineri este șomer în UE (22,8 %), șomajul în rândul tinerilor depășind 50 % în unele state membre; întrucât mai mult de 7 milioane de europeni cu vârste sub 25 de ani nu sunt încadrați în muncă, învățământ sau formare profesională (NEET); întrucât aceste cifre continuă să crească și există riscul unei generații pierdute; întrucât costul inacțiunii cu privire la NEET este estimat la 153 miliarde în întreaga UE;

F.  întrucât după reuniunea Consiliului European din 30 ianuarie 2012, în cadrul „Inițiativei privind oportunitățile pentru tineri”, Comisia a invitat statele membre să dezvolte și să pună în aplicare inițiative cuprinzătoare în favoarea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, a educației și dobândirii de competențe, precum și să dezvolte planuri pentru crearea de locuri de muncă pentru tineri în cadrul propriilor programe de reformă națională; întrucât, cu toate acestea, majoritatea statelor membre nu a prezentat astfel de inițiative;

G.  întrucât persoanele care se apropie de vârsta de pensionare, șomerii pe termen lung, lucrătorii din țările terțe și lucrătorii cu nivel scăzut de calificare se numără, de asemenea, printre categoriile de persoane cel mai sever afectate de criză;

H.  întrucât ar trebui întreprinse reformele necesare pentru a garanta durabilitatea sistemelor de pensii; întrucât, în această privință, este posibil să fie ridicată vârsta efectivă de pensionare fără a ridica vârsta obligatorie de pensionare, reducând numărul de persoane care părăsesc piața muncii timpuriu; întrucât pentru a crește cu succes vârstele efective de pensionare, este necesar ca reformele privind sistemele de pensii să fie însoțite de politici care generează oportunități de ocupare a forței de muncă pentru a asigura accesul lucrătorilor mai în vârstă la învățarea pe tot parcursul vieții și care introduc planuri de beneficii fiscale ce stimulează încadrarea în muncă pentru cât mult timp și sprijină îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate;

I.  întrucât rata șomajului pe termen lung a atins niveluri alarmante în al doilea trimestru al anului 2012, când cifrele arătau că 11,1 milioane de europeni nu beneficiau de locuri de muncă de peste 12 luni, reprezentând 4,6 % din populația activă; întrucât probabilitatea ca șomerii să găsească locuri de muncă a scăzut în majoritatea statelor membre, în special în cele care fac obiectul unor măsuri însemnate de consolidare fiscală;

J.  întrucât aproximativ 120 de milioane de persoane sunt în pericol de excluziune socială în UE-27 din cauză că sunt expuse unui risc ridicat al sărăciei, se află într-o stare gravă de sărăcie sau locuiesc în gospodării cu participare la forța de muncă foarte scăzută;

K.  întrucât cheltuielile pentru protecția socială au fost reduse în aproape toate statele membre și întrucât Comitetul pentru protecție socială avertizează că sunt din ce în ce mai mulți cetățeni care se află la limita sărăciei din punctul de vedere al veniturilor, a sărăciei în rândul copiilor, a lipsurilor materiale severe și a excluziunii sociale din cauza impactului măsurilor de consolidare fiscală;

L.  întrucât sunt necesare realizarea unei creșteri economice și atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă pentru redresarea economiei, pentru consolidarea fiscală și pentru sustenabilitatea statului social și a finanțelor publice pe termen lung;

M.  întrucât investițiile sociale specifice ar trebui să reprezinte o componentă majoră a răspunsului statelor membre la criză, ele fiind esențiale pentru realizarea obiectivelor sociale, educaționale și de ocupare a forței de muncă formulate în Strategia Europa 2020;

N.  întrucât, potrivit declarației Consiliului European din 30 ianuarie 2012, „procesul de creștere și de ocupare a forței de muncă va fi reluat numai dacă urmărim o abordare consecventă și de anvergură, care să combine o consolidare fiscală inteligentă, prin care să se mențină investițiile în viitoarea creștere, politici macroeconomice solide și o strategie activă de ocupare a forței de muncă, menită să mențină coeziunea socială”;

O.  întrucât consolidarea fiscală trebuie să continue în contextul nivelurilor ridicate ale datoriei și al problemelor în materie de finanțe publice, dar ținându-se cont de faptul că este un obiectiv pe termen mediu și lung; întrucât consolidarea fiscală poate avea pe termen scurt efecte negative asupra creșterii economice și ocupării forței de muncă, în special în statele aflate în recesiune sau cu rate marginale de creștere economică, care compromit potențialul de creștere economică și de creare de locuri de muncă în viitor; întrucât consolidarea fiscală trebuie, prin urmare, să fie gestionată într-un mod favorabil creșterii economice pentru a nu dăuna creșterii și potențialului de creare a locurilor de muncă al economiei sau structurii sociale;

P.  întrucât tensiunile care afectează piețele financiare rămân ridicate, iar dezechilibrele în ceea ce privește accesul la finanțare predomină între statele membre; întrucât primele ridicate riscă să crească excesiv povara datoriilor suverane, necesitând măsuri de consolidare fiscală mai ample, adâncind criza și, astfel, împiedicând creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

Q.  întrucât, în pofida caracterului urgent al situației, Uniunea Europeană înregistrează eșec după eșec cu privire la aproape toate obiectivele Strategiei Europa 2020, iar progresul înregistrat de statele membre în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 este dezamăgitor; întrucât angajamentele stabilite în cadrul programelor naționale de reformă pentru 2012 sunt insuficiente pentru a atinge obiectivele la nivelul UE;

R.  întrucât investițiile în educație și formare, cercetare și inovare, domenii-cheie pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă, sunt în continuare mai mici în UE în comparație cu partenerii și rivalii săi economici din restul lumii; întrucât investițiile productive în aceste domenii sunt esențiale pentru o ieșire durabilă din criză, dar și pentru consolidarea economiei UE pe calea competitivității și productivității;

S.  întrucât dimensiunea de gen este esențială pentru a realiza obiectivele principale ale Strategiei Europa 2020, având în vedere că femeile sunt cea mai mare rezervă de forță muncă încă nevalorificată; întrucât femeile formează majoritatea persoanelor care trăiesc în sărăcie în UE; întrucât reducerile din serviciile publice, ca de exemplu îngrijirea copilului și a altor persoane dependente, vor avea un impact negativ asupra femeilor și în consecință asupra abilității lor de a participa la piața muncii; întrucât o atenție deosebită trebuie acordată, de-a lungul întregului semestru european, integrării principiului egalității de gen și politicilor speciale care vizează situația femeilor; întrucât vârsta legală de pensionare a femeilor trebuie aliniată cu cea a bărbaților;

T.  întrucât, în cadrul semestrului european, este necesar să se asigure o interacțiune mai mare între politicile privind ocuparea forței de muncă, politicile sociale și politicile economice, enunțate la articolul 121 și articolul 148 din TFUE;

U.  întrucât este esențial să se promoveze responsabilitatea democratică, asumarea responsabilității și legitimitatea tuturor actorilor implicați în cadrul semestrului european; întrucât, pentru aceasta, este esențial să se asigure participarea adecvată a Parlamentului European;

V.  întrucât parlamentele naționale sunt reprezentanții și garanții drepturilor obținute și delegate de către cetățeni; întrucât introducerea semestrului european ar trebuie să aibă loc cu respectarea deplină a prerogativelor parlamentelor naționale,

Mesaje-cheie în vederea înaintării acestora către Consiliul European de primăvară

1.  invită Consiliul European să se asigure că următoarele aspecte fac parte din orientarea sa privind politicile pentru semestrul european 2013 și încredințează Președintelui său să promoveze această poziție pe durata Consiliului European de primăvară din 14-15 martie 2013; se referă, în special, la recomandările specifice care trebuie adoptate de Consiliul European în orientarea sa politică, anexate la prezenta rezoluție;

2.  regretă faptul că prioritățile identificate pe durata ciclului semestrului european de anul trecut, în special cele privind crearea de locuri de muncă, calitatea locurilor de muncă și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, nu au dat rezultatele așteptate;

3.  subliniază că situația economică s-a deteriorat, iar consecințele sociale ale crizei s-au accentuat în ultimul an; prin urmare, evidențiază importanța impulsionării angajamentului statelor membre de a urmări orientarea privind politicile, în special în domeniul ocupării forței de muncă și al politicii sociale;

I.  Obiectivele Strategiei Europa 2020

4.  solicită Consiliului European să garanteze că orientarea privind politicile anuale stabilită pe baza Analizei anuale a creșterii are în vedere îndeplinirea tuturor obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; regretă faptul că nu a fost inclus în AAC 2013 niciun raport privind progresele înregistrate în cadrul Strategiei Europa 2020 și invită Comisia să prezinte acest raport în timp util, înaintea reuniunii Consiliului European de primăvară;

5.  regretă faptul că orientarea privind politicile pentru 2012 și punerea sa în aplicare nu au fost suficient de eficiente în ceea ce privește atingerea obiectivelor politice consacrate în Strategia Europa 2020; regretă faptul că unele state membre se îndepărtează și mai mult de obiectivele prevăzute pentru anul 2020;

6.  regretă faptul că angajamentele stabilite în cadrul programelor naționale de reformă pentru 2012 sunt insuficiente pentru a atinge obiectivele la nivelul UE; subliniază îngrijorarea sa că obiectivele naționale actuale nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivele principale ale Strategiei Europa 2020 privind ocuparea forței de muncă, educația și reducerea sărăciei;

7.  solicită statelor membre să adopte în cadrul programelor naționale de reformă pentru 2013 angajamentele necesare pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

8.  solicită Consiliului European ca, în cadrul orientărilor sale privind politicile, să se asigure că sunt alocate fonduri suficiente de către UE pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020; îndeamnă statele membre să aloce fonduri mai eficace pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

II.  Crearea de locuri de muncă prin reforme structurale și prin investiții orientate către creșterea economică

9.  consideră regretabil că, anul trecut, statele membre în marea lor majoritate nu și-au respectat angajamentul de a prezenta planuri naționale privind locurile de muncă ca parte integrantă a programelor lor naționale de reformă pentru 2012; solicită statelor membre să respecte acest angajament în 2013; subliniază că planurile naționale privind locurile de muncă ar trebui să includă măsuri exhaustive pentru crearea de locuri de muncă și locuri de muncă ecologice, o legătură între politicile de ocupare a forței de muncă și instrumentele financiare, reforme ale pieței muncii, un calendar clar pentru punerea în aplicare a programului multianual de reformă în următoarele 12 luni și o indicație cu privire la domeniile și regiunile care se confruntă cu deficite și surplusuri de specializare;

10.  regretă că Comisia nu a făcut din planurile naționale privind locurile de muncă o cerință obligatorie și solicită Comisiei să supravegheze pregătirea lor pe durata ciclului semestrului european din fiecare an;

11.  solicită statelor membre să adopte măsuri favorabile creării de locuri de muncă precum reforme privind impozitele percepute pe muncă care încurajează ocuparea forței de muncă, promovează și sprijină activitățile independente și întreprinderile nou-înființate, să îmbunătățească mediul de afaceri, să faciliteze accesul IMM-urilor la finanțare, să transforme munca informală și nedeclarată într-o încadrare în muncă reglementată, să reformeze piețele muncii pentru a le face mai adaptabile, mai dinamice și mai favorabile incluziunii, garantând securitatea adecvată a salariaților, să furnizeze angajatorilor și angajaților competențe și instrumente care să le permită să se adapteze la nevoile în schimbare a piețelor muncii, să modernizeze sistemele de stabilire a salariilor – în cadrul dialogului social, cu participarea activă a partenerilor sociali și respectând diversitatea modelelor naționale de relații de muncă – pentru a alinia salariile la curentele productivității, în limitele unor salarii care permit o viață decentă și să valorifice potențialul ridicat de ocupare a forței de muncă al sectoarelor precum economia verde, sănătatea și asistența socială și sectorul TIC pentru a crea locuri de muncă durabile și de calitate;

III.  Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor

12.  solicită Consiliului European să facă din șomajul în rândul tinerilor o prioritate în cadrul orientării privind politicile pentru 2013;

13.  solicită statelor membre să adopte măsuri decisive de combatere a șomajului în rândul tinerilor, inclusiv măsuri speciale legate de politicile active privind piața muncii, măsuri care să rezolve necorelarea competențelor de pe piața muncii, în special prin împiedicarea părăsirii timpurii a școlii sau a programelor de ucenicie și prin asigurarea faptului că sistemele educaționale și de formare asigură tinerilor competențe relevante în mod eficient, și să promoveze antreprenoriatul și un sprijin eficace de dezvoltare a întreprinderilor pentru tineri, precum și cadre care asigură tranziția de la învățământ la piața muncii,

14.  sprijină cu fermitate propunerea Comisiei cu privire la mecanismele de garanție pentru tineri; solicită aplicarea lor rapidă și alocarea unor fonduri suficiente pentru acestea; consideră că FSE ar trebui să joace un rol fundamental în finanțarea mecanismelor de garanție a tinerilor și că ar trebui găsit un echilibru adecvat între finanțarea UE și a statelor membre;

15.  îndeamnă statele membre să elaboreze strategii exhaustive pentru tinerii care nu sunt încadrați în muncă, învățământ sau formare profesională (NEET); îndeamnă statele membre să manifeste solidaritate financiară în elaborarea acestor strategii față de statele membre cu spațiu fiscal limitat;

IV.  Piețe ale muncii mai adaptabile, mai dinamice și mai favorabile incluziunii și locuri de muncă de o mai bună calitate

16.  regretă că Analiza anuală a creșterii pe 2013 nu abordează calitatea locurilor de muncă și că se acordă prea puțină atenție implementării precondițiilor necesare pentru creșterea participării la forța de muncă, în special a femeilor, a lucrătorilor cu vârste de peste 45 de ani, a persoanelor cu handicap și a celor mai defavorizate persoane;

17.  amintește că dezechilibrele interne dintre statele membre, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și indicatorii sociali, se accentuează; subliniază că statele membre care au piețe ale muncii relativ nesegmentate, sisteme solide de asistență socială și o capacitate de a adapta temporar programul de lucru și alte condiții de muncă flexibile (flexibilitate internă) și modele eficiente de negociere colectivă s-au dovedit a fi mai rezistente în fața șomajului și a consecințelor sociale ale crizei;

18.  recomandă ca piețele muncii să fie mai adaptabile și mai dinamice, să fie capabile să se adapteze la tulburările situației economice fără a cauza excedente de personal și să fie mai favorabile incluziunii, facilitând o participarea crescută la forța de muncă, în special a persoanelor vulnerabile și defavorizate;

19.  avertizează că măsurile de austeritate nu ar trebui să compromită calitatea locurilor de muncă și nici standardele de protecție socială și de sănătate și siguranță; încurajează statele membre să promoveze identificarea întreprinderilor și a IMM-urilor care depun eforturi pentru a dovedi un plus de responsabilitate socială, pe lângă îndeplinirea obligațiilor juridice minime;

V.  Investițiile în educație și formare

20.  subliniază rolul-cheie al educației și formării în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

21.  subliniază importanța reducerii ratei de abandon școlar timpuriu pentru a reduce numărul de persoane din categoria NEET;

22.  invită statele membre să asigure investiții eficiente și suficiente în educație, formare și formare continuă pentru a-și respecta toate angajamentele convenite în strategia Europa 2020, urmărind în același timp o consolidare fiscală durabilă, favorabilă creșterii economice și diferențiată.

23.  invită statele membre să includă în măsurile luate în cadrul semestrului european programele europene de schimb în domeniul educației, formării, tineretului și sportului;

VI.  Garantarea calității serviciilor publice și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale

24.  este profund îngrijorat de faptul că sărăcia și rata șomajului au crescut în rândul tuturor categoriilor de vârstă de la ultimul ciclul al semestrului european pentru 2012;

25.  salută faptul că Analiza anuală a creșterii pe 2013 abordează sărăcia și excluziunea socială și tratează consecințele sociale ale crizei; solicită Comisiei să sublinieze aceste măsuri în recomandările specifice fiecărei țări și, în special, să combată sărăcia personalelor încadrate în muncă, sărăcia în rândul persoanelor cu legături limitate sau fără legături cu piața muncii și sărăcia în rândul persoanelor în vârstă; solicită Consiliului European să aprobe această orientare ca prioritate;

26.  recomandă ca implementarea strategiilor integrate de incluziune activă să reprezinte un element central al agendelor de politică socială, atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

VII.  Urmărirea unei consolidări fiscale proporționale și diferențiate favorabile creșterii, asigurând redresarea economică și crearea de locuri de muncă

27.  recunoaște necesitatea de a pune în aplicare o consolidare fiscală proporțională și diferențiată, favorabilă creșterii economice pentru a evita efectele negative pe termen scurt, mediu și lung asupra creșterii și ocupării forței de muncă, garantând în același timp durabilitatea finanțelor publice; subliniază faptul că impactul programelor de consolidare fiscală ar trebui evaluat pe baza efectelor lor pe termen scurt asupra creșterii economice, ocupării forței de muncă și integrării sociale, în special în statele aflate în recesiune sau cu rate marginale de creștere economică; invită Comisia și Consiliul European să aplice în totalitate principiul flexibilității în perioade de recesiune economică prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 și în Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului;

28.  subliniază faptul că Comisia ar trebui să țină seama mai mult de tendințele locale, regionale și naționale specifice, precum și de potențialele erori din previziunile sale, care stau la baza AAC;

29.  consideră că consolidarea fiscală ar trebui aplicată în mod proporționat și favorabil creșterii economice și că ritmul consolidării ar trebui diferențiat între state în funcție de spațiul lor fiscal și de spațiul economiei europene extinse, pentru a evita creșterea negativă și efectele negative asupra ocupării forței de muncă, asigurând în același timp sustenabilitatea datoriei;

30.  invită Comisia să își recalibreze modelele în funcție de impactul efectului multiplicator al reducerilor fiscale asupra creșterii economice și creării de locuri de muncă în bugetele statelor membre, în concordanță cu recentele revizuiri efectuate de FMI;

31.  invită Consiliul European să garanteze coerența diferitelor priorități din cadrul orientării sale privind politicile, astfel încât să nu se compromită potențialul de creștere economică durabilă și de creare de locuri de muncă, să nu crească nivelul sărăciei și al excluziunii sociale sau să nu împiedice accesul universal la furnizarea unor servicii publice de calitate; consideră că principala prioritate trebuie să fie implementarea de măsuri integrate de reformă și de investiții care promovează creșterea economică și crearea de locuri de muncă, garantând în același timp sustenabilitatea finanțelor publice;

32.  invită Consiliul European, în eventualitatea în care acesta subscrie primei priorități enunțate în Analiza anuală a creșterii, „consolidare fiscală diferențiată favorabilă creșterii”, să explice în mod specific modul în care aceasta poate fi pusă în aplicare respectând în totalitate obiectivul creșterii coeziunii sociale și al combaterii sărăciei descris în cea de-a patra prioritate a sa, „combaterea șomajului și a consecințelor sociale ale crizei”;

33.  subliniază necesitatea de a obține o coerență deplină între măsurile de consolidare bugetară și măsurile economice, pe de o parte, și măsurile privind politica socială, creșterea economică și ocuparea forței de muncă, pe de altă parte;

34.  subliniază faptul că, într-o perioadă caracterizată prin constrângeri fiscale majore și o capacitate redusă de creditare în sectorul privat, fondurile structurale și fondul de coeziune, cu dimensiunea lor financiară și obiectivele urmărite, reprezintă o pârghie esențială aflată la dispoziția statelor membre pentru stimularea economiei, care contribuie la atingerea obiectivelor în materie de creștere și ocupare a forței de muncă consacrate de Strategia Europa 2020; în acest context, subliniază faptul că, având în vedere rolul-cheie jucat de politica de coeziune în dezvoltarea programelor naționale din cadrul semestrului european, AAC ar trebui să pună accentul în primul rând pe această politică care ar trebui să contribuie la dezbaterea anuală privind creșterea și locurile de muncă în UE;

VIII.  Legitimitatea democratică și implicarea societății civile

35.  își manifestă îngrijorarea față de faptul că Parlamentul European, parlamentele naționale, partenerii sociali și societatea civilă continuă să joace un rol limitat în cadrul semestrului european; subliniază că orientarea privind politicile din cadrul Analizei anuale a creșterii inițiată de Comisie și care urmează să fie aprobată de Consiliul European duce lipsă de implicare parlamentară și civilă și, deci, nu dispune de legitimitate democratică;

36.  consideră că rolul Parlamentului European este esențial pentru a crea legitimitatea democratică necesară; consideră că, în lipsa unui temei juridic pentru procedura legislativă ordinară aplicabilă Analizei anuale a creșterii, Consiliul European ar trebui să țină seama de observațiile Parlamentului atunci când aprobă orientarea privind politicile, pentru a-i conferi legitimitate democratică;

37.  solicită Comisiei să ceară statelor membre să garanteze transparența maximă în elaborarea planurilor naționale de reformă, precum și o implicare amplă a parlamentelor naționale și a partenerilor sociali în acest proces;

Eforturi suplimentare în domeniul social și al ocupării forței de muncă
Crearea de locuri de muncă prin reforme structurale și prin investiții orientate către creșterea economică

38.  amintește că pentru consolidarea unei creșteri economice generatoare de locuri de muncă sunt necesare politici de ocupare a forței de muncă ce generează condiții favorabile pentru crearea de locuri de muncă, facilitează tranzițiile pozitive de la un loc de muncă la altul și de la șomaj la încadrarea în muncă, cresc oferta de forță de muncă și îmbunătățesc concordanța ei geografică și concordanța competențelor cu nevoile de pe piața muncii;

39.  subliniază nevoia de reforme în cadrul pieței muncii pentru a crește productivitatea și eficacitatea forței de muncă cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea economică a UE și de a permite creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă, respectând strict atât litera, cât și spiritul acquis-ului social european și principiile acestuia; consideră că reformele în cadrul piețelor muncii ar trebui puse în aplicare astfel încât să fie promovată calitatea locurilor de muncă;

40.  sugerează ca statele membre să reducă impozitele percepute muncii atunci când condițiile fiscale permit așa ceva, în special în ceea ce privește lucrătorii cu salarii mici și cu nivel scăzut de calificare și grupurile vulnerabile; consideră că reducerile temporare bine orientate privind contribuțiile la fondul asigurărilor sociale sau programele de subvenții pentru locurile de muncă acordate persoanelor nou-recrutate, în special în ceea ce privește persoanele cu nivel scăzut de calificare sau fără loc de muncă pe termen lung, reprezintă stimulente eficace de promovare a creării de locuri de muncă;

41.  constată că schimbările demografice au un impact clar asupra asigurării infrastructurii sociale, constituind o provocare majoră pentru toate generațiile din întreaga UE; în această privință, subliniază că în analiza Comisiei ar trebui să se acorde mai multă atenție rolului politicilor în materie de coeziune pentru abordarea provocărilor demografice;

42.  subliniază nevoia de a realiza reformele necesare pentru a garanta sustenabilitatea sistemelor de pensii; consideră că vârsta de pensionare ar putea fi evaluată pe baza evoluției speranței de viață sănătoasă, dar reamintește că se poate crește vârsta efectivă de pensionare fără a crește vârsta de pensionare obligatorie, prin reducerea numărului de persoane care părăsesc timpuriu piața muncii; consideră că, pentru a crește cu succes vârstele efective de pensionare, este necesar ca reformele privind sistemele de pensii să fie însoțite de politici care limitează accesul la schemele de pensionare timpurie și la alte modalități de ieșire timpurie de pe piața muncii, care dezvoltă oportunitățile de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii mai în vârstă, garantează accesul la învățarea pe tot parcursul vieții, care introduc planuri de beneficii fiscale care stimulează încadrarea în muncă pentru cât mult timp și sprijină îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate;

43.  recomandă Comisiei să colaboreze cu statele membre pentru a se asigura că programele de austeritate nu împiedică adoptarea de măsuri generatoare de locuri de muncă și de politici de promovare a creșterii economice și că nu compromit protecția socială; îndeamnă statele membre să acorde prioritate cheltuielilor generatoare de creștere economică, precum educația, învățarea pe tot parcursul vieții, cercetarea și inovarea, eficiența energetică, și să garanteze în același timp eficiența acestor cheltuieli;

44.  este de acord cu Comisia că instrumentele financiare inovatoare ale UE pot servi drept catalizatori pentru investiția propusă, pot avea un efect multiplicator asupra bugetului UE și pot îmbunătăți potențialul de creștere al UE; prin urmare, îndeamnă Comisia să furnizeze informații detaliate, asistență și îndrumare suplimentară statelor membre și regiunilor în ceea ce privește extinderea aplicării instrumentelor financiare în temeiul politicii de coeziune în 2013 și al viitoarei perioade de programare (2014-2020); invită statele membre să urmeze modelul Comisiei și să indice în mod clar în programele lor naționale de reformă modul în care intenționează să utilizeze resursele alocate din fondurile structurale pentru a promova prioritățile în materie de creștere și de ocupare a forței de muncă prin utilizarea instrumentelor financiare;

45.  salută atenția acordată, în cadrul priorităților Analizei anuale a creșterii pe 2013, valorificării potențialului de creare de locuri de muncă al sectoarelor-cheie precum industriile inovatoare, serviciile, economia verde, sănătatea și asistența socială („sectorul alb”) și sectorul TIC; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine inițiativele care facilitează dezvoltarea acestor sectoare cu potențial ridicat de ocupare a forței de muncă;

46.  amintește că valorificarea deplină a potențialului de creare de locuri de muncă al acestor sectoare noi va necesita adaptare, în special în rândul lucrătorilor cu nivel scăzut de calificare și al lucrătorilor în vârstă, și noi competențe; invită Comisia și statele membre să anticipeze nevoile de competențe din aceste sectoare și să garanteze investițiile în educație și formare necesare pentru a asigura respectivele competențe;

47.  regretă că nu există absolut nicio mențiune privind demersuri de integrare a principiului egalității de gen în prioritățile Analizei anuale a creșterii pe 2013; este de părere că participarea semnificativă a femeilor la forța de muncă este esențială pentru realizarea obiectivelor principale ale Strategiei Europa 2020 privind rata ocupării forței de muncă; solicită Comisiei și statelor membre să adopte măsurile necesare pentru promovarea unei rate mai mari de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, precum programe de îngrijire și de îngrijire a copiilor accesibile, concedii de maternitate, de paternitate și de creștere a copilului adecvate și flexibilitate în ceea ce privește programele și locurile de lucru;

48.  solicită statelor membre să îmbunătățească mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri, și solicită Comisiei și Consiliului European să își intensifice eforturile de îmbunătățire a pieței unice, de consolidare a economiei digitale și de axare pe reglementarea inteligentă pentru a reduce birocrația inutilă; salută Actul II privind piața unică și recomandă punerea sa în aplicare rapidă și completă;

49.  invită Comisia să facă din guvernarea pieței unice o prioritate-cheie deoarece contribuie în mod substanțial la atingerea obiectivelor semestrului european, și anume, o creștere economică durabilă și ocuparea forței de muncă; este de părere că recomandările specifice fiecărei țări formulate de Comisie ar trebui în același timp să ofere statelor membre soluții mai practice pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice, astfel încât să se creeze un sprijin public și un angajament politic mai puternice pentru a încuraja finalizarea pieței unice;

50.  salută recunoașterea importanței accesului la finanțare pentru IMM-uri, întrucât acestea constituie piatra de temelie a ocupării forței de muncă și a creării de locuri de muncă în cadrul UE și au un potențial considerabil de combatere a șomajului în rândul tinerilor și a dezechilibrului de gen; îndeamnă statele membre să facă din accesul IMM-urilor la finanțare o prioritate absolută în cadrul planurilor lor naționale de creștere economică; îndeamnă statele membre să asigure acces facil la fondurile europene dedicate în acest scop;

51.  recunoaște importanța capacității sporite de creditare al BEI și recomandă ca aceasta să fie aliniată la prioritățile UE concentrate pe eliminarea disparităților regionale; solicită Comisiei să ceară statelor membre să utilizeze o parte din alocările de fonduri structurale ce le revin pentru a partaja riscul de împrumut al BEI și pentru a furniza garanții pentru împrumuturi acordate IMM-urilor și microîntreprinderilor, determinând astfel o creștere a activității economice în toate sectoarele și regiunile, garantând oportunități de angajare suplimentare și depășind lipsa de acces la creditare care frânează în prezent IMM-urile;

52.  solicită statelor membre să promoveze și să sprijine antreprenoriatul, inclusiv antreprenoriatul social, și întreprinderile nou-înființate, în special prin programe de dezvoltare a întreprinderilor și prin acces la finanțare;

53.  invită Comisia Europeană să se asigure că antreprenoriatul social beneficiază de un sprijin ferm în cadrul multianual 2014-2020, deoarece există un potențial ridicat evident pentru noi locuri de muncă și creștere inovatoare;

54.  îndeamnă Comisia să mobilizeze pe deplin instrumentele și sprijinul financiar ale UE pentru a realiza obiectivele Strategiei Europa 2020; solicită statelor membre să utilizeze pe deplin fondurile structurale pentru sporirea capacității de inserție profesională și combaterea eficientă a șomajului structural și pe termen lung în rândul tinerilor;

55.  ia act de faptul că politica de coeziune, un instrument de investiție esențial al UE care joacă un rol important în cadrul Strategiei Europa 2020 și care se axează cu acuratețe pe nevoile de investiții locale, regionale și naționale, contribuie nu doar la reducerea disparităților dintre regiuni, ci și la redresarea economică a statelor membre, precum și la eforturile de a asigura creșterea sustenabilității și crearea de locuri de muncă în statele membre și în întreaga Uniune; remarcă faptul că aceasta face ca politica de coeziune să fie cel mai bun instrument dintre cele disponibile pentru o redresare generatoare de locuri de muncă, astfel cum ar prevedea Comisia Europeană în AAC 2013; în această privință, consideră că orice reducere a bugetului politicii de coeziune ar avea consecințe negative puternice asupra obiectivelor Europa 2020 și insistă, prin urmare, ca în noua perioadă de programare să se aloce politicii de coeziune un nivel adecvat de resurse, care să atingă cel puțin nivelul convenit pentru perioada de programare curentă 2007-2013; de asemenea, solicită ca aceasta să continue să acopere toate regiunile UE;

56.  salută faptul că, în AAC 2013, Comisia a confirmat că este necesară o îmbunătățire suplimentară a capacității administrative în vederea asigurării unei distribuiri mai rapide a fondurilor structurale încă nefolosite; subliniază că aceste eforturi ar trebui concentrate asupra autorităților de la nivel național, regional și local; subliniază că plata mai rapidă a resurselor încă nefolosite din fondurile structurale poate contribui la o creștere a lichidității pieței;

57.  invită Comisia și statele membre să se asigure că politica regională va continua să joace un rol important în dezvoltarea de programe naționale în cadrul semestrului european și va reprezenta un instrument-cheie, pe termen mediu și lung, pentru atingerea obiectivelor stabilite în ceea ce privește politicile sociale și ocuparea forței de muncă;

58.  consideră esențial ca politica de coeziune să contribuie la reducerea disparităților interne în materie de competitivitate și a dezechilibrelor structurale prin intermediul capacității sale de adaptare la condițiile și nevoile specifice identificate la nivel local, regional și național; salută, în această privință, inițiativa Comisiei de a redirecționa unde este posibil resursele încă nefolosite din fondurile structurale spre eficiența energetică, locurile de muncă pentru tineri și IMM-uri, dat fiind că acestea vor juca un rol important pentru atingerea obiectivelor UE pentru 2020; solicită să fie ținut la curent în mod corespunzător în legătură cu implementarea acestei inițiative la nivel național;

Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor

59.  solicită statelor membre să adopte măsuri de facilitare a tranziției tinerilor de la educație și formare la piața muncii; subliniază, în acest context, succesul înregistrat de „formarea profesională duală” din anumite state membre, care a asigurat cea mai mare rată de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor din Uniunea Europeană;

60.  consideră crucial ca tinerii să fie ajutați să dobândească aptitudini într-un mod mai eficient, ceea ce presupune o cooperare și comunicare mai pronunțate între întreprinderi, guverne și furnizori de educație;

61.  salută comunicarea Comisiei potrivită căreia va prezenta un pachet privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; solicită statelor membre să promoveze și să dezvolte, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, o „garanție pentru tineri”, care să aibă ca scop oferirea fiecărei persoane tinere din UE a unui loc de muncă , a unui stagiu de ucenicie, a unei formări profesionale suplimentare sau a unei formule care să asocieze activitatea și formarea profesională după o perioadă maximă de patru luni de șomaj; consideră că finanțarea de către Uniune, în special FSE, ar trebui să joace un rol-cheie în cofinanțarea mecanismelor de garanție pentru tineri; invită Comisia să furnizeze asistență tehnică statelor membre și regiunilor pentru a pune în practică aceste mecanisme și pentru a utiliza eficient FSE în vederea elaborării de mecanisme de garanție pentru tineri; subliniază faptul că partenerii sectoriali naționali, în strânsă cooperare cu autoritățile locale și regionale, ar trebui să joace un rol-cheie în implementarea mecanismelor de garanție pentru tineri;

62.  ia act de faptul că mecanismele de garanție pentru tineri ar trebui să fie însoțite de un cadru de calitate pentru a asigura calitatea acestor mecanisme și pentru ca formarea, stagiile și locurile de muncă oferite includ condiții de muncă adecvate și respectă standardele de sănătate și de siguranță adecvate; în acest cadru, consideră că toți tinerii ar trebui să facă obiectul unei evaluări personalizate a nevoilor lor și să beneficieze de servicii adaptate și personalizate;

63.  salută sugestia Comisiei de a institui, prin intermediul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă, o supraveghere multilaterală a punerii în aplicare a mecanismelor de garanție pentru tineri și solicită asocierea Parlamentului European;

64.  salută inițiativa Comisiei privind propunerea de recomandare a Consiliului referitoare la mecanisme de garanție pentru tineri; solicită statelor membre și regiunilor să promoveze antreprenoriatul și activitățile independente în rândul tinerilor și să implementeze programe specifice de dezvoltare a întreprinderilor pentru tineri;

65.  subliniază că, în ianuarie 2012, Consiliul European a propus o acțiune-pilot prin care să asiste cele opt state membre cu cele mai ridicate rate ale șomajului în rândul tinerilor să realoce o parte din sumele alocate acestora din fondurile structurale pentru a găsi soluții la fenomenul șomajului în rândul tinerilor; regretă faptul că, în mai 2012, Comisia a redus considerabil estimările cu privire la fondurile disponibile pentru realocare de la 82 miliarde EUR la 29,8 miliarde EUR, reducând domeniul de aplicare al acțiunilor-pilot; regretă faptul că, până în prezent, doar o mică parte din aceste fonduri a fost redirecționată pentru a sprijini tinerii în găsirea unui loc de muncă;

66.  salută propunerea de a se utiliza în mai mare măsură Fondul social european pentru măsuri de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor în perioada de programare 2014-2020; solicită ca finanțarea din partea FSE pentru măsuri privind tinerii să fie utilizată în special pentru stagii de ucenicie/formare și antreprenoriat; salută redistribuirea fondurilor structurale nefolosite din perioada financiară 2007-2013 a UE pentru combaterea ratei mari de șomaj în rândul tinerilor și pentru promovarea întreprinderilor mici și mijlocii;

Investițiile în educație și formare

67.  subliniază importanța îmbunătățirii procesului de monitorizare a competențelor din anumite sectoare și/sau regiuni și a remedierii acestor necorelări ale competențelor cât mai repede posibil; solicită Comisiei și statelor membre să coopereze la elaborarea Panoramei competențelor în UE pentru a oferi o imagine completă a nevoilor de competențe din UE;

68.  invită UE și statele membre să promoveze cooperarea și sinergiile dintre sectorul educației și al formării și întreprinderi pentru a anticipa nevoile de competențe și pentru a adapta sistemele de educație și formare la nevoile pieței muncii, cu obiectivul de a asigura competențe necesare forței de muncă, în funcție de mediile de lucru schimbătoare și de necesitățile individuale ale forței de muncă în proces de îmbătrânire, precum și de a facilita tranziția de la educație și formare la piața muncii;

69.  solicită statelor membre să prevadă, ca prioritate, investiții în educație, formare, promovare a competențelor antreprenoriale și învățare pe tot parcursul vieții pentru toate categoriile de vârstă, nu doar prin învățarea formală, dar și prin dezvoltarea învățării nonformale și informale; avertizează cu privire la costurile sociale și economice pe termen lung ale reducerile în bugetele de educație și formare, deoarece acestea împiedică ieșirea din criză și reduc competitivitatea economiilor statelor membre;

70.  subliniază că valorificarea noilor oportunități de învățare și folosirea la maximum a cunoștințelor, competențelor și aptitudinilor dobândite în afara educației formale pot juca un rol important în sporirea capacității de inserție profesională; subliniază importanța validării nonformale și informale; salută propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului care invită statele membre să instituie sisteme de validare până în 2015, legate de Cadrul european al calificărilor, incluzând posibilitatea de a obține o calificare completă sau parțială pe baza învățării nonformale sau informale;

71.  încurajează aplicarea eficace a cadrului național de calificări ca instrument de promovare a dezvoltării învățării pe tot parcursul vieții; reiterează solicitarea sa către Comisie privind materializarea pașaportului european al competențelor pentru a asigura transparența și a promova mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor;

72.  subliniază nevoia de a îmbunătăți calitatea, competențele și statutul profesorilor ca o condiție obligatorie pentru un sistem european de educație și formare de înaltă performanță; solicită Comisiei și statelor membre să dedice eforturile și resursele necesare acestui scop;

Piețe ale muncii mai adaptabile, mai dinamice și mai favorabile incluziunii și locuri de muncă de o mai bună calitate

73.  crede că reformele privind piața muncii ar trebui să vizeze creșterea productivității și a competitivității și, în același timp, garantarea calității locurilor de muncă; solicită Consiliului European să acorde atenție calității locurilor de muncă în orientarea sa privind politicile pentru 2013, în special în ceea ce privește accesul lucrătorilor la un set de bază de drepturi de muncă, astfel cum sunt consacrate în tratate și fără a aduce atingere legislației statelor membre;

74.  consideră că reformele structurale privind piața muncii ar trebui să introducă flexibilitatea internă pentru a menține ocuparea forței de muncă pe durata tulburărilor economice și a asigura calitatea locurilor de muncă, securitatea tranzițiilor între locurile de muncă, regimuri de ajutor de șomaj corelate cu politici de reintegrare care mențin măsurile de stimulare a încadrării în muncă, asigurând în același timp venituri suficiente, condiții contractuale de combatere a segmentării pieței muncii, de anticipare a restructurării economice și de asigurare a accesului la învățarea pe tot parcursul vieții;

75.  solicită statelor membre să combată existența și proliferarea condițiilor de muncă precare și falsele activități independente și să se asigure că persoanele care au contracte de muncă temporare sau cu fracțiune de normă sau care desfășoară activități independente beneficiază de protecție socială adecvată și de acces la formare;

76.  invită statele membre să îmbunătățească legislația privind ocuparea forței de muncă atunci când acest lucru este necesar, în vederea promovării unor relații stabile de muncă, să sprijine și să dezvolte condiții care oferă modalități mai flexibile de organizare a muncii, în paralel cu un nivel adecvat de securitate socială, în special pentru lucrătorii mai în vârstă sau mai tineri, precum și să promoveze mobilitatea voluntară a lucrătorilor, prin mecanisme de sprijinire a mobilității;

77.  invită Comisia și statele membre să abordeze nivelul scăzut de participare la forța de muncă a grupurilor defavorizate, inclusiv a persoanelor care aparțin minorităților (de exemplu, romii) și a persoanelor cu handicap, și să respecte în orice moment salarizarea care asigură un trai decent;

78.  solicită statelor membre să mărească acoperirea și eficacitatea politicilor în domeniul pieței forței de muncă active, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, susținute reciproc de stimulente pentru ocuparea forței de muncă, cum ar fi programele menite să asigure trecerea de la statutul de asistat la cel de lucrător și sistemele de prestații sociale adecvate, în vederea menținerii capacității de inserție profesională, sprijinirii reinserției profesionale și în vederea protejării condițiilor de trai decente;

79.  solicită statelor membre să anticipeze procesele de restructurare pentru a garanta locurile de muncă, a promova mobilitatea internă și externă și a reduce la minimum eventualele efecte negative ale proceselor de restructurare; solicită statelor membre să pună în aplicare în mod eficace legislația națională și directivele UE existente, precum Directiva privind concedierile colective, Directiva privind transferul de întreprinderi și Directiva-cadru privind informarea și consultarea, respectându-se în mod corespunzător principiul subsidiarității; este de părere că fondurile UE are trebui să joace un rol important în evitarea, reducerea la minimum sau atenuarea eventualelor efecte negative ale proceselor de restructurare;

80.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure punerea în aplicare eficace a Directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;

81.  solicită Comisiei și statelor membre, pentru a aprofunda integrarea piețelor muncii europene, să întreprindă acțiuni pentru a îmbunătăți mobilitatea în cadrul piețelor muncii și între ele prin eliminarea barierelor juridice și administrative din calea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul UE, cum ar fi restricțiile tranzitorii pe piața muncii pentru lucrătorii din România și Bulgaria, și prin îmbunătățirea drepturilor în materie de securitate socială și a condițiilor de muncă pentru lucrătorii care își exercită dreptul la liberă circulație; solicită statelor membre să utilizeze în mai mare măsură EURES pentru a îmbunătăți concordanța locurilor de muncă și a persoanelor în căutarea unui loc de muncă la nivel transfrontalier;

82.  atrage atenția asupra creșterii sărăciei și a ratei șomajului în rândul tuturor categoriilor de vârstă; invită Comisia și statele membre să adopte, prin urmare, noi angajamente pentru a rezolva această situație, în special în ceea ce privește sărăcia personalelor încadrate în muncă, sărăcia în rândul persoanelor cu legături limitate sau fără legături cu piața muncii, inclusiv lucrătorii în vârstă aflați în șomaj pe termen lung, și sărăcia în rândul persoanelor în vârstă;

83.  invită statele membre să se asigure că efectele negative ale consolidării fiscale asupra egalității de gen și asupra ocupării forței de muncă și a sărăciei în rândul femeilor sunt eliminate prin adoptarea unei abordări bazate pe integrarea principiului egalității de gen în bugetele naționale, prin urmarea unor recomandări mai ferme în materie de gen adresate statelor membre și prin separarea în funcție de gen a principalelor obiective ale Strategiei Europa 2020 și a obiectivelor naționale aferente;

Garantarea calității serviciilor publice, combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale

84.  solicită statelor membre să îmbunătățească caracterul adecvat și eficacitatea sistemelor de protecție socială și să se asigure că acestea continuă să joace rolul de „tampoane” împotriva sărăciei și a excluziunii sociale; în același timp, constată că modelul social european necesită o modernizare în direcția „activării statelor sociale” care investesc în oameni și care asigură instrumentele și stimulentele necesare pentru a genera creștere și locuri de muncă durabile, dar și pentru a preveni denaturări sociale;

85.  solicită statelor membre să pună în aplicare strategii de incluziune activă și servicii adecvate de înaltă calitate la preț rezonabil și abordări axate pe găsirea unei căi de urmat în vederea sporirii calității locurilor de muncă, pentru a evita marginalizarea categoriilor de persoane cu venituri scăzute și a celor vulnerabile;

86.  solicită statelor membre să precizeze, în cadrul programelor lor naționale de reformă, modul în care fondurile UE vor fi folosite pentru susținerea realizării obiectivelor naționale privind reducerea sărăciei și a altor obiective naționale privind aspectele sociale, ocuparea forței de muncă și educația, care asigură atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

87.  solicită UE și statelor membre să se asigure că orice reformă a sistemului de sănătate se concentrează asupra îmbunătățirii calității și asupra asigurării unui caracter adecvat, a accesibilității și a accesului universal și asupra garantării sustenabilității;

88.  consideră că subvențiile care vizează încadrarea în muncă a unor persoane noi din rândul grupurilor defavorizate sunt un mod eficace de creștere a nivelului de participare la forța de muncă

89.  solicită statelor membre și Comisiei să asigure compatibilitatea consolidării fiscale cu dimensiunea privind ocuparea forței de muncă și aspectele sociale a Strategiei Europa 2020;

90.  este preocupat de impactul social al crizei asupra sărăciei în rândul femeilor; solicită Comisiei să evalueze efectele consolidării fiscale asupra egalității de gen și asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor;

91.  solicită statelor membre să elaboreze măsuri de reducere a sărăciei personalelor încadrate în muncă, precum promovarea unui nivel suficient de participare la forța de muncă în cadrul gospodăriilor și facilitarea tranzițiilor ascendente pentru persoanele cu salarii mici sau cu locuri de muncă precare; solicită statelor membre să combată sărăcia personalelor încadrate în muncă prin aplicarea unor politici privind piața forței de muncă orientate către garantarea unor salarii care să asigure un trai decent lucrătorilor;

92.  invită Comisia să se înfățișeze în fața comisiilor competente ale Parlamentului pentru a prezenta AAC în fiecare an la începutul lui noiembrie, începând cu perioada 4-5 noiembrie 2013, pentru a acorda Parlamentului suficient timp pentru a-și exprima punctele de vedere în cadrul semestrelor europene ulterioare;

Eforturi suplimentare necesare în vederea consolidării guvernanței, a angajamentului și a legitimității democratice

93.  solicită Consiliului European și statelor membre să se asigure că parlamentele naționale și regionale, partenerii sociali, autoritățile publice și societatea civilă sunt îndeaproape implicați în procesul de implementare și monitorizare a orientărilor privind politicile în cadrul Strategiei Europa 2020 și în procesul de guvernanță economică, pentru a asigura asumarea responsabilității;

94.  invită Consiliul European și Comisia să integreze mai eficient monitorizarea și evaluarea obiectivelor de ocupare a forței de muncă, sociale și educaționale ale Strategiei Europa 2020 în semestrul european 2013;

95.  reiterează solicitarea sa privind creșterea legitimității democratice pentru semestrul european; solicită Consiliului European ca la adoptarea orientării sale privind politicile pentru 2013 să discute îngrijorările și propunerile formulate de Parlamentul European;

96.  solicită ca Parlamentul să participe în mod corespunzător la semestrul european pentru a reprezenta interesele cetățenilor și a spori legitimitatea politicilor sociale care urmează să fie aplicate de statele membre;

97.  dorește consolidarea rolului parlamentelor naționale în ceea ce privește implicarea în procesul de elaborare a măsurilor economice și a politicilor din cadrul semestrului european, pentru a spori legitimitatea deciziilor luate;

98.  solicită implicarea partenerilor sociali și a societății civile în vederea îmbunătățirii caracterului adecvat și a eficacității politicilor sociale;

o
o   o

99.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

ANEXĂ

RECOMANDĂRI SPECIFICE ADRESATE CONSILIULUI EUROPEAN ÎN VEDEREA ADOPTĂRII ACESTORA ÎN ORIENTAREA SA PRIVIND POLITICILE

Obiectivele Strategiei Europa 2020

Recomandarea 1: Obiectivele Strategiei Europa 2020

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Îndeplinirea tuturor obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

Angajamentele prevăzute în cadrul programelor naționale de reformă pentru 2013 trebuie să fie suficiente pentru a îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020.

Statele membre ar trebui să aloce mai eficace utilizarea bugetelor lor naționale pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Garantarea alocării de fonduri suficiente de către UE pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Crearea de locuri de muncă prin reforme structurale și prin investiții orientate către creșterea economică

Recomandarea 2.1: Planurile naționale privind locurile de muncă

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Statele membre ar trebui să prezinte planuri naționale privind locurile de muncă ca parte integrantă a programelor lor naționale de reformă pentru 2013.

Planurile naționale privind locurile de muncă trebuie să includă:

   măsuri cuprinzătoare pentru crearea de locuri de muncă și de locuri de muncă ecologice, în special în sectoarele cu potențial ridicat de creare de locuri de muncă;
   o legătură între politicile de ocupare a forței de muncă și instrumentele financiare;
   reforme ale pieței muncii, dacă este necesar;
   politici active în domeniul pieței forței de muncă, orientate spre tinerii fără loc de muncă, persoanele aflate în șomaj de o perioadă îndelungată, persoanele în vârstă fără loc de muncă și grupurile vulnerabile;
   un calendar clar pentru punerea în aplicare a programului multianual de reformă în următoarele 12 luni și o indicație cu privire la domeniile și regiunile care se confruntă cu deficite și surplusuri de specializare.

Recomandarea 2.2: Reformele privind impozitele percepute pe muncă

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Statele membre ar trebui să adopte reforme privind impozitele percepute pe muncă care stimulează ocuparea forței de muncă.

Statele membre ar trebui să ia în considerare reducerea impozitelor percepute muncii, în special reduceri temporare bine orientate privind contribuțiile la fondul asigurărilor sociale sau programe de subvenții pentru locurile de muncă acordate persoanelor nou-recrutate, mai ales în ceea ce privește lucrătorii cu salarii mici și cu nivel scăzut de calificare, persoanele în șomaj de o perioadă îndelungată și alte grupuri vulnerabile, asigurând în același timp sustenabilitatea sistemelor publice de pensie pe termen lung.

Recomandarea 2.3: Combaterea muncii nedeclarate

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Transformarea muncii informale și nedeclarate într-o încadrare în muncă reglementată, printre altele, prin creșterea capacității inspectoratelor de muncă.

Recomandarea 2.4: Sistemele de stabilire a salariilor

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Modernizarea sistemelor de salarizare, în cadrul dialogului social cu participarea activă a partenerilor sociali, respectând totodată diversitatea de modele naționale în privința relațiilor de muncă, pentru a alinia salariile cu tendințele productivității, în limitele unor salarii care permit un trai decent;

Recomandarea 2.5: Reformele necesare pentru a garanta sustenabilitatea sistemelor de pensii

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Realizarea reformelor necesare pentru a garanta sustenabilitatea sistemelor de pensii bazate pe următoarele aspecte:

–  vârsta de pensionare ar putea fi evaluată având în considerare evoluția speranței de viață sănătoasă;

–  creșterea vârstei efective de pensionare prin îmbunătățirea condițiilor de muncă, reducerea ieșirii anticipate de pe piața muncii (de exemplu, prin introducerea unor planuri de beneficii fiscale care stimulează încadrarea în muncă pentru cât mai mult timp) și asigurarea posibilității pentru lucrători de a face treceri flexibile de la muncă la pensionare;

–  politicile de creștere a oportunităților de ocupare a forței de muncă pentru lucrătorii mai în vârstă, care asigură accesul la învățarea pe tot parcursul vieții și îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate trebuie să se afle în centrul reformelor care vizează sistemele de pensii pentru a preveni perioadele îndelungate de șomaj pentru lucrătorii mai în vârstă.

Recomandarea 2.6: Investițiile orientate către creșterea economică

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Programele de austeritate nu ar trebui să împiedice adoptarea de măsuri generatoare de locuri de muncă și de politici de promovare a creșterii economice și nici să compromită protecția socială.

Statele membre ar trebui să acorde prioritate investițiilor generatoare de creștere economică efectuate în domeniul educației, al învățării pe tot parcursul vieții, al cercetării și inovării și al eficienței energetice.

Recomandarea 2.7: Valorificarea potențialului de creare de locuri de muncă al sectoarelor-cheie precum economia verde, sănătatea și asistența socială și sectorul TIC

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Comisia și statele membre ar trebui să sprijine inițiativele și investițiile care facilitează dezvoltarea sectoarelor cu potențial ridicat de ocupare a forței de muncă, precum industriile inovatoare, economia verde, serviciile, sănătatea și asistența socială și sectorul TIC.

Adresarea unei solicitări Comisiei și statelor membre de a anticipa nevoile de competențe din aceste sectoare și investițiile în educație și formare necesare pentru a asigura respectivele competențe și pentru a favoriza adaptarea lucrătorilor, în special a lucrătorilor cu nivel scăzut de calificare și a lucrătorilor în vârstă.

Recomandarea 2.8: Reforme structurale de promovare a creării de locuri de muncă pentru femei

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Aplicarea integrării principiului egalității de gen în orientarea privind politicile care urmează să fie adoptată de Consiliul European.

Adoptarea măsurilor necesare pentru promovarea unei rate mai mari de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor, precum programe de îngrijire și de îngrijire a copiilor accesibile, concedii de maternitate, de paternitate și de creștere a copilului adecvate și flexibilitate în ceea ce privește programele și locurile de lucru.

Recomandarea 2.9: Realizarea deplină a pieței unice

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Comisia și Consiliul European ar trebui să consolideze eforturile de îmbunătățire a pieței unice, să promoveze economia digitală și să își concentreze atenția asupra reglementării inteligente pentru a reduce birocrația inutilă. Actul II privind piața unică ar trebui pus în aplicare imediat.

Recomandările specifice fiecărei țări formulate de Comisie ar trebui în același timp să ofere statelor membre soluții mai practice pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice, astfel încât să se creeze un sprijin public și un angajament politic mai puternice pentru a încuraja finalizarea pieței unice.

Recomandarea 2.10: Îmbunătățirea mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Statele membre ar trebui să întreprindă acțiunile legislative și administrative necesare pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, în special pentru IMM-uri.

Comisia și statele membre ar trebui să adopte accesul IMM-urilor la finanțare ca prioritate absolută în cadrul agendei lor politice.

Statele membre ar trebui să promoveze și să sprijine antreprenoriatul, inclusiv antreprenoriatul social, și întreprinderile nou-înființate, în special prin programe de dezvoltare a întreprinderilor și prin acces la finanțare.

Recomandarea 2.11: Mobilizarea deplină a fondurilor UE

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Statele membre ar trebui să utilizeze pe deplin fondurile structurale pentru sporirea capacității de inserție profesională, pentru combaterea eficientă a șomajului structural și pe termen lung în rândul tinerilor și pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Invită Comisia să analizeze posibilitățile de a crește rata cofinanțării din fondurile structurale în cazul acelor state membre cu ratele cele mai ridicate de șomaj, pentru a le ajuta să compenseze spațiul de manevră limitat al politicilor lor naționale și pentru a le ajuta să finanțeze politici active privind piața muncii. Invită Comisia să aibă în vedere căutarea unor fonduri suplimentare în acest scop din alte surse de finanțare.

Solicită alocarea a cel puțin 25% din fondurile de coeziune în favoarea FSE pentru perioada de programare 2014-2020.

Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor

Recomandarea 3.1: Ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor ca prioritate

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Consiliul European ar trebui să facă din ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor o prioritate în cadrul orientării sale privind politicile pentru 2013. Statele membre trebuie să prezinte fără întârziere planurile privind locurile de muncă pentru tineri din cadrul programelor naționale privind locurile de muncă, iar Comisia Europeană trebuie să monitorizeze obiectivele de politică din cadrul acestora.

Măsurile de combatere a șomajului în rândul tinerilor ar trebui să includă:

   măsuri speciale legate de politicile active privind piața muncii;

–  statele membre și regiunile ar trebui să pună în aplicare, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, o garanție pentru tineri care să aibă ca scop ca fiecare persoană cu vârsta sub 25 de ani din UE să primească o ofertă de bună calitate de încadrare în muncă, educație continuă, un stagiu de ucenicie sau un stagiu de formare în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la ieșirea din educația instituțională; finanțarea Uniunii ar trebui să joace un rol-cheie, în special în FSE, în finanțarea acestor mecanisme;

   măsuri care să rezolve necorelarea competențelor de pe piața muncii, în special prin împiedicarea părăsirii timpurii a școlii sau a programelor de ucenicie și prin asigurarea faptului că sistemele educaționale și de formare asigură tinerilor competențe relevante în mod eficient;
   cadre care asigură tranziția de la educație și formare la piața muncii;
   promovarea antreprenoriatului și a activităților independente și implementarea de programe specifice de dezvoltare a întreprinderilor pentru tineri.

Recomandarea 3.2: Tinerii care nu sunt încadrați în muncă, învățământ sau formare profesională (NEET)

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Statele membre, cu sprijinul instituțiilor UE, ar trebui să elaboreze strategii exhaustive pentru tinerii care nu sunt încadrați în muncă, învățământ sau formare profesională (NEET).

Statele membre și regiunile ar trebui să promoveze și să dezvolte, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, o garanție pentru tineri care să aibă ca scop oferirea fiecărei persoane cu vârsta sub 25 de ani din UE a unui loc de muncă , a unui stagiu de ucenicie, a unei formări profesionale suplimentare sau a unei formule care să asocieze activitatea și formarea profesională după o perioadă maximă de patru luni de șomaj.

Comisia ar trebui să furnizeze asistență tehnică statelor membre și regiunilor pentru a utiliza eficient FSE în vederea elaborării de mecanisme de garanție pentru tineri.

Recomandarea 3.3: Utilizarea în mai mare măsură a fondurilor UE pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Utilizarea în mai mare măsură a Fondului social european pentru măsuri de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor în perioada de programare 2014-2020.

Axarea pe utilizarea finanțării din partea FSE pentru măsuri privind tinerii, în special pentru stagii de ucenicie/formare și antreprenoriat.

Investițiile în educație și formare

Recomandarea 4.1: Rezolvarea necorelării competențelor

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Îmbunătățirea procesului de monitorizare a nevoilor de competențe din anumite sectoare și/sau regiuni și remedierea rapidă a acestor necorelări ale competențelor.

Comisia și statele membre ar trebui să coopereze la elaborarea Panoramei competențelor în UE pentru a oferi o imagine completă a nevoilor de competențe din UE.

Promovarea cooperării și a sinergiilor dintre sectorul educației și formării și întreprinderi pentru a anticipa nevoile de competențe și pentru a adapta sistemele de educație și formare la nevoile pieței muncii, cu scopul de a asigura competențe necesare forței de muncă și de a facilita tranziția de la educație și formare la piața muncii.

Promovarea accesului la învățarea pe tot parcursul vieții pentru toate categoriile de vârstă, nu doar prin învățarea formală, dar și prin dezvoltarea învățării nonformale și informale.

Instituirea unui sistem de validare a învățării nonformale și informale până în 2015, legat de Cadrul european al calificărilor.

Aplicarea eficace a cadrului național de calificări și materializarea pașaportului european al competențelor.

Recomandarea 4.2: Investițiile în educație și formare

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Garantarea unor investiții eficiente în educație și formare, urmărindu-se în același timp consolidarea finanțelor publice.

Adoptarea de măsuri și resurse pentru a îmbunătăți calitatea, competențele și statutul profesorilor.

Piețe mai adaptabile, mai dinamice și mai favorabile incluziunii și locuri de muncă de mai bună calitate

Recomandarea 5.1: Reformele privind piața muncii

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Promovarea reformelor structurale privind piața muncii pentru a crește productivitatea și eficacitatea forței de muncă cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea economiei UE și de a garanta creșterea economică durabilă și crearea de locuri de muncă.

Reformele privind piața muncii ar trebui să se bazeze pe:

   introducerea flexibilității interne alături de un nivel adecvat al asigurărilor sociale pentru a menține ocuparea forței de muncă pe durata tulburărilor economice;
   stabilirea condițiilor pentru combinarea responsabilităților de muncă și de îngrijire;
   facilitarea tranzițiilor pozitive și sigure de la un loc de muncă la altul și de la șomaj la încadrarea în muncă;
   mecanisme de ajutor de șomaj, bazate pe cerințe privind încadrarea în muncă și corelate cu politici eficiente privind forța de muncă activă care mențin măsurile de stimulare a încadrării în muncă, asigurând în același timp venituri suficiente;
   respectarea strictă a drepturilor de muncă și a drepturilor sociale ale lucrătorilor;
   combaterea segmentării pieței muncii și a muncii precare;
   coordonarea consolidată a dialogului social la nivel UE.
   anticiparea restructurării economice;
   asigurarea accesului la învățarea pe tot parcursul vieții;
   rezolvarea participării scăzute la forța de muncă a grupurilor defavorizate, inclusiv a persoanelor care aparțin minorităților (de exemplu, romii) și a persoanelor cu handicap;
   creșterea ofertei de forță de muncă prin îmbunătățirea concordanței geografice și a concordanței competențelor cu nevoile de pe piața muncii;
   creșterea acoperirii și a eficacității politicilor în domeniul pieței forței de muncă active, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, susținute reciproc de politicile în domeniul pieței forței de muncă active, cum ar fi programele menite să asigure trecerea de la statutul de asistat la cel de lucrător și sistemele de prestații sociale adecvate, în vederea menținerii capacității de inserție profesională, sprijinirii reinserției profesionale și în vederea protejării condițiilor de trai decente;
   îmbunătățirea legislației privind ocuparea forței de muncă și dezvoltarea unor condiții de muncă mai flexibile, în special pentru lucrătorii mai în vârstă sau mai tineri.

Recomandarea 5.2: Promovarea mobilității lucrătorilor

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Adoptarea de politici și măsuri de promovare a mobilității în cadrul piețelor muncii și între acestea, de exemplu, prin mecanisme de sprijinire a mobilității.

Eliminarea barierelor juridice și administrative și îmbunătățirea condițiilor de muncă și a asigurărilor sociale în vederea susținerii liberei circulații a lucrătorilor în cadrul UE pentru a aprofunda integrarea piețelor muncii europene.

Statele membre ar trebui să utilizeze în mai mare măsură EURES pentru a îmbunătăți concordanța locurilor de muncă și a persoanelor în căutarea unui loc de muncă la nivel transfrontalier.

Recomandarea 5.3: Calitatea locurilor de muncă

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Consiliul European ar trebui să acorde atenție calității locurilor de muncă în orientarea sa privind politicile pentru 2013, în special în ceea ce privește accesul lucrătorilor la un set de bază de drepturi de muncă, astfel cum sunt consacrate în tratate și fără a aduce atingere legislației statelor membre.

Garantarea punerii în aplicare a reformelor în cadrul piețelor muncii într-un mod care să promoveze calitatea locurilor de muncă.

Combaterea existenței și a proliferării condițiilor de muncă precare și a falselor activități independente și asigurarea faptului că persoanele care au contracte de muncă temporare sau cu fracțiune de normă sau care desfășoară activități independente beneficiază de protecție socială adecvată și de acces la formare.

Asigurarea punerii în aplicare eficace a Directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Garantarea calității serviciilor publice, combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale

Recomandarea 6.1: Garantarea calității serviciilor publice

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Asigurarea faptului că procesul de consolidare fiscală este compatibil cu dimensiunea privind ocuparea forței de muncă și aspectele sociale a Strategiei Europa 2020 și că nu împiedică furnizarea unor servicii publice de înaltă calitate.

Reformele sistemului de sănătate ar trebui să se concentreze asupra îmbunătățirii calității și asupra asigurării unui caracter adecvat, a accesibilității și a accesului universal și asupra garantării sustenabilității.

Recomandarea 6.2: Combaterea sărăciei și promovarea incluziunii sociale

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Consiliul European ar trebui să facă o prioritate în cadrul orientării sale privind politicile din combaterea sărăciei și a ratei șomajului în rândul tuturor categoriilor de vârstă, în special în ceea ce privește sărăcia personalelor încadrate în muncă, sărăcia în rândul persoanelor cu legături limitate sau fără legături cu piața muncii și sărăcia în rândul persoanelor în vârstă.

Îmbunătățirea caracterului adecvat și a eficacității sistemelor de protecție socială și asigurarea faptului că acestea continuă să joace rolul de „tampoane” împotriva sărăciei și a excluziunii sociale.

Aplicarea de strategii de incluziune activă și de servicii adecvate de înaltă calitate la preț rezonabil și de abordări axate pe găsirea unei căi de urmat în vederea sporirii calității locurilor de muncă, pentru a evita marginalizarea categoriilor de persoane cu venituri scăzute și a celor vulnerabile.

Comisia ar trebui să evalueze efectele consolidării fiscale asupra egalității de gen și asupra ocupării forței de muncă și a sărăciei în rândul femeilor.

Asigurarea faptului că efectele negative ale consolidării fiscale asupra egalității de gen, a ocupării forței de muncă în rândul femeilor și a sărăciei sunt anulate prin abordarea unor recomandări mai ferme legate de egalitatea de gen adresate statelor membre și repartizând obiectivele principale ale UE 2020 și obiectivele naționale corespunzătoare în funcție de gen.

Elaborarea de politici și măsuri de reducere a sărăciei personalelor încadrate în muncă, precum promovarea unui nivel suficient de participare la forța de muncă în cadrul gospodăriilor și facilitarea tranzițiilor ascendente pentru persoanele cu salarii mici sau cu locuri de muncă precare.

Statele membre ar trebui să combată sărăcia personalelor încadrate în muncă prin aplicarea unor politici privind piața forței de muncă orientate către garantarea unor salarii care să asigure un trai decent lucrătorilor.

Statele membre ar trebui să ia în considerare introducerea unor subvenții care vizează încadrarea în muncă a unor persoane noi din rândul grupurilor defavorizate.

Statele membre ar trebui să precizeze, în cadrul programelor lor naționale de reformă, modul în care fondurile UE vor fi folosite pentru susținerea obiectivelor naționale privind reducerea sărăciei și a altor obiective naționale privind aspectele sociale, ocuparea forței de muncă și educația, care asigură atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

Urmărirea unei consolidări fiscale proporționale și diferențiate favorabile creșterii, asigurând redresarea economică și crearea de locuri de muncă

Recomandarea 7: Urmărirea unei consolidări fiscale proporționale și diferențiate favorabile creșterii, asigurând redresarea economică și crearea de locuri de muncă

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Punerea în aplicare a programelor de consolidare fiscală pentru a garanta sustenabilitatea finanțelor publice, dar într-un mod proporțional și diferențiat, favorabil creșterii economice care să permită investiții în vederea realizării Strategiei Europa 2020 și care să utilizeze pe deplin flexibilitatea pe care o prevede Pactul de stabilitate și de creștere.

Revizuirea multiplicatorilor săi fiscali pentru a evita subestimarea sistematică a efectului consolidării fiscale asupra creșterii economice și a creării de locuri de muncă într-un context de recesiune.

Revizuirea ritmului consolidării pentru a face diferența între state în funcție de spațiul lor fiscal, pentru a evita creșterea negativă potențială și efectele negative asupra ocupării forței de muncă, garantând totodată sustenabilitatea datoriei.

Garantarea coerenței diferitelor priorități din cadrul orientării sale privind politicile, astfel încât consolidarea fiscală să nu compromită potențialul de creștere economică durabilă și de creare de locuri de muncă, să nu crească nivelul sărăciei și al excluziunii sociale sau să nu împiedice furnizarea unor servicii publice de calitate.

Obținerea unei coerențe depline între măsurile de consolidare bugetară și măsurile de reformă economică propuse, pe de o parte, și reducerea sărăciei și creșterea ratelor de șomaj, pe de altă parte.

Eforturi suplimentare necesare în vederea consolidării guvernanței, a angajamentului și a legitimității democratice

Recomandarea 8: Creșterea legitimității democratice a semestrului european

Parlamentul European este de părere că orientarea privind politicile anuale care urmează să fie adoptată de Consiliul European pe baza Analizei anuale a creșterii ar trebui să aibă următoarele scopuri:

Asigurarea faptului că parlamentele naționale și regionale, partenerii sociali, autoritățile publice și societatea civilă sunt profund implicați în procesul de implementare și monitorizare a orientărilor privind politicile în cadrul Strategiei Europa 2020 și în procesul de guvernanță economică, pentru a asigura asumarea responsabilității.

Parlamentul European ar trebui să participe în mod corespunzător la semestrul european.

Consiliul European, la adoptarea orientării sale privind politicile pentru 2013, discută îngrijorările și propunerile formulate de Parlament.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0408.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2011)0542.
(3) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 116.
(4) JO L 308, 24.11.2010, p. 46.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0260.
(6) A se vedea rectificarea din 26 noiembrie 2010.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2011)0466.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2011)0495.
(9) JO L 307, 18.11.2008, p. 11.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2012)0224.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2011)0230.
(12) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29.
(13) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 6.
(14) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(15) Texte adoptate, P7_TA(2012)0419.
(16) JO L 175, 10.7.1999, p. 43.
(17) JO L 14, 20.1.1998, p. 9.


Guvernanţa pieţei unice
PDF 512kWORD 52k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind guvernanța pieței unice (2012/2260(INL))
P7_TA(2013)0054A7-0019/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 26 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2012, intitulată „O guvernanță mai bună pentru piața unică” (COM(2012)0259),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012, intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2013” (COM(2012)0750) și raportul Comisiei intitulat „Situația integrării pieței unice în 2013 – Contribuție la Analiza anuală a creșterii 2013” (COM(2012)0752),

–  având în vedere Evaluarea valorii adăugate la nivel european privind o mai bună guvernanță a pieței unice, contribuție la exercițiul semestrului european, realizată de Unitatea pentru valoarea adăugată europeană din cadrul Parlamentului European și transmisă Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor la data de 7 februarie 2013,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010, intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate - 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011, intitulată „Actul privind piața unică – Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii – ”Împreună pentru o nouă creștere„” (COM(2011)0206),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012, intitulată „Actul privind piața unică II – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2012 pe tema implementării directivei privind serviciile - Parteneriat pentru o nouă creștere a serviciilor 2012-2015„ (COM(2012)0261),

–  având în vedere raportul din 9 mai 2010 elaborat de Mario Monti și adresat Președintelui Comisiei Europene, intitulat „O nouă strategie pentru piața unică - În serviciul economiei și societății Europei”,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 28 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere raportul Președintelui Consiliului European din 26 iunie 2012, intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”, precum și raportul intermediar din 12 octombrie 2012 și raportul final din 5 decembrie 2012 referitoare la acesta,

–  având în vedere Tabloul de bord al pieței interne nr. 23 (septembrie 2011) și Rezoluția Parlamentului din 22 mai 2012(1) referitoare la acesta,

–  având în vedere Tabloul de bord al pieței interne nr. 25 (octombrie 2012),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2012, intitulat „Making the Single Market Deliver – Annual Governance check-up 2011” (Asigurarea funcționării pieței unice, Bilanț anual de guvernanță pentru 2011)„ (SWD(2012)0025),

–  având în vedere Concluziile Consiliului Competitivitate din 30-31 mai 2012 cu privire la piața unică digitală și la guvernanța pieței unice,

–  având în vedere deliberările Consiliului Competitivitate din 10-11 octombrie 2012 cu privire la Actul privind piața unică,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 28-29 iunie 2012,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 18-19 octombrie 2012,

–  având în vedere contribuția și concluziile celei de-a XLVIII-a Conferințe a organelor parlamentare din Uniunea Europeană specializate în chestiunile Uniunii (COSAC) din 14-16 octombrie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la guvernanță și parteneriat în cadrul pieței unice(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare la Actul privind piața unică: următoarele etape în direcția creșterii(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă(5),

–  având în vedere articolul 42 și articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0019/2013),

A.  întrucât o piață unică funcțională și eficientă, bazată pe conceptul unei economii sociale de piață foarte competitive, este necesară mai mult decât oricând pentru stimularea creșterii și a competitivității și pentru crearea de locuri de muncă în vederea revitalizării economiei europene; întrucât piața unică ar trebui să depună eforturi în vederea realizării acestui obiectiv și să reacționeze în mod concret la criză, asigurând, totodată, siguranța consumatorilor și stimulând coeziunea socială;

B.  întrucât piața unică joacă un rol indispensabil în realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

C.  întrucât, după 20 de ani de la crearea sa oficială, piața unică nu s-a definitivat încă în totalitate, în principal pentru că statele membre nu au transpus sau nu au pus în aplicare pe deplin cele aproximativ 1 500 de directive și circa 1 000 de regulamente;

D.  întrucât se impune de urgență consolidarea guvernanței pieței unice și îmbunătățirea transpunerii, a implementării și a controlului aplicării normelor care o guvernează;

E.  întrucât piața unică ar trebui definitivată cu maximă hotărâre și rapiditate, menținând echilibrul necesar dintre dimensiunile economică, socială și de mediu;

F.  întrucât piața unică nu ar trebui să fie văzută în mod izolat față alte domenii politice orizontale, precum protecția consumatorilor și a lucrătorilor, drepturile sociale, mediul și a dezvoltarea durabilă;

G.  întrucât definitivarea pieței unice constituie baza pentru finalizarea procesului de integrare politică și economică din Uniune și asigură legătura necesară dintre toate statele membre, atât din zona euro, cât și din afara acesteia;

H.  întrucât buna guvernanță a pieței unice și continuarea dezvoltării regiunilor se completează reciproc, ar putea să îmbunătățească în mod semnificativ perspectivele de creștere locală și regională și să creeze împreună o Europă solidă, caracterizată prin coeziune și competitivitate; întrucât, în special, cooperarea teritorială europeană se bazează pe concepte similare celor care stau la baza pieței unice în ceea ce privește promovarea interacțiunilor transfrontaliere și obținerea de beneficii reciproce din infrastructurile locale și regionale, din investiții și piețe; întrucât piața unică ar putea fi consolidată în continuare prin abordarea deficiențelor de piață, prin consolidarea cooperării teritoriale transfrontaliere și prin facilitarea activităților și a finanțărilor autorităților locale și regionale în cadrul pacturilor teritoriale;

I.  întrucât, în pofida angajamentelor politice asumate la cel mai înalt nivel și a eforturilor depuse de Comisie și de statele membre, deficitul mediu în materie de transpunere a crescut de la 0,7 % în 2009 la 1,2 % în februarie 2012 și, în urma unui anumit progres înregistrat în ultimele luni, a ajuns acum la 0,9 %; întrucât trebuie să se depună în continuare eforturi deoarece acest deficit duce la pierderea încrederii în Uniune în general și în piața unică în special;

J.  întrucât piața unică, coloana vertebrală a Uniunii, și buna sa funcționare ca fundament și cadru pentru redresarea economică și socială în Europa au o importanță absolută; întrucât, în acest context, respectarea drepturilor sociale, în conformitate cu dreptul și practicile naționale care respectă dreptul Uniunii, este indispensabilă;

K.  întrucât, astfel cum indică Tablourile de bord ale piețelor de consum și bilanțul integrării pieței unice în ceea ce privește cele patru libertăți, concurența crescută ce rezultă din procesul de integrare funcționează ca un stimulent puternic pentru oferirea unei varietăți mai largi de produse mai ieftine și de calitate mai bună pentru consumatorii europeni;

L.  întrucât câștigurile economice potențiale rezultate în urma punerii în aplicare depline și corecte a Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(6) se ridică la un potențial de creștere situat între 0,8 % și 2,6 % din produsul intern brut (PIB), care s-ar putea materializa în 5-10 ani de la punerea în aplicare a acestei directive;

M.  întrucât Comisia estimează că Uniunea ar putea câștiga încă 4 % din PIB în următorii zece ani prin stimularea dezvoltării rapide a pieței unice;

N.  întrucât strategia privind piața unică ar trebui să fie coordonată și bazată pe un acord pragmatic, cuprinzător și de mare anvergură, susținut de toate statele membre și instituțiile europene; întrucât o atitudine puternică de lider din partea tuturor instituțiilor europene și asumarea politică clară a obiectivelor de către statele membre sunt încă necesare pentru a pune în aplicare și a asigura pe deplin respectarea directivelor și a regulamentelor privind piața unică și pentru a crește credibilitatea pieței interne și încrederea în aceasta;

O.  întrucât Președintele Consiliului European a subliniat, în raportul său din 26 iunie 2012, menționat mai sus, importanța compatibilității depline cu piața unică, precum și a deschiderii și transparenței în procesul către o uniune economică și monetară mai profundă; întrucât Președintele Consiliului European a subliniat, de asemenea, în raportul final din 5 decembrie 2012, importanța, în viitorul apropiat, a definitivării pieței unice, deoarece aceasta pune la dispoziție un instrument puternic de promovare a creșterii economice;

P.  întrucât încă sunt necesare acțiuni concrete, atât la nivelul statelor membre, cât și la nivelul Uniunii, pentru a pune pe deplin în aplicare libertatea de mișcare a bunurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor în Uniunea Europeană; întrucât, dacă se oferă noi ocazii de afaceri întreprinderilor, în special întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), inclusiv prin aplicarea riguroasă a testului IMM-urilor în cadrul evaluărilor de impact realizate de Comisie și de Parlament, prin progrese rapide în ceea ce privește agenda de reglementare inteligentă și legislația adaptată unor tipuri diferite de întreprinderi, dacă este necesar, fără a submina obiectivele generale precum sănătatea și siguranța la locul de muncă, s-ar putea contribui la revitalizarea economiilor din Europa;

Q.  întrucât, în contextul pieței unice, ar trebui recunoscut rolul important al ghișeelor unice (atât electronice, cât și fizice) în reducerea sarcinilor administrative și a costurilor tranzacțiilor, în îmbunătățirea eficienței, a deschiderii pieței, a transparenței și a concurenței, ceea ce duce la reducerea cheltuielilor publice și la crearea mai multor oportunități pentru întreprinderi, inclusiv IMM-uri și microîntreprinderi, în ceea ce privește accesul la piețe, precum și menținerea și crearea de noi locuri de muncă;

O legislație mai bună

R.  întrucât Comisia ar trebui să aibă drept obiectiv asigurarea unei coordonări orizontale și a unei coerențe sporite în ceea ce privește pregătirea propunerilor legislative cu relevanță pentru piața unică; întrucât Comisia, înainte să adopte propuneri legislative, ar trebui să realizeze evaluări de impact detaliate, inclusiv evaluări de impact teritoriale, în care să se formuleze argumente convingătoare în favoarea necesității unei legislații privind piața unică;

S.  întrucât Comisia ar trebui să opteze, în conformitate cu principiul subsidiarității și ori de câte ori este necesar, dar în principal în cazurile în care nu este nevoie de o marjă de flexibilitate pentru a pune în aplicare legislația Uniunii, în favoarea regulamentelor, și nu a directivelor, ca instrument juridic preferat pentru reglementarea pieței unice;

T.  întrucât statele membre și Comisia ar trebui să introducă un „test al pieței unice” la nivel național, cu scopul de a stabili dacă noua legislație adoptată la nivel național poate avea un impact negativ asupra funcționării eficiente a pieței unice; întrucât Comisia ar trebui să aibă în vedere fezabilitatea unui sistem de notificare pentru proiectele de lege naționale care pot avea un impact negativ asupra funcționării pieței unice, completând astfel procedura stabilită în Directiva 98/34/CE în vederea creării unui instrument orizontal, a consolidării caracterului său preventiv atunci când Comisia prezintă un aviz detaliat privind un proiect de lege și a asigurării aplicării sale în vederea remedierii aplicării nesatisfăcătoare a legislației Uniunii la nivel local;

U.  întrucât este esențial să se realizeze o cooperare administrativă între statele membre într-o manieră eficientă, eficace și rentabilă, așa cum se întâmplă în cazul sistemului de informare al pieței interne (IMI); întrucât IMI ar trebui să fie întotdeauna utilizat, inclusiv în alte domenii, în vederea consolidării funcționalității sale și a reducerii birocrației, a creșterii transparenței și a asigurării posibilității ca toți actorii de pe piața unică să se poată bucura pe deplin de beneficiile sale;

O mai bună transpunere, punere în aplicare și aplicare

V.  întrucât toate statele membre ar trebui să transpună fiecare directivă în mod coerent și să adopte toate măsurile de transpunere cu privire la un întreg act legislativ al Uniunii împreună și concomitent pentru a se asigura că transpunerea națională a respectivului act reflectă compromisul la care s-a ajuns la nivelul Uniunii, având în vedere că transpunerea inadecvată și întârziată denaturează concurența pe piața unică și împiedică cetățenii și întreprinderile să beneficieze pe deplin de piața unică;

W.  întrucât este necesar să se realizeze mai multă transparență în ceea ce privește punerea în aplicare și aplicarea uniformă a dreptului Uniunii în statele membre; întrucât tabelele de corespondență vor deveni un instrument din ce în ce mai util într-o piață unică integrată, capabil să reflecte transpunerea la nivel național a normelor Uniunii și întrucât Comisia ar trebui, prin urmare, să solicite mai frecvent astfel de tabele;

Monitorizarea punerii în aplicare

X.  întrucât schimbul de experiență și de bune practici între statele membre este esențial pentru înțelegerea mecanismelor naționale de aplicare a dreptului Uniunii și a obstacolelor existente în continuare în calea pieței unice; întrucât statele membre ar trebui să facă schimb de informații între ele și cu Comisia înaintea transpunerii în vederea asigurării unei transpuneri corecte și a prevenirii fragmentării; întrucât monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii este una dintre competențele fundamentale ale Comisiei și ale funcționarilor săi; întrucât, în vederea îndeplinirii angajamentelor sale de a oferi asistență statelor membre cu privire la transpunerea legislației Uniunii, Comisia ar putea să inițieze și să coordoneze dincolo de SOLVIT o rețea de funcționari responsabili cu punerea în aplicare a oricărui nou act legislativ al Uniunii, oferind astfel o platformă pentru schimburi și evaluări inter pares, pentru a colabora îndeaproape cu statele membre în scopul de a îmbunătăți calitatea generală a punerii în aplicare și de a soluționa problemele întâmpinate de statele membre în legătură cu punerea în aplicare; întrucât ar trebui promovat schimbul, între statele membre, de funcționari publici naționali responsabili cu punerea în aplicare a dreptului Uniunii, în scopul de a încuraja un flux mai bun de informații și de bune practici;

Y.  întrucât statisticile pur cantitative cu privire la punerea în aplicare a legislației privind piața unică nu permit măsurarea calității punerii în aplicare și a impactului deosebit al instrumentelor-cheie specifice asupra pieței unice; întrucât se impune așadar o evaluare politică și calitativă a punerii în aplicare și a progreselor pieței unice, mai ales în ceea ce privește relevanța economică a noii legislații privind piața unică și aplicarea legislației actuale;

Z.  întrucât o astfel de evaluare ar trebui să facă diferența între lipsa transpunerii, care reprezintă în mod clar o deficiență a statelor membre, și posibilitatea existenței unei neconformități, care se poate baza pe o interpretare și o înțelegere diferite ale dreptului Uniunii; întrucât tratatele prevăd că numai Curtea Europeană de Justiție poate stabili în cele din urmă și în mod public neconformitatea legislației naționale cu dreptul Uniunii; întrucât, prin urmare, nicio altă instituție nu poate declara o astfel de neconformitate; întrucât Parlamentului ar trebui să i se prezinte anual o listă a actelor legislative ale Uniunii netranspuse sau transpuse incorect în statele membre în cauză;

AA.  întrucât formele de condiționalitate din fondurile structurale legate de transpunerea directivelor referitoare la piața unică în statele membre se află încă în curs de negociere în cadrul procesului legislativ de adoptare a noilor regulamente; întrucât astfel de măsuri ar trebui utilizate numai în ultimă instanță și întrucât ar trebui să existe un echilibru adecvat în cazul folosirii sprijinului financiar din partea Uniunii pentru a stimula transpunerea promptă a normelor pieței unice;

Un mai bun control al aplicării

AB.  întrucât, pentru a îmbunătăți guvernanța pieței unice, ar trebui să existe o politică de toleranță zero în ceea ce privește statele membre care nu pun în aplicare în mod adecvat normele pieței unice;

AC.  întrucât procedurile privind încălcarea dreptului Uniunii, prevăzute la articolul 258 din TFUE și puse în aplicare de Comisie, nu permit ca deficiențele în materie de punere în aplicare și aplicare a dispozițiilor privind piața unică în statele membre să fie abordate și corectate de o manieră rapidă;

AD.  întrucât procedurile privind încălcarea dreptului Uniunii au scos la iveală deseori o serie de limite legate de caracterul adecvat în ceea ce privește îndeplinirea așteptărilor consumatorilor și ale întreprinderilor și întrucât ar trebui să se instituie o cale unică de atac la nivelul Uniunii, care să fie rapidă și accesibilă din punct de vedere economic;

AE.  întrucât statele membre și Consiliul European ar trebui, prin urmare, să continue să dezvolte procedurile privind încălcarea dreptului Uniunii în cadrul viitoarelor revizuiri ale TFUE; întrucât, între timp, ar trebui să se depună mai multe eforturi în vederea utilizării mai stricte a procedurilor privind încălcarea dreptului Uniunii în cazul încălcării dispozițiilor din dreptul Uniunii în domeniul pieței unice; întrucât, în acest context, ar trebui să se recurgă într-un mod mai activ la proceduri mai rapide în cadrul Comisiei și, dacă este cazul, la măsuri provizorii dispuse de Curtea de Justiție, în conformitate cu articolul 279 din TFUE; întrucât unele acte legislative ale Uniunii prevăd măsuri provizorii care pot fi adoptate de instanțele naționale pentru a preveni o încălcare iminentă a dreptului Uniunii, cum ar fi somațiile; întrucât acesta ar putea reprezenta un model de proceduri mai eficiente și întrucât utilizarea unor astfel de măsuri provizorii ar trebui, prin urmare, avută în vedere în toate cazurile relevante;

AF.  întrucât utilizarea proiectului „EU Pilot” a avut rezultate pozitive în ceea ce privește garantarea aplicării corecte a dreptului Uniunii și oferă soluții mai rapide la problemele întâmpinate de cetățeni și de întreprinderi; întrucât Comisia ar trebui așadar să promoveze utilizarea EU Pilot și să îi îmbunătățească în continuare eficacitatea, în vederea unei mai bune detectări și corectări a încălcărilor normelor pieței unice, fără a fi nevoie să se recurgă la proceduri îndelungate privind încălcarea dreptului Uniunii;

AG.  întrucât SOLVIT ar un rol important ca instrument-cheie de soluționare a problemelor la nivel național și, prin urmare, în ceea ca privește asigurarea unei respectări mai pronunțate a dreptului Uniunii privind piața unică, dar potențialul său nu este încă folosit pe deplin; întrucât ar trebui încurajate măsurile concrete de creștere a vizibilității SOLVIT, precum și comunicarea mai intensă către cetățenii europeni cu privire la SOLVIT în vederea unei exploatări mai bune a potențialului său, fără a depăși bugetul actual; întrucât ar trebui depuse mai multe eforturi în vederea unei mai bune integrări a SOLVIT în gama de servicii de asistență și de instrumente de punere în aplicare existente la nivel național și la nivelul Uniunii; întrucât, în același sens, este necesar să se îmbunătățească accesibilitatea și claritatea informațiilor la ghișeele unice din statele membre;

AH.  întrucât Comisia trebuie să își intensifice acțiunile menite să asigure punerea în aplicare și aplicarea tuturor normelor adoptate în statele membre, reacționând mai prompt la notificările și reclamațiile privind aplicarea incorectă a dreptului Uniunii, și să ia măsurile necesare pentru a elimina neconcordanțele existente;

AI.  întrucât este necesar ca, după o evaluare politică, Comisia să își exercite cu fermitate toate competențele și să exploateze la maximum toate mecanismele de sancționare aflate la dispoziția sa;

AJ.  întrucât acțiunile „EU sweeps”, care sunt acțiuni de monitorizare coordonate de Comisie și executate concomitent în statele membre de către autoritățile naționale relevante, s-au dovedit a fi un instrument util capabil să permită Comisiei și statelor membre să monitorizeze, prin acțiuni comune, aplicarea legislației actuale privind piața unică în statele membre; întrucât prin unele acțiuni „EU sweeps” recente s-a detectat, de exemplu, o conformitate defectuoasă cu normele în materie de protecție a consumatorilor din sectorul bancar din Uniune; întrucât, prin urmare, Comisia ar trebui să permită statelor membre să utilizeze la o scară mai largă acțiunile „EU sweeps”, în scopul de a facilita supravegherea, îndeosebi din partea autorităților naționale mai puțin dotate și mai puțin pregătite; întrucât ar trebui să se aibă în vedere coordonarea acțiunilor „EU sweeps” în alte domenii și întrucât aceste acțiuni ar trebui extinse și în cazul produselor și al serviciilor offline;

Actele privind piața unică

AK.  întrucât actele privind piața unică fac parte din eforturile de consolidare a guvernanței pieței unice prin îmbunătățirea și coordonarea mai bună în special a etapei prelegislative;

AL.  întrucât metoda ciclică de prezentare a actelor privind piața unică ar trebui să fie evaluată mod pozitiv, întrucât permite identificarea și punerea în discuție la intervale regulate a priorităților pentru dezvoltarea pieței interne;

AM.  întrucât Actul privind piața unică a constituit o strategie transversală importantă pentru remedierea deficiențelor majore ale pieței unice existente în continuare; întrucât această strategie a stabilit la nivel orizontal măsuri legislative și nelegislative concrete care au capacitatea de a valorifica potențialul de creștere neutilizat și de a elimina obstacolele din calea pieței unice; întrucât, în propunerile prezentate de Comisie, se observă anumite progrese, însă mai sunt încă necesare eforturi suplimentare în ceea ce privește perspectivele pe termen lung; întrucât Comisia ar trebui să dea curs, în mod prioritar, propunerilor deja incluse în Actul privind piața unică și, în special, propunerilor referitoare la instrumentul orizontal de supraveghere a pieței și la transparența comisioanelor bancare și a informațiilor care nu sunt de natură financiară furnizate de întreprinderi;

AN.  întrucât Actul privind piața unică II continuă această abordare prin identificarea rețelelor integrate, a mobilității cetățenilor și întreprinderilor, a economiei digitale și a antreprenoriatului social, alături de încrederea consumatorilor, ca fiind cele patru axe pentru creșterea viitoare; întrucât propunerile legislative care asigură accesul la un cont bancar de bază, revizuirea Directivei 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne(7)și facilitarea investițiilor pe termen lung în economia reală ar putea avea o contribuție semnificativă în acest sens; întrucât Comisia, atunci când propune măsurile, și Parlamentul și Consiliul, atunci când discută despre aceste măsuri, ar trebui să analizeze în profunzime fiecare dintre măsurile prevăzute și potențialul lor de a obține o economie socială de piață foarte competitivă și să depună eforturi în vederea unei adoptări rapide;

AO.  întrucât Actul privind piața unică ar trebui să abordeze problemele socioeconomice din Uniune și să promoveze o piață care funcționează în serviciul cetățenilor;

AP.  întrucât abordările orizontale viitoare ar trebui să analizeze definitivarea pieței unice digitale pentru a permite cetățenilor să beneficieze pe deplin de soluțiile digitale și pentru a asigura competitivitatea întreprinderilor din Uniune;

Domenii-cheie

AQ.  întrucât Comisia își propune să își concentreze activitățile pe instrumente și domenii-cheie specifice; întrucât, pentru a realiza progrese concrete în ceea ce privește aplicarea normelor pieței interne, este necesară însă o concentrare mai pronunțată asupra unui număr limitat de instrumente și de acțiuni; întrucât piața unică digitală, sectorul serviciilor, sectorul energetic, achizițiile publice, cercetarea și inovarea, precum și protecția consumatorilor și creșterea mobilității cetățenilor, în special a muncitorilor și a specialiștilor, figurează printre cele mai importante domenii-cheie de creștere;

AR.  întrucât astfel de domenii și instrumente esențiale ar putea fi revizuite anual, pentru ca actualele evoluții din statele membre, în special în domeniile cele mai relevante din punct de vedere economic pentru piața unică, conform unei evaluări bazate pe dovezi, să fie corect reflectate și luate în considerare în procesele decizionale ale instituțiilor Uniunii; întrucât metodologia utilizată pentru definirea domeniilor-cheie pentru îmbunătățirea funcționării pieței interne ar trebui revizuită periodic, ținând cont de obiectivele și de perspectivele de creștere;

AS.  întrucât statele membre și instituțiile Uniunii ar trebui să se concentreze pe adoptarea și pe punerea în aplicare rapidă a măsurilor legislative privind domeniile-cheie, esențiale pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă, astfel cum se subliniază în Pactul pentru creștere economică și locuri de muncă;

AT.  întrucât ar trebui să se ia și alte măsuri vizând o reglementare a serviciilor financiare care să asigure o informare și o protecție a consumatorilor adecvate, să permită o evaluare transparentă a produselor financiare, în special a celor riscante, și să prevadă posibilitatea unor căi alternative pentru soluționarea litigiilor care să garanteze despăgubiri și rambursări adecvate pentru consumatori;

AU.  întrucât o piață unică funcțională și pe deplin definitivată nu poate fi eficientă fără un sistem de transport european unic, interconectat și eficient, care este esențial pentru circulația fără probleme a bunurilor, persoanelor și serviciilor – libertățile esențiale care stau la baza unei piețe unice;

AV.  întrucât un spațiu european unic al transporturilor ar trebui să înlesnească circulația cetățenilor și a mărfurilor, să reducă costurile și să sporească sustenabilitatea transporturilor europene, prin finalizarea de rețele de transport transeuropene interoperabile și sustenabile și prin eliminarea tuturor barierelor reziduale dintre modurile și dintre sistemele naționale, facilitând apariția operatorilor multinaționali și multimodali; întrucât, pentru definitivarea spațiului european unic al transporturilor, serviciile feroviare, transportul maritim, transportul rutier de mărfuri, precum și cerul unic european și interpretarea uniformă a drepturilor pasagerilor au un rol decisiv;

O piață unică pentru toți actorii

AW.  întrucât cetățenii Uniunii, în special studenții, specialiștii și antreprenorii, precum și IMM-urile, din toate statele membre ar trebui invitați să facă sugestii cu privire la modalitățile optime de definitivare a pieței unice și întrucât toate instituțiile ar trebui încurajate să instituie o consultare publică și un dialog cu societatea civilă pentru a garanta că nevoile cetățenilor, ale consumatorilor și ale întreprinderilor sunt luate în considerare în mod adecvat și că politicile propuse aduc valoare adăugată pentru toți actorii; întrucât este nevoie de instrumente adecvate de comunicare a dreptului Uniunii către cetățeni;

AX.  întrucât piața unică ar trebui să se concentreze pe drepturile tuturor părților interesate; întrucât o implicare mai puternică și mai timpurie a partenerilor sociali, a societății civile și a tuturor părților interesate în elaborarea, adoptarea, punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor necesare pentru stimularea creșterii economice și a drepturilor cetățenilor pe piața unică, și pe baza unor forme de participare online și a e-democrației, are un rol esențial pentru recâștigarea încrederii în piața unică;

AY.  întrucât, prin autoguvernare locală și regională, actorii locali și regionali îndeplinesc multe sarcini care sunt prevăzute de legislația Uniunii privind piața unică, îndeosebi în domeniul achizițiilor publice, al ajutoarelor de stat, al serviciilor de interes economic general și al concesiunilor; întrucât politicile respective ar trebui aplicate în mod adecvat, între altele pentru a reduce ratele de eroare în cadrul politicii de coeziune; întrucât asigurarea unor servicii publice de înaltă calitate pentru oamenii care trăiesc în fiecare regiune din Uniune reprezintă o premisă pentru o piață unică dinamică și puternică și întrucât guvernanța eficientă a pieței unice ar trebui, prin urmare, să țină seama de interesele părților interesate de la nivel local și regional;

AZ.  întrucât strategia privind piața unică ar trebui să consolideze bunăstarea socială, convergența și drepturile lucrătorilor, să prevină dumpingul social și să asigure condiții de muncă echitabile pentru toți europenii;

BA.  întrucât este nevoie de un serviciu de asistență ușor accesibil și de prim resort la nivel național la care să poată recurge întreprinderile și cetățenii, inclusiv persoanele cu dizabilități, atunci când se confruntă cu obstacole în încercarea de a-și face respectate drepturile și de a valorifica șansele oferite de piața unică; întrucât ar trebui să se acorde atenție diminuării obstacolelor din calea accesibilității mediului și a serviciilor construite, astfel încât toți cetățenii să poată beneficia de piața unică;

Semestrul european

BB.  întrucât semestrul european oferă cadrul de coordonare a politicilor economice și ține seama de situația bugetară și economică din statele membre, însă nu ia în considerare starea pieței unice, în pofida importanței sale cruciale pentru economiile din toate statele membre;

BC.  întrucât piața unică poate avea un rol important în promovarea coeziunii sociale în Uniune; întrucât îmbunătățirea cadrului guvernanței economice ar trebui să se bazeze pe un ansamblu de politici interconectate și reciproc coerente care să stimuleze creșterea și ocuparea forței de muncă și întrucât deplina dezvoltare a pieței unice constituie o premisă pentru ca acest lucru să fie posibil;

BD.  întrucât Comisia ar trebui să monitorizeze definitivarea pieței unice și punerea în aplicare efectivă a măsurilor relevante în cadrul exercițiului anual al semestrului european, ținând cont de bilanțul anual de guvernanță și de mecanismele de raportare privind tabloul de bord; întrucât, în plus, controlul anual ar trebui să evalueze măsura în care consumatorii și întreprinderile beneficiază de avantajele pieței unice și să se semnaleze obstacolele din calea funcționării acesteia;

BE.  întrucât fiecare sesiune de primăvară a Consiliului European ar trebui să fie destinată și evaluării stării pieței unice, care să fie însoțită de un proces de monitorizare;

BF.  întrucât este indicată o analiză individuală a fiecărui stat membru, printr-o cooperare din ce în ce mai strânsă cu parlamentele naționale, pentru a identifica deficitele în materie de transpunere, punere în aplicare și aplicare și pentru a le aborda prin recomandări specifice pentru fiecare țară;

BG.  întrucât Analiza anuală a creșterii pe 2013 a lansat al treilea ciclu al semestrului european și include pentru prima dată un raport anual privind situația integrării pieței unice; întrucât acest accent mai puternic pe piața unică în contextul semestrului european este necesar pentru a exploata mai bine potențialul său în materie de creștere și de ocupare a forței de muncă în Europa și pentru a permite cetățenilor și întreprinderilor să obțină beneficii depline de pe urma acesteia;

BH.  întrucât raportul menționat anterior referitor la situația integrării pieței unice în 2013 nu furnizează totuși perspective noi asupra situației din statele membre și nici nu formulează concluzii suficient de elaborate cu privire la potențialul concret de creștere generat de piața unică; întrucât alegerea domeniilor prioritare din raportul de integrare ar trebui susținută de date cuprinzătoare;

BI.  întrucât rapoartele viitoare privind situația integrării pieței unice ar trebui, prin urmare, să fie mai clare cu privire la deficiențele actuale ale pieței unice și să furnizeze orientări mai concrete cu privire la posibilele soluții și la beneficiile preconizate pentru a permite statelor membre să reacționeze într-un mod adecvat;

BJ.  întrucât în raportul referitor la situația integrării pieței unice în 2013 se evidențiază în special sectorul serviciilor și se solicită, între altele, respectarea deplină a Directivei 2006/123/CE; întrucât aceasta este o solicitare validă, dar nu și obligatorie, dacă nu este însoțită de măsuri de sprijin și de măsuri stricte cu privire la transpunerea și interpretarea corecte ale directivei, precum și la aplicarea deplină a acesteia;

BK.  întrucât în raport se enumeră o serie de priorități pentru piețele energiei și transporturilor și întrucât multe dintre aceste priorități indică o lipsă de investiții naționale și europene și de concurență în anumite domenii; întrucât este nevoie de o cercetare și de informații bazate pe dovezi suplimentare cu privire la aceste piețe în vederea obținerii unui argument puternic pentru măsurile specifice și pentru solicitările adresate statelor membre; întrucât o infrastructură europeană a transporturilor integrată, interoperabilă și accesibilă, crearea unei piețe interne a energiei, asigurându-se, totodată, o concurență solidă și consolidarea protecției consumatorilor, precum și o politică industrială europeană ambițioasă au un rol vital pentru asigurarea bunei funcționări a pieței unice;

BL.  întrucât economia digitală este, de asemenea, considerată un domeniu prioritar; întrucât piața unică digitală are nevoie de mecanisme moderne și practicabile de transparență și de protecție a consumatorilor; întrucât transpunerea și punerea în aplicare oportune și corecte ale Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor(8) reprezintă, prin urmare, unul din factorii esențiali pentru dezvoltarea economiei digitale;

BM.  întrucât cetățenii Uniunii nu au beneficiat încă de deplin de potențialul pieței unice în multe sectoare, în special în ceea ce privește libera circulație a persoanelor și a lucrătorilor; întrucât mobilitatea forței de muncă în Europa este în continuare prea scăzută și sunt necesare măsuri mai puternice pentru a elimina toate obstacolele și pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament pentru toți lucrătorii în sensul aplicării tratatelor și în conformitate cu dreptul și practicile naționale;

BN.  întrucât Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale(9) este un instrument esențial de reducere a datoriilor imense ale administrațiilor publice față de multe societăți, în special față de IMM-uri, și întrucât transpunerea acesteia ar trebui să aibă loc într-un mod rapid și adecvat pentru a scădea numărul cazurilor de insolvabilitate;

BO.  întrucât sunt necesare acțiuni mai inovatoare pentru a susține piața unică bazată pe economia socială de piață; întrucât Analiza anuală a creșterii pentru 2013 a adus în atenție o propunere interesantă cu privire la introducerea unui regim de insolvabilitate a consumatorilor și întrucât această propunere ar trebui analizată mai mult, având în vedere că acest tip de măsuri pot juca un rol fundamental atât în ceea ce privește protecția consumatorilor, cât și în ceea ce privește prevenirea posibilelor riscuri sistemice pentru sectorul financiar;

BP.  întrucât este important să fie elaborată o agendă ambițioasă pentru consumatori, care să cuprindă măsuri legislative și de programare pentru a încuraja consumatorul de rând să devină responsabil și pentru a proteja mai mult consumatorii vulnerabili;

BQ.  întrucât realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020, care ar trebui să reprezinte obiectivul semestrului european, depinde de deplina dezvoltare a potențialului pieței unice, de angajamentul Uniunii în ansamblul său și de participarea efectivă a statelor membre;

BR.  întrucât semestrul european ar trebui să fie legat într-un mod și mai sistematic de inițiativele Uniunii în curs de desfășurare și ar trebui să țină cont de definitivarea pieței unice pentru a asigura coerența politicii economice a Uniunii, în special pentru a asigura convergența necesară între țări care aparțin și țări care nu aparțin zonei euro;

BS.  întrucât calitatea programelor naționale de reformă din cadrul semestrului european variază mult prin substanța, transparența, aplicabilitatea și caracterul complet al acestora și aceste programe ar trebui revizuite în profunzime și îmbunătățite și ar trebui să devină suficient de ambițioase pentru a realiza obiectivele de integrare economică și de definitivare a pieței unice;

BT.  întrucât statele membre ar trebui să furnizeze informații cât se poate de detaliate, inclusiv cu privire la mecanismele de aplicare și de punere în aplicare a normelor în domeniile-cheie ale pieței unice;

BU.  întrucât în cazul semestrului european ar trebui aplicată o metodologie nouă, care să constea în discutarea priorităților pieței unice împreună cu cele economice și bugetare, creând o legătură între ele, împreună cu prioritățile referitoare la ocuparea forței de muncă și cele de natură socială, într-un cadru de coordonare unic și integrat;

BV.  întrucât recomandările specifice pentru fiecare țară ar trebui să țină cont de progresele înregistrate și de mecanismele de aplicare a legislației privind piața unică, în special în ceea ce privește domeniile și prioritățile esențiale identificate anual;

BW.  întrucât recomandările specifice pentru fiecare țară ar trebui, în același timp, să ofere statelor membre soluții mai practice pentru îmbunătățirea funcționării pieței unice, astfel încât să se genereze un sprijin public și un angajament politic mai puternice pentru a încuraja definitivarea pieței unice;

BX.  întrucât evaluarea stării pieței unice ar trebui să devină parte integrantă a semestrului european, prin crearea unui pilon al guvernanței pieței unice în paralel cu pilonul guvernanței economice; întrucât propunerea Comisiei de a elabora un raport anual referitor la integrarea pieței unice care să contribuie la baza de date care stă la baza recomandărilor specifice pentru fiecare țară ar putea pune bazele unui viitor ciclu anual al pieței unice în cadrul semestrului european;

BY.  întrucât introducerea semestrului european ar trebui să se realizeze cu implicarea deplină a parlamentelor naționale și fără a aduce prejudicii prerogativelor Parlamentului European,

1.  solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil, având în vedere ca posibil temei juridic toate dispozițiile relevante din TFUE referitoare la piața internă, inclusiv articolul 26 alineatul (3) din TFUE, o propunere de act care să vizeze consolidarea guvernanței pieței unice, pe baza recomandărilor detaliate enunțate în anexa la acest raport;

2.  confirmă faptul că recomandările respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

3.  consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite prin actualele credite bugetare;

o
o   o

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei, Consiliului și Consiliului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre prezenta rezoluție și recomandările detaliate care o însoțesc.

ANEXĂ

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea nr. 1: Stabilirea unui cadru coerent pentru guvernanța pieței unice

Parlamentul European consideră că propunerea legislativă ce urmează a fi prezentată ar trebui să vizeze reglementarea următoarelor aspecte:

–  Ar trebui să se prezinte o propunere de act legislativ care să vizeze consolidarea guvernanței pieței unice pentru a contribui la asigurarea funcționării pieței unice a Uniunii și pentru a promova creșterea economică favorabilă incluziunii în Europa. Propunerea ar trebui să aibă la bază dispozițiile relevante din TFUE cu privire la piața internă. Comisia ar trebui să aibă în vedere și prezentarea unei propuneri bazate pe articolul 26 alineatul (3) din TFUE.

  Procedura ar trebui să prevadă implicarea corespunzătoare a Parlamentului European în stabilirea unui cadru de guvernanță pentru piața unică. În plus, aceasta ar trebui să prevadă adoptarea, de către Parlamentul European și de către Consiliu, a altor măsuri necesare pentru consolidarea guvernanței pieței unice, în special a unor măsuri care să vizeze domeniile în care cadrul de reglementare al Uniunii a fost stabilit în conformitate cu procedura legislativă ordinară prevăzută la articolul 294 din TFUE.

–  Actul nu ar trebui să aducă atingere cadrului de reglementare al pieței unice aflat deja în funcțiune, nici normelor care urmează a fi introduse în diferite sectoare. De asemenea, acesta nu ar trebui să aducă atingere nici prerogativelor instituțiilor, stabilite în tratate, în special ale Comisiei, nici obligațiilor statelor membre menționate în tratate sau care decurg din acquis-ul pieței unice.

–  Actul ar trebui să completeze cadrul de reglementare al pieței unice și să faciliteze transpunerea, punerea în aplicare, aplicarea și asigurarea respectării normelor și libertăților pieței unice.

–  Actul ar trebui să prevadă adoptarea unor orientări ale Uniunii privind piața unică. Aceste orientări ar trebui să includă obiectivele de urmărit, prioritățile de acțiune și condițiile care trebuie asigurate și ar trebui să fie însoțite de metode și proceduri de lucru care trebuie instituite în vederea consolidării guvernanței pieței unice.

–  Ar trebui stabilite procedurile legate de prezentarea, evaluarea și monitorizarea planurilor de acțiune naționale, precum și procedurile privind formularea de recomandări specifice pentru fiecare țară privind piața unică.

–  Ar trebui definite măsuri complementare necesare îmbunătățirii punerii în aplicare și asigurării respectării cadrului de reglementare privind piața unică.

–  Ar trebui clarificată legătura dintre ciclul de guvernanță al pieței unice și ciclul anual de politică al semestrului european.

Recomandarea nr. 2: Stabilirea obiectivelor și a priorităților de acțiune ale Uniunii în vederea îmbunătățirii funcționării pieței unice

Parlamentul European consideră că propunerea legislativă ce urmează a fi prezentată ar trebui să vizeze reglementarea următoarelor aspecte:

–  Pentru a asigura faptul că piața unică generează efectiv creștere, creează locuri de muncă și crește încrederea din partea consumatorilor și a întreprinderilor, ar trebui stabilite orientări ale Uniunii menite să îmbunătățească funcționarea pieței unice. Orientările ar trebui să includă:

   (a) obiective și priorități de acțiune din partea Uniunii și a statelor membre;
   (b) condiții care trebuie stabilite pentru a îmbunătăți în continuare guvernanța pieței unice.

–  Ar trebui stabilit un set limitat de obiective și priorități de acțiune în domeniile în care o piață unică mai funcțională are toate șansele să producă cele mai importante câștiguri în materie de creștere și de creare de locuri de muncă în întreaga Uniune.

–  Selectarea obiectivelor și a priorităților de acțiune ar trebui să se bazeze pe următoarele criterii:

   (a) analiza comparativă a producției, utilizând o selecție de indicatori cantitativi cheie, având ca obiect factorii implicați în producția de bunuri și servicii, pentru identificarea sectoarelor cu cel mai ridicat potențial nevalorificat de generare a creșterii;
   (b) importanța economică, criteriu care analizează dacă sectorul este suficient de important în ceea ce privește relevanța economică pentru a avea un impact care nu poate fi neglijat asupra creșterii dacă s-ar combate cauzele nevalorificării potențialului acestuia;
   (c) factorii dinamici, criteriu care analizează dacă sectorul respectiv pare să fi început deja exploatarea potențialului nevalorificat, pe baza unor factori cum ar fi capacitatea sectorului de creștere a gradului de ocupare a forței de muncă și posibilitatea unei convergențe cu nivelurile de referință privind productivitatea forței de muncă;
   (d) factorii care țin de piața unică, care analizează dacă există dovezi că îmbunătățirea pieței unice ar putea exploata potențialul nevalorificat;
   (e) factori care privesc elemente suplimentare de protejare și apărare a consumatorilor, a lucrătorilor și a cetățenilor.

Recomandarea nr. 3: Stabilirea condițiilor care trebuie asigurate pentru îmbunătățirea guvernanței pieței unice

Parlamentul European consideră că propunerea legislativă ce urmează a fi prezentată ar trebui să vizeze reglementarea următoarelor aspecte:

–  Condițiile care trebuie introduse pentru a îmbunătăți în continuare guvernanța pieței unice ar trebui să includă:

   (a) aplicarea unor principii de reglementare inteligentă atunci când se elaborează și se aplică normele pieței unice pentru a garanta faptul că normele respective sunt elaborate, transpuse și aplicate astfel încât să funcționeze eficient pentru cei cărora le sunt adresate;
   (b) reducerea la minimum a nivelului sarcinilor administrative, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii;
   (c) în cazurile în care întreprinderile și cetățenii trebuie să se conformeze procedurilor, posibilitatea ca aceștia să facă acest lucru rapid recurgând la mijloace electronice;
   (d) garantarea faptului că întreprinderile și cetățenii găsesc informațiile și asistența necesară și au acces la căi rapide și eficace de atac și accesibile din punct de vedere economic atunci când au nevoie de acestea;
   (e) utilizarea mai inteligentă a tehnologiei informației pentru informarea întreprinderilor și a cetățenilor, pentru a le permite acestora să se folosească de drepturile și șansele pe care le au și o mai bună conectare a inițiativelor la nivel național și la nivelul Uniunii;
   (f) utilizarea sporită a instrumentelor online, cum ar fi Sistemul de informare al pieței interne (IMI), în contextul cooperării transfrontaliere între administrații;
   (g) continuarea dezvoltării ghișeelor unice;
   (h) utilizarea eficientă a unor mecanisme rapide și eficace de soluționare a problemelor și de atac, inclusiv prin crearea la nivel național a unui serviciu de asistență ușor accesibil și de prim resort, la care să poată recurge întreprinderile și cetățenii atunci când se confruntă cu probleme în încercarea de a-și exercita drepturile și de a valorifica șansele oferite de piața unică.

Recomandarea nr. 4: Definirea unor măsuri suplimentare necesare îmbunătățirii punerii în aplicare și asigurării respectării cadrului de reglementare privind piața unică

Parlamentul European consideră că propunerea legislativă ce urmează a fi prezentată ar trebui să vizeze reglementarea următoarelor aspecte:

–  În scopul îmbunătățirii punerii în aplicare și asigurării respectării cadrului de reglementare privind piața unică, Comisia ar trebui:

   (a) să acorde statelor membre asistență în ceea ce privește transpunerea în cazul directivelor care nu au fost încă transpuse;
   (b) să efectueze controale de conformitate sistematice și să adopte măsuri de sprijin care să facă normele funcționale în practică la nivelul statelor membre;
   (c) în cazul legislației care a fost transpusă și pusă în aplicare, să realizeze evaluări amănunțite pentru a constata cum au fost aplicate normele și cum funcționează acestea în practică, atât din perspectivă practică, cât și economică;
   (d) să îmbunătățească raportarea ex post privind punerea în aplicare, axându-se pe respectarea normelor de către statele membre și pe propriile evaluări ale performanței, concentrându-se asupra eficacității măsurilor de politică adoptate;
   (e) să organizeze evaluări inter pares cu statele membre.

–  În scopul îmbunătățirii punerii în aplicare și asigurării respectării cadrului de reglementare privind piața unică, statele membre ar trebui:

   (a) să prezinte Comisiei proiecte de măsuri de transpunere, în măsura în care statele membre sau Comisia consideră că este adecvat, în scopul de a garanta și evaluarea ex ante a transpunerii adecvate și de a asigura conformitatea și punerea în aplicare rapidă;
   (b) să consulte periodic părțile interesate și societatea civilă, inclusiv consumatorii, întreprinderile și autoritățile locale și regionale, pe parcursul procesului de transpunere și pe durata punerii în aplicare;
   (c) să ofere o explicație online a modului în care au fost transpuse normele și a modului în care acestea funcționează în practică.

Recomandarea nr. 5: Asigurarea prezentării, evaluării și monitorizării planurilor de acțiune naționale

Parlamentul European consideră că propunerea legislativă ce urmează a fi prezentată ar trebui să vizeze reglementarea următoarelor aspecte:

–  Statele membre ar trebui să elaboreze și să prezinte Comisiei planuri de acțiune naționale destinate să asigure punerea în aplicare a obiectivelor și a priorităților de acțiune ale Uniunii în vederea îmbunătățirii funcționării pieței unice. Planurile de acțiune ar trebui să includă o listă a măsurilor detaliate care urmează a fi întreprinse și o foaie de parcurs privind aplicarea acestora.

–  Planurile de acțiune naționale ar trebui elaborate prin consultarea părților interesate relevante care reprezintă interese economice și sociale, precum și interesele consumatorilor.

–  Comisia, în colaborare cu Comitetul consultativ pentru piața internă, ar trebui să evalueze planurile de acțiune naționale și să prezinte un raport de sinteză Parlamentului European și Consiliului.

–  Evaluarea planurilor de acțiune naționale ar trebui să țină seama de Tabloul de bord al pieței interne și de Raportul privind guvernanța pieței unice.

–  Comisia ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate sub aspectul punerii în aplicare a planurilor de acțiune naționale. În acest scop, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei toate informațiile relevante considerate necesare pentru evaluarea progreselor făcute.

–  Prezentarea și evaluarea planurilor de acțiune naționale ar trebui considerate acțiuni coordonate care fac parte, într-un cadru integrat, dintr-un ciclu anual care identifică prioritățile politice pentru definitivarea pieței unice, ținând seama de dimensiunea economică, socială și de mediu.

Recomandarea nr. 6: Asigurarea formulării unor recomandări distincte, specifice pentru fiecare țară privind piața unică

Parlamentul European consideră că propunerea legislativă ce urmează a fi prezentată ar trebui să vizeze reglementarea următoarelor aspecte:

–  Pe baza evaluării planurilor de acțiune naționale și recurgând la alte instrumente relevante ale pieței unice, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, după caz, ar trebui să formuleze, pe baza priorităților politice de acțiune în domeniile considerate cheie, recomandări privind piața unică adresate statelor membre care să vizeze îmbunătățirea transpunerii, a punerii în aplicare și a asigurării respectării normelor pieței unice.

–  În momentul în care adresează recomandări statelor membre, Consiliul ar trebui să utilizeze pe deplin instrumentele prevăzute în TFUE.

–  Atunci când se formulează o recomandare privind piața unică, comisia relevantă a Parlamentului European ar trebui să aibă posibilitatea de a invita reprezentanți ai statului membru respectiv să participe la un schimb de opinii, iar reprezentanții Comisiei ar trebui să poată fi invitați la schimburi de opinii cu parlamentul statului membru respectiv.

Recomandarea nr. 7: Definirea unui pilon al pieței unice în cadrul semestrului european

Parlamentul European consideră că propunerea legislativă ce urmează a fi prezentată ar trebui să vizeze reglementarea următoarelor aspecte:

–  Pentru a garanta că piața unică oferă beneficii concrete cetățenilor, consumatorilor, lucrătorilor și întreprinderilor, ciclul anual al semestrului european ar trebui utilizat ca platformă de orientare politică, de raportare și de monitorizare a progreselor realizate de statele membre și de Uniune în ceea ce privește atingerea obiectivelor pieței unice și definirea acțiunilor corective.

–  Ar trebui definit un pilon al pieței unice în cadrul semestrului european.

–  Acest pilon al semestrului european ar trebui să includă:

   (a) tabloul de bord al pieței interne, inclusiv rapoarte detaliate specifice pentru fiecare țară cu privire la punerea în aplicare și la asigurarea respectăriilegislației pieței unice;
   (b) mecanismele de aplicare a legislației pieței unice, explicate de statele membre, cu referire în special la domeniile-cheie și la prioritățile politice identificate anual;
   (c) propunerile Comisiei privind prioritățile politice pentru anul următor, la nivelul Uniunii și la nivel național, prezentate în cadrul Analizei anuale a creșterii și al raportului anual referitor la integrarea pieței unice. Raportul anual ar trebui să conțină și o evaluare a modului în care piața unică funcționează în practică. Aceste propuneri privind prioritățile politice ar trebui să se bazeze pe concluziile Tabloului de bord al pieței interne și pe alte instrumente de monitorizare a pieței unice, în scopul de a evita suprapunerea și de a formula recomandări eficiente și clare și de a asigura coerența politicii economice europene;
   (d) formularea priorităților politice de acțiune și a obiectivelor care trebuie îndeplinite pentru a depăși obstacolele existente în continuare la nivelul Uniunii și la nivel național, sub forma unor orientări privind piața unică;
   (e) prezentarea de către statele membre a unor planuri de acțiune naționale în scopul punerii în aplicare a orientărilor privind piața unică;
   (f) evaluarea de către Comisie a planurilor de acțiune naționale, în strânsă colaborare cu Comitetul consultativ pentru piața internă și ținând seama de Tabloul de bord al pieței interne și de Raportul privind guvernanța pieței unice;
   (g) adoptarea de către Consiliu și de către Parlamentul European a unor recomandări distincte, specifice pentru fiecare țară privind piața unică , pe baza unei propuneri din partea Comisiei.

Recomandarea nr. 8: Consolidarea responsabilității democratice și a rolului Parlamentului European și al parlamentelor naționale

Parlamentul European consideră că propunerea legislativă ce urmează a fi prezentată ar trebui să vizeze reglementarea următoarelor aspecte:

–  Parlamentul European ar trebui să fie implicat în stabilirea cadrului de guvernanță a pieței unice în conformitate cu tratatele. Acesta ar trebui, de asemenea, să fie implicat, și cel puțin consultat de Consiliu, în adoptarea altor măsuri necesare pentru consolidarea guvernanței pieței unice, inclusiv în ceea ce privește obiectivele, prioritățile și acțiunile politice planificate ale Uniunii.

–  Înaintea Consiliului European de primăvară, Parlamentul European ar trebui să discute pe marginea Analizei anuale a creșterii și să voteze amendamentele legate de raportul anual referitor la integrarea pieței unice, raport care urmează a fi prezentat Consiliului European.

–  Președintele Parlamentului European ar trebui să prezinte, în cadrul reuniunii Consiliului European de primăvară, opiniile Parlamentului European cu privire la integrarea pieței unice.

–  Consiliul și Comisia ar trebui să fie prezente la reuniunile interparlamentare dintre Parlamentul European și parlamentele naționale în momentul în care se discută integrarea pieței unice.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0211.
(2) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 84.
(3) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 51
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0258.
(5) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 9.
(6) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(7) JO L 319, 5.12.2007, p. 1.
(8) JO L 304, 22.11.2011, p. 64.
(9) JO L 48, 23.2.2011, p. 1.


A 22-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului
PDF 329kWORD 40k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la cea de-a 22-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (2013/2533(RSP))
P7_TA(2013)0055RC-B7-0055/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și convențiile ONU privind drepturile omului și protocoalele lor opționale,

–  având în vedere Rezoluția 60/251 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de înființare a Consiliului pentru Drepturile Omului (UNHRC),

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000 și rezoluțiile Adunării Generale a ONU referitoare la aceasta,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, astfel cum au fost adoptate la cea de a 3179-a reuniune a Consiliului Afaceri Externe din 25 iunie 2012,

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2012 adresată Consiliului referitoare la Reprezentantul special al Uniunii Europene pentru drepturile omului(1),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC), cuprinzând prioritățile Parlamentului European în acest context; având în vedere în special Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la poziția Parlamentului privind cea de a 19-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(2),

–  având în vedere raportul delegației Subcomisiei pentru drepturile omului privind vizita sa la cea de-a 19-a sesiune a UNHRC, precum și raportul delegației comune din partea Comisiei pentru afaceri externe, Subcomisiei pentru drepturile omului și Subcomisiei pentru securitate și apărare, care a participat la cea de-a 67-a sesiune a Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere rezoluțiile sale de urgență referitoare la chestiuni legate de drepturile omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5), precum și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere viitoarele sesiuni ale UNHRC din 2013, în special cea de a 22-a sesiune ordinară, ce urmează a avea loc în perioada 25 februarie - 22 martie 2013,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât respectarea, promovarea și garantarea universalității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene și reprezintă una din pietrele de temelie ale unității și integrității europene(5);

B.  întrucât implementarea cu succes a recentelor revizuiri operate de UE în ceea ce privește strategia sa în materie de drepturile omului ar trebui să crească credibilitatea UE în cadrul UNHRC, prin mărirea gradului de coerență dintre politica sa internă și cea externă;

C.  întrucât UE ar trebui să protesteze ferm împotriva încălcării drepturilor omului, adoptând poziții comune la unison, pentru a avea rezultate de maximă eficacitate și, în acest context, ar trebui să consolideze în continuare cooperarea și să intensifice activitățile organizatorice și coordonarea la nivelul statelor membre;

D.  întrucât Consiliul Uniunii Europene a adoptat un Cadru strategic privind drepturile omului și democrația și un Plan de acțiune pentru implementarea sa, cu scopul de a realiza o politică mai eficace, mai vizibilă și mai consecventă în acest domeniu;

E.   întrucât, la 25 iulie 2012, a fost numit un Reprezentant special al UE pentru drepturile omului (RSUE), care își desfășoară activitatea sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, rolul său fiind acela de a mări eficacitatea și vizibilitatea politicii UE din domeniul drepturilor omului și de a contribui la implementarea Cadrului strategic și a Planului de acțiune pentru drepturile omului și democrație;

F.  întrucât o delegație a Subcomisiei pentru drepturile omului se va deplasa la Geneva pentru cea de a 22-a sesiune a UNHRC, la fel ca și în anii anteriori pentru celelalte sesiuni ale UNHRC,

1.  ia act de procesul în curs de confirmare a priorităților UE pentru ce-a de-a 22-a sesiune a UNHRC; salută atenția majoră acordată de UE situației din Siria, Birmania/Myanmar, Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC) și Mali, precum și sprijinul UE pentru prelungirea mandatului Raportorului special pentru situația drepturilor omului din Iran; aprobă, de asemenea, concentrarea asupra aspectelor tematice, precum libertatea de gândire, religioasă și de credință, abolirea pedepsei cu moartea, drepturile copilului, drepturile întreprinderilor și drepturile omului, violența împotriva femeilor și drepturile LGBTI;

2.  salută faptul că ordinea de zi a celei de-a 22-a sesiuni ordinare include dezbateri de grup cu privire la integrarea drepturilor omului în centrul preocupărilor, la impactul negativ al crizei financiare și economice și al corupției asupra exercitării drepturilor omului și la comemorarea a 20 de ani de la adoptarea Declarației de la Viena și a Programului de acțiune, precum și dezbateri interactive, cu privire, inter alia, la drepturile persoanelor cu dizabilități, și reuniuni extinse cu privire la aspecte diverse, cum ar fi dreptul copiilor de a beneficia de cele mai înalte standarde de sănătate cu putință; solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și statelor membre să contribuie activ la aceste dezbateri și să afirme clar că drepturile omului sunt universale, indivizibile și interdependente;

3.  salută rapoartele ce urmează să fie prezentate de către Raportorii speciali, printre altele pe tema situației drepturilor omului din Iran, Birmania/Myanmar și teritoriile palestiniene ocupate din 1967, împreună cu un raport scris al Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului referitor la situația drepturilor omului în Mali, în special în partea de Nord a țării, precum și la condițiile locative ca componentă a dreptului la un standard de viață corespunzător, la dreptul la nediscriminare în acest context, la libertatea de gândire, religioasă și de credință și la promovarea și protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale concomitent cu contracararea terorismului;

Activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului

4.  ia act de faptul că, în septembrie 2012, au fost aleși 18 noi membri în UNHRC, aceștia accedând la calitatea de membru la 1 ianuarie 2013, și anume Argentina, Brazilia, Coasta de Fildeș, Estonia, Etiopia, Gabon, Germania, Irlanda, Japonia, Kazahstan, Kenya, Muntenegru, Pakistan, Republica Coreea, Sierra Leone, Emiratele Arabe Unite, Statele Unite ale Americii și Republica Bolivară a Venezuelei; ia, de asemenea, act de faptul că nouă state membre ale UE sunt în prezent membre ale UNHRC;

5.  ia act de alegerea unui nou Președinte al UNHRC, în persoana lui Remigiusz A. Henczel, din Polonia, și a patru vicepreședinți pe 2013, Cheikh Ahmed Ould Zahaf (Mauritania), Iruthisham Adam (Maldive), Luis Gallegos Chiriboga (Ecuador) și Alexandre Fasel (Confederația Elvețiană);

6.  subliniază că alegerile pentru UNHRC trebuie să fie competitive și își exprimă dezacordul față de aranjarea unor alegeri neconcurențiale de către grupurile regionale; reiterează importanța standardelor pentru statutul de membru al UNHRC în ceea ce privește angajamentul și activitatea în domeniul drepturilor omului; subliniază că membrii UNHRC trebuie să respecte cele mai înalte standarde de promovare și protecție a drepturilor omului; reiterează importanța unor criterii stricte în ceea ce privește reintegrarea membrilor suspendați;

7.  consideră regretabil faptul că autoritățile din Kazahstan, care este un membru nou ales al UNHRC, au refuzat până în prezent să permită o anchetă internațională independentă a evenimentelor de la Zhanaozen, în pofida solicitărilor Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și ale Parlamentului;

8.  este în continuare îngrijorat din cauza fenomenului „politicii de bloc” și a efectelor acesteia asupra credibilității UNHRC și a eficienței acțiunilor sale;

9.  salută numirea de către Adunarea Generală a ONU a dnei Navanethem Pillay pentru un al doilea mandat ca Înalt Comisar pentru Drepturile Omului; își exprimă din nou sprijinul ferm pentru Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) și pentru independența și integritatea acestuia;

10.  felicită Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului pentru eforturile sale din cadrul procesului de consolidare a organismelor instituite prin tratate și salută raportul său referitor la acest subiect publicat la 22 iunie 2012; reafirmă natura multipartită a organismelor instituite prin tratate și subliniază că societatea civilă trebuie să fie inclusă în permanență în aceste procese; subliniază, de asemenea, că independența și eficacitatea organismelor create prin tratate trebuie să fie păstrată și consolidată; subliniază că trebuie asigurate fonduri suficiente pentru a acoperi volumul de muncă în creștere al organismelor instituite prin tratat; solicită UE să-și asume un rol conducător în asigurarea unei funcționări eficiente a sistemului de organisme instituite prin tratate, inclusiv în privința unei finanțări adecvate;

Țările Primăverii arabe

11.  condamnă în termenii cei mai fermi utilizarea din ce în ce mai frecventă și fără discernământ, de către regimul Assad, a violenței împotriva populației siriene, inclusiv utilizarea artileriei grele și bombardarea zonelor populate, execuțiile sumare și disparițiile forțate; condamnă fără echivoc continuarea încălcărilor sistematice ale drepturilor omului de către regim, care ar putea constitui crime împotriva umanității; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația în continuă deteriorare a populației civile; condamnă, de asemenea, încălcările drepturilor omului comise de către forțe și grupări din opoziție; cere tuturor factorilor înarmați să pună neîntârziat capăt violențelor din Siria și își reiterează apelul adresat regimului Assad de a pleca imediat de la putere; solicită inițierea unui proces pașnic de tranziție politică; cere insistent tuturor părților implicate în conflict să asigure accesul transfrontalier deplin și fără restricții în cadrul eforturilor internaționale vizând ajutoarele umanitare;

12.  își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele crizei siriene asupra securității și stabilității din regiune; invită Comisia și statele membre să acorde asistență țărilor din regiune, în contextul eforturilor acestora de a oferi ajutor umanitar pentru refugiații din Siria;

13.  salută atenția continuă pe care UNHRC o acordă situației dezastruoase a drepturilor omului și a celei umanitare din Siria, după cum reiese din rezoluțiile privind situația din această țară, adoptate la sesiunea a 19-a, a 20-a și a 21-a a UNHRC și la sesiunea specială a UNHRC privind Siria din 1 iunie 2012; solicită SEAE și statelor membre să garanteze că situația din Siria continuă să fie tratată cu maximă prioritate în cadrul ONU, în special în cadrul UNHRC; reiterează importanța tragerii la răspundere pentru încălcările drepturilor internaționale ale omului și ale dreptului umanitar internațional, comise în timpul conflictului;

14.  își exprimă sprijinul fără rezerve pentru Comisia internațională independentă de anchetă privind Siria, precum și pentru prelungirea de către UNHRC a mandatului acesteia; subliniază importanța admisibilității probelor digitale privind crimele, violența și încălcările drepturilor omului; salută numirea Carlei del Ponte și a lui Muntarbhorn Vitit ca noi membri, precum și numirea lui Paolo Pinheiro ca Raportor Special pentru Siria, care își va începe activitatea imediat după încheierea mandatului Comisiei de anchetă; salută raportul Comisiei, în care sunt expuse atrocitățile comise în Siria;

15.  consideră că este regretabil faptul că nu s-a ajuns încă la un acord cu privire la adoptarea unei rezoluții în Consiliul de Securitate al ONU (CSONU) privind situația din Siria și, în special, că aceasta restrânge mult capacitatea de a exercita presiuni efective pentru a pune capăt violenței în această țară; solicită membrilor CSONU să nu uite răspunderea pe care o au față de poporul sirian; salută acțiunile diplomatice ale VP/ÎR și ale statelor membre ale UE pentru a implica China și Rusia în această problemă; le solicită acestora să-și continue eforturile; reamintește, de asemenea, tuturor statelor membre ale ONU principiul „responsabilității de a proteja” adoptat de Adunarea Generală a ONU; solicită tuturor statelor să conlucreze pentru ca CSONU să sesizeze Curtea Penală Internațională (CPI) cu privire la situația din Siria și salută inițiativa elvețiană în acest sens privind redactarea unei scrisori comune, în numele a 58 de țări, printre care 26 de state membre ale UE; îndeamnă Înaltul Reprezentant al UE să se angajeze personal în edificarea unei largi și integratoare coaliții internaționale având drept scop sprijinirea unei astfel de sesizări;

16.  salută raportul final scris al Comisiei independente de anchetă (CIAn) privind Libia, prezentat la cea de a 19-a sesiune a UNHRC, în care sunt evidențiate încălcările drepturilor omului comise în această țară; îndeamnă UNHRC să-și exprime preocuparea în ceea ce privește încălcările în curs, să monitorizeze în continuare situația și să-i ceară Înaltului Comisar să raporteze în legătură cu situația drepturilor omului din Libia;

17.  solicită Emiratelor Arabe Unite, în calitatea acestora de membru nou ales al Consiliului pentru Drepturile Omului și unul dintre cele 14 state ale căror acțiuni în domeniul drepturilor omului sunt revizuite de sesiunea grupului de lucru pentru evaluarea periodică universală, să pună capăt reprimării actuale a apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor politici pașnici și să își onoreze angajamentele privind respectarea celor mai înalte standarde de promovare și protecție a drepturilor omului;

18.  își exprimă îngrijorarea cu privire la situația apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor politici din opoziție din Bahrain; își reiterează apelul către statele membre ale UE de a depune eforturi în vederea adoptării unei rezoluții în timpul celei de-a 22-a sesiuni a UNHRC privind situația drepturilor omului în Bahrain, care ar cuprinde instituirea unui mecanism internațional de monitorizare a implementării recomandărilor Comisiei independente de anchetă Bahrain, inclusiv a celor privind apărătorii drepturilor omului;

19.  salută rezoluția adoptată de UNHRC în octombrie 2012 privind asistența tehnică și construirea capacităților în Yemen în domeniul drepturilor omului și crearea unui Birou de țară al OHCHR în Yemen; solicită insistent UNHRC să continue monitorizarea situației din această țară;

20.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la instabilitatea politică continuă și actuala recrudescență a violenței în Egipt; sprijină întru totul o tranziție la o societate democratică, bazată pe statul de drept și pe un cadru constituțional, care presupune respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special libertatea de exprimare, drepturile femeii și respectul pentru minorități; îndeamnă autoritățile egiptene să deschidă o anchetă transparentă asupra utilizării violenței de către forțele de securitate și poliție împotriva protestatarilor și să asigure tragerea la răspundere a autorilor încălcărilor drepturilor omului; reiterează opoziția UE în privința pedepsei cu moartea și cere, în acest sens, un moratoriu asupra executării pedepselor capitale în Egipt, inclusiv în cazul celor 21 de persoane recent condamnate la moarte pentru dezastrul survenit anul trecut pe stadionul de fotbal din Port Said;

21.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu încălcarea în continuare a drepturilor omului în Sahara Occidentală; solicită protejarea drepturilor fundamentale ale populației din Sahara Occidentală, inclusiv a libertății de asociere, a libertății de exprimare și a dreptului de a manifesta; solicită eliberarea tuturor prizonierilor politici din Sahara Occidentală; salută numirea unui Trimis special pentru Sahel și subliniază necesitatea monitorizării internaționale a situației drepturilor omului în Sahara Occidentală; sprijină o soluționare echitabilă și durabilă a conflictului, bazată pe dreptul la autodeterminare al populației din Sahara Occidentală, în conformitate cu rezoluțiile relevante ale ONU;

Alte aspecte

22.  salută decizia UNHRC de a numi un Raportor special privind situația drepturilor omului în Belarus și ia act de sprijinul transregional pentru rezoluția prin care se instituie mandatul acestuia, ceea ce ilustrează faptul că situația dezastruoasă a drepturilor omului în această țară este recunoscută de state din toată lumea;

23.  salută prelungirea mandatelor experților independenți pentru Coasta de Fildeș, Haiti și Somalia; îndeamnă autoritățile acestor țări să coopereze pe deplin cu cei care dețin aceste mandate;

24.  solicită extinderea mandatului Raportorului special privind situația drepturilor omului în Iran;

25.  solicită extinderea cu încă un an a mandatului Raportorului special privind situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC); salută faptul că rezoluția referitoare la RPDC a fost adoptată prin consens, ceea ce demonstrează sprijinul puternic acordat acestui mandat; îndeamnă guvernul RPDC să coopereze pe deplin cu Raportorul și să faciliteze vizitele sale în țară; îndeamnă UNHRC să ia măsuri în sensul cererii Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului de a se institui o comisie internațională de anchetă pentru infracțiunile grave care au avut loc în RPDC de zeci de ani;

26.  salută rezoluția referitoare la Birmania/Myanmar adoptată de UNHRC și solicită extinderea mandatului Raportorului special privind situația drepturilor omului în această țară; ia act de măsurile luate de guvernul din Birmania de la începutul anului 2011 pentru ca libertățile civile să fie din nou respectate în această țară; își exprimă, totuși, adânca îngrijorare cu privire la grelele pierderi de vieți omenești în urma operațiunilor militare din statul Kashin, precum și cu privire la explozia de violență populară în statul Rakhine și la decesele, rănirile, cazurile de distrugere a proprietății și cele de relocare a populației locale care au rezultat în urma acesteia; consideră că motivul care stă la baza situației poate fi găsit în politicile discriminatorii îndreptate de mult timp împotriva populațiilor Rohingya și Kashin; subliniază că este nevoie de eforturi îmbunătățite pentru a soluționa cauza principală a problemei; îndeamnă guvernul din Myanmar să accelereze punerea în aplicare a angajamentului său de a institui un Birou de țară al OHCHR în Myanmar și subliniază că, în contextul actual, este necesar ca Raportorul special să asigure o monitorizare continuă, cu rapoarte constante;

27.  salută, de asemenea, rezoluția referitoare la Sri Lanka, care pune accentul pe reconciliere și pe asumarea responsabilității în țară; își reafirmă sprijinul pentru recomandările făcute de Secretarul General al ONU grupului de experți privind Sri Lanka, inclusiv respectarea strictă a independenței sistemului judiciar, printre altele pentru a pune sub acuzare crimele de război din trecut;

28.  salută rezoluția adoptată cu ocazia celei de a 20 sesiuni a UNHRC de numire a unui Raportor special privind situația drepturilor omului din Eritreea; constată că este prima oară când UNHRC a abordat această chestiune și salută rolul de lider asumat de țările africane în acest context;

29.  salută faptul că situația în Mali este urmărită îndeaproape de către UNHRC și salută spiritul de lider de care au dat dovadă țările africane, care au adus această chestiune în atenția UNHRC; îndeamnă UNHRC să sprijine desfășurarea rapidă a unor capacități de monitorizare în Mali și solicită ca Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului să continue să raporteze cu privire la situația din țară;

30.  salută adoptarea Rezoluției referitoare la Republica Democratică Congo, dar rămâne preocupat din cauza situației drepturilor omului din țară, în special în provincia Kivu de Nord, din estul țării; condamnă cu vehemență atacurile forțelor rebele din estul țării, în special ale grupării M23, îndreptate împotriva populației civile, inclusiv a femeilor și copiilor; condamnă cu fermitate utilizarea sistematică a violului ca armă de război; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la folosirea în continuare a copiilor-soldați și cere dezarmarea, reabilitarea și reintegrarea acestora; salută eforturile întreprinse pentru găsirea unei soluții pașnice la această criză de către statele membre ale Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri, ale Uniunii Africane și ale ONU; solicită încă o dată să se numească din nou un expert independent al ONU pentru situația drepturilor omului în Republica Democratică Congo, pentru a asigura un mecanism fiabil care să-și concentreze eforturile asupra îmbunătățirii situației legate de problemele grave și de durată în domeniul drepturilor omului din țară;

31.  își exprimă preocupările privind situația din Republica Centrafricană, unde grupuri înarmate au atacat și ocupat mai multe orașe în nord-estul țării; salută acordurile semnate în Libreville la 11 ianuarie 2013, inclusiv acordul de încetare a focului și acordul politic privind soluționarea crizei din țară; subliniază importanța punerii rapide în aplicare a acestor acorduri; salută declarația VP/ÎR al UE din 11 ianuarie 2013, care invită toți semnatarii să respecte aceste acorduri; îndeamnă statele membre să prezinte această chestiune în fața UNHRC, pentru ca situația din Republica Centrafricană să rămână pe lista de priorități la nivel internațional;

32.  își exprimă îngrijorarea cu privire la situația din Israel și Gaza după escaladarea conflictului la sfârșitul lui 2012 și condamnă actele de violență comise de ambele părți; își reiterează apelul pentru ridicarea blocadei impuse în Fâșia Gaza, ținând seama de preocupările legitime de securitate ale Israelului, și solicită depunerea de eforturi pentru reconstrucția și redresarea economică a Fâșiei Gaza; salută misiunea internațională de informare în legătură cu coloniile israeliene din teritoriile palestiniene ocupate decisă cu ocazia celei de-a 19-a sesiuni a UNHRC și așteaptă cu interes raportul acesteia ce va fi prezentat cu ocazia celei de-a 22-a sesiuni a UNHRC; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Israelul a suspendat cooperarea cu UNHRC și cu evaluarea periodică universală; încurajează cu tărie toate eforturile în favoarea unei soluții cu două state;

33.  salută adoptarea de către Adunarea Generală a ONU la 29 noiembrie 2012 a rezoluției prin care Palestina devine un stat nemembru al ONU cu statut de observator; își afirmă din nou susținerea pentru această realizare; relevă sprijinul exprimat de UE în favoarea dobândirii de către Palestina a statutului de membru cu drepturi depline al ONU, ca parte a soluției politice la conflictul israelo-palestinian; reafirmă că UE nu va accepta nicio altă modificare adusă frontierelor anterioare anului 1967, inclusiv în privința Ierusalimului, în afara celor convenite între părți;

34.  salută importanța acordată de UNHRC dreptului la locuință și invită Uniunea și statele membre să promoveze accesul la locuințe adecvate ca un drept fundamental;

35.  condamnă recentele execuții în masă care au avut loc în Iran; reafirmă poziția sa fermă împotriva pedepsei cu moartea în toate cazurile și circumstanțele;

36.  deplânge execuțiile care au avut loc în Japonia în 2012 după moratoriul asupra acestei practici din 2011, cele șase execuții care au avut loc în Taiwan în decembrie 2012, precum și aplicarea în continuare a pedepsei cu moartea în Arabia Saudită în cursul anului 2012; consideră că este cât se poate de regretabil sfârșitul moratoriului de facto privind pedeapsa cu moartea respectat de India din 2004, marcat de execuția unui condamnat în noiembrie 2012, fapt care este, de asemenea, contrar tendinței de abolire a pedepsei capitale în lume; îndeamnă toate statele în care mai există pedeapsa cu moartea să o abolească sau, cel puțin, să aplice un moratoriu asupra execuțiilor;

37.  reamintește importanța extremă pe care o acordă UE luptei împotriva torturii și a altor forme de maltratare; solicită Comisiei și statelor membre să facă dovada angajamentului comun de a eradica plaga torturii și de a sprijini victimele, îndeosebi prin contribuția la Fondul voluntar al ONU pentru victimele torturii și la Fondul special creat prin Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii;

38.  constată cu satisfacție adoptarea rezoluției UNHRC privind libertatea de religie sau credință; subliniază însemnătatea pe care UE o acordă acestei chestiuni; solicită statelor membre să continue să lucreze pe marginea acestei chestiuni și așteaptă cu interes noile orientări ale UE, preconizate să apară la începutul acestui an; salută munca depusă de Raportorul special al ONU pentru libertatea de religie sau credință; subliniază importanța reînnoirii acestui mandat în cursul celei de-a 22-a sesiuni a UNHRC; subliniază că este în continuare necesar să se abordeze pe deplin problema legată de discriminarea minorităților religioase de peste tot din lume; afirmă din nou că libertatea de gândire, de conștiință și cea religioasă, inclusiv libertatea de a schimba sau abandona o religie sau credință, reprezintă un drept fundamental al omului;

39.  salută procesul aflat în desfășurare de a lua măsuri în urma raportului Înaltului Comisar pentru drepturile omului privind legile și practicile discriminatorii și actele de violență împotriva persoanelor determinate de orientarea sexuală și identitatea de gen a acestora; încurajează luarea de măsuri suplimentare, inclusiv prin intermediul reuniunilor regionale, și participarea activă a tuturor statelor membre ale UE, a Consiliului și a Serviciului European de Acțiune Externă; condamnă, în acest context, în mod categoric aplicarea în anumite țări a pedepsei capitale, a pedepsei cu închisoarea sau condamnările penale din motive legate de orientare sexuală și solicită eliminarea imediată a acestor practici; salută rolul de lider al Secretarului General al ONU și al Înaltului Comisar pentru drepturile omului în această problemă, atât în interiorul cât și în exteriorul UNHRC; consideră regretabile încercările continue de a submina caracterul universal și indivizibil al drepturilor omului, îndeosebi printr-o rezoluție privind „valorile tradiționale”;

40.  ia act de primul Forum anual privind comerțul și drepturile omului organizat la Geneva la 4-6 decembrie 2012, care a reunit un spectru larg de părți implicate pentru a discuta implementarea Principiilor directoare ale ONU în acest domeniu; susține consultările inițiale ale forumului în legătură cu modul în care guvernele și întreprinderile pot fi determinate să adopte cadre normative, de politică și de aplicare pentru a contracara abuzurile împotriva drepturilor omului comise în contextul comerțului internațional;

41.  salută lucrările grupului de lucru interguvernamental cu componență nelimitată pentru companiile militare și de securitate private, care are mandatul de a examina posibilitatea de a elabora un cadru normativ internațional; recunoaște atenția deosebită acordată opțiunii de a elabora un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic privind reglementarea, monitorizarea și supravegherea activităților companiilor militare și de securitate private și își exprimă sprijinul în favoarea unui astfel de cadru de reglementare obligatoriu din punct de vedere juridic; insistă asupra unei puternice componente în materie de răspundere și invită toate companiile militare și de securitate private care nu au semnat încă Codul de conduită pentru furnizorii privați de servicii de securitate să facă acest lucru; așteaptă cu interes prezentarea raportului grupului de lucru; solicită continuarea mandatului acestui grup de lucru;

42.  subliniază importanța naturii universale a evaluării periodice universale (EPU) și reafirmă importanța EPU în vederea înțelegerii depline a situației drepturilor omului la fața locului în toate statele membre ale ONU;

43.  salută începerea celui de-al doilea ciclu al EPU și adoptarea primelor rezultate ale acestuia; reamintește importanța celui de-al doilea ciclu care se axează pe implementarea recomandărilor acceptate în perioada primului ciclu; cu toate acestea, solicită din nou reluarea în considerare a recomandărilor care nu au fost acceptate de state pe perioada primului ciclu în continuarea procesului EPU;

44.  consideră că implementarea este un aspect esențial pentru realizarea potențialului procesului EPU; de aceea, reiterează importanța acordării de asistență tehnică din partea Comisiei și a statelor membre pentru a ajuta statele supuse monitorizării să implementeze recomandările; încurajează statele să prezinte actualizări de etapă, asigurând, astfel, o implementare mai bună;

45.  îndeamnă statele membre ale UE care participă la dialogurile interactive din cadrul EPU să prezinte recomandări specifice și măsurabile pentru a îmbunătăți calitatea măsurilor de urmărire și a punerii în aplicare a recomandărilor acceptate;

46.  recomandă includerea sistematică a recomandărilor EPU în dialogurile și consultările UE pe tema drepturilor omului și în strategiile de țară ale UE în domeniul drepturilor omului, pentru a asigura valorificarea rezultatelor EPU; recomandă, de asemenea, ca Parlamentul să ridice problema acestor recomandări în timpul vizitelor delegațiilor sale în țările terțe;

47.  salută măsurile care permit participarea deplină în cadrul procesului EPU a unui spectru larg de părți implicate; salută, în acest context, schimbările în lista vorbitorilor, ceea ce oferă tuturor statelor care doresc să își exprime poziția în timpul procesului EPU ocazia să facă acest lucru; apreciază încă o dată rolul mai important dobândit de instituțiile naționale în domeniul drepturilor omului, în concordanță cu Principiile de la Paris; salută participarea mai susținută din acest sector datorită utilizării mai intense a videoconferințelor;

48.  consideră că se poate face mai mult pentru a implica societatea civilă în procesul EPU, inclusiv în implementarea rezultatelor acestuia, precum și, la modul mai general, în activitatea UNHRC;

Procedurile speciale

49.  reafirmă rolul crucial pe care îl joacă procedurile speciale în credibilitatea și eficacitatea activității UNHRC și poziția lor centrală în cadrul angrenajului ONU în materie de drepturi ale omului; își exprimă din nou susținerea fermă pentru procedurile speciale și subliniază importanța fundamentală a independenței acestor mandate;

50.  îndeamnă statele să coopereze pe deplin cu procedurile speciale, inclusiv prin primirea neîntârziată a deținătorilor de mandate care efectuează vizite de țară, răspunzând acțiunilor acestora și acuzațiilor de încălcări și asigurând o reacție corespunzătoare la recomandările făcute de aceștia; îndeamnă membrii UNHRC să fie un model de urmat în ceea ce privește aceste chestiuni;

51.  salută acțiunile întreprinse de UE pentru a acorda împreună o invitație permanentă tuturor procedurilor speciale ale ONU în materie de drepturi ale omului, fiind un model de urmat în această chestiune; încurajează alte state membre ale ONU să procedeze la fel;

52.  condamnă toate formele de represalii împotriva persoanelor care cooperează cu procesul EPU și cu procedurile speciale; subliniază faptul că asemenea acțiuni subminează întregul sistem al ONU în domeniul drepturilor omului; îndeamnă toate statele să ofere protecție adecvată împotriva unor asemenea acte de intimidare;

Implicarea UE

53.  reiterează cu maximă fermitate importanța participării active a UE la mecanismele ONU din domeniul drepturilor omului, inclusiv UNHRC; încurajează statele membre să se implice prin co-sponsorizarea rezoluțiilor și participarea activă la dezbateri și dialoguri interactive, precum și la formularea de declarații; susține puternic recurgerea din ce în ce mai frecventă la inițiativele trans-regionale din partea UE;

54.  subliniază importanța integrării rezultatelor lucrărilor de la Geneva în contextul UNHRC în activitățile interne și externe din acest domeniu ale UE, inclusiv cele ale Parlamentului;

55.  subliniază importanța definirii poziției Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului (RSUE); încurajează RSUE să crească eficacitatea, coerența și vizibilitatea politicii UE în domeniul drepturilor omului în contextul UNHRC și să dezvolte o cooperare strânsă cu OHCHR și cu procedurile speciale;

56.  încurajează VP/ÎR și RSUE să fie prezenți în segmentele la nivel înalt ale UNHRC;

57.  reafirmă eficacitatea potențială a acțiunilor UE în cazul în care Uniunea și statele sale membre își mobilizează forța colectivă; subliniază importanța de a întări în continuare coordonarea și cooperarea între statele membre în această privință, pentru a ajunge la un numitor comun în chestiunile legate de drepturile omului; face un nou apel pentru acțiuni mai îndrăznețe și mai ambițioase și pentru angajamente concrete, în locul resemnării cu acceptarea celui mai mic numitor comun; încurajează, în acest context, SEAE, în special prin delegațiile UE de la Geneva și New York, să-și crească gradul de concordanță, printr-o consultare rapidă și substanțială;

58.  subliniază importanța ratificării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, prima oară când UE a ratificat o convenție ONU ca entitate juridică; solicită UE să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

59.  reafirmă încă o dată că este important ca statele membre ale UE să depună eforturi pentru a realiza indivizibilitatea și universalitatea drepturilor omului și pentru a sprijini activitatea UNHRC în această privință, în special prin ratificarea tuturor instrumentelor internaționale privind drepturile omului pe care acest organism le-a creat; își exprimă încă o dată regretul pentru faptul că niciun stat membru al UE nu a ratificat Convenția privind protecția drepturilor lucrătorilor migranți și a familiilor acestora; regretă, de asemenea, faptul că unele state membre nu au adoptat încă și/sau nu au ratificat Convenția pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate sau Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii și a altor tratamente crude, inumane sau degradante, precum și faptul că numai două state membre au ratificat Protocolul facultativ la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale; își reiterează apelul către toate statele membre ale UE să ratifice aceste convenții și protocoale și le încurajează să semneze și să ratifice recentul Protocol opțional la Convenția privind drepturile copilului printr-o procedură de comunicări, care a fost deschis pentru semnare la Geneva, Elveția, la 28 februarie 2012; subliniază importanța transmiterii în timp util de către statele membre ale UE a rapoartelor lor periodice către organismele de monitorizare ale ONU;

60.  reafirmă faptul că este important pentru UE să apere independența OHCHR și să se asigure că acesta își poate exercita în continuare atribuțiile în mod imparțial; readuce în atenție importanța asigurării unor fonduri suficiente pentru a menține deschis OHCHR;

61.  relevă că protecția apărătorilor drepturilor omului este o prioritate-cheie în cadrul politicii UE în domeniul drepturilor omului; subliniază că există pericolul ca represaliile și acțiunile de intimidare îndreptate împotriva apărătorilor drepturilor omului care colaborează cu mecanismele ONU din domeniul drepturilor omului să submineze sistemul; apreciază, prin urmare, sprijinul practic și financiar acordat pentru protecția urgentă și susținerea apărătorilor drepturilor omului, în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO);

62.  salută înființarea, în 2012, la Bruxelles, a unui Grup de lucru al Consiliului în domeniul drepturilor omului (COHOM); ia act de eforturile COHOM de a îmbunătăți pregătirea și coordonarea pozițiilor UE pentru sesiunile UNHRC, inclusiv organizarea de reuniuni ale COHOM la Geneva; își reafirmă speranțele că COHOM va juca un rol important în chestiunea consecvenței între politica internă și cea externă a UE în domeniul drepturilor omului;

63.  se așteaptă ca dezvoltarea strategiilor de țară ale UE în domeniul drepturilor omului să fie coordonate în mod corespunzător cu acțiunea UE în forurile ONU; își reiterează recomandările ca strategiile de țară ale UE în domeniul drepturilor omului să fie comunicate Parlamentului European şi să fie, pe cât posibil, făcute publice, pentru a conferi vizibilitate angajamentelor UE în domeniul drepturilor omului în țările terțe și pentru ca cei care luptă pentru drepturile omului să găsească sprijin în aceste documente;

64.  subliniază importanța evidențierii în cadrul UNHRC a problemei îngrijorătoare a marjei reduse de manevră a ONG-urilor într-o serie de țări de pe glob; încurajează SEAE și statele membre să facă eforturi concertate pentru a ridica această problemă;

65.  solicită din nou VP/ÎR, având în vedere noile rapoarte privind complicitatea companiilor din UE la încălcarea drepturilor omului în țări terțe, să atragă atenția asupra acestei chestiuni; solicită Comisiei să elaboreze o politică mai ambițioasă în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor; îndeamnă SEAE, Comisia și statele membre să ia măsuri eficace pentru a asigura răspunderea companiilor în cazul încălcării drepturilor omului; reiterează, în acest context, importanța unei mai mari coerențe între politica internă și cea externă și a respectării depline a drepturilor omului în politicile interne, pentru a evita standardele duble;

66.  încredințează delegației sale la cea de-a 22-a sesiune a UNHRC sarcina de a face cunoscute preocupările și opiniile exprimate în prezenta rezoluție; solicită delegației să transmită Subcomisiei pentru drepturile omului un raport cu privire la vizita realizată; consideră că este indispensabil să se continue practica trimiterii unei delegații a Parlamentului la toate sesiunile relevante ale UNHRC și ale Adunării Generale a ONU;

o
o   o

67.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 67-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și grupului de lucru UE-ONU, înființat de Comisia pentru afaceri externe.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0250.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0058.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0504.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0503.
(5) Articolul 2, articolul 3 alineatul (5) și articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.


Formarea judiciară - coordonatorii din cadrul tribunalelor
PDF 307kWORD 26k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la formarea judiciară - coordonatorii din cadrul tribunalelor (2012/2864(RSP))
P7_TA(2013)0056B7-0053/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 81 și 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în care se prevede adoptarea, prin procedura legislativă ordinară, a unor măsuri destinate să asigure „sprijinirea formării profesionale a magistraților și a personalului din justiție”;

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 1991 referitoare la instituirea unei Academii de Drept European(1), poziția sa din 24 septembrie 2002 privind adoptarea unei decizii a Consiliului de instituire a unei Rețele Europene de Formare Judiciară(2), Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului național în sistemul jurisdicțional al Uniunii Europene(3) și Recomandarea sa din 7 mai 2009 adresată Consiliului privind crearea unui spațiu UE al justiției penale(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2010 privind un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm (COM(2010)0171),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu - Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor - Programul de la Stockholm(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2011 intitulată „Instaurarea unui climat de încredere în justiție la nivelul UE - o nouă dimensiune a formării judiciare europene” (COM(2011)0551),

–  având în vedere proiectul–pilot privind formarea judiciară, propus de Parlament în 2011,

–  având în vedere studiul comparativ având ca obiect formarea judiciară în statele membre, comandat de Parlament și efectuat de Academia de Drept European (ADE), în colaborare cu Rețeaua europeană de formare judiciară (REFJ)(6),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 17 iunie 2010(7) și 14 martie 2012(8) referitoare la formarea judiciară,

–  având în vedere experiența acumulată în Țările de Jos cu Eurinfra și rețeaua sa de coordonatori privind dreptul european din cadrul tribunalelor, care începe să fie copiată de alte state membre, în special Italia, prin proiectul său european Gaius; Danemarca, România și Bulgaria, conceput în jurul a trei piloni: (a) îmbunătățirea accesibilității resurselor de informație juridică europeană prin utilizarea tehnologiei internetului, (b) îmbunătățirea cunoștințelor de drept european în cadrul magistraților și (c) crearea și menținerea unei rețele de coordonatori privind dreptul european din cadrul tribunalelor,

–  având în vedere progresele semnificative realizate de tehnologia informației, prin intermediul căreia, de exemplu, metodele de învățare on-line pot fi utilizate din ce în ce mai mult ca un instrument flexibil ce poate fi folosit de mai mulți utilizatori finali, indiferent de timp și loc, în timp ce tehnologia avansată - în special motoare de căutare sofisticate - poate fi utilizată pentru a colecta informații în vederea îmbunătățirii accesibilității justiției,

–  având în vedere întrebarea referitoare la formarea judiciară adresată Comisiei - coordonatorii din cadrul tribunalelor (O-000186/2012 – B7-0112/2013),

–  având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât originile sistemelor noastre juridice sunt complexe, astfel încât, potrivit unei recente lucrări științifice(9), dreptul roman trebuie considerat mai degrabă ca un proiect multicultural decât ca o evoluție distinctă a unei singure culturi, iar dreptul comun (ignorând sora sa pretoriană, echitatea, precum și influența dreptului canonic), ar putea fi cunoscut mai degrabă ca dreptul ”anglo-normand„; întrucât statul de drept este o realitate pe care o avem în comun și una dintre valorile pe care dreptul european l-a dat lumii; întrucât este nevoie de o abordare holistică față de lege atât din partea practicienilor, cât și a magistraților;

B.  întrucât nu poate exista nicio scuză pe motive de ignoranță cu privire la dreptul european din partea judecătorilor naționali, care sunt și trebuie să fie judecători europeni, cărora li se solicită să joace un rol fundamental într-o situație în care vom avea nevoie de „mai multă Europă”; întrucât acest lucru nu exclude promovarea unei culturi judiciare europene în care diversitatea să fie celebrată ca un bun comun;

C.  întrucât fiecare tribunal național este un tribunal de drept al UE;

D.  întrucât creșterea numărului de state membre și sarcina crescândă a Curții de Justiție a Uniunii Europene implică faptul că tribunalele naționale trebuie să utilizeze toate mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a facilita accesul eficace și rapid la justiție;

E.  întrucât este nevoie de mijloace eficiente din punct de vedere al costurilor în vederea îmbunătățirii formării judecătorilor și al accesului acestora la informațiile juridice;

F.  întrucât promovarea conceptului de coordonatori privind dreptul european în cadrul tribunalelor și interconectarea acestora la nivel european ar fi de o mare valoare; întrucât principala funcție a rețelei interconectate de coordonatori din cadrul tribunalelor ar fi să permită judecătorilor să se consulte cu ușurință în activitatea lor cotidiană cu omologii lor din alte state membre cu privire la chestiuni ce țin de interpretarea anumitor termeni din dreptul european aplicabil (directive sau regulamente) în cadrul unui mediu digital securizat (prin intermediul unei rețele de socializare creată special în acest scop sau prin intermediul portalului e-justiție); întrucât aceste „cercuri de coerență” ar contribui la o mai mare uniformitate în aplicarea dreptului UE, reducând, în același timp, numărul de referiri pentru decizii preliminare, fără a diminua rolul Curții de Justiție;

G.  întrucât, după cum a constatat, deja, Parlamentul, o modalitate de rezolvare a problemelor (costuri, formare lingvistică, rentabilitate) este utilizarea tehnologiilor moderne și finanțarea creării unor aplicații (aplicații informatizate utilizabile pe calculatoare, pe telefoane mobile, tablete etc.);

H.  întrucât s-ar putea începe cu partea generală a dreptului UE, ținând seama de faptul că gestionarea cunoștințelor permite un acces aprofundat la cele mai actuale informații disponibile;

I.  întrucât o situație în care fiecare stat membru ar începe să-și dezvolte propria tehnologie și propriile sale structuri digitale pentru a permite furnizarea mijloacelor digitale ar constitui o risipă de energie și de resurse financiare, în special în această perioadă dificilă din punct de vedere economic;

J.  întrucât trebuie evitată dublarea eforturilor și trebuie promovată reutilizarea proiectelor de calitate în materie de formare; întrucât acest lucru necesită o mai mare interconectare între statele membre în gestionarea cunoștințelor în materie de drept al UE;

K.  întrucât, în special în ce privește dezvoltarea unor motoare de căutare care să caute decizii judecătorești, avize și dreptul UE în general, statele membre ar trebui să studieze posibilitatea ca de această tehnologie să beneficieze, de asemenea, și sistemele judiciare din alte state membre, caz în care ar putea fi utilizată, coordonată și dezvoltată în comun;

L.  întrucât ar trebui instituit un sistem care să permită reutilizarea produselor de formare, de exemplu prin intermediul înregistrării și traducerii/dublării/subtitrării prelegerilor pe baza cofinanțării;

M.  întrucât toate acestea ar trebui reunite într-un plan general de gestionare a cunoștințelor pentru sistemul judiciar, utilizând, după caz, portalul e-justiție;

N.  întrucât, atunci când va fi adoptată, legislația europeană comună în materie de vânzare va oferi un teren de încercare pentru rețeaua de coordonatori privind dreptul european din cadrul tribunalelor, dând posibilitatea de a se ajunge la o coerență orizontală între judecătorii naționali în domenii în care nu există jurisprudență europeană, sau în care există foarte puțină jurisprudență, fără a se ajunge la dublarea rețelelor specializate din acest domeniu;

O.  întrucât curiozitatea cu privire la alte sisteme, disponibilitatea - inclusiv cu privire la utilizarea noilor tehnologii și metode - și dialogul trebuie să constituie un motto într-o Europă și într-o lume în care dreptul și practicienii din acest domeniu vor trebui să fie mai inventivi în abordarea privind gestionarea cunoștințelor;

P.  întrucât acest lucru poate avea efecte pozitive asupra percepției cetățenilor cu privire la Uniunea Europeană - cu cât informațiile documentate sunt mai ușor disponibile, cu atât se va da mai puțin crezare miturilor și distorsionării adevărului despre Uniunea ca atare, despre legislația sa și modul său de funcționare și cu atât vor exista mai multe posibilități pentru dezbateri și discuții politice corecte(10);

Q.  întrucât acesta constituie un alt aspect al edificării unei culturi judiciare europene, însă nu spune totul despre aceasta; întrucât noi metode și programe de formare care pun accentul pe învățarea limbilor și care promovează studierea dreptului comparativ și a dreptului internațional trebuie să fie răspândite în universități și facultățile de drept - Erasmus (pentru studenții la drept și pentru judecători) a constituit doar un început;

R.  întrucât a sosit momentul să mergem mai departe, începând printr-o discuție liberă, fără constrângeri, cu privire la formarea juridică a judecătorilor și practicienilor și la educația juridică în cadrul unui forum la care să fie prezenți membri ai sistemului judiciar, autoritățile naționale competente, - inclusiv Consiliile Magistraturii și instituțiile de formare juridică - Academia de Drept European (ADE), Rețeaua europeană de formare judiciară (REFJ), precum și Institutul de Drept European (IDE),

1.  reiterează și întărește Rezoluțiile sale din 17 iunie 2010 și 14 martie 2012 privind formarea judiciară menționate mai sus;

2.  invită Comisia să urgenteze atribuirea contractelor din cadrul proiectului pilot;

3.  invită Comisia să promoveze și să sprijine coordonatorii naționali privind dreptul european din cadrul tribunalelor și interconectarea emergentă a rețelelor naționale ale acestora, încurajând și promovând, în același timp, ideile prezentate în considerentele acestei rezoluții și Rezoluțiile Parlamentului din 17 iunie 2010 și 14 martie 2012;

4.  atrage atenția asupra potențialelor beneficii pentru economie și, în special, pentru întreprinderile mici și mijlocii, a dezvoltării și exploatării metodelor de învățare on-line și a noilor tehnologii, îndeosebi a motoarelor de căutare;

5.  consideră că dezvoltarea profesională a avocaților ar trebui să pună accentul pe necesitatea existenței unor standarde comune de etică profesională, pe necesitatea ca sistemul judiciar să fie independent și imparțial și pe o abordare a reglementărilor europene care respectă diversitatea, întrucât acesta este singurul mod prin care se poate ajunge la o încredere reciprocă veritabilă;

6.  ia act de faptul că sistemele juridice ale statelor membre, în ciuda diversității lor, se întemeiază pe principii comune și au origini comune; reamintește că, până acum câteva secole, se considera că profesiile juridice din Europa constituiau un corp unic de practicieni capabil să consilieze, să prepare documente juridice și să pledeze în fața tribunalelor din orice parte a Europei; consideră că politica Uniunii Europene în materie de formare juridică ar trebui să se inspire din această realitate, care demonstrează că deplina mobilitate a practicienilor dreptului este posibilă;

7.  propune, în final, ca Comisia să organizeze un forum în vara anului 2013 - o „Conferință de la Messina pentru edificarea unei culturi judiciare europene” - în cadrul căruia judecători cu mai multă sau mai puțină experiență să poată discuta despre sectorul sau sectoarele în care s-au înregistrat dificultăți sau controverse juridice, pentru a încuraja dezbaterile, a stabili contacte, a crea canale de comunicare și a edifica încrederea și înțelegerea reciprocă; consideră că un astfel de forum ar putea oferi, de asemenea, autorităților competente și experților, inclusiv universităților și organismelor profesionale, o ocazie istorică de a discuta pe marginea politicii în materie de formare judiciară și a viitorului educației juridice în Europa;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO C 267, 14.10.1991, p. 33.
(2) JO C 273 E, 14.11.2003, p. 99.
(3) JO C 294 E, 3.12.2009, p. 27.
(4) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 116.
(5) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 12.
(6) disponibil la adresa: http://www.europarl.europa.eu/committees/en/juri/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=59983.
(7) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 130.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2012)0079.
(9) P.G. Monateri, Black Gaius. A Quest for the Multicultural Origins of the „Western Legal Tradition’ (În căutarea originilor multiculturale ale”tradiției juridice occidentale„), în 51 Hastings Law Journal, 2000, p. 479 și următoarele, disponibil la adresa http://www.jus.unitn.it/cardozo/users/pigi/blackgaius/bge.pdf
(10) A se vedea, de, exemplu, cu privire la miturile privind implicarea UE în dreptul penal, excelenta lucrare Opting out of EUR Criminal law: What is actually involved? (Retragerea din dreptul penal european: ce implică de fapt?), de Hinarejos, Spencer și Peers, CELS Working Paper, New Series, No 1, http://www.cels.law.cam.ac.uk/publications/working_papers.php.


Banca Europeană de Investiţii - Raportul anual pe 2011
PDF 232kWORD 32k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la Raportul anual al Băncii Europene de Investiții pentru 2011 (2012/2286(INI))
P7_TA(2013)0057A7-0016/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual pentru 2011 al Băncii Europene de Investiții (BEI),

–  având în vedere articolele 15, 126, 175, 208, 209, 271, 308 și 309 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Protocolul nr. 5 privind statutul BEI,

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2012 privind Raportul anual al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2010(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 28 și 29 iunie 2012, în special previziunea de creștere a capitalului BEI cu 10 milioane EUR,

–  având în vedere concluziile Summit-ului European din 29 iunie 2012,

–  având în vedere raportul Președintelui Consiliului European din 26 iunie 2012 intitulat „Către o veritabilă uniune economică și monetară”,

–  având în vedere raportul intitulat „Instrumente de partajare a riscurilor” (dosar de codecizie adoptat anul trecut), în special avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare,

–  având în vedere majorarea capitalului BERD, în special în contextul relațiilor între BEI și BERD și al suprapunerii posibile,

–  având în vedere decizia de a extinde domeniul operațiunilor BERD la zona mediteraneeană,

–  având în vedere propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1639/2006/CE de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007-2013) și Regulamentul (CE) nr. 680/2007 de stabilire a normelor generale pentru acordarea asistenței financiare comunitare în domeniul rețelelor transeuropene de transport și energetice (COM(2011)0659), care introduce faza pilot pentru inițiativa privind obligațiunile pentru finanțarea proiectelor Europa 2020,

–  având în vedere propunerea de Regulament al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (COM(2012)0511) și propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) în ceea ce privește interacțiunea sa cu Regulamentul (UE) nr. …/… al Consiliului de atribuire a unor sarcini specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (COM(2012)0512), care urmăresc instituirea unei uniuni bancare europene,

–  având în vedere Decizia 1080/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 de acordare a unei garanții a UE Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi pentru proiecte din afara Uniunii și de abrogare a Deciziei nr. 633/2009/CE(2),

–  având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru control bugetar (A7-0016/2013),

A.  întrucât combinația de constrângeri bugetare din sectorul public, datorii suverane excesive și măsuri de corecție aferente, care penalizează adesea cererea agregată, și de instituții financiare reglementate în mod inadecvat creează în unele cazuri o spirală economică descendentă la nivelul UE, exercitând o presiune descendentă asupra investițiilor, în special pentru IMM-uri, și producând un impact negativ asupra creșterii economice, competitivității și creării de locuri de muncă în Uniune;

B.  întrucât BEI a fost înființată prin Tratatul de la Roma și are rolul de a fi „Banca Uniunii Europene”, având drept obiectiv facilitarea realizării priorităților Uniunii prin selecționarea de proiecte viabile din punct de vedere economic pentru investiții din partea UE; întrucât, în calitate de bancă fără scop lucrativ, completează și alte bănci comerciale și cadrul financiar general prin intervenții în caz de disfuncționalități ale pieței;

C.  întrucât criza economică și financiară a afectat grav dezvoltarea economică a multor state membre și a condus la deteriorarea rapidă a condițiilor sociale, dar a încurajat statele membre să răspundă în mod corespunzător prin măsuri menite să restabilească niște economii sănătoase și să pună baze solide pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă în viitor; întrucât, prin majorarea volumului împrumuturilor și prin participarea la proiecte de investiții fiabile din punct de vedere economic, având în vedere și insuficiența resurselor publice, BEI este capabilă să contribuie la coeziunea socială și la creșterea economică a statelor membre care se confruntă cu dificultăți financiare;

D.  întrucât operațiunile BEI în afara UE sunt efectuate cu scopul de a sprijini proiecte viabile din punct de vedere economic care sunt conforme cu politicile de acțiune externă ale Uniunii;

E.  întrucât BEI își desfășoară activitatea în cadrul unor jurisdicții slab reglementate, netransparente sau necooperante, inclusiv prin: (i) analiza capacității intermediarilor financiar în materie de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului folosite pentru împrumuturile intermediate, pentru ca aceștia să identifice în mod corespunzător beneficiarii finali ai fondurilor BEI în conformitate cu directivele UE în materie de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului sau cu standardele GAFI (Grupul de Acțiune Financiară Internațională), după caz; și (ii) monitorizarea plăților efectuate de BEI în cadrul respectivelor jurisdicții;

F.  întrucât în UE, în special în zona euro, a fost introdus un nou set de norme privind supravegherea și disciplina economică, fiscală și bugetară, cu scopul de a asigura sustenabilitatea datoriei publice;

G.  întrucât acest set de norme trebuie dublat de îndată de măsuri destinate să relanseze economia, industria, creșterea economică, competitivitatea, inovarea și ocuparea forței de muncă și care să impună mobilizarea bugetului UE, precum și a capacității de creditare și a expertizei BEI;

H.  întrucât este absolut necesar să se garanteze că BEI își menține ratingul de credit AAA, pentru a-și păstra accesul la piețele de capital din întreaga lume în condiții de finanțare atractive care pot fi transferate către promotorii de proiect finali; întrucât este nevoie, de asemenea, ca investițiile să fie în conformitate cu politicile UE, în special în ceea ce privește creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

I.  întrucât valoarea creditelor acordate de BEI a scăzut de la 72 miliarde EUR în 2010 la 61 miliarde EUR în 2011 deoarece majorările uriașe acordate în 2009 și în 2010 ca răspuns la primul val al crizei au avut drept rezultat epuizarea bazei sale de capital,

1.  salută decizia guvernatorilor BEI referitoare la majorarea capitalului băncii cu 10 miliarde EUR, ceea ce ar trebui să-i permită să crească acordarea de credite cu până la 60 de miliarde EUR pentru perioada 2013-2015 și să mobilizeze circa 180 de miliarde EUR de investiții în ansamblu; observă, totuși, că aceste investiții, chiar dacă sunt mobilizate așa cum se arată mai sus, ar reprezenta în fiecare an 0,5 % din PIB-ul UE; consideră, prin urmare, că o nouă majorare a acestui capital ar aduce beneficii importante Uniunii, având în vedere necesitatea unei creșteri economice în UE;

2.  invită BEI să efectueze o evaluare a eficacității și a durabilității măsurilor de combatere a crizei luate în 2009 și 2010, iar rezultatele acestui studiu ar trebui să contribuie la luarea deciziilor viitoare privind prioritățile din planurile de investiții legate de majorarea capitalului;

3.  recomandă ca noua capacitate de creditare să fie aliniată la prioritățile UE privind creșterea economică și crearea de locuri de muncă și să vizeze, în special, patru domenii (inițiativa UE privind accesul IMM-urilor la finanțare, inițiativa UE pentru inovare și competențe, inițiativa UE privind utilizarea eficientă a resurselor și inițiativa UE privind infrastructurile strategice), vizând toate statele membre, dar axându-se în principal pe regiunile mai puțin dezvoltate, dar păstrând un portofoliu diversificat de investiții;

4.  încurajează utilizarea capitalului de risc și a restituirilor aferente instrumentelor financiare pentru noi investiții, în conformitate cu mandatul de creditare al BEI;

5.  reamintește faptul că o cooperare organizată între organismele UE (Comisia și BEI), centralizând și alte instituții, are șansele să fie mai eficientă decât concurența la același nivel;

6.  solicită o orientare strategică a resurselor BEI către nevoile specifice ale fiecărui stat membru în cadrul mandatului său;

7.  subliniază necesitatea unei mai bune utilizări a inițiativelor comune existente ale Comisiei și ale Grupului FEI/BEI, cum ar fi inițiativa JEREMIE pentru finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) în combinație cu fondurile structurale (și, de asemenea, ELENA sau EPEC), pentru a oferi servicii de consultanță tehnică și financiară, precum și instrumente cum ar fi PROGRESS și JASMINE pentru finanțarea proiectelor cu microfinanțare, îndeosebi în regiunile din UE în care șomerii se confruntă cu dificultăți enorme în găsirea unui loc de muncă; în paralel, încurajează Comisia Europeană să pună la dispoziția BEI/FEI resurse bugetare adecvate în acest scop pentru a crește numărul proiectelor finanțate prin aceste programe;

8.  reafirmă că este important ca BEI să se conformeze în mod voluntar la cerințele actuale Basel II în materie de fonduri proprii și sugerează ca această bancă să răspundă viitoarelor obligații Basel III, ținând cont de particularitățile activității sale;

9.  consideră că BEI, în calitate de bancă care trebuie să-și păstreze ratingul de credit AAA, nu trebuie să fie expusă la intervenții financiare care, în mod normal, țin de o secțiune dedicată investițiilor din bugetelor publice, secțiune care lipsește din bugetul UE;

10.  își reamintește cererea exprimată și reamintită timp de mai mulți ani privind necesitatea unui control bancar prudențial asupra BEI;

11.  propune ca acest control de reglementare:

   (i) să fie efectuat de BCE în temeiul articolului 127 alineatul (6) din TFUE sau
   (ii) să fie efectuat în cadrul viitoarei uniuni bancare prevăzute în Comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012(3); sau
   (iii) în imposibilitatea primelor două opțiuni, să fie efectuată pe baza unui demers voluntar al BEI fie de către Autoritatea Bancară Europeană, cu sau fără participarea unuia sau mai multor organisme naționale de supraveghere, fie de către un auditor independent;
  

regretă faptul că Comisia nu a propus nicio acțiune în acest sens, în ciuda cererilor Parlamentului care datează încă din 2007;

12.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului asigurări că activitățile BEI respectă normele în materie de concurență, în special în ceea ce privește alte instituții de credit;

13.  își reamintește propunerea ca Uniunea Europeană să devină membră a BEI;

14.  consideră că, în perioada actuală și atât timp cât ratele dobânzilor pentru întreprinderi variază considerabil de la un stat membru al zonei euro la altul, acțiunile BEI au o importanță crescută în cadrul eforturilor UE de a soluționa această problemă;

15.  consideră că, pentru a dezvolta instrumente financiare comune BEI/UE, ar trebui implementat la timp un cadru adecvat pentru monitorizarea activităților BEI și pentru sporirea răspunderii democratice a acesteia, cu implicarea Parlamentului și a Consiliului; acest cadru ar trebui să permită BEI să evalueze în continuare proiectele pe baza meritelor proprii ale acestora, cu scopul de a garanta utilizarea sustenabilă și pe termen lung a resurselor de capital ale BEI, și să abordeze necesitatea de a evita sarcini administrative excesive pentru entitățile de gestionare, intermediarii financiari și beneficiarii finali;

16.  recomandă ca implementarea instrumentelor financiare BEI/UE să se bazeze pe obiective și criterii de politică ex ante, combinate cu un sistem de raportare ex post transparent și eficient care să păstreze independența BEI în ceea ce privește selecția proiectelor și diligența necesară;

17.  salută inițiativa privind obligațiunile pentru finanțarea proiectelor conținută în Strategia Europa 2020 și solicită o îmbunătățire mai rapidă a fazei-pilot și o evaluare promptă a realizărilor din cadrul acesteia, cu scopul de a începe cât mai curând faza a doua a emiterii de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte; consideră că această inițiativă ar trebui să contribuie la o dezvoltare echilibrată a industriilor și infrastructurilor din toate statele membre și să nu aibă ca rezultat amplificarea diferențelor dintre piețele PPP/de finanțare a proiectelor mai avansate și cele mai puțin avansate din UE;

18.  consideră că BEI ar trebui să contribuie la combaterea corupției și a lipsei de transparență în statele membre ale UE și în statele din afara UE în care desfășoară operațiuni, în special prin colectarea de informații relevante privind beneficiarii și intermediarii financiari, acordând o atenție deosebită accesibilității IMM-urilor la împrumuturi și legăturilor acestora cu economia locală și publicând informații despre valoarea totală a sumelor plătite, numărul și numele destinatarilor fondurilor în cauză, în special IMM-uri, precum și regiunile și sectoarele unde a fost alocate fondurilor; în plus, solicită BEI să acționeze în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Tratatul UE care, după cum a confirmat CEJ la 21 decembrie 2011 prin Hotărârea ATAA, prevede că Uniunea trebuie să contribuie la respectarea strictă a dreptului internațional, în special a principiilor din Carta ONU;

19.  încurajează BEI să își continue eforturile de a preveni recurgerea la centre financiare offshore sau la jurisdicții necooperante în cadrul operațiunilor sale de finanțare; în acest context, salută recomandarea Comisiei cu privire la criteriile care trebuie folosite pentru a identifica țările terțe care nu respectă standardele minime de bună guvernanță în materie fiscală; consideră că, pentru a garanta că aceste criterii sunt aplicate corespunzător la selectarea proiectelor, a beneficiarilor și a intermediarilor, Comisia ar trebui să se angajeze într-un dialog cu BEI; solicită BEI, în urma unui caz recent din sectorul minier, să indice procedurile și standardele care pot fi adoptate în orice viitoare cazuri de acest fel;

20.  reamintește faptul că lipsa finanțării este doar una dintre posibilele obstacole în calea investițiilor și că slaba capacitate administrativă și de gestionare a proiectelor poate întârzia în multe cazuri executarea investițiilor; prin urmare, încurajează BEI să își extindă și mai mult furnizarea de consultanță de ordin tehnic și financiar, să încurajeze partenerii bancari și alți intermediari financiari să dezvolte la rândul lor servicii de consultanță tehnică și financiară și să analizeze posibilitatea de a emite un set de orientări bazate pe cele mai bune practici;

21.  reamintește că lipsa de finanțare, în special pentru IMM-uri, reprezintă problema principală în mai multe state membre; solicită ca acțiunile BEI să fie consolidate astfel încât să sprijine finanțarea IMM-urilor, a antreprenoriatului și a exporturilor, factori esențiali pentru redresarea economică; consideră că orice măsură menită să îmbunătățească condițiile de finanțare a IMM-urilor ar trebui să aibă trei caracteristici principale: (i) un grad suficient de capilaritate a rețelei; (ii) maximizarea transferului costurilor preferențiale de finanțare ale BEI către IMM-uri; (iii) respectarea în totalitate a nevoilor specifice țării în cauză și a obiectivelor politicilor ale UE;

22.  încurajează BEI să continue dezvoltarea de instrumente de partajare a riscurilor în cooperare cu Comisia, pentru a optimiza capacitatea UE de gestionare a riscurilor și capacitatea de creditare a BEI;

23.  consideră că instituțiile financiare publice de la nivel național au capacitatea de a transfera IMM-urilor costurile de finanțare preferențiale ale BEI; prin urmare, sugerează ca BEI să continue să execute instrumente financiare pentru IMM-uri prin intermediul instituțiilor naționale publice dacă acestea respectă condițiile de creditare ale băncii; salută activitățile Clubului de investitori pe termen lung, care au scopul de a consolida cooperarea dintre BEI și instituțiile naționale publice cheie;

24.  în plus, încurajează Comisia și BEI să dezvolte în cadrul BEI o „fereastră” pentru credite destinate IMM-urilor care să deservească acești parteneri, cu scopul de a extinde împrumuturile acordate de BEI IMM-urilor și la intermediarii financiari mai mici (și la IMM-urile mai mici) care în prezent sunt insuficient deserviți, în special din cauza profilului lor de credit limitat;

25.  în vederea menținerii nivelurilor actuale de bunăstare în condițiile în care statele membre restructurează finanțarea publică, încurajează Grupul BEI și Comisia să susțină în continuare sectorul economiei sociale și antreprenoriatul în rândul tinerilor prin diferite inițiative cum ar fi împrumuturi și scheme de garantare adaptate; salută în special lansarea unei noi platforme de investiții care oferă acces la finanțare întreprinderilor sociale active în abordarea unor chestiuni sociale actuale prin intermediul modelelor lor de afaceri și încurajează BEI să conlucreze strâns cu Comisia și cu reprezentanții sectorului în cadrul inițiativei pentru antreprenoriatul social;

26.  invită BEI să acorde sprijin în special statelor membre care au fost afectate cel mai puternic de criză, finanțând activități viabile menite să promoveze ocuparea forței de muncă și să orienteze economia pe calea creșterii; reamintește că este necesară cooperarea dintre BEI și fondurile structurale din statele membre aflate în dificultate pentru a realiza investiții publice și private fiabile și productive și proiecte de infrastructură;

27.  salută cadrul BEI referitor la împrumuturile pentru programele structurale, care contribuie în mod semnificativ la partea de cofinanțare de la bugetele naționale în contextul fondurilor structurale ale UE; încurajează banca să extindă acest sprijin pentru a genera investițiile necesare în statele membre care sunt grav afectate de criza economică; subliniază, cu toate acestea, că această măsură ar trebui să continue să fie separată de programele de fonduri structurale și ar trebui eliminată treptat odată cu sfârșitul crizei;

28.  salută rolul BEI în conceperea unui mecanism financiar dedicat pentru sectorul cultural, educațional și creativ și consideră că aceasta ar trebui să elaboreze în continuare inițiative în sprijinul acțiunilor culturale și educaționale;

29.  încurajează BEI, în contextul resurselor publice limitate, să își continue sprijinul financiar în favoarea sectorului medical și să ajute, în special, la construcția, înlocuirea și modernizarea infrastructurilor spitalicești;

30.  sprijină eforturile BEI de a continua investițiile în proiecte de cercetare și inovare, în special prin Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor și din perspectiva programului Orizont 2020, punând accentul pe lansarea pe piață a noilor tehnologii, ținând seama și de tehnologiile ecologice; invită BEI să întreprindă acțiuni în vederea eliminării decalajului existent între diferitele economii din UE în ceea ce privește cercetarea și inovarea, deoarece acest decalaj pune în pericol pe termen lung buna funcționare a pieței unice;

31.  încurajează BEI să își continue eforturile, împreună cu Comisia, pentru a dezvolta instrumente financiare inovatoare cu scopul de a mobiliza resursele bugetare limitate ale UE în cel mai eficient mod, mobilizând surse de finanțare privată și promovând instrumente de partajare a riscurilor pentru finanțarea unor investiții cheie pentru UE, ținând seama, printre altele, de domenii ca agricultura, combaterea schimbărilor climatice, eficiența energetică și a resurselor, sursele regenerabile de energie, modurile de transport durabile, inovarea, rețelele transeuropene, educația și cercetarea, facilitând astfel tranziția spre o creștere economică bazată pe cunoaștere și spre dezvoltare durabilă pentru o Uniune bazată pe competitivitate durabilă;

32.  în cazul specific al eficienței energetice, salută activitatea tot mai intensă a BEI din ultimii ani în acest sector și încurajează Comisia și BEI să coopereze în vederea exploatării de sinergii și în vederea lansării unor noi inițiative comune, în special având în vedere nevoile de investiții și oportunitățile create de Directiva privind eficiența energetică adoptată recent; invită BEI să ia în considerare, printre altele, rolul specific al SSE (societăți de servicii energetice) în definirea noii inițiative comune privind eficiența energetică;

33.  salută revizuirea mandatului BEI pentru operațiuni în afara Uniunii; sprijină faptul că BEI se concentrează pe investiții în prosperitatea și stabilitatea pe termen lung a vecinătății UE, în special în zona mediteraneeană și în țările care se pregătesc să adere la UE, prin acordarea de sprijin financiar în domenii precum interconectarea, creșterea economică, schimbările climatice, investițiile străine directe europene și IMM-urile;

34.  recomandă să se ia măsuri pentru a se asigura un acces mai bun al BEI la subvențiile Uniunii și pentru a se spori sinergiile cu instrumentele UE în cadrul noului mandat și încurajează promovarea unei utilizări mai intense a instrumentelor financiare inovatoare în afara UE, inclusiv a instrumentelor ce vizează capitalul propriu și partajarea riscurilor pentru IMM-uri, și prevederea unor posibilități pentru acordarea de finanțare sub formă de microcredite;

35.  salută inițiativele regionale ale băncii, în special din regiunea Mării Baltice și regiunea Dunării, care au scopul de a îmbunătăți durabilitatea de ansamblu și competitivitatea acestor regiuni; consideră că aceste inițiative reprezintă cele mai bune practici în ceea ce privește posibilitatea de a extinde sprijinul acordat celorlalte regiuni din UE;

36.  salută participarea băncii la inițiativa europeană „Viena” de coordonare în domeniul bancar (EBCI), care vizează prevenirea retragerii necoordonate și la scară largă a grupurilor bancare transfrontaliere din Europa Centrală și de Est și regiunea Baltică, precum și participarea la planul comun de acțiune al instituțiilor financiare internaționale destinat susținerii redresării și creșterii economice anunțat în favoarea statelor membre din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est și a statelor candidate;

37.  încurajează BEI să-și îmbunătățească în continuare operațiunile sale de creditare în afara UE și să își intensifice cooperarea cu alte bănci de dezvoltare regionale și mondiale, precum și cu agențiile de finanțare a dezvoltării ale statelor membre pentru a reduce costurile și pentru a obține o utilizare mai eficientă a resurselor;

38.  consideră că, în cadrul viitoarei Platforme a UE pentru cooperare externă și dezvoltare care urmează să fie propusă de Comisie, BEI ar trebui să joace un rol special în calitate de „Bancă a UE” și de partener firesc al CE/SEAE, în ceea ce privește sprijinirea obiectivelor de politică externă ale UE în contextul platformei și furnizarea de expertiză tehnico-financiară;

39.  reamintește că, în contextul mecanismelor combinate, este important să se maximizeze punerea în comun a resurselor bugetare limitate nu numai din bugetul UE, ci și din alte surse, și să se asigure respectarea politicilor și a standardelor UE;

40.  încurajează BEI să utilizeze din plin, atunci când este posibil, sinergiile potențiale prin cooperarea strânsă cu BERD;

41.  având în vedere insuficiența actuală a capitalului pentru investiții ecologice, salută activitățile BEI care au scopul de a susține tranziția Europei către o economie mai inteligentă, mai ecologică și mai durabilă;

42.  invită BEI să respecte prevederile Convenției de la Aarhus și dispozițiile regulamentelor (CE) nr. 1367/2006 și (CE) nr. 1049/2001, creând un registru public de documente necesar pentru a garanta dreptul de acces la documente, inclusiv în ceea ce privește beneficiarii finali ai împrumuturilor globale acordate de BEI;

43.  reamintește că BEI are responsabilitatea de a garanta, printre altele, respectarea acquis-ului european privind drepturile mediu, de muncă și drepturile sociale, precum și transparența, achizițiile publice și drepturile omului;

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Europene de Investiții, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0119.
(2) JO L 280, 27.10.2011, p. 1.
(3) COM(2012)0510.


Laos: cazul lui Sombath Somphone
PDF 202kWORD 23k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la Laos: cazul Sombath Somphone (2013/2535(RSP))
P7_TA(2013)0058RC-B7-0054/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Laos,

–  având în vedere declarația din 21 decembrie 2012 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la Laos,

–  având în vedere declarația din 21 decembrie 2012 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant, Catherine Ashton, cu privire la dispariția lui Sombath Somphone în Laos,

–  având în vedere declarația din 16 ianuarie 2013 a Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, referitoare la dispariția liderului societății civile din Laos, Sombath Somphone,

–  având în vedere declarația din 19 decembrie 2012 a Ministrului de Externe laoțian și pe aceea din 4 ianuarie 2013 a Ambasadorului Laosului la ONU,

–  având în vedere scrisorile primite de la numeroși membri ai Parlamentului European și parlamentari naționali și scrisoarea deschisă comună din 17 ianuarie 2013 adresată Prim-ministrului laoțian de 65 de ONG-uri, referitoare la dispariția lui Sombath Somphone,

–  având în vedere scrisoarea adresată la 4 ianuarie 2013 Președintelui Comisiei Interguvernamentale ASEAN pentru Drepturile Omului de către Forumul Asiatic pentru Drepturile Omului și Dezvoltare,

–  având în vedere Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului din 2008,

–  având în vedere Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate (ICCPED), pe care Laosul a semnat-o, și Declarația ONU din 18 decembrie 1992 referitoare la protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966 (ICCPR), ratificat de Laos în 2009,

–  având în vedere Evaluarea periodică universală a UNHRC referitoare la Laos din 21 septembrie 2010,

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre UE și Republica Democrată Populară Laos din 1 decembrie 1997,

–  având în vedere articolele 122 alineatul (5) articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Sombath Somphone, o figură proeminentă din domeniul dezvoltării sociale și al educației tineretului, a dispărut la 15 decembrie 2012, în capitala Laosului, Viențiane; întrucât înregistrarea CCTV obținută de familia sa indică faptul că Sombath Somphone a fost văzut ultima dată însoțit de poliția locală, la Secția de poliție Thadeau, în jurul orei 18.00, în ziua dispariției sale, în timp ce era dus într-o mașină în care se aflau bărbați în haine civile;

B.  întrucât, într-o declarație din 19 decembrie 2012, guvernul laoțian a confirmat incidentul, astfel cum a fost înregistrat de o cameră de supraveghere; întrucât autoritățile susțin că acesta a fost victima unei răpiri motivate prin conflicte personale sau de afaceri;

C.  întrucât ONU și 65 de organizații internaționale din domeniul drepturilor omului și-au exprimat temerea că Sombath Somphone ar fi putut fi victima unei dispariții forțate, eventual legată de activitatea sa, precum și profunda lor îngrijorare în ceea ce privește siguranța acestuia și lipsa progreselor și informațiilor în cadrul cercetărilor desfășurate de autoritățile laoțiene cu privire la împrejurările dispariției sale;

D.  întrucât familia lui Sombath Somphone nu a mai fost în măsură să-l localizeze din acea zi, în pofida apelurilor repetate adresate autorităților locale și a căutărilor întreprinse în împrejurimi;

E.  întrucât Sombath Somphone se bucură de o largă apreciere și este bine-cunoscut pentru bogata sa activitate în domeniul dezvoltării durabile și echitabile, în special prin înființarea, în 1996, a PADETC, Centrul de Formare pentru Dezvoltarea Participativă; întrucât acestuia i-a fost decernat premiul Ramon Magsaysay pentru leadership comunitar în 2005;

F.  întrucât, în octombrie 2012, în calitatea sa de membru al Comitetului Național Laoțian de Organizare, Sombath Somphonea fost unul dintre organizatorii celui de al 9-lea Forum „People-to-People” Asia – Europa, desfășurat la Viențiane, înaintea ASEM 9, fiind, totodată, și unul dintre principalii vorbitori;

G.  întrucât un grup de parlamentari ASEAN a vizitat Laosul în săptămâna 14 – 18 ianuarie 2013, pentru a se informa cu privire la Sombath Somphone;

H.  întrucât în Laos se comit încălcări ale libertăților fundamentale, în special ale libertății presei și libertății media, ale libertății religioase, libertății de întrunire, libertății academice și ale drepturilor minorităților;

1.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu dispariția, siguranța și bună-starea lui Sombath Somphone;

2.  este preocupat de încetineala și lipsa de transparență a cercetărilor privind dispariția lui Sombath Somphone; cere autorităților laoțiene să desfășoare cercetări neîntârziate, transparente și complete, în conformitate cu obligațiile ce le incumbă în conformitate cu legislația internațională în materia drepturilor omului și să asigure revenirea imediată și în condiții de siguranță a lui Sombath Somphone în familia sa;

3.  îi solicită ÎR/VP să urmărească cu atenție cercetările întreprinse de guvernul laoțian în legătură cu dispariția lui Sombath Somphone;

4.  cere autorităților laoțiene să reafirme public legalitatea și legitimitatea activității desfășurate în favoarea dezvoltării durabile și a dreptății sociale, pentru a contracara intimidarea provocată de dispariții cum este aceea a lui Sombath Somphone;

5.  salută vizita efectuată de un grup de parlamentari ASEAN în Laos, în ianuarie 2013, pentru a obține informații cu privire la Sombath Somphone și solicită Comisiei ASEAN pentru Drepturile Omului să instituie o comisie de anchetă care să cerceteze împrejurările în care s-a petrecut dispariția forțată a lui Sombath Somphone;

6.  solicită UE să includă Laosul în rândul priorităților sale pentru cea de 22-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului;

7.  subliniază că autoritățile laoțiene ar trebui să întreprindă toți pașii necesari pentru a pune capăt arestărilor arbitrare și detenției secrete; le solicită acestor autorități să criminalizeze dispariția forțată și să ratifice Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate; subliniază că disparițiile forțate constituie o încălcare clară a drepturilor fundamentale ale omului și a libertăților fundamentale;

8.  îi cere guvernului laoțian să respecte dreptul la exprimare și asociere liberă și drepturile minorităților și să apere dreptul la libertatea religioasă sau de credință, punând capăt tuturor restricțiilor impuse exercitării acestui drept, în conformitate cu recomandările din Evaluarea periodică universală a ONU din 21 septembrie 2010;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretariatului ASEAN, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și guvernului și parlamentului Laosului.


Detenţia unor activişti pentru drepturile omului în Zimbabwe
PDF 218kWORD 29k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la plasarea în detenție a unor activiști pentru drepturile omului în Zimbabwe (2013/2536(RSP))
P7_TA(2013)0059RC-B7-0057/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Zimbabwe, cea mai recentă din 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP), pe de o parte, și Comunitatea Europeană, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou),

–  având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene din 23 iulie 2012 privind Zimbabwe și Decizia de punere în aplicare 2012/124/PESC a Consiliului referitoare la măsuri restrictive împotriva Zimbabwe,

–  având în vedere declarația UE privind Zimbabwe din 15 februarie 2011 a Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, Catherine Ashton,

–  având în vedere declarațiile Delegației UE în Republica Zimbabwe din 17 august 2012 și din 12 noiembrie 2012 privind recentele incidente de hărțuire a apărătorilor drepturilor omului,

–  având în vedere declarațiile Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 24 mai 2012 și din 29 mai 2012,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) din 18 ianuarie 2013 privind recentele atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului în preajma alegerilor,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000, care definește Obiectivele de dezvoltare ale mileniului,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și drepturilor popoarelor din iunie 1981, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța din ianuarie 2007, pe care Zimbabwe a ratificat-o,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din decembrie 1948,

–  având în vedere Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată în 1998,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât s-a înregistrat o creștere accentuată a intimidărilor, a arestărilor arbitrare, a hărțuirii judiciare și a disparițiilor în rândul activiștilor pentru drepturile omului și a oponenților politici ai formațiunii politice a lui Robert Mugabe, ZANU-PF, într-o perioadă ce este considerată acum ca premergătoare alegerilor, în care au fost atacați numeroși membri ai MDC, mai mulți deputați din rândurile MDC și membri importanți ai conducerii MDC, cum ar fi Ministrul Energiei, Elton Mangoma, Ministrul-asociat al Afacerilor Interne, Theresa Makone și președintele demis al parlamentului Zimbabwe, Lovemore Moyo;

B.  întrucât Okay Machisa, director executiv la nivel național al Zimbabwe Human Rights Association (ZimRights - Asociația pentru drepturile omului din Zimbabwe) și președinte al Crisis in Zimbabwe Coalition (Coaliția împotriva crizei din Zimbabwe), a fost arestat pe 14 ianuarie 2013;

C.  întrucât Okay Machisa a fost acuzat de „publicarea unor neadevăruri”, „falsificare” și „fraudă”, încălcând astfel secțiunile 31, 136 și 137 din Codul penal (codificare și reformă) și de tentativa presupusă de fraudare a Biroului general de evidență a persoanelor prin falsificarea și producerea de copii contrafăcute de certificate de înregistrare a alegătorilor;

D.  întrucât Okay Machisa a fost deținut în secțiile de poliție din Harare și Rhodesville; întrucât Înalta Curte i-a acordat eliberarea pe cauțiune în condiții excesive;

E.  întrucât și alți membri ai ZimRights - Leo Chamahwinya, responsabil cu programele de educare, și Dorcas Shereni, președinta sucursalei din Highfields - se confruntă cu detenția arbitrară și cu hărțuirea judiciară și au fost din nou supuși detenției până la 4 februarie 2013 ca urmare a unei decizii a Curții de magistratură din 21 ianuarie 2013;

F.  întrucât arestarea și deținerea lui Machisa, a lui Chamahwinya și a lui Shereni au intervenit după un raid al poliției la sediul ZimRights pe 13 decembrie 2012;

G.  întrucât arestările au avut loc la doar câteva săptămâni după ce ZimRights a denunțat creșterea brutalității exercitate de forțele de poliție în Zimbabwe, solicitând luarea de măsuri urgente de către autoritățile competente pentru încetarea încălcării drepturilor omului;

H.  întrucât alte motive de alarmare le reprezintă raidul din 5 noiembrie 2012 al forțelor de poliție la sediul Counselling Services Unit (CSU - Clinica pentru servicii de consiliere), o clinică medicală înregistrată ce oferă servicii medicale și de consiliere victimelor violenței organizate și ale torturii, precum și arestarea arbitrară a trei membri ai personalului;

I.  întrucât libertatea de întrunire, de asociere și de exprimare sunt elemente nelipsite ale unei democrații, mai ales în contextul încheierii procesului constituțional și al pregătirii unor alegeri democratice;

J.  întrucât printre ONG-urile din Zimbabwe ce au făcut obiectul unor raiduri ale forțelor de poliție în 2012 se numără Zimbabwe Human Rights Association (Zimrights - Asociația pentru drepturile omului din Zimbabwe), Counselling Services Unit (CSU - Clinica pentru servicii de consiliere), Zimbabwe Human Rights NGO Forum (Forumul ONG-urilor pentru drepturile omului din Zimbabwe), Election Resource Centre (ERC - Centrul de resurse electorale), și Gays and Lesbians Association of Zimbabwe (GALZ - Asociația homosexualilor și a lesbienelor din Zimbabwe);

K.  întrucât în 2009 a fost format un guvern de coaliție în urma unui pact de împărțire a puterii executive, încheiat în septembrie între ZANU-PF și MDC, pentru a debloca criza politică și pentru a pune capăt încălcărilor drepturilor omului după alegerile legislative și prezidențiale din 2008;

L.  întrucât guvernul de uniune națională (GNU - Government of National Unity ) și-a asumat angajamentul în Acordul politic global (GPA - Global Political Agreement) de a elabora o nouă constituție, de a respecta drepturile omului și libertatea desfășurării de activități politice, precum și de a redresa economia; întrucât, în ciuda cererilor sale adresate UE pentru suspendarea măsurilor restrictive, guvernul nu și-a respectat obligațiile asumate în GPA, s-a zbătut să readucă stabilitatea și a eșuat în tranziția către un regim democratic prin alegeri credibile, din cauza opoziției deliberate manifestate de ZANU-PF;

M.  întrucât instituirea unei Comisii pentru drepturile omului cu atribuții efective ar reprezenta un pas important în punerea în aplicare a Acordului politic global și a calendarului convenit pentru alegeri pașnice și credibile;

N.  întrucât articolele 11b, 96 și 97 din Acordul de la Cotonou prevăd respectarea strictă a dispozițiilor în materie de bună guvernanță, de transparență în exercitarea mandatelor politice și de drepturile omului;

O.  întrucât redresarea economică a țării este încă firavă, iar unele dintre politicile de stat periclitează viitoarele relații economice dintre Uniunea Europeană și Zimbabwe,

1.  condamnă încălcările repetate ale drepturilor omului, precum și intimidările politice, hărțuirea și arestarea arbitrară a activiștilor pentru drepturile omului;

2.  solicită autorităților din Zimbabwe să pună în libertate toți apărătorii drepturilor omului deținuți pentru exercitarea activităților lor, să pună capăt hărțuirii judiciare și să procedeze la investigarea abuzurilor comise împotriva acestora;

3.  solicită autorităților din Zimbabwe să-i elibereze pe Dorcas Shereni și pe Leo Chamahwinya imediat și necondiționat;

4.  solicită autorităților din Zimbabwe să garanteze integritatea fizică și psihică în orice circumstanțe a activiștilor Okay Machisa, Leo Chamahwinya, Dorcas Shereni și Faith Mamutse;

5.  solicită autorităților din Zimbabwe să respecte Declarația ONU privind apărătorii drepturilor omului adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1998 și mai ales articolul 1, care prevede că „oricine are dreptul, individual sau în asociere cu alte persoane, de a promova protecția și înfăptuirea drepturilor omului și a libertăților fundamentale la nivel național și internațional”;

6.  reamintește că, prin Acordul politic global, Zimbabwe și-a asumat angajamentul de a garanta că atât legislația sa, cât și procedurile și practicile în materie respectă principiile și legislația în domeniul drepturilor omului;

7.  invită guvernul de uniune națională să modifice legile cu caracter represiv, cum ar fi legea privind accesul la informație și protecția vieții private, legea privind ordinea publică și securitatea și Codul penal (codificare și reformare), înainte de organizarea de alegeri generale, deoarece aceste legi au fost folosite pentru a îngrădi în mod semnificativ drepturile fundamentale;

8.  își manifestă îngrijorarea cu privire la lipsa oricăror schimbări până în prezent în cadrul sistemului juridic din Zimbabwe, considerat în general ca extrem de partizan în favoarea ZANU-PF;

9.  sprijină, așa cum s-a prevăzut în recent publicata modificare a legii electorale și în actualul context electoral, participarea activă a Comisiei pentru drepturile omului care ar trebui să abordeze în mod independent și transparent aspectele presante ce țin de drepturile omului și să procedeze la investigarea plângerilor în materie de drepturile omului, să furnizeze consiliere pentru adoptarea unei legislații ce protejează drepturile omului și să promoveze și să protejeze drepturile omului în general;

10.  salută instituirea Comisiei pentru drepturile omului din Zimbabwe, însă își declară preocuparea că acesteia nu i s-a asigurat capacitatea necesară pentru a acționa în mod independent și a-și îndeplini obiectivele cu privire la aspectele presante în materie de drepturile omului;

11.  invită guvernul din Zimbabwe să ia măsurile necesare pentru restabilirea statului de drept, a democrației și a respectării drepturilor omului și, mai ales, pentru organizarea unui referendum constituțional pașnic și credibil și a unor campanii electorale care să respecte standardele internaționale recunoscute, pentru ca măsurile orientate să poată fi suspendate;

12.  îndeamnă în acest context la o participare mai activă din partea Comunității de Dezvoltare a Africii Australe (SADC); consideră că această organizație regională are un rol important ca garant al GPA, insistând, printre altele, asupra punerii în aplicare a acordului și mai ales a articolului 13 din acesta pentru a se garanta intervenția obiectivă și echidistantă a forțelor de poliție și de securitate;

13.  invită SADC să evalueze situația drepturilor omului și a respectării Principiilor și orientărilor SADC în materie de alegeri democratice anterior organizării viitoarelor alegeri în Zimbabwe;

14.  insistă asupra trimiterii de observatori internaționali, îndeosebi din cadrul SADC și al Parlamentului Pan-African, în timp util și număr suficient, care să rămână la fața locului înainte și după alegeri pentru a descuraja manifestările violente și intimidante și, în acest context, pentru a coopera cu Comisia pentru drepturile omului;

15.  sprijină măsurile orientate luate de UE și actualmente în vigoare, ca reacție la situația politică și a drepturilor omului din Zimbabwe, deciziile anuale permițând UE să monitorizeze permanent figurile marcante din cadrul guvernului din Zimbabwe; îndeamnă guvernul de uniune națională să întreprindă acțiunile necesare care ar permite suspendarea respectivelor măsuri la momentul oportun;

16.  solicită Delegației UE de la Harare să furnizeze în continuare asistență guvernului de uniune națională al Zimbabwe pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului și pentru organizarea de alegeri pașnice și credibile, conforme cu standardele pe care UE se așteaptă ca oricare dintre partenerii săi comerciali să le respecte;

17.  deplânge absența unei clauze ferme privind drepturile omului în APE interimar încheiat cu patru state din Africa Orientală și Australă, printre care și Zimbabwe; își reiterează solicitarea ca acordurile comerciale încheiate de UE să conțină clauze obligatorii și nenegociabile în materie de drepturile omului; îndeamnă Comisia Europeană să trateze acest aspect ca o prioritate în negocierile în desfășurare privind un APE complet cu cele patru state;

18.  subliniază faptul că, în aceste condiții, ar trebui menținută suspendarea cooperării pentru dezvoltare a UE (articolul 96 din Acordul de la Cotonou), dar că UE rămâne angajată în sprijinirea populației locale;

19.  solicită Băncii Mondiale și Republicii Zimbabwe să respecte hotărârile instanțelor internaționale;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei Europene, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, SEAE, guvernului și parlamentului Republicii Zimbabwe, guvernelor statelor din Comunitatea de Dezvoltare a Africii Australe, Băncii Mondiale, Secretarului-General al Commonwealth-ului și Parlamentului Pan-African.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0024.


Atacurile recente asupra personalului medical din Pakistan
PDF 216kWORD 24k
Rezoluţia Parlamentului European din 7 februarie 2013 referitoare la recentele atacuri asupra personalului medical auxiliar din Pakistan (2013/2537(RSP))
P7_TA(2013)0060RC-B7-0056/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Pakistan,

–  având în vedere declarația din 18 decembrie 2012 a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și a Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (Unicef),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Copiii ocupă un loc special în acțiunile externe ale Uniunii Europene” (COM(2008)0055),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 aprilie 2012 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului(1),

–  având în vedere planul de angajament pe cinci ani dintre UE și Pakistan din martie 2012, care stabilește priorități cum ar fi buna guvernanță, cooperarea în domeniul emancipării femeilor și dialogul în materie de drepturile omului,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Pakistan din 25 iunie 2012, în care se reafirmă așteptările UE cu privire la promovarea și respectarea drepturilor omului,

–  având în vedere programul național al Pakistanului de eradicare a poliomielitei, inițiat în 1994,

–  având în vedere Inițiativa mondială de eradicare a poliomielitei a OMS (IMEP) și Planul strategic al OMS de eradicare definitivă a poliomielitei (2013-2018),

–  având în vedere Consensul european privind ajutoarele umanitare,

–  având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Pakistanul, conform OMS, este unul dintre ultimele trei țări în care poliomielita în continuare este endemică, cu 198 infecții în 2011; întrucât, conform OMS, eșecul stopării poliomielitei ar genera riscuri grave de sănătate pentru regiune și dincolo de aceasta, poliomielita fiind o boală foarte contagioasă;

B.  întrucât, la 1 ianuarie 2013, șase infirmieri și un medic au fost împușcați în timp ce se îndreptau spre casă de la centrul comunitar unde erau fost angajați de către o organizație neguvernamentală, în regiunea de nord-vest Swabi, la aproximativ 75 kilometri (45 mile) nord-vest de capitala Islamabad;

C.  întrucât, între 17 și 19 decembrie 2012, nouă lucrători în domeniul medical, dintre care șase erau femei, implicați în campania de eradicare a poliomielitei în Pakistan, au fost împușcați în Karachi și Peshawar;

D.  întrucât, la 29 ianuarie 2013, un polițist care asigura securitatea unei echipe de vaccinare contra poliomielitei aflată sub protecție ONU a fost ucis lângă Swabi și întrucât, la 31 ianuarie 2013, doi lucrători care se ocupau cu vaccinarea contra poliomielitei au fost uciși de o explozie a unei mine terestre, deși nu este clar dacă atacul era intenționat împotriva lui;

E.  întrucât, în alt atac din iulie 2012, un medic din Ghana și șoferul său, care ajutau la combaterea poliomielitei în Karachi, au fost răniți;

F.  întrucât există suspiciuni că toate aceste atacuri au fost legate de campaniile de vaccinare a copiilor pakistanezi contra poliomielitei;

G.  întrucât ultimele serii de omoruri au determinat OMS și Unicef să suspende campaniile de combatere a poliomielitei în această țară; întrucât guvernul Pakistanului și provinciile Sindh și Khyber au suspendat, de asemenea, temporar campania de vaccinare pe motive legate de siguranța personalului medical;

H.  întrucât guvernul pakistanez a declarat poliomielita o urgență națională și desfășoară în prezent o campanie de vaccinare contra poliomielitei, în încercarea de a eradica această boală pe teritoriul țării; întrucât această campanie este susținută la nivel internațional de OMS, Unicef și alții, și este parte a Inițiativei mondiale pentru eradicarea poliomielitei; întrucât campania vizează 33 de milioane de copii, cu un personal medical de câteva sute de mii de membri implicat, dintre care mulți sunt femei și care efectuează vaccinuri în toată țara;

I.  întrucât pentru cheltuielile din sectorul sănătății în Pakistan se alocă mai puțin de 0,3% din bugetul anual, atât la nivel federal, cât și la nivel de provincie;

J.  întrucât majoritatea atacurilor asupra personalului medical au avut loc în zonele de nord-vest, lângă bastioanele militanților, și se presupune că sunt legate de talibani;

K.  întrucât aceste atacuri privează copiii din Pakistan de dreptul la intervenții de bază care le pot salva viața și îi expune riscului unei maladii care provoacă dizabilități definitive;

L.  întrucât motivul recentelor atacuri pare a fi opoziția grupurilor extremiste islamice față de campaniile de vaccinare, acestea susținând că scopul vaccinului este să sterilizeze copiii musulmani;

M.  întrucât, pentru a-și justifica actele criminale, talibanii au invocat scuza că în trecut, servicii străine de informații s-au folosit de echipele de vaccinare pentru a obține informații;

N.  întrucât educatorii și personalul medical sunt din ce în ce mai frecvent ținta atacurilor grupurilor militante islamiste, cum ar fi Tehreek-e-Taliban (TTP) și Jundullah, care se opun eforturilor de eradicare a poliomielitei în Pakistan și care îi consideră pe aceștia instrumente ale promovării unei agende străine liberale;

O.  întrucât atacurile mortale ilustrează insecuritatea din ce în ce mai mare cu care se confruntă personalul umanitar din Pakistan; întrucât, potrivit raportului 2012 privind Aid Worker Security Database, Pakistanul se află printre cele cinci țări cele mai periculoase pentru personalul umanitar;

P.  întrucât ONG-urile și personalul umanitar au un rol esențial în multe zone și provincii din Pakistan, în special în zonele tribale, în care guvernul nu a reușit să furnizeze servicii precum dispensare și școli;

Q.  întrucât majoritatea victimelor atacurilor asupra personalului medical erau femei, ceea ce corespunde practicii militanților talibani de a ataca femei care lucrează sau promovează drepturile femeilor, pentru a transmite mesajul că femeile nu pot să lucreze în afara locuinței;

1.  condamnă cu fermitate uciderile și atacurile, ale căror victime s-au aflat în rândul personalului medical și forțelor de securitate destinate să îl protejeze, care au avut loc în ultimele luni; subliniază că prin aceste atacuri populațiile cele mai vulnerabile ale Pakistanului, în special copiii, sunt lipsite de intervenții medicale vitale de bază;

2.  transmite condoleanțe familiilor victimelor;

3.  salută condamnarea generală a atacurilor de către guvernul pakistanez și societatea civilă din țară;

4.  solicită guvernului pakistanez să aducă în fața justiției persoanele responsabile de atacurile din ultimele luni;

5.  își exprimă admirația pentru curajul și hotărârea acestui personal, printre care se află numeroase femei, care, în ciuda faptului că se confruntă cu pericole mari, se dedică în mod generos eradicării poliomielitei și furnizării de alte servicii de sănătate copiilor din Pakistan;

6.  subliniază că este necesar ca personalul medical să poată lucra într-un mediu sigur; rămâne profund îngrijorat de faptul că personalul medical internațional este din ce în ce mai mult asociat de militanți agenților de informare occidentali și forțelor militare;

7.  subliniază că întreruperea programului de vaccinare împotriva poliomielitei în Pakistan reprezintă o lovitură adusă eforturilor la nivel internațional pentru eradicarea definitivă a poliomielitei într-un viitor apropiat;

8.  salută Planul național de acțiune urgentă al guvernului pakistanez pentru eradicarea poliomielitei în 2012 și subliniază că este important ca acesta să fie continuat cu succes pentru a se evita o creștere a numărului de infecții; constată că, de la începerea ultimei campanii de imunizare, numărul de infecții a înregistrat cel mai scăzut nivel înregistrat;

9.  salută angajamentul exprimat de OMS și de alte organizații internaționale de a continua sprijinul acordat guvernului și poporului pakistanez în eforturile acestora de a elimina poliomielita și alte boli din țară;

10.  invită Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă să coopereze cu Organizația Mondială a Sănătății pentru sprijinirea Programului Lady Health Workers, care are ca scop dezvoltarea accesului la servicii de sănătate preventive de bază, mai ales în zonele rurale;

11.  salută eforturile depuse deja de guvernul pakistanez de a asigura siguranța în cursul campaniilor și de a dezvolta noi strategii de protecție a personalului umanitar; totuși, invită guvernul pakistanez să îmbunătățească măsurile de securitate pentru organizațiile umanitare și lucrătorii acestora;

12.  invită guvernele din lumea întreagă să protejeze neutralitatea acțiunilor umanitare, deoarece, în caz contrar, zeci de mii de oameni ar putea rămâne vulnerabili în fața bolilor și ar pune în pericol persoanele care asigură servicii de sănătate legitime și esențiale;

13.  este profund îngrijorat din cauza situației femeilor din Pakistan, în special a femeilor și fetelor care sunt active în societate și care au primit recent amenințări din partea talibanilor și a altor grupuri extremiste;

14.  încurajează guvernul pakistanez să desfășoare o campanie largă de informare, pentru a crea un sprijin mai mare și o participare mai activă în societatea pakistaneză și pentru a consolida gradul de încredere în ceea ce privește campaniile de vaccinare; invită, în acest context, guvernul pakistanez să inițieze un dialog cu comunitatea de lideri pentru a remedia cauzele profunde ale problemei;

15.  consideră că atât media cât și societatea civilă din Pakistan, în cooperare cu organizațiile internaționale și ONG-urile implicate în acțiunile umanitare, au obligația de a contribui la conștientizarea rolului important și independent pe care îl are personalul umanitar medical în acordarea de asistență populației;

16.  reamintește că Uniunea Europeană este gata să ofere asistență în cadrul viitoarelor alegeri din Pakistan, care vor fi hotărâtoare pentru viitorul său politic și pentru stabilitatea din regiune; constată că Uniunea Europeană încă nu a primit o invitație oficială din partea autorităților pakistaneze în acest sens;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei Europene/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, ONU Femei, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Unicef, Organizației Mondială a Sănătății, precum și guvernului și parlamentului Pakistanului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0126.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate