Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale;

–  având în vedere articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, declarațiile, recomandările și rezoluțiile Comitetului Miniștrilor și Adunării Parlamentare ale Consiliului Europei, alături de documentele Comisiei de la Veneția și ale comisarului Consiliului Europei pentru drepturile omului referitoare la libertatea de exprimare și de informare și la libertatea mass-mediei,

–  având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE, articolele 2, 7 și 9-12 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolele din tratat referitoare la libertatea de stabilire, libera prestare a serviciilor, libera circulație a persoanelor și mărfurilor, concurența și ajutoarele de stat, precum și articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (cultura),

–  având în vedere Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, cunoscut sub denumirea de Protocolul de la Amsterdam,

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte normative, reglementări sau dispoziții administrative ale statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(1),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Pluralismul mediatic în statele membre ale Uniunii Europene” (SEC(2007)0032),

–  având în vedere Carta europeană privind libertatea presei(2),

–  având în vedere înființarea, de către Comisie, a unui Grup la nivel înalt pentru libertatea și pluralismul mass-mediei,

–  având în vedere rezoluția sa din 20 noiembrie 2002 referitoare la concentrarea mass-mediei(3), din 4 septembrie 2003 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2002)(4), din 4 septembrie 2003 referitoare la televiziunea fără frontiere(5), din 6 septembrie 2005 referitoare la aplicarea articolelor 4 și 5 din Directiva 89/552/CEE („Televiziune fără frontiere”)(6), modificată prin Directiva 97/36/CE, pentru perioada 2001-2002, din 22 aprilie 2004 referitoare la riscurile de încălcare, în UE și, în special în Italia, a libertății de exprimare și informare (articolul 11 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale)(7), din 25 septembrie 2008 privind concentrarea și pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană(8) și din 25 noiembrie 2010 referitoare la serviciile publice de radiodifuziune în era digitală: viitorul sistemului dual(9)și rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria(10).

–  având în vedere Inițiativa europeană în curs pentru pluralismul mass-mediei(11), inițiativă înregistrată de Comisia Europeană, care vizează protecția pluralismului mass-mediei prin armonizarea parțială a normelor naționale privind proprietatea și transparența mass-mediei, conflictele de interese cu funcția politică, precum și independența autorităților de supraveghere a mass-mediei,

–  având în vedere considerentul 8 și considerentul 94 din Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, care evidențiază necesitatea ca statele membre să prevină orice acțiune care creează poziții dominante sau restricționează pluralismul și permite organismelor de reglementare independente să își desfășoare activitatea într-un mod transparent și imparțial,

–  având în vedere activitatea desfășurată cu privire la libertatea mass-mediei de către OSCE, în special de către reprezentantul său pentru libertatea mass-mediei, rapoartele conexe, precum și discursul video din cadrul audierii Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne pe tema libertatea mass-mediei, la 6 noiembrie 2012,

–  având în vedere rapoartele referitoare la mass-media publicate de ONG-uri, inclusiv cele ale organizației „Reporteri fără frontiere” (clasamentele libertății presei) și Freedom House (rapoartele privind libertatea presei),

–  având în vedere studiile referitoare la chestiuni legate de mass-media publicate de Parlament(12) și de Centrul pentru Pluralismul și Libertatea Mass-mediei din cadrul Institutului Universitar European(13),

–  având în vedere studiul independent „Indicatorii pluralismului mediatic în statele membre - către o abordare bazată pe riscuri”, desfășurat la cererea Comisiei în 2007 și publicat în 2009(14), în care se definește un instrument de monitorizare a mass-mediei cu indicatori, pentru a sublinia amenințările la adresa pluralismului mediatic,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A7-0117/2013),

A.  întrucât mass-media joacă un rol fundamental în democrație, de „câine de pază public”, permițându-le cetățenilor să-și exercite dreptul de a fi informați, de a verifica și a judeca acțiunile și deciziile factorilor care exercită sau dețin putere sau influență, îndeosebi cu ocazia consultărilor electorale; întrucât mass-media poate avea, de asemenea, un rol în stabilirea agendei publice, utilizându-și autoritatea în calitate de paznic al informațiilor și, prin urmare, acționează ca formator de opinie;

B.  întrucât libertatea de exprimare în sfera publică s-a dovedit a fi formatoare de democrație și a statului de drept în sine, precum și corelată cu existența și supraviețuirea sa; întrucât mass-media liberă și independentă și schimbul liber de informații au un rol decisiv în cadrul schimbărilor democratice care se produc în regimurile nedemocratice, iar Comisiei i se solicită să monitorizeze îndeaproape libertatea și pluralismul mass-mediei în țările candidate și să acorde suficientă atenție rolului unei mass-medii libere în promovarea democrației în întreaga lume;

C.  întrucât libertatea mass-mediei este piatră de temelie a valorilor consacrate în tratate, printre care democrația, pluralismul și respectarea drepturilor minorităților; întrucât istoria acesteia, sub denumirea de „libertatea presei”, a contribuit la progresul ideilor democratice și la dezvoltarea idealului european în istorie;

D.  întrucât libertatea mass-mediei, pluralismul și independența jurnalismului constituie elemente esențiale pentru exercitarea pe deplin a activității de mass-media în întreaga Uniune și, în special, pe piața unică; întrucât, prin urmare, orice restricționare necuvenită a libertății mass-mediei, a pluralismului și a independenței jurnalismului constituie, de asemenea, restricții ale libertății de opinie și ale libertății economice; întrucât jurnaliștii ar trebui să fie liberi de presiunea proprietarilor, a administratorilor și a guvernelor, precum și a amenințărilor financiare;

E.  întrucât o sferă publică autonomă și puternică, bazată pe o mass-media independentă și pluralistă, constituie mediul esențial în care pot prospera libertățile colective ale societății civile, cum ar fi dreptul de întrunire și de asociere, precum și libertățile individuale, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare și dreptul de acces la informații;

F.  întrucât drepturile fundamentale la libertatea de exprimare și de informare ale cetățenilor nu pot fi garantate decât prin libertatea și pluralismul mass-mediei, care sunt singurele căi prin care jurnaliștii și mass-media își pot exercita dreptul și datoria de a informa cetățenii într-un mod echitabil și neutru și pot prezenta rapoarte imparțiale cu privire la evenimentele și deciziile de interes public; întrucât toți membrii societății au dreptul de a-și exprima vederile într-un mod democratic și pașnic;

G.  întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că statele membre au obligația pozitivă de a garanta pluralismul mediatic, care decurge din articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conținând dispoziții similare cu cele prevăzute la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, parte din acquis-ul comunitar;

H.  întrucât informarea, prin natura sa și mulțumită, în special, schimbărilor tehnologice din ultimele decenii, depășește granițele geografice și îndeplinește un rol esențial în informarea comunităților naționale care trăiesc în străinătate, oferind instrumente care facilitează cunoașterea și înțelegerea reciproce transfrontaliere și între state; întrucât mass-media online și nu numai a dobândit un caracter mondial de care depind în prezent așteptările și nevoile publicului și, în special, ale consumatorilor de informații; întrucât transformările din sectorul mediatic și din sectorul tehnologiilor de comunicare au redefinit spațiul schimbului de informații și modul în care sunt informați cetățenii și se conturează opinia publică;

I.  întrucât o sferă publică la nivelul UE, bazată pe un respect permanent și neîntrerupt pentru libertatea și pluralismul mass-mediei reprezintă un element crucial pentru procesul de integrare al Uniunii, în conformitate cu valorile consacrate în tratate, responsabilitatea instituțiilor UE și dezvoltarea democrației europene, ca de exemplu, în cazul alegerilor pentru Parlamentul European; întrucât un peisaj mediatic vibrant, competitiv și pluralist, atât cel audiovizual, cât și cel scris, stimulează participarea cetățenilor în cadrul dezbaterii publice, fapt esențial pentru o bună funcționare a unui sistem democratic;

J.  întrucât ONG-urile, asociațiile care monitorizează libertatea mass-mediei, Consiliul Europei și OSCE, precum și studiile și rezoluțiile Parlamentului European au semnalat și avertizat cu privire la amenințările pe care le exercită asupra mass-mediei libere și independente guvernele, inclusiv guvernele statelor membre ale UE(15);

K.  întrucât Consiliul Europei și OSCE au analizat dimensiunea umană și democratică a comunicării prin declarații, rezoluții, recomandări, avize și rapoarte detaliate referitoare la libertatea, pluralismul și concentrarea mass-mediei, producând un corpus semnificativ de standarde minime paneuropene în acest domeniu;

L.  întrucât Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a apăra pluralismul mediatic, în calitatea sa de pilon esențial al dreptului la informare și dreptului la libertatea de exprimare, care constituie elemente esențiale de referință pentru o cetățenie activă și o democrație participativă, consacrate în articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale;

M.  întrucât libertatea mass-mediei reprezintă un criteriu de calificare pentru aderarea țărilor candidate la UE, pe baza criteriilor de la Copenhaga și este unul dintre principiile pe care UE le promovează în politica sa externă; întrucât UE și statele sale membre ar trebui, în consecință, să conducă prin puterea exemplului pe plan intern, asigurând astfel credibilitatea și coerența;

N.  întrucât Parlamentul și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea în legătură cu libertatea, pluralismul și concentrarea mass-mediei și a solicitat Comisiei, în calitate de gardian al tratatelor, să acționeze în consecință, printre altele prin prezentarea unei inițiative legislative în materie;

O.  întrucât, la 16 ianuarie 2007, Comisia a lansat o „abordare în trei etape”, constând din: un document de lucru elaborat de serviciile Comisiei privind pluralismul mediatic; un studiu independent privind pluralismul mediatic în statele membre ale UE, însoțit de indicatori de evaluare a pluralismului mediatic și de identificare a potențialelor riscuri în statele membre (în 2007); și o Comunicare a Comisiei privind indicatorii pluralismului mediatic în statele membre (în 2008), care va fi urmată de o consultare publică(16). întrucât instrumentul pentru pluralismul mediatic, descris în cadrul studiului independent, nu a fost încă pus în aplicare;

P.  întrucât Comisia a renunțat din păcate la această abordare, deoarece nici nu a publicat comunicarea și nici nu a lansat consultarea publică;

Q.  întrucât, o dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a căpătat forță juridică; întrucât Carta este primul document internațional care proclamă în termeni expliciți că „libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate” [articolul 11 alineatul (2)]; întrucât tratatele conferă UE un mandat și o serie de competențe având drept scop asigurarea protecției tuturor drepturilor fundamentale în Uniune, în principal în temeiul articolelor 2 și 7 din TUE;

R.  întrucât este de datoria statelor membre să promoveze constant și să protejeze libertatea de opinie, de exprimare, de informare și libertatea mass-mediei, deoarece aceste principii sunt garantate și prin constituțiile și legile proprii și, de asemenea, să asigure cetățenilor accesul liber și egal la diverse surse de informare și astfel, la puncte de vedere și opinii care diferă; întrucât, ele au în plus datoria de a respecta și de a proteja viața privată și de familie, domiciliul și comunicațiile, precum și datele personale ale cetățenilor, în conformitate cu articolele 7 și 8 din Cartă; întrucât, în cazul în care aceste libertăți sunt expuse unor riscuri grave sau sunt încălcate într-un stat membru, Uniunea este obligată să intervină în mod oportun și eficient, în temeiul competențelor sale consacrate în tratate și în Cartă, pentru a apăra cadrul democratic și pluralist european și drepturile fundamentale;

S.  întrucât UE dispune de competențe în domenii legate de mass-media, precum piața internă, politica din domeniul audiovizualului, concurența (inclusiv subvențiile de stat), telecomunicațiile și drepturile fundamentale; întrucât Parlamentul a susținut că, în acest temei, ar trebui elaborate standarde minime esențiale pentru a se asigura, garanta și promova libertatea de informare și un nivel adecvat de pluralism mediatic și de guvernanță independentă a mass-mediei(17); întrucât Comisia a încredințat Centrului pentru Pluralismul și Libertatea Mass-mediei din cadrul Institutului Universitar European sarcina de a realiza o analiză cu privire la sfera de competență a Uniunii Europene din domeniul libertății mass-mediei;

T.  întrucât apar motive de îngrijorare cu privire la provocările și presiunea cu care se confruntă mass-media, în special serviciile publice de radiodifuziune, în ceea ce privește independența editorială, angajarea personalului, locurile precare de muncă, autocenzura, pluralismul, neutralitatea și calitatea informațiilor, accesul și finanțarea, la originea cărora se află ingerințele politice și financiare nejustificate, precum și criza economică;

U.  întrucât apar motive de îngrijorare în ceea ce privește rata ridicată a șomajului în rândul jurnaliștilor din Europa și numărul mare al acestora care activează ca liber-profesioniști, având o stabilitate limitată a locului de muncă și a sprijinului, într-un climat de mare incertitudine;

V.  întrucât mass-media din sectorul privat se confruntă cu o concentrare crescândă, atât la nivel național, cât și transfrontalier, caracterizată prin apariția de conglomerate mass-media care își distribuie produsele în diferite țări, prin creșterea investițiilor în sectorul mass-mediei realizate în interiorul Uniunii Europene și prin influența crescândă exercitată în Europa de investitorii neeuropeni și de mass-media neeuropeană, conducând la monopolizarea informațiilor și la subminarea pluralismului opiniilor; întrucât există o anumită preocupare în ceea ce privește sursele de finanțare a unei părți a mass-mediei private, inclusiv în UE;

W.  întrucât populația europeană, în cadrul a numeroase anchete, studii de opinie și inițiative publice, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la deteriorarea libertății și a pluralismului mass-mediei și a solicitat în repetate rânduri măsuri ale UE pentru menținerea libertății mass-mediei și dezvoltarea unui peisaj mediatic puternic, independent și pluralist;

X.  întrucât accelerarea ciclului știrilor a dat naștere unor deficiențe grave din partea jurnaliștilor, precum omiterea verificării și a dublei verificări a surselor jurnalistice;

Y.  întrucât dezvoltarea unui mediu digital poate juca un rol esențial pentru accesul la informații online al cetățenilor europeni;

Z.  întrucât peisajul mediatic suferă transformări fundamentale; întrucât, îndeosebi în această perioadă de criză economică, un procent tot mai mare de jurnaliști lucrează în condiții precare de muncă și se confruntă cu o lipsă de securitate socială, comparativ cu standardele pieței muncii, precum și cu diverse provocări legate de viitorul jurnalismului;

AA.  întrucât cetățenii au adresat Parlamentului European petiții referitoare la aceleași preocupări și cereri, indicând astfel o solicitare de acțiune de către instituții, și, în special, de către Parlament;

AB.  întrucât schimbările tehnologice aduse de internet, de informatica personală și, cel mai recent, de informatica mobilă, au modificat profund infrastructura informațională, în moduri care au avut consecințe asupra modelului de afaceri al unei mass-medii mai tradiționale, în special în ceea ce privește fiabilitatea sa pe piața de publicitate, periclitând astfel supraviețuirea unor întreprinderi de mass-media care îndeplinesc un rol civic și democratic important; prin urmare, întrucât este obligația autorităților publice, la nivel de stat membru, cât și la nivel de Uniune, de a crea un set de instrumente disponibile pe parcursul acestei perioade de tranziție, care să contribuie la garantarea supraviețuirii valorilor și responsabilităților unei mass-medii independente, indiferent de platforma tehnologică prezentă sau viitoare; îndeamnă Comisia, în această privință, să realizeze un studiu cu privire la efectele schimbărilor tehnologice asupra modelului de afaceri al mass-mediei și la consecințele sale asupra libertății și pluralismului mass-mediei;

AC.  întrucât recenta criză economică a îngreunat dificultățile întâmpinate de întreprinderile de mass-media și, o dată cu sporirea precarității rolului jurnaliștilor, a făcut peisajul mediatic mai vulnerabil la presiunea economică sau politică, precum și mai fragil în sine; aceste fenomene au avut consecințe speciale asupra genurilor jurnalistice, care sunt mai costisitoare sau necesită mai mult timp pentru a se dezvolta, precum jurnalismul de investigație, reportajul și realizarea de corespondențe internaționale și europene; întrucât aceste tipuri de jurnalism sunt esențiale pentru a garanta responsabilitatea și transparența autorităților publice și politice, pentru a opri abuzurile de putere economică și instituțională și pentru a asigura descoperirea și urmărirea penală a activității infracționale în domeniul social, de mediu sau umanitar; invită Comisia să realizeze un studiu privind efectele crizei și ale condițiilor precare de angajare în comunitatea jurnalistică, în scopul de a analiza și a încerca să se remedieze consecințele acestora asupra libertății și a pluralismului mass-mediei;

AD.  întrucât schimbările tehnologice, comunitatea diversă a profesioniștilor independenți din domeniul jurnalistic și achiziționarea de competențe pluraliste necesare pentru a acumula și genera calitate dau naștere și în prezent unor oportunități de creare a unei noi platforme transversale și a unor întreprinderi jurnalistice transnaționale care pot fi sprijinite atât prin politici publice, cât și prin politici bazate pe piață,

1.  solicită statelor membre și Uniunii Europene să respecte, să garanteze, să apere și să promoveze dreptul fundamental la libertatea de exprimare și de informare și la libertatea și pluralismul mass-mediei și să se abțină, în consecință, de la a exercita amenințări la adresa acestei libertăți, cum ar fi tentativele de influențare necuvenită și politică a mass-mediei sau de presiune și impunere a unui control partizan și de cenzură a acesteia, de limitare sau restrângere abuzivă a libertății și independenței mass-media, în serviciul intereselor private sau politice sau amenințarea serviciilor de radiodifuziune publică din punct de vedere financiar, precum și să elaboreze și să sprijine mecanisme destinate să împiedice astfel de amenințări;

2.  invită statele membre și UE să se asigure că există proceduri obligatorii din punct de vedere juridic și mecanisme de selecție și de numire a responsabililor din mass-media, a consiliilor de administrație, a consiliilor mass-mediei și a conducerii organismelor de reglementare care să fie transparente, întemeiate pe merit și pe o experiență incontestabilă și să asigure profesionalismul, integritatea și independența, precum și pe un consens maxim în ceea ce privește reprezentarea întregului spectru politic și social, siguranța juridică și continuitatea, în locul criteriilor politice sau partizane din cadrul unui sistem care se bazează pe un sistem de „împărțire a prăzii”, în care posturile se acordă în funcție de rezultatele alegerilor sau de voința deținătorilor puterii; remarcă faptul că fiecare stat membru ar trebui să stabilească un set de criterii pentru numirea responsabililor sau a comisiilor mass-mediei de stat, în conformitate cu principiile independenței, integrității, experienței și profesionalismului; invită statele membre să stabilească garanții pentru a asigura independența consiliilor mass-mediei și a conducerii organismelor de reglementare față de influența politică a guvernului, față de majoritatea parlamentară sau față de orice alt grup din societate;

3.  subliniază faptul că pluralismul mediatic și independența jurnalistică și editorială constituie piloni ai libertății mass-mediei, asigurându-le diversificarea și accesul la diferiți factori sociali și politici și la opinii și puncte de vedere diferite (inclusiv ONG-uri, asociații de cetățeni, minorități etc.) și oferă un larg spectru de opinii;

4.  invită statele membre să se asigure că comunitățile culturale răspândite în mai multe guverne regionale sau state membre pot avea acces la mass-media în limba lor și că nicio decizie politică nu îi privează de acest acces;

5.  reamintește că, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, statele părți trebuie să garanteze pluralismul mediatic, în temeiul articolului 10 din Convenția europeană a drepturilor omului. subliniază că articolul 10 din convenția respectivă conține dispoziții similare cu cele ale articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care face parte din acquis-ul comunitar;

6.  insistă asupra faptului că Comisia Europeană ar trebui să se asigure că statele membre garantează pe propriul teritoriu o aplicare reală a Cartei drepturilor fundamentale, care se traduce prin pluralismul mediatic, egalitatea de acces la informații și respectarea independenței presei prin neutralitate;

7.  precizează că, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga, țările care doresc să adere la Uniunea Europeană trebuie să se conformeze acquis-ului comunitar, care include Carta drepturilor fundamentale, mai exact, articolul 11, care prevede respectarea libertății și a pluralismului mass-mediei; remarcă în schimb că, deși statele membre existente sunt, de asemenea, obligate să respecte Carta, nu există niciun mecanism care să garanteze acest lucru;

8.  subliniază rolul fundamental al unui sistem dual european realmente echilibrat, în care mass-media publică și privată își respectă rolul propriu și care este păstrat, așa cum solicită Parlamentul, Comisia și Consiliul Europei; ia act de faptul că într-o societate multimediatică, caracterizată de o creștere a numărului operatorilor cu orientare comercială pe piața globală, serviciile publice de mass-media sunt esențiale; reamintește importanța rolului serviciilor publice de mass-media, finanțate de către cetățeni, prin intermediul statului, pentru a le îndeplini nevoile, precum și îndatoririle lor instituționale de a oferi informații de un înalt nivel de calitate, precise și de încredere pentru un public de un spectru larg, care trebuie să fie independente de presiunile externe și de interesele private sau politice, oferind, în același timp, spațiu nișelor care ar putea să nu fie profitabile pentru mass-media privată; subliniază că mass-media din sectorul privat are îndatoriri similare în ceea ce privește informarea, îndeosebi informarea cu caracter instituțional și politic, cum ar fi cea din contextul alegerilor, al referendumurilor etc.; subliniază necesitatea garantării independenței profesionale a agențiilor naționale de știri și evitarea creării monopolurilor în domeniul știrilor;

9.  recunoaște că autoreglementarea permanentă și inițiativele nelegislative, atunci când sunt independente, imparțiale și transparente, au un rol important în garantarea libertății mass-mediei; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a sprijini independența mass-mediei și a agențiilor sale de reglementare, față de stat (inclusiv la nivel european), cât și față de interesele puternic comerciale;

10.  reamintește rolul specific și distinctiv al serviciilor publice de mass-media, astfel cum prevede Protocolul de la Amsterdam privind sistemul public de radiodifuziune din statele membre;

11.  reamintește că protocolul 29 la tratate recunoaște că sistemul de radiodifuziune publică din statele membre este direct legat de nevoile democratice, sociale și culturale ale fiecărei societăți, precum și de necesitatea de a păstra pluralismul în mass-media; prin urmare, prevede că statele membre pot finanța serviciile publice de radiodifuziune doar dacă acest lucru este prevăzut pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public și dacă nu afectează condițiile comerciale și concurențiale din Uniune într-o măsură care să contravină intereselor comune;

12.  subliniază importanța unei finanțări adecvate, proporționale și stabile pentru mass-media publică, cu scopul de a garanta independența politică și economică a acesteia, astfel încât să-și poată îndeplini pe deplin misiunea – inclusiv rolul său social, educațional, cultural și democratic – de a se putea adapta la schimbările din lumea digitală și de a contribui la o societate favorabilă incluziunii, bazată pe cunoaștere și informare, în care accesul la mass-media reprezentativă, de înaltă calitate să fie deschis tuturor; își exprimă îngrijorarea cu privire la curentul actual înregistrat în unele state membre de a aplica tăieri bugetare sau de a reduce activitatea mass-mediei publice, fapt care îi diminuează capacitatea de a-și îndeplini misiunea; îndeamnă statele membre să contracareze această tendință și să asigure o finanțare stabilă, sustenabilă, adecvată și previzibilă a serviciilor publice de mass-media;

13.  subliniază necesitatea de a nu se abuza de măsurile de reglementare a accesului pe piață al radiodifuzorilor, prin intermediul acordării licențelor de emisie și al procedurilor de autorizare, de normele referitoare la protecția securității de stat, naționale sau militare, la ordinea publică și de normele referitoare la protecția moralei publice și a copilului, cu scopul de a impune un control și o cenzură cu caracter politic sau partizan asupra mass-mediei sau de a obstrucționa dreptul fundamental al cetățenilor de a fi informați în legătură cu problemele de interes și importanță publică; subliniază faptul că trebuie asigurat un echilibru corespunzător în această privință; avertizează cu privire la faptul că mass-media nu trebuie să fie amenințată de influența anumitor grupuri de interese sau lobby-uri, a unor actori economici sau grupuri religioase;

14.  invită Comisia și statele membre să aplice normele privind concurența și mass-media, să asigure concurența, astfel încât să elimine și să evite pozițiile dominante, posibil prin stabilirea unor praguri mai joase de competiție în industria mass-mediei în comparație cu alte piețe, să garanteze accesul pe piață al noilor operatori, să intervină în cazurile în care mass-media este excesiv de concentrată și acolo unde pluralismul, independența și libertatea mass-mediei sunt în pericol, pentru a se asigura că toți cetățenii UE au acces la mass-media liberă și diversificată în toate statele membre și să recomande îmbunătățiri, dacă este necesar; subliniază că existența unor grupuri de presă deținute de întreprinderi care pot acorda contracte de achiziții publice reprezintă o amenințare la adresa independenței mass-mediei; invită Comisia să evalueze modul în care normele actuale în materie de concurență se raportează la concentrarea tot mai mare a mass-mediei comerciale din statele membre; invită Comisia să propună măsuri concrete pentru a garanta pluralismul mediatic și să împiedice concentrarea excesivă a mass-mediei;

15.  subliniază că trebuie acordată atenție nivelului de concentrare din proprietatea mass-mediei din statele membre, subliniind totodată că noțiunea de pluralism mediatic nu se poate limita la acest aspect, ci cuprinde o serie largă de aspecte, precum interzicerea cenzurii, protecția surselor și a informatorilor, aspecte legate de presiunile venite din partea actorilor politici și a forțelor pieței, de transparență, de condițiile de muncă ale jurnaliștilor, de autoritățile de control asupra mass-mediei, de diversitatea culturală, de dezvoltarea de tehnologii noi, de accesul nelimitat la informații și la comunicare, de accesul necenzurat la internet și de decalajul digital; consideră că proprietatea și managementul mass-mediei ar trebui să fie transparente și să nu fie concentrate; subliniază că o concentrare a proprietății pune în pericol pluralismul și diversitatea culturală și conduce la uniformitatea conținutului mediatic;

16.  solicită adoptarea unor norme destinate să asigure o abordare și o soluționare adecvate a conflictelor de interese, precum cele rezultate ca urmare a amalgamării oficiului politic și a controlului asupra instituțiilor mass-media și în special ca beneficiarii proprietari de conglomerate de media să fie întotdeauna publici pentru a evita conflictele de interes; solicită punerea în aplicare efectivă a unor norme clare care să asigure proceduri transparente și echitabile pentru finanțarea mass-mediei și alocarea publicității de stat și alocarea sponsorizărilor, astfel încât să garanteze că acestea nu provoacă interferențe cu libertatea de informare și exprimare, pluralismul și linia editorială a mass-mediei și invită Comisia să monitorizeze aceste aspecte;

17.  subliniază că, în pofida utilizării politicii privind concurența prin Regulamentul UE privind concentrările și, în special, articolul 21(18)al acestuia, a existat o preocupare potrivit căreia aceste instrumente nu controlează în mod adecvat concentrarea mass-mediei, din cauza problemelor de delimitare a pieței, atunci când, în unele cazuri, marile concentrări transversale din mass-media sunt insuficiente pentru pragurile cifrelor de afaceri stipulate în politica UE privind concurența;

18.  subliniază că puterea pieței în industria mass-mediei nu provine numai din puterea de stabilire a prețurilor de monopol, ci și din influența politică care conduce la reglementare părtinitoare, pozițiile dominante fiind astfel mai dificil de demontat o dată ce au fost stabilite; solicită ca pragurile de concurență să fie stabilite la un nivel mai jos în industria mass-mediei decât pe alte piețe;

19.  reamintește Comisiei că, în mai multe rânduri, în trecut, a fost solicitată posibilitatea de a introduce un cadru juridic pentru a preveni o concentrare a proprietății și abuzul de poziții dominante; solicită Comisiei să propună măsuri concrete pentru a apăra pluralismul mediatic, inclusiv un cadru legislativ privind normele referitoare la proprietatea mass-mediei, de introducere a unor standarde minime pentru statele membre;

20.  subliniază importanța asigurării independenței jurnaliștilor, atât în fața presiunilor interne exercitate de editori sau proprietari, cât și în exterior, față de grupurile de interese politice sau economice sau de alt tip și evidențiază importanța aplicării unor carte editoriale sau coduri de conduită cu privire la independența editorială, deoarece acestea împiedică proprietarii, guvernele sau părțile interesate din exterior să influențeze conținutul informațional; subliniază importanța exercitării dreptului la libertatea de exprimare fără niciun fel de discriminare și pe baza egalității și a egalității de tratament; subliniază caracterul fundamental al dreptului de acces la documente și informații publice pentru jurnaliști și cetățeni și invită statele membre să stabilească un cadru juridic solid și cuprinzător în ceea ce privește libertatea informațiilor guvernamentale și accesul la documentele de interes public; face apel la statele membre să furnizeze garanții juridice în ceea ce privește protecția totală a principiului confidențialității surselor și solicită aplicarea strictă a jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în ceea ce privește denunțarea abuzurilor;

21.  solicită protejarea jurnaliștilor împotriva presiunilor, intimidării, hărțuirii, amenințărilor și a violenței, reamintind că jurnaliștii de investigație sunt supuși deseori unor amenințări, atacuri fizice și chiar tentative de atac asupra viața lor, ca urmare a activităților lor; subliniază importanța asigurării justiției și a combaterii impunității pentru astfel de acte, subliniind, de asemenea, efectul lor de descurajare asupra libertății de exprimare, care conduce la autocenzură în rândul mass-mediei; subliniază că jurnalismul de investigație contribuie la monitorizarea democrației și a bunei guvernanțe, precum și la dezvăluirea neregulilor și a infracțiunilor, ajutând astfel autoritățile de urmărire penală; îndeamnă statele membre și UE să sprijine și să promoveze jurnalismul de investigație și să promoveze jurnalismul etic în mass-media, prin elaborarea unor standarde profesionale și prin introducerea unor căi de atac adecvate, mai ales prin formare profesională și coduri de conduită, stabilite de asociațiile și sindicatele din mass-media;

22.  invită statele membre să adopte o legislație cu privire la prevenirea infiltrării redacțiilor de știri prin intermediul unor agenți de informații, dat fiind faptul că aceste practici pun în mare pericol libertatea de exprimare, având în vedere că acestea permit supravegherea redacțiilor de știri, generează un climat de neîncredere, împiedică colectarea de informații, amenință confidențialitatea surselor și, în cele din urmă, încearcă să informeze eronat și să manipuleze publicul, precum și să discrediteze credibilitatea mass-mediei;

23.  subliniază că tot mai mulți jurnaliști sunt angajați în condiții precare, fiind privați de garanțiile sociale comune de pe piața obișnuită a locurilor de muncă și solicită o îmbunătățire a condițiilor de muncă a profesioniștilor din mass-media; subliniază că statele membre trebuie să asigure că jurnaliștii beneficiază de condiții de muncă ce îndeplinesc dispozițiile Cartei sociale europene; subliniază importanța contractelor colective de muncă pentru jurnaliști și a reprezentanței sindicale a jurnaliștilor, care trebuie facilitate tuturor angajaților, chiar dacă sunt membri ai unui grup de mici dimensiuni, lucrează în întreprinderi mici sau au forme de contract nestandardizate, precum contracte de muncă temporară sau intermediară, dat fiind faptul că securitatea angajării le permite să se exprime și să acționeze împreună și să își susțină cu mai multă ușurință și mai eficient standardele profesionale;

24.  subliniază necesitatea promovării unui jurnalism etic în mass-media; solicită Comisiei Europene să propună un instrument (de exemplu, prin intermediul unei recomandări, precum Recomandarea din 20 decembrie 2006 privind protecția minorilor și a demnității umane și privind dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene a serviciilor de informații online și audiovizuale), pentru a asigura că statele membre invită sectorul mass-mediei să elaboreze standarde profesionale și coduri etice care să includă obligația de a indica o diferență între fapte și opinii în raportare, nevoia de acuratețe, imparțialitate și obiectivitate, respectul față de viața privată a oamenilor, îndatorirea de a corecta informația greșită și dreptul la replică; acest cadru ar trebui să prevadă stabilirea de către sectorul mass-mediei a unei autorități de reglementare a mass-mediei – care operează independent de ingerința politică sau de altă ingerință externă – care poate trata plângerile cu privire la presă pe baza unor standarde profesionale și coduri etice, precum și care are autoritatea de a impune sancțiuni corespunzătoare;

25.  invită statele membre în care defăimarea este o infracțiune să o scoată de sub incidența legii penale cât mai curând posibil; regretă că jurnaliștii și mass-media din numeroase state membre sunt supuși presiunilor, violenței și hărțuirii, inclusiv în timp ce prezintă demonstrațiile și evenimentele publice, generând preocupări în rândul organizațiilor europene și internaționale, precum și în mediul academic și în societatea civilă. subliniază importanța angajării într-un dialog cu autoritățile pentru a se asigura că libertatea și independența mass-mediei nu sunt puse în pericol, că vocile critice nu sunt cenzurate și că personalul responsabil cu aplicarea legii respectă rolul jucat de mass-media și se asigură că acestea pot prezenta rapoarte liber și în siguranță;

26.  subliniază importanța stabilirii unor organisme de autoreglementare a mass-mediei, precum comisii și reprezentanți pentru soluționarea reclamațiilor și susține eforturile practice, ascendente, inițiate de jurnaliștii europeni de a-și apăra drepturile fundamentale, prin instituirea unui centru de asistență socială pentru a documenta presupusele încălcări ale acelor drepturi, în special a libertății de exprimare (în conformitate cu proiectul-pilot care a fost adoptat în plen ca parte a poziției Parlamentului cu privire la bugetul pentru 2013, la 23 octombrie 2012);

27.  subliniază necesitatea unor norme specifice cu privire la informațiile politice din întreg sectorul audiovizualului, pentru a se garanta un acces echitabil la diverșii concurenți politici și la diversele opinii și puncte de vedere, în special cu ocazia alegerilor și a referendumurilor, astfel încât să cetățenii să își poată forma propriile opinii fără a fi supuși unei influențe excesive din partea unei puteri dominante formatoare de opinie; subliniază că aceste norme trebuie să fie puse în aplicare în mod corespunzător de organismele de reglementare;

28.  subliniază că dreptul fundamental la libertatea de exprimare și la libertatea mass-mediei nu numai că este rezervat pentru mass-media, ci și acoperă mass-media socială și alte forme de mass-media nouă; subliniază importanța asigurării libertății de exprimare și de informare pe Internet, în special prin garantarea unui Internet neutru, și, în consecință, invită UE și statele membre să se asigure că aceste drepturi și libertăți sunt respectate pe deplin pe Internet, în legătură cu accesul nerestricționat la informații, precum și furnizarea și circulația acestora; avertizează cu privire la orice încercări ale autorităților de a solicita înscriere sau autorizare sau de a restrânge conținutul pe care îl consideră dăunător; recunoaște că furnizarea de servicii de internet de către serviciile publice de mass-media contribuie la misiunea lor de a se asigura că cetățenii au acces la informații și își pot forma opinii dintr-o varietate de surse;

29.  subliniază importanța tot mai mare a agregatorilor de știri, a motoarelor de căutare și a altor intermediari în difuzarea și accesul la informații și la un conținut de știri pe Internet; invită Comisia să includă acești operatori de internet în cadrul de reglementare al UE la revizuirea Directivei serviciilor mass-media audiovizuale, în vederea abordării problemelor de discriminare a conținutului și de denaturare a selecției surselor;

30.  încurajează statele membre și Comisia, în cadrul politicii sale de promovare a competenței mediatice, să acorde suficientă atenție importanței educației mediatice, de a oferi cetățenilor aptitudini de interpretare critică și de selecție a volumului tot mai mare de informații;

31.  solicită Comisiei să verifice dacă statele membre își alocă licența de radiodifuziune pe baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale;

32.  subliniază importanța și urgența unei monitorizări anuale a libertății și a pluralismului mass-mediei în toate statele membre și a unei raportări anuale cu privire la acest subiect, pe baza standardelor detaliate elaborate de Consiliul Europei și de OSCE și a abordării analitice bazate pe riscuri și a indicatorilor elaborați în cadrul studiului independent întocmit pentru Comisie, în colaborare cu ONG-urile, părțile interesate și experții, inclusiv prin monitorizarea și supravegherea dezvoltării legislației privind mass-media și a modificărilor aduse acesteia și impactul tuturor legilor adoptate de statele membre care afectează libertatea presei, în special în legătură cu amestecul guvernului, precum și bunele practici privind definirea unor standarde de servicii publice, atât pentru canalele publice și private; subliniază importanța cunoașterii de către publicul larg a acestor standarde europene comune; consideră că obligația de a îndeplini această sarcină și de a publica un raport anual cu rezultatele monitorizării îi revine Comisiei, Agenției pentru Drepturi Fundamentale și/sau Centrului pentru Pluralismul și Libertatea Mass-mediei din cadrul IUE; consideră că Comisia ar trebui să prezinte raportul respectiv Parlamentului European și Consiliului și să facă propuneri pentru orice măsură rezultată în urma concluziilor sale;

33.  consideră că UE deține competențe pentru a lua măsuri legislative în vederea garantării, protejării și promovării libertății de exprimare și de informare, a libertății și a pluralismului mass-mediei, cel puțin atât cât au legătură cu protecția minorilor și a demnității umane, diversitatea culturală, accesul cetățenilor la informații cu privire la acoperirea evenimentelor importante, promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, protecția consumatorilor în legătură cu comunicările comerciale, dreptul la replică, reprezentând interese generale acoperite de DSMAV; în același timp, consideră că orice reglementare ar trebui realizată pe baza unei analize detaliate și atente a situației din UE și din statele membre a problemelor de soluționat și a mijloacelor optime de abordare a acestora; consideră că inițiativele nelegislative, precum monitorizarea, autoreglementarea, codurile de conduită, precum și activarea articolului 7 din TUE, atunci când este cazul, trebuie urmărite, astfel cum a solicitat majoritatea părților interesate, ținând cont că cele mai evidente amenințări asupra libertății mass-mediei din unele state membre provin din legislația nou adoptată;

34.  invită din nou Comisia să revizuiască și să modifice Directiva serviciilor media audiovizuale (DSMAV) și să extindă sfera sa de aplicare la standardele minime în această privință, protejarea și promovarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare și de informare, libertatea și pluralismul mass-mediei și să asigure punerea în aplicare pe deplin a Cartei drepturilor fundamentale, a jurisprudenței CEDO și a jurisprudenței conexe privind obligațiile pozitive din domeniul media, dat fiind faptul că obiectivul directivei este acela de a crea o zonă fără frontiere interne pentru serviciile media audiovizuale, asigurând totodată un nivel ridicat de protecție a obiectivelor de interes general, cum ar fi crearea unui cadru legislativ și administrativ corespunzător pentru a garanta un pluralism eficient„(19); în consecință, invită Comisia să revizuiască și să modifice DSMAV pentru a asigura – la fel ca în cazul și pe baza modelului autorităților de reglementare în cadrul comunicațiilor electronice – că acestea sunt independente, imparțiale și transparente în ceea ce privește procesele lor decizionale, exercitarea atribuțiilor și procesul de monitorizare, finanțat în mod eficient pentru a-și realiza activitățile și că dispun de competențe de sancționare adecvate, astfel încât să poată asigura punerea în aplicare a deciziilor lor; ;

35.  invită Comisia să includă în evaluarea și revizia DSAMV și dispoziții privind transparența proprietății mass-mediei, concentrarea mass-mediei, norme privind conflictele de interese pentru prevenirea unei influențe necorespunzătoare din partea puterilor politice și economice asupra mass-mediei și independența organismelor de supraveghere a mass-mediei; solicită Comisiei să lanseze comunicarea care pune în aplicare indicatorii instrumentului de monitorizare a pluralismului mediatic (MSM) pentru evaluarea pluralismului mediatic pe teritoriul UE, dezvoltat deja în studiul independent „Indicatorii pentru pluralismul mediatic în statele membre – către o abordare bazată pe risc și pe baza unei abordări în trei etape”, din ianuarie 2007; aceasta ar trebui urmată de o consultare publică largă cu toții actorii implicați, printre altele pe baza cursului dat raportului Grupului la nivel înalt privind libertatea mass-mediei, îndeosebi prin elaborarea unei propuneri pentru un set de orientări ale UE privind libertatea și pluralismul mass-mediei;

36.  solicită statelor membre să realizeze de urgență reforme pentru a îndeplini aceste obiective; invită Comisia să stabilească în mod clar domeniul de competență al autorităților de reglementare, în special în termeni de reglementare și de monitorizare și să monitorizeze conformitatea lor cu cerințele de necesitate și proporționalitate când impun sancțiuni; reamintește importanța adaptării sferei de aplicare a regulamentului la caracterul specific al mijlocului de informare în masă;

37.  solicită autorităților naționale de reglementare să coopereze și să se coordoneze la nivel european în ceea ce privește mass-media, de exemplu, prin stabilirea unei Asociații europene a autorităților de reglementare pentru servicii media audiovizuale și să armonizeze statutul autorităților naționale de reglementare, prevăzute la articolele 29 și 30 din DSMAV, asigurându-se că acestea sunt independente, imparțiale și transparente, atât în cadrul procesului decizional, cât și în exercitarea competenței lor, precum și în procesul de monitorizare și să le faciliteze competențe corespunzătoare de sancționare pentru a se asigura că deciziile lor sunt puse în aplicare;

38.  solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să ia măsuri corespunzătoare, în timp util, proporționale și progresive, în cazul în care apar motive de îngrijorare cu privire la libertatea de exprimare și de informare și la libertatea și pluralismul mass-mediei în UE și în statele membre;

39.  consideră că, în cazul unor aderări ulterioare la UE, ar trebui să se pună și mai mult accentul pe protecția libertăților și pe libertatea de exprimare, deoarece acestea sunt cunoscute în general ca fiind elemente ale drepturilor omului și ale condiționalității democrației criteriilor de la Copenhaga; solicită Comisiei să monitorizeze în continuare performanța și progresul țărilor candidate la UE în vederea protejării libertăților mass-mediei;

40.  solicită Comisiei să se asigure că criteriile bazate pe pluralismul și proprietatea mass-mediei sunt incluse în fiecare evaluare a impactului, realizată pentru noi inițiative privind propuneri legislative;

41.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de transparență în materie de proprietate a mass-mediei în Europa și, în consecință, invită Comisia și statele membre să ia inițiative pentru a asigura transparența în materie de proprietate și de gestionare a mass-mediei, în special solicitând serviciilor de radiodifuziune, presei tipărite și altor servicii similare să depună la autoritățile naționale pentru mass-media, la registrele de societății și publicului informații suficiente, precise și actualizate privind proprietatea, pentru a permite identificarea beneficiarilor, a proprietarilor și a coproprietarilor finali ai instituțiilor de presă, CV-urilor și finanțarea lor, de exemplu, prin dezvoltarea ulterioară a bazei de date Mavise într-un registru european unic, pentru a identifica concentrarea excesivă a mass-mediei, a împiedica organizațiile de mass-media să-și ascundă interesele speciale și pentru a permite cetățenilor să verifice care sunt interesele din spatele mass-mediei; solicită Comisiei și statelor membre să verifice și să monitorizeze dacă fonduri publice acordate de statele membre mass-mediei publice sunt utilizate în mod transparent și în strictă conformitate cu Protocolul nr. 29 din tratate; consideră că transparența proprietății este o componentă esențială a pluralismului mediatic; invită Comisia să monitorizeze și să sprijine progresul în promovarea unui schimb mai mare de informații privind proprietatea mass-mediei;

42.  subliniază că libertatea mass-mediei ar trebui să includă și libertatea accesului la mass-media, prin asigurarea unei furnizări eficiente și a unui acces la banda largă de internet pentru toți cetățenii europeni, într-un termen-limită și la costuri rezonabile, prin dezvoltarea ulterioară de tehnologii fără fir, inclusiv conectivitate la internet prin satelit;

43.  subliniază faptul că, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile au obligația pozitivă, în temeiul articolului 10 din CEDO, de a proteja libertatea de exprimare ca fiind una dintre premisele unei democrații funcționale, ca „exercitarea reală a anumitor libertăți nu depinde doar de obligația statului de a nu interveni, ci poate solicita măsuri de protecție pozitive”;

44.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Agenției Europene pentru Drepturile Fundamentale, OSCE, Comitetului de Miniștri și Adunării Parlamentare ale Consiliului Europei, Comisiei de la Veneția și Comisarului pentru drepturile omului.

(1) JO L 95, 15.4.2010, p. 1. (2) http://www.pressfreedom.eu/en/index.php. (3) JO C 25 E, 29.1.2004, p. 205. (4) JO C 76 E, 25.3.2004, p. 412. (5) JO C 76 E, 25.3.2004, p. 453. (6) JO C 193 E, 17.8.2006, p. 117. (7) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1026. (8) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 75. (9) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 50. (10) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154. (11) www.mediainitiative.eu (12) „Dreptul cetățenilor la informare: legislație și politici în UE și în statele sale membre), iunie 2012, disponibil la adresa: http://www.europarl.europa.eu/committees/fr/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=75131 (13) http://cmpf.eui.eu/Home.aspx. (14) redactat de K.U.Leuven – ICRI, Jönköping International Business School - MMTC, Central European University - CMCS și Ernst & Young Consultancy Belgium. (15) Acestea includ: controlul și influența de tip politic și partizan, exercitate în mod direct sau indirect asupra mass-mediei și a organismelor de control al mass-mediei; interzicerea sau limitarea accesului unor societăți de presă la piață prin intermediul acordării de licențe sau de proceduri de autorizare; întrebuințarea greșită și abuzul normelor privind securitatea statului, națională sau militară și ordinea publică sau moralitatea pentru a impune cenzura și pentru a împiedica accesul la documente și informații; încălcarea principiului confidențialității surselor; absența legilor privind concentrarea mass-mediei și conflictele de interese; utilizarea publicității pentru a influența linia editorială. (16) http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/07/52 (17) A se vedea punctul 6 din Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2011 referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria. (18) Articolul respectiv prevede faptul că autoritățile naționale pot acționa în apărarea „intereselor legitime” în cadrul aplicării legislației naționale pentru a păstra pluralismul mediatic. (19) CEDO, Centro Europa 7, 7 iunie 2012, punctul 134.