Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 iulie 2010 intitulată „Carte verde - Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” (COM)(2010)0365) și rezoluția sa din 16 februarie 2011 referitoare la aceasta(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2012 intitulată „Carte albă - O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” (COM)2012)0055),

–  având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei din 16 februarie 2012 intitulată „Carte albă - O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile”(2),

–  având în vedere raportul comun pregătit de Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune din cadrul Comisiei Europene și de Comitetul pentru protecție socială intitulat „Viabilitatea pensiilor în Uniunea Europeană 2010-2050” (raportul din 2012 privind viabilitatea),

–  având în vedere raportul comun pregătit de Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare din cadrul Comisiei Europene și de Comitetul pentru politică economică intitulat „Raportul din 2012 privind îmbătrânirea: proiecții economice și bugetare pentru statele membre ale UE 27 (2010-2060)”(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2011 intitulată „Analiza anuală a creșterii pe 2012” (COM(2011)0815) și rezoluția sa din 15 februarie 2012 referitoare la aceasta(4),

–  având în vedere Decizia 2010/707/UE din 21 octombrie 2010 a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(6),

–  având în vedere proiectul de declarație a Consiliului privind Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012): calea de urmat (SOC 992/SAN 322), din 7 decembrie 2012,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A7-0137/2013),

A.  întrucât opiniile Parlamentului referitoare la Cartea verde din 2010 a Comisiei intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure” au fost exprimate în rezoluția sa din 16 februarie 2011;

B.  întrucât cea mai gravă criză financiară și economică din ultimele decenii s-a transformat într-o criză socială și a datoriilor suverane care a afectat grav veniturile de pensii a milioane de cetățeni ai UE; întrucât această criză a indicat faptul că toate economiile europene se află într-o relație de interdependență și că țările nu mai sunt în măsură să garanteze caracterul adecvat, sigur și durabil al propriilor sisteme de protecție socială;

C.  întrucât pensia reprezintă principala sursă de venit a persoanelor în vârstă din UE, ea trebuind să le asigure acestora un nivel de viață decent și independența financiară; întrucât, totuși, aproximativ 22 % din femeile cu vârste peste 75 de ani trăiesc sub pragul de sărăcie din Uniunea Europeană, fiind supuse riscului de excluziune socială și întrucât femeile reprezintă majoritatea populației de peste 75 ani;

D.  întrucât primul val din așa-numita „baby boom generation” a atins vârsta de pensionare, problema demografică încetând astfel să mai fie un scenariu viitor și devenind o realitate prezentă, iar întrucât numărul de persoane cu vârsta de peste 60 de ani va crește cu peste 2 milioane pe an;

E.  întrucât chiar și în afara crizei economice, tendințele demografice și de productivitate pe termen lung indică un scenariu economic de creștere scăzută pentru majoritatea statelor membre ale UE, cu un ritm de creștere semnificativ mai scăzut decât cele din deceniile anterioare;

F.  întrucât Consiliul European din martie 2001 a aprobat deja Strategia tridimensională de la Stockholm care are drept scop: reducerea rapidă a datoriei publice, creșterea ratelor ocupării forței de muncă și a nivelurilor productivității și reformarea sistemelor de pensii, de sănătate pe termen lung;

G.  întrucât influență negativă a crizei economice și financiare din Europa asupra salariilor și a ocupării forței de muncă va amplifica riscul viitor de sărăcie la vârsta a treia;

H.  întrucât creșterea șomajului și rezultatele financiare dezamăgitoare de pe piețele financiare au afectat atât sistemele de pensii prin repartiție, cât și sistemele de pensii finanțate;

I.  salută Comitetul Economic și Social European recomandă stabilirea unor niveluri minime ale pensiilor în scopul asigurării unor venituri din pensii care să depășească pragul sărăciei;

J.  întrucât sistemele de pensionare sunt un element-cheie al modelelor sociale europene, al căror obiectiv fundamental și nenegociabil este asigurarea unui standard de viață decent pentru persoanele în vârstă; întrucât asigurarea pensiilor rămâne o competență a statelor membre;

K.  întrucât sustenabilitatea politicii în domeniul pensiilor depășește considerentele fiscale; întrucât ponderea economiilor private, ratele de ocupare a forței de muncă și evoluțiile demografice prevăzute joacă, de asemenea, un rol semnificativ în asigurarea sustenabilității;

L.  întrucât, în dezbaterea europeană actuală, sistemele de pensii sunt prea frecvent considerate mai degrabă o povară asupra finanțelor publice, și nu un instrument esențial pentru combaterea sărăciei în rândul persoanelor în vârstă, care să permită o redistribuire pe întreaga durata de viață a persoanelor, dar și la nivelul societății;

M.  întrucât pensionarii reprezintă un grup de consumatori extrem de important, iar variațiile la nivelul comportamentului de consumator al acestora produce efecte grave asupra economiei reale;

N.  întrucât în numeroase state membre ale UE rata fertilității rămâne scăzută, conducând la o scădere a numărului persoanelor de vârstă activă în viitor;

O.  întrucât, conform OCDE, mobilitatea între statele membre este redusă și numai 3 % din resortisanții Uniunii de vârstă activă își au rezidența într-un alt stat UE decât cel de origine(7);

P.  întrucât studiul „Femeile care trăiesc singure - actualizare”(8), cerut de Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen din Parlament, prezintă riscurile implicite ale unora dintre sistemele de pensii existente asupra agravării dezechilibrelor de gen, în special pentru femeile care trăiesc singure;

Q.  întrucât Documentul de lucru nr. 116 al OCDE în domeniile social, ocuparea forței de muncă și migrație, intitulat „Gătit, îngrijit și voluntariat: munca neplătită în lume”(9) subliniază importanța muncii neremunerate, care nu este încă recunoscută în sistemele naționale de pensii;

R.  întrucât în UE, rata de ocupare a persoanelor cu vârste între 55 și 64 de ani este de doar 47,4 %, iar pentru femei de numai 40,2 %; întrucât, în unele țări din UE, doar 2 % din totalul locurilor de muncă vacante sunt ocupate de persoane de peste 55 de ani; întrucât aceste rate scăzute de ocupare conduc la un decalaj de pensii între bărbați și femei în interiorul aceleiași generații, precum și la un decalaj între generații, care produce diferențe substanțiale între generații sub aspectul resurselor financiare;

S.  întrucât sistemele de pensii din statele membre diferă în mod semnificativ, de exemplu în ceea ce privește nivelul finanțării, al implicării guvernului, structura guvernanței, tipul de beneficii, eficiența din punctul de vedere al costurilor, gradul de colectivitate și solidaritate, o tipologie comună a UE nefiind, prin urmare, disponibilă,

Introducere

1.  observă că asupra bugetelor naționale se exercită o presiune mare și că reducerea prestațiilor de pensii în multe state membre este o urmare a escaladării grave a crizei financiare și economice; deplânge reducerile drastice din statele membre afectate cel mai mult de criză, în urma cărora mulți pensionari au ajuns în sărăcie sau riscă să ajungă în sărăcie;

2.  subliniază necesitatea ca UE și statele membre să evalueze durabilitatea actuală și viitoare a sistemelor de pensii și să identifice cele mai bune practici și strategii de politică care pot conduce la modalitatea cea mai sigură și rentabilă de asigurare a pensiilor în cadrul statelor membre;

3.  subliniază probabilitatea unui scenariu de creștere economică scăzută pe termen lung, în care majoritatea statelor membre vor fi nevoite să își consolideze bugetele și să își reformeze economiile în condiții de austeritate, necesitând o gestionare riguroasă a finanțelor publice; subscrie la opinia exprimată în Cartea albă a Comisiei, potrivit căreia va fi necesară constituirea de pensii ocupaționale complementare finanțate, pe lângă prioritatea privind salvgardarea pensiilor publice universale, care garantează cel puțin un standard de viață decent pentru toate persoanele în vârstă;

4.  subliniază că sistemele publice de pensii ce țin de primul pilon rămân sursa de venit cea mai importantă a pensionarilor; regretă faptul că în Cartea albă a Comisiei nu se abordează în mod corespunzător importanța sistemelor de pensii universale care cel puțin să pună la adăpost de sărăcie, din cadrul primului pilon; invită statele membre, conform obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și combaterea sărăciei, să elaboreze în continuare strategii pentru o piață a muncii mai active și mai favorabile incluziunii în vederea diminuării raportului dependenței economice dintre persoanele inactive și persoanele încadrate în muncă; îndeamnă partenerii sociali și statele membre să coreleze aceste reforme cu îmbunătățirea constantă a condițiilor de muncă și cu punerea în aplicare a unor programe de formare pe parcursul vieții, care să permită o activitate profesională mai solidă și mai îndelungată până la vârsta legală de pensionare, crescând astfel numărul celor care plătesc prime de pensii, de asemenea pentru a evita creșterea cheltuielilor publice cu pensiile care pun în pericol finanțele publice sustenabile; invită statele membre să implementeze reforme ale sistemelor lor din primul pilon în așa fel încât să se țină cont și de numărul de ani de contribuții;

5.  solicită statelor membre să evalueze în mod amănunțit necesitatea de a implementa reforme în privința sistemelor aferente primului pilon, luând în considerare schimbările înregistrate de speranța de viață și schimbările raportului dintre pensionari, șomeri și persoanele active economic, pentru a garanta un standard de viață decent și independență economică pentru persoanele în vârstă, în special cele care aparțin unor grupuri vulnerabile;

6.  remarcă faptul că criza financiară și economică și provocările pe care le presupune îmbătrânirea populației au relevat vulnerabilitatea sistemelor de pensii finanțate și a celor prin repartiție; recomandă o abordare vizând sisteme de pensii cu piloni multipli, constând dintr-o combinație formată din:

7.  recunoaște potențialul instituțiilor de pensii ocupaționale și individuale ca investitori substanțiali și fiabili pe termen lung în economia UE; subliniază contribuția lor așteptată la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind realizarea unei creșteri economice durabile, a unor locuri de muncă mai multe și mai bune și a unor societăți favorabile incluziunii din punct de vedere social; salută, în acest sens, viitoarea inițiativă a Comisiei de a lansa o Carte verde privind investițiile pe termen lung; îndeamnă Comisia să nu pună în pericol potențialul de investiții al fondurilor de pensii și să respecte diferitele caracteristici ale acestora și ale altor instituții de pensii atunci când introduce sau modifică legislația UE, în special atunci când va revizui Directiva privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale;

8.  invită Comisia să evalueze efectele cumulative ale legislației în materie de piețe financiare - de exemplu, Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR), Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) și Directiva revizuită privind cerințele de capital (CRD IV) - asupra fondurilor de pensii din cel de-al doilea pilon și capacității acestora de a investi în economia reală și să raporteze cu privire la aceste aspecte în Cartea verde viitoare privind investițiile pe termen lung;

9.  reamintește că, în contextul Strategiei de la Lisabona 2000-2010, pe parcursul unui deceniu, Comisia și statele membre au purtat discuții exhaustive referitoare la reformele structurale privind politica macroeconomică, microeconomică și de ocupare a forței de muncă, care au avut drept rezultat formularea unor recomandări întemeiate pe tratate și specifice fiecărui stat membru, multe dintre acestea făcând în mod direct sau indirect referire la protecția unor pensii adecvate și durabile; regretă nepunerea în aplicare a acestor recomandări, care ar fi putut atenua impactul crizei într-o mare măsură;

10.  salută publicațiile cuprinzătoare și de înaltă calitate precum „Raportul din 2012 privind îmbătrânirea”(10) și „Raportul privind viabilitatea”(11), din 2012, care analizează caracterul adecvat pe termen lung și sustenabilitatea sistemelor de pensii din toate statele membre; regretă faptul că sustenabilitatea și caracterul adecvat al pensiilor fac obiectul unor rapoarte separate cu un puternic caracter tehnic; solicită Comisiei și Consiliului să publice imediat un rezumat integrat, concis și în termeni simpli, care să permită cetățenilor să evalueze provocările cu care se confruntă sistemul lor național de pensii într-o comparație la nivelul UE;

11.  subliniază importanța utilizării unei metodologii uniforme pentru a calcula viabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și partea de obligații legate de pensii;

12.  este de părere că pentru a se ajunge la o soluție efectivă la problema pensiilor, ținându-se seama de necesitatea de a crește, în toate statele membre, numărul anilor de contribuții și de a îmbunătăți condițiile de muncă și de a promova într-o măsură mai mare învățarea pe tot parcursul vieții astfel încât să le permită oamenilor să lucreze cel puțin până la vârsta legală a pensionării, și dincolo de aceasta dacă doresc acest lucru, este de importanță crucială să existe un consens între guverne și angajatori și sindicate;

13.  propune ca reprezentanții tuturor grupurilor de vârstă, inclusiv tinerii și bătrânii, care simt în cel mai mare grad impactul reformelor, să fie consultați în mod adecvat cu privire la orice reformă a sistemelor de pensii, pentru a garanta rezultate echilibrate și echitabile și a menține maximum de consens între generații;

14.  salută direcția principală a Cărții albe, care propune să se pună accent pe obținerea unui echilibru între durata vieții profesionale și durata pensionării, realizarea de economii pentru pensii ocupaționale complementare și private și perfecționarea instrumentelor UE de monitorizare a pensiilor, subliniind, în același timp, importanța îmbunătățirii informării cu privire la pensii;

Creșterea nivelului ocupării forței de muncă și obținerea unui echilibru între durata vieții profesionale și durata pensionării

15.  subliniază faptul că punerea în aplicare a reformelor structurale menite să crească rata de ocupare a forței de muncă și să permită cetățenilor să atingă vârsta legală de pensionare, reducând, astfel, gradul de dependență economică înseamnă a genera venituri fiscale și prime de pensii și de asigurări sociale, necesare pentru consolidarea bugetelor statelor membre și pentru finanțarea unor sisteme de pensii adecvate, sigure și durabile; subliniază că aceste reforme trebuie efectuate într-un mod transparent, pentru a le permite oamenilor să anticipeze efectele pe care aceste reforme le pot produce; atrage atenția asupra riscului ca șomajul și salariile scăzute, munca cu fracțiune de normă și alte forme muncă atipice să conducă la drepturi la pensie parțiale și să încurajeze sărăcia la bătrânețe;

16.  invită statele membre: să adopte politici cuprinzătoare și active în domeniul pieței forței de muncă; să adopte măsurile necesare pentru a combate munca nedeclarată și neplata impozitelor și a primelor, de asemenea în vederea salvgardării unei concurențe echitabile; să rezerve fonduri pentru a combate creșterea cheltuielilor publice ale populației în curs de pensionare; și să promoveze buna ocupare a forței de muncă, între altele prin oferirea de consiliere și sprijin cuprinzător persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și prin integrarea în special a grupurilor deosebit de vulnerabile pe piața muncii;

17.  observă ultima mențiune a Comisiei Europene din analiza anuală a creșterii pentru 2013 privind necesitatea reformelor în sistemele de pensii; atrage în același timp atenția asupra faptului că alinierea vârstei reale de pensionare cu cea legală ar trebui să fie o prioritate în multe state membre;

18.  salută angajamentele asumate de statele membre de a asigura sisteme de pensionare adecvate și fiabile în contextul recomandărilor de țară adoptate de Consiliu în 2012 în cadrul semestrului european;

19.  observă că peste 17 % din populația Uniunii Europene are în prezent 65 sau peste 65 de ani și că, potrivit estimărilor Eurostat, această cifră va ajunge la 30 % până în 2060;

20.  subliniază accelerarea presiunii exercitate de evoluțiile demografice asupra bugetelor naționale și a sistemelor de pensii naționale odată cu pensionarea primului val din „generația baby boom”; ia act de progresele și nivelurile de ambiție inegale dintre statele membre în formularea și punerea în aplicare a reformelor structurale menite să conducă la creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă, la eliminarea treptată sistemelor de pensionare anticipată și în evaluarea, la nivelul statelor membre și împreună cu partenerii sociali, a nevoii de a stabili un echilibru sustenabil între vârsta legală și efectivă de pensionare și creșterea speranței de viață; subliniază faptul că statele membre care nu reușesc să realizeze acum reforme treptate ar putea să se afle mai târziu în situația de a trebui să pună în aplicare reforme-șoc cu consecințe sociale semnificative;

21.  reiterează apelul pentru stabilirea unei strânse corelații între prestațiile de pensii și anii lucrați și primele plătite („echitate actuarială”), pentru a se asigura că munca mai multă și pe o perioadă mai îndelungată rentează pentru lucrători prin aceea că aceștia beneficiază de o pensie mai bună, ținând cont în mod adecvat de perioadele de absență de pe piața muncii consacrate îngrijirii persoanelor dependente; recomandă ca statele membre, în consultare cu partenerii relevanți, să interzică pensionarea obligatorie la atingerea vârstei legale de pensionare, astfel încât să le permită celor care pot și doresc acest lucru să continue să lucreze după vârsta legală de pensioare sau să se pensioneze treptat, întrucât extinderea perioadei de plată a primelor simultan cu reducerea perioadei de eligibilitate la beneficii poate ajuta lucrătorii să reducă decalajele între pensii într-un ritm rapid;

22.  subliniază că prezumția care stă la baza sistemelor de pensionare anticipată, potrivit căreia lucrătorilor mai în vârstă li se permite să se retragă mai devreme pentru a elibera locurile de muncă pentru tineri s-a dovedit empiric greșită, întrucât statele membre care prezintă cele mai ridicate niveluri ale șomajului în rândul tinerilor, în medie, sunt și cele care prezintă cele mai ridicate niveluri ale șomajului în rândul lucrătorilor mai în vârstă;

23.  solicită partenerilor sociali să adopte o abordare bazată pe ciclul de viață a politicilor în domeniul resurselor umane și să adapteze locurile de muncă în acest sens; solicită angajatorilor să prezinte un program pentru a sprijini îmbătrânirea activă și sănătoasă; solicită lucrătorilor să se angajeze activ în oportunitățile de formare disponibile și să rămână în formă pentru piața muncii în toate etapele vieții lor profesionale; subliniază necesitatea de a îmbunătăți integrarea lucrătorilor în vârstă pe piața muncii și solicită abordări vizând inovări sociale care să faciliteze o activitate profesională mai lungă, în special în cazul celor mai solicitante meserii, prin adaptarea locurilor de muncă, crearea unor condiții de muncă adecvate și organizarea mai flexibilă a muncii, prin ajustări legate atât de norma de lucru, cât și de natura muncii prestate;

24.  subliniază necesitatea promovării mai intense a sănătății preventive, încurajării formării și reconversiei profesionale și combaterea discriminării lucrătorilor mai tineri și mai bătrâni pe piața muncii; subliniază imperativul privind aplicarea eficientă și implementarea legislației privind sănătatea și siguranța la locul de muncă în acest sens; subliniază că programele de îndrumare ar putea să reprezinte o abordare utilă pentru menținerea lucrătorilor în vârstă în viața activă pentru o perioadă mai lungă și pentru a fructifica experiența acestora în ceea ce privește integrarea tinerilor pe piața forței de muncă; solicită partenerilor sociali să elaboreze modele atractive pentru o tranziție flexibilă de la viața profesională la pensie;

25.  invită insistent statele membre să acționeze viguros pentru realizarea ambițiilor formulate în Pactul UE pentru egalitatea de gen (2011-2020) care se concentrează asupra reducerii decalajelor dintre genuri și care combat segregarea genurilor și asupra promovării unui echilibru mai bun între viața privată și cea personală pentru bărbați și femei; subliniază că aceste obiective sunt fundamentale pentru a crește ocuparea forței de muncă în rândul femeilor și pentru a combate sărăcia în rândul femeilor salariate și în vârstă;

26.  subliniază că IMM-urile reprezintă una dintre principalele surse de locuri de muncă și de creștere economică în UE și pot să aducă o contribuție semnificativă la viabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de pensii din statele membre;

Dezvoltarea economiilor suplimentare private pentru pensie

27.  salută apelul lansat în Cartea albă pentru realizarea de economii pentru pensii ocupaționale complementare accesibile tuturor lucrătorilor în cauză și, dacă este posibil, sisteme individuale; subliniază totuși că Comisia ar trebui să recomande mai degrabă economii de pensii ocupaționale colective, suplimentare, bazate pe solidaritate, de preferință în urma unor acorduri colective și stabilite la nivel național, de întreprindere sau la nivel sectorial, deoarece permit o solidaritate mai mare în rândul generațiilor și între generații, în timp ce sistemele individuale nu permit acest lucru; subliniază nevoia urgentă de a promova eforturile de constituire, în măsura posibilului, de economii de pensii ocupaționale complementare;

28.  constată că multe state membre au demarat deja programe majore în cadrul reformei sistemelor de pensii care vizează atât durabilitatea, cât și caracterul adecvat al acestora; subliniază importanța garantării faptului că măsurile propuse la nivelul UE completează, și nu sunt în contradicție cu programele naționale de reformă a sistemelor de pensii; reamintește faptul că pensiile rămân un aspect ce ține de competența statelor membre și este preocupat de faptul că o legislație a UE suplimentară în acest domeniu ar putea avea un impact negativ asupra anumitor sisteme de pensii din unele state membre, în special în ceea ce privește caracteristicile sistemelor de pensii ocupaționale;

29.  subliniază costurile de exploatare scăzute (la nivel de sectoare) ale sistemelor de pensii ocupaționale (preferabil non-profit) colective în comparație cu sistemele de economii de pensii individuale; subliniază importanța costurilor de exploatare scăzute, întrucât chiar și reducerile limitate ale cheltuirilor pot genera pensii substanțial mai mari; subliniază totuși că din nefericire aceste sisteme au existat până în prezent numai în anumite state membre;

30.  invită insistent statele membre și instituțiile responsabile de sistemele de pensii să informeze cetățenii în mod corespunzător cu privire la drepturile lor dobândite la pensie și să îi sensibilizeze și să îi educe în așa fel încât să poată lua decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește viitoarele economii de pensii suplimentare; de asemenea, invită insistent statele membre să informeze la timp cetățenii cu privire la planurile de modificare a sistemelor de pensii, astfel încât aceștia să poată lua o decizie în cunoștință de cauză și chibzuită cu privire la economiile lor pentru pensie; invită statele membre să formuleze și să pună în aplicare reguli stricte cu privire la divulgarea costurilor de operare și la riscul și randamentul investițiilor în fondurile de pensii care operează sub jurisdicția lor;

31.  recunoaște dispersia pronunțată a caracteristicilor și rezultatelor sistemelor de pensii ocupaționale ale statelor membre în ceea ce privește accesul, solidaritatea, eficiența costurilor, riscurile și randamentul; salută intenția Comisiei, în strânsă consultare cu statele membre, partenerii sociali, industria pensiilor și alte părți interesate, de a elabora un cod de bune practici pentru sistemele de pensii ocupaționale, care să abordeze aspecte precum acoperirea mai bună a lucrătorilor, faza de plată, împărțirea și atenuarea riscurilor, raportul cost-eficacitate și amortizarea șocurilor, în conformitate cu principiul subsidiarității; subliniază beneficiul reciproc aferent îmbunătățirii schimbului de bune practici între statele membre;

32.  sprijină intenția Comisiei de a continua să vizeze finanțarea UE - în special prin Fondul Social European (FSE) - pentru a sprijini proiectele care vizează îmbătrânirea activă și sănătoasă la locul de muncă și, prin programul pentru schimbare socială și inovare (PSCI), să ofere sprijin financiar și practic statelor membre și partenerilor sociali care intenționează să implementeze în mod treptat sisteme de pensii suplimentare eficiente din punctul de vedere al costurilor, sub controlul Parlamentului European;

Pensiile ale lucrătorilor mobili

33.  recunoaște eterogeneitatea sistemelor de pensii din UE, însă subliniază importanța ca lucrătorii să își poată schimba locul de muncă în interiorul sau în afara statelor membre; subliniază necesitatea ca lucrătorilor mobili să li se asigure posibilitatea achiziționării și conservării drepturilor la pensii ocupaționale; subscrie la abordarea în favoarea căreia pledează Comisia, de a se concentra asupra salvgardării dobândirii și conservării drepturilor la pensii, și solicită statelor membre să se asigure că drepturile la pensie latente ale lucrătorilor mobili sunt tratate la fel ca cele ale membrilor activi ai sistemelor sau ale pensionarilor; constată rolul important pe care îl poate juca Comisia în eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații, inclusiv a celor din calea mobilității; este de părere că, în afară de barierele lingvistice și considerațiile legate de familie, mobilitatea pe piața muncii este îngrădită de perioade lungi înainte de intrarea în drepturi sau de restricții de vârstă nerezonabile și invită statele membre să le reducă; subliniază faptul că orice acțiune de promovare a mobilității trebuie să fie echilibrată de sisteme de pensii suplimentare rentabile și trebuie să ia în considerare natura sistemelor de pensii;

34.  ia act de propunerea Comisiei de a evalua posibilele legături dintre Regulamentul (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială cu „anumite” sisteme de pensii ocupaționale; subliniază dificultățile practice întâlnite în aplicarea regulamentului respectiv în cazul sistemelor de securitate socială ale celor 27 de state membre, care diferă în mod semnificativ; subliniază diversitatea sistemelor de pensii din UE și, prin urmare, complexitatea aplicării unei abordări coordonate în cazul zecilor de mii de sisteme de pensii foarte diferite din statele membre și, prin urmare, pune sub semnul întrebării practicabilitatea aplicării unei astfel de coordonări în domeniul sistemelor de pensii ocupaționale complementare;

35.  invită Comisia și statele membre să depună eforturi ambițioase pentru a crea și a menține servicii eficiente de monitorizare, eventual bazate pe internet, care să le permită cetățenilor să își monitorizeze drepturile la pensie și astfel să ia decizii oportune și în cunoștință de cauză cu privire la economiile de pensii individuale (al treilea pilon) suplimentare; solicită coordonarea la nivelul UE pentru a asigura compatibilitatea adecvată a serviciilor de monitorizare naționale; salută proiectul-pilot al Comisiei în acest domeniu și invită Comisia să se asigure că proiectul pilot este însoțit de o evaluare a impactului beneficiilor generate de furnizarea de informații consolidate cu privire la pensii cetățenilor UE într-un mod accesibil;

36.  observă că, la finalizarea lor, serviciile de evidență a pensiilor nu ar trebui să se limiteze doar la pensiile ocupaționale, ci să includă și sistemele din cel de-al treilea pilon și informații personalizate cu privire la drepturile ce decurg din primul pilon;

37.  pune sub semnul întrebării necesitatea unui fond de pensii UE pentru cercetători;

38.  consideră că una dintre cele mai mari realizări ale societății moderne este faptul că oamenii, în general, au o viață mai lungă, mai sănătoasă și mai prosperă; solicită adoptarea unei atitudini pozitive în cadrul dezbaterii pe tema îmbătrânirii, răspunzând, pe de o parte, în mod activ provocării semnificative, dar surmontabile, legate de îmbătrânire, și profitând, pe de altă parte, de oportunitățile pe care le aduc îmbătrânirea populației și „economia vârstei a treia”; recunoaște rolul foarte activ și important pe care persoanele în vârstă îl joacă în cadrul societăților noastre;

Revizuirea Directivei IORP

39.  subliniază că obiectivul revizuirii Directivei privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (Directiva IORP) ar trebui să fie conservarea unor pensii ocupaționale adecvate, sustenabile și sigure în Europa prin crearea unui mediu care să continue să stimuleze progresul piețelor naționale și internaționale în acest domeniu, printr-o protecție sporită acordată actualilor și viitorilor pensionari și prin adaptarea flexibilă la diversitatea transfrontalieră și transsectorială a actualelor sisteme;

40.  consideră că este esențial să se asigure faptul că regimurile din cel de-al doilea pilon al UE respectă reglementări prudențiale solide, pentru a putea atinge un nivel ridicat de protecție pentru membri și beneficiari și pentru a respecta mandatul G20, conform căruia toate instituțiile financiare fac obiectul unei reglementări și supravegheri adecvate;

41.  solicită ca inițiativele legislative ale UE în această privință să respecte deciziile statelor membre în ceea ce privește instituțiile de pensii din cel de-al doilea pilon;

42.  subliniază faptul că orice activitate de reglementare la nivelul UE legată de măsurile prudențiale trebuie bazată pe o analiză de impact temeinică care ar trebui să cuprindă prevederea că produsele similare să fie supuse acelorași standarde prudențiale și să garanteze o provizionare adecvată și mobilitatea lucrătorilor în cadrul Uniunii și ar trebui să aibă obiectivul general de a proteja drepturile de pensie acumulate ale angajaților; subliniază faptul că orice activitate de reglementare la nivelul UE legată de măsurile prudențiale trebuie să se bazeze, de asemenea, pe un dialog activ cu partenerii sociali și alte părți interesate și pe o înțelegere reală, respectând specificitățile naționale; subliniază că sistemele de pensii se află în strânsă legătură cu situația culturală, socială, politică și economică a fiecărui stat membru; subliniază că toate instituțiile de pensii din cel de-al doilea pilon, indiferent de forma lor juridică, ar trebui să se supună unei reglementări proporționale și solide, care ține cont de caracteristicile activității lor, axându-se în special pe o perspectivă pe termen lung;

43.  insistă că pensiile din cadrul celui de-al doilea pilon, indiferent de furnizorii lor, nu ar trebui să fie subminate de reglementările UE care nu țin cont de orizontul lor pe termen lung;

44.  consideră că propunerile Comisiei referitoare la măsurile prudențiale ar trebui nu numai să identifice și să țină seama de diferențele dintre regimurile naționale, dar și să aplice principiul „aceleași riscuri, aceleași reguli” în cadrul fiecărui regim național și pilon respectiv; subliniază faptul că măsurile trebuie să respecte strict principiul proporționalității în ceea ce privește evaluarea obiectivelor și beneficiilor în raport cu eforturile financiare, administrative sau tehnice depuse și să urmărească un echilibru adecvat între costuri și beneficii;

45.  referitor la măsurile prudențiale calitative, consideră că propunerile privind gestiunea consolidată a întreprinderii și a riscului, împreună cu propunerile privind transparența sporită și obligațiile în materie de raportare a informațiilor, raportarea costurilor și transparența strategiilor de investiții, sunt utile și ar trebui promovate în cadrul oricărei revizuiri, cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității; observă că, având în vedere diferențele semnificative care există între statele membre, în acest moment convergența măsurilor prudențiale calitative la nivelul UE este mai fezabilă decât convergența măsurilor prudențiale cantitative;

46.  având în vedere informațiile disponibile în acest moment, nu este convins că aplicarea de cerințe la nivel european privind fondurile proprii sau privind evaluarea bilanțului ar fi adecvată; din această perspectivă, dezaprobă orice revizuire în acest sens a Directivei IORP; consideră totuși că studiul de impact cantitativ efectuat în prezent de Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO), precum și eventualele analize ulterioare bazate pe acest studiu, ar trebui luate pe deplin în considerare în acest context politic; subliniază faptul că dacă asemenea cerințe ar fi introduse ulterior, aplicarea directă a cerințelor Directivei II privind insolvența la IFPO nu ar fi instrumentul potrivit;

47.  evidențiază că Directiva IORP se aplică doar sistemelor de pensii voluntare și nu acoperă alte instrumente care fac parte din sistemul public de pensii obligatorii;

48.  subliniază că între produsele de asigurare și sistemele de pensii ocupaționale există diferențe majore; subliniază că orice aplicare directă a cerințelor cantitative prevăzute în Directiva Solvabilitate II la IFPO ar fi inadecvată și ar putea submina interesele angajaților și angajatorilor deopotrivă; de aceea, se opune aplicării copy-paste a cerințelor prevăzute în Directiva Solvabilitate II la IFPO și rămâne deschis la abordări care urmăresc securitatea și sustenabilitatea;

49.  subliniază că partenerii sociali (angajatorii și angajații) au o responsabilitate comună pentru conținutul acordurilor privind pensiile ocupaționale; subliniază că acordurile contractuale între partenerii sociali trebuie recunoscute întotdeauna, în special în ceea ce privește echilibrul dintre riscurile și recompensele pe care un sistem de pensii ocupaționale își propune sa îl realizeze;

50.  consideră ca adecvată dezvoltarea la nivelul UE a unor modele în materie de solvabilitate, de exemplu modelul bilanțului holistic (Holistic Balance Sheet – HBS), numai dacă în urma unor analize de impact riguroase rezultă că aplicarea acestora este realistă din punct de vedere practic și eficientă din punctul de vedere al costurilor și beneficiilor, în special având în vedere diversitatea de IORP din statele membre. subliniază faptul că orice dezvoltare a unor variațiuni pe tema Solvabilitate II sau HBS nu ar trebui să urmărească introducerea unor dispoziții de tip Solvabilitate II;

51.  observă o mare diversitate în conceperea planurilor de pensii, care variază de la beneficii definite, la contribuții definite sau sisteme combinate; observă, de asemenea, o trecere de la sistemele bazate pe beneficii definite la cele construite pe contribuțiile definite sau stabilirea, în unele state membre, a unor piloni de finanțare obligatorii; subliniază că acest lucru sporește nevoia de mai multă transparență și o mai bună informare a cetățenilor cu privire la beneficiile promise, nivelul costurilor și strategiile de investiții;

52.  subliniază că ideea introducerii de condiții de concurență echitabilă între asigurările de viață și regimurile celui de-al doilea pilon este adecvată și relevantă doar într-o anumită măsură, având în vedere diferențele esențiale dintre produsele de asigurare și sistemele de pensii ocupaționale și, în funcție de profilul de risc, gradul de integrare pe piața financiară și caracterul comercial sau non-profit al oricărui eventual furnizor; recunoaște că, dată fiind concurența dintre asigurările de viață și IORP din cadrul celui de-al doilea pilon, este esențial ca produsele cu același grad de risc să facă obiectul acelorași norme, astfel încât să se evite inducerea în eroare a beneficiarilor și să li se asigure același nivel de protecție prudențială;

Protecția pensiilor ocupaționale ale lucrătorilor în caz de insolvabilitate

53.  consideră că, în caz de insolvabilitate, în statele membre trebuie garantate în mod consecvent drepturile prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/94/CE;

54.  solicită Comisiei să pregătească o sinteză cuprinzătoare a regimurilor și măsurilor de protecție la nivel național și, dacă în urma acestei evaluări sunt identificate neconcordanțe majore, să facă propuneri solide la nivelul UE în scopul de a garanta instituirea în UE de mecanisme pe deplin viabile pentru protecția simplă, necostisitoare și proporțională a drepturilor de pensii ocupaționale;

55.  observă că în unele state membre există angajatori care sprijină deja sistemele de pensii prin mecanisme de protecție, separarea activelor, administrarea independentă a sistemelor și acordarea, în cazul insolvenței, a statutului de creditor prioritar sistemelor de pensii, înaintea acționarilor;

56.  subliniază că problemele legate de protecția pensiilor în caz de insolvență sunt strâns legate de aspecte esențiale vizate de revizuirea Directivei IORP; subliniază că, în procesul de elaborare a acestor două directive, Comisia ar trebui să asigure congruența și compatibilitatea lor deplină;

Economii de pensii suplimentare legate de al treilea pilon

57.  constată că definiția, domeniul de aplicare și structura celui de-al treilea pilon sunt diferite de la un stat membru la altul;

58.  regretă că în general regimurile aferente celui de-al treilea pilon sunt mai costisitoare, mai riscante și mai puțin transparente decât regimurile primului pilon; solicită mai multă stabilitate, fiabilitate și sustenabilitate pentru cel de-al treilea pilon;

59.  consideră că în anumite cazuri sistemele private de economii pentru pensii ar putea fi necesare pentru garantarea unei pensii adecvate; încurajează Comisia să coopereze cu statele membre printr-o abordare bazată pe cele mai bune practici și să evalueze și să optimizeze stimulentele pentru sistemele private de economii pentru pensii, în special pentru persoanele care altfel nu ar putea acumula o pensie adecvată;

60.  consideră că se impune o evaluare a bunelor practici și avansarea de propuneri privind optimizarea măsurilor de stimulare;

61.  subliniază că prioritatea politicilor publice nu ar trebui să fie subvenționarea regimurilor celui de-al treilea pilon, ci asigurarea faptului că toată lumea este protejată în mod corespunzător în cadrul unui pilon 1 pe deplin funcțional și viabil;

62.  solicită Comisiei să examineze vulnerabilitatea sistemelor bazate pe capital din cel de-al treilea pilon în caz de criză și să prezinte propuneri vizând reducerea acestui risc;

63.  propune analizarea la nivel național a limitelor fixate ale costurilor juridice în cazul încheierii și gestiunii contractului, al schimbării furnizorului sau al modificării tipului de contract, precum și înaintarea de recomandări în acest sens;

64.  consideră că atractivitatea planurilor de pensii din cel de-al treilea pilon ar putea fi sporită prin coduri de conduită în materie de calitate, furnizarea de informații pentru consumatori și protecția consumatorilor; încurajează Comisia să faciliteze partajarea celor mai bune practici actuale între statele membre;

65.  sprijină elaborarea și introducerea la nivelul UE de coduri de conduită neobligatorii – și, eventual, de sisteme de certificare a produselor, – în materie de calitate, de furnizare de informații pentru consumatori și de protecție a consumatorilor în cel de-al treilea pilon; în cazul în care codurile de conduită neobligatorii nu se vor dovedi eficace, recomandă statelor membre să își asume sarcina reglementării acestor domenii;

66.  solicită Comisiei să identifice modalități de utilizare mai eficientă a legislației UE în sectorul financiar pentru a se asigura că consumatorii beneficiază de consultanță financiară corectă și nepărtinitoare în ceea ce privește pensiile și produsele legate de pensii;

Eliminarea obstacolelor transfrontaliere legate de impozite și contracte din calea investițiilor realizate de fondurile de pensii

67.  solicită Comisiei și statelor membre în chestiune să ajungă la un acord în domeniul pensiilor transfrontaliere, îndeosebi în ceea ce privește modalitatea de evitare a dublei impozitări și a dublei neimpozitări;

68.  consideră că impozitele discriminatorii constituie o piedică importantă în calea mobilității transfrontaliere și solicită eliminarea lor rapidă, remarcând, totodată, competența limitată a UE în domeniul politicii fiscale a statelor membre;

69.  consideră că se impune examinarea obstacolelor în cazul legislației privind contractele;

70.  solicită Comisiei să asocieze în mod corespunzător partenerii sociali prin structuri deja existente;

Dimensiunea de gen

71.  reamintește chestiunea egalității între genuri în domeniul pensiilor; consideră îngrijorător numărul tot mai mare de persoane în vârstă, mai ales de femei, care trăiesc sub pragul de sărăcie; subliniază că sistemele publice de pensii ce țin de primul pilon ar trebui să garanteze cel puțin un standard de viață decent pentru toate persoanele; subliniază că egalitatea de gen pe piața muncii este esențială pentru asigurarea sustenabilității sistemelor de pensii, deoarece ratele mai mari de ocupare a forței de muncă contribuie la creșterea economică și determină plătirea a mai multe prime de pensii; consideră că egalizarea vârstei de pensionare a bărbaților cu cea a femeilor trebuie să fie însoțită de politici eficiente care să asigure o remunerație egală pentru aceeași muncă, concilierea vieții profesionale cu activități de îngrijire a persoanelor dependente; subliniază necesitatea luării în considerare a introducerii unor credite de pensii legate de îngrijire, ca recunoaștere a îngrijirii acordate persoanelor dependente, ce este de obicei neremunerată;

72.  salută invitația adresată în Cartea albă statelor membre de instituire a creditelor pentru îngrijirea acordată persoanelor dependente, pentru a garanta introducerea în calculul pensiei a perioadelor consacrate îngrijirii persoanelor dependente, atât pentru femei, cât și pentru bărbați; reamintește faptul că repartizarea inegală a sarcinilor familiale între femei și bărbați, ce are drept consecință faptul că deseori femeile ocupă locuri de muncă mai puțin sigure, mai prost plătite sau chiar nedeclarate, cu un impact negativ asupra drepturilor la pensie, precum și lipsa de servicii și infrastructuri disponibile și abordabile și măsurile recente de austeritate în acest domeniu au un impact direct în special asupra posibilității ca femeile să lucreze și să-și constituie pensii; solicită, prin urmare, Comisiei să comande un studiu pe această temă;

73.  reamintește că este necesar ca statele membre să adopte măsuri menite să elimine diferențele de remunerare și de venit între femeile și bărbații care prestează aceeași muncă, precum și discrepanțele în ocuparea unor poziții de responsabilitate, alături de inegalitățile de gen pe piața muncii, care, de asemenea, afectează pensiile, aceste inegalități producând diferențe substanțiale între pensiile plătite femeilor și cele mult mai mari plătite bărbaților; îndeamnă Comisia să prezinte o revizuire a legislației existente; constată că, în pofida nenumăratelor campanii, obiective și măsuri adoptate în ultimii ani, diferența de remunerare între femei și bărbați rămâne persistent de mare;

74.  invită Comisia și statele membre să se asigure că principiul egalității de tratament între femei și bărbați este aplicat;

75.  subliniază că trebuie adoptate urgent măsuri menite să combată decalajul de remunerare între femei și bărbați în sectorul privat, care este grav în majoritatea statelor membre;

76.  subliniază că trebuie redus decalajul de remunerare între bărbații și femeile care au același competențe și aceleași locuri de muncă, deoarece, din acest, motiv salariul femeilor rămâne mai mic și crește numărul de femei care trăiesc în sărăcie atunci când se vor pensiona sau vor fi văduve;

77.  subliniază că speranța de viață mai mare a femeilor nu ar trebui să fie un element discriminatoriu în calcularea pensiilor;

78.  îndeamnă statele membre să respecte și să aplice legislația privind drepturile referitoare la maternitate, astfel încât femeile să nu fie dezavantajate la pensie, pentru că au devenit mame în timpul perioadei active;

79.  consideră că este necesară individualizarea drepturilor de pensie din perspectiva egalității de gen și că ar trebui asigurată securitatea multor femei în vârstă, care acum depind de pensiile după soțul decedat, precum și a altor drepturi derivate;

80.  subliniază că statele membre ar trebui să sprijine studierea impactului diferitelor formule de indexare asupra riscului de sărăcie la bătrânețe, luând în considerare dimensiunea de gen; solicită statelor membre să țină seama mai ales de evoluția nevoilor oamenilor atunci când îmbătrânesc, de exemplu îngrijirea pe termen lung, pentru a se asigura că persoanele în vârstă, în special femeile, vor putea avea pensii adecvate și o viață demnă;

o
o   o

81.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 9. (2) JO C 299, 4.10.2012, p. 115. (3) ISBN 978-92-79-22850-6. (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0047. (5) JO L 308, 24.11.2010, p. 46. (6) JO C 9E, 15.1.2010, p. 11. (7) OCDE (2012), „Mobility and migration in Europe”, p. 63. În: OECD Economic Surveys: European Union 2012, OECD Publishing. (8) http://www.europarl.europa.eu/committees/fr/studiesdownload.html?languageDocument=EN&file=79590 (9) Miranda, V., Cooking, Caring and Volunteering: Unpaid Work Around the World, OECD Social, Employment and Migration Working Papers, No. 116, OECD Publishing (2011). (10) Comisia Europeană, Raportul din 2012 privind îmbătrânirea: proiecții economice și bugetare pentru statele membre ale UE 27 (2010-2060), Bruxelles, mai 2011. http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/2012/pdf/ee-2012-2_en.pdf (11) „Viabilitatea pensiilor în Uniunea Europeană 2010-2050”, raport comun pregătit de Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune din cadrul Comisiei Europene și de Comitetul pentru protecție socială, 23 mai 2012, http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=en&pubId=7105&type=2&furtherPubs=yes