Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria, în special cele din 16 februarie 2012(1) și 13 septembrie 2012(2), precum și cele referitoare la valurile de refugiați cauzate de conflictul armat,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Siria din 23 martie, 23 aprilie, 14 mai, 25 iunie, 23 iulie, 15 octombrie, 19 noiembrie și 10 decembrie 2012, precum și din 23 ianuarie, 18 februarie, 11 martie și 22 aprilie 2013; având în vedere Consiliul Justiție și Afaceri Interne din octombrie 2012, care a sprijinit instituirea unui program de protecție regională de către Comisie; având în vedere concluziile Consiliului European privind Siria din 2 martie, 29 iunie și 14 decembrie 2012 și din 8 februarie 2013,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton, referitoare la refugiații sirieni, îndeosebi observațiile sale formulate pe durata dezbaterii în plen de la Strasbourg din 13 martie 2013 și declarația sa din 8 mai 2013; având în vedere declarațiile comisarului pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și răspuns la situații de criză, Kristalina Georgieva, referitoare la refugiații sirieni și la intervenția UE, îndeosebi declarația sa din 12 mai 2013, precum și rapoartele asupra situației și fișele informative referitoare la Siria elaborate de ECHO (Ajutor Umanitar și Protecție Civilă),

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU nr. 2059 din 20 iulie 2012, nr. 2043 din 21 aprilie 2012 și nr. 2042 din 14 aprilie 2012, precum și raportul actualizat al Comisiei internaționale independente de anchetă a ONU din 11 martie 2013; având în vedere notele de informare ale Consiliul de Securitate referitoare la Siria, emise de Secretarul general adjunct pentru probleme umanitare și coordonator al ajutorului de urgență al Organizației Națiunilor Unite, Valerie Amos, îndeosebi cea din 18 aprilie 2013,

–  având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU și observațiile Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați, António Guterres, formulate în fața Consiliului de Securitate al ONU, îndeosebi cele din 18 aprilie 2013; având în vedere rezoluțiile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind Republica Arabă Siriană din 2 decembrie 2011 și 22 martie 2013,

–  având în vedere reuniunea de la Marrakech a Grupului Prietenii poporului sirian și conferința internațională desfășurată la Paris la 28 ianuarie 2013,

–  având în vedere ultimul plan de intervenție la nivel regional (RRP) pentru Siria aferent perioadei ianuarie-iunie 2013, precum și toate RRP-urile emise de Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați după primul plan, publicat în martie 2012,

–  având în vedere Planul pentru 2013 de intervenții de asistență umanitară în Siria (SHARP) din 19 decembrie 2012, elaborat de Guvernul Republicii Arabe Siriene în coordonare cu Sistemul ONU,

–  având în vedere Forumul umanitar sirian (SHF), care a fost instituit în primăvara anului 2012, precum și cea mai recentă reuniune a acestuia din 19 februarie 2013,

–  având în vedere buletinele umanitare siriene emise de Oficiul pentru coordonarea afacerilor umanitare al ONU (OCHA),

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU privind Siria, în special Rezoluția 46/182, intitulată „Consolidarea coordonării asistenței umanitare de urgență acordate de Națiunile Unite” și principiile directoare anexate la aceasta, precum și Rezoluția 67/183 referitoare la situația drepturilor omului în Siria,

–  având în vedere raportul de sinteză al Conferinței internaționale la nivel înalt a donatorilor de ajutor umanitar pentru Siria, care a avut loc în Kuwait la 30 ianuarie 2013,

–  având în vedere Comunicatul final al Grupului de acțiune pentru Siria („Comunicatul de la Geneva”) din 30 iunie 2012,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea,

–  având în vedere faptul că Siria este parte la Pactul internațional privind drepturile civile și politice, la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, la Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la Convenția privind drepturile copilului și Protocolul opțional la aceasta privind implicarea copiilor în conflictele armate, precum și la Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid,

–  având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, până la 16 mai 2013, Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) a înregistrat un număr total de 1 523 626 de refugiați sirieni în țările învecinate și în Africa de Nord; întrucât, potrivit evaluărilor, numărul total al refugiaților, incluzându-i pe cei neînregistrați, este mult mai mare; întrucât, conform ICNUR, 7 milioane de sirieni depind de ajutoare, inclusiv 3,1 milioane de copii, iar numărul persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) era de 4,25 milioane la 6 mai 2013; întrucât, potrivit acelorași surse, la 16 mai 2013, numărul refugiaților (inclusiv al celor aflați în așteptarea înregistrării) prezenți în țările de primire era repartizat în modul următor: Turcia – 347 815; Liban – 474 461; Iordania – 474 405; Irak – 148 028; Egipt – 68 865; Maroc, Algeria și Libia – 10 052 (înregistrați); întrucât mii de sirieni fug din țara lor în fiecare zi, refugiindu-se în țările învecinate, iar conform estimărilor ICNUR numărul refugiaților sirieni ar putea ajunge la 3,5 milioane până la sfârșitul anului 2013;

B.  întrucât numărul refugiaților sirieni și al persoanelor care au nevoie de ajutor crește dramatic în condițiile în care situația politică și umanitară se deteriorează în fiecare zi și conflictul armat continuă; întrucât nu numai o parte din civili, ci și mai mulți foști lideri politici și militari ai regimului, precum și ambasadori, s-au refugiat în țările învecinate și în alte țări; întrucât conflictul armat din Siria constituie o amenințare majoră la adresa securității și stabilității fragile a întregii regiuni; întrucât există riscul ca efectele de contagiune ale conflictului armat să depășească actualul caracter incidental și să devină structurale; întrucât nici UE, nici comunitatea internațională nu-și pot permite încă o catastrofă; întrucât o catastrofă politică, de securitate și umanitară la nivel panregional ar depăși capacitatea de reacție internațională;

C.  întrucât există mii de refugiați din Siria care au dezertat din forțele armate pentru a nu fi nevoite să comită crime de război sau crime împotriva umanității sau care se sustrag serviciului militar din motive similare;

D.  întrucât în mai 2013 ONU a estimat că cel puțin 80 000 de persoane, majoritatea civili, și-au pierdut viața ca urmare a violențelor din Siria;

E.  întrucât majoritatea sirienilor au avut de suferit de pe urma distrugerii unor infrastructuri esențiale, inclusiv a unor școli și spitale, a devalorizării monedei, a creșterii prețurilor la alimente, a penuriilor de carburanți și energie electrică și a lipsei apei, a alimentelor și a medicamentelor; întrucât accesul fizic la populația care are nevoie de asistență umanitară în Siria este supus în continuare unor constrângeri stricte și depinde de cooperarea guvernului Assad;

F.  întrucât agențiile ONU au informat că realizează progrese în ceea ce privește organizarea de convoaie cu ajutoare de la mai multe agenții și trimiterea acestora dincolo de liniile de conflict, către zonele controlate de guvern sau de opoziție ori disputate de ambele părți; întrucât obstacolele birocratice și punctele de control de pe teritoriul întregii țări (aflate atât sub control guvernamental, cât și sub cel al opoziției) îngrădesc eficacitatea răspunsului umanitar în toate regiunile siriene;

G.  întrucât înregistrarea rămâne principalul mecanism prin intermediul căruia sunt identificate și protejate persoanele aflate la nevoie și prin care li se acordă asistență, îndeosebi în cazul noilor sosiți care au nevoi specifice, inclusiv persoanele cu handicap, vârstnicii, minorii neînsoțiți și copiii despărțiți, astfel încât asistența să se acorde în funcție de priorități;

H.  întrucât țările-gazdă au menținut o politică a frontierelor deschise pe parcursul războiului, dar au optat pentru diferite metode de găzduire; întrucât abilitatea și capacitatea acestor țări de a absorbi și de a oferi adăposturi pentru valul tot mai mare de refugiați au ajuns la limita maximă, dacă se ține seama de faptul că au început să apară cu regularitate „incidente” de-a lungul frontierelor; întrucât Libanul a optat pentru o politică de interzicere a taberelor, permițând în schimb absorbția majorității refugiaților în cadrul comunităților locale; întrucât aproximativ trei sferturi dintre refugiații sirieni aflați în țările învecinate trăiesc în afara taberelor, în zone urbane; întrucât aproximativ 350 000 de sirieni sunt găzduiți în 23 de tabere de refugiați din Turcia, Iordania și Irak;

I.  întrucât organizațiile specializate în acordarea de ajutor se ocupă în prezent de situația refugiaților din Iordania, Liban și Irak, axându-se în mod prioritar asupra femeilor și a copiilor, care au nevoi speciale, dar sunt adesea neglijați în comunitățile urbane de refugiați; întrucât dispersia rurală a populațiilor de refugiați necesită un program complex de înregistrare urbană;

J.  întrucât și țările care îi primesc pe refugiați se confruntă cu propriile lor probleme considerabile pe plan intern, inclusiv instabilitate economică, inflație și șomaj, în special Libanul și Iordania aflându-se într-o situație de vulnerabilitate deosebită;

K.  întrucât, pentru numeroși refugiați sirieni, plata chiriei devine din ce în ce mai mult un motiv de îngrijorare, în condițiile în care supraaglomerarea și concurența în vederea obținerii unui adăpost se agravează, iar prețurile cresc; întrucât refugiații se confruntă cu importante decalaje între venituri și cheltuieli, dispun de posibilități de angajare reduse, și-au epuizat economiile și sunt din ce în ce mai îndatorați; întrucât concurența pentru locurile de muncă și creșterea prețurilor la alimente constituie factori care exacerbează tensiunile dintre populația locală și refugiați, îndeosebi în Liban și Iordania, care găzduiesc împreună peste 1 milion de refugiați;

L.  întrucât este necesar să se depună eforturi continue în vederea creșterii sprijinului destinat comunităților gazdă cu scopul de a le permite să-și mențină frontierele deschise, să acorde asistență refugiaților și să pună la dispoziție infrastructura necesară, precum și pentru a reduce tensiunile și a elimina costurile impuse comunităților respective;

M.  întrucât constrângerile legate de finanțare continuă să împiedice acordarea în timp util și în mod eficient de asistență umanitară; întrucât SHARP necesită, în total, finanțări în valoare de 563 milioane USD pentru a răspunde nevoilor populației din Siria; întrucât, la 6 mai 2013, planul de intervenție era finanțat doar în proporție de 61%;

N.  întrucât, în prezent, este în curs o revizuire a actualului Plan de intervenție la nivel regional al ONU (RRP 4), revizuire ce vizează perioada care se încheie în decembrie 2013; întrucât ONU va lansa un nou apel pentru finanțare la 7 iunie 2013, care va reflecta creșterea numărului refugiaților care părăsesc Siria și nevoile persistente ale acestora și va include, de asemenea, un sprijin mai important pentru guvernele și comunitățile gazdă, urmând să se ridice, probabil, la 3 miliarde USD;

O.  întrucât, potrivit informărilor transmise de organizațiile specializate în acordarea de ajutor, au fost puse efectiv la dispoziție doar 30 până la 40% din totalul fondurilor promise până în prezent de comunitatea internațională;

P.  întrucât există pericolul ca nivelul de asistență umanitară să devină nesustenabil; întrucât toți actorii umanitari implicați au nevoie de niveluri de sprijin financiar disproporționate în raport cu bugetele aferente ajutorului umanitar de care dispun, de obicei, donatorii tradiționali; întrucât trebuie instituite mecanisme de finanțare extraordinare pentru a se răspunde nevoilor de bază generate de criza siriană;

Q.  întrucât UE este cel mai important donator; întrucât, la 22 aprilie 2013, asistența umanitară pe care UE s-a angajat s-o acorde pentru a răspunde crizei siriene a totalizat 473 milioane EUR, dintre care 200 milioane EUR acordate în mod direct de UE, iar circa 273 milioane EUR provin din partea statelor membre; întrucât, la 12 mai 2013, Comisia a anunțat fonduri suplimentare în valoare de 65 milioane EUR;

R.  întrucât, pe teritoriul Siriei, au fost afectați 400 000 de refugiați palestinieni; întrucât palestinienii au rămas, în mare măsură, neutri în cadrul acestui conflict; întrucât, în Liban, au fost înregistrați aproape 50 000 de refugiați palestinieni de către Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări, iar în Iordania, 5 000; întrucât Iordania nu le-a mai permis palestinienilor care s-au refugiat din zonele de conflict din Siria să treacă frontiera pe teritoriul său și întrucât acestora li se interzice, în mare măsură, să lucreze în Liban; întrucât și refugiații irakieni, afgani, somalezi și sudanezi din Siria se confruntă cu situația unor strămutări repetate;

S.  întrucât s-a înregistrat o degradare a situației din tabăra de refugiați de la Zaatari din Iordania în ceea ce privește siguranța și securitatea, înregistrându-se furturi și incendii; întrucât Zaatari a deveni cel de-al patrulea oraș al Iordaniei, găzduind peste 170 000 de persoane; întrucât revoltele și protestele violente din taberele de refugiați sunt cauzate de condițiile precare de trai și de întârzierile survenite în primirea asistenței; întrucât lipsa generalizată de securitate continuă să pună în pericol viața persoanelor din taberele de refugiați, afectând și lucrătorii umanitari; întrucât au fost atacați, spitalizați și chiar uciși lucrători din domeniul ajutorului umanitar în timp ce distribuiau ajutoare și întrucât au fost bătuți jurnaliști;

T.  întrucât, conform organizațiilor internaționale, femeile și fetele din taberele de refugiați sunt victime ale violenței sexuale, aflată în plină creștere, iar violul este utilizat ca armă de război; întrucât nu există opțiuni medicale viabile pentru refugiații sirieni care sunt supraviețuitori ai violențelor sexuale; întrucât un număr disproporționat de tinere și femei din taberele de refugiați se căsătoresc; întrucât, conform mai multor surse, în taberele de refugiați au loc căsătorii temporare Mutah „din plăcere” cu refugiați palestinieni;

U.  întrucât, în martie 2013, ONU a deschis o anchetă independente cu privire la acuzațiile referitoare la eventuala utilizare a armelor chimice în Siria; întrucât este posibil ca aceste acuzații să fi contribuit la deplasarea în masă a populației; întrucât regimul sirian nu a acordat echipei de anchetatori ai ONU autorizația de acces pe teritoriul țării,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară aflată în plină desfășurare în Siria și la implicațiile acesteia asupra țărilor învecinate; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că exodul de refugiați din Siria continuă să se accelereze; reamintește că guvernul Assad este principalul răspunzător în ceea ce privește asigurarea bunăstării poporului sirian;

2.  condamnă încă o dată, în cei mai fermi termeni, actele brutale și atrocitățile săvârșite de regimul sirian împotriva populației acestei țări; se declară extrem de îngrijorat cu privire la gravitatea încălcării pe scară largă și sistematice a drepturilor omului și la eventualele crime împotriva umanității autorizate și/sau executate de autoritățile siriene, de armata siriană, de forțele de securitate și de milițiile afiliate; condamnă execuțiile extrajudiciare sumare și toate celelalte forme de încălcare a drepturilor omului comise de grupările și de forțele care se opun regimului Președintelui Assad; își reiterează apelul adresat președintelui Bashar al-Assad și regimului său de a renunța imediat la putere, pentru a face posibilă în Siria o tranziție pașnică, bazată pe incluziune și democratică, sub conducerea poporului sirian;

3.  solicită tuturor părților armate să pună capăt imediat violențelor din Siria; subliniază încă o dată că dreptul umanitar internațional, al cărui prim obiectiv este de a-i proteja pe civili, trebuie respectat în totalitate de către toți cei implicați în criză; subliniază că persoanele responsabile pentru încălcările generalizate, sistematice și flagrante ale drepturilor omului care au avut loc în Siria în ultimele 24 de luni trebuie să fie trase la răspundere și aduse în fața justiției; sprijină cu fermitate, în acest sens, și apelurile făcute de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în ceea ce privește sesizarea Curții Penale Internaționale cu privire la situația din Siria;

4.  transmite condoleanțe familiilor victimelor; omagiază poporul sirian pentru curajul său și își reiterează solidaritatea cu lupta sa pentru libertate, demnitate și democrație;

5.  consideră că metoda-cheie de aplanare a acestui conflict constă în mecanismele politice menite să faciliteze un proces politic condus de Siria, care să promoveze o soluție politică rapidă, credibilă și eficace, împreună cu actorii angajați în mod real în favoarea tranziției, respectând totodată pe deplin valorile universale ale democrației, statului de drept, drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, acordând o atenție deosebită drepturilor minorităților etnice, culturale și religioase, precum și drepturilor femeilor; reafirmă că menținerea separării dintre componenta umanitară și cea politică constituie o prioritate, pentru a facilita accesul la persoanele care au nevoie de ajutor; invită UE și Serviciul European de Acțiune Externă să elaboreze o foaie de parcurs pentru guvernarea politică în zonele eliberate, care să includă posibilitatea ridicării sancțiunilor economice;

6.  subliniază că toate persoanele care au dezertat din Siria au dreptul la o protecție suplimentară, fiind supuse riscului din alte motive decât cele prevăzute la punctul 26 din orientările ICNUR, și anume „pedepsele excesive sau disproporționat de severe”, acestea putând să ajungă până la tortură sau la tratamente inumane sau degradante sau chiar la execuția arbitrară;

7.  invită membrii Consiliului de Securitate al ONU (CSONU), în special Rusia și China, să-și respecte responsabilitățile legate de terminarea violențelor și represiunilor împotriva poporului sirian, printre altele prin adoptarea unei rezoluții a CSONU bazate pe declarația de presă a CSONU din 18 aprilie 2013, și să acorde livrări de ajutor umanitar tuturor regiunilor din Siria; invită VP/ÎR să facă tot posibilul pentru a asigura adoptarea rezoluției CSONU, exercitând o presiune diplomatică efectivă asupra Rusiei și Chinei; solicită UE să analizeze în continuare, în cadrul CSONU, toate opțiunile oferite de responsabilitatea de a proteja, în strânsă colaborare cu SUA, Turcia și Liga Statelor Arabe, pentru a sprijini poporul sirian și a opri vărsarea de sânge; sprijină cu fermitate lucrările comisiei independente de anchetă privind situația din Siria și salută raportul său actualizat;

8.  sprijină apelul comun lansat de Secretarul de Stat al SUA, John Kerry, și de Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Serghey Lavrov, în favoarea convocării, cât mai curând posibil, a unei conferințe internaționale de pace privind Siria, pentru a se da curs Conferinței de la Geneva din iunie 2012;

9.  își exprimă îngrijorarea cu privire la continuarea militarizării conflictului și a violenței sectare; ia act de rolul actorilor regionali diferiți, inclusiv al aprovizionării cu arme, și își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele de contaminare ale conflictului sirian în țările învecinate în ceea ce privește criza umanitară, securitatea și stabilitatea; condamnă în termeni fermi atacurile cu mașini capcană care au avut loc la 11 mai 2013 și s-au soldat cu zeci de morți și răniți în apropierea unei baze de refugiați sirieni din orașul Reyhanli, situat în provincia Hatay, din sud-estul Turciei, precum și utilizarea artileriei și a bombardamentelor de către forțele armate siriene împotriva țărilor învecinate; sprijină poziția VP/ÎR, care a condamnat atacurile teroriste de orice tip;

10.  subliniază că UE poartă o răspundere deosebită față de stabilitatea și securitatea din vecinătatea sa și adresează VP/ÎR și comisarului responsabil de extindere și politica europeană de vecinătate solicitarea de a se asigura că UE exercită un rol de lider în evitarea propagării conflictului armat din Siria spre țările învecinate;

11.  elogiază disponibilitatea de care au dat dovadă comunitățile-gazdă și țările vecine Siriei, în special Iordania, Liban, Turcia și Irak, acestea oferind adăpost și ajutor umanitar familiilor care s-au refugiat din calea conflictului armat din Siria, dar este profund îngrijorat de riscul punctului de saturație de care se apropie aceste țări, având în vedere afluxul refugiaților sirieni, care ar putea declanșa o instabilitate regională fără precedent;

12.  sprijină și salută contribuția remarcabilă pe care și-au adus-o Comisia și statele membre la programele internaționale de asistență umanitară, precum și spiritul de lider politic de care a dat dovadă comisarul european pentru cooperare internațională, ajutor umanitar și reacția la situații de criză; salută diversificarea de către Comisie a partenerilor în domeniul umanitar în Siria pentru a furniza un ajutor mai eficient și pe scară mai largă, în special în regiunile din afara controlului guvernamental; solicită actorilor UE și statelor membre să își coordoneze mai eficient acțiunile și asistența acordată atât în interiorul, cât și în afara granițelor Siriei;

13.  îndeamnă Comisia să prezinte un pachet cuprinzător de ajutoare, oferind un exemplu altor donatori majori, pentru a aborda criza umanitară din Siria și din țările învecinate, bazat pe trei piloni: i) creșterea asistenței umanitare (prin intermediul ECHO), ii) sprijinirea eforturilor depuse de țările gazdă în vederea consolidării comunităților locale, a creșterii capacităților și a dezvoltării infrastructurilor (prin intermediul DEVCO) și iii) introducerea rapidă a pachetelor de asistență financiară destinate Libanului și Iordaniei;

14.  subliniază că este important să se mențină deschise frontierele internaționale și îndeamnă comunitatea internațională să sprijine cu generozitate Libanul și Iordania în gestionarea afluxului de refugiați aflat în creștere; îndeamnă toate guvernele țărilor gazdă din regiune și alți actori să susțină principiile nereturnării și tratamentului egal al refugiaților;

15.  solicită UE să ia măsurile responsabile necesare în ceea ce privește posibilul aflux de refugiați în statele sale membre;

16.  solicită statelor membre să pună capăt imediat utilizării, care a fost semnalată, a perioadelor prelungite de luare în custodie publică și practicii returnării, care constituie o încălcare directă a dreptului internațional și a dreptului Uniunii Europene;

17.  solicită să se acorde de urgență asistență umanitară tuturor persoanelor care au nevoie de aceasta din Siria, acordând o atenție deosebită răniților, refugiaților, persoanelor strămutate intern, femeilor și copiilor; apreciază eforturile Comitetului Internațional al Crucii Roșii și ale UNRWA în această privință; solicită guvernului Assad să permită accesul deplin al organizațiilor umanitare în țară; subliniază nevoia de a intensifica cooperarea dintre diferiți actori care acționează pe teren, cum ar fi autoritățile locale, organizațiile internaționale și ONG-urile, inclusiv cooperarea la frontieră; consideră că protocoalele referitoare la asistență și monitorizarea la frontieră pot conferi o valoare adăugată;

18.  invită UE să sprijine crearea unor refugii sigure de-a lungul frontierei turco-siriene, și, dacă e posibil, și în Siria, precum și crearea de coridoare umanitare de către comunitatea internațională;

19.  salută imensa operațiune de ajutor umanitar la care contribuie organizațiile internaționale și locale sub auspiciile OCHA și ale ICNUR și aduce un omagiu tuturor lucrătorilor din domeniul ajutorului umanitar și din cel sanitar, internaționali și locali, pentru curajul și perseverența lor; invită UE și comunitatea internațională să consolideze protecția civililor, inclusiv a personalului medical și a lucrătorilor umanitari; îndeamnă comunitatea internațională să identifice o soluție la insecuritatea continuă și la problemele legate de menținerea ordinii în taberele de refugiați, printre altele prin instituirea unei noi inițiative în domeniul securității în cadrul taberelor; îndeamnă toate părțile la conflict să se conformeze dreptului internațional umanitar și să faciliteze accesul organizațiilor umanitare, permițând astfel lucrătorilor umanitari să își desfășoare activitatea în interiorul țării și în afara granițelor acesteia pentru a răspunde nevoilor în creștere;

20.  solicită tuturor țărilor și în mod deosebit statelor membre ale UE să își onoreze cu promptitudine angajamentele asumate cu ocazia Conferinței donatorilor care a avut loc la 30 ianuarie 2013 în Kuweit; solicită UE și comunității internaționale să creeze mecanisme de asumare a răspunderii, pentru a se asigura că toate fondurile promise ajung la beneficiarii desemnați;

21.  condamnă practica violenței sexuale în cadrul conflictului armat sirian, care este folosită, de asemenea, cu titlu de armă de război și constituie, astfel, o crimă de război; îndeamnă UE și comunitatea internațională să aloce resurse specifice pentru a pune capăt violențelor sexuale și solicită comunităților gazdă să ofere tratament medical adecvat persoanelor care au fost victime ale violenței sexuale;

22.  invită donatorii, în lumina necesităților tot mai stringente ale populației de refugiați palestinieni din Siria și din țările învecinate, să finanțeze UNRWA în mod corespunzător, și invită UNRWA să sprijine cu generozitate eforturile continue pentru a consolida capacitatea de rezistență a acestor refugiați și a reduce la minimum suferința și strămutarea lor;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0057. (2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0351.