Parlamentul European,

–  având în vedere Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii(1),

–  având în vedere Raportul din 23 februarie 2012 al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind aplicarea Directivei 2003/8/EC de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența juridică acordată în astfel de litigii (COM(2012)0071),

–  având în vedere articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A7-0161/2013),

A.  întrucât articolul 47 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că „asistența juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i asigura accesul efectiv la justiție”;

B.  întrucât Directiva 2003/8/CE a Consiliului cuprinde prevederi menite să asigure că cetățenii implicați în litigii transfrontaliere au acces la justiție;

C.  întrucât directiva, în principala sa prevedere, statuează că asistența judiciară nu poate fi refuzată pentru simplul motiv că un litigiu este de natură transfrontalieră, fiecare stat membru păstrându-și, astfel, propriul său sistem de asistență judiciară la care trebuie, însă, să acorde acces persoanelor din alte state membre;

D.  întrucât directiva stabilește condițiile pentru acordarea de asistență judiciară transfrontalieră legate în special de resursele financiare, fondul litigiului și caracterul transfrontalier al acestuia;

E.  întrucât asistența judiciară trebuie acordată numai persoanelor cărora resursele financiare nu le permit accesul la justiție fără o asemenea asistență;

F.  întrucât aceste resurse sunt evaluate pe baza orientărilor în vigoare în statul membru al instanței, în mai multe state membre fiind în vigoare praguri fixe;

G.  întrucât aceste praguri diferă în mod considerabil de la un stat membru la altul, iar o persoană care este considerată a avea nevoie de asistență judiciară într-un stat membru s-ar putea să nu fie considerată în același fel în alt stat membru, și întrucât articolul 5 alineatul (4) din directivă recunoaște, într-o anumită măsură, această problemă;

H.  întrucât, pentru a se găsi soluții la aceste discrepanțe, ar trebui să se ia în considerare eventualitatea în care unei persoane ar trebui să i se permită, de asemenea, să solicite asistență judiciară în statul în care își are reședința, iar decizia privind solicitarea să fie luată de autoritățile din statul membru respectiv;

I.  întrucât, pentru a facilita lucrurile atât pentru cetățeni, cât și pentru autoritățile care aplică directiva, ar trebui ca celor dintâi să li se ofere opțiunea ca, în cazul unei cereri de asistență judiciară transfrontalieră, decizia cu privire la cerere să fie luată fie în statul membru de reședință, fie în statul membru în care este situată instanța ori în care decizia trebuie aplicată;

J.  întrucât, în cazul în care se oferă o astfel de opțiune, autoritățile statului membru ar fi în măsură să aplice propriile criterii în loc să fie nevoite să transmită cererea sau să urmeze condițiile și orientările altor state membre;

K.  întrucât persoanelor al căror drept de a primi asistență judiciară a fost recunoscut în statul membru de reședință ar putea primi un certificat în acest sens, care ar fi acceptat de autoritățile statului membru în care este situată instanța ori în care trebuia aplicată decizia;

L.  întrucât, în conformitate cu dispozițiile directivei, asistența judiciară transfrontalieră acoperă, de asemenea, cheltuielile suplimentare direct legate de natura transfrontalieră a litigiului, cum ar fi cheltuielile de interpretare, traducere și de deplasare;

M.  întrucât informațiile care explică asistența disponibilă pentru cetățean în materie judiciară trebuie să fie într-una din limbile oficiale ale Uniunii, astfel încât să se garanteze faptul că cetățeanul a fost informat într-o limbă pe care o înțelege;

N.  întrucât Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție cuprinde dispoziții similare la nivel internațional, însă este aplicată doar de 17 din cele 27 de state membre;

O.  întrucât, prin urmare, celelalte state membre ar trebui încurajate să semneze sau să ratifice Convenția,

Aplicarea Directivei 2003/8/CE

1.  felicită Comisia pentru prezentarea raportului său privind aplicarea Directivei 2003/8/CE;

2.  regretă faptul că Comisia nu abordează în mod specific procedurile europene în cazul cărora se aplică Directiva privind asistența judiciară, cum ar fi procedura europeană privind cererile cu valoare redusă, în pofida faptului că aplicarea acesteia la procedura menționată mai sus ar fi putut fi, desigur, analizată în perioada 1.1.2009 - 31.12.2010;

3.  constată cu satisfacție că toate statele membre au transpus directiva în legislația națională; ia act, totuși, de faptul că interpretarea domeniului de aplicare a directivei diferă, în anumite privințe, de la un stat membru la altul;

4.  subliniază că un alt raport ar trebui să cuprindă numărul și natura cazurilor pentru fiecare țară pentru a obține o imagine mai detaliată și mai concludentă privind folosirea acestui instrument;

Creșterea gradului de sensibilizare cu privire la dreptul la asistență judiciară transfrontalieră

5.  regretă faptul că relativ puține persoane și puțini practicieni par a fi informați cu privire la drepturile pe care le conferă directiva;

6.  invită Comisia și statele membre să adopte măsuri de creștere a gradului de sensibilizare privind dreptul la asistență judiciară transfrontalieră în materie civilă și comercială, și să mărească, astfel, libera circulație a persoanelor;

7.  recunoaște buna activitate desfășurată de portalul e-Justiție al UE, de rețeaua judiciară a UE, precum și de e-CODEX (comunicare e-justiție prin intermediul schimburilor de date online), în special prin disponibilitatea, pe portalul e-justiție al UE, a formularelor de asistență judiciară prevăzute în Directiva Consiliului 2003/8/CE; solicită, totuși, o mai mare claritate și un acces mai ușor la aceste formulare de asistență judiciară și la formularele naționale de asistență judiciară pe toate aceste platforme, incluzând informații clare și practice cu privire la cea mai bună modalitate de a solicita asistență judiciară în diferitele state membre în cadrul unor litigii civile și comerciale transfrontaliere;

8.  invită, prin urmare, Comisia și statele membre să lanseze o campanie de informare eficace pentru a viza un număr mare de potențiali beneficiari și practicieni ai dreptului;

9.  consideră că nici alte proceduri europene, cum sunt procedura europeană privind cererile cu valoare redusă sau procedura privind somația europeană de plată, nu sunt bine cunoscute și că, dacă actuala politică în materie de informare va persista, cunoașterea lor nu se va ameliora;

10.  evidențiază faptul că noile tehnologii și instrumente de comunicare ar putea fi folosite pentru a facilita accesul la informațiile referitoare la asistența judiciară; recomandă, prin urmare, Comisiei și statelor membre să utilizeze o gamă largă de canale de comunicare, incluzând campanii de informare pe internet și platforme interactive precum portalul e-Justiție, ca modalități rentabile de a comunica cu cetățenii;

11.  scoate în evidență faptul că, pentru a asigura continuitatea procedurilor inițiate, capacitatea de stocare temporară și permanentă a formularelor necesare pentru asistența judiciară trebuie îmbunătățită, ca și formularele pentru alte proceduri, în special procedurile privind cererile cu valoare redusă și somația europeană de plată asigurând, printre altele, că sunt la fel de vizibile în toate limbile, inclusiv pe site-ul Atlasul judiciar european în materie civilă și portalul european e-Justiție; solicită Comisiei să ia neîntârziat măsuri în acest sens;

Asigurarea unui sprijin juridic competent

12.  consideră că ar trebui create baze de date care să cuprindă profesioniștii din domeniul dreptului ce posedă suficiente abilități lingvistice și competențe în domeniul dreptului comparat pentru a-și exercita profesia în cazuri de asistență judiciară transfrontalieră, asigurându-se, astfel, că sunt numiți profesioniști din domeniul dreptului care sunt în măsură să-și exercite profesia în astfel de cazuri; deși recunoaște că bazele de date juridice frontaliere existente, precum platforma Find-a-Lawyer („Găsește-un-avocat”), constituie exemple de bune practici în domeniu, solicită dezvoltarea în continuare a unor astfel de instrumente în scopul integrării lor într-o bază de date a profesioniștilor din domeniul dreptului pe portalul e-Justiție;

13.  sugerează că ar fi de dorit să se creeze programe speciale de formare pentru a asigura practicienilor din domeniul dreptului competențe transfrontaliere, punându-se accentul pe cursuri de limbă și drept comparat; îndeamnă Comisia să sprijine, în cooperare cu statele membre, formarea specifică a avocaților care oferă asistență judiciară;

14.  recunoaște că sprijinul și formarea juridică au implicații în ce privește costurile pentru statele membre și că, în climatul economic actual, finanțarea acestora ar putea fi limitată în multe state membre; invită, prin urmare, Comisia să ofere finanțare statelor membre, atunci când este posibil, pentru a asigura o formare judiciară coerentă și de înalt nivel în materie de asistență judiciară transfrontalieră civilă și comercială;

Facilitarea funcționării directivei în folosul cetățenilor

15.  subliniază că este important ca procedurile de cerere să fie simple, astfel încât cetățenii să fie mereu în măsură să solicite asistență judiciară fără ajutorul unui practician din domeniul dreptului; sugerează faptul că cetățenii ce se confruntă cu aceste proceduri să fie în mod automat informați de existența portalului e-Justiție, pentru a le facilita acestora accesul la informație;

16.  consideră că, în concordanță cu sistemele de asistență judiciară naționale existente, este recomandabilă desemnarea unei autorități unice competente în materie de asistență judiciară transfrontalieră, cu un sediu central în fiecare stat membru, care să primească și să transmită cererile de asistență judiciară;

17.  opinează că, pentru a stabili criteriile economice de acordare a asistenței judiciare, ar trebui să se țină seama mai mult de costul diferit al vieții din diferitele state membre și ar trebui să se indice mai exact în ce mod ar trebui luate în considerare aceste diferențe;

18.  sugerează ca solicitanții să aibă opțiunea de a solicita asistență judiciară în statul membru de reședință sau în statul membru în care este situată instanța ori în care se execută hotărârea; constată că, într-o astfel de situație, autoritățile din fiecare stat membru ar fi atunci în măsură să aplice propriile criterii în momentul în care vor lua o decizie asupra cererii;

19.  propune ca orice decizie a autorităților din statul membru de reședință care acordă asistență judiciară, confirmată printr-un certificat comun, să aibă efect, de asemenea, în statul membru în care este situația instanța ori în care se execută hotărârea;

20.  recomandă ca costurile acoperite de asistența judiciară să includă și costurile ocazionate de orice prezentare obligatorie în fața unui judecător sau în fața altei autorități care analizează cererea, precum și pe cele asociate acestora;

21.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită celor mai defavorizate grupuri, pentru a garanta că se ține seama de nevoile acestora;

22.  invită Comisia să prezinte o propunere de modificare a directivei în sensul menționat anterior, în vederea stabilirii unor standarde comune mai ridicate privind asistența judiciară transfrontalieră;

Încurajarea unor forme alternative de sprijin juridic

23.  încurajează statele membre să instituie sisteme de cooperare mai eficiente între organismele publice și organizațiile neguvernamentale astfel încât asistența judiciară și consilierea juridică să devină mai accesibile pentru cetățeni;

24.  dorește instituirea unui sistem de alertă timpurie între instanțele naționale, astfel încât o cerere de asistență formulată într-un stat membru să poată fi adusă la cunoștința celelalte state;

25.  recomandă, de asemenea, o mai mare cooperare între Comisie, statele membre și organismele și organizațiile juridice profesionale, precum barourile europene și naționale și asociațiile profesionale ale practicienilor dreptului;

26.  salută numeroasele inițiative care s-au dovedit a fi exemple elocvente de bune practici în domeniul consilierii juridice gratuite, inclusiv agențiile ce acordă consiliere cu titlu gratuit și clinicile juridice;

27.  încurajează statele membre să asigure disponibilitatea asistenței judiciare în etapa pre-contencios și să faciliteze accesul la aceasta, inclusiv la consilierea privind utilizarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor, care, adesea, se dovedesc a fi mai eficiente din punct de vedere al costurilor și mai rapide decât recurgerea la contencios;

Aspectele internaționale ale asistenței judiciare

28.  invită acele state membre care încă nu au semnat și/sau ratificat Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 privind accesul internațional la justiție să acționeze în acest sens, deoarece aceasta îmbunătățește accesul cetățenilor la justiție în afara Uniunii Europene.

o
o   o

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 26, 31.1.2003, p. 41.