Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind orientări pentru infrastructuri energetice transeuropene și de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE (COM(2011)0658 – C7-0371/2011 – 2011/0300(COD))

P7_TA(2013)0061 A7-0036/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0658),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 172 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0371/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  – având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 22 februarie 2012(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 19 iulie 2012(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 5 decembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru transport și turism și Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0036/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 347/2013.)

(1) JO C 143, 22.5.2012, p. 125. (2) JO C 277, 13.9.2012, p. 137.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la Raportul special al Ombudsmanului European privind anchetarea plângerii 2591/2010/GG, depusă împotriva Comisiei Europene (Aeroportul din Viena) (2012/2264(INI))

P7_TA(2013)0062 A7-0022/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul special al Ombudsmanului European prezentat Parlamentului European,

–  având în vedere articolul 228 din Tratatul privind funcționarea UE,

–  având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1), în special articolul 3 alineatul (7) al acesteia,

–  având în vedere articolul 205 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0022/2013),

A.  întrucât articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene împuternicește Ombudsmanul European să primească plângeri din partea oricărui cetățean al Uniunii cu privire la situațiile de administrare defectuoasă din cadrul activităților instituțiilor sau a organismelor comunitare;

B.  întrucât plângerile transmise de cetățeni UE constituie o importantă sursă de informare cu privire la posibilele încălcări ale legislației UE;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 41 din Carta Drepturilor Fundamentale, „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”;

D.  întrucât nici tratatele, nici statutul Ombudsmanului nu definesc administrarea defectuoasă, lăsând-o în competența Ombudsmanului European și susceptibilă de a fi interpretată de către Curtea de Justiție; întrucât, în primul său raport anual, Ombudsmanul a introdus o listă deschisă a tipurilor de greșeli ce pot conduce la administrare defectuoasă;

E.  întrucât, în urma unei solicitări a Parlamentului de a defini în mod precis și clar administrarea defectuoasă, Ombudsmanul European a prevăzut în Raportul său anual pe 1997 că „administrarea defectuoasă intervine atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu obligatoriu care i se aplică”;

F.  întrucât această definiție a fost completată printr-o clarificare ce prevede că prima și cea mai importantă sarcină a Ombudsmanului, în cazul investigării unei instituții sau organism european privind respectarea de către ace(a)sta a normelor și principiilor obligatorii ce i se aplică, este stabilirea caracterului legal al acțiunilor respectivei instituții sau organism;

G.  întrucât Ombudsmanul monitorizează și aplicarea codurilor de bună conduită administrativă asumate de instituții și care conțin principii generale de drept administrativ și elemente de principii ale serviciului public, precum și respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale, direct și în întregime aplicabilă serviciului public al UE;

H.  întrucât a prezentat 18 rapoarte speciale în 16 ani și jumătate, Ombudsmanul a fost până în prezent foarte cooperant și responsabil, utilizând aceste rapoarte adresate Parlamentului European numai ca ultim instrument politic, demonstrând astfel spiritul său general în favoarea soluțiilor consensuale;

I.  întrucât prezentul raport special investighează modul în care Comisia a tratat o plângere introdusă în 2006 de 27 de cetățeni împotriva consecințelor considerate de ei negative ale extinderii aeroportului din Viena;

J.  întrucât articolul 2 din directiva EIM(2) prevede că „statele membre adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că proiectele care pot avea efecte importante asupra mediului constituie obiectul unei evaluări a efectelor lor”;

K.  întrucât Comisia a conchis că lucrările de extindere a aeroportului au fost realizate fără efectuarea unei evaluări de impact asupra mediului (EIM), de altfel obligatorie, și a emis un aviz formal adresat autorităților austriece la 21 martie 2007 privind omiterea evaluării; întrucât în răspunsul din 7 mai 2007 autoritățile austriece nu au putut nega faptul că lucrările respective de infrastructură conduseseră și încă contribuiau la creșterea însemnată a traficului aerian și a poluării conexe asupra Vienei, ceea ce dovedea consecințele importante asupra mediului ale respectivelor lucrări;

L.  întrucât, dat fiind faptul că lucrările fuseseră deja finalizate sau se găseau într-un stadiu foarte avansat, Comisia a preferat, în locul inițierii unei proceduri juridice împotriva Austriei la CJUE, să încheie un acord cu autoritățile austriece prin care să se încerce o cât mai bună remediere a situației; întrucât Comisia a convenit cu autoritățile austriece ca acestea să realizeze o evaluare ex-post a impactului asupra mediului (EIM ex-post) pentru a determina, printre altele, ce măsuri se impuneau pentru reducerea poluării fonice la care erau supuși riveranii aeroportului;

M.  întrucât Ombudsmanul a acceptat opțiunea Comisiei; întrucât reclamantul și-a manifestat nemulțumirea cu privire la modul în care EIM ex-post a fost realizată, criticând mai ales faptul că nu a avut acces la nicio cale de atac, după cum prevede directiva EIM, precum și faptul că autoritatea responsabilă cu efectuarea EIM, Ministerul austriac al transporturilor, a fost aceeași autoritate care acordase inițial autorizațiile de construcție pentru lucrările respective, aflându-se astfel într-un conflict de interese;

N.  întrucât, la încheierea investigației, Ombudsmanul nu a fost în măsură să stabilească dacă Comisia s-a asigurat de efectuarea corectă a EIM ex-post; întrucât Ombudsmanul a închis totuși cazul, considerând că nu mai erau necesare acțiuni din partea lui, întrucât procedura era în desfășurare iar Comisia declarase că nu va renunța la procedura de încălcare decât în momentul în care se va putea declara satisfăcută de măsurile luate de autoritățile austriece;

O.  întrucât în noiembrie 2010 reclamanții s-au adresat din nou Ombudsmanului, urmând o a doua investigație, în timpul căreia Ombudsmanul a procedat la inspectarea dosarului Comisiei; întrucât Ombudsmanul a considerat că nu rezulta din dosar că adresele făcute de reclamanți în perioada în care a fost efectuată EIM ex-post fuseseră discutate cu autoritățile austriece și nici că decizia Ombudsmanului din primul caz fusese urmată de o altă corespondență pe lângă rapoartele EIM din Austria;

P.  întrucât situația constatată i-a permis Ombudsmanului să conchidă că Comisia nu a ținut cont de constatările sale din prima investigație, îndeosebi că aceasta nu a fost consecventă în răspunsurile sale adresate Ombudsmanului referitor la posibilitatea atacării în instanță a EIM ex-post și că nu a insistat asupra desemnării unei alte entități decât Ministerul transporturilor, care să efectueze EIM ex-post, dat fiind că Ministerul acordase autorizațiile de construcție;

Q.  întrucât Ombudsmanul a prezentat Comisiei un proiect de recomandare prin care o îndemna „să-și reevalueze abordarea cu privire la tratarea plângerii prezentate de reclamanți privind încălcările dreptului comunitar în cazul aeroportului din Viena și să rezolve deficiențele evidențiate de Ombudsman” și sublinia că acest lucru presupunea „ca acțiunile ulterioare ale Comisiei în procedura de încălcare a dreptului comunitar să țină seama de obligația aplicabilă autorităților naționale de a asigura (i) că reclamanții au acces la o cale de atac și (ii) că se iau măsuri pentru evitarea unui conflict de interese evident în aplicarea Directivei 85/337/CEE”;

R.  întrucât, în răspunsul său către Ombudsman, Comisia a precizat că, referitor la primul aspect, a ridicat problema accesului la o cale de atac în negocierile cu autoritățile austriece, dar că a acceptat poziția acestora referitoare la problemele pe care le-ar fi creat la adresa legislației naționale și a procedurilor judiciare, și a subliniat că autoritățile austriece s-au angajat ca efectele cumulative ale lucrărilor anterioare, evaluate doar ex-post, să fie pe deplin integrate într-o nouă evaluare de impact asupra mediului realizată cu privire la o a treia pistă de decolare, evaluare pentru care va fi asigurată o cale de atac în instanță;

S.  întrucât, referitor la cea de-a doua acuzație de administrare defectuoasă, Comisia a argumentat că directiva EIM nu prevede dispoziții clare privind repartizarea competențelor în materie de proceduri EIM ce trebuie urmate de statele membre; întrucât, conform principiului subsidiarității, revine întrutotul statelor membre, ca responsabile pentru organizarea propriei administrații, să decidă ce autoritate răspunde de procedurile ce incumbă în temeiul directivei EIM, și întrucât unul dintre principiile generale de drept administrativ în toate statele membre este acela că autoritatea care a luat o decizie contestată în instanță sau în contencios administrativ este totodată cea responsabilă de remedierea situației;

T.  întrucât proiectul de recomandare nu a avut, prin urmare, succes și Ombudsmanul a considerat că acest caz este ilustrativ pentru eșecul Comisiei de a lua măsuri adecvate de remediere a unei încălcări clare a legislației UE, asigurându-se că evaluarea de impact asupra mediului era efectuată cu imparțialitate, și ilustrativ totodată pentru ignorarea sugestiilor Ombudsmanului privind accesul la o cale de atac în instanță a respectivei evaluări;

U.  întrucât Ombudsmanul a considerat adecvat, prin urmare, să adreseze acest caz Parlamentului European;

V.  întrucât, la 26 octombrie 2012, Comisia a adoptat o propunere de directivă privind revizuirea directivei EIM; întrucât Comisia pentru afaceri juridice a elaborat un proiect de raport legislativ din proprie inițiativă, solicitând prezentarea unui regulament-cadru privind procedurile administrative în cadrul administrației UE,

Recomandarea Ombudsmanului

1.  salută raportul special al Ombudsmanului, în care sunt evidențiate aspecte importante ce țin de aplicarea directivei EIM și de desfășurarea procedurii de încălcare a dreptului comunitar;

2.  reamintește că administrarea defectuoasă survine atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau principiu obligatoriu care i se aplică;

3.  constată că presupusa administrare defectuoasă se referă la modul în care Comisia a tratat procedura de sancționare a nerespectării obligațiilor care decurg din calitatea de stat membru împotriva autorităților austriece, în special prin incapacitatea de a asigura atât că autoritatea ce a acordat autorizațiile de construcție, fără efectuarea evaluării de impact obligatorii, nu este aceeași cu cea responsabilă cu realizarea EIM ex post cât și că reclamantul are acces la o cale de atac împotriva acestei evaluări;

4.  subliniază că acest raport special nu se referă la legalitatea acțiunilor autorităților austriece, ci la respectarea de către Comisie a obligațiilor ce-i revin atunci când investighează și acționează ca urmare a unei plângeri primite și a solicitărilor și recomandărilor Ombudsmanului începând cu prima investigație asupra acestui caz;

5.  împărtășește teama Ombudsmanului cu privire la potențialele efecte negative ale conflictelor de interes în realizarea de evaluări de impact asupra mediului și este de acord că ar trebui căutate metode prin care acestea să fie evitate, ținându-se totodată cont de temerile Comisiei de a nu-și depăși atribuțiile, de exemplu dacă ar fi solicitat autorităților austriece să desemneze o altă autoritate care să realizeze evaluarea ex-post;

6.  sugerează autorităților competente ale statelor membre să acorde atenție eventualelor conflicte de interese ce pot surveni în temeiul actualei legislații și să se pregătească pentru eventuale schimbări în legislația UE în acest sens; subliniază rolul Ombudsmanilor naționali de mediatori importanți care ajută cetățenii să acționeze împotriva eventualelor conflicte de interes și cazurilor de administrare defectuoasă în general din cadrul administrației statelor membre;

7.  consideră, în ceea ce privește a doua afirmație a Ombudsmanului, că o includere onestă, activă și globală a populației locale în aplicarea directivei EIM este în ansamblu esențială și, prin urmare, consideră că ar trebui efectuate mai des proceduri de mediere transparente și deschise înaintea proiectelor cu un eventual impact major asupra mediului local și sănătății umane; în acest context, recunoaște medierea publică care a avut loc înainte de EIM cu privire la construirea unei a treia piste de decolare la aeroportul din Viena, în cadrul căreia a fost evaluat, de asemenea, impactul cumulativ, de exemplu poluarea fonică, al extinderilor care au declanșat procedura de încălcare și pentru care este disponibilă o procedură completă privind căile de atac;

8.  este de acord cu Ombudsmanul că buna evidență și actualizarea documentelor constituie un element de bună administrare întrucât permite, de exemplu Ombudsmanului, verificarea respectării recomandărilor făcute;

9.  de asemenea, consideră utilă și o element relevant de bună conduită administrativă, menținerea unei corespondențe adecvate, clare și consecvente cu reclamanții, pe perioada procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, și cu Ombudsmanul, pe perioada anchetelor desfășurate de acesta;

10.  salută declarația de intenție a Comisiei de a-și îmbunătăți practicile privind aceste două chestiuni, arhiva și corespondența detaliată, pentru a evita pe viitor probleme de comunicare de tipul celor întâmpinate în cazul de față;

11.  clarifică faptul că nici Comisia și nici autoritățile austriece nu au încălcat nicio legislație europeană existentă în momentul în care au realizat EIM ex post care s-a bazat pe o procedură sui generis ad-hoc negociată; subliniază totuși faptul că, deoarece legislația UE nu oferă niciun temei juridic pentru această procedură, aceasta trebuie considerată excepțională și o urmare a unei eșec anterior de a respecta directiva, care nu poate fi remediată;

12.  consideră că, în cadrul negocierilor cu autoritățile austriece, Comisia ar fi putut să facă eforturi mai mari în ceea ce privește accesul la o cale de atac, ținând cont de transpunerea dispozițiilor relevante (articolul 10a) în legislația austriacă în 2005, precum și în ceea ce privește conflictul de interese în cazul ministerului austriac responsabil, în virtutea principiului general al jurisprudenței UE de a nu respecta doar litera legii ci și spiritul acesteia și obiectivul său;

Cazul aeroportului din Viena, revizuirea directivei EIM și regulamentul privind buna administrare

13.  consideră că circumstanțele ce au condus la deschiderea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a Comisiei și, prin urmare, la depunerea plângerii pe lângă Ombudsmanul European ridică întrebări de substanță cu privire la transpunerea în acel moment a Directivei 85/337/CEE de către un stat membru, în cazul de față Austria; salută faptul că revizuirea din 2009 a legislației federale austriece de punere în aplicare a directivei EIM a ținut cont în mod corespunzător, printre altele, de concluziile acestei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și, prin urmare, în acest sens, a adus legislația austriacă în conformitate cu dreptul comunitar;

14.  reamintește că, pe parcursul anilor, Comisia pentru petiții a primit mai multe sesizări privind cazuri în care statele membre au fost acuzate de a fi permis autorizarea și realizarea unor proiecte fără efectuarea evaluării obligatorii de impact asupra mediului;

15.  consideră că, în cazurile în care este foarte probabil ca proiectele să încalce cerințele de bază în temeiul directivei EIM, opinia publică în cauză ar trebui să dispună de instrumente eficiente care să-i permită să solicite clarificări imediate din partea autorității competente pentru EIM cu privire la conformitatea proiectelor cu normele UE, pentru a evita astfel cauzarea de pagube ireparabile prin execuția unor proiecte;

16.  constată, totodată, că noțiunea de „EIM ex-post” nu apare în actuala directivă EIM, fiind negociată de Comisie în încercarea de a găsi o soluție la o situație de facto, în care autorizațiile de construcție fuseseră deja emise iar lucrările executate;

17.  subliniază faptul că acest caz evidențiază punctele slabe din actuala directivă EIM, ca de exemplu tratarea proiectelor care sunt practic ireversibile, din moment ce au fost deja executate, cu potențiale pagube asupra mediului deja înfăptuite, sau problema conflictelor de interese în cadrul autorităților responsabile, după cum o ilustrează acest caz;

18.  face referire la Raportul anual 2011 al Comisiei pentru petiții în care se subliniază necesitatea asigurării obiectivității și a imparțialității în realizarea de evaluări de impact asupra mediului; reamintește că Comisia a fost solicitată să se asigure că directiva EIM este consolidată prin furnizarea unor parametri mai clari în ceea ce privește independența studiilor specializate, a pragurilor comune ale UE, a unui calendar maxim pentru proces, inclusiv a unei consultări publice eficiente, a cerinței de a justifica deciziile, a evaluării obligatorii a alternativelor rezonabile și a unui mecanism de control al calității;

19.  salută propunerea Comisiei de revizuire a Directivei EIM în vederea consolidării sale; își asumă angajamentul de a se implica alături de Comisie și de Consiliu în această procedură pentru a se asigura că această importantă directivă își atinge scopul într-un mod cât mai obiectiv și mai eficient(3);

20.  constată că actuala directivă nu conține dispoziții cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea autorităților responsabile cu autorizarea și nu impune nici un fel de obligații în acest sens organismelor care realizează o EIM; observă că directiva nu conține nici dispoziții privind procedura de urmat în cazul în care un proiect a fost deja implementat sau este aproape de finalizare sau privind modul în care societatea civilă în cauză ar putea, prin intermediul unei proceduri clare și nebirocratice, să obțină clarificări imediate din partea autorității competente pentru EIM cu privire la conformitatea proiectelor cu normele UE, cu privire la care există o mare posibilitate să încalce dispozițiile de bază ale directivei EIM; prin urmare, consideră că revizuirea Directivei EIM constituie o bună ocazie pentru introducerea unor astfel de cerințe și dispoziții;

21.  consideră că acest caz demonstrează că, pe lângă măsurile de consolidare a dispozițiilor Directivei EIM, sunt necesare proceduri mai clare pentru cazurile de încălcare a dreptului comunitar, ce ar trebui introduse preferabil prin adoptarea unui regulament-cadru privind procedurile administrative în cadrul administrației UE, întărind astfel poziția reclamantului; consideră că un astfel de regulament ar fi adecvat pentru a clarifica obligațiile autorităților în momentul în care comunică cu reclamanții în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau cu organismele care reprezintă cetățenii europeni, cum ar fi Comisia pentru petiții și Ombudsmanul, de exemplu, pentru a introduce o obligație de a răspunde cât mai curând posibil la recomandările Ombudsmanului în scopul de a evita interpretările greșite, astfel cum au apărut în acest caz;

o
o   o

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European și Rețelei europene a mediatorilor, precum și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 113, 4.5.1994, p. 15 (2) Directiva Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (85/337/CEE) (astfel cum a fost modificată). (3) COM(2012)0628.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind normele de contabilizare și planurile de acțiune referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră care rezultă din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (COM(2012)0093 – C7-0074/2012 – 2012/0042(COD))

P7_TA(2013)0063 A7-0317/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2012)0093),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0074/2012),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European din 19 septembrie 2012(1),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 decembrie 2012, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A7–0317/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Deciziei nr. …/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind normele de contabilizare și planurile de acțiune referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră care rezultă din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 529/2013/UE.)

(1) JO C 351, 15.11.2012, p. 85.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice (COM(2011)0789 – C7-0433/2011 – 2011/0372(COD))

P7_TA(2013)0064 A7-0191/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0789),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0433/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 martie 2012(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 19 iulie 2012(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 decembrie 2012, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0191/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 525/2013.)

(1) JO C 181, 21.6.2012, p. 169. (2) JO C 277, 13.9.2012, p. 51.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (COM(2011)0794 – C7-0453/2011– 2011/0374(COD))

P7_TA(2013)0065 A7-0236/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0794),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0453/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Camera Superioară a Parlamentului Țărilor de Jos în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se afirmă că propunerea de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 martie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 12 decembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0236/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulament privind SOL în materie de consum)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 524/2013.)

(1) JO C 181, 21.6.2012, p. 99.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum) (COM(2011)0793 – C7-0454/2011– 2011/0373(COD))

P7_TA(2013)0066 A7-0280/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0793),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0454/2011),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizele motivate, prezentate de Camera Superioară a Parlamentului Țărilor de Jos și de Bundesrat-ul Germaniei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se afirmă că propunerea de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 28 martie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 12 decembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0280/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/.../UE a Parlamentului European și a Consiliului privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Directiva privind SAL în materie de consum)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2013/11/UE.)

(1) JO C 181, 21.6.2012, p. 93.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (COM(2012)0362 – C7-0285/2012 – 2012/0195(CNS))

P7_TA(2013)0067 A7-0052/2013

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2012)0362),

–  având în vedere articolul 203 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0285/2012),

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru pescuit (A7-0052/2013),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de decizie Considerentul 5 a (nou) (5a)  Având în vedere importanța dobândită de Asociația țărilor și teritoriilor de peste mări ale Uniunii Europene ca organism de legătură eficace al grupului TTPM în dialogul lor cu Comisia și statele membre ale Uniunii, această asociație ar trebui să fie considerată un actor al cooperării care vizează valorizarea intereselor comune ale TTPM-membre ale asociației. Amendamentul 2 Propunere de decizie Considerentul 6 (6)  Contribuția societății civile la dezvoltarea TTPM poate fi sporită prin consolidarea organizațiilor societății civile în toate domeniile de cooperare. (6)  Contribuția societății civile la dezvoltarea TTPM poate fi sporită prin consolidarea organizațiilor societății civile și prin încredințarea acestora a unei responsabilități mai mari în toate domeniile de cooperare. Amendamentul 3 Propunere de decizie Considerentul 10 (10)  În TTPM pot fi găsite numeroase elemente de biodiversitate terestră și marină. Schimbările climatice pot avea un impact asupra mediului natural al TTPM și reprezintă o amenințare la adresa dezvoltării durabile a acestora. Acțiunile în domeniul conservării biodiversității și al serviciilor ecosistemice, reducerea riscului de dezastre, gestionarea durabilă a resurselor naturale și promovarea energiei durabile vor contribui la adaptarea și atenuarea schimbărilor climatice în TTPM. (10)  În TTPM pot fi găsite numeroase elemente de biodiversitate terestră și marină. Schimbările climatice pot avea un impact asupra mediului natural al TTPM și reprezintă o amenințare la adresa dezvoltării durabile a acestora. Acțiunile în domeniul conservării biodiversității și al serviciilor ecosistemice, reducerea riscului de dezastre, gestionarea durabilă a resurselor naturale și promovarea energiei durabile pot contribui la adaptarea de către TTPM la schimbările climatice și la atenuarea efectelor acestora. De asemenea, TTPM ar trebui să poată participa la programele orizontale ale Uniunii, cum ar fi programul pentru mediu și politici climatice (LIFE). Amendamentul 4 Propunere de decizie Considerentul 12 (12)  Este important ca TTPM să fie sprijinite în eforturile lor de a deveni mai puțin dependente de combustibilii fosili, în vederea reducerii vulnerabilității acestora în ceea ce privește accesul la combustibili și volatilitatea prețurilor, astfel încât economia lor să devină mai rezilientă și mai puțin expusă șocurilor externe. (12)  Este important ca TTPM să fie sprijinite în eforturile lor de a deveni mai puțin dependente de combustibilii fosili, în vederea reducerii vulnerabilității acestora în ceea ce privește accesul la combustibili și volatilitatea prețurilor, astfel încât economia lor să devină mai rezilientă și mai puțin expusă șocurilor externe, în special în ceea ce privește locurile de muncă. Amendamentul 5 Propunere de decizie Considerentul 14 (14)  Situarea la distanță a TTPM reprezintă un obstacol în calea competitivității lor și, prin urmare, este important să se îmbunătățească accesibilitatea TTPM. (14)  Situarea la distanță a TTPM reprezintă o provocare pentru dezvoltarea lor economică și, prin urmare, este important să se îmbunătățească accesibilitatea TTPM. Amendamentul 6 Propunere de decizie Considerentul 15 (15)  Uniunea și TTPM recunosc importanța educației ca pârghie pentru dezvoltarea durabilă a TTPM. (15)  Uniunea și TTPM recunosc importanța educației și a formării profesionale ca pârghie pentru dezvoltarea durabilă a TTPM. Amendamentul 7 Propunere de decizie Considerentul 16 a (nou) (16a)  Un obiectiv esențial al cooperării ar trebui să fie îmbunătățirea condițiilor de lucru, a drepturilor sindicale și ale muncii. În acest proces, un rol important ar trebui să revină sindicatelor și altor reprezentanți ai lucrătorilor. Amendamentul 8 Propunere de decizie Considerentul 17 (17)  Incidența bolilor transmisibile în TTPM, cum ar fi denga în Caraibe și Pacific și Chikungunya în regiunea Oceanului Indian, poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății și a economiei. Pe lângă scăderea productivității populațiilor afectate, este probabil ca epidemiile care izbucnesc în TTPM să aibă un impact semnificativ asupra turismului, care reprezintă un element de bază al economiilor multor TTPM. Având în vedere numărul mare de turiști și de lucrători migranți care călătoresc în TTPM, acestea sunt vulnerabile în ceea ce privește importul de boli infecțioase. În sens invers, fluxul mare de persoane care se întorc din TTPM ar putea fi un vector de introducere a bolilor transmisibile în Europa. Asigurarea unui „turism sigur” este, prin urmare, un factor esențial pentru sustenabilitatea economiilor TTPM care se bazează puternic pe turism. (17)  Incidența bolilor transmisibile în TTPM, cum ar fi denga în Caraibe și Pacific și Chikungunya în regiunea Oceanului Indian, poate avea efecte negative semnificative asupra sănătății și a economiei. Pe lângă scăderea productivității populațiilor afectate, este probabil ca epidemiile care izbucnesc în TTPM să aibă un impact semnificativ asupra turismului, care reprezintă un element de bază al economiilor multor TTPM. Având în vedere numărul mare de turiști și de lucrători migranți care călătoresc în TTPM, acestea sunt vulnerabile în ceea ce privește importul de boli infecțioase. Un acces facil și periodic la medicina muncii ar putea reduce amploarea epidemiilor. În sens invers, fluxul mare de persoane care se întorc din TTPM ar putea fi un vector de introducere a bolilor transmisibile în Europa. Asigurarea unui „turism sigur” este, prin urmare, un factor esențial pentru sustenabilitatea economiilor TTPM care se bazează puternic pe turism. Amendamentul 9 Propunere de decizie Considerentul 18 (18)  Asocierea dintre Uniune și TTPM trebuie să ia în considerare și să contribuie la conservarea diversității culturale și a identității TTPM. (18)  Asocierea dintre Uniune și TTPM trebuie să ia în considerare în mod corespunzător conservarea diversității culturale și a identității TTPM și să contribuie la acestea. Prin urmare, această asociere ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător protecția și respectarea drepturilor populațiilor autohtone din TTPM și să contribuie la acestea. Amendamentul 10 Propunere de decizie Considerentul 19 (19)  Uniunea recunoaște importanța dezvoltării unui parteneriat mai activ cu TTPM în domeniul bunei guvernanțe și în cel al combaterii criminalității organizate, a traficului de persoane, a terorismului și a corupției. (19)  Uniunea recunoaște importanța dezvoltării unui parteneriat mai activ cu TTPM în domeniul bunei guvernanțe economice, sociale și fiscale și în cel al combaterii criminalității organizate, a traficului de persoane, a terorismului și a corupției. Amendamentul 11 Propunere de decizie Considerentul 20 (20)  Cooperarea în ceea ce privește schimburile comerciale și aspectele legate de comerț între Uniune și TTPM ar trebui să contribuie la obiectivul dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu. (20)  Cooperarea în ceea ce privește schimburile comerciale și aspectele legate de comerț între Uniune și TTPM ar trebui să contribuie în mod obișnuit la obiectivul dezvoltării durabile pe plan economic, social și de mediu. Amendamentul 12 Propunere de decizie Considerentul 21 (21)  Evoluția contextului mondial, care se traduce printr-un proces continuu de liberalizare a comerțului, implică într-o mare măsură Uniunea, principalul partener comercial al TTPM, statele ACP aflate în vecinătatea TTPM și alți parteneri economici. (21)  Evoluția contextului mondial, care se traduce printr-un proces continuu de liberalizare a comerțului, prea puțin favorabil micilor teritorii insulare, obligă Uniunea, principalul partener comercial al TTPM, să ia mai bine în considerare interesele TTPM în cadrul acordurilor comerciale pe care le încheie cu statele aflate în vecinătatea TTPM. Acest lucru presupune o responsabilitate comună față de includerea în mod sistematic a unor clauze de respectare a unor norme sociale minime în toate parteneriatele sau acordurile comerciale negociate. Amendamentul 13 Propunere de decizie Considerentul 21 a (nou) (21a)  Politicile de austeritate au avut efecte negative asupra ocupării forței de muncă și, prin urmare, TTPM și Uniunea trebuie să coopereze pentru a renunța la aceste politici și pentru a promova programe ambițioase de investiții publice, acestea reprezentând unica modalitate de asigurare a unor condiții decente de trai și de muncă pentru majoritatea populației atât în TTPM, cât și în Uniune. Amendamentul 14 Propunere de decizie Considerentul 22 (22)  TTPM sunt regiuni insulare fragile care necesită o protecție corespunzătoare, inclusiv în materie de gestionare a deșeurilor. În ceea ce privește deșeurile radioactive, articolul 198 din Tratatul Euratom și legislația secundară aferentă prevăd reglementări în acest sens, cu excepția Groenlandei, în cazul căreia nu se aplică Tratatul Euratom. Pentru alte deșeuri, ar fi necesar să se precizeze regulile Uniunii care trebuie să se aplice TTPM. (22)  TTPM sunt regiuni insulare fragile care necesită o protecție corespunzătoare, inclusiv în materie de gestionare a deșeurilor și a agenților de poluare radioactivă. În ceea ce privește deșeurile radioactive, articolul 198 din Tratatul Euratom și legislația secundară aferentă prevăd reglementări în acest sens, cu excepția Groenlandei, în cazul căreia nu se aplică Tratatul Euratom. Pentru alte deșeuri, ar fi necesar să se precizeze regulile Uniunii care trebuie să se aplice TTPM. În ceea ce privește agenții de poluare radioactivă, în special cei legați de testele nucleare, ar trebuie să se precizeze regulile Uniunii care s-ar putea aplica în cazul TTPM, pentru a proteja în mod durabil biodiversitatea și populația de aceste forme de poluare. Amendamentul 15 Propunere de decizie Considerentul 26 (26)  Având în vedere obiectivele de integrare și evoluțiile comerțului mondial în domeniul serviciilor și al stabilirii, este necesară sprijinirea dezvoltării piețelor de servicii și a posibilităților de investiții, prin îmbunătățirea accesului serviciilor și al investițiilor din TTPM pe piața Uniunii. În acest sens, Uniunea ar trebui să ofere TTPM tratamentul cel mai favorabil pe care îl pune la dispoziția oricărui alt partener comercial, prin clauze ample ale națiunii celei mai favorizate, asigurând în același timp posibilități mai flexibile de relații comerciale pentru TTPM, limitând tratamentul acordat Uniunii de către TTPM la cel de care beneficiază alte mari puteri comerciale. (26)  Având în vedere obiectivele de integrare și evoluțiile comerțului mondial în domeniul serviciilor și al stabilirii, este necesară sprijinirea dezvoltării piețelor de servicii și a posibilităților de investiții, prin îmbunătățirea accesului serviciilor și al investițiilor din TTPM pe piața Uniunii, precum și prin facilitarea accesului acestora la contractele de achiziții publice. În acest sens, Uniunea ar trebui să ofere TTPM tratamentul cel mai favorabil pe care îl pune la dispoziția oricărui alt partener comercial, prin clauze ample ale națiunii celei mai favorizate, asigurând în același timp posibilități mai flexibile de relații comerciale pentru TTPM, limitând tratamentul acordat Uniunii de către TTPM la cel de care beneficiază alte mari puteri comerciale. Amendamentul 16 Propunere de decizie Considerentul 28 (28)  Măsurile sanitare și fitosanitare și barierele tehnice în calea schimburilor comerciale pot avea un impact asupra comerțului și impun necesitatea de a coopera. Cooperarea în ceea ce privește schimburile comerciale și aspectele legate de comerț ar trebui să abordeze, de asemenea, politicile de concurență și drepturile de proprietate intelectuală, care influențează distribuția echitabilă a câștigurilor provenite din comerț. (28)  Măsurile sanitare și fitosanitare și barierele tehnice în calea schimburilor comerciale pot avea un impact asupra comerțului și a situației ocupării forței de muncă și impun necesitatea de a coopera. Cooperarea în ceea ce privește schimburile comerciale și aspectele legate de comerț ar trebui să abordeze, de asemenea, politicile privind ocuparea forței de muncă, în special cele privind tinerii, precum și politicile de concurență și drepturile de proprietate intelectuală, care influențează distribuția echitabilă a câștigurilor provenite din comerț. Amendamentul 17 Propunere de decizie Considerentul 29 (29)  Pentru a garanta că TTPM pot participa în condiții optime la piața internă a Uniunii, precum și la piețele regionale, subregionale și internaționale, este important să se dezvolte capacitățile TTPM în domeniile relevante. Printre acestea se numără dezvoltarea resurselor umane și a competențelor acestora, dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, diversificarea sectoarelor economice și punerea în aplicare a unui cadru juridic adecvat în vederea realizării unui climat de afaceri favorabil investițiilor. (29)  Pentru a garanta că TTPM pot participa în condiții optime la piața internă a Uniunii, precum și la piețele regionale, subregionale și internaționale, este important să se dezvolte capacitățile TTPM în domeniile relevante. Printre acestea se numără dezvoltarea resurselor umane și a competențelor acestora prin: oferte de formare profesională și continuă adecvată, facilitarea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, facilitarea accesului la instrumente și împrumuturi de microfinanțare, diversificarea sectoarelor economice și punerea în aplicare a unui cadru juridic adecvat în vederea realizării unui climat de afaceri favorabil investițiilor. În acest scop, conjugarea fondurilor FED și a programelor și instrumentelor din bugetul general al Uniunii pentru care TTPM sunt eligibile ar permite multiplicarea și eficientizarea investițiilor vizate. Amendamentul 18 Propunere de decizie Considerentul 30 a (nou) (30a)  TTPM pot avea un rol esențial în combaterea paradisurilor fiscale. Ar trebui subliniată, în acest sens, necesitatea introducerii unei reale transparențe în sectorul financiar. Amendamentul 19 Propunere de decizie Considerentul 33 (33)  Procedurile privind asistența financiară prevăzute la articolele 9 și 82 deleagă în special TTPM responsabilitatea principală a cooperării în vederea programării și punerii în aplicare a celui de al 11-lea FED. Cooperarea se va realiza în principal în conformitate cu reglementările teritoriale ale TTPM și va sta la baza sprijinului acordat pentru monitorizarea, evaluarea și auditul operațiunilor programate. În plus, este necesar să se clarifice faptul că TTPM sunt eligibile pentru diferitele surse de finanțare prevăzute la articolul 76. (33)  Procedurile privind asistența financiară prevăzute la articolele 9 și 82 deleagă în special TTPM responsabilitatea principală a cooperării în vederea programării și punerii în aplicare a celui de al 11-lea FED. Cooperarea se va realiza în principal în conformitate cu reglementările teritoriale ale TTPM și va sta la baza sprijinului acordat pentru monitorizarea, evaluarea și auditul operațiunilor programate. În plus, este necesar să se clarifice faptul că TTPM sunt eligibile pentru diferitele surse de finanțare prevăzute la articolul 76, iar Comisia trebuie să faciliteze accesul TTPM la programele orizontale prin intermediul punerii în aplicare a „strategiei sale privind TTPM” prevăzute la articolul 88 alineatul (2a). Amendamentul 20 Propunere de decizie Considerentul 34 (34)  În vederea adoptării de norme detaliate privind elaborarea documentelor de programare, acțiunile subsecvente, auditul, evaluarea, examinarea și punerea în aplicare, precum și privind raportarea și corecțiile financiare, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește partea a IV-a din prezenta decizie. Pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice și de schimbările intervenite în legislația vamală, competența de a adopta acte de modificare a apendicelor la anexa VI, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui, de asemenea, să fie delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, pe parcursul activităților sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Consiliu. (34)  În vederea adoptării de norme detaliate privind elaborarea documentelor de programare, acțiunile subsecvente, auditul, evaluarea, examinarea și punerea în aplicare, precum și privind raportarea și corecțiile financiare, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește partea a IV-a din prezenta decizie. În vederea adoptării unor decizii privind acceptarea cumulului de origine între o țară sau un teritoriu de peste mări și o țară cu care Uniunea a încheiat și aplică un acord de liber schimb, precum și privind derogările de la sistemul exportatorilor înregistrați și derogările temporare de la dispozițiile anexei VI, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește anexa VI la prezenta decizie. Pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice și de schimbările intervenite în legislația vamală, competența de a adopta acte de modificare a apendicelor la anexa VI, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui, de asemenea, să fie delegată Comisiei. În vederea adoptării unor decizii privind retragerea temporară a tratamentelor preferențiale, măsurile în materie de supraveghere prealabilă prevăzute în anexa VII, precum și măsurile de salvgardare provizorii și permanente prevăzute în anexa VIII, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui, de asemenea, să fie delegată Comisiei în ceea ce privește anexele VII și VIII la prezenta decizie. Este deosebit de important ca, pe parcursul activităților sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu. Amendamentul 21 Propunere de decizie Articolul 2 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Pentru a se garanta realizarea acestor obiective, este luată în considerare identitatea și situația geografică, politică, economică și socială ale fiecărei TTPM. Amendamentul 22 Propunere de decizie Articolul 5 – alineatul 2 – litera b (b) promovarea creșterii ecologice; (b) promovarea creșterii ecologice și a locurilor de muncă ecologice în toate sectoarele legate de creșterea ecologică; Amendamentul 23 Propunere de decizie Articolul 6 – alineatul 1 (1)  În vederea consolidării relațiilor dintre ele, Uniunea și TTPM depun eforturi pentru a face cunoscută asocierea lor în rândul cetățenilor, în special prin promovarea dezvoltării legăturilor și a cooperării între autorități, comunitatea academică, societatea civilă și întreprinderile din TTPM, pe de o parte, și interlocutorii lor din Uniune, pe de altă parte. (1)  În vederea consolidării relațiilor dintre ele, Uniunea și TTPM depun eforturi pentru a face cunoscută, în rândul cetățenilor, asocierea lor și avantajele comune pe care aceasta le generează, în special prin promovarea dezvoltării legăturilor și a cooperării între autorități, comunitatea academică, societatea civilă, partenerii sociali și întreprinderile din TTPM, pe de o parte, și interlocutorii lor din Uniune, pe de altă parte. În această privință, Uniunea asigură participarea efectivă a TTPM la programele de informare și comunicare, în special în cadrul centrelor de informare „Europe Direct”, cu scopul de a apropia Uniunea de cetățenii ei care locuiesc în TTPM. Amendamentul 24 Propunere de decizie Articolul 6 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Comisia asigură promovarea parteneriatelor cu TTPM în toate programele și instrumentele Uniunii incluse în bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolul 88. Amendamentul 25 Propunere de decizie Articolul 7 – alineatul 3 (3)  Asocierea are drept obiectiv sprijinirea cooperării între TTPM și alți parteneri în domeniile de cooperare prevăzute în partea a doua și în partea a treia din prezenta decizie. În acest sens, obiectivul asocierii este promovarea cooperării între TTPM, pe de o parte, și regiunile ultraperiferice, prevăzute la articolul 349 din tratat, și statele vecine ale TTPM, care aparțin sau nu grupului de state din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), pe de altă parte. Pentru a atinge acest obiectiv, Uniunea îmbunătățește coordonarea și sinergiile dintre programele de cooperare sprijinite de diferite instrumente financiare ale UE. (3)  Asocierea are drept obiectiv sprijinirea cooperării între TTPM și alți parteneri în domeniile de cooperare prevăzute în partea a doua și în partea a treia din prezenta decizie. În acest sens, obiectivul asocierii este promovarea cooperării între TTPM, pe de o parte, și regiunile ultraperiferice, prevăzute la articolul 349 din tratat, și statele vecine ale TTPM, care aparțin sau nu grupului de state din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), pe de altă parte. Pentru a atinge acest obiectiv, Uniunea îmbunătățește coordonarea și sinergiile dintre programele de cooperare sprijinite de diferite instrumente financiare ale UE, inclusiv programele de cooperare teritorială din cadrul politicii de coeziune. În plus, Uniunea asociază TTPM la dialogul politic pe care îl poartă cu statele aflate în vecinătatea TTPM și le informează cu privire la ordinea de zi a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și la deciziile sau recomandările adoptate de aceasta. Statele membre și Comisia sprijină, de asemenea, orice solicitare formulată de către autoritățile din TTPM în vederea participării la sesiunile plenare ale Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în calitate de observatori, cu respectarea regulamentului de procedură al Adunării. Amendamentul 26 Propunere de decizie Articolul 7 – alineatul 4 – litera d (d) participarea TTPM la dezvoltarea piețelor regionale în contextul organizațiilor de integrare regională; (d) participarea TTPM la dezvoltarea unor organizații regionale sau a unor piețe regionale în contextul organizațiilor de integrare regională; Amendamentul 27 Propunere de decizie Articolul 9 – alineatul 2 – partea introductivă (2)  TTPM organizează, dacă este cazul, un dialog și consultări cu unele autorități și organisme, cum ar fi: (2)  TTPM organizează, dacă este cazul, un dialog și consultări cu unele autorități, parlamentari și organisme, cum ar fi: Amendamentul 28 Propunere de decizie Articolul 9 – alineatul 2 – litera aa (nouă) (aa) deputații care reprezintă TTPM la nivel național și european; Amendamentul 29 Propunere de decizie Articolul 9 – alineatul 2 – litera ca (nouă) (ca) organizațiile care reunesc TTPM, de exemplu Asociația țărilor și teritoriilor de peste mări (ATTP); Amendamentul 30 Propunere de decizie Articolul 10 – alineatul 1 – litera ba (nouă) (ba) deputații care reprezintă TTPM la nivel național și european; Amendamentul 31 Propunere de decizie Articolul 12 – alineatul 4 a (nou) (4a)  Dialogul permite TTPM să obțină informații cu privire la diversele programe regionale orizontale și la proiectele regionale în curs din cadrul FED, având astfel posibilitatea de a participa la ele. Amendamentul 32 Propunere de decizie Articolul 13 – alineatul 1 – litera a (a) un forum de dialog TTPM-UE (denumit în continuare „Forumul TTPM-UE”), în care se reunesc anual autoritățile TTPM, reprezentanții statelor membre și Comisia. Membrii Parlamentului European, reprezentanții BEI și reprezentanții regiunilor ultraperiferice se asociază Forumului TTPM-UE, dacă este cazul; (a) un forum de dialog TTPM-UE (denumit în continuare „Forumul TTPM-UE”), în care se reunesc anual autoritățile TTPM, deputații aleși ai TTPM, reprezentanții statelor membre și Comisia. Deputații din Parlamentul European se asociază forumului. Reprezentanții BEI, reprezentanții regiunilor ultraperiferice și statele vecine ACP și care nu fac parte din ACP se asociază Forumului TTPM-UE, dacă este cazul; Amendamentul 33 Propunere de decizie Articolul 13 – alineatul 1 – litera b (b) consultări trilaterale organizate periodic între Comisie, TTPM și statele membre de care acestea sunt legate din punct de vedere constituțional. Aceste consultări se organizează, ca regulă generală, de patru ori pe an, la inițiativa Comisiei sau la cererea TTPM și a statelor membre de care acestea sunt legate din punct de vedere constituțional; (b) consultări trilaterale organizate periodic între Comisie, TTPM și statele membre de care acestea sunt legate din punct de vedere constituțional. Aceste consultări se organizează cel puțin de patru ori pe an și, dacă este cazul, la inițiativa Comisiei sau la cererea unei țări sau a unui teritoriu de peste mări sau a mai multor TTPM și a statelor membre de care acestea sunt legate din punct de vedere constituțional; Amendamentul 34 Propunere de decizie Articolul 15 – paragraful 1 – litera ca (nouă) (ca) sprijinirea IMM-urilor care desfășoară activități economice durabile, în special în sectoarele cercetării, agriculturii, artizanatului și turismului, și care valorifică resursele ecosistemelor locale; Amendamentul 35 Propunere de decizie Articolul 17 – litera b (b) concilierea activităților economice și sociale, cum ar fi pescuitul și acvacultura, turismul și transporturile maritime, pe de o parte, cu potențialul zonelor marine și de coastă, pe de altă parte, în ceea ce privește energia regenerabilă și materiile prime, luându-se, totodată, în considerare impactul schimbărilor climatice și al activităților umane. (b) concilierea activităților economice și sociale, cum ar fi pescuitul și acvacultura, agricultura, turismul și transporturile maritime și aeriene, industria, activitățile miniere și amenajarea teritoriului, pe de o parte, cu potențialul zonelor marine și de coastă, pe de altă parte, în ceea ce privește energia regenerabilă și materiile prime, luându-se, totodată, în considerare impactul schimbărilor climatice și al poluării terestre datorate activităților umane și animale. Amendamentul 36 Propunere de decizie Articolul 19 – alineatul 1 – litera c (c) fără a aduce atingere acordurilor de parteneriat bilaterale existente sau viitoare în domeniul pescuitului dintre Uniune și TTPM, Uniunea și TTPM au ca obiectiv să se consulte reciproc, în mod regulat, cu privire la conservarea și gestionarea resurselor marine vii și să facă schimb de informații privind situația curentă a resurselor în contextul instanțelor relevante din cadrul asocierii, prevăzute la articolul 13. (c) fără a aduce atingere acordurilor de parteneriat existente sau viitoare în domeniul pescuitului încheiate de Uniune, Uniunea și TTPM au ca obiectiv să se consulte reciproc, în mod regulat, cu privire la conservarea și gestionarea resurselor marine vii și să facă schimb de informații privind situația curentă a resurselor în contextul instanțelor relevante din cadrul asocierii, prevăzute la articolul 13. Amendamentul 37 Proiect de decizie Articolul 19 – alineatul 2 – litera b (b) dialogul și cooperarea privind conservarea stocurilor de pește, inclusiv măsuri de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat și cooperarea efectivă cu organizațiile regionale de gestionare a pescuitului și în cadrul acestora. Dialogul și cooperarea includ sisteme de control și inspecție, stimulente și obligații pentru o gestionare mai eficientă pe termen lung a pescuitului și a zonelor de coastă. (b) dialogul și cooperarea privind conservarea stocurilor de pește, inclusiv măsuri de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat și cooperarea efectivă cu organizațiile regionale de gestionare a pescuitului și în cadrul acestora. Dialogul și cooperarea includ sisteme de control și inspecție, stimulente și obligații pentru o gestionare mai eficientă pe termen lung a pescuitului și a zonelor de coastă. Dialogul și cooperarea sunt însoțite, din partea Comisiei, de o intensificare a eforturilor depuse în vederea promovării unei gestionări durabile a pescuitului, sprijinind sistemele locale de monitorizare și supraveghere prin intermediul unor acorduri de parteneriat cu TTPM asociate la Uniune. Amendamentul 38 Propunere de decizie Articolul 20 – alineatul 2 (2)  În ceea ce privește sectorul aprovizionării cu apă și al canalizării, se acordă o atenție deosebită accesului în zonele insuficient deservite în ceea ce privește alimentarea cu apă potabilă și serviciile de canalizare, care contribuie în mod direct la dezvoltarea resurselor umane prin îmbunătățirea stării de sănătate și prin creșterea productivității. (2)  În ceea ce privește sectorul aprovizionării cu apă și al canalizării, în zonele insuficient deservite sau în mod deosebit expuse catastrofelor naturale se acordă o atenție deosebită accesului în ceea ce privește alimentarea cu apă potabilă și serviciile de canalizare, care contribuie în mod direct la dezvoltarea resurselor umane prin îmbunătățirea stării de sănătate și prin creșterea productivității. Amendamentul 39 Propunere de decizie Articolul 21 În contextul asocierii, cooperarea în domeniul gestionării deșeurilor poate viza promovarea utilizării celor mai bune practici de mediu în toate acțiunile referitoare la gestionarea deșeurilor, inclusiv reducerea deșeurilor, reciclare sau alte procedee de extragere de materii prime secundare și de eliminare a deșeurilor. În contextul asocierii, cooperarea în domeniul gestionării deșeurilor poate viza promovarea utilizării celor mai bune practici de mediu în toate acțiunile referitoare la gestionarea deșeurilor de origine umană sau animală, inclusiv reducerea deșeurilor, reciclare sau alte procedee de extragere de materii prime secundare și de eliminare a deșeurilor. Amendamentul 40 Propunere de decizie Articolul 25 – alineatul 2 – litera b (b) transportul rutier, feroviar, aerian, maritim sau pe căile navigabile interioare; (b) moduri de transport în comun și alte moduri de transport ecologice cu caracter rutier, feroviar, aerian, maritim sau pe căile navigabile interioare; Amendamentul 41 Propunere de decizie Articolul 29 În contextul asocierii, cooperarea în ceea ce privește serviciile în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) are ca scop stimularea, în TTPM, a inovării și a creșterii economice și ameliorarea calității vieții de zi cu zi atât a cetățenilor, cât și a întreprinderilor, inclusiv prin promovarea accesibilității pentru persoanele cu handicap. Cooperarea urmărește, în special, creșterea capacității de reglementare a TTPM și poate sprijini extinderea rețelelor și a serviciilor TIC prin intermediul următoarelor măsuri: În contextul asocierii, cooperarea în ceea ce privește serviciile în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) are ca scop promovarea, în TTPM, a inovării, a creșterii economice, a cooperării, a libertății de exprimare, a creării de noi locuri de muncă și ameliorarea calității vieții de zi cu zi atât a cetățenilor, cât și a întreprinderilor, inclusiv prin promovarea accesibilității pentru persoanele cu handicap. Cooperarea urmărește, în special, creșterea capacității de reglementare a TTPM și poate sprijini extinderea rețelelor și a serviciilor TIC prin intermediul următoarelor măsuri: (a) crearea unui mediu de reglementare previzibil care să țină pasul cu progresele tehnologice, să stimuleze creșterea și inovarea și să favorizeze concurența și protecția consumatorilor; (a) crearea unui mediu de reglementare previzibil care să țină pasul cu progresele tehnologice, să stimuleze creșterea și inovarea și să favorizeze concurența și protecția consumatorilor; (b) dialogul referitor la diverse aspecte în materie de politică privind promovarea și monitorizarea societății informaționale; (b) dialogul referitor la diverse aspecte în materie de politică privind promovarea și monitorizarea societății informaționale; (c) schimbul de informații cu privire la standarde și aspecte de interoperabilitate; (c) schimbul de informații cu privire la standarde și aspecte de interoperabilitate; (d) promovarea cooperării în domeniul cercetării TIC și în domeniul infrastructurilor de cercetare bazate pe TIC; (d) promovarea cooperării în domeniul cercetării TIC și în domeniul infrastructurilor de cercetare bazate pe TIC; (e) dezvoltarea serviciilor și a aplicațiilor în domenii cu impact societal important. (e) dezvoltarea serviciilor și a aplicațiilor în domenii cu impact societal important, cum ar fi educația și formarea profesională. Amendamentul 42 Propunere de decizie Articolul 30 – partea introductivă În contextul asocierii, cooperarea în domeniul cercetării și inovării poate acoperi știința și tehnologia, inclusiv tehnologiile informației și comunicațiilor, cu scopul de a contribui la dezvoltarea durabilă a TTPM și de a promova excelența și competitivitatea industrială în TTPM. În special, cooperarea poate viza: În contextul asocierii, cooperarea în domeniul cercetării și inovării poate acoperi știința și tehnologia, inclusiv tehnologiile informației și comunicațiilor, cu scopul de a contribui la dezvoltarea durabilă a TTPM și de a promova excelența și competitivitatea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, în TTPM. În special, cooperarea poate viza: Amendamentul 43 Propunere de decizie Articolul 30 – litera b (b) elaborarea de politici și consolidarea instituțiilor în TTPM și acțiunile concertate la nivel local, național sau regional, în vederea dezvoltării activităților în domeniul științei, al tehnologiei și al inovării și a aplicării acestora; (b) elaborarea de politici și consolidarea instituțiilor în TTPM și acțiunile concertate la nivel local, național sau regional, în vederea dezvoltării activităților în domeniul științei, al educației, al tehnologiei și al inovării și a aplicării acestora; Amendamentul 44 Propunere de decizie Articolul 30 – litera d (d) participarea cercetătorilor cu titlu individual, a organismelor de cercetare și a persoanelor juridice din TTPM la cadrul de cooperare legat de programele de cercetare și inovare din Uniune; (d) participarea cercetătorilor cu titlu individual, a organismelor de cercetare, a IMM-urilor și a persoanelor juridice din TTPM la cadrul de cooperare legat de programele Uniunii în materie de cercetare, inovare și competitivitate ale întreprinderilor și, în special, ale IMM-urilor; Amendamentul 45 Propunere de decizie Articolul 30 – litera e (e) formarea și mobilitatea internațională a cercetătorilor din TTPM și schimburile de cercetători. (e) formarea și mobilitatea internațională a cercetătorilor și a studenților din TTPM și schimburile de cercetători și de studenți. Amendamentul 46 Propunere de decizie Articolul 31 – alineatul 1 (1)  Uniunea se asigură că persoanele fizice din TTPM, astfel cum sunt definite la articolul 49, pot participa la inițiativele Uniunii privind tineretul pe aceeași bază ca și resortisanții statelor membre. (1)  Uniunea se asigură că persoanele fizice din TTPM, astfel cum sunt definite la articolul 49, participă la inițiativele și programele Uniunii privind tineretul pe aceeași bază ca și resortisanții statelor membre. Amendamentul 47 Propunere de decizie Articolul 31 – alineatul 2 (2)  Asocierea are drept obiectiv consolidarea legăturilor dintre tinerii care locuiesc în TTPM și cei din Uniune, inter alia, prin promovarea mobilității în scop educațional a tinerilor din TTPM și prin încurajarea înțelegerii reciproce între tineri. (2)  Asocierea are drept obiectiv consolidarea legăturilor dintre tinerii care locuiesc în TTPM și cei din Uniune, inter alia, prin promovarea educației și a formării inițiale, profesionale sau continue, a schimburilor în scop educațional și a mobilității tinerilor din TTPM și prin încurajarea învățării interculturale și a înțelegerii reciproce între tineri. Amendamentul 48 Propunere de decizie Articolul 31 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Uniunea și TTPM cooperează pentru a asigura participarea activă a tinerilor pe piața muncii, cu scopul de a evita șomajul în rândul tinerilor. Amendamentul 49 Propunere de decizie Articolul 32 – alineatul 1 – litera aa (nouă) (aa) crearea de oportunități pentru câștigarea experienței profesionale care să le permită studenților să-și dezvolte competențe utile pentru piața muncii; Amendamentul 50 Propunere de decizie Articolul 32 – alineatul 1 – litera b (b) sprijinul acordat TTPM în definirea și punerea în aplicare a politicilor de educație. (b) sprijinul acordat TTPM în definirea și punerea în aplicare a politicilor de educație și de formare profesională formală și neformală; Amendamentul 51 Propunere de decizie Articolul 32 – alineatul 2 (2)  Uniunea se asigură că persoanele fizice din TTPM, astfel cum sunt definite la articolul 49, pot participa la inițiativele Uniunii în materie de educație pe aceeași bază ca și resortisanții statelor membre. (2)  Uniunea se asigură că persoanele fizice din TTPM, astfel cum sunt definite la articolul 49, participă la inițiativele Uniunii în materie de educație și formare profesională, în special la programul Erasmus pentru toți. Amendamentul 52 Propunere de decizie Articolul 32 – alineatul 3 (3)  Uniunea se asigură că organismele și institutele de învățământ din TTPM pot lua parte la inițiativele de cooperare în materie de educație ale Uniunii pe aceeași bază ca și organismele și institutele de învățământ ale statelor membre. (3)  Uniunea se asigură că organismele și institutele de învățământ și de formare profesională din TTPM pot lua parte la inițiativele de cooperare în materie de educație și de formare profesională ale Uniunii pe aceeași bază ca și organismele și institutele de învățământ și de formare profesională ale statelor membre. Amendamentul 53 Propunere de decizie Articolul 33 – alineatul 1 (1)  Uniunea și TTPM mențin un dialog în domeniul ocupării forței de muncă și al politicii sociale, pentru a contribui la dezvoltarea economică și socială a TTPM și la promovarea muncii decente în TTPM și în regiunile în care acestea sunt situate. Un astfel de dialog are drept obiectiv, de asemenea, sprijinirea eforturilor autorităților TTPM în ceea ce privește elaborarea politicilor și a legislației în acest domeniu. (1)  Uniunea și TTPM mențin un dialog în domeniul ocupării forței de muncă și al politicii sociale, pentru a contribui la dezvoltarea economică și socială a TTPM și la promovarea muncii decente și a incluziunii sociale într-o economie ecologică în TTPM și în regiunile în care acestea sunt situate. Un astfel de dialog are drept obiectiv, de asemenea, sprijinirea eforturilor autorităților TTPM în ceea ce privește elaborarea politicilor și a legislației în acest domeniu. Amendamentul 54 Propunere de decizie Articolul 33 – alineatul 2 (2)  Dialogul constă în principal în schimbul de informații și de cele mai bune practici în ceea ce privește politicile și legislația în domeniul ocupării forței de muncă și al politicii sociale care sunt de interes reciproc pentru Uniune și TTPM. În acest sens, se iau în considerare domenii cum ar fi dezvoltarea competențelor, protecția socială, dialogul social, egalitatea de șanse, nediscriminarea și accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, sănătatea și securitatea la locul de muncă, precum și alte standarde de muncă. (2)  Dialogul constă în principal în schimbul de informații și de cele mai bune practici în ceea ce privește politicile și legislația în domeniul ocupării forței de muncă și al politicii sociale care sunt de interes reciproc pentru Uniune și TTPM. Crearea de locuri de muncă, în special în cadrul IMM-urilor, este încurajată prin promovarea unor norme sociale ambițioase. Dialogul încurajează toate măsurile inovatoare care protejează mediul și sănătatea lucrătorilor și a cetățenilor, pentru a permite crearea de locuri de muncă în domeniile în care TTPM posedă atuuri precum biodiversitatea, resursele minerale și noile tehnologii, precum și în domeniile legate de îmbunătățirea accesibilității. În acest sens, se iau în considerare domenii cum ar fi anticiparea necesităților viitoare în materie de competențe, dezvoltarea competențelor, formarea unei forțe de muncă calificate care corespunde nevoilor pieței muncii, protecția socială, dialogul social, egalitatea de șanse, nediscriminarea și accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, sănătatea și securitatea la locul de muncă, precum și alte standarde de muncă. Amendamentul 55 Propunere de decizie Articolul 33 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Uniunea și TTPM cooperează pentru a face schimb de cele mai bune practici care vizează politici active pe piața muncii, un dialog social solid, normele muncii și protecția socială cu scopul de a proteja drepturile lucrătorilor. Amendamentul 56 Propunere de decizie Articolul 33 – alineatul 2 b (nou) (2b)  Uniunea și TTPM cooperează pentru a asigura un echilibru adecvat între securitate și flexibilitate pe piața muncii printr-o vastă punere în practică a principiilor de flexisecuritate și a aborda segmentarea pieței muncii atât prin asigurarea unei protecții sociale adecvate pentru persoanele aflate în perioade de tranziție sau care au contracte de muncă temporare sau cu normă redusă, cât și prin asigurarea accesului la posibilități de formare, de dezvoltare a carierei și de angajare cu normă întreagă. Amendamentul 57 Propunere de decizie Articolul 33 – alineatul 2 c (nou) (2c)  Depopularea, inclusiv „exodul de creieri” și emigrarea tinerilor în scopul găsirii unui loc de muncă constituie o provocare pentru multe TTPM și, din acest motiv, Uniunea și TTPM cooperează pentru a proteja drepturile lucrătorilor migranți pe piața muncii. Amendamentul 58 Propunere de decizie Articolul 33 a (nou) Articolul 33a Libera circulație a lucrătorilor (1)  Sub rezerva dispozițiilor privind sănătatea publică, siguranța publică și ordinea publică, statele membre ale Uniunii nu discriminează în niciun fel lucrătorii din TTPM în ceea ce privește angajarea, remunerarea și condițiile de muncă. (2)  Autoritățile din TTPM tratează lucrătorii din statele membre într-un mod nu mai puțin favorabil decât modul în care îi tratează pe resortisanții din țări terțe și nu discriminează între resortisanții statelor membre. Totuși, în vederea promovării ocupării forței de muncă la nivel local, autoritățile din TTPM pot stabili reglementări în favoarea lucrătorilor locali. În acest caz, autoritățile din TTPM informează Comisia cu privire la reglementările pe care le adoptă, pentru ca aceasta să poată informa statele membre. (3)  Prezentul articol nu se aplică locurilor de muncă din administrația publică. Amendamentul 59 Propunere de decizie Articolul 33 b (nou) Articolul 33b Dialogul social și dezvoltarea democrației sociale În contextul asocierii, promovarea dialogului social și a dezvoltării democrației sociale poate fi susținută prin măsuri care includ: – acțiuni care permit formarea partenerilor sociali; – acțiuni care permit comunicarea și crearea de spații dedicate promovării și dezvoltării dialogului social și a democrației sociale; – acțiuni care permit schimbul de bune practici sociale la nivel regional și local. Amendamentul 60 Propunere de decizie Articolul 34 – litera a (a) acțiuni menite să consolideze capacitatea de pregătire și de reacție în cazul unor amenințări transfrontaliere la adresa sănătății, cum ar fi bolile infecțioase, care ar trebui să se bazeze pe structurile existente și să vizeze evenimente neobișnuite; (a) acțiuni menite să consolideze capacitatea de pregătire și de reacție în cazul unor amenințări transfrontaliere la adresa sănătății, cum ar fi bolile infecțioase, care ar trebui să se bazeze pe structurile existente și pe medicina muncii și să vizeze evenimente neobișnuite; Amendamentul 61 Propunere de decizie Articolul 34 – litera aa (nouă) (aa)  Uniunea și TTPM organizează schimburi de bune practici în vederea îmbunătățirii eficacității la locul de muncă. Este important să se asigure faptul că toți lucrătorii sunt protejați prin politici de prevenție și beneficiază efectiv de respectarea dreptului lor fundamental la sănătate; Amendamentul 62 Propunere de decizie Articolul 34 – litera b (b) consolidarea capacităților prin îmbunătățirea rețelelor de sănătate publică la nivel regional, facilitarea schimbului de informații între experți și promovarea formării adecvate; (b) consolidarea capacităților prin îmbunătățirea rețelelor de sănătate publică la nivel regional, facilitarea schimbului de informații între experți și promovarea formării adecvate și a introducerii telemedicinei; Amendamentul 63 Propunere de decizie Articolul 34 a (nou) Articolul 34a Sănătatea și securitatea în muncă În contextul asocierii, cooperarea în domeniul sănătății și securității în muncă vizează consolidarea capacității TTPM de prevenire a bolilor și a accidentelor profesionale prin măsuri care includ: – acțiuni care vizează elaborarea de studii și dobândirea de cunoștințe specializate în domeniul sănătății și securității în muncă legate de riscurile specifice teritoriului în cauză; – asistență pentru modernizarea reglementărilor din domeniul sănătății și securității în muncă; – sprijinirea acțiunilor de promovare a prevenirii riscurilor profesionale. Amendamentul 64 Propunere de decizie Articolul 38 – titlu Protecția siturilor din patrimoniul cultural și a monumentelor istorice Patrimoniul cultural și monumentele istorice Amendamentul 65 Propunere de decizie Articolul 38 – partea introductivă În contextul asocierii, cooperarea în ceea ce privește siturile din patrimoniul cultural și monumentele istorice are drept scop să permită promovarea schimburilor de experiență și de cele mai bune practici, prin: În contextul asocierii, cooperarea în ceea ce privește siturile din patrimoniul cultural și monumentele istorice are drept scop să permită promovarea schimburilor de experiență și de cele mai bune practici, precum și să valorifice în mod optim și sustenabil potențialul acestor situri, prin: Amendamentul 66 Propunere de decizie Articolul 38 – paragraful 1 a (nou) De asemenea, cooperarea poate viza îmbunătățirea cunoașterii, a conservării și a statutului patrimoniului cultural material și imaterial al TTPM. Amendamentul 67 Propunere de decizie Articolul 44 a (nou) Articolul 44 a Negocierea acordurilor comerciale cu țări terțe Când negociază un acord comercial cu o țară terță, Uniunea urmărește să asigure extinderea preferințelor tarifare acordate produselor Uniunii și la produsele care provin din TTPM. Amendamentul 68 Propunere de decizie Articolul 54 – alineatul 3 a (nou) (3a)  În cazul în care acordurile comerciale în curs de negociere cu țări terțe riscă să pună în pericol sectoarele comerciale tradiționale caracteristice ale TTPM, Comisia realizează evaluări de impact prealabile cu privire la consecințele posibile, în conformitate cu criteriile definite de OIM și ONU. După realizarea acestor evaluări de impact prealabile, Comisia le transmite Parlamentului European, Consiliului și autorităților guvernamentale și locale ale TTPM înainte de încheierea acordurilor internaționale în cauză. Amendamentul 69 Propunere de decizie Articolul 57 – alineatul 1 – litera b (b) facilitarea eliminării obstacolelor din calea comerțului sau a investițiilor în ceea ce privește bunurile și serviciile cu o importanță deosebită pentru atenuarea schimbărilor climatice, cum ar fi energia regenerabilă durabilă și produsele și serviciile eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv prin adoptarea unor cadre de politică propice pentru mobilizarea celor mai bune tehnici disponibile și prin promovarea unor standarde care răspund nevoilor ecologice și economice și care reduc la minimum obstacolele tehnice în calea comerțului; (b) facilitarea eliminării obstacolelor din calea comerțului sau a investițiilor în ceea ce privește bunurile și serviciile cu o importanță deosebită pentru atenuarea schimbărilor climatice, cum ar fi energia regenerabilă durabilă și produsele și serviciile eficiente din punct de vedere energetic, inclusiv prin adoptarea unor cadre de politică propice pentru mobilizarea celor mai bune tehnici disponibile și prin promovarea unor standarde care răspund nevoilor ecologice, sociale și economice și care reduc la minimum obstacolele tehnice din calea comerțului; Amendamentul 70 Propunere de decizie Articolul 57 – alineatul 1 – litera c (c) promovarea unui comerț cu bunuri care să contribuie la crearea unor condiții sociale favorabile și a unor bune practici ecologice, inclusiv bunuri care fac obiectul unor scheme voluntare de asigurare a durabilității, cum ar fi comerțul echitabil și etic, etichetele ecologice și sistemele de certificare a produselor obținute din resurse naturale; (c) promovarea unui comerț cu bunuri care să contribuie la crearea unor condiții sociale favorabile și a unor bune practici ecologice, inclusiv bunuri care fac obiectul unor scheme voluntare de asigurare a durabilității, cum ar fi comerțul echitabil și etic, etichetele ecologice, etichetele sociale și sistemele de certificare a produselor obținute din resurse naturale; Amendamentul 71 Propunere de decizie Articolul 62 În cadrul asocierii, cooperarea în domeniile politicii de protecție a consumatorilor, protecției sănătății consumatorilor și comerțului poate cuprinde elaborarea unor acte cu putere de lege și a unor norme administrative în sectorul politicii de protecție a consumatorilor și al protecției sănătății consumatorilor, în vederea evitării obstacolelor inutile în calea comerțului. În cadrul asocierii, cooperarea în domeniile politicii de protecție a consumatorilor, protecției sănătății consumatorilor și comerțului poate cuprinde posibilitatea recunoașterii temporare a normelor și procedurilor instituite în TTPM și elaborarea unor acte cu putere de lege și a unor norme administrative în sectorul politicii de protecție a consumatorilor și al protecției sănătății consumatorilor, în vederea evitării obstacolelor inutile din calea comerțului. Amendamentul 72 Propunere de decizie Articolul 68 – litera a (a) consolidarea capacităților TTPM de a elabora și de a pune în aplicare politicile necesare pentru dezvoltarea comerțului cu bunuri și servicii; (a) consolidarea capacităților TTPM de a elabora și de a pune în aplicare politicile necesare pentru dezvoltarea comerțului cu bunuri și servicii, în special prin intermediul noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor; Amendamentul 73 Propunere de decizie Articolul 68 – litera b (b) încurajarea eforturilor depuse de TTPM pentru a pune în aplicare cadre juridice, de reglementare și instituționale adecvate, precum și procedurile administrative necesare; (b) încurajarea eforturilor depuse de TTPM pentru a pune în aplicare cadre juridice, de reglementare și instituționale adecvate, precum și procedurile administrative necesare, în special pentru a favoriza îmbunătățirea standardelor sociale și a crea un climat social favorabil creșterii economice; Amendamentul 74 Propunere de decizie Articolul 68 – litera d (d) facilitarea dezvoltării de piețe și produse, inclusiv îmbunătățirea calității produselor; (d) facilitarea dezvoltării și diversificării piețelor și produselor, inclusiv îmbunătățirea calității produselor; Amendamentul 75 Propunere de decizie Articolul 68 – litera e (e) contribuirea la dezvoltarea resurselor umane și a competențelor profesionale relevante pentru comerțul cu bunuri și servicii; (e) contribuirea la dezvoltarea resurselor umane și a competențelor profesionale relevante pentru comerțul cu bunuri și servicii, prin oferirea de cursuri de formare adecvate; Amendamentul 76 Propunere de decizie Articolul 68 – litera f (f) consolidarea capacității intermediarilor de afaceri de a furniza întreprinderilor din TTPM servicii relevante pentru activitățile lor de export, cum ar fi informații privind piața; (f) consolidarea capacității intermediarilor de afaceri de a furniza întreprinderilor din TTPM servicii relevante pentru activitățile lor de export, cum ar fi informații privind piața, printr-o utilizare mai eficace a noilor tehnologii; Amendamentul 77 Propunere de decizie Articolul 79 – alineatul 2 (2)  Uniunea sprijină eforturile depuse de TTPM în ceea ce privește dezvoltarea unor date statistice fiabile în aceste domenii. (2)  Uniunea sprijină eforturile depuse de TTPM în ceea ce privește dezvoltarea unor date statistice fiabile în aceste domenii. Ea sprijină, de asemenea, TTPM în eforturilor lor de a îmbunătăți comparabilitatea indicatorilor lor macroeconomici, în special prin intermediul calculării parității puterii de cumpărare. Amendamentul 78 Propunere de decizie Articolul 80 – alineatul 2 (2)  La inițiativa TTPM, se pot finanța studii sau măsuri de asistență tehnică legate de punerea în aplicare a activităților prevăzute în documentele de programare. Comisia poate decide să finanțeze astfel de acțiuni fie din ajutorul programabil, fie din pachetul financiar alocat pentru măsurile de cooperare tehnică. (2)  La inițiativa TTPM, se pot finanța studii sau măsuri de asistență tehnică legate de punerea în aplicare a activităților prevăzute în prezenta decizie. Comisia poate decide să finanțeze astfel de acțiuni fie din ajutorul programabil, fie din pachetul financiar alocat pentru măsurile de cooperare tehnică. Amendamentul 79 Propunere de decizie Articolul 80 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Comisia organizează cel puțin o dată pe an, de preferință în colaborare cu Forumul TTPM-UE, o reuniune tehnică a ordonatorilor de credite regionali și a ordonatorilor de credite delegați pentru a consolida dialogul tehnic instituționalizat și a raționaliza programarea și implementarea finanțării; Amendamentul 80 Propunere de decizie Articolul 82 – alineatul 4 – paragraful 1 a (nou) Comisia se asigură că normele privind programarea țin cont de resursele umane și administrative limitate din TTPM și de legăturilor lor instituționale cu statele membre de care depind. Amendamentul 81 Propunere de decizie Articolul 82 – alineatul 5 (5)  Autoritățile din TTPM și Comisia sunt responsabile în solidar de aprobarea documentului de programare. (5)  Autoritățile din TTPM și Comisia sunt responsabile în solidar de aprobarea documentului de programare. În această privință, documentul de programare face obiectul unui schimb de opinii între TTPM, statul membru în cauză și Comisie. În cadrul schimbului de opinii respectiv se organizează reuniuni tehnice între ordonatorii de credite regionali și toți reprezentanții Comisiei, birourilor și delegațiilor implicate în programare, dacă este posibil în continuarea dialogului din cadrul Forumului TTPM-UE. Amendamentul 82 Propunere de decizie Articolul 83 – alineatul 1 (1)  Comisia pune în aplicare resursele prevăzute pentru TTPM în cadru celui de-al 11lea FED conform uneia dintre modalitățile stabilite în regulamentul financiar pentru cel de-al 11lea FED și în condițiile stabilite în prezenta decizie și în măsurile de punere în aplicare a acesteia. În acest scop, Comisia încheie acorduri de finanțare cu autoritățile relevante din TTPM. (1)  Comisia pune în aplicare resursele prevăzute pentru TTPM în cadrul celui de-al 11lea FED conform uneia dintre modalitățile stabilite în regulamentul financiar pentru cel de-al 11lea FED și în condițiile stabilite în prezenta decizie și în măsurile de punere în aplicare a acesteia. În acest scop, Comisia încheie acorduri de finanțare cu autoritățile relevante din TTPM și organizează reuniuni tehnice cu ordonatorii de credite regionali și toți reprezentanții Comisiei, ai birourilor și ai delegațiilor implicate în punerea în aplicare a dispozițiilor privind programarea, dacă este posibil în continuarea dialogului din cadrul Forumului TTPM-UE. Amendamentul 83 Propunere de decizie Articolul 84 – alineatul 8 (8)  Comisia informează comitetul cu privire la monitorizarea, evaluarea și auditul documentelor de programare. (8)  Comisia informează simultan comitetul și Parlamentul European cu privire la monitorizarea, evaluarea și auditul documentelor de programare. Amendamentul 84 Propunere de decizie Articolul 88 – alineatul 2 (2)  TTPM sunt, de asemenea, eligibile pentru sprijinul acordat în temeiul programelor Uniunii de cooperare cu alte țări, în special cu țările în curs de dezvoltare, sub rezerva normelor, a obiectivelor și a regimurilor acestor programe. (2)  TTPM beneficiază, de asemenea, de sprijinul acordat în temeiul programelor Uniunii de cooperare cu alte țări, sub rezerva normelor, a obiectivelor și a regimurilor acestor programe. Amendamentul 85 Propunere de decizie Articolul 88 – alineatul 2 a (nou) (2a)  Pentru a asigura implicarea efectivă și eficace a TTPM în diversele programe orizontale ale Uniunii, Comisia instituie o veritabilă „strategie pentru TTPM”, desemnând în fiecare direcție generală un „referent pentru TTPM”, care participă la elaborarea planurilor anuale de acțiune pentru fiecare program, de exemplu prin consultări între servicii, cu scopul de a se asigura că nevoile și specificul TTPM sunt luate în considerare în mod corespunzător. Comisia notifică, de asemenea, TTPM, într-un termen cât mai scurt, publicarea cererilor de propuneri din cadrul diverselor programe orizontale. Amendamentul 86 Propunere de decizie Articolul 89 – alineatul 1 (1)  În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 90, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru completarea normelor prevăzute în prezenta decizie în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a deciziei și pentru modificarea apendicelor din anexa VI, în scopul de a integra evoluțiile tehnologice și schimbările intervenite în legislația vamală. (1)  În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 90, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru completarea normelor prevăzute în prezenta decizie în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a deciziei și pentru modificarea apendicelor din anexa VI, în scopul de a integra evoluțiile tehnologice și schimbările intervenite în legislația vamală. Amendamentul 87 Propunere de decizie Articolul 90 – alineatul 3 (3)  Delegarea de competență prevăzută la articolul 89 poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe precizată în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară prevăzută în decizia respectivă. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate aflate deja în vigoare. (3)  Delegarea de competență prevăzută la articolul 89 poate fi revocată în orice moment de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe precizată în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară prevăzută în decizia respectivă. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate aflate deja în vigoare. În cazul în care a inițiat o procedură internă pentru a decide dacă este oportun să revoce delegarea de competențe, Consiliul informează Parlamentul European și Comisia cu suficient timp înainte de adoptarea unei decizii finale, indicând competențele delegate care ar putea face obiectul revocării, precum și eventualele motive ale acesteia. Amendamentul 88 Propunere de decizie Articolul 90 – alineatul 4 (4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia adresează o notificare Consiliului. (4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia adresează simultan o notificare Parlamentului European și Consiliului. Amendamentul 89 Propunere de decizie Articolul 90 – alineatul 5 – paragraful 1 a (nou) În cazul în care intenționează să formuleze obiecții, Consiliul informează Parlamentul European cu suficient timp înainte de adoptarea unei decizii finale, indicând actul delegat vizat de obiecții, precum și motivele acestora. Amendamentul 90 Propunere de decizie Articolul 90 a (nou) Articolul 90a Procedura de urgență (1)  Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență. (2)  Consiliul poate formula obiecții cu privire la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 90 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei Consiliului de a formula obiecții. Amendamentul 91 Propunere de decizie Articolul 91 – paragraful 1 – partea introductivă Consiliul, acționând în conformitate cu tratatul, decide cu privire la orice adaptare care trebuie adusă prezentei decizii, în cazul în care: Consiliul, acționând în conformitate cu tratatul, decide, după consultarea Parlamentului European, cu privire la orice adaptare care trebuie adusă prezentei decizii, în cazul în care: Amendamentul 92 Propunere de decizie Anexa I LISTA TTPM IZOLATE LISTA TTPM IZOLATE -  Insulele Falkland; -  Insulele Falkland; -  Sfânta Elena, Insula Ascension, Tristan da Cunha; -  Sfânta Elena, Ascension și Tristan da Cunha; -  Saint Pierre și Miquelon. -  Saint Pierre și Miquelon; -  Wallis și Futuna. Amendamentul 93 Propunere de decizie Anexa II – articolul 1 – alineatul 1 (1)  În sensul prezentei decizii, pentru perioada de șapte ani cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020, suma globală a asistenței financiare a UE de [343,4 milioane] EUR din cadrul celui de al 11-lea FED, stabilită prin Acordul intern de instituire a celui de-al 11-lea FED, se alocă după cum urmează: (1)  În sensul prezentei decizii, pentru perioada de șapte ani cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020, suma globală a asistenței financiare a UE de [360,57 milioane] EUR din cadrul celui de-al 11-lea FED, stabilită prin Acordul intern de instituire a celui de-al 11-lea FED, se alocă după cum urmează: (a) [330,4 milioane] EUR sub formă de granturi destinate sprijinului programabil pentru dezvoltare pe termen lung, ajutor umanitar, ajutor de urgență, ajutor pentru refugiați și sprijin suplimentar în caz de fluctuații ale veniturilor din exporturi, precum și pentru sprijinul acordat cooperării și integrării regionale; (a) [345,57 milioane] EUR sub formă de granturi destinate sprijinului programabil pentru dezvoltare pe termen lung, ajutor umanitar, ajutor de urgență, ajutor pentru refugiați și sprijin suplimentar în caz de fluctuații ale veniturilor din exporturi, precum și pentru sprijinul acordat cooperării și integrării regionale; (b) [5 milioane] EUR pentru finanțarea subvențiilor la dobândă și asistență tehnică în contextul Facilității pentru investiții a TTPM prevăzută în anexa IV; (b) [5 milioane] EUR pentru finanțarea subvențiilor la dobândă și asistență tehnică în contextul Facilității pentru investiții a TTPM prevăzute în anexa IV; (c) [8 milioane] EUR pentru studii sau măsuri de asistență tehnică în conformitate cu articolul 79 din prezenta decizie și pentru o evaluare generală a deciziei, care urmează să fie efectuată cu patru ani înainte de expirarea acesteia. (c) [10 milioane] EUR pentru studii sau măsuri de asistență tehnică în conformitate cu articolul 79 din prezenta decizie și pentru o evaluare generală a deciziei, care urmează să fie efectuată cu patru ani înainte de expirarea acesteia. Amendamentul 94 Propunere de decizie Anexa II – articolul 3 – teza introductivă Suma de [330,4 milioane] EUR prevăzută la articolul 1 alineatul (1) litera (a) se alocă pe baza necesităților și a performanțelor TTPM, în conformitate cu următoarele criterii: Suma de [345,57 milioane] EUR prevăzută la articolul 1 alineatul (1) litera (a) se alocă pe baza necesităților și a performanțelor TTPM, în conformitate cu următoarele criterii: Amendamentul 95 Propunere de decizie Anexa II – articolul 3 – punctul 2 2.  Suma de [105 milioane] EUR se alocă pentru sprijinirea cooperării regionale și a integrării în conformitate cu articolul 7 din prezenta decizie, în special în ceea ce privește prioritățile și domeniile de interes reciproc prevăzute la articolul 5 și prin intermediul consultării în instanțele din cadrul parteneriatului UE-TTPM prevăzute la articolul 13. Se vizează coordonarea cu alte instrumente financiare ale Uniunii și cooperarea dintre TTPM și regiunile ultraperiferice prevăzute la articolul 349 din tratat. 2.  Suma de [120,17 milioane] EUR se alocă pentru sprijinirea cooperării regionale și a integrării în conformitate cu articolul 7 din prezenta decizie, în special în ceea ce privește prioritățile și domeniile de interes reciproc prevăzute la articolul 5 și prin intermediul consultării în instanțele din cadrul parteneriatului UE-TTPM prevăzute la articolul 13. Se vizează coordonarea cu alte instrumente financiare ale Uniunii și cooperarea dintre TTPM și regiunile ultraperiferice prevăzute la articolul 349 din tratat. Amendamentul 96 Propunere de decizie Anexa VI – articolul 3 – alineatul 1 – litera g (g) produsele de acvacultură, în cazul în care peștii, crustaceele și moluștele sunt născute și crescute în țara sau în teritoriul de peste mări; (g) produsele de acvacultură, în cazul în care peștii, crustaceele și moluștele sunt crescute în țara sau în teritoriul de peste mări; Amendamentul 97 Propunere de decizie Anexa VI – articolul 10 – alineatul 6 (6)  Comisia adoptă o măsură de acordare a cumulului prevăzut la alineatul (1) prin acte de punere în aplicare. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 64 alineatul (2). (6)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 90 privind o măsură de acordare a cumulului prevăzut la alineatul (1). Amendamentul 98 Propunere de decizie Anexa VI – articolul 16 – alineatul 6 a (nou) (6a)  TTPM li se pot acorda derogări cu privire la produsele pescărești în limita unui contingent anual de 2 500 de tone în cazul produselor pescărești cu codurile CN 030471, 030483, 030532, 030562, 030614, 0307299010 și 160510. Cererile de derogare se prezintă comitetului de către TTPM sau de către un stat membru, ținând seama de contingentul menționat anterior, iar comitetul acordă respectivele derogări automat și le pune în aplicare printr-o decizie. Amendamentul 99 Propunere de decizie Anexa VI – articolul 16 – alineatul 8 (8)  Comisia adoptă o măsură de acordare a derogării temporare prevăzute la alineatul (1) prin acte de punere în aplicare. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 64 alineatul (2). (8)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 90 privind o măsură de acordare a derogării temporare prevăzute la alineatul (1). Amendamentul 100 Propunere de decizie Anexa VI – articolul 63 – alineatul 3 (3)  Comisia adoptă o măsură de acordare a derogării temporare prevăzute la alineatul (1) prin acte de punere în aplicare. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 64 alineatul (2). (3)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 90 privind o măsură de acordare a derogării temporare prevăzute la alineatul (1). Amendamentul 101 Propunere de decizie Anexa VI – articolul 64 Procedura comitetului eliminat (1)  Comisia este asistată de Comitetul Codului vamal, instituit prin articolul 247a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. (2)  În cazul în care se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Amendamentul 102 Propunere de decizie Anexa VII – articolul 2 – alineatul 1 (1)  Comisia poate retrage temporar regimurile preferențiale prevăzute în prezenta decizie, în ceea ce privește toate sau anumite produse originare dintr-o țară beneficiară, în cazul în care când aceasta consideră că există dovezi suficiente care ar justifica retragerea temporară din motivele prevăzute la articolul 1 alineatele (1) și (2) din prezenta anexă, cu condiția ca, în prealabil: (1)  Comisia poate retrage temporar regimurile preferențiale prevăzute în prezenta decizie, prin acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 90, în ceea ce privește toate sau anumite produse originare dintr-o țară beneficiară, în cazul în care când aceasta consideră că există dovezi suficiente care ar justifica retragerea temporară din motivele prevăzute la articolul 1 alineatele (1) și (2) din prezenta anexă, cu condiția ca, în prealabil: (a) să fi consultat comitetul prevăzut la articolul 10 din anexa VIII în conformitate cu procedura de la articolul 3 alineatul (2); (b) să fi invitat statele membre să ia măsurile de precauție necesare pentru a asigura apărarea intereselor financiare ale Uniunii și/sau respectarea obligațiilor care îi revin țării beneficiare; și (b) să fi invitat statele membre să ia măsurile de precauție necesare pentru a asigura apărarea intereselor financiare ale Uniunii și/sau respectarea obligațiilor care îi revin țării beneficiare; și (c) să fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz în care să declare că există motive de îndoială întemeiate cu privire la aplicarea regimurilor preferențiale și/sau respectarea obligațiilor care îi revin țării beneficiare, care pot pune în discuție dreptul său de a continua să beneficieze de avantajele acordate prin prezenta decizie. (c) să fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz în care să declare că există motive de îndoială întemeiate cu privire la aplicarea regimurilor preferențiale și/sau respectarea obligațiilor care îi revin țării beneficiare, care pot pune în discuție dreptul său de a continua să beneficieze de avantajele acordate prin prezenta decizie. Comisia informează țara (țările) sau teritoriul (teritoriile) de peste mări în cauză cu privire la orice decizie luată în conformitate cu prezentul alineat înainte ca aceasta să intre în vigoare. Comisia notifică, de asemenea, comitetul prevăzut la articolul 10 din anexa VIII. Comisia informează țara (țările) sau teritoriul (teritoriile) de peste mări în cauză cu privire la orice decizie luată în conformitate cu prezentul alineat înainte ca aceasta să intre în vigoare. Amendamentul 103 Propunere de decizie Anexa VII – articolul 2 – alineatul 2 (2)  Perioada de retragere temporară nu poate depăși șase luni. La încheierea acesteia, Comisia decide fie să suspende retragerea temporară, după informarea comitetului prevăzut la articolul 10, fie să prelungească perioada de retragere temporară, în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol alineatul (1). (2)  Perioada de retragere temporară nu poate depăși șase luni. La încheierea acesteia, Comisia decide fie să suspende retragerea temporară, fie să prelungească perioada de retragere temporară, în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol alineatul (1). Amendamentul 104 Propunere de decizie Anexa VII – articolul 3 Procedura comitetului eliminat (1)  În scopul punerii în aplicare a articolului 2, Comisia este asistată de comitetul prevăzut la articolul 10 din anexa VIII. (2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Amendamentul 105 Propunere de decizie Anexa VIII – articolul 5 – alineatul 2 (2)  Comisia adoptă măsuri prealabile de supraveghere în conformitate cu procedura consultativă prevăzută la articolul 6 din prezenta anexă. (2)  Comisia adoptă măsuri prealabile de supraveghere în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 din prezenta anexă. Amendamentul 106 Propunere de decizie Anexa VIII – articolul 6 – alineatul 1 (1)  În situații de urgență justificate în mod corespunzător, legate de o deteriorare a situației economice și/sau financiare a producătorilor din Uniune care ar fi dificil de corectat, pot fi impuse măsuri provizorii. Măsurile provizorii nu se aplică mai mult de 200 de zile. Comisia adoptă măsurile provizorii în conformitate cu procedura consultativă menționată la articolul 10 din prezenta anexă. În situații de extremă urgență, Comisia adoptă imediat măsurile de salvgardare provizorii aplicabile, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 din prezenta anexă. (1)  În situații de urgență justificate în mod corespunzător, legate de o deteriorare a situației economice și/sau financiare a producătorilor din Uniune care ar fi dificil de corectat, pot fi impuse măsuri provizorii. Măsurile provizorii nu se aplică mai mult de 200 de zile. Comisia adoptă măsurile provizorii prin acte delegate în conformitate cu articolul 90. În situații de extremă urgență, Comisia adoptă imediat măsurile de salvgardare provizorii aplicabile, prin acte delegate în conformitate cu articolul 90a. Amendamentul 107 Propunere de decizie Anexa VIII – articolul 7 – alineatul 1 (1)  În cazul în care faptele stabilite definitiv demonstrează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 din prezenta anexă, Comisia adoptă o decizie de închidere a investigației și acționează în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 4 din prezenta anexă. Comisia publică un raport în care prezintă rezultatele și concluziile întemeiate la care a ajuns în ceea ce privește toate chestiunile pertinente, de fapt sau de drept, asigurând protecția informațiilor confidențiale în sensul articolului 9 din prezenta anexă. (1)  În cazul în care faptele stabilite definitiv demonstrează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 din prezenta anexă, Comisia adoptă o decizie de închidere a investigației. Comisia publică un raport în care prezintă rezultatele și concluziile întemeiate la care a ajuns în ceea ce privește toate chestiunile pertinente, de fapt sau de drept, asigurând protecția informațiilor confidențiale în sensul articolului 9 din prezenta anexă. Amendamentul 108 Propunere de decizie Anexa VIII – articolul 7 – alineatul 2 (2)  În cazul în care faptele stabilite definitiv demonstrează că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 din prezenta anexă, Comisia adoptă o decizie prin care impune măsuri de salvgardare definitive, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 4. Comisia publică, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 9 din prezenta anexă, un raport care cuprinde o sinteză a faptelor materiale și a considerațiilor relevante pentru măsurile luate și adresează imediat o notificare autorităților țării sau ale teritoriului de peste mări cu privire la decizia de a lua măsurile de salvgardare necesare. (2)  În cazul în care faptele stabilite definitiv demonstrează că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 din prezenta anexă, Comisia adoptă o decizie prin care impune măsuri de salvgardare definitive, prin acte delegate în conformitate cu articolul 90. Comisia publică, acordând importanța cuvenită protejării informațiilor confidențiale în sensul articolului 9 din prezenta anexă, un raport care cuprinde o sinteză a faptelor materiale și a considerațiilor relevante pentru măsurile luate și adresează imediat o notificare autorităților țării sau ale teritoriului de peste mări cu privire la decizia de a lua măsurile de salvgardare necesare. Amendamentul 109 Propunere de decizie Anexa VIII – articolul 10 Procedura comitetului eliminat (1)  Comisia beneficiază de asistență din partea comitetului instituit prin articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (3)  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (4)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 coroborat cu articolul 4 din același regulament.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de stabilire a unor cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman (COM(2012)0147 – C7-0105/2012 – 2012/0074(COD))

P7_TA(2013)0068 A7-0033/2013

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2012)0147),

–  având în vedere articolele 31 și 32 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0105/2012),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) și articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2012(1),

–  având în vedere articolele 55 și 37 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0033/2013),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Directivei 2013/…/UE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor cerințe de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa destinată consumului uman și de modificare a Directivei 98/83/CE a Consiliului [AM 1]

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei AtomiceTratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 31 și 32articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei, elaborată în urma avizului unui grup de personalități desemnate de Comitetul Științific și Tehnic dintre experții științifici ai statelor membre, în conformitate cu articolul 31 din tratatEuropene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2),

după consultarea Parlamentului Europeanhotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(3), [AM 2]

întrucât:

(-1)  În conformitate cu articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politica Uniunii în domeniul mediului ar trebui să se bazeze pe principiile precauției și acțiunii preventive și să contribuie la realizarea unor obiective precum conservarea, protejarea și îmbunătățirea calității mediului și protejarea sănătății persoanelor. [AM 3]

(1)  Ingerarea de apă este una dintre căile de introducere a substanțelor radioactivenocive în organismul uman. Ingerarea de izotopi radioactivi sau de radionuclizi poate duce la o serie de probleme de sănătate. În conformitate cu Directiva 96/29/Euratom a Consiliului(4), expunerea populației în ansamblu la practici care implică un risc datorat radiațiilor ionizante, ținând seama de expunerea cumulativă pe termen lung, trebuie să fie menținută la nivelul cel mai scăzut ce poate fi atins în mod rezonabilposibil. [AM 4]

(1a)  Filtrarea izotopilor radioactivi din apă transformă filtrele în deșeuri radioactive care trebuie eliminate ulterior cu precauție și în conformitate cu procedurile în vigoare. [AM 5]

(1b)  Procesul de eliminare a izotopilor radioactivi din apă depinde de laboratoarele naționale, de actualizarea periodică a măsurătorilor și de cercetare. [AM 6]

(1c)  Informațiile furnizate de statele membre în raportul trienal referitor la Directiva privind apa potabilă sunt incomplete sau lipsesc în ceea ce privește nivelurile de radioactivitate din apa potabilă. [AM 7]

(1d)  În scopul reducerii costurilor tratării apei potabile, sunt necesare măsuri preventive. [AM 8]

(2)  Având în vedere importanța calității apei destinate consumului uman Pentru sănătatea umanăa asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății populației, este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, norme comune de calitate pentru apa destinată consumului uman cu funcție de indicator, precum și să se asigure controlul respectării acestor norme. [AM 9]

(3)  Parametrii indicatori au fost deja stabiliți în anexa I partea C privind substanțele radioactive, iar dispozițiile de control conexe au fost deja stabilite în anexa II la Directiva 98/83/CE a Consiliului(5). Totuși, acești parametri intră sub incidența normelor de bază definite la articolul 30 din Tratatul Euratom. [AM 10]

(3a)  Valorile parametrice se bazează pe cunoștințele științifice disponibile, ținându-se seama de principiul precauției. Valorile respective au fost selectate pentru a se asigura faptul că apa destinată consumului uman poate fi consumată în condiții de siguranță pe întreaga durată a vieții, luând ca referință persoanele cele mai vulnerabile, și că, astfel, se asigură de asemenea un nivel ridicat de protecție a sănătății. [AM 11]

(4)  Prin urmare, cerințele privind controlul nivelurilor de radioactivitate a apei destinate consumului uman ar trebui adoptatecorelate cu cerințele stabilite în cadrul unei legislații specificelegislației existente cu privire la alte substanțe chimice din apă, care să garantezeau un efect negativ asupra mediului și asupra sănătății umane. Această măsură ar garanta uniformitatea, coerența și exhaustivitatea legislației privind protecția împotriva radiațiilormediului și a sănătății umane în temeiul Tratatului EuratomTFUE. [AM 12]

(5)  Dispozițiile prezentei directive adoptate în temeiul Tratatului Euratom trebuie să înlocuiască dispozițiile Directivei 98/83/CE în ceea ce privește contaminarea apei potabile cu substanțe radioactive ) Prezenta directivă actualizează parametrii indicatori prevăzuți în anexa I partea C a Directivei 98/83/CE și stabilește regulile de control al prezenței substanțelor radioactive în apa potabilă. [AM 13]

(6)  În cazul nerespectării unui parametru care îndeplinește funcția de indicator, statul membru respectiv ar trebui să analizeze dacă nerespectarea în cauză prezintă unsă fie obligat să stabilească motivul acestei nerespectări, să evalueze nivelul de risc pentru sănătatea umană și, după caz, trebuie să ia măsurile corective necesare pentru a restabilisănătatea umană, inclusiv pe termen lung, și posibilitățile de intervenție și să ia cât se poate de repede, pe baza acestor rezultate, măsuri pentru a se asigura că aprovizionarea cu apă respectă criteriile de calitate prevăzute în prezenta directivă. Aceste măsuri corective pot consta chiar în închiderea instalației respective, în cazul în care calitatea apei impune luarea unor astfel de măsuri. Ar trebui să se acorde prioritate măsurilor care rezolvă problema la sursă. Consumatorii ar trebui informați imediat cu privire la riscuri, la măsurile luate deja de autorități și la timpul necesar pentru ca măsurile corective să producă efecte. [AM 14]

(7)  Consumatorii trebuie să fie informați în mod adecvatar trebui să fie informați cu privire la calitatea apei destinate consumului uman prin publicații ușor accesibile. Administrațiile locale pun la dispoziția consumatorilor în orice moment informații actualizate cu privire la zonele supuse riscului de potențiale surse de contaminare radioactivă și cu privire la calitatea apei la nivel regional. [AM 15]

(7a)  Este necesară să se includă în domeniul de aplicare al prezentei directiveapa folosită în industria alimentară. [AM 16]

(8)  Este necesar să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive apele minerale naturale și apele care sunt produse medicinale, având în vedere faptul că au fost stabilite norme speciale pentru respectivele tipuri de apă în Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului(6) și în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului(7). Cu toate acestea, Comisia ar trebui, în termen de cel mult doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, să prezinte o propunere de revizuire a Directivei 2009/54/CE, pentru a alinia cerințele de control pentru apele minerale naturale la cerințele prevăzute în prezenta directivă și în Directiva 98/83/CE. Controlul apei îmbuteliate în sticle sau recipiente destinate comercializării, alta decât apele minerale naturale, în scopul verificării dacă nivelurile substanțelor radioactive respectă valorile parametrice prevăzute de prezenta directivă trebuie să se efectueze în conformitate cu principiile analizei riscurilor și ale punctelor critice de control (HACCP), prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(8). [AM 17]

(9)  Fiecare stat membru ar trebui să instituie programe de control solide pentru a verifica periodic dacă apa destinată consumului uman îndeplinește cerințele prezentei directive. [AM 18]

(10)  Metodele utilizate pentru analiza calității apei destinate consumului uman trebuie să fie de natură să garanteze că rezultatele obținute sunt fiabile și comparabile. Programele de control în cauză ar trebui să fie adaptate nevoilor locale și să îndeplinească cerințele minime de control prevăzute în prezenta directivă. [AM 19]

(10a)  Nivelurile de radiație naturală și contaminarea provenind din activitățile umane trebuie gestionate diferit, conform unor criterii dozimetrice distincte. Statele membre ar trebui să se asigure că activitățile nucleare nu conduc la contaminarea resurselor de apă potabilă. [AM 20]

(11)  Recomandarea 2001/928/Euratom a Comisiei (9) se referă la calitatea radiologică a rezervelor de apă potabilă în materie de expunere la radon și la produsele sale de dezintegrare cu viață lungă și, prin urmare, acești radionuclizi trebuie să fie incluși în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(11a)  Pentru a asigura coerența politicii europene în domeniul apei, valorile parametrice, frecvențele și metodele de control al substanțelor radioactive prevăzute de prezenta directivă trebuie să fie compatibile cu Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului(10)și cu Directiva 98/83/CE a Consiliului. De asemenea, Comisia ar trebui să se asigure că, la revizuirea Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11) și a Directivei 2006/118/CE, se face trimitere la prezenta directivă pentru a proteja pe deplin toate tipurile de apă împotriva contaminării cu substanțe radioactive, [AM 21]

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă stabilește cerințe de protecție ase referă la cerințele armonizate privind calitatea apei destinate consumului uman, în scopul protejării sănătății populației în ceea ce privește substanțeleîmpotriva efectelor nefaste ale contaminării acestei ape cu substanțe radioactive din apa destinată consumului uman. Aceasta stabilește parametri valorici, frecvențe și metode de control al substanțelor radioactive. [AM 22]

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică definițiile de la articolul 2 din Directiva 98/83/CE.

Articolul 3

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică apei destinate consumului uman, conform definiției de la articolul 2 din Directiva 98/83/CE, cu excepțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din respectiva directivă, stabilite în conformitate cu articolul 3 alineatul (2). [AM 24]

Articolul 4

Obligații generale

Fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3) litera (a) din Directiva 96/29/Euratom, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a institui un program adecvat de control care să asigure faptul că apa destinată consumului uman respectă valorile parametrice stabilite în conformitate cu prezenta directivă. Comisia pune la dispoziția statelor membre un ghid de bune practici.

Statele membre se asigură că măsurile luate în vederea punerii în aplicare a prezentei directive nu determină în nicio situație, direct sau indirect, nici deteriorarea calității actuale a apei destinate consumului uman, nici creșterea poluării apelor folosite pentru producerea apei potabile. [AM 25]

Se dezvoltă noi tehnologii care să reducă la minimum timpul necesar pentru izolarea deșeurilor nucleare din mediu în urma unui dezastru natural. [AM 26]

Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că deșeurile radioactive din apa potabilă filtrată sunt eliminate în conformitate cu prevederile în vigoare. Comisia pune la dispoziția statelor membre orientări cu privire la acest proces. [AM 27]

Statele membre realizează evaluări ale riscurilor asociate depozitelor de deșeuri radioactive care ar putea avea un impact asupra apelor subterane sau asupra altor surse de apă potabilă sau care ar putea fi puse în pericol de dezastrele naturale. [AM 28]

Comisia realizează un studiu privind efectele de cocktail ale altor substanțe chimice combinate cu substanțe radioactive din apa destinată consumului uman. Pe baza rezultatelor respectivului studiu, Comisia actualizează legislația corespunzătoare. [AM 29]

Comisia realizează o evaluare a punerii în aplicare în statele membre a Directivei 2000/60/CE. [AM 30]

Articolul 5

Parametri valorici

Statele membre stabilesc parametrii valorici pentru controlul substanțelor radioactive din apa destinată consumului uman în conformitate cu anexa I. Pentru apa îmbuteliată în sticle sau recipiente destinate comercializării, nu se aduce atingere principiilor analizei riscurilor și ale punctelor critice de control (HACCP), prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

Articolul 6

Control

Statele membre asigură controlul regulat și precis al apei destinate consumului uman în conformitate cu anexa II, verificând concentrațiile substanțelor radioactive pentru ca acestea să nu depășească valorile parametrice stabilite în conformitate cu articolul 5. La control se ține seama de expunerea cumulativă pe termen lung a populației, iar acesta este efectuat în cadrul controalelor menționate la articolul 7 din Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman. Controlul include analize de referință care vizează stabilirea conținutului radioactiv al apei și optimizarea strategiei analitice și a analizelor periodice realizate în conformitate cu metodele definite în anexa III. Frecvența controlului pentru analizele periodice poate fi adaptată printr-o abordare bazată pe riscuri pe baza rezultatelor analizelor de referință care sunt obligatorii în toate cazurile. În astfel de cazuri, statele membre comunică Comisiei atât motivele care stau la baza deciziei lor, cât și rezultatele analizelor de referință în cauză și le pun la dispoziția publicului. [AM 31]

Articolul 7

Locații de prelevare

Articolul 8

Prelevare și analiză

1.  Probele reprezentative pentru calitatea apei consumate pe întreg parcursul unui an se prelevă și se analizează în conformitate cu metodele prevăzute în anexa III.

2.  Statele membre se asigură că toate laboratoarele responsabile cu analiza probelor de apă destinată consumului uman au un sistem analitic de control al calității. De asemenea, ele se asigură că sistemul respectiv este supus unor controale ocazionalealeatorii, cel puțin o dată pe an, efectuate de către o entitate independentă aprobată în acest scop de autoritatea competentă. [AM 32]

(2a)  Finanțarea acțiunilor de control se face în conformitate cu capitolul IV din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului(12). În caz de poluare datorată activităților umane, cheltuielile se impută poluatorului. [AM 33]

Articolul 9

Măsuri corective și notificarea consumatorilor

1.  Statele membre se asigură că pentru orice nerespectare a parametrilor valorici stabiliți în conformitate cu articolul 5 este efectuată imediat o anchetă în vederea identificării cauzei.

(1a)  Se pun la dispoziția populației informații privind evaluarea riscurilor legate de centralele nucleare și de zonele înconjurătoare în ceea ce privește substanțele radioactive din apă. [AM 34]

(1b)  Statele membre se asigură că în raportul trienal privind calitatea apei, menționat la articolul 13 alineatul (2) din Directiva 98/83/CE, sunt incluse informații privind prezența substanțelor radioactive în apa destinată consumului uman. [AM 35]

2.  În caz de nerespectare a valorilor parametrice stabilite în conformitate cu articolul 5pentru radon și pentru DTO provenită din surse naturale, statul membru analizează dacă respectiva nerespectare reprezintă unrespectiv evaluează gradul de risc pentru sănătatea umană. În cazul în care există un astfel de risc,sănătatea umană și posibilitățile de intervenție, ținând seama de circumstanțele de la nivel local. Pe baza acestor rezultate, statul membru trebuie să ia măsurile corective necesare pentru a restabili calitatea apeiia măsuri pentru a asigura faptul că sursele cu apă respectă criteriile de calitate prevăzute în prezenta directivă.

(2a)  În caz de nerespectare a valorilor parametrice stabilite pentru tritiu și pentru DTO provenită din activitățile umane, statul membru respectiv se asigură că este demarată imediat o anchetă pentru a stabili natura, amploarea și impactul dozimetric al poluării. Ancheta ia în considerare toate mediile susceptibile de a fi contaminate și totalitatea căilor de expunere. Statul membru respectiv se asigură că sunt întreprinse acțiunile corective necesare pentru a restabili o calitate a apei care să respecte valorile parametrice. Soluțiile ar trebui să se axeze pe tratarea la sursă a poluării. Măsurile corective necesare pot consta chiar în închiderea instalației respective, în cazul în care calitatea apei impune luarea unor astfel de măsuri.Statul membru respectiv se asigură că cel care suportă costurile măsurilor corective este poluatorul. [AM 36]

3.  Statul membru se asigură că rezultatele analizelor efectuate în conformitate cu articolul 8 sunt publicate și puse la dispoziția populației cât se poate de repede și incluse în rapoartele menționate la articolul 13 din Directiva 98/83/CE. Dacă riscul pentru sănătatea umană nu poate fi considerat minor, statele membre respective se asigură, împreună cu actorul/actorii responsabil (i), că utilizatorii sunt informați imediat și că primesc toate informațiile relevante privind riscul pentru sănătatea umană și modul în care pot face față problemelor cu care se confruntă, informații care sunt publicate și puse la dispoziție pe internet cât se poate de repede. De asemenea, acestea se asigură că sunt puse la dispoziție fără întârziere surse alternative necontaminate de aprovizionare cu apă. [AM 37]

Articolul 9a

Modificarea Directivei 98/83/CE

Directiva 98/83/CE se modifică după cum urmează:

1.  La anexa I partea C, secțiunea „Radioactivitate” se elimină.

2.  La anexa II tabelul A punctul 2, ultimele două fraze se elimină. [AM 38]

Articolul 9b

Reexaminarea anexelor

(1)  Cel puțin o dată la cinci ani, Comisia revizuiește anexele în funcție de progresele științifice și tehnice și poate adopta modificări, prin acte delegate, în conformitate cu articolul 9c, pentru a ține seama de progresele respective.

(2)  Comisia face publice toate motivele care au determinat-o să modifice sau nu anexele, făcând referiri la rapoartele științifice avute în vedere. [AM 39]

Articolul 9c

Exercitarea delegării de competențe

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 9b se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la …(13). Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se reînnoiește tacit pentru perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de reînnoiri cel târziu cu trei luni înainte de expirarea fiecărei perioade.

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 9b poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta produce efecte începând cu ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9b intră în vigoare doar dacă nu a fost formulată nicio obiecție de către Parlamentul European sau de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European sau Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Această perioadă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. [AM 40]

Articolul 9d

Informarea și raportarea

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că sunt puse la dispoziția consumatorilor informații adecvate și actualizate privind calitatea apei destinate consumului uman în toate cazurile, nu numai atunci când riscurile la adresa sănătății umane nu pot fi considerate minore.

(2)  Toate statele membre care dispun de sisteme de apă aflate în zone unde există eventuale surse de contaminare radioactivă, fie ele naturale sau construite de om, includ informații referitoare la concentrațiile de substanțe radioactive din apa destinată consumului uman în rapoartele lor trienale referitoare la calitatea apei destinate consumului uman, astfel cum prevede articolul 13 din Directiva 98/83/CE.

(3)  Astfel cum prevede articolul 13 din Directiva 98/83/CE, Comisia include în raportul său referitor la calitatea apei destinate consumului uman de pe teritoriul Comunității concluziile statelor membre privind substanțele radioactive din apa destinată consumului uman. [AM 41]

Articolul 10

Transpunere

1.  Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive, până la [un an de la data la care se face referire la articolul 11 – data precisă urmează să fie inserată de Oficiul pentru Publicații]…(14). Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor actedispoziții. [AM 42]

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

2.  Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 11

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 12

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la …,

Pentru Parlamentul European

Președintele

Pentru Consiliu,

Preşedintele

ANEXA I

Parametrii valorici pentru radon și tritiu și parametrii valorici pentru doza totală orientativă, pentru alte substanțe radioactive, din apa destinată consumului uman

Radioactivitate

Nota 1: Cu excepția tritiului, a potasiului-40, a radonului și a produselor de dezintegrare a radonului cu viață scurtă. [AM 43]

ANEXA II

Controlul substanțelor radioactive

1.  Principii generale și frecvența controalelor

Un stat membru nu are obligația de a controla prezența tritiului în apa potabilă sau radioactivitatea acesteia pentru a stabili doza totală orientativă în cazul în care constată, pe baza altor controale efectuate, că atât nivelurile tritiului cât și cele ale dozei totale orientative calculate sunt net inferioare parametrului valoric. Nu se prevede controlul prezențeiși a radonului în apa potabilă atunci când un stat membru constată, pe baza altor controale efectuate, că nivelurile radonului sunt net inferioare parametrului valoric. În aceste cazuri, statul membru informează Comisia cu privire la motivele deciziei sale, inclusiv cu privire la rezultatele celorlalte controale efectuate.și de a determina doza totală orientativă (DTO) pentru radioactivitatea naturală și cea datorată activităților umane.

Controalele includ analize de referință și analize periodice.

Analizele de referință trebuie efectuate în cadrul analizării cererii de autorizație de distribuție a apei potabile. Pentru rețelele de distribuție aflate deja în serviciu, statele membre stabilesc limitele în care aceste analize trebuie efectuate, în funcție de volumul de apă distribuit și de nivelul de risc potențial, indiferent dacă este legat de radioactivitatea naturală sau de impactul radiologic al activităților umane. Analizele de referință trebuie să permită analizarea și cuantificarea tuturor radionuclizilor naturali și artificiali relevanți.

Pentru radioactivitatea naturală, trebuie cuantificată cel puțin activitatea următorilor 9 radionuclizi: uraniu 238, uraniu 234, radiu 226, radon 222, plumb 210, poloniu 210, radiu 228 (dacă este cazul, prin descendentul direct al acestuia, actiniu 228), actiniu 227 (dacă este cazul, prin descendentul direct al acestuia, toriu 227).

Pentru impactul activităților umane, trebuie verificate sursele potențiale de contaminare și trebuie elaborată o listă a radionuclizilor ce urmează a fi controlați pe baza rezultatelor verificării respective. Pe lângă controalele specifice efectuate pe baza verificărilor, toate analizele de referință trebuie să includă măsurarea nivelului de tritiu, de carbon-14, de stronțiu-90 și de izotopi de plutoniu, precum și o analiză prin spectrometrie gamma de verificare a nivelului de activitate al principalilor radionuclizi artificiali care emit raze gamma (inclusiv cobalt 60, iod 131, cesiu 134, cesiu 137 și americiu 241).

Rezultatele analizelor de referință ar trebui utilizate pentru a stabili strategia analitică ce trebuie implementată în timpul perioadelor de control. Ținând seama de rezultatul analizelor de referință, care pot conduce la consolidarea sistemului, controalele periodice se efectuează cu frecvența de audit menționată la punctul 4. [AM 44]

2.  Radon și tritiu

Controlul prezenței radonului sau a tritiului în apa potabilă se efectuează în cazul în care o sursă de radon sau de tritiu este prezentă în cadrul bazinului hidrografic și nu se poate demonstra pe baza altor programe de supraveghere sau investigații că nivelul radonului sau al tritiului este net inferior parametrului său valoric indicator de 100 Bq/l. Atunci când este necesar să se controleze prezența radonului sau a tritiului, controlul se efectuează cu frecvența auditului.

3.  Doza totală orientativă

Controlul apei potabile pentru stabilirea dozei totale orientative (DTO) se efectuează în cazul în care o sursă de radioactivitate artificială sau de radioactivitate naturală intensă este prezentă în cadrul bazinului hidrografic și nu se poate demonstra pe baza altor programe de supraveghere sau investigații că nivelul DTO este net inferior parametrului său valoric indicator de 0,1 mSv/an. Atunci când este necesar să se controleze nivelurile de radionuclizi artificiali, controlul se efectuează cu frecvența auditului indicată în tabel. Atunci când este necesar să se controleze nivelurile de radionuclizi naturali, statele membre stabilesc frecvența controalelor, ținând cont de toate informațiile relevante disponibile privind variațiile temporale ale nivelurilor de radionuclizi naturali în diferitele tipuri de ape. În funcție de variațiile estimate, frecvența controalelor poate varia de la măsurători unice de verificare până la frecvența auditului. În cazul în care este necesar numai un singur control al radioactivității naturale, trebuie să se efectueze o reverificare cel puțin atunci când apar schimbări cu privire la rezerva de apă, care ar putea influența concentrațiile de radionuclizi din apa potabilă.

În cazul în care au fost aplicate metode de eliminare a radionuclizilor din apa potabilă pentru a se asigura că nu este depășit un parametru valoric, controlul se efectuează cu frecvența auditului.

În cazul în care, pentru a se asigura respectarea prezentei directive, sunt utilizate rezultatele altor programe de supraveghere sau investigații decât cele necesare în conformitate cu primul paragraf de la prezentul punct, statul membru comunică Comisiei motivele acestei decizii, inclusiv rezultatele relevante ale respectivelor programe de control sau investigații. [AM 45]

4.  Frecvența de audit a controalelor se stabilește în tabelul următor:

TABEL

Frecvența de audit a controalelor efectuate în ceea ce privește apa destinată consumului uman furnizată de o rețea de distribuție

Nota 1: O zonă de distribuție este o zonă geografică determinată, în care apa destinată consumului uman provine din una sau mai multe surse și în care calitatea apei se poate considera că este aproximativ uniformă.

Nota 2: Volumele se calculează ca medii pe parcursul unui an calendaristic. Un stat membru poate folosi numărul de locuitori dintr-o zonă de distribuție în loc de volumul de apă pentru a determina frecvența minimă, pe baza unui consum de apă de 200 l/zi/persoană, cu condiția ca apa respectivă să nu fie comercializată sau distribuită în afara zonei avute în vedere. [AM 46]

Nota 3: În măsura în care este posibil, numărul prelevărilor trebuie distribuit egal în timp și în spațiu.

Nota 4: Frecvența trebuie stabilită de statul membru în cauză.

ANEXA III

Metode de prelevare și de analiză

1.  Radioactivitatea naturală

1.1.1.  Detectarea conformității cu doza totală orientativă (DTO) pentru radioactivitatea naturală

Statele membre pot folosi metode de detectare a activității alfa globale și a activității beta globale, în vederea controlării parametrului valoric indicator pentrucare să identifice apele susceptibile de o depășire a DTO, cu excepția tritiului, a potasiului-40, a radonului și a produselor de dezintegrare a radonului cu viață scurtăși necesitând analize mai aprofundate. Statele membre trebuie să demonstreze că metoda nu produce rezultate negative false (apă considerată conformă cu DTO, dar al cărei consum poate conduce la doze mai ridicate decât valoarea parametrică de 0,1 mSv /an). Strategia de control ține seama de rezultatul analizelor generale ale apei privind radioactivitatea. [AM 47]

Dacă activitatea alfa globală și activitatea beta globală sunt mai mici de 0,1 Bq/l și, respectiv, 1,0 Bq/l, statul membru poate considera că DTO este inferioară parametrului valoric indicator de 0,1 mSv/an și că nu necesită investigații radiologice, cu excepția cazului în care este cunoscut din alte surse de informare că în rezerva de apă sunt prezenți radionuclizi specifici care pot duce la o DTO care să depășească 0,1 mSv/an.Statele membre care doresc să utilizeze tehnici de detecție bazate pe măsurarea activității alfa și beta globale trebuie să fie atente la eventualele limite meteorologice (neluarea în considerare a radiațiilor beta de energie scăzută, de exemplu), să selecteze corect valoarea orientativă sub care apa este considerată conformă, în special pentru activitatea beta globală, și să țină seama de impactul cumulat al activităților beta și alfa. [AM 48]

Dacă activitatea alfa globală depășește 0,1 Bq/l sau dacă activitatea beta globală depășește 1,0 Bq/l, este necesară analiza radionuclizilor specifici. Radionuclizii care trebuie măsurați sunt definiți de statele membre, luând în considerare toate informațiile relevante cu privire la posibilele surse de radioactivitate. Deoarece nivelurile ridicate de tritiu ar putea indica prezența altor radionuclizi artificiali, trebuie să se măsoare în aceeași probă atât tritiul, cât și activitatea alfa globală și activitatea beta globală.

În locul detectării activității alfa globale și a activității beta globale menționate mai sus, statele membre pot decide să utilizeze alte metode fiabile de detectare a radionuclizilor pentru a indica prezența radioactivității în apa potabilă. Dacă una dintre concentrațiile activității depășește 20% din concentrația de referință sau dacă concentrația de tritiu depășește parametrul său valoric de 100 Bq/l, este necesară o analiză a radionuclizilor suplimentari. Radionuclizii care trebuie măsurați sunt definiți de statele membre, luând în considerare toate informațiile relevante cu privire la posibilele surse de radioactivitate.

1.1.1.  Selectarea valorii orientative

În privința activității beta globale sau a activității beta globale reziduale (după deducerea componentei de potasiu 40), utilizarea unei valori orientative de 1 Bq/l nu garantează neapărat respectarea valorii parametrice de 0,1 mSv/an. Statele membre trebuie să verifice concentrația activității plumbului 210 și a radiului 228, doi radionuclizi emițători beta de radiotoxicitate mare. Pentru un consumator adult, se atinge o DTO de 0,1 mSv/an atunci când concentrația activității ajunge la 0,2 Bq/l (pentru activitatea cumulată a radiului 228 și a plumbului 210) - adică o cincime din valoarea orientativă de 1 Bq/l; pentru grupul critic de copii cu vârsta sub 1 an, estimând un consum de apă zilnic de 55 cl, DTO este atinsă atunci când activitatea radiului 228 este de aproximativ 0,02 Bq/l sau cea a plumbului 210 de 0,06 Bq/l.

În privința activității alfa globale, statele membre trebuie să verifice componenta de poloniu 210, întrucât utilizarea unei valori orientative de 0,1 Bq/l nu garantează neapărat respectarea valorii parametrice de 0,01 mSv/an. Pentru grupul critic de copii cu vârsta sub 1 an, estimând un consum de apă zilnic de 55 cl, DTO este depășită atunci când concentrația activității poloniului 210 este de 0,02 Bq/l, adică o cincime din valoarea orientativă de 0,1 Bq/l. [AM 49]

1.1.2.  Luarea în considerare a componentelor alfa și beta cumulate

DTO rezultă din dozele generate de toți radionuclizii prezenți în apă, indiferent dacă alfa sau beta. Rezultatele generale ale controalelor activităților alfa globală și beta globală trebuie, prin urmare, luate în considerare pentru a verifica dacă se depășește DTO.

Statele membre se asigură că se respectă următoarea formulă:

Activitatea alfa globală/valoarea orientativă alfa globală + activitatea beta globală/valoarea orientativă beta globală < 1. [AM 50]

2.1.2.  Calcularea DTO

DTO este doza efectivă angajată de ingerare pentru un an, rezultând din toți radionuclizii naturali a căror prezență a fost detectată într-o rezervă de apă, atât de origine naturală cât și artificială, cu excepția tritiului, a potasiului-40, a radonului și a produselor de dezintegrare a radonului cu viață scurtă. DTO se calculează pe baza concentrațiilor de radionucliziactivității volumetrice a radionuclizilor și a coeficienților dozei pentru adulți, prevăzuți în tabelul A din anexa III la Directiva 96/29/Euratom, sau a informațiilor mai recente recunoscute de către autoritățile competente din statul membru. Calculul se efectuează pentru grupul de populație cel mai expus la riscuri pe baza ratelor standard de consum stabilite de Comisie. Pentru radionuclizii naturali, grupul critic este constituit de copiii cu vârsta mai mică de un an. Dacă următoarea formulă este respectată, statele membre pot considera că DTO este mai mică decât valoarea parametrică indicator de 0,1 mSv/an și nu sunt necesare investigații suplimentare: [AM 51]

(1)

unde

Ci(obs)= concentrația observată a radionuclidului i

Ci(ref) = concentrația de referință a radionuclidului i

n = numărul de radionuclizi detectați.

Dacă formula nu este respectată, se consideră că parametrul valoric a fost depășit numai dacă radionuclizii sunt prezenți în mod sistematic în concentrații similare ale activității pe durata unui an întregtrebuie efectuate analize complementare, pentru a asigura reprezentativitatea rezultatului obținut. Verificările se efectuează într-un termen cu atât mai scurt cu cât depășirea valorii parametrice este mai mare. Statele membre definesc măsura în care prelevarea unor noi probe este necesară și termenul de respectat pentru a se asigura că valorile măsurate sunt reprezentative pentru o concentrație medie a activității pe durata unui an întregde faptul că valoarea parametrică stabilită pentru DTO a fost cu adevărat depășită. [AM 52]

Concentrațiile de referință pentru radioactivitatea din apa potabilă1

1 Acest tabel include cei mai frecvenți radionuclizi naturali și artificiali. Concentrațiile de referință pentru alți radionuclizi se pot calcula pe baza coeficienților dozei pentru adulți prevăzuți în tabelul A din anexa III la Directiva 96/29/Euratom sau a informațiilor mai recente recunoscute de către autoritățile competente din statul membru, presupunând o ingerare de 730 de litri pe an.

2 Un miligram (mg) de uraniu natural conține 12,3 Bq de U-238 și 12,3 Bq de U-234. Acest tabel indică doar proprietățile radiologice ale uraniului, nu și toxicitatea sa chimică. [AM 53]

2a.  Importanța radiologică a activității omului

Radionuclizii care trebuie măsurați sunt stabiliți de statele membre, pe baza tuturor informațiilor colectate cu privire la posibilele surse de radiație antropică.

2a.1.  Controlul tritiului

Se efectuează o analiză specifică pentru a măsura nivelul de tritiu în cadrul analizei de referință și atunci când este necesar un control periodic al acestui parametru. O concentrație a activității mai mare de 10 Bq/l indică o anomalie a cărei origine trebuie verificată și care poate indica prezența altor radionuclizi artificiali. Valoarea parametrică de referință de 20 Bq/l este o limită dincolo de care este necesară verificarea originii contaminării și informarea populației. Concentrația de referință care corespunde valorii parametrice de 0,01 mSv/an este de 680 Bq/l (500 Bq/l dacă se ține cont de făt).

2a.2.  Calcularea DTO pentru sursele legate de activitățile umane

DTO este doza efectivă angajată pentru un an de ingestie care rezultă din toți radionuclizi de origine antropică a căror prezență într-o sursă de apă potabilă a fost detectată, inclusiv tritiu.

DTO se calculează pornind de la concentrația activității radionuclizilor și a coeficienților dozei stabiliți în tabelul A din anexa III la Directiva 96/29/Euratom sau de la informații mai recente recunoscute de către autoritățile competente din statul membru. Calculul se efectuează pentru grupul de populație cel mai expus la riscuri, și anume grupul critic, pe baza ratelor standard de consum stabilite de Comisie.

Statele membre pot utiliza concentrațiile de referință corespunzătoare atingerii valorii parametrice de 0,01 mSv/an. În acest caz, atunci când formula de mai jos este respectată, statele membre pot considera că valoarea parametrică nu a fost depășită și că nu este necesară o investigație mai aprofundată:

unde

Ci(obs)= concentrația observată a radionuclidului i

Ci(ref) = concentrația de referință a radionuclidului i

n = numărul de radionuclizi detectați.

Când această formulă nu este îndeplinită, trebuie să fie efectuate fără întârziere analize suplimentare, pentru a asigura validitatea rezultatelor obținute și pentru a identifica originea poluării. [AM 54]

Concentrațiile de referință pentru radioactivitatea de origine antropică din apa potabilă1

Acest tabel include cei mai comuni radionuclizi artificiali.Concentrațiile de referință pentru alți radionuclizi se pot calcula pe baza coeficienților dozei stabiliți în tabelul A din anexa III la Directiva 96/29/Euratom sau a informațiilor mai recente recunoscute de către autoritățile competente din statul membru în cauză. Calculul trebuie să se efectueze pentru grupa de vârstă cel mai expusă la riscuri pentru a asigura respectarea dozei totale orientative de 0,01 mSv, indiferent de vârsta persoanei care consumă apa. Comisia stabilește ratele de consum de apă pentru diferitele grupe de vârstă.

[AM 55]

3.  Caracteristicile de performanță și metodele de analiză

În cazul următorilor parametri de radioactivitate, caracteristicile de performanță specificate constau în faptul că metoda de analiză utilizată trebuie să aibă cel puțin capacitatea de a măsura concentrații egale cu valoarea parametrică, cu o limită de detecție specificată.

Nota 1: limita de detecție se calculează conform ISO 11929-7, Determinarea limitei de detecție și praguri de decizie pentru măsurarea radiațiilor ionizante - Partea 7: Principii fundamentale și utilizări generale, cu probabilități de erori din primul și al doilea tip de 0,05 fiecare.

Nota 2: incertitudinile de măsurare se calculează și se raportează ca incertitudini standard complete sau ca incertitudini standard extinse cu un factor de extindere de 1,96, conform Ghidului ISO pentru exprimarea incertitudinii de măsurare (ISO, Geneva 1993, reeditare corectată Geneva, 1995).

Nota 3: limita de detecție a radonului și a tritiului este de 10%50%din valoare parametrică de 100 de Bq/l20 Bq/l.

Nota 4: limita de detecție pentru activitatea alfa globală și activitatea beta globală este de 40% din valorile de detectare de 0,1 Bq/l și, respectiv, 1,0 Bq/l.
Aceste valori pot fi utilizate numai după ce s-a stabilit că radionuclizii foarte toxici nu contribuie în mod semnificativ (plumb 210, radiu 228 sau poloniu 210.)

Nota 5: această limită de detecție se aplică numai detectării de rutină; pentru o nouă sursă de apă pentru care este probabil ca Ra-228 să depășească 20% din concentrația de referință, limita de detecție pentru prima verificare este 0,02 Bq/l pentru măsurarea specifică a nuclidului Ra-228. Aceasta se aplică, de asemenea, atunci când este necesară o reverificare ulterioară.

Nota 6: valoarea scăzută a limitei de detecție specificate pentru U se datorează luării în considerare a toxicității chimice a uraniului. [AM 56]

(1) JO C 229, 31.7.2012, p. 145. (2) JO C 229, 31.7.2012, p. 145. (3) Poziția Parlamentului European din 12 martie 2013. (4) Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (JO L 159, 29.6.1996, p. 1.) (5) Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32). (6) Directiva 2009/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale (JO L 164, 26.6.2009, p. 45). (7) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67). (8) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1). (9) Recomandarea 2001/928/Euratom a Comisiei din 20 decembrie 2001 privind protecția publicului împotriva expunerii la radonul din rezervele de apă potabilă (JO L 344, 28.12.2001, p.85). (10) Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (JO L 372, 27.12.2006, p. 19). (11) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). (12) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1). (13) * Data intrării în vigoare a prezentei directive. (14) * Doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre afectate sau amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară în zona euro (COM(2011)0819 – C7-0449/2011 – 2011/0385(COD))

P7_TA(2013)0069 A7-0172/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0819),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 136 și 121 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7–0449/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 7 martie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 28 februarie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0172/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 472/2013.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei Europene

Comisia va institui un grup de experți pentru a aprofunda analiza privind posibilele avantaje, riscuri, cerințe și obstacole legate de substituirea parțială a emisiunii la nivel național de titluri de creanță cu emisiunea comună sub forma unui fond de rambursare și a euroobligațiunilor. Grupul va avea sarcina de a evalua cu atenție posibilele caracteristici ale acestor instrumente în ceea ce privește dispozițiile legale, arhitectura financiară și cadrul complementar economic și bugetar necesar. Responsabilitatea democratică va fi unul dintre aspectele centrale care vor fi luate în considerare.

Grupul va lua în considerare reforma în curs a guvernanței economice și bugetare europene și va evalua valoarea adăugată a unor astfel de instrumente în acest context. El va acorda o atenție deosebită reformelor recente sau aflate în curs, cum ar fi punerea în aplicare a pachetului de două măsuri legislative, MES și orice alte instrumente relevante.

În cadrul analizei sale, grupul va acorda o atenție deosebită sustenabilității finanțelor publice, evitării hazardului moral, precum și altor aspecte centrale, cum ar fi stabilitatea financiară, integrarea fiscală și transmiterea politicii monetare.

Membrii grupului vor fi experți în drept și economie, finanțe publice, piețe financiare și gestionarea datoriei suverane. Grupul va fi invitat să prezinte Comisiei raportul său final cel târziu în martie 2014. Comisia va evalua raportul și, dacă este cazul, va prezenta propuneri înainte de finalul mandatului său.

Pe baza măsurilor pe termen scurt care au fost anunțate în proiectul său și care pot fi realizate prin intermediul legislației secundare, Comisia s-a angajat să prezinte o serie de idei formulate în mod explicit cu privire la modificarea tratatului, în timp util pentru a permite o dezbatere înainte de următoarele alegeri pentru Parlamentul European din 2014, astfel încât să se stabilească baza legislativă necesară pentru măsurile avute în vedere pe termen mediu; această bază legislativă ar urma să prevadă crearea unui cadru substanțial consolidat de supraveghere și control economic și bugetar, o capacitate fiscală europeană mai bine dezvoltată, care să sprijine solidaritatea și punerea în aplicare a unor reforme structurale de stimulare a creșterii durabile, precum și aprofundarea integrării procesului decizional în domenii de politică precum impozitarea și piețele forței de muncă, servind drept important instrument de solidaritate.

(1) JO C 141, 17.5.2012, p. 7. (2) Prezenta poziţie înlocuieşte amendamentele adoptate la 13 iunie 2012 (Texte adoptate, P7_TA(2012)0242).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro (COM(2011)0821 – C7-0448/2011– 2011/0386(COD))

P7_TA(2013)0070 A7-0173/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0821),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 136 și articolul 121 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0448/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței şi Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 7 martie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 28 februarie 2013 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0173/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 473/2013.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

Declarația Comisiei Europene

Comisia va institui un grup de experți pentru a aprofunda analiza privind posibilele avantaje, riscuri, cerințe și obstacole legate de substituirea parțială a emisiunii la nivel național de titluri de creanță cu emisiunea comună sub forma unui fond de rambursare și a euroobligațiunilor. Grupul va avea sarcina de a evalua cu atenție posibilele caracteristici ale acestor instrumente în ceea ce privește dispozițiile legale, arhitectura financiară și cadrul complementar economic și bugetar necesar. Responsabilitatea democratică va fi unul dintre aspectele centrale care vor fi luate în considerare.

Grupul va lua în considerare reforma în curs a guvernanței economice și bugetare europene și va evalua valoarea adăugată a unor astfel de instrumente în acest context. El va acorda o atenție deosebită reformelor recente sau aflate în curs, cum ar fi punerea în aplicare a pachetului de două măsuri legislative, MES și orice alte instrumente relevante.

În cadrul analizei sale, grupul va acorda o atenție deosebită sustenabilității finanțelor publice, evitării hazardului moral, precum și altor aspecte centrale, cum ar fi stabilitatea financiară, integrarea fiscală și transmiterea politicii monetare.

Membrii grupului vor fi experți în drept și economie, finanțe publice, piețe financiare și gestionarea datoriei suverane. Grupul va fi invitat să prezinte Comisiei raportul său final cel târziu în martie 2014. Comisia va evalua raportul și, dacă este cazul, va prezenta propuneri înainte de finalul mandatului său.

Pe baza măsurilor pe termen scurt care au fost anunțate în proiectul său și care pot fi realizate prin intermediul legislației secundare, Comisia s-a angajat să prezinte o serie de idei formulate în mod explicit cu privire la modificarea tratatului, în timp util pentru a permite o dezbatere înainte de următoarele alegeri pentru Parlamentul European din 2014, astfel încât să se stabilească baza legislativă necesară pentru măsurile avute în vedere pe termen mediu; această bază legislativă ar urma să prevadă crearea unui cadru substanțial consolidat de supraveghere și control economic și bugetar, o capacitate fiscală europeană mai bine dezvoltată, care să sprijine solidaritatea și punerea în aplicare a unor reforme structurale de stimulare a creșterii durabile, precum și aprofundarea integrării procesului decizional în domenii de politică precum impozitarea și piețele forței de muncă, servind drept important instrument de solidaritate.

(1) JO C 141, 17.5.2012, p. 7. (2) Prezenta poziţie înlocuieşte amendamentele adoptate la 13 iunie 2012 (Texte adoptate, P7_TA(2012)0243).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind fondurile europene cu capital de risc (COM(2011)0860 – C7-0490/2011 – 2011/0417(COD))

P7_TA(2013)0071 A7-0193/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului și Consiliului (COM(2011)0860),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0490/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 aprilie 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 12 decembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0193/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. .../2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind fondurile europene cu capital de risc

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 345/2013.)

(1) JO C 191, 29.6.2012, p. 72. (2) Prezenta poziţie înlocuieşte amendamentele adoptate la 13 septembrie 2012 (Texte adoptate, P7_TA(2012)0346).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind fondurile europene de antreprenoriat social (COM(2011)0862 – C7-0489/2011 – 2011/0418(COD))

P7_TA(2013)0072 A7-0194/2012

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2011)0862),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0489/2011),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 23 mai 2012(1),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat prin scrisoarea din 12 decembrie 2012 de aprobare a poziției Parlamentului, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0194/2012),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(2);

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 12 martie 2013 în vederea adoptării Regulamentului (UE) nr. …/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind fondurile europene de antreprenoriat social

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) nr. 346/2013.)

(1) JO C 229, 31.7.2012, p. 55.. (2) Prezenta poziţie înlocuieşte amendamentele adoptate la 13 septembrie 2012 (Texte adoptate, P7_TA(2012)0345).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la impactul crizei economice asupra egalității de gen și a drepturilor femeilor (2012/2301(INI))

P7_TA(2013)0073 A7-0048/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8, articolul 153 alineatul (1) punctul (i) și articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173) și documentul însoțitor privind exploatarea potențialului ocupării forței de muncă în sectorul serviciilor destinate persoanelor și gospodăriilor (SWD(2012)0095),

–  având în vedere Propunerea Comisiei din 6 octombrie 2011 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui program al Uniunii Europene pentru schimbări sociale și inovare socială (COM(2011)0609),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011,

–  având în vedere raportul Comisiei din 2011 intitulat „Progrese privind egalitatea dintre femei și bărbați în 2010” SEC(2011)0193,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați – 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre – Partea a II-a a Orientărilor integrate Europa 2020 (COM(2010)0193),

–  având în vedere Directiva 2006/123/CE din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(1),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)(2),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(3),

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la rolul femeilor într-o societate în curs de îmbătrânire(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la aspectele de gen ale recesiunii economice și crizei financiare(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 privind femeile aflate în condiții precare de muncă(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2010(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la femei și conducerea întreprinderilor(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la spiritul întreprinzător al femeilor în întreprinderile mici și mijlocii(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 privind situația mamelor singure(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 privind egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană - 2011(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la rolul femeilor în economia ecologică(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la condițiile de muncă ale femeilor din sectorul serviciilor(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 martie 2011 referitoare la Strategia UE privind incluziunea romilor(17),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0048/2013),

A.   întrucât Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai mare criză economică și financiară de la Marea Depresiune din anii '30, și întrucât această criză a dat naștere unei creșteri semnificative a ratei șomajului în statele membre, în special în statele membre din sud; întrucât faptul că această criză are consecințe deosebit de grave asupra persoanelor vulnerabile și, mai ales, asupra femeilor, acestea fiind direct afectate prin pierderea locului de muncă sau reducerea salariului sau pierderea siguranței locului de muncă, și, indirect, prin reducerile bugetare operate în serviciile publice și sociale; întrucât este, așadar, important să se ia în considerare în mod foarte serios, printre altele, perspectiva egalității de gen în abordarea acestei crize și în elaborarea unor soluții pentru a-i face față;

B.   întrucât dreptul la muncă reprezintă o precondiție esențială, dacă se dorește ca femeile să se bucure într-adevăr de drepturi egale, independență economică și satisfacții profesionale; întrucât actuala criză nu este doar o criză financiară și economică, ci și o criză a democrației, a egalității, a asistenței sociale și a egalității între bărbați și femei și, de asemenea, este utilizată ca pretext pentru încetinirea sau chiar stoparea eforturilor cruciale depuse în vederea combaterii schimbărilor climatice și a viitoarelor provocări ecologice;

C.   întrucât, potrivit unor studii recente, numai 5 % dintre persoanele cu responsabilități decizionale în instituțiile financiare ale UE sunt femei și toți cei 27 de guvernatori ai băncilor centrale din statele membre sunt bărbați; întrucât studiile de gen au arătat că femeile au un mod de gestionare diferit, care se caracterizează prin evitarea riscurilor și concentrarea mai mare asupra unei perspective pe termen lung;

D.   întrucât, la momentul intrării în criza economică, impactul a fost mai puternic pentru bărbați decât pentru femei; întrucât evoluția ratei șomajului la bărbați și femei arată un decalaj în timp; întrucât femeile nu au fost primele victime ale crizei, dar acum sunt din ce în ce mai afectate de consecințele sale (ocupă din ce în ce mai mult locuri de muncă nesigure și cu normă parțială, sunt mai expuse concedierilor colective, salariilor reduse, protecției sociale reduse etc.) și vor fi afectate pe termen mai lung; întrucât această fază este mult mai puțin documentată, nu conține date statistice comparabile fiabile și, prin urmare, există tendința de a subevalua impactul asupra femeilor;

E.   întrucât femeile joacă un rol esențial în încurajarea dezvoltării economice; întrucât continuarea emancipării acestora poate duce la dezvoltarea economică a comunităților și poate scoate din sărăcie familiile;

F.   întrucât, într-o situație de criză, politicile privind piața muncii au tendința să se axeze pe influențarea nivelului general de ocupare a forței de muncă, nu pe femeile inactive din punct de vedere economic;

G.   întrucât ar trebui constatat că femeile șomere nu sunt de multe ori luate în considerare în datele statistice oficiale și că inegalitățile dintre bărbați și femei în privința ratelor de inactivitate sunt adesea subestimate, deoarece femeile au tendința de a se retrage de pe piața forței de muncă din diferite motive (graviditate, responsabilități familiale, constrângeri temporale) și de a efectua muncă neplătită sau neoficială, adesea la domiciliu sau îngrijind persoane dependente sau de a munci în economia subterană, în prezent existând puține studii privind impactul reducerii cheltuielilor publice destinate egalității de gen;

H.   întrucât reducerile făcute de guverne prin implementarea măsurilor de austeritate afectează sectorul public și serviciile de asistență socială din acest sector unde femeile sunt cele mai prezente și unde acestea se bucură de cele mai mari beneficii – constituind aproximativ 70 % din angajații din sectorul public –, dar și din sectorul privat, femeile devenind în prezent principalele victime ale măsurilor de austeritate; întrucât, până în prezent, nicio țară nu a efectuat o evaluare a impactului avut de reducerile propuse ale cheltuielilor publice și de consecințele consolidării fiscale din perspectiva genului, a impactului avut de măsurile individuale și nici a impactului cumulat al acestora;

I.   întrucât femeile sunt mai dependente de prestațiile sociale care sunt reduse ca urmare a măsurilor de austeritate;

J.   întrucât o situație de criză precum cea actuală impune adoptarea unor reforme structurale profunde ale pieței muncii;

K.   întrucât, pentru femei, scăderea locurilor de muncă este însoțită mai ales de reajustarea programului de lucru, ceea ce include o durată mai mare a programului de lucru, deseori în schimburi diferite; întrucât relansarea economică va fi, cel mai probabil, mai rapidă în sectorul industrial și va conduce, astfel, la o relansare a ocupării pentru bărbați, care va crește mai repede decât cea în rândul femeilor; întrucât efectele măsurilor de austeritate din serviciile publice vor afecta mai mult timp ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, periclitând astfel, pe termen lung, progresele realizate în domeniul egalității de gen;

L.   întrucât criza duce la creșterea exploatării femeilor atât în economia legală, cât și în cea ilegală; întrucât consecințele crizei actuale vor avea pe termen mai lung un impact asupra femeilor care au cariere neliniare (inclusiv a celor cu locuri de muncă precare prost plătite, cu normă redusă, intermitente, atipice sau chiar locuri de muncă informale), adesea cu fracțiune de normă impusă, care conduc la un stagiu incomplet de cotizare la fondul de pensii și la un procent mai ridicat de femei expuse sărăciei; întrucât femeile pot ajunge să aibă dreptul doar la o pensie foarte mică, fiind astfel împinse sub pragul de sărăcie; întrucât există riscul apariției unei întregi „generații pierdute” de tineri, bărbați și femei, deoarece, din cauza dificultăților economice, această generație nu are locuri de muncă, oportunități, siguranța locului de muncă și, deseori, oportunități educaționale;

M.   întrucât criza accentuează dificultățile în reconcilierea atribuțiilor profesionale și familiale; întrucât impactul nașterii copiilor asupra ocupării în muncă este diferit pentru femei și bărbați; întrucât participarea pe piața muncii a mamelor este cu 12 % mai redusă decât cea a femeilor fără copii, în timp ce rata de ocupare a taților este cu 8,7 % mai mare decât cea a bărbaților fără copii;

N.   întrucât dimensiunea de gen nu a fost luată în considerare în inițiativele actuale și planificate și în politicile orientate către ieșirea din criză;

O.   întrucât ocuparea forței de muncă reprezentată de femei este afectată de stereotipuri, cum ar fi ideea că șomajul în rândul bărbaților este „mult mai grav” decât cel în rândul femeilor, care se adaugă la numărul deja semnificativ al stereotipurilor de gen care au un impact negativ asupra șanselor de angajare ale femeilor; întrucât în practică abordarea șomajului în rândul bărbaților este diferită de cea privind șomajul în rândul femeilor, deoarece bărbații sunt considerați încă drept principalii întreținători, iar femeile drept principalii îngrijitori ai familiei;

P.   întrucât în 2010(18) aproximativ 23 % din cetățenii UE erau confruntați cu riscul sărăciei sau al excluziunii sociale, iar această sărăcire a populației afectează în primul rând femeile, deoarece ele întâmpină foarte des o combinație de dificultăți, așa cum este cazul femeilor în vârstă care locuiesc singure și al familiilor monoparentale (concentrate în marea majoritate în jurul femeilor); întrucât acestea includ dificultăți legate de păstrarea sau găsirea unui loc de muncă în acest context, dificultăți în găsirea unei locuințe corespunzătoare, în asumarea responsabilității pentru persoanele aflate în îngrijire (copii, părinți, persoane bolnave sau cu dizabilități) și dificultăți în concilierea vieții profesionale cu viața de familie din cauza lipsei unor structuri adecvate de sprijin și a unor politici naționale variate pe această temă în cele 27 de state membre ale UE;

Q.   întrucât criza a continuat să agraveze situația socială și economică a multor comunități defavorizate și a contribuit la creșterea nivelului abandonului școlar în rândul tinerelor și la o creștere a vulnerabilității în fața traficului de persoane;

R.   întrucât reducerile operate în materie de servicii și prestații au compromis independența economică a femeilor, dat fiind faptul că prestațiile constituie deseori o sursă importantă de venituri pentru femei și întrucât femeile utilizează serviciile publice mai frecvent decât bărbații; întrucât mamele și pensionarele singure se confruntă cu cele mai mari pierderi cumulate;

S.   întrucât se constată o creștere a muncii informale și neplătite, voluntară sau nu, în rândul femeilor, cu mai puțină protecție socială în scopul de a ieși din criză; întrucât, potrivit unui studiu OCDE(19), munca domestică reprezintă 33 % din PIB-ul țărilor membre ale OCDE;

T.   întrucât reducerea inegalității dintre bărbați și femei în ceea ce privește ocuparea forței de muncă reflectă mai degrabă deteriorarea generală a condițiilor de trai și de muncă, nu progresul în direcția sporirii egalității de gen;

U.   întrucât femeile care intră pe piața muncii joacă un rol important în revenirea creșterii economice; întrucât femeile contribuie la creșterea veniturilor familiei, ceea ce duce la o creștere a consumului și la dinamizarea economiei; întrucât egalitatea de gen are, așadar, un impact pozitiv asupra productivității și creșterii economice;

V.   întrucât analiza secundară recentă a celui de-al 5-lea Sondaj european privind condițiile de muncă („Femeile, bărbații și condițiile de muncă în Europa: analiză secundară a celui de-al 5-lea Sondaj european privind condițiile de muncă”, Eurofound 2012, care urmează să fie publicat în 2013) indică faptul că segregarea de gen este, deopotrivă, în detrimentul lucrătorilor bărbați și femei; întrucât atât bărbații, cât și femeile raportează o sporire a bunăstării și a satisfacției la locul de muncă atunci când lucrează cu colegi de ambele sexe; întrucât, totuși, există încă posibilități de eliminare a segregării de gen de pe piața forței de muncă, a polarizării profesionale în funcție de gen și a locurilor de muncă „unisex”, dat fiind că 3/5 din lucrătorii din Europa își desfășoară activitatea împreună cu colegi de același sex;

W.  întrucât măsurile privind egalitatea de gen au fost anulate sau întârziate, iar eventuale reduceri viitoare ale bugetelor publice vor avea un efect negativ asupra încadrării femeilor în muncă și asupra promovării egalității;

X.  întrucât recesiunea economică nu ar trebui folosită ca un pretext pentru a încetini progresul în ceea ce privește politicile de reconciliere a vieții profesionale și cele de familie și pentru a reduce bugetele alocate serviciilor de îngrijire pentru persoanele dependente și indemnizațiilor de concediu, afectând astfel, în special, accesul femeilor pe piața muncii;

Y.  întrucât violența împotriva femeilor reprezintă un fenomen răspândit în toate țările și la toate nivelurile sociale; întrucât tensiunile economice conduc deseori la abuzuri mai frecvente, mai violente și mai periculoase și întrucât studiile arată că violența împotriva femeilor se intensifică atunci când bărbații sunt nevoiți să se strămute sau își pierd posesiunile ca urmare a crizei economice;

Z.  întrucât între 1998 și 2008 femeile au beneficiat cel mai mult de crearea de locuri de muncă în UE (ratele încadrării femeilor în muncă în UE fiind de 55,6 % și respectiv 62,8 %)(20); întrucât rata ocupării forței de muncă a crescut cu 12,7 % pentru femei, dar numai cu 3,18 % pentru bărbați, rata șomajului în rândul femeilor rămânând ușor mai ridicată în 2012(21) (10,7 % dintre femei aflându-se fără un loc de muncă față de 10,6 % dintre bărbați);

AA.  întrucât în 2011, 31,6 % dintre femei au lucrat cu fracțiune de normă, față de 8,1 % dintre bărbați;

1.   reamintește faptul că egalitatea între bărbați și femei este un obiectiv fundamental al Uniunii Europene și trebuie să reprezinte un aspect esențial în formularea de răspunsuri la actuala criză economică și financiară, ceea ce include realizarea de investiții în sectorul public, în sectorul protecției sociale și în locuințe, transporturi etc. durabile din punct de vedere ecologic, precum și creșterea veniturilor publice prin politici mai eficiente de impozitare; regretă faptul că politicile de răspuns la criză, inclusiv pachetele legislative privind redresarea, nu au recunoscut, analizat și rectificat impactul crizei asupra egalității de gen; condamnă faptul că, practic, perspectiva de gen nu a fost inclusă în strategia post-Lisabona și solicită așadar Consiliului, Comisiei și statelor membre să integreze egalitatea de gen în liniile directoare macroeconomice și de ocupare a forței de muncă, prin intermediul unor obiective specifice;

2.   invită Comisia să integreze dimensiunea de gen în toate politicile, în special cele care privesc: impactul măsurilor de austeritate și redresarea în urma crizei, guvernanța economică, dezvoltarea durabilă și locurile de muncă ecologice, învățământul și formarea profesionale, migrația, cooperarea și dezvoltarea, sănătatea și securitatea, precum și măsurile care trebuie aplicate sau planificate pentru a contracara sau limita efectele crizei;

3.   solicită statelor membre să revizuiască și să evidențieze impactul imediat și pe termen lung pe care criza economică îl are asupra femeilor, în special dacă această criză agravează inegalitățile de gen existente și în ce mod, precum și consecințele conexe, cum ar fi riscul crescut de violență de gen, slăbirea stării de sănătate a mamei și copilului și sărăcia femeilor la vârste înaintate;

4.   reamintește că după atingerea unei rate de ocupare a femeilor de 62,8 % în anul 2008, după o creștere constantă de peste zece ani, UE a înregistrat o scădere ușoară a ratei de la începutul crizei economice, ea ajungând la 62,3 % pentru anul 2011; subliniază prin urmare, necesitatea de a oferi soluții durabile, luând în considerare și în UE și în statele membre perspectiva egalității de gen în domeniul politicilor de salvare a locurilor de muncă și de relansare a creșterii economice;

5.   invită Comisia să analizeze posibilitatea unei noi adaptări a fondurilor structurale europene, astfel încât să asigure un sprijin suplimentar în favoarea domeniilor profesionale ocupate de femei susceptibile de a fi afectate de criză, precum și un sprijin pentru îngrijirea copiilor, pentru formare și acces la un loc de muncă;

6.   subliniază importanța pe care o are inițiativa emblematică „Platforma de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale”; invită statele membre să acceseze cât mai mult programul „Europa pentru cetățeni” și viitorul „Program pentru schimbare socială și inovare”, în special în ceea ce privește aplicarea efectivă a obiectivelor ce vizează egalitatea de gen; subliniază importanța programului Daphne III, în special în ceea ce privește protecția femeilor împotriva tuturor formelor de violență și faptul că trebuie atins un nivel înalt de protecție a sănătății, condițiilor de viață și a coeziunii sociale;

7.   insistă asupra faptului că, în pofida unor rate ale șomajului comparabile între bărbați și femei, criza a avut efecte diferite asupra femeilor; subliniază că condițiile de muncă ale femeilor au devenit în mod semnificativ mai precare, în special din cauza frecvenței tot mai mari a formelor atipice de contract, și că veniturile femeilor au cunoscut o scădere semnificativă din cauza mai multor factori, printre care menținerea diferenței între salarii (aproape 17 %) dintre bărbați și femei și inegalitatea care decurge din nivelurile respective de ajutor de șomaj, creșterea angajării cu fracțiune de normă impusă sau multiplicarea locurilor de muncă temporare sau pe durată determinată, în detrimentul locurilor de muncă mai stabile; întrucât, din cauza inegalității salariale persistente între bărbați și femei și a inegalității ajutoarelor de șomaj care rezultă din aceasta, criza a agravat situația femeilor pe piața forței de muncă; evidențiază faptul că, potrivit experienței crizelor anterioare, rata de ocupare a bărbaților se îmbunătățește, în general, mai repede decât cea a femeilor;

8.   invită Comisia să prezinte, cât mai curând posibil, un propunere de directivă privind măsuri de reducere a diferențelor de salarizare pentru aceeași muncă sau muncă de valoare egală;

9.   reamintește că persistă disparități foarte accentuate între statele membre, rata de ocupare a femeilor variind între 48,6 % și 77,2 %, iar aceste situații contrastante necesită răspunsuri specifice, adecvate fiecărei situații, în cadrul unei abordări europene cuprinzătoare; subliniază, în plus, necesitatea unor indicatori comuni fiabili și, astfel, a unor statistici comparabile fiabile, astfel încât diferitele situații să poată fi evaluate, necesitățile să poată fi determinate și să se poată formula răspunsuri adecvate;

10.   reamintește că înainte de declanșarea crizei economice, femeile erau deja majoritare în ocuparea de locuri de muncă temporare sau cu fracțiune de normă și că această tendință a fost consolidată de criză, numeroase femei fiind expuse unui risc crescut de excludere socială; constată că această situație s-a cunoscut mai ales în cazul statelor membre din sud;

11.   constată cu îngrijorare că șomajul în rândul tinerelor a crescut de la 18,8 % în 2009 la 20,8 % în 2011 și că criza va avea un impact deosebit de dur asupra grupurilor defavorizate de femei, inclusiv asupra femeilor cu dizabilități, femeilor imigrante, celor care aparțin minorităților etnice, femeilor cu puține calificări, femeilor șomere de lungă durată, mamelor singure, femeilor lipsite de mijloace de subzistență și femeilor care se ocupă de persoane dependente; salută pachetul de măsuri al Comisiei care vizează abordarea nivelurilor inacceptabile de șomaj actuale și de excludere socială în rândul tinerilor, precum și oferirea de locuri de muncă, educare și formare acestei categorii;

12.   consideră că dreptul la muncă reprezintă o precondiție esențială, dacă se dorește ca femeile să se bucure într-adevăr de drepturi egale, independență economică și satisfacții profesionale și, prin urmare, insistă asupra eradicării locurilor de muncă precare prin recunoașterea și consolidarea dreptului la un loc de muncă cu beneficii;

13.   solicită UE și statelor membre să reformuleze răspunsurile actuale la criza economică pentru a se asigura că măsurile luate au o anvergură pe termen lung și că nu subminează politicile de asistență socială și structurile din sectorul public care reprezintă o precondiție pentru sporirea egalității între bărbați și femei, cum ar fi serviciile sociale și facilitățile de îngrijire, sănătatea, educația și drepturile lucrătorilor;

14.   reamintește faptul că femeilor le este din ce în ce mai greu să facă tranziția de la educație la angajare, iar aceasta va conduce, într-un final, la divergențe în ceea ce privește evaluarea de către bărbați și femei a propriilor competențe;

15.   consideră că reformele structurale determinate de administrarea crizei actuale oferă șansa de a corecta anumite tipuri de discriminare de gen, care sunt încă prea frecvente pe piața muncii din Europa;

16.   subliniază faptul că femeile reprezintă o proporție mai mare din economia informală decât bărbații, parțial fiindcă sectoarele în care lucrează în mod tradițional femeile, precum serviciile casnice sau de îngrijire, nu sunt la fel de bine reglementate; observă, pe de altă parte, că economia paralelă a crescut ca urmare a crizei, deși este dificil de obținut o imagine clară în acest sens, în lipsa unor date sigure privind incidența și efectele sale;

17.   subliniază faptul că femeile au jucat un rol vital în rezistența în fața crizei; își exprimă convingerea fermă că ele prezintă un potențial considerabil pentru îmbunătățirea competitivității și a performanței întreprinderilor, în special atunci când ocupă poziții de conducere; consideră că ele trebuie urgent implicate în elaborarea și gestionarea planurilor de redresare în scopul promovării coeziunii sociale;

18.   insistă asupra faptului că actuala criză economică și financiară și reducerile bugetare care au decurs din aceasta nu trebuie să pericliteze rezultatele politicilor de promovare a egalității între bărbați și femei și nici să devină un pretext pentru reducerea eforturilor în acest domeniu; subliniază că aceasta ar trebui, dimpotrivă, să încurajeze statele membre să includă politicile privind egalitatea de gen în politicile lor de ocupare a forței de muncă, considerându-le pe acestea din urmă o parte a soluției pentru soluționarea crizei, în ceea ce privește valorificarea și exploatarea deplină a competențelor și capacităților tuturor cetățenilor europeni; invită statele membre să se asigure că aspectul de gen este integrat în toate politicile fiscale planificate;

19.   subliniază faptul că drepturile femeilor nu ar trebui considerate, înțelese și urmărite ca fiind în concurență cu drepturile bărbaților, întrucât îmbunătățirea serviciilor de îngrijire și a serviciilor publice pentru familii reprezintă o precondiție a participării atât a femeilor, cât și a bărbaților la piața muncii; evidențiază faptul că se impune promovarea unei împărțiri judicioase a responsabilităților familiale și domestice; invită statele membre să introducă măsuri noi, sau să le dezvolte pe cele existente, ce vizează depășirea stereotipurilor discriminatoare de gen și a practicilor de repartizare inegală a rolurilor, cum ar fi încurajarea bărbaților să îngrijească copii, rude bolnave sau cu dizabilități;

20.   subliniază faptul că scăderea natalității în Uniunea Europeană a fost accentuată de criză, întrucât șomajul, situațiile precare și incertitudinile privind viitorul și economia au determinat cuplurile, în special femeile tinere, să amâne nașterea copiilor, ceea ce agravează și mai mult îmbătrânirea demografică din Uniunea Europeană;

21.   subliniază importanța reformării politicilor macroeconomice, sociale și a celor privind piața muncii, pentru a garanta dreptatea economică și socială pentru femei, pentru a dezvolta strategii de promovare a repartizării echitabile a bogăției, pentru a garanta un venit minim, precum și salarii și pensii decente, pentru a reduce decalajul de gen în salarizare, pentru a crea mai multe locuri de muncă de calitate pentru femei, însoțite de drepturile aferente, pentru a permite femeilor să beneficieze de servicii publice la standarde înalte și pentru a îmbunătăți protecția socială și serviciile de proximitate, inclusiv creșe, grădinițe și alte forme de educație preșcolară, centre de zi, centre locale de activități recreative și de asistență pentru familii și centre intergeneraționale;

22.   reamintește faptul că reducerea bugetelor publice nu este neutră din punctul de vedere al genului ci, mai degrabă, rezultatul politicilor economice macrostructurale ale Uniunii Europene, în special al punerii în aplicare a măsurilor din programele de guvernare economică și de ajustare financiară, care are și va avea drept efect creșterea inegalităților între bărbați și femei, a șomajului în rândul femeilor și a feminizării sărăciei; consideră, în consecință, că se impun schimbări ale acestor politici, deoarece femeile constituie majoritatea angajaților din sectorul public și sunt principalii beneficiari ai politicilor sociale; solicită, prin urmare, creșterea liniilor bugetare relevante;

23.   solicită statelor membre și instituțiilor Uniunii ca, la planificarea măsurilor de austeritate, să utilizeze evaluarea impactului din perspectiva genului, astfel încât aceste măsuri să aibă consecințe cât mai neutre posibil din punctul de vedere al genului;

24.   solicită statelor membre să introducă dimensiunea de gen în stabilirea bugetului pentru a analiza programele și politicile guvernelor, efectele asupra alocării resurselor și contribuția lor la egalitatea între femei și bărbați;

25.   subliniază faptul că femeile prezintă un risc mai ridicat decât bărbații în ceea ce privește dezvoltarea mai lentă a carierei, ca urmare a acceptării, pentru început, a unor posturi de nivel inferior sau cu normă parțială și că, prin urmare, femeile în această situație sunt mai vulnerabile, obțin venituri nesatisfăcătoare și sunt mai expuse sărăciei;

26.   solicită statelor membre și autorităților regionale și locale să asigure furnizarea de servicii de îngrijire de înaltă calitate, accesibile și convenabile pentru copii și pentru alte persoane dependente, precum și compatibilitatea acestora cu programele de lucru cu normă întreagă ale bărbaților și femeilor;

27.   subliniază importanța punerii imediate în aplicare a politicilor de revenire pe piața muncii și a schemelor de inserție în activitate pentru acești angajați din sectorul public, care sunt în majoritate femei ale căror locuri de muncă sunt amenințate de reducerile bugetare din sectorul public;

28.   invită Comisia și statele membre să integreze o abordare globală a egalității între femei și bărbați în toate politicile de ocupare a forței de muncă, să ia măsurile necesare pentru a facilita revenirea pe piața muncii a femeilor, nu numai la niveluri inferioare pe scara ierarhică, ci și în funcții de conducere, și să includă această abordare în orientările Uniunii privind ocuparea forței de muncă; insistă asupra nevoii de integrare adecvată a dimensiunii de gen în buget, în special în contextul cadrului financiar multianual 2014-2020, cu scopul de a realiza obiectivele stabilite în Pactul pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați, precum și în Strategia UE 2020;

29.   regretă faptul că creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă nu este menționată în analiza anuală a creșterii pentru 2013, în pofida faptului că aceasta reprezintă unul dintre obiectivele principale ale Strategiei UE 2020; solicită Consiliului ca, la adoptarea orientărilor de politică economică aferente acestui an, să adauge promovarea participării femeilor pe piața forței de muncă ca prioritate în contextul semestrului european;

30.  solicită statelor membre să includă și să abordeze în mod sistematic chestiunea egalității dintre bărbați și femei în toate viitoarele programe naționale de reformă;

31.  invită statele membre să promoveze politici active privind piața muncii, un dialog social susținut, standarde privind locurile de muncă și protecția socială pentru a proteja drepturile femeilor, inclusiv ale femeilor migrante, și pentru a combate munca forțată și munca nedeclarată;

32.   solicită statelor membre să ia măsuri pentru a încuraja mamele să pătrundă pe piața muncii, de exemplu prin telelucru sau prin politici de formare și reconversie profesională, pentru a promova o revenire „asistată” pe piața muncii după concediul de maternitate;

33.   salută propunerea de directivă privind realizarea unui echilibru mai bun între bărbați și femei în rândul directorilor fără funcție executivă din societățile cotate la bursă, care să le permită femeilor să obțină locuri de muncă cu o calificare mai înaltă și cu o remunerație mai bună, și invită statele membre să sprijine și să pregătească punerea în aplicare a acestei directive; solicită adoptarea unor acte legislative obligatorii similare și în alte domenii, cum ar fi instituțiile, administrațiile și organismele publice europene, naționale, regionale și locale, care ar trebui să constituie un exemplu în materie de egalitate de gen în procesul decizional;

34.   solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte o strategie de promovare a echilibrului de gen pentru întreprinderile mici și mijlocii care nu fac obiectul acestei directive; condamnă faptul că femeile sunt subreprezentate în organele de conducere ale instituțiilor financiare și, astfel, sunt practic excluse din procesul decizional în domeniile financiare; invită Consiliul, Comisia și statele membre să amelioreze gradul de participare a femeilor la toate nivelurile procesului de luare a deciziilor, în special în domeniile stabilirii bugetelor și ale regimului de guvernare pentru sistemele financiare europene, inclusiv Banca Centrală Europeană; în acest context, subliniază necesitatea de a promova cultura financiară în rândul fetelor și femeilor;

35.   invită statele membre să implementeze politici de formare masivă a angajaților din acele sectoare care sunt mai afectate de consecințele negative ale crizei sau globalizării pentru a-i pregăti în vederea schimbării locului de muncă sau a ocupării de noi locuri de muncă, luând în considerare rolul specific al femeilor și faptul că femeile se văd nevoite mai frecvent decât bărbații să renunțe temporar la carieră pentru a avea grijă de copii sau de membri ai familiei bolnavi ori în vârstă, ceea ce afectează traiectoria lor profesională; solicită ca planurile de formare să fie aplicate în mod sistematic în întreprinderi, pentru a pregăti reconversia profesională a angajaților și pentru a oferi reclasificări personalizate, precum și să ofere formare adecvată solicitanților de locuri de muncă și lucrătorilor cu un nivel scăzut de calificare; solicită, de asemenea, crearea unui registru complet al deficitelor de forță de muncă pentru fiecare sector, pentru ca femeile să se poată pregăti și să poată căuta locuri de muncă într-un mod orientat;

36.  invită statele membre să-și revizuiască sistemele de protecție socială, în vederea individualizării drepturilor de pensii și a drepturilor ce le revin în temeiul securității sociale, pentru a elimina avantajul celor care „câștigă pâinea”, garantând astfel drepturi egale de pensie;

37.   subliniază că reducerile cheltuielilor în sectorul îngrijirilor realocă de fapt activități în responsabilitatea femeilor și subminează egalitatea între bărbați și femei; invită toate statele membre să elaboreze planuri privind furnizarea de servicii de îngrijire care pot genera justiție socială și egalitate între bărbați și femei;

38.   invită Comisia și statele membre să promoveze politici și programe de formare profesională pentru femei de toate vârstele, acordând o atenție deosebită nevoii urgente de programe de învățare pe tot parcursul vieții și necesității de a dobândi noi abilități în sectorul noilor tehnologii și în cel informatic, pentru a îmbunătăți accesul femeilor la diferitele sectoare de activitate și pentru a crește participarea lor în cadrul acestora, inclusiv în sectoarele economic și financiar, unde numărul femeilor angajate este redus, luând în considerare, de asemenea, măsuri specifice de sprijin pentru femei, pentru ca acestea să poată combina activitățile profesionale cu formarea profesională și cu viața de familie; reamintește rolul important jucat de Fondul social european în inserția profesională, prin intermediul politicilor sale de formare, și invită statele membre și autoritățile locale să promoveze utilizarea acestuia, în special în beneficiul femeilor care sunt mai afectate de criza economică;

39.   subliniază importanța investițiilor în femei și în egalitatea de gen;

40.   solicită statelor membre să promoveze includerea activă sau reintegrarea femeilor pe piața muncii și să încurajeze ocuparea femeilor în sectoarele strategice de dezvoltare, adoptând măsuri specifice referitoare la programul de lucru flexibil, egalitatea salarială și reforma sistemelor de impozitare și pensii, precum și la măsurile privind învățarea pe tot parcursul vieții, orientate spre asigurarea unor abilități și calificări necesare în perspectiva obiectivelor UE 2020; evidențiază importanța unei formări de înaltă calitate, pentru a încuraja femeile să pătrundă în sectoarele în care sunt subreprezentate, de exemplu în domeniul cercetării științifice și al dezvoltării tehnologice, mai ales acum, când Europa are nevoie de mai mulți cercetători pentru stimularea inovațiilor și consolidarea economiei sale; invită Comisia să analizeze posibilitatea unei noi adaptări a fondurilor structurale europene, astfel încât să asigure un sprijin suplimentar în favoarea domeniilor profesionale ocupate de femei susceptibile de a fi afectate de criză și un sprijin pentru îngrijirea copiilor, pentru formare și acces la un loc de muncă;

41.   reamintește că, în multe state membre, accesul la primul loc de muncă cu normă integrală pentru femeile tinere (cu vârste între 15 și 24 de ani) a scăzut de la începutul crizei și că, pentru a remedia această situație, multe dintre acestea își prelungesc studiile; constată că, în pofida acestei tendințe și a faptului că, în general, o mai bună pregătire asigură femeilor o mai bună protecție, valorificarea diplomelor lor este mai puțin reușită decât în cazul bărbaților; solicită statelor membre să se concentreze pe strategii care combină politicile în materie de educație și formare cu politici specifice de ocupare a forței de muncă adresate femeilor tinere;

42.   solicită statelor membre să includă în programele ciclului gimnazial noțiuni fundamentale despre domeniul financiar și antreprenorial;

43.   solicită Comisiei și statelor membre să calculeze impactul noilor sisteme de pensii asupra diferitelor categorii de femei, axându-se în special pe contractele atipice și cu normă parțială, precum și să ajusteze sistemele de securitate socială, în special în ceea ce privește generațiile mai tinere;

44.  invită statele membre să promoveze emanciparea economică a femeilor cu accent pe spiritul antreprenorial al acestora, încurajând și sprijinind femeile care înființează întreprinderi, în special tinerele femei și femeile imigrante, facilitând accesul lor la finanțare, între altele prin microcredite, asistență tehnică și măsuri adiacente, promovând noi instrumente financiare și de sprijin, precum și încurajând dezvoltarea rețelelor feminine de antreprenoriat și sponsorizare și schimburile de cele mai bune practici între statele membre și agenții economici; subliniază că investițiile în femei și în egalitatea de gen sunt foarte importante pentru asigurarea stabilității economice și pentru prevenirea șocurilor economice;

45.   solicită statelor membre să îmbunătățească participarea femeilor la toate nivelurile de luare a deciziilor;

46.   solicită Comisiei Europene și statelor membre să promoveze mai bine spiritul antreprenorial al femeilor, inclusiv sprijinul financiar pentru femeile întreprinzătoare;

47.   invită statele membre să promoveze spiritul antreprenorial al femeilor în economia „verde”, ca sursă pentru crearea de noi locuri de muncă; constată faptul că energiile regenerabile pot crea noi oportunități de locuri de muncă pentru antreprenoare, în zonele îndepărtate și periferice ale UE, în care șomajul în rândul femeilor este deosebit de ridicat și în care există un potențial semnificativ de exploatare a surselor alternative de energie, precum energia eoliană sau solară;

48.   subliniază importanța unor politici active privind piața muncii, a inspecțiilor de muncă și a dialogului social, precum și a actualizării competențelor, pentru a promova ecologizarea economiei;

49.   invită statele membre să sprijine crearea de locuri de muncă în sectorul economiei sociale, unde predomină forța de muncă feminină și, în special, să caute și să pună în aplicare noi soluții care să mediatizeze imaginea activităților informale care nu sunt clandestine;

50.   invită statele membre să sprijine sectorul îngrijirii și sectorul sănătății cu scopul de a crea condiții pentru realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020 privind ocuparea forței de muncă feminine;

51.   invită statele membre să monitorizeze și să abordeze impactul reducerilor din serviciile publice de îngrijire și din serviciile de sănătate, care conduc la reprivatizarea îngrijirilor, pentru a nu accentua sarcinile de îngrijire ale femeilor, întrucât acest lucru le-ar obliga să revină la rolul lor tradițional în familie; subliniază că reducerea concediilor de maternitate, paternitate, a concediului parental și a alocațiilor pentru copii, precum și a altor prestații de îngrijire și familiale, au redus în mod semnificativ veniturile tuturor femeilor care au responsabilități de îngrijire;

52.  reamintește faptul că persistă stereotipurile în ceea ce privește percepțiile asupra pozițiilor ocupate de femei și bărbați pe piața muncii și că femeile încearcă să își reconcilieze obligațiile profesionale cu viața familială, fiind, astfel, mai vulnerabile decât bărbații la schimbarea locului de muncă;

53.   insistă asupra instituirii unei politici de transport în comun și, în special, asupra dezvoltării și îmbunătățirii serviciilor de transport în comun, care să ia în considerare egalitatea de gen, pentru a permite femeilor să participe mai activ la piața forței de muncă și la căutarea de locuri de muncă, furnizându-le o mobilitate reală;

54.   este preocupat de situația femeilor care trăiesc în zonele rurale, unde accesul la diferite servicii s-a deteriorat; solicită statelor membre să asigure în zonele rurale servicii transport public funcționale, asistență medicală și alte servicii esențiale, pentru a opri migrația înspre marile orașe și a evita marginalizarea zonelor periferice;

55.  subliniază importanța luării de măsuri eficiente, cu scopul de a face posibilă combinarea vieții profesionale cu viața privată și cea de familie, având drept efect pozitiv creșterea participării la viața socială și politică a femeilor din toate sferele societății;

56.   subliniază faptul că programul european „Erasmus pentru tinerii antreprenori” ar trebui să sprijine în special participarea femeilor, astfel încât acestea să dobândească aceeași încredere și aceleași cunoștințe privind activitățile de pe piața unică, precum și competențele necesare pentru administrarea și dezvoltarea unei afaceri;

57.   subliniază că reducerile operate în serviciile publice care asigură îngrijirea copiilor au un impact direct asupra independenței economice a femeilor și asupra concilierii vieții profesionale cu viața de familie; invită Comisia și Consiliul să adopte un plan de acțiune pentru a îndeplini obiectivele stabilite la Barcelona privind o mai bună gestionare a modalităților de îngrijire a copiilor și înființarea de creșe în întreprinderi, sau creșe comune pentru mai multe întreprinderi; subliniază importanța negocierii colective cu partenerii sociali pentru a îmbunătăți echilibrul între viața profesională și cea de familie, la nivel sectorial, național și regional, a relaxării condițiilor de acces și participare la sistemele de îngrijire a copiilor asociate categoriilor de activități desfășurate de către femei și a stabilirii unei perioade de notificare de minimum trei luni pentru centrele de îngrijire a copiilor, astfel încât femeile să își poată reconcilia viața familială cu cea profesională;

58.   solicită promovarea unor concedii adecvate de maternitate, paternitate și pentru creșterea copilului, modalitățile de sprijin a inițiativelor întreprinderilor vizând flexibilitatea programului de muncă și a serviciilor de îngrijire a copiilor, precum și alocarea de resurse mai mari pentru educație, pentru programele de învățare pe tot parcursul vieții și programele profesionale de calificare și recalificare și introducerea de sprijin adecvat pentru membrii familiei, inclusiv furnizarea de servicii de îngrijire temporară;

59.   subliniază că trebuie făcute investiții în servicii de calitate la prețuri accesibile, precum centrele de îngrijire a copiilor cu program complet, școli cu program prelungit și centre de îngrijire a vârstnicilor, care contribuie la promovarea egalității de gen, promovează un echilibru mai bun între viața personală și cea profesională și creează un cadru care le permite părinților să intre sau să reintre pe piața muncii;

60.   consideră că este esențială înființarea de noi facilități de îngrijire a copiilor, precum și profesionalizarea sistemelor informale de îngrijire, stabilind standarde de calitate, îmbunătățind condițiile salariale și asigurând formarea operatorilor; de asemenea, consideră că este necesar să se țină cont de nevoile specifice ale părinților cu un program de lucru atipic și al părinților singuri;

61.   subliniază necesitatea creșterii responsabilității guvernelor și angajatorilor în ceea ce privește reînnoirea generațiilor și drepturile maternale și paternale, ceea ce înseamnă că femeile trebuie să aibă dreptul de a fi și mame și lucrătoare, fără a renunța la drepturile de muncă;

62.   subliniază că trebuie reduse efectele crizei economice și financiare asupra familiilor (având în vedere familiile aflate în divorț sau cazurile în care copiii sunt lăsați în grija rudelor sau a autorităților), ținând cont de faptul că sarcinile domestice sunt în cea mai mare parte asumate de femei; subliniază că, prin urmare, femeile vor fi mai expuse riscului sărăciei;

63.   insistă asupra faptului că deciziile luate de unele state membre de a reduce bugetele destinate ajutorului pentru creșterea copiilor, educației și activităților extrașcolare, subvențiilor pentru transportul și mesele școlare și asistenței acordate persoanelor care au în grijă persoane dependente au un impact direct asupra femeilor, care își asumă majoritatea sarcini suplimentare rezultate; subliniază că acest lucru presupune că adesea femeile trebuie să lucreze cu normă redusă, cu dezavantajele sociale care decurg de aici în termeni de venituri și de pensii mai mici; consideră că trebuie extinse rețeaua publică de cămine, creșe și servicii recreative pentru copii, cât și rețeaua de asistență publică pentru persoanele în vârstă și rețeaua publică de spitale comunitare;

64.   solicită Comisiei și statelor membre să abordeze nevoile specifice ale femeilor și fetelor rome prin aplicarea unei perspective de gen în toate politicile pentru integrarea romilor, precum și să ofere protecție subgrupurilor celor mai vulnerabile;

65.  subliniază că reducerile operate în serviciile publice care asigură îngrijirea copiilor au un impact direct asupra independenței economice a femeilor; subliniază că în 2010, 28,3 % din lipsa de activitate a femeilor și din locurile de muncă cu fracțiune de normă au fost explicate prin lipsa serviciilor de îngrijire, comparativ cu 27,9 % în 2009, și că în 2010 rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor cu copii mici în UE era cu 12,7% mai scăzută decât cea a femeilor fără copii, o diferență cu 11,5% mai mare decât cea înregistrată în 2008;

66.   solicită statelor membre să investească în sectorul îngrijirilor ca sector cu potențial de creștere atât pentru femei, cât și pentru bărbați, pentru a renunța la alocarea tradițională a rolului de îngrijitor către femei, ceea ce creează o segregare de gen pe piața forței de muncă; subliniază că reducerile în sectorul îngrijirilor rezultă într-o tranziție de la sectorul public de îngrijire la îngrijirea neplătită din cadrul gospodăriilor; subliniază nevoia unor contracte corespunzătoare și a protecției sociale pentru personalul de îngrijire la domiciliu;

67.   în așteptarea unei armonizări comunitare a concediilor de maternitate, paternitate și îngrijire a copilului, solicită statelor membre să mențină indemnizațiile aferente acestor concedii și alocațiile familiale la nivelurile existente, pentru a nu reduce veniturile femeilor și pentru a se asigura că nu sunt încălcate drepturile femeilor la concediul de maternitate;

68.   invită Comisia și statele membre să monitorizeze cu atenție creșterea numărului de discriminări împotriva femeilor gravide pe piața muncii, discriminări raportate în mai multe state membre;

69.  remarcă faptul că sărăcia în rândul femeilor se datorează nu numai actualei crize economice, ci și unei multitudini de factori, inclusiv stereotipurile, diferențele de salarii și pensii între bărbați și femei, insuficiența mecanismelor de redistribuire din sistemele statului social, o reconciliere nesatisfăcătoare a vieții de familie cu viața profesională, speranța de viață mai mare în rândul femeilor și, în general, toate tipurile de discriminare pe criterii de gen, care afectează în special femeile; subliniază faptul că criza accentuează această situație de inegalitate continuă; evidențiază necesitatea combaterii stereotipurilor la toate nivelurile sociale și în toate etapele vieții, acestea constituind una dintre cauzele predominante ale inegalității dintre femei și bărbați și afectând opțiunile acestora în ceea ce privește educația, ocuparea profesională și distribuția responsabilităților casnice și familiale, inegalitatea salarială, participarea la viața publică și reprezentarea în funcții cu atribuții decizionale;

70.   solicită Comisiei să revizuiască Directiva 2006/54/CE, în special cu privire la inegalitatea salarială dintre femei și bărbați, conform solicitării Parlamentului European din Rezoluția sa din 24 mai 2012, care includea recomandări către Comisie cu privire la aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii bărbați și femei, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare;

71.   invită statele membre și Comisia să propună soluții care să le ajute pe femei să își continue cariera și care să combată în special inegalitățile salariale datorate perioadelor de maternitate;

72.  atrage atenția statelor membre asupra necesității unor măsuri care să consolideze veniturile, inclusiv dezvoltarea unor scheme de creștere a venitului minim, și a unor programe de asistență socială pentru persoanele care au dificultăți în satisfacerea nevoilor de bază, mai ales persoanele cu copii sau cu responsabilități de îngrijire și, în special, părinții singuri.

73.   consideră că criza economică favorizează hărțuirea, abuzul și violența împotriva femeilor sub toate formele și, în special, creșterea prostituției; subliniază că femeile rămân victimele celei mai răspândite încălcări a drepturilor omului la nivel mondial, în toate culturile și la toate nivelurile sociale și economice; subliniază, de asemenea, necesitatea creșterii resurselor publice financiare și umane disponibile pentru intervenția la nivelul grupurilor expuse riscului de sărăcie și în situațiile în care se află în pericol copii și tineri, persoane în vârstă, cu dizabilități și fără adăpost;

74.   invită statele membre să revizuiască și să sublinieze impactul imediat și pe termen lung al crizei economice asupra femeilor, în special dacă și în ce măsură aceasta agravează inegalitățile de gen existente, precum și consecințele sale, cum ar fi riscul crescut de violențe îndreptate împotriva femeilor, declinul sănătății materne și a copiilor și sărăcia la vârste înaintate în rândul femeilor;

75.   subliniază că în actualele condiții de criză economică și de restricții bugetare, femeile au resurse mai puține pentru a se proteja pe ele și pe copiii lor împotriva violenței și că astfel, este extrem de importantă evitarea consecințelor financiare directe ale violenței împotriva femeilor și copiilor asupra sistemului judiciar și asupra serviciilor sociale și de sănătate;

76.  subliniază că și cadrul instituțional pentru politicile privind egalitatea de gen, inclusiv organismele de promovare a egalității de gen și organizațiile de femei, este afectat de reducerea finanțării; solicită statelor membre să mențină nivelul fondurilor guvernamentale pentru organismele de promovare a egalității, pentru adăposturile și organizațiile de femei, întrucât acestea oferă mijloace eficiente pentru identificarea unor soluții durabile de ieșire din criză și asigură participarea activă la elaborarea viitoarelor măsuri de redresare; constată că reducerea finanțării organizațiilor de femei subminează participarea civică și politică a femeilor și face ca vocile acestora să fie și mai puțin auzite în societate.

77.   invită Institutul European pentru Egalitatea de Gen să realizeze monitorizarea și evaluarea continuă și sistematică a impactului crizei economice asupra condițiilor de muncă ale femeilor în ceea ce privește discriminările la angajare, creșterea volumului de muncă, a presiunii și a stresului la locul de muncă, hărțuirea morală și psihologică; subliniază că datele existente nu reflectă întreaga brutalitate a impactului pe care această criză dură o are asupra femeilor; de asemenea, solicită Comisiei să efectueze o evaluare a impactului măsurilor de politică economică și a răspunsurilor la criza actuală din perspectiva genului;

78.   solicită statelor membre să sprijine ferm integrarea aspectelor de gen în buget pentru a îmbunătăți egalitatea de gen prin corectarea consecințelor negative ale veniturilor și cheltuielilor și pentru a îmbunătăți guvernanța și responsabilitatea, în special în ceea ce privește bugetele naționale;

79.   invită statele membre să adopte instrumente bugetare care să reflecte necesitatea egalității de gen;

80.   invită statele membre să ratifice Convenția OIM privind lucrătorii casnici (Convenția 189);

81.   subliniază importanța asigurării unui echilibru adecvat între securitate și flexibilitate pe piața muncii, de exemplu, printr-o implementare completă a principiilor de flexicuritate, și a abordării segmentării pieței muncii atât prin asigurarea unei protecții sociale adecvate pentru persoanele aflate în perioade de tranziție sau care au contracte de muncă temporare sau cu jumătate de normă, cât și prin asigurarea accesului la posibilitățile de formare, de dezvoltare a carierei și de angajare cu normă întreagă;

82.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 376, 27.12.2006, p. 36. (2) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (3) JO L 373, 21.12.2004, p. 37. (4) JO C 212 E, 5.8.2010, p. 23. (5) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 49. (6) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 79. (7) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 1. (8) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 65. (9) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 77. (10) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 134. (11) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 56. (12) Texte adoptate, P7_TA(2011)0458. (13) Texte adoptate, P7_TA(2012)0069. (14) Texte adoptate, P7_TA(2012)0225. (15) Texte adoptate, P7_TA(2012)0321. (16) Texte adoptate, P7_TA(2012)0322. (17) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 112. (18) Eurostat, 23 % dintre cetățenii UE se confruntau cu riscul sărăciei sau al excluziunii sociale în 2010 - Numărul 9/2012. (19) OECD, Panorama societății 2011, OCDE indicatori sociali, @OCDE2011. (20) Eurostat: rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor, UE-27. (21) Eurostat: rata armonizată a șomajului în rândul bărbaților și femeilor - septembrie 2012, Uniunea Europeană.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la eliminarea stereotipurilor de gen în UE (2012/2116(INI))

P7_TA(2013)0074 A7-0401/2012

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Programul de acțiune adoptat în cadrul celei de-a patra conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și rezoluțiile Parlamentului din 18 mai 2000, privind urmărirea Programului de acțiune de la Beijing(1), din 10 martie 2005, privind urmărirea Programului de acțiune al celei de-a patra conferințe mondiale privind femeile (Beijing + 10)(2) și din 25 februarie 2010, privind urmările Programului de acțiune de la Beijing (Beijing +15)(3),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care subliniază o serie de valori comune statelor membre, cum ar fi pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între bărbați și femei,

–  având în vedere articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care se referă la combaterea discriminării bazate pe sex,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)(4) și Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(5),

–  având în vedere Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă(6),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 2 decembrie 1998 care stipulează că evaluarea anuală a punerii în aplicare a Platformei de acțiune de la Beijing va include indicatori și parametri de referință calitativi și cantitativi,

–  având în vedere declarația comună a miniștrilor UE pentru egalitatea de gen, făcută la 4 februarie 2005 în contextul evaluării la 10 ani a Platformei de acțiune de la Beijing, în care se reafirmă, printre altele, susținerea fermă și angajamentul în vederea punerii în aplicare integrale și efective a Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 2-3 iunie 2005, în care statele membre și Comisia sunt invitate să consolideze mecanismele instituționale de promovare a egalității de gen și să creeze un cadru de evaluare a implementării Platformei de acțiune de la Beijing, pentru a realiza o monitorizare mai consecventă și mai sistematică a evoluțiilor în domeniu,

–  având în vedere Pactul European pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011(7),

–  având în vedere Strategia privind egalitatea între femei și bărbați 2010-2015, elaborată de Comisie și prezentată la 21 septembrie 2010, precum și documentul de lucru însoțitor, referitor la măsurile în vederea punerii în aplicare a strategiei (COM(2010)0491, SEC(2010)1080),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 septembrie 2008 privind impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană(9),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0401/2012),

A.  întrucât articolul 8 din TFUE prevede că, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei;

B.  întrucât, deși s-au înregistrat progrese în numeroase state membre, multe femei continuă să își asume o parte disproporționat de mare a responsabilităților de creștere a copiilor și de îngrijire a altor persoane dependente, întrucât persistența stereotipurilor creează obstacole în împărțirea responsabilităților familiale și domestice între femei și bărbați și obstrucționează realizarea egalității pe piața muncii;

C.  întrucât încă există stereotipuri la toate nivelurile societății și la toate grupele de vârstă, care influențează modul în care ne percepem prin concepții extrem de simplificate, bazate pe norme construite social, pe practici și credințe care sunt adesea culturale, de natură religioasă sau promovate de religii și care reflectă relațiile de putere subiacente;

D.  întrucât, pentru a garanta femeilor dreptul la tratament egal și pentru a schimba percepția culturală conform căreia femeile sunt în multe ipostaze ființe pasive și inferioare bărbaților, trebuie eliminate toate formele directe sau indirecte de discriminare de gen;

E.  întrucât rolurile tradiționale și stereotipurile de gen continuă să aibă o influență puternică asupra împărțirii rolurilor între femei și bărbați acasă, la locul de muncă și în societate în general, femeile fiind reprezentate ca având grijă de casă și crescând copii, bărbații fiind cei care câștigă bani și oferă protecție; întrucât stereotipurile de gen au tendința de a perpetua status quo-ul în ceea ce privește obstacolele tradiționale în calea realizării egalității de gen și de a limita opțiunile femeilor privind locurile de muncă și dezvoltarea personală, împiedicându-le să își valorifice la maximum potențialul ca persoane și ca actori economici, stereotipurile transformându-se astfel, în obstacole solide în calea realizării egalității între bărbați și femei;

F.  întrucât rolurile de gen sunt modelate și impuse printr-o varietate de influențe sociale, mai ales prin mass-media și prin educație, ele formându-se în etapele de socializare ale copilăriei și adolescenței, influențând astfel, oamenii pentru tot restul vieții;

G.  întrucât femeile din mediul rural sunt supuse unei discriminări mai mari și unor stereotipuri de gen mai puternice față de femeile din mediul urban și întrucât rata de ocupare profesională a acestor femei este mult mai redusă decât cea a femeilor din orașe;

H.  întrucât stereotipurile de gen se combină frecvent cu alte stereotipuri, cum ar fi cele legate de discriminarea pe motive de vârstă, de statut de imigrant, de orientare sexuală, de dizabilitate etc., afectând, astfel, într-o mai mare măsură femeile cu identități multiple;

I.  întrucât violența împotriva femeilor constituie o încălcare a drepturilor omului, care afectează toate straturile sociale, culturale și economice;

Mass-media și cultura

J.  întrucât discriminarea de gen din presă, comunicarea publică și publicitate este încă frecventă și facilitează reproducerea stereotipurilor de gen, în special prin portretizarea femeilor ca obiecte sexuale pentru a stimula vânzările; întrucât, de pildă, femeile reprezintă 27 % din angajații sau lucrătorii care apar în mesajele publicitare, dar 60 % din persoanele înfățișate ca îndeplinind îndatoriri casnice sau având grijă de copii; întrucât publicitatea și mijloacele de comunicare pot acționa și ca un catalizator puternic în combaterea stereotipurilor și a prejudecăților de gen;

K.  întrucât copiii se confruntă cu stereotipurile de gen de la o vârstă fragedă prin modelele de rol promovate de serialele și programele de la TV, discuții, jocuri, jocuri video și publicitate, materiale de studiu și programe educaționale, atitudini din școală, din familie și din societate, care le influențează percepția asupra modului în care ar trebui să se comporte bărbații și femeile și care au repercusiuni asupra vieților și aspirațiilor lor viitoare;

L.  întrucât modul în care sunt descrise fetele în spațiul public determină o scădere a aprecierii lor în societate și promovează violența împotriva fetelor; întrucât, deși mijloacele mass-media pot juca un rol educativ pozitiv, stereotipurile legate de fete sunt răspândite în mass-media și deseori tind să consolideze atitudinile și comportamentele tradiționale, inclusiv în publicitate și în programele pentru copii;

M.  întrucât se constată că în programele de televiziune, jocurile pe calculator și clipurile muzicale există o tendință din ce în ce mai pronunțată, parțial din rațiuni comerciale, de a prezenta femei îmbrăcate provocator, în posturi sexuale, ceea ce contribuie și mai mult la întărirea stereotipurilor de gen; întrucât versurile de la melodiile pentru tineri conțin sugestii sexuale, ce promovează adesea violența împotriva femeilor și fetelor;

N.  întrucât tinerele și tinerii sunt cei mai afectați de noul statut cultural al pornografiei: întrucât „înglobarea pornografiei” (actualul proces cultural în care pornografia pătrunde în viața noastră de zi cu zi, ca un element cultural din ce în ce mai acceptat, deseori idealizat) este un fenomen ce se manifestă cât se poate de evident în cultura tinerilor, de la programele de televiziune pentru adolescenți și revistele despre stiluri de viață, la clipurile muzicale și reclamele pentru tineret;

Educația și formarea

O.  întrucât accesul la educația primară, secundară și terțiară și conținutul programelor școlare predate fetelor și băieților reprezintă un factor care influențează major diferențele de gen și, în consecință, opțiunile și accesul la drepturi; întrucât în UE, deși accesul fetelor și băieților la educație poate în general părea mai puțin problematic în comparație cu alte părți ale lumii, ar trebui totuși subliniat faptul că fetele și băieții nu sunt egali atunci când doresc să aibă acces și să beneficieze pe deplin de sistemele și oportunitățile de învățământ, întrucât, mai ales accesul fetelor provenite din grupuri minoritare (fetele din comunitatea romă, fetele provenite din familii de migranți, de solicitanți de azil sau de refugiați și fetele cu dizabilități etc.) continuă să fie foarte problematic în unele țări;

P.  întrucât noțiunea de egalitate poate fi cultivată la copii de la cele mai fragede vârste, iar educația bazată pe recunoașterea egalității îi poate învăța să combată stereotipurilor de gen;

Q.  întrucât stereotipurile care persistă în ceea ce privește opțiunile educaționale și profesionale pe care le au la dispoziție femeile, contribuie la menținerea inegalităților; întrucât educația și formarea transmit în continuare stereotipuri de gen, femeile și bărbații urmând adesea trasee educaționale și de formare tradiționale, fapt care are consecințe semnificative asupra pieței muncii, limitând diversificarea carierelor și plasând deseori femeile în profesii care sunt mai puțin apreciate și mai slab remunerate;

R.  întrucât, pe parcursul procesului educațional, băieții și fetele nu sunt nici acum încurajați să acorde un interes egal tuturor disciplinelor, în special disciplinelor științifice și tehnice;

S.  întrucât, deși multe țări europene includ problematica de gen în orientarea profesională, aceasta este îndreptată de cele mai multe ori asupra fetelor, pentru a le încuraja să aleagă cariere în domeniul tehnologic și științific, dar nu există inițiative dedicate băieților, care să îi determine se aleagă cariere în domeniul educației, sănătății sau al științelor umaniste;

Piața muncii

T.  întrucât impactul stereotipurilor de gen asupra educației și formării are implicații majore asupra pieței muncii, femeile continuând să se confrunte în acest domeniu cu segregarea atât orizontală, cât și verticală, și întrucât acest fapt contribuie la considerarea unor sectoare ca fiind „masculine” (cu peste 85% bărbați), cu niveluri de remunerare mai mari decât cele din sectoarele considerate „feminine” (cu peste 70% femei); întrucât, în plus, în sectoarele economice cu un statut socio-economic scăzut sunt în general angajate mai multe femei, acest fapt subminându-le încrederea și stima de sine;

U.  întrucât stereotipurile de gen limitează în continuare accesul femeilor la anumite sectoare, cum ar fi ingineria, stingerea incendiilor, industriile prelucrătoare, construcțiile, tâmplăria, mecanica, sectoarele tehnice și științifice și noile tehnologii, dar limitează totodată, accesul bărbaților la sectoarele care implică activități de îngrijire a copiilor (moașe, asistenți medicali specializați în puericultură etc.);

V.  întrucât o cunoaștere mai profundă a locurilor de muncă de pe piața muncii ar îmbunătăți accesul la toate cursurile de formare profesională;

W.  întrucât aplicarea stereotipurilor de gen este contraproductivă și contribuie la o diviziune a profesiilor de pe piața muncii în funcție de criterii de gen, mărind astfel disparitățile salariale între bărbați și femei;

X.  întrucât, în 2010, femeile câștigau încă în medie cu aproximativ 16,4% mai puțin decât bărbații pentru aceleași locuri de muncă în UE, iar diferența de remunerare variază între statele membre, depășind în 2011, în unele state, o medie de 22 %; întrucât, deși cauzele acestor diferențe de salarizare sunt multiple și complexe, ele se datorează adesea stereotipurilor de gen și perceperii femeilor doar prin intermediul diviziunii tradiționale a rolurilor;

Y.  întrucât, în ceea ce privește echilibrarea vieții profesionale cu viața privată, femeile sunt în general reprezentate disproporționat în categoria locurilor de muncă flexibile și cu fracțiune de normă, ceea ce reflectă persistența concepției tradițională asupra femeilor, prin care ele își asumă responsabilitatea principală pentru îngrijirea familiei, fiind obligate să aleagă locuri de muncă cu fracțiune de normă, cu program flexibil sau pe o perioadă determinată, ceea ce le limitează oportunitățile pe piața muncii;

Z.  întrucât întreruperile pe care le fac femeile în carieră pentru concedii de maternitate sau de îngrijire, cresc diferența de remunerare și de drepturi de pensie între femei și bărbați;

Procesul decizional economic și politic

AA.  întrucât studiul Comisiei din 2011 demonstrează că, în 2012, în Uniunea Europeană, femeile reprezentau 14 % din membrii consiliilor de administrație ale celor mai mari societăți cotate la bursă, ceea ce reflectă existența unui așa-numit „plafon de sticlă” care îngreunează accesul femeilor la poziții superioare de management și la oportunități egale de promovare;

AB.  întrucât, în pofida unor progrese în ultimii ani, femeile continuă să fie subreprezentate la nivel decizional politic, atât la nivel local, național, cât și la nivelul UE; întrucât reprezentarea femeilor în guvernele și parlamentele naționale a crescut de la 21 % în 2004, la 23 % în 2009, în timp ce reprezentarea femeilor în Parlamentul European a crescut de la 30 % în 2004, la 35 % în 2009;

AC.  întrucât stereotipurile de gen și sexismul prevalează în continuare atât în structurile decizionale politice, cât și în structurile decizionale economice, înregistrându-se periodic remarci sexiste și hărțuiri, inclusiv unele forme de hărțuire sexuală și de violență împotriva femeilor;

AD.  întrucât trebuie eliminate stereotipurile de gen, mai ales la nivelul întreprinderilor, unde majoritatea pozițiilor de conducere sunt deținute de bărbați, deoarece acestea contribuie la limitarea aspirațiilor tinerelor femei și determină femeile să nu dorească să candideze pentru poziții superioare de conducere în sectoarele financiare, economice sau politice, atât în sfera publică, cât și în cea privată,

Acțiunile UE

1.  constată lipsa aproape totală de progrese în respectarea angajamentelor luate în cadrul Platformei de acțiune de la Beijing, atât de UE, cât și de o serie de guverne și subliniază necesitatea unor indicatori noi în domeniul stereotipurilor de gen și a unor rapoarte analitice la nivelul UE și invită Institutul European pentru Egalitatea de Gen să găsească soluții la această problemă;

2.  constată că, în pofida angajamentelor UE referitoare la egalitatea dintre bărbați și femei, există încă discrepanțe în ceea ce privește nediscriminarea femeilor și egalitatea de gen în domeniile securității sociale, educației, mijloacelor de comunicare, ocupării forței de muncă și al salariilor; subliniază că trebuie intensificată implementarea legislației existente în aceste domenii și că trebuie propuse noi acte legislative; invită Comisia să integreze problematica egalității de gen în toate politicile publice, deoarece acest fapt va mări potențialul de creșterea al forței de muncă europene;

3.  invită Comisia și statele membre să folosească eficient finanțările obținute prin Fondul Social European (FES) pentru strategiile pe termen lung vizând creșterea atractivității pentru femei a acestor sectoare de pe piața muncii în care femeile sunt subreprezentate ca urmare a stereotipurilor de gen; consideră că aceste strategii trebuie să includă acțiuni pozitive, educația continuă și o încurajare activă a fetelor de a urma studii în domenii care nu sunt considerate „feminine” în concepția tradițională, cum ar fi tehnologia informațiilor sau mecanica, și trebuie să sprijine măsuri în favoarea concilierii vieții profesionale cu viața personală atât pentru femei, cât și pentru bărbați;

4.  solicită Comisiei să sprijine acțiunile statelor membre în favoarea eliminării stereotipurilor și a promovării accesului tuturor la educație și la locurile de muncă, fără a fi condiționați de stereotipuri;

5.  invită Comisia și statele membre să acorde un sprijin substanțial și durabil actualului program DAPHNE și viitorului program „Drepturi și cetățenie”, ca mijloace de combatere a violenței împotriva femeilor și a stereotipurilor de gen;

6.  invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii care vizează cauzele fundamentale ale discriminărilor și violențelor împotriva femeilor, înrădăcinate în stereotipuri și în inegalitățile între femei și bărbați, începând cu deconstrucția stereotipurilor de gen;

Mass-media și cultura

7.  atrage atenția că includerea stereotipurilor de gen în publicitatea prezentată în timpul programelor TV pentru copii, precum și conținutul acestor programe reprezintă probleme deosebite, deoarece au mare influență asupra socializării de gen și, în consecință, asupra modului în care copiii se percep pe ei înșiși, sau percep membrii familiei și lumea exterioară; subliniază că trebuie redusă expunerea copiilor la stereotipurile de gen, o soluție posibilă fiind și includerea unor perspective critice asupra mass-mediei în școli;

8.  subliniază că trebuie acordată, de asemenea, importanță includerii băieților în procesul de integrare a dimensiunii de gen și invită, în consecință, școlile să utilizeze exerciții special concepute pentru a mări gradul de conștientizare a stereotipurilor;

9.  subliniază că publicitatea transmite adesea mesaje discriminatorii și/sau jignitoare, care au la bază toate formele de stereotipuri de gen, ceea ce obstrucționează strategiile dedicate egalității; invită Comisia, statele membre, societatea civilă și organismele de autoreglementare din domeniul publicității să coopereze strâns pentru a combate astfel de practici, în special prin utilizarea în marketing și în publicitate a unor instrumente eficace, care să garanteze respectarea demnității umane și a probității;

10.  subliniază că publicitatea poate fi un instrument eficient pentru a pune în discuție și a combate stereotipurile, precum și un instrument împotriva rasismului, sexismului și a discriminării, extrem de important în societățile multiculturale actuale; invită Comisia, statele membre și pe cei care lucrează în domeniul publicității să dezvolte activitățile de instruire și educare, astfel încât să depășească stereotipurile, să combată discriminarea și să promoveze egalitatea de gen, mai ales de la o vârstă timpurie; îndeamnă, în special, statele membre să inițieze și să dezvolte o strânsă colaborare cu școlile de marketing, comunicare și publicitate existente, astfel încât să contribuie la asigurarea unei pregătiri temeinice a viitoarei forțe de muncă în aceste domenii;

11.  subliniază necesitatea organizării unor cursuri speciale dedicate stereotipurilor de gen în presă pentru comisiile și organismele naționale de autoreglementare și de reglementare, responsabile de publicitate, pentru a mări nivelul de conștientizare a influenței negative a imaginilor care discriminează din perspectiva genului, prezentate la televizor, pe internet și în campaniile de marketing și de publicitate;

12.  invită UE să organizeze campanii de conștientizare în întreaga Uniune pentru promovarea toleranței zero în fața insultelor sexiste sau a imaginilor degradante ale femeilor și fetelor în mass-media;

13.  invită UE și statele sale membre să organizeze acțiuni de instruire și de conștientizare împreună cu cei care activează în sectorul mass-media, vizând efectele nocive ale stereotipurilor de gen și bunele practici în acest domeniu;

14.  subliniază că trebuie promovată o imagine a femeilor care să le respecte demnitatea și trebuie combătute stereotipurilor de gen persistente, îndeosebi prevalența imaginilor degradante, respectând totodată, pe deplin, libertatea de exprimare și libertatea presei;

15.  solicită UE și statelor sale membre să întreprindă acțiuni concrete ca urmare a rezoluției Parlamentului European din 16 septembrie 1997 referitoare la discriminarea femeilor în publicitate(10);

16.  invită Comisia să ofere ajutor statelor membre în combaterea sexualizării fetelor, nu doar prin colectarea datelor necesare, prin promovarea bunelor practici și organizarea de campanii de informare, ci și prin acordarea de sprijin financiar pentru măsurile adoptate în statele membre, mai ales pentru organizațiile de femei care luptă împotriva sexualizării și a violenței împotriva femeilor și a fetelor;

17.  solicită statelor membre să implementeze măsuri care vizează acțiuni pozitive menite să asigure accesul cât mai mare al femeilor la funcții de conducere în mass-media, inclusiv la funcții superioare de conducere;

18.  solicită statelor membre să facă studii și să colecteze date comparabile privind femeile și mass-media, inclusiv date referitoare la portretizarea femeilor provenite din grupuri specifice, cum ar fi femeile cu dizabilități sau femeile din minoritățile etnice;

Educația și formarea

19.  subliniază necesitatea unor cursuri speciale de orientare profesională pentru educația primară și secundară, precum și în instituțiile de învățământ superior, pentru a informa tinerii în legătură cu consecințele negative ale stereotipurilor de gen și a-i încuraja să ia în considerație și să îmbrățișeze profesii care au fost în trecut considerate tipic „masculine” sau „feminine”; solicită acordarea de sprijin pentru orice acțiune dedicată reducerii prevalenței stereotipurilor de gen în rândul copiilor mici;

20.  insistă asupra necesității promovării egalității între femei și bărbați de la cele mai fragede vârste, pentru a putea combate eficient stereotipurile, discriminările și violențele de gen, inclusiv prin predarea în școli a Declarației Universale a Drepturilor Omului și a Cartei europene pentru apărarea drepturilor omului;

21.  subliniază necesitatea unor programe de educație/ programe școlare axate pe egalitatea între bărbați și femei, respect față de ceilalți, respingerea oricărei forme de violență, precum și importanța instruirii profesorilor în această tematică;

22.  subliniază necesitatea unui proces de integrare a dimensiunii de gen în școală și încurajează, în consecință, școlile să conceapă și să aplice exerciții de pregătire și exerciții practice menite să promoveze egalitatea de gen în curriculum școlar;

23.  subliniază necesitatea de a pregăti și a introduce cursuri destinate profesorilor, supervizorilor, directorilor și tuturor celorlalte persoane implicate în educația copiilor, pentru a le oferi acestora instrumentele pedagogice necesare combaterii stereotipurilor de gen și promovării egalității între bărbați și femei;

24.  semnalează că, deși majoritatea țărilor din UE au politici privind egalitatea de gen în învățământul superior, aproape toate politicile și proiectele se concentrează pe femeile tinere; solicită așadar, statelor membre să elaboreze strategii și inițiative generale, naționale de combatere a stereotipurilor de gen din învățământul superior, care să implice bărbații tineri;

25.  solicită pregătirea corespunzătoare a cadrelor didactice și a formatorilor din învățământul formal, dar și din cel informal, printr-o cursuri relevante în domeniul egalității între femei/fete și bărbați/băieți, pentru a depista diferitele tipuri de abuzuri și de violența sexuală și pentru a reacționa la acestea;

26.  insistă asupra necesității de a elabora politici care să pună accentul pe deconstrucția stereotipurilor de la cele mai fragede vârste, pe cursurile de conștientizare ce vizează cadrele didactice și studenții și care să încurajeze și să susțină diversificarea carierelor atât pentru tinere, cât și pentru tineri;

27.  invită UE și statele sale membre să adopte politici active care să asigure accesul la educație și la sistemele de învățământ pentru fetele provenite din grupuri minoritare și din comunități de migranți;

28.  invită statele membre să evalueze planul de învățământ și conținutul manualelor școlare pentru a propune o revizuire a acestora, care să conducă la integrarea aspectelor de gen în toate materialele didactice, ca temă transversală, pentru a elimina stereotipurile de gen, dar și pentru a reliefa rolul și contribuția femeii în istorie, literatură, artă etc., inclusiv la primele niveluri școlare;

29.  invită UE să promoveze o dimensiune europeană a educației, de exemplu, prin asigurarea schimbului de bune practici în materie de egalitate de gen, ca instrument educațional, și prin elaborarea și colectarea de statistici separate pe genuri, referitoare la toate aspectele educației la nivel național și european;

30.  solicită UE să includă indicatori cantitativi și calitativi ai egalității de gen în toate programele de evaluare a calității învățământului din școlile europene;

Piața muncii

31.  atrage atenția supra preocupării crescânde legate de influența negativă a stereotipurilor de gen asupra decalajului de salarizare de 16,4% între femei și bărbați și invită Comisia și statele membre să țină seama de acest fapt atunci când elaborează politici noi;

32.  subliniază că din datele disponibile rezultă că experiența și calificările dobândite de femei sunt mai puțin recompensate financiar decât cele dobândite de bărbați, parțial și pentru că s-a considerat în mod tradițional că angajarea femeilor suplimentează veniturile familiei, fapt care a contribuit în mod semnificativ la crearea și menținerea diferențelor de remunerare între femei și bărbați;

33.  subliniază necesitatea unor activități de conștientizare pentru a informa angajatorii și angajații cu privire la legătura dintre stereotipurile de gen și diferențele de salarizare și diferențele existente la nivelul locurilor de muncă, pentru a informa și alți actori din societate că stereotipurile de gen reduc șansele femeilor atât pe piața muncii, cât și în viața personală, pentru a încuraja transparența la nivelul întreprinderilor și agențiilor publice și private și pentru a garanta remunerarea egală pentru aceeași muncă și pentru muncă de aceeași valoare;

34.  solicită statelor membre să revizuiască structurile de salarizare din cadrul profesiilor și ocupațiilor dominate de femei, ca mijloc de eliminare a stereotipurilor de gen care stau la baza diferențelor de remunerare între femei și bărbați; solicită statelor membre, angajatorilor și mișcărilor sindicale să elaboreze și să implementeze instrumente utile, specifice de evaluare a locului de muncă, pentru a facilita stabilirea muncii cu valoare egală și pentru a asigura astfel, remunerarea egală a femeilor și bărbaților;

35.  solicită statelor membre să adopte politici publice de creștere a numărului de structuri de îngrijire a copiilor, necostisitoare și de calitate, disponibile pentru părinții care muncesc în întreaga Europă, și să contribuie la stabilirea unor structuri care să le permită părinților ce muncesc pentru întreprinderi să-și concilieze viața de familie cu viața profesională, în special prin sprijinirea creării și continuării serviciilor de îngrijire a copiilor în cadrul întreprinderilor; îndeamnă statele membre, de asemenea, să îmbunătățească dotarea cu structuri de îngrijire pentru alte categorii de persoane aflate în întreținere (persoane în vârstă, cu dizabilități, persoane care au nevoie de ajutor), încurajând astfel, participarea activă a femeilor pe piața muncii, prin concilierea vieții profesionale cu cea de familie;

36.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure oportunități de muncă flexibile și forme adecvate de concediu parental atât pentru bărbați, cât și pentru femei;

37.  insistă asupra faptului că stereotipurile de gen au o tendință de autoîmplinire și că, dacă femeilor nu li se acordă șansa de a se afirma, acestea nu vor reuși niciodată să elimine barierele care le blochează posibilitatea de a progresa;

38.  solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze antreprenoriatul în rândul femeilor și desfășurarea de activități independente, asigurând pregătirea, finanțarea și susținerea corespunzătoare;

39.  reamintește Comisiei că femeile în vârstă sunt în mod deosebit afectate de diferențele de remunerare, care, de asemenea, se răsfrâng asupra pensiilor, ceea ce crește riscul de sărăcie extremă și persistentă când femeile ajung la vârsta de pensionare;

40.  constată că probabilitatea ca femeile în vârstă să devină sărace când ajung la vârsta de pensionare va crește ca urmare a noilor norme de pensionare în UE; subliniază, așadar, că nu trebuie susținute revizuirile la Cartea albă care măresc diferențele de pensie între bărbați și femei;

41.  solicită Comisiei să evalueze punerea în aplicare a Directivei UE privind hărțuirea sexuală la locul de muncă și să prezinte un raport privind deficiențele și provocările, pentru a consolida legislația și măsurile adoptate de statele membre;

Procesul decizional economic și politic

42.  atrage atenția supra faptului că reprezentarea femeilor în guvernele naționale s-a situat la 23 % în 2009 și susține introducerea de cote obligatorii pentru a crește numărul de femei din guvernele și parlamentele naționale, precum și la nivel regional și municipal, dar și în instituțiile UE; cere, de asemenea, introducerea de campanii de conștientizare și de stimulare care să încurajeze femeile să fie mai active pe plan politic și să candideze pentru guvernele locale și naționale;

43.  reamintește faptul că alegerile europene din 2014, urmate de numirea următoarei Comisii Europene și de nominalizările pentru „cele mai bune locuri de muncă” din Uniunea Europeană, reprezintă o șansă de a realiza o democrație paritară la nivelul Uniunii Europene, iar pentru Uniune, șansa de a fi un model în acest domeniu;

44.  invită statele membre să susțină paritatea, propunând pentru funcția de comisar european alocată, un bărbat și o femeie; invită președintele desemnat al Comisiei să aibă în vedere paritatea atunci când formează Comisia; invită Comisia actuală să sprijine în mod public această procedură;

45.  amintește că, în 2012, doar 12 % dintre membrii consiliilor de administrație din Europa erau femei; sprijină dorința Comisiei de a stabili cote obligatorii pentru femei în pozițiile de responsabilitate în cadrul celor mai mari societăți cotate la bursă;

Alte acțiuni

46.  invită statele membre să reevalueze comportamentul față de bărbații și femeile de pe piața muncii și accesul la instrumentele care le permit lucrătorilor o conciliere a vieții profesionale cu viața de familie, deoarece stereotipurile pot conduce la creșterea segregației ocupaționale și a discrepanțelor de remunerare între femei și bărbați;

47.  invită statele membre să facă din combaterea violențelor la care sunt supuse femeile o politică penală prioritară; încurajează statele membre să dezvolte, în acest scop, cooperarea între autoritățile lor judiciare și serviciile de poliție naționale, precum și schimbul de bune practici;

48.  subliniază că trebuie combătute toate formele de violență împotriva femeilor; solicită Comisiei și statelor membre să demareze acțiuni comune, care să includă campanii de conștientizare și informare a opiniei publice privind violența de gen, precum și strategii vizând schimbarea stereotipizării sociale a femeilor prin intermediul educației și al mijloacelor de comunicare, precum și să promoveze schimbul de bune practici; reiterează necesitatea de a lucra atât cu victimele, cât și cu agresorii pentru a-i face pe aceștia mai conștienți și pentru a contribui la schimbarea stereotipurilor și a concepțiilor construite social, care contribuie la perpetuarea condițiilor propice acestui tip de violență și la acceptarea sa;

49.  încurajează Comisia și statele membre să promoveze egalitatea de gen și autonomizarea femeilor, inclusiv prin campanii de informare despre rolul și participarea femeilor la lumea politică, economică, socială, sportivă, a sănătății, artei, științei și la toate celelalte niveluri ale societății;

50.  consideră că, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, sunt necesare măsuri legislative și nelegislative pentru a depăși stereotipurile, pentru a elimina diferențele de remunerare dintre femei și bărbați, pentru a crește participarea femeilor în sectoarele dominate de bărbați, pentru a promova o recunoaștere mai mare a aptitudinilor și realizărilor economice ale acestora la locul de muncă, pentru a depăși, astfel, excluderea orizontală și verticală și pentru a crește reprezentarea femeilor în organismele decizionale din sfera politică și economică;

51.  solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri politice decisive pentru a combate stereotipurile de gen și a încuraja bărbații să își asume în mod egal responsabilitățile domestice și de îngrijire a copiilor, îndeosebi stimulându-i să își ia concediu parental și de paternitate, fapt care le va consolida drepturile de părinți, va asigura un grad mai mare de egalitate între femei și bărbați și o distribuție mai adecvată a responsabilităților familiale și domestice și va crește șansele femeilor de a activa plenar pe piața muncii; solicită, de asemenea, statelor membre să-și convingă angajatorii să adopte măsuri favorabile familiei;

52.  invită Comisia și guvernele naționale ale statelor membre să încurajeze realizarea mai multor studii privind stereotipurile de gen și să colecteze date statistice suplimentare despre acestea, elaborând indicatori corespunzători privind stereotipurile de gen;

53.  reamintește Comisiei faptul că egalitatea de gen este consacrată în articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

54.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine potențialul de angajare al bărbaților și al femeilor în diferite profesii, pentru a garanta respectarea cerințelor pieței muncii și a egalității de șanse pentru femei și bărbați;

55.  solicită Comisiei să combată toate formele de violență, discriminarea și stereotipurile împotriva femeilor, astfel încât acestea să își poată exercita pe deplin toate drepturile fundamentale;

56.  invită Comisia să solicite statelor membre să își respecte angajamentele luate în cadrul Pactului european privind egalitatea de gen;

57.  încurajează Institutul European pentru Egalitatea de Gen și diferitele institute naționale dedicate egalității de gen să promoveze în continuare cercetarea cauzelor fundamentale ale stereotipurilor de gen și impactul acestora asupra egalității de gen și subliniază importanța schimburilor de idei și de studii noi consacrate celor mai bune practici, în scopul eliminării stereotipurilor de gen în statele membre și în instituțiile UE;

58.  reamintește Comisiei rezoluția Parlamentului din 3 septembrie 2008 referitoare la modul în care marketingul și publicitatea afectează egalitatea dintre bărbați și femei și o invită să transpună în practică recomandările propuse în rezoluția respectivă;

59.  invită UE și statele membre să organizeze campanii de conștientizare, de educare și de formare, care să combată normele culturale discriminatorii, stereotipurile sexiste dominante și stigmatizarea socială, factori care legitimează și perpetuează violența împotriva femeilor, și totodată, să se asigure că nu există nicio justificare a violenței prin obiceiuri, tradiții sau pe considerente religioase;

60.  invită UE și statele membre să promoveze schimbul de modele pozitive și să faciliteze învățarea reciprocă în rândul statelor membre, precum și să creeze oportunități de finanțare pentru campanii la nivelul Uniunii sau la nivel național, axate pe eliminarea stereotipurilor de gen;

61.  solicită UE să remedieze lacunele existente în aplicarea legislației europene privind discriminarea rasială și bazată pe sex și să propună o nouă legislație care să garanteze egalitatea între femei și bărbați în educație și în mass-media;

62.  solicită UE și statelor sale membre să creeze mecanisme de protecție (mediatori sau autorități de supraveghere a mass-mediei, cuprinzând experți în egalitatea de gen) care să garanteze includerea perspectivei de gen în codurile de conduită ale întreprinderilor și respectarea acestora și să se asigure că publicul poate depune reclamații, dacă este cazul;

o
o   o

63.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 59, 23.2.2001, p.258. (2) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 247. (3) JO C 348 E, 21.12.2010, p. 11. (4) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (5) JO L 373, 21.12.2004, p. 37. (6) JO L 269, 5.10.2002, p. 15. (7) Anexa la Concluziile Consiliului din 7 martie 2011. (8) JO C 295E, 4.12.2009, p. 43. (9) Texte adoptate, P7_TA(2012)0069. (10) JO C 304, 6.10.1997, p. 60.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la situaţia femeilor din nordul Africii (2012/2102(INI))

P7_TA(2013)0075 A7-0047/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 şi articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) şi articolul 8 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Parteneriatul strategic UE-Africa – O strategie comună UE-Africa,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere comunicările comune ale Comisiei şi Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate intitulate „Un parteneriat pentru democraţie şi prosperitate împărtăşită cu ţările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200), „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din ţările vecine” (COM(2011)0303) şi „Rezultatele noii politici europene de vecinătate” (JOIN(2012)0014),

–  având în vedere instrumentele financiare tematice şi geografice ale Comisiei privind democratizarea şi drepturile omului (cum ar fi Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului (IEDDO) şi Instrumentul european pentru vecinătate şi parteneriat (IEVP)),

–  având în vedere Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane (COM(2012)0286),

–  având în vedere Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei intitulată „Egalitatea dintre femei şi bărbaţi: o condiţie a reuşitei ”Primăverii arabe„”(1),

–  având în vedere Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979 şi Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, precum şi Protocolul opţional la aceasta, referitor la vânzarea, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă din 25 mai 2000,

–  având în vedere Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. 67/167 din 20 decembrie 2012 privind mutilarea genitală a femeilor,

–  având în vedere cea de a patra Conferinţă mondială privind femeile desfăşurată la Beijing în septembrie 1995, Declaraţia şi Platforma de acţiune adoptate la Beijing, precum şi documentele finale ulterioare, adoptate în sesiunile speciale Beijing +5, Beijing+10 şi Beijing+15 ale ONU, referitoare la acţiunile şi iniţiativele ulterioare pentru punerea în aplicare a Declaraţiei şi a Platformei de acţiune de la Beijing, adoptate la 9 iunie 2000, 11 martie 2005 şi, respectiv, 2 martie 2010,

–  având în vedere Protocolul privind drepturile femeilor din Africa la Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor,

–  având în vedere activităţile Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana,

–  având în vedere Procesul Istanbul-Marrakech şi concluziile ministeriale ale primei şi celei de-a doua Conferinţe ministeriale euro-mediteraneene (2009) privind „Consolidarea rolului femeii în societate”, organizate la 14-15 noiembrie 2006 la Istanbul, respectiv 11-12 noiembrie 2009 la Marrakech;

–  având în vedere concluziile dialogurilor regionale din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord (MENA) între societatea civilă, actorii publici şi liderii politici, desfăşurate în iunie şi noiembrie 2012 la Beirut şi la Amman, în cadrul proiectului regional cu finanţare UE „Promovarea unei agende comune pentru egalitatea între femei şi bărbaţi prin Procesul de la Istanbul”,

–  având în vedere programul regional comun pentru regiunea sud-mediteraneană intitulat „Spring Forward for Women” (Primăvara femeilor), desfăşurat de Comisie şi de ONU - Femei (Entitatea Naţiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen şi Autonomizarea Femeii);

–  având în vedere „Un raport despre adolescenţi”, ediţia a 10-a a raportului UNICEF referitor la Progresele pentru copii,

–  având în vedere raportul din 2005 privind dezvoltarea umană în ţările arabe elaborat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) şi intitulat „Towards the rise of women in the Arab world” (Pentru o promovare a femeilor în lumea arabă) şi raportul din 2009 intitulat „Challenges for Human Security in the Arab Region” (Provocări ale securităţii umane în regiunea arabă), în special capitolul său privind insecuritatea personală a grupurilor vulnerabile,

–  având în vedere rezoluţia sa din 17 februarie 2011 referitoare la situaţia din Egipt(2),

–  având în vedere rezoluţia sa din 10 martie 2011 referitoare la vecinătatea sudică, în special Libia(3),

–  având în vedere rezoluţia sa din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate – dimensiunea sudică(4),

–  având în vedere rezoluţia sa din 7 aprilie 2011 referitoare la utilizarea violenţei sexuale în conflictele din nordul Africii şi din Orientul Mijlociu(5),

–  având în vedere rezoluţia sa din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea dintre femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană - 2011(6),

–  având în vedere recomandarea sa din 29 martie 2012 adresată Consiliului referitoare la modalităţile de posibilă creare a unui Fond European pentru Democraţie(7),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0047/2013),

A.  întrucât multe femei, în special tinere, au fost implicate într-o foarte mare măsură în „Primăvara arabă” din nordul Africii, participând de la început la demonstraţii, dezbateri publice şi politice şi la alegeri, având un rol activ, printre altele în societatea civilă, pe platformele de comunicare şi pe bloguri, şi întrucât au fost, aşadar, şi sunt în continuare actori esenţiali ai schimbărilor democratice din ţările lor, contribuind la consolidarea dezvoltării şi coeziunii;

B.  întrucât aceste ţări trec printr-un proces de tranziţie politică şi democratică, în care se modifică sau se adaptează constituţii, proces în care femeile, indiferent dacă sunt alese în parlament sau în alte funcţii politice sau provin din societatea civilă, sunt implicate în mod activ şi consecvent; întrucât rezultatul acestui proces va modela funcţionarea democratică şi drepturile şi libertăţile fundamentale din aceste ţări şi va avea un impact asupra statutului femeilor;

C.  întrucât rolul jucat de femei în revoluţii este similar cu rolul pe care trebuie să-l joace în procesele de tranziţie democratică şi de reconstrucţie a statului; întrucât reuşita acestor procese depinde strict de implicarea totală a femeilor la toate nivelurile decizionale;

D.  întrucât, în ultimele decenii, femeile din aceste ţări au o prezenţă din ce în ce mai ridicată, deşi inegală, în învăţământul superior, în organizaţiile societăţii civile, în întreprinderi şi instituţii, chiar dacă în regimurile dictatoriale şi paternaliste exercitarea efectivă a drepturilor era limitată, iar participarea femeilor era supusă unor diverse condiţii restrictive;

E.  întrucât drepturile femeilor reprezintă una dintre chestiunile cele mai dezbătute în procesul politic actual şi reprezintă preocuparea principală a femeilor, ele confruntându-se cu riscul unor reacţii brutale şi al intimidării, ceea ce poate reduce şansele de realizare a unei democraţii împărtăşite şi a statutului de cetăţeni egali;

F.  întrucât în centrul dezbaterilor constituţionale se află o problematică de gen comună, precum drepturile fetelor şi ale femeilor ca parte integrantă a drepturilor universale ale omului, drepturile egale şi respectarea convenţiilor internaţionale;

G.  întrucât reprezentarea femeilor în politică şi la nivelul proceselor decizionale din toate sectoarele variază de la o ţară la alta, dar este dezamăgitoare din punct de vedere procentual, comparativ cu implicarea intensă a femeilor în diversele revolte şi în alegerile ulterioare, precum şi cu procentul din ce în ce mai mare de femei cu o educaţie superioară;

H.  întrucât politica de vecinătate revizuită a UE ar trebui să pună un accent mai mare pe egalitatea de gen, pe autonomizarea femeilor şi pe sprijinirea societăţii civile;

I.  întrucât, în momentul de faţă, ajutorul acordat de UE pentru problematica de gen este de 92 milioane de euro, dintre care 77 de milioane la nivel bilateral, iar 15 milioane la nivel regional;

J.  întrucât, dintre programele bilaterale ale UE, cel mai relevant, cu un buget de 45 de milioane de EUR alocat pentru „Promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei”, urmează a fi implementat în Maroc, iar în Egipt se va implementa un proiect de 4 milioane EUR de către ONU-Femei, în timp ce în Tunisia şi în Libia, ONU-Femei implementează programe bilaterale pentru femei vizând pregătirea alegerilor;

K.  întrucât situaţia socioeconomică - mai ales nivelul ridicat al şomajului din rândul tinerilor şi femeilor, sărăcia, ce conduce adesea la marginalizarea femeilor şi le vulnerabilizează şi mai mult - a constituit una din cauzele principale ale revoltelor din regiune, împreună cu aspiraţiile legate de drepturi, demnitate şi justiţie;

L.  întrucât, în timpul şi după revoltele din întreaga regiune, femeile şi fetele au fost victime a numeroase acte de violenţă sexuală, inclusiv violuri şi controale ale virginităţii, utilizate ca mijloc de presiune politică împotriva femeilor, printre alţii şi de forţele de securitate, precum şi victime ale hărţuirii sexuale în public; întrucât intimidarea din motive de gen este utilizată din ce în ce mai mult de mişcările extremiste;

M.  întrucât situaţia femeilor şi a copiilor migranţi este şi mai critică din cauza insecurităţii din anumite părţi ale regiunii şi a crizei economice;

N.  întrucât riscul traficului cu fiinţe umane este în creştere în ţările în tranziţie şi în zonele în care populaţia civilă este afectată de conflicte sau în care se află mulţi refugiaţi sau multe persoane strămutate în interiorul ţării;

O.  întrucât una din chestiunile fundamentale abordate în dezbaterile constituţionale vizează oportunitatea definirii Islamului în constituţie ca religie a poporului sau a statului;

P.  întrucât referendumul constituţional din Egipt din decembrie 2012 a înregistrat un cvorum insuficient şi nu a obţinut consensul tuturor părţilor interesante, lăsând deschise câteva semne de întrebare şi lăsând loc de interpretări în ceea ce priveşte aspecte constituţionale semnificative, precum drepturile femeilor;

Q.  întrucât dimensiunea parlamentară a Uniunii pentru Mediterana (UpM) şi Procesul Istanbul-Marrakech reprezintă mijloace optime pentru ca legislatorii să facă schimb de opinii cu privire la toate aceste chestiuni şi întrucât Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana are o Comisie pentru drepturile femeii, care trebuie valorificată în mod corect,

Drepturile femeilor

1.  solicită autorităţilor din ţările în cauză să prevadă în constituţiile lor principiul egalităţii dintre bărbaţi şi femei, pentru a stipula în mod explicit interzicerea tuturor formelor de discriminare şi violenţă împotriva femeilor şi fetelor, posibilitatea acţiunilor afirmative şi consolidarea drepturilor politice, economice şi sociale ale femeilor; solicită legiuitorilor din ţările respective să reformeze legile existente şi să incorporeze principiul egalităţii în toate proiectele legislative care ar putea conduce la discriminarea femeilor, de exemplu în proiectele legislative referitoare la căsătorie, divorţ, custodia copiilor, drepturile parentale, cetăţenia, moştenirea şi capacitatea juridică, în conformitate cu instrumentele internaţionale şi regionale; solicită legiuitorilor să consolideze mecanismele naţionale existente pentru protecţia drepturilor femeilor;

2.  solicită autorităţilor naţionale să garanteze egalitatea între femei şi bărbaţi în codurile penale şi în sistemele de securitate socială;

3.  evidenţiază faptul că participarea egală a femeilor şi bărbaţilor în toate domeniile constituie un element fundamental al democraţiei şi că participarea femeilor la guvernare reprezintă o condiţie indispensabilă pentru progresul socioeconomic, coeziunea socială şi o guvernare democratică echitabilă; îndeamnă, aşadar, toate statele să facă din egalitatea de gen o prioritate pe agenda lor de promovare a democraţiei;

4.  subliniază faptul că tranziţiile în curs în Africa de Nord vor conduce la sisteme şi societăţi politice democratice numai după ce se va realiza egalitatea de gen, inclusiv alegerea liberă a stilului de viaţă;

5.  solicită autorităţilor naţionale din nordul Africii să pună integral în aplicare CEDAW, protocoalele la aceasta şi toate convenţiile internaţionale privind drepturile omului şi să îşi retragă, astfel, toate rezervele faţă de CEDAW; solicită autorităţilor respective, de asemenea, să coopereze cu mecanismele ONU de protecţie a drepturilor fetelor şi femeilor;

6.  reaminteşte dezbaterea deschisă la nivelul specialistelor în studii islamice în vederea interpretării textelor religioase din perspectiva drepturilor femeilor şi a egalităţii;

7.  reaminteşte importanţa garantării libertăţii de exprimare, a libertăţii religioase şi a pluralismului, inclusiv prin promovarea respectului reciproc şi a dialogului interconfesional, în special în rândul femeilor;

8.  încurajează statele să organizeze o dezbatere largă, voluntară, favorabilă incluziunii, la care să participe toţi actorii în cauză, inclusiv societatea civilă, partenerii sociali, organizaţiile locale de femei, autorităţile locale, precum şi liderii religioşi, şi să garanteze şi să protejeze drepturile femeilor şi principiul egalităţii între femei şi bărbaţi;

9.  reaminteşte faptul că nicio religie monoteistă nu susţine sau nu poate fi utilizată pentru a justifica violenţa;

10.  solicită ţărilor din nordul Africii să adopte legi şi măsuri concrete prin care să interzică toate formele de violenţă împotriva femeilor, inclusiv violenţa domestică şi sexuală, hărţuirea sexuală şi practicile tradiţionale vătămătoare, precum mutilarea genitală a femeilor şi căsătoriile forţate, în special în cazul minorelor, precum şi să prevadă pedepse pentru toate acestea; subliniază că trebuie protejate victimele şi trebuie să li se ofere servicii specifice; salută campania recentă împotriva violenţei domestice, lansată de ministrul tunisian pentru femei şi familie, precum şi angajamentul continuu asumat de Maroc în ceea ce priveşte susţinerea acestei cauze pentru care, în 2012, s-a organizat cea de-a 10-a campanie naţională de combatere a violenţei împotriva femeilor;

11.  reaminteşte discriminarea dublă cu care se confruntă femeile lesbiene şi solicită autorităţilor naţionale din nordul Africii să nu mai incrimineze homosexualitatea şi să se asigure că femeile nu sunt discriminate din cauza orientării lor sexuale;

12.  subliniază importanţa combaterii impunităţii faţă de toate formele de violenţă împotriva femeilor, în special violenţa domestică, luând măsuri ca aceste infracţiuni să fie anchetate, urmărite în justiţie şi pedepsite sever, ca minorii să fie protejaţi în mod adecvat de sistemul judiciar şi ca toate femeile să aibă acces deplin la justiţie, fără discriminare religioasă şi/sau etnică;

13.  invită guvernele naţionale să ofere cursurile de pregătire necesare pentru a se asigura că cei care lucrează în justiţie şi în forţele de securitate, au pregătirea necesară pentru a se ocupa de actele de violenţă sexuală şi de victimele acestora; subliniază, de asemenea, importanţa unui sistem transnaţional de justiţie care să acorde atenţie aspectelor de gen;

14.  condamnă utilizarea tuturor formelor de violenţă, în special a violenţelor sexuale comise înaintea revoltelor, pe parcursul acestora, dar şi ulterior, precum şi utilizarea continuă a acestora ca forme de presiune politică şi ca mijloace de oprimare, intimidare şi degradare a femeilor; solicită sistemelor naţionale de justiţie să urmărească în justiţie aceste infracţiuni şi să adopte măsurile necesare şi subliniază că Curtea Penală Internaţională ar putea interveni dacă nu este posibilă nicio acţiune judiciară la nivel naţional;

15.  arată că în timpul revoltelor, dar şi ulterior acestora s-a înregistrat o creştere a vulnerabilităţii şi a victimizării femeilor din nordul Africii;

16.  solicită statelor din nordul Africii să dezvolte o strategie pentru victimele violenţei sexuale comise în timpul revoltelor şi ulterior, care să ofere victimelor reparaţii corespunzătoare, precum şi sprijin economic, social şi psihologic; solicită autorităţilor din statele din nordul Africii să trateze aducerea autorilor acestor violenţe în faţa justiţiei ca pe o prioritate;

17.  condamnă practica mutilării genitale a femeilor care încă se face în unele zone din Egipt şi solicită autorităţilor naţionale să consolideze aplicarea interdicţiei, cere Comisiei să dezvolte programe vizând eliminarea acestei practici, inclusiv prin implicarea ONG-urilor şi prin educaţie sanitară; subliniază, în plus, importanţa conştientizării, a mobilizării comunităţii, a educaţiei şi formării, precum şi necesitatea implicării autorităţilor naţionale, regionale şi locale şi a societăţii civile, dar şi a liderilor religioşi şi comunitari în vederea combaterii practicii mutilării genitale a femeilor;

18.  salută faptul că, în ultimele decenii, din ce în ce mai multe ţări din regiune au decis majorarea vârstei legale de căsătorie în cazul fetelor (16 ani în Egipt, 18 ani în Maroc şi 20 de ani în Tunisia şi Libia) şi condamnă orice încercare de o scădea din nou sau de a limita impactul acestor reforme, deoarece căsătoriile timpurii, adesea forţate, nu numai că dăunează drepturilor, sănătăţii, psihologiei şi educaţiei fetelor, dar perpetuează şi sărăcia, afectând negativ creşterea economică;

19.  insistă asupra faptului că discriminarea sau violenţa împotriva femeilor sau a fetelor nu poate fi justificată prin cultură, tradiţie sau religie;

20.  subliniază necesitatea, mai ales când sunt elaborate politici noi vizând sănătatea, de a înlesni accesul femeilor şi fetelor la protecţia şi la serviciile sociale şi de sănătate, mai ales în ceea ce priveşte drepturile şi sănătatea maternă, sexuală şi a reproducerii; solicită autorităţilor naţionale din nordul Africii să pună integral în aplicare CIPD, programul de acţiune şi agenda ONU în materie de dezvoltare şi populaţie; atrage atenţia autorităţilor naţionale şi partenerilor naţionali asupra concluziilor raportului Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), intitulat „Prin alegere, nu din întâmplare: planificare familială, drepturile omului şi dezvoltare”;

21.  insistă asupra importanţei adoptării unor măsuri specifice, cu scopul de a informa femeile cu privire la drepturile lor, precum şi asupra importanţei cooperării cu societatea civilă şi organismele administraţiei publice în pregătirea reformelor şi aplicarea legislaţiei împotriva discriminării;

Participarea femeilor la procesul decizional

22.  subliniază că participarea activă a femeilor la viaţa publică şi politică în calitate de protestatari, votanţi, candidaţi şi reprezentanţi aleşi demonstrează dorinţa lor de a-şi exercita pe deplin drepturile lor civile în calitate de cetăţeni cu drepturi depline şi de a lupta pentru construcţia democraţiei; subliniază că evenimentele recente din „Primăvara arabă” au demonstrat că femeile pot juca roluri importante în cadrul revoluţiilor; solicită, aşadar, să se adopte toate măsurile necesare, inclusiv acţiuni pozitive şi cote, pentru a asigura progrese în direcţia participării egale a femeilor la procesul decizional la toate nivelurile de guvernare (de la nivelul local, la cel naţional şi de la competenţele executive, la cele legislative);

23.  consideră că este extrem de important să crească numărul de femei care participă la elaborarea legilor în parlamentele naţionale, pentru a asigura practici legislative mai echitabile şi un proces democratic veritabil;

24.  sprijină ideea promovată de multe parlamentare din aceste ţări, potrivit căreia drepturile femeilor, egalitatea de gen şi participarea activă a femeilor la viaţa politică, economică şi socială, prin consolidarea aptitudinilor acestora şi combaterea discriminării, ar putea fi integrate mai bine în legislaţie prin înfiinţarea unui comitet al femeilor sau a unei comisii parlamentare speciale, acolo unde nu există, care să se ocupe de aceste aspecte şi să asigure integrarea dimensiunii de gen în activitatea parlamentară;

25.  insistă că trebuie să crească reprezentarea femeilor la toate nivelurile procesului decizional, mai ales în instituţii, partidele politice, sindicate şi sectorul public (inclusiv în sistemul judiciar), şi subliniază că femeile sunt adesea bine reprezentate într-o serie de sectoare, dar sunt mai puţin prezente în poziţiile de nivel înalt, parţial din cauza persistenţei discriminării şi a stereotipurilor de gen, precum şi a fenomenului „plafonului de sticlă”;

26.  consideră că, pentru o tranziţie democratică, se impune aplicarea unor politici şi mecanisme ce ţin cont de problematica genului, care să asigure participarea deplină şi egală a femeilor în procesele decizionale din viaţa publică în domeniul politic, economic, social sau al mediului;

27.  subliniază rolul important pe care îl joacă educaţia şi mass-media în încurajarea unei schimbări de atitudine la nivelul societăţii şi în adoptarea unor principii democratice referitoare la respectarea drepturilor omului şi la parteneriatul între bărbaţi şi femei;

28.  subliniază importanţa integrării mai multor femei în procesele de negociere pentru pace, mediere, reconciliere internă şi consolidarea păcii;

29.  subliniază importanţa organizării şi a finanţării unor programe de formare destinate femeilor în vederea pregătirii acestora pentru deţinerea de funcţii de conducere politice, precum şi a oricăror alte măsuri care contribuie la autonomizarea femeilor şi la participarea lor deplină atât la nivel politic, cât şi la nivel economic şi social;

Autonomizarea femeilor

30.  felicită ţările în care s-au intensificat eforturile în favoarea educaţiei fetelor; reafirmă, cu toate acestea, că femeilor şi fetelor ar trebui să li se asigure un acces mai bun la educaţie, mai ales la educaţia universitară şi la cursurile de recuperare; observă că mai trebuie făcute eforturi pentru a eradica analfabetismul în rândul femeilor şi că ar trebui pus accentul pe formarea profesională, inclusiv pe cursuri de promovare a competenţelor digitale ale femeilor; recomandă includerea egalităţii de gen în programele de învăţământ;

31.  subliniază că accesul fetelor la învăţământul secundar şi superior, precum şi calitatea învăţământului trebuie să constituie priorităţi ale guvernelor şi ale parlamentelor ţărilor din nordul Africii, deoarece astfel se stimulează dezvoltarea şi creşterea economică şi se garantează stabilitatea democratică;

32.  solicită elaborarea unor politici care să ia în considerare situaţia specifică a celor mai vulnerabile grupuri de femei, inclusiv fetele, femeile cu dizabilităţi, imigrante, membre ale unor minorităţilor etnice, homosexuali şi transsexuali;

33.  subliniază că ar trebui făcut mult mai mult pentru a asigura independenţa economică a femeilor şi pentru a încuraja participarea lor la viaţa economică, inclusiv în sectorul agricol şi al serviciilor; subliniază că independenţa economică a femeilor le permite să combată mai bine violenţa şi umilinţele; consideră că ar trebui promovate schimburile de bune practici de la nivel regional dintre antreprenori, sindicate şi societatea civilă, în special pentru a sprijini femeile cele mai dezavantajate din zonele rurale şi urbane sărace;

34.  solicită guvernelor statelor din nordul Africii să încurajeze şi să susţină o mai mare participare a femeilor pe piaţa muncii şi să ia toate măsurile necesare pentru a preveni discriminarea de gen la locul de muncă; subliniază necesitatea unor instrumente care să permită pătrunderea femeilor pe piaţa muncii în domenii care nu le sunt accesibile prin tradiţie;

35.  recunoaşte rolul mass-mediei în promovarea chestiunilor legate de situaţia femeilor şi de rolul lor în societate, precum şi influenţa acestora asupra atitudinii cetăţenilor din ţările respective; recomandă elaborarea unui plan de acţiune care să vizeze sprijinirea femeilor din mass-media, atât ca parcurs profesional, cât şi ca oportunitate de a monitoriza modul în care sunt reprezentate femeile în televiziune, prin realizarea de programe de televiziune şi utilizarea noilor instrumente media (internetul şi platformele de comunicare), pentru a încuraja participarea politică a femeilor şi a răspândi ideea că tradiţia şi egalitatea de şanse se pot combina în mod armonios;

36.  recomandă adoptarea de măsuri pentru a monitoriza procesul de autonomizare a femeilor, inclusiv în ceea ce priveşte respectarea drepturilor lor ca lucrătoare, mai ales în industrie şi în sectorul serviciilor, în zonele rurale şi în zonele urbane industriale, precum şi pentru a promova spiritul antreprenorial în rândul femeilor şi egalitatea salarială;

37.  subliniază faptul că există o corelaţie pozitivă între dimensiunea sectorului IMM-urilor dintr-o ţară şi rata creşterii economice; consideră că microfinanţarea este un mijloc foarte util de autonomizare a femeilor şi reaminteşte că investiţiile în femei înseamnă şi investiţii în familii şi în comunităţi şi contribuie la eradicarea sărăciei şi a tulburărilor economice şi sociale, consolidând coeziunea socială şi conferind femeilor o mai mare independenţă economică; reaminteşte că microfinanţarea înseamnă mai mult decât creditare, implicând şi consiliere managerială, financiară şi comercială şi planuri de economisire;

38.  solicită autorităţilor publice naţionale să elaboreze politici de supraveghere a microcreditelor pentru a evita consecinţele negative, cum ar fi datoriile excesive, pe care le-ar putea întâmpina femeile din cauza lipsei de informaţii sau de prevederi juridice relevante;

39.  încurajează statele din nordul Africii să instituie mecanisme de asistenţă şi de sprijin pentru antreprenoriatul în rândul femeilor, inclusiv prin diseminarea de informaţii, prin protecţie juridică şi prin cursuri de formare în domeniul avansării în plan profesionale şi al gestionării;

40.  încurajează autonomizarea femeilor prin intermediul proiectelor vizând mobilitatea, care vor permite organizaţiilor de femei şi femeilor din mediul academic din diferite ţări să se întâlnească şi să-şi organizeze schimburi de experienţe şi de concluzii în urma acestora, permiţându-le, astfel, să vină cu strategii şi acţiuni ce răspund unor exigenţe şi contexte de origine diferite;

41.  subliniază că programele şi acţiunile vizând autonomizarea femeilor din această regiune trebuie să includă trei niveluri de intervenţie: mai întâi, la nivel instituţional, încurajarea egalităţii de gen prin reforme ale cadrului juridic şi noi acte legislative, asigurând, totodată, şi asistenţă tehnică; în al doilea rând, susţinerea organizaţiilor societăţii civile care pot milita pentru drepturile femeilor şi pot contribui la creşterea participării acestora la procesul decizional; în al treilea rând, conlucrarea directă la nivelul comunităţilor locale, în special în zonele rurale, cu scopul de a schimba comportamentele sociale şi tradiţiile şi de a face loc femeilor în viaţa socială, economică şi politică a comunităţii lor;

Politica europeană de vecinătate / acţiunile UE

42.  subliniază că IEVP ar trebui să plaseze drepturile femeilor, egalitatea de gen şi autonomizarea femeilor în centrul programelor sale, deoarece ele se numără printre indicatorii principali de evaluare a progreselor în materie de democraţie şi de drepturile omului; consideră că egalitatea de gen ar trebui să constituie o prioritate în fiecare document de strategie de ţară şi program indicativ naţional;

43.  solicită Comisiei să continue şi să consolideze integrarea aspectelor de gen în diferitele intervenţii ale UE, indiferent de subiectul principal al acestora, şi să încurajeze Comisia să continue cooperarea cu organizaţiile internaţionale de aplicare, precum ONU Femei;

44.  încurajează Comisia să adopte o perspectivă care să integreze dimensiunea de gen în elaborarea foilor de parcurs pe ţări, care să vizeze colaborarea cu organizaţiile societăţii civile din ţările din Africa de Nord, pentru a reduce inegalităţile de gen şi a crea condiţiile necesare pentru o participare echitabilă a femeilor şi bărbaţilor la procesele decizionale;

45.  solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreşedintelui Comisiei să aprofundeze dialogul cu instituţiile regionale arabe, pentru a se asigura că acestea joacă un rol fundamental în integrarea la nivel regional a drepturilor femeilor şi a politicilor asociate;

46.  solicită Înaltului Reprezentant/Vicepreşedintelui şi Comisiei să pună în aplicare programul de lucru comun pentru cooperare, semnat cu Liga Statelor Arabe, în special în ceea ce priveşte autonomizarea femeilor şi drepturile omului;

47.  solicită Comisiei consolidarea pachetului de măsuri financiare ce vizează sprijinirea femeilor din regiune; consideră că acest sprijin ar trebui să ţină seama în continuare de trăsăturile specifice ale fiecărei ţări şi de problemele comune care le afectează la nivel regional, de exemplu la nivel politic şi economic, urmărind complementarităţi între programele regionale şi cele bilaterale;

48.  solicită Comisiei să încurajeze dezvoltarea programelor de formare a liderilor pentru liderii de opinie femei şi pentru liderii din sectorul afacerilor şi finanţelor, precum şi să susţină în continuare programele existente din acest domeniu;

49.  consideră că drepturile femeilor şi egalitatea de gen ar trebui luate în considerare în mod corespunzător în cadrul angajamentelor asumate de parteneri conform principiului „mai mult pentru mai mult” din cadrul politicii de vecinătate reînnoite; solicită, aşadar, VP/IR să elaboreze criterii clare, pentru a garanta şi monitoriza evoluţiile, printr-un proces transparent şi incluziv, inclusiv cu consultarea organizaţiilor pentru drepturile femeilor şi a organizaţiilor societăţii civile;

50.  solicită Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului să acorde o atenţie specială drepturilor femeilor din nordul Africii, în conformitate cu strategia revizuită a UE privind drepturile omului;

51.  subliniază că trebuie încurajată participarea femeilor la procesul electoral şi, drept urmare, solicită autorităţilor din ţările afectate să integreze în propriile lor constituţii dreptul femeilor de a participa la procesul electoral, în scopul eliminării barierelor care împiedică participarea reală a femeilor la acest proces; solicită UE să colaboreze îndeaproape cu guvernele naţionale, pentru a le pune la dispoziţie cele mai bune practici referitoare la pregătirea femeilor cu privire la drepturile lor politice şi electorale; reaminteşte că acest demers ar trebui realizat pe tot parcursul ciclului electoral prin programe de asistenţă şi ar trebui monitorizat îndeaproape de către misiunea UE de observare a alegerilor, dacă este cazul;

52.  încurajează Comisia să continue să monitorizeze punerea în aplicare a recomandărilor misiunilor Uniunii Europene de observare a alegerilor din statele din nordul Africii referitoare la drepturile femeilor şi să prezinte un raport Parlamentului European;

53.  solicită VP/ÎR şi Comisiei să abordeze problema discriminării în legislaţia muncii a drepturilor lucrătoarelor, în cadrul dialogurilor politice şi pe probleme de politici purtate cu ţările arabe, în conformitate cu principiul „mai mult pentru mai mult” şi să promoveze participarea femeilor în cadrul sindicatelor;

54.  invită Comisia şi alţi donatori să promoveze programe menite să asigure accesul egal la piaţa forţei de muncă şi la cursurile de formare profesională pentru toate femeile, precum şi să mărească resursele financiare alocate pentru consolidarea capacităţilor organizaţiilor de femei din societatea civilă şi a reţelelor naţionale şi regionale de femei;

55.  solicită insistent Comisiei să promoveze modele pozitive de antreprenoriat în rândul femeilor, care implică protagoniste din ţările din Africa de Nord sau din organizaţii ce conţin antreprenoare din Europa şi din Africa de Nord, inclusiv în sectoarele tehnologice şi industriale; invită, în consecinţă, Comisia să elaboreze instrumente pentru diseminarea informaţiilor relevante, astfel încât aceste experienţe să fie folosite în totalitate pentru a promova şi pentru a face mai bine cunoscut potenţialul de dezvoltarea al unor astfel de activităţi în comunităţile care au economii mai puţin dinamice;

56.  solicită Comisiei ca, atunci când realizează evaluări de impact vizând ţări cu care are în curs de negociere încheierea unui acord de liber schimb aprofundat şi cuprinzător, să ţină cont de potenţialul impact social al acordului şi de posibilele efectele asupra drepturilor omului, mai ales asupra drepturilor femeilor, inclusiv în sectorul informal;

57.  solicită Comisiei să sprijine măsurile menite să asigure un răspuns corespunzător şi imediat la nevoile specifice ale femeilor în situaţii de criză şi de conflict, inclusiv în ceea ce priveşte expunerea acestora la violenţa de gen;

58.  solicită VP/ÎR şi Comisiei ca, în cadrul dialogurilor politice şi pe probleme de politici purtate cu ţările din nordul Africii, să garanteze un mediu care să permită funcţionarea şi participare liberă a societăţii civile la schimbările democratice;

59.  solicită Comisiei să consolideze personalul dedicat problematicii de gen din delegaţiile UE din regiune şi să garanteze implicarea femeilor şi a ONG-urilor în procesul de consultare aferent programării;

60.  salută deschiderea unor noi birouri ale ONU-Femei în nordul Africii şi încurajează delegaţiile UE din ţările afectate să colaboreze şi mai mult cu birourile ONU pentru a adopta măsuri în scopul garantării egalităţii de gen şi promovării drepturilor femeilor, în urma „Primăverii arabe”;

61.  solicită Comisiei să încurajeze crearea şi să asigure finanţarea unor centre de consiliere şi de „case ale femeilor” în care femeile să poată obţine consiliere pe orice temă, de la drepturile politice la consiliere juridică, inclusiv sănătatea şi protecţia împotriva violenţei domestice, deoarece o abordare holistă le este utilă femeilor, dar şi mai judicioasă atunci când este vorba despre violenţă;

62.  încurajează autorităţile naţionale din nordul Africii să organizeze programe de conştientizare asupra violenţei domestice, concomitent cu crearea de refugii pentru femeile care au fost sau sunt victime ale violenţei domestice;

63.  invită autorităţile din ţările nord-africane să asigure un sprijin medical şi psihologic adecvat, servicii juridice gratuite, precum şi acces la justiţie şi la mecanismele ce permit femeilor care au fost victime sau martore ale violenţelor, să depună plângeri .

64.  reaminteşte că sprijinul pentru societatea civilă, ONG-uri şi organizaţiile femeilor ar trebui furnizat şi prin mecanismele Uniunii pentru Mediterana; solicită Comisiei să faciliteze cooperarea între organizaţiile femeilor din UE şi organizaţiile similare din nordul Africii;

65.  solicită Comisiei să sprijine eforturile ţărilor din nordul Africii în direcţia construirii unei democraţii profunde şi sustenabile, bazate pe respectul pentru drepturile omului, libertăţile fundamentale, drepturile femeilor, principiile egalităţii între femei şi bărbaţi, nediscriminare şi statul de drept; subliniază necesitatea sprijinirii dezvoltării unei cetăţenii active în regiune, prin asistenţă tehnică şi financiară acordată societăţii civile, în vederea creării unei culturi politice democratice;

66.  solicită Comisiei să asigure o transparenţă completă în negocierile comerciale, inclusiv în ceea ce priveşte toate informaţiile pe baza cărora se propun acordurile comerciale; subliniază faptul că grupurile femeilor şi organizaţiile societăţii civile ar trebui să fie implicate în mod activ pe tot parcursul procesului;

67.  solicită Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana ca, în fiecare an în luna martie, să dedice o sesiune situaţiei femeilor din regiune;

68.  solicită Comisiei să promoveze consolidarea Procesului Istanbul-Marrakech şi să susţină programele care promovează dialogul între societatea civilă şi guvernele din regiunea Euro-Med;

69.  consideră că Fondul European pentru Democraţie, înfiinţat recent, ar trebui să acorde o atenţie specială implicării femeilor în procesele de reformă democratică din nordul Africii, sprijinind organizaţiile femeilor şi proiectele derulate în domenii sensibile sub aspectul genului, cum ar fi încurajarea dialogului intercultural şi interreligios, combaterea violenţei, crearea de locuri de muncă, promovarea participării culturale şi politice, extinderea accesului egal la justiţie, la serviciile de sănătate şi la educaţie pentru femei şi fete şi prevenirea sau încetarea discriminării existente a femeilor şi a încălcărilor existente ale drepturilor femeilor;

70.  îndeamnă Comisia şi statele membre, în special coordonatorul UE pentru combaterea traficului de persoane, să ia în considerare şi să facă front comun în coordonarea activităţilor de politică externă ale UE în cadrul Strategiei UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane; consideră că atunci când este posibil, autorităţile naţionale ale ţărilor din nordul Africii ar trebui să fie încurajate să colaboreze cu alte state din regiune pentru a combate traficul de fiinţe umane;

71.  solicită Comisiei să sprijine proiectele femeilor şi să consolideze reţelele femeilor din universităţi, mass-media, organismele culturale, industria cinematografică şi din alte sectoare de creaţie, şi insistă asupra importanţei consolidării relaţiilor culturale dintre cele două maluri ale Mării Mediterane, inclusiv prin intermediul platformelor de comunicare, al platformelor digitale şi al transmisiei prin satelit;

72.  solicită guvernelor şi autorităţilor statelor membre să plaseze drepturile femeilor în centrul relaţiilor diplomatice şi comerciale bilaterale cu ţările din nordul Africii;

73.  solicită Comisiei să consolideze programele de schimb pentru învăţământul superior, precum Erasmus Mundus, şi să încurajeze participarea tinerelor; solicită, de asemenea, dezvoltarea cooperării interregionale (fie prin programe de înfrăţire, fie prin schimburi între omologi) dintre regiunile din nordul şi din sudul Mării Mediterane;

74.  salută parteneriatele pentru mobilitate, întrucât acestea facilitează schimburile şi contribuie la gestionarea migraţiei într-un mod uman şi demn;

o
o   o

75.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

(1) Rezoluţia 1873 (2012), adoptată de Adunare la 24 aprilie 2012 (şedinţa a 13-a). (2) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 26. (3) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 158. (4) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 114. (5) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 126. (6) Texte adoptate, P7_TA(2012)0069. (7) Texte adoptate, P7_TA(2012)0113.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la pregătirea cadrului financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cu țările și teritoriile de peste mări pentru perioada 2014-2020 (cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare) (2012/2222(INI))

P7_TA(2013)0076 A7-0049/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou, semnat între statele ACP, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, la 23 iunie 2000(1),

–  având în vedere Partea a IV-a a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și Decizia de asociere cu teritoriile de peste mări (DAO) din 27 noiembrie 2001(2), prin care UE (anterior CE) se asociază cu o serie de țări și teritorii de peste mări (TTPM),

–  având în vedere propunerea de decizie a Consiliului privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Uniunea Europeană („Decizia de asociere peste mări”) (COM(2012)0362), adoptată de către Comisie la 16 iulie 2012 și aflată în curs de negociere în cadrul Consiliului,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2011 intitulată „Pregătirea cadrului financiar multianual privind finanțarea cooperării UE cu statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific, precum și cu țările și teritoriile de peste mări pentru perioada 2014-2020 (cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare)” (COM(2011)0837),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2011 intitulată „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării” (COM(2011)0637),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 21 iunie 2001 intitulată „Programul de acțiune pentru integrarea egalității între femei și bărbați în cadrul cooperării pentru dezvoltare a Comunității” (COM(2001)0295),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 12 septembrie 2012 intitulată „Rădăcinile democrației și ale dezvoltării durabile: angajamentul Europei față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe” (COM(2012)0492),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 iunie 2011, intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (COM(2011)0500),

–  având în vedere Consensul european pentru dezvoltare, din 20 decembrie 2005, precum și Foaia de parcurs europeană pentru dezvoltare și liniile directoare în conformitate cu aceasta,

–  având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar din 18 decembrie 2007,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 29 iunie 2012 și 15 octombrie 2012,

–  având în vedere articolul 32 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap ratificată de Uniunea Europeană la 23 decembrie 2010,

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE referitoare la incluziunea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare (ACP-EU/100.954/11),

–  având în vedere Planul de acțiune al Uniunii Europene privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării (2010-2015),

–  având în vedere orientările Uniunii Europene privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru bugete și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen (A7-0049/2013),

A.  întrucât acordul intern de instituire a celui de-al 10-lea FED expiră la 31 decembrie 2013; întrucât Comisia a prezentat un proiect de acord intern, în comunicarea COM(2011)0837, care trebuie să înlocuiască actualul acord începând cu 1 ianuarie 2014;

B.  întrucât proiectul de acord intern pentru perioada 2014- 2020 este în curs de negociere în cadrul Consiliului, fără ca Parlamentul să fie implicat, dar nimic nu îl împiedică, totuși, să elaboreze un raport din proprie inițiativă referitor la cel de-al 11-lea FED, pe baza comunicării Comisiei, ce conține proiectul de acord intern;

C.  întrucât Comisia nu prevede înscrierea în bugetul UE a FED în 2014, ci în 2021, ceea ce este profund regretabil; întrucât, totuși, acesta ar trebui să fie pregătit de acum, astfel încât să nu conducă la o diminuare a fondurilor alocate parteneriatului ACP-UE și ajutorului pentru dezvoltare în general;

D.  întrucât este necesar ca celui de-al 11-lea FED să i se aloce o sumă suficientă, pentru a respecta angajamentele Uniunii convenite la nivel internațional în domeniul dezvoltării și a garanta faptul că aceasta alocă 0,7 % din PIB-ul său pentru ajutorul pentru dezvoltare, contribuind astfel la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM);

E.  întrucât rapoartele privind progresele ODM-urilor prezintă ritmuri inegale și, în special, ODM-urile privind sănătatea maternă și infantilă nu vor fi atinse în 2015 în majoritatea țărilor ACP;

F.  întrucât propunerile financiare pentru perioada 2014-2020, în prezent discutate în Consiliu, au implicații îngrijorătoare pentru viitorul politicii de dezvoltare a UE, dar și pentru asocierea TTPM la UE;

G.  întrucât, deși nu s-au realizat încă progrese semnificative, ajutorul UE este din ce în ce mai eficient, iar acțiunea comunitară în favoarea solidarității internaționale este susținută de peste trei sferturi dintre cetățenii europeni;

H.  întrucât metodele inovatoare de finanțare sunt indispensabile în vederea creșterii asistenței oficiale pentru dezvoltare, determinând sectorul economic și financiar să contribuie într-un mod mai echitabil;

I.  întrucât ar trebui ca donatorii să nu mai pledeze pentru principiul asumării de către țările partenere și în același timp să le priveze pe acestea de mijloacele financiare necesare unei consolidări a instituțiilor și a serviciilor destinate populației;

J.  întrucât țările în curs de dezvoltare ar trebui să instituie de urgență un sistem fiscal bazat pe capacitatea de plată a cetățenilor lor;

K.  întrucât, în comunicarea sa privind Agenda pentru schimbare, Comisia ar dori aplicarea principiului diferențierii în alocarea de fonduri pentru politica europeană de dezvoltare, din care face parte cel de-al 11-lea FED, și introduce principiul concentrării tematice, precum și cel al utilizării unei combinații de subvenții cu împrumuturi pentru a sprijini sectorul privat;

L.  întrucât Consensul european privind dezvoltarea și Acordul de la Cotonou recunosc rolul central al organizațiilor societății civile (OSC) și al autorităților locale și regionale (ALR), în măsurile de combatere a sărăciei și în eforturile de promovare a bunei guvernanțe;

M.  întrucât propunerea DAO recunoaște caracterul specific al TTPM, acestea confruntându-se cu probleme diferite de cele ale țărilor ACP; întrucât este necesar, prin urmare, ca acestea din urmă să nu mai fie legate de FED, ci de un instrument financiar ad hoc înscris în bugetul UE;

N.  întrucât Acordul 2000/483/CE de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000, prevede că „se ține seama în mod sistematic de situația femeilor și de chestiunile de egalitate între femei și bărbați în toate domeniile – politic, economic și social”;

O.  întrucât Planul de acțiune al Uniunii Europene recunoaște importanța implicării femeilor și a perspectivei egalității de gen pentru dezvoltarea țărilor partenere și pentru îndeplinirea ODM; întrucât în „Agenda pentru schimbare” egalitatea de gen reprezintă una dintre prioritățile UE,

Obiectivele celui de al 11-lea FED

1.  reamintește că obiectivele principale, atât ale politicii de dezvoltare a UE (conform articolului 208 din TFUE), ale Acordului de la Cotonou, cât și cele ale Consensului european privind dezvoltarea sunt reducerea și, în final, eradicarea sărăciei; subliniază prin urmare, faptul că cel puțin 90 % din fondurile alocate în cadrul celui de-al 11-lea FED statelor ACP ar trebui să îndeplinească criteriile pentru asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE;

2.  consideră că pentru a atinge acest obiectiv trebuie dublate eforturile vizând realizarea ODM-urilor la care s-au înregistrat cele mai mici progrese, în special cele referitoare la persoanele cele mai vulnerabile din societate și la egalitatea de gen, după cum prevăd articolele 22, 25 și 31 din Acordul de la Cotonou; își reafirmă sprijinul pentru inițiativa și contractele ODM și invită Comisia și statele membre, în acord cu statele ACP, să aloce o cotă-parte de 20 % din cel de-al 11-lea FED pentru furnizarea de servicii sociale de bază, în special în domeniile sănătății și educației de bază, pentru a asigura realizarea ODM 2, 3, 4, 5 și 6, precum și a altor obligații în materie de dezvoltare convenite la nivel internațional; în acest sens, solicită ca indicatorii de performanță pe problematica de gen propuși în Programul de acțiune pentru integrarea egalității de gen în cadrul cooperării pentru dezvoltare a Uniunii să se aplice celui de-al 11-lea FED și programării acestuia cu scopul de a garanta că acțiunile punctuale și promovarea problematicii de gen sunt puse în aplicare în mod corespunzător și permanent;

3.  îndeamnă Comisia și țările partenere să acorde prioritate sprijinului în vederea consolidării sistemelor de sănătate pentru a garanta accesul la îngrijiri de bază în materie de sănătate maternă, reproductivă și infantilă, punând accentul în special pe populațiile cele mai sărace și pe combaterea HIV/SIDA, reamintind că aceste obiective sunt Obiective de dezvoltare ale mileniului pentru care progresele au fost dezamăgitoare în numeroase țări ACP;

4.  consideră că, pentru a îndeplini obiectivul de mai sus, este esențial să se includă grupurile cele mai vulnerabile ale societății, inclusiv, dar fără a se limita la, femei, copii și persoane cu handicap, în toate proiectele care vizează eradicarea sărăciei, atât în etapele de programare și implementare, cât și în etapa de evaluare;

5.  salută dorința Comisiei de a acționa într-un mod mai strategic și mai coordonat cu privire la aspectele de protecție socială în țările în curs de dezvoltare și solicită să fie elaborate, în parteneriat cu țările ACP, politici integrate privind protecția socială care iau în considerare, de asemenea, sprijinul acordat unor mecanisme de bază precum crearea unor sisteme de securitate socială în cadrul celui de-al 11-lea FED;

Promovarea dezvoltării economice și sociale a TTPM

6.  reamintește faptul că FED finanțează nu numai parteneriatul ACP/UE, ci și parteneriatul TTPM/UE, care cuprinde 26 de TTPM;

7.  salută faptul că propunerea DAO recunoaște că trebuie să se instituie un nou parteneriat durabil cu TTPM, care se axează pe patru noi obiective:

8.  regretă absența unui instrument financiar care ar putea fi integrat în bugetul Uniunii, dedicat TTPM, în vederea permiterii unui control democratic și transparent al fondurilor astfel alocate;

9.  solicită o mai bună cooperare între regiunile ultraperiferice, statele ACP și țările vecine ale TTPM, o utilizare combinată a diverselor instrumente financiare aplicabile acestor regiuni, state și țări, precum și un acces îmbunătățit al TTPM și al regiunilor ultraperiferice la sesiunile plenare ale Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE în calitate de observatori, cu respectarea regulamentului de procedură al Adunării;

Includerea în bugetul Uniunii și alocările financiare

10.  solicită încă o dată includerea în buget a Fondului european de dezvoltare (FED) în următoarea perioadă de programare și automat începând cu 2021, cu transferarea deplină la secțiunea 4 a COPS („Europa în lume”), deoarece acest lucru ar contribui la promovarea mai eficace a priorităților Uniunii și a sprijinului tematic din partea acesteia și ar spori controlul democratic, vizibilitatea și predictibilitatea, precum și coerența acțiunilor UE, care este cel mai important furnizor de ajutor pentru dezvoltare la nivel mondial;

11.  solicită Comisiei să pregătească includerea FED în bugetul UE în cele mai bune condiții, informând în mod regulat Parlamentul European și colaborând strâns cu statele ACP, pentru a garanta implicarea în viitor a acestora în implementarea FED;

12.  salută faptul că grilele de contribuție ale statelor membre la cel de-al 11-lea FED sunt similare cu cele ale bugetului UE și salută corelarea între perioada de programare a celui de-al 11-lea FED și cea de executare a cadrului financiar multianual al Uniunii;

13.  sprijină propunerea Comisiei de a aloca o sumă totală de 30 319 000 000 EUR (prețurile din 2011) celui de-al 11-lea FED și speră că sumele reținute pentru cel de-al 11-lea FED și pentru alte instrumente de cooperare, inclusiv Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), să garanteze menținerea asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) a Uniunii la nivelul său actual sau chiar să o mărească, pentru a contribui la obiectivul comun al statelor membre ale UE de a aloca 0,7 % din PIB-ul lor pentru AOD;

14.  având în vedere marea vulnerabilitate a unor țări ACP în fața riscurilor de dezastre, subliniază necesitatea unei investiții considerabile în vederea reducerii riscurilor de dezastre în cadrul programelor de dezvoltare finanțate de FED; subliniază că această investiție este esențială pentru a reduce nevoile ca urmare a unei situații de urgență și pentru a crește capacitatea de a face față a țărilor ACP;

15.  regretă profund acordul încheiat de statele membre la 8 februarie 2013, care prevede o reducere de 11 % din bugetul pentru cel de-al 11-lea FED, propusă în iulie 2012 de către Comisie; subliniază contradicția flagrantă dintre angajamentele repetate ale Consiliului pentru îndeplinirea obiectivelor privind ajutorul pentru dezvoltare, până în 2015, și reducerile substanțiale ale sumelor destinate ajutorului internațional, operate la nivelul bugetelor naționale și al bugetului UE;

16.  consideră că prin operarea unor astfel de reduceri, UE și statele sale membre, ca furnizori importanți de AOD, poartă o mare parte de responsabilitate în cazul în care obiectivul de reducere la jumătate a sărăciei mondiale nu este atins în 2015;

17.  subliniază importanța deținerii unui buget UE la înălțimea provocărilor viitoare, mai ales în vremuri de criză, deoarece acesta permite finanțări care nu au putut fi suportate la nivel național, în special în ceea ce privește finanțarea dezvoltării; în acest context, pentru ca bugetul Uniunii să nu mai depindă numai de nivelul creditelor de plăți, subliniază necesitatea de a crea resurse proprii, cum ar fi o taxă pe tranzacțiile financiare;

18.  își exprimă dorința ca, indiferent care ar fi sumele și grilele de distribuție reținute în final de Consiliu pentru cel de-al 11-lea FED, suma alocată pentru TTPM în distribuția pachetului financiar global al FED să fie identică cu cea propusă de către Comisie;

19.  dorește ca proporția de resurse dedicate cooperării intra-ACP și cooperării regionale, în cel de-al 11-lea FED, să fie identică cu cea din cel de-al 10-lea FED, prevăzând un pachet financiar nealocat și flexibil și asigurând în același timp complementaritatea maximă cu viitorul program panafrican, prevăzut în cadrul viitorului ICD, întrucât acest pachet financiar va fi folosit parțial pentru finanțarea noii scheme de absorbție a șocurilor externe de dimensiuni internaționale (criza financiară, alimentară sau umanitară, în special), care pot lovi o țară ACP, precum și un ajutor umanitar de urgență; subliniază importanța acestor programe care contribuie la consolidarea capacității țărilor ACP în caz de șoc, a capacității lor de a face față și legăturile între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare;

20.  consideră că este necesar să se aloce aproximativ 5 % din resursele celui de-al 11-lea FED cheltuielilor de sprijin ale Comisiei, pentru a asigura o gestionare eficientă a acestui instrument;

Reforma politicii de dezvoltare a UE și cel de-al 11-lea FED

21.  reamintește că Acordul de la Cotonou ar trebui să rămână principalul cadru pentru cel de-al 11-lea FED;

22.  consideră că aplicarea principiului diferențierii în accesul la eligibilitatea pentru fondurile celui de-al 11-lea FED nu poate fi pozitivă decât dacă impactul este contracarat printr-un indice de vulnerabilitate, ce completează criteriul PIB-ului, care să incorporeze un indice național de măsurare a sărăciei și a inegalității și să ia în considerare circumstanțele speciale ale statelor insulare mici în curs de dezvoltare, conform articolului 2 ultima liniuță din Acordul de la Cotonou; reamintește faptul că menținerea unui dialog politic strâns va determina acceptarea acestui principiu de către partenerii noștri din ACP;

23.  recunoaște, cu toate acestea, faptul că aplicarea principiului diferențierii este un instrument politic indispensabil care poate fi utilizat pentru a încuraja țările ACP cu venituri medii și cu venituri superioare să instituie un „stat al bunăstării” și să elaboreze politici naționale de redistribuire a bogăției și de combatere a sărăciei și a inegalității;

24.  subliniază importanța menținerii tuturor bugetelor naționale la nivelurile actuale, în cel de-al 11-lea FED, dat fiind faptul că ajutorul european pentru dezvoltare poate avea în continuare un impact decisiv în unele țări ACP cu venituri medii și cu venituri superioare, pentru a sprijini reformele ce vizează reducerea inegalităților;

25.  consideră că diferențierea ar trebui, de asemenea, să ia în considerare situația specială a statelor fragile, având în vedere consecințele devastatoare pentru oameni pe care le are eșuarea unui stat și anularea progreselor realizate în materie de dezvoltare; subliniază că reinstaurarea statului de drept într-un stat eșuat este mult mai costisitoare și mai de durată decât un sprijin consolidat pentru statele identificate ca fragile și insistă, așadar, ca regiunea Sahel și Cornul Africii să beneficieze de o atenție specială în programarea celui de-al 11-lea FED;

26.  constată că Agenda pentru Schimbare conține propuneri noi, inclusiv combinația de subvenții și împrumuturi și sprijinul pentru sectorul privat; susține că utilizarea acestor mecanisme ar trebui să vizeze în primul rând ieșirea din sărăcie a oamenilor din țările în curs de dezvoltare și din condiția de dependență de ajutor, precum și să contribuie la consolidarea sectorului privat în statele ACP, ținând cont de faptul că, în caz contrar, ar rezulta o dezvoltare și o creștere economică dezechilibrate ale acestora; invită Comisia să informeze Parlamentul European cu privire la rezultatele studiului pe care ea l-a solicitat recent în legătură cu participarea sectorului privat la dezvoltarea și extinderea activităților în materie de combinare a subvențiilor și a împrumuturilor UE;

27.  recunoaște că noile metode de finanțare, precum combinația de subvenții și împrumuturi, implică anumite avantaje într-un context de rarefiere a resurselor publice; cu toate acestea, solicită Comisiei și BEI să realizeze studii de impact aprofundate și independente pentru a măsura impactul acestor noi metode de finanțare asupra reducerii sărăciei, asupra mediului etc.; în acest sens, salută recenta instituire a „Results Measurement Framework” (REM), indice care permite BEI să analizeze impactul în termeni de dezvoltare a tuturor operațiunilor sale efectuate în afara UE; solicită Comisiei să publice linii directoare și criterii precise care clarifică principiile care trebuie să ghideze selectarea de proiecte în cadrul implementării acestor noi tipuri de instrumente; solicită, în cele din urmă, o consolidare a sinergiilor și complementarităților dintre activitățile Comisiei, BEI și ale altor instituții financiare bilaterale europene, precum băncile pentru dezvoltare;

28.  recunoaște, în plus, importanța sprijinirii sectorului privat și în special a microîntreprinderilor și a IMM-urilor în țările ACP, în vederea facilitării creării de bogății și a instituirii unor medii favorabile întreprinderilor, cu scopul de a permite o creștere mai favorabilă incluziunii și mai sustenabilă, care să aibă un impact în ceea ce privește reducerea sărăciei;

29.  ia act de instituirea „platformei UE pentru cooperare externă și dezvoltare”, în care Parlamentul este observator și care urmărește să furnizeze orientări pentru mecanismele mixte de combinare a subvențiilor și a împrumuturilor existente; este de părere că nici societatea civilă, nici BEI nu sunt implicate în mod adecvat în această nouă structură; prin urmare, invită Comisia să asocieze societatea civilă direct lucrărilor platformei și să recunoască, în guvernanța platformei, rolul unic al BEI în calitate de instituție financiară a UE;

30.  ia act de concentrarea tematică propusă de Comisie în Agenda sa pentru schimbare; subliniază faptul că concentrarea tematică nu ar trebui promovată în pofida satisfacerii nevoilor specifice ale anumitor țări; reamintește că asumarea responsabilității democratice este esențială în garantarea eficacității ajutorului, iar dialogul cu toți actorii implicați în politica de dezvoltare, inclusiv reprezentanți ai societății civile și ai autorităților locale, precum și flexibilitatea, vor fi esențiale pentru stabilirea sectoarelor de concentrare financiară care vor figura în programele indicative naționale;

31.  solicită punerea în aplicare fără întârziere a rezoluției Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE referitoare la incluziunea persoanelor cu handicap în țările în curs de dezvoltare, în special a articolelor sale 19, 20, 21 și 22, în vederea asigurării unui al 11-lea FED care să fie favorabil incluziunii și accesibil tuturor;

32.  salută faptul că inițiativa „Energie durabilă pentru toți” dezvoltată de Națiunile Unite beneficiază de un sprijin puternic al Uniunii în valoare de 500 de milioane EUR în cadrul celui de-al 10-lea FED și solicită ca acest efort să fie continuat și în cadrul celui de-al 11-lea FED;

33.  salută faptul că agricultura, în special sprijinul acordat exploatațiilor familiale, face parte dintre prioritățile tematice ale viitoarei politici europene de dezvoltare; amintește angajamentul respectat într-o mică măsură pe care statele ACP l-au luat prin Declarația de la Malputo, de a aloca 10 % din veniturile bugetare naționale pentru agricultură și dezvoltare rurală;

34.  insistă asupra faptului că concentrarea tematică nu trebuie să pună în pericol sprijinul bugetar general, care ar trebui să permită creșterea bunei gestionări a finanțelor publice ale beneficiarilor; dorește ca acest instrument să își păstreze o poziție importantă în cel de-al 11-lea FED, odată cu consolidarea dialogului privind drepturile omului desfășurat între Comisie și statele ACP;

Controlul democratic

35.  ia act de angajamentul voluntar al Comisiei de a informa Parlamentul European cu privire la documentele referitoare la strategia celui de-al 11-lea FED, însă regretă absența unei puteri concrete a Parlamentului European asupra măsurilor luate astfel de Comisie; reamintește, în plus, rolul la fel de central pe care Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE îl poate avea în ceea ce privește controlul democratic al tuturor documentelor referitoare la strategia FED, în conformitate cu articolul 17 din Acordul de la Cotonou, în special alineatul (2) a treia liniuță din acesta;

36.  amintește importanța respectării principiului „asumării democratice a responsabilități”, astfel cum este definit în programul privind eficacitatea ajutorului; în acest scop, solicită Comisiei să sprijine în continuare consolidarea capacităților parlamentelor naționale și ale curților de conturi din statele ACP, precum și informarea societății civile și invită statele ACP să asocieze mai activ parlamentele lor naționale, astfel încât vărsarea fondurilor prevăzute în documentele de strategie de către țări să se supună controlului parlamentar a posteriori; în această privință, salută activitatea inestimabilă furnizată de Biroul de promovare a democrației parlamentare; recomandă, de asemenea, ca toate ministerele să participe la discuțiile dintre ordonatorul național și delegația UE în cauză, astfel încât aceste documente să ofere o perspectivă completă în ceea ce privește nevoile de dezvoltare la nivel național;

37.  este de părere că un rol fundamental îl au transparența și responsabilizarea în ceea ce privește alocarea fondurilor FED și monitorizarea proiectelor finanțate, inclusiv cu privire la ajutoarele directe pentru bugetele naționale;

38.  subliniază contribuția esențială a organizațiilor societății civile (OSC) și a asociațiilor locale și regionale (ALR) la furnizarea de servicii de bază, la controlul democratic, la sprijinirea grupurilor marginalizate și la promovarea drepturilor omului și a egalității de gen și invită Comisia și țările ACP să consulte OSC și ALR în procesul de programare și să colaboreze strâns cu acestea în vederea implementării și evaluării celui de-al 11-lea FED, conform articolelor 2, 6 și 70 din Acordul de la Cotonou; solicită Comisiei să includă în rapoartele intermediare privind cel de-al 11-lea FED o secțiune care să ofere detalii cu privire la stadiul consultărilor cu OSC și cu ALR, efectuate de către delegațiile Uniunii la nivel național;

Eficacitatea dezvoltării

39.  reafirmă calitățile programării comune a ajutorului între UE și statele sale membre, care permite creșterea vizibilității, a impactului și a eficacității politicii de dezvoltare a UE, evitând în același timp dublările și risipa; subliniază, cu toate acestea, că trebuie aprofundate și clarificate normele cuprinse în cadrul comun pentru programarea multianuală; insistă asupra rolului de prim plan pe care îl pot juca delegațiile UE, care ar trebui să aducă mai multă transparență în cadrul acestui proces, în special prin implicarea nu numai a administrațiilor, dar și a actorilor nestatali din țările beneficiare în cauză;

40.  invită Comisia să respecte cu rigurozitate articolul 19 C, primul paragraf din anexa IV la Acordul de la Cotonou, care face din respectarea standardelor sociale și de mediu o condiție pentru obținerea unor contracte de achiziții publice finanțate de către cel de-al 11-lea FED în țările ACP, pentru a promova principiul dezvoltării durabile și al responsabilității sociale a întreprinderilor;

41.  subliniază faptul că lupta împotriva sărăciei și asigurarea eficienței ajutoarelor depind în principal de capacitatea de a procura venituri la nivel național, și că parteneriatul ACP-UE trebuie, așadar, să acorde prioritate instituirii unor mijloace eficiente și echitabile de colectare a impozitelor, pentru a îmbunătăți colectarea impozitelor și a preveni evaziunea fiscală și utilizarea paradisurilor fiscale;

42.  salută comunicarea Comisiei referitoare la „Abordarea viitoare a sprijinului bugetar al UE pentru țările terțe”; reamintește importanța articolului 96 din Acordul de la Cotonou, care permite suspendarea ajutorului pentru un stat în cazul în care acesta încalcă principiile acordului;

43.  reamintește că sprijinul bugetar prezintă numeroase avantaje, cum ar fi responsabilizarea, o evaluare mai exactă a rezultatelor, o coerență sporită a politicilor desfășurate, o mai bună predictibilitate și o utilizare maximă a mijloacelor, direct în beneficiul populației;

44.  subliniază importanța analizării situației femeilor, nu doar considerându-le drept o categorie vulnerabilă, ci ca pe un segment de populație care promovează în mod activ politicile de dezvoltare; subliniază, în această privință, că femeile joacă un rol esențial în materie de nutriție și siguranță alimentară, cel puțin prin recunoașterea faptului că ele sunt responsabile în proporție de 80 % pentru activitățile agricole din Africa, chiar dacă aproape niciodată nu reușesc să devină proprietarele terenurilor pe care le cultivă; subliniază, de asemenea, competențele dovedite ale femeilor în soluționarea problemelor și conflictelor și, de aceea, solicită Comisiei și țărilor ACP să sporească rolul femeilor în cadrul grupurilor de acțiune și al grupurilor de lucru;

45.  solicită Comisiei să aplice indicatorii de performanță stabiliți în Planul de acțiune al Uniunii Europene privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în cadrul dezvoltării;

o
o   o

(1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. Acord revizuit la Luxembourg la 25 iunie 2005 (JO L 287, 28.10.2005, p. 4) și la Ouagadougou la 22 iunie 2010 (JO L 287, 4.11.2010, p.3). (2) JO L 314, 30.11.2001, p. 1. Decizie modificată prin Decizia 2007/249/CE (JO L 109, 26.4.2007, p. 33).

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2013 referitoare la optimizarea avantajelor obținute de pe urma măsurilor UE în domeniul mediului: creșterea încrederii prin ameliorarea cunoștințelor și a capacității de reacție (2012/2104(INI))

P7_TA(2013)0077 A7-0028/2013

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 11 din Tratatul UE și articolul 5 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității,

–  având în vedere articolele 191 și 192 din TFUE,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la punerea în aplicare a legislației comunitare privind mediul (COM(2008)0773),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Evaluarea politicii de mediu 2008” (COM(2009)0304) și anexa acestuia;

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „optimizarea avantajelor obținute de pe urma măsurilor UE în domeniul mediului: creșterea încrederii prin ameliorarea cunoștințelor și a capacității de reacție (COM(2012)0095)”,

–  având în vedere Al 29-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2011) (COM(2012)0714)

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 20 aprilie 2012 referitoare la revizuirea celui de-al șaselea program de acțiune pentru mediu și la stabilirea priorităților pentru cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu - Un mediu mai bun pentru o viață mai bună(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului pe tema îmbunătățirii instrumentelor politicii de mediu din 20 decembrie 2010,

–  având în vedere concluziile președinției Consiliului privind cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu din 19 aprilie 2012,

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor privind rolul autorităților locale și regionale în cadrul viitoarei politici de mediu(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor „Către un al 7-lea program de acțiune pentru mediu: o mai bună punere în aplicare a legislației de mediu a UE”(4),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la justiție în domeniul mediului (COM(2003)0624) și textul adoptat de Parlamentul European în primă lectură(5),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru petiții (A7-0028/2013),

Observații generale

A.  întrucât o mare parte din dreptul UE ia forma directivelor, stabilind norme și obiective generale și lăsând alegerea mijloacelor și a modului de a atinge respectivele obiective la aprecierea statelor membre și a entităților regionale și locale;

B.  întrucât responsabilitatea principală a asigurării punerii în aplicare și a respectării legislației UE în mod eficient le revine autorităților naționale și, foarte des, celor de la nivel regional și local;

C.  întrucât punerea în aplicare ineficientă nu numai că dăunează mediului și sănătății umane, dar generează și incertitudine pentru industrie, creează obstacole în calea pieței unice și are ca rezultat un nivel mai ridicat al birocrației și, deci, costuri mai mari;

D.  întrucât studiile au concluzionat că punerea deplină în aplicare a legislației UE doar în sectorul deșeurilor ar genera 400 000 de locuri de muncă și ar duce la economisirea a 72 de miliarde EUR pe an(6);

E.  întrucât nivelul nesatisfăcător al punerii în aplicare a legislației în domeniul mediului se reflectă în numărul mare de încălcări și de plângeri în acest domeniu;

F.  întrucât lipsa de informații și de cunoștințe precise cu privire la situația punerii în aplicare și de date cantitative pentru mai multe sectoare de mediu reprezintă o piedică în calea punerii corespunzătoare în aplicare a acquis-ului în domeniul mediului;

G.  întrucât, potrivit Comisiei, costurile anuale ale neaplicării legislației UE în domeniul mediului sunt în prezent de 50 de miliarde EUR pe an în costuri pentru sănătate și costuri directe pentru mediu, excluzând impacturile negative asupra stării mediului din UE; întrucât, începând din anul 2020, această cifră se va ridica la 90 de miliarde EUR pe an(7);

H.  întrucât problemele generate de punerea în aplicare a legislației UE în domeniul mediului pot fi duble însemnând, pe de o parte, aplicarea tardivă sau insuficientă, iar pe de altă parte, „supraaplicarea” (supralegiferarea), ambele aspecte fiind contrare ideilor politice inițiale care stau la baza legislației UE în domeniul mediului;

I.  întrucât există diferențe semnificative de punere în aplicare atât între statele membre, cât și în statele membre, care generează un impact negativ asupra mediului, făcând astfel necesară o abordare mai sistematică și holistică în vederea eliminării acestei „lacune de punere în aplicare”;

J.  întrucât, în 2011, mediul a fost domeniul în care au fost constatate cele mai multe încălcări ale dreptului european în UE (299), reprezentând 17 % din totalul încălcărilor și 114 noi proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor au fost deschise în acest domeniu în 2011(8);

K.  întrucât conformitatea deplină cu legislația UE în domeniul mediului este o obligație prevăzută de tratat și un criteriu pentru utilizarea fondurilor UE în statele membre; întrucât statele membre ar trebui, prin urmare, să pună în aplicare legislația în domeniul mediului în timp util și în mod rentabil pentru a îmbunătăți starea mediului din UE;

L.  întrucât al șaselea Plan de acțiune în domeniul mediului a fost subminat de eșecurile constante legate de punerea în aplicare în sectoarele de politică mature precum controlul poluării aerului, gestionarea deșeurilor, tratarea apei și a apelor reziduale și conservarea naturii;

Implementarea ca sarcină și oportunitate comune

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „Optimizarea avantajelor obținute de pe urma măsurilor UE în domeniul mediului: creșterea încrederii prin ameliorarea cunoștințelor și a capacității de reacție (COM(2012)0095)”,

2.  îndeamnă statele membre să adopte toate măsurile necesare în vederea conservării mediului și a promovării unei dezvoltări sustenabile, ținând totodată seama de necesitatea de a avea o economie sănătoasă și competitivă; subliniază faptul că comunitățile locale trebuie să aibă un cuvânt important de spus atunci când se decide cu privire la echilibrul optim dintre nevoile oamenilor și cele ale mediului;

3.  consideră că autoritățile regionale și locale pot consolida sensul cooperării, în procesul de elaborare a politicilor UE în domeniul mediului, și pot garanta o mai bună implementare a legislației;

4.  este de părere că sarcina administrativă nu este întotdeauna rezultatul unei puneri în aplicare excesive sau al lipsei punerii în aplicare; constată că costurile administrative sunt inevitabile, însă ele ar trebui menținute la un nivel cât mai scăzut posibil din cauza impacturilor negative asupra cetățenilor și a industriei;

5.  constată că o mare parte dintre costurile administrative inutile legate de legislația în domeniul mediului sunt cauzate de practicile administrative publice și private inadecvate sau ineficiente din mai multe state membre și din cadrul autorităților regionale sau locale ale acestora;

6.  subliniază că numai prin punerea în aplicare (transpunerea) în timp util și în mod corect a legislației UE de către statele membre și de către autoritățile regionale și locale se va asigura obținerea rezultatelor dorite ale politicii UE în cauză;

7.  subliniază că asigurarea unor condiții de concurență echitabile și a unei piețe comune, precum și a unei abordări armonizate reprezintă elementul central al legislației UE;

8.  este de părere că o punere în aplicare eficientă poate genera avantaje pentru industrie, de exemplu, prin reducerea sarcinilor administrative, prin asigurarea securității investițiilor și, în consecință, prin crearea unui număr mai mare de locuri de muncă;

9.  regretă faptul că cetățenii iau cunoștință de legislația UE numai după ce aceasta intră în vigoare; consideră că este nevoie de un mijloc de schimb de informații mai timpuriu între legislatori și cetățeni pentru a genera un nivel mai ridicat de acceptare și de înțelegere cu privire la obiectivul legislației UE;

10.  clarifică faptul că Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, ar trebui să acționeze mai devreme pentru a permite o punere în aplicare mai bună și în timp util; solicită Comisiei să analizeze ceea ce trebuie făcut pentru a asigura transpunerea, punerea în aplicare și respectarea corecte a legislației în domeniul mediului;

11.  constată că actuala situație fragmentată a punerii în aplicare în statele membre subminează condițiile de concurență echitabile pentru industrie și sporește incertitudinea cu privire la cerințele exacte și, prin urmare, descurajează investițiile în domeniile de mediu care pot genera locuri de muncă;

12.  subliniază faptul că responsabilitatea instituțiilor europene cu privire la legislația UE nu se limitează la adoptarea legislației de către Parlament și Consiliu și că este dispus să ofere asistență statelor membre pentru a permite o punere în aplicare mai eficientă;

13.  invită Comisia, statele membre și regiunile interesate să îmbunătățească fluxul de informații și transparența printr-un schimb mai activ și mai frecvent între ele;

Soluții pentru a asigura o punere în aplicare mai eficientă

14.  consideră că punerea în aplicare și respectarea depline la toate nivelurile sunt esențiale și pot necesita, acolo unde este cazul, o mai bună consolidare; subliniază, prin urmare, nevoia unei legislații clare, coerente și neredundante în domeniul mediului; reafirmă necesitatea unei coordonări, a unei complementarități și a eliminării lacunelor legislative între diversele instrumente legislative care reglementează dreptul european privind mediul;

15.  este de părere că legislația în domeniul mediului poate fi pusă în aplicare mai eficient prin diseminarea celor mai bune practici între statele membre, autoritățile regionale și locale responsabile cu punerea în aplicare a legislației UE, precum și printr-o mai bună cooperare cu instituțiile europene;

16.  regretă lipsa de date privind activitățile legate de respectarea și aplicarea legislației care sunt realizate la nivel național, regional și local și, prin urmare, solicită Comisiei să îmbunătățească această situație cu ajutorul rețelelor și organismelor sale, de exemplu, Agenția Europeană de Mediu (AEM);

17.  constată importanța consolidării și monitorizării indicatorilor relevanți pentru punerea în aplicare a legislației în domeniul mediului și încurajează crearea unui website ușor de utilizat pe care să fie disponibile cele mai recente măsurători ale indicatorilor și să fie posibilă compararea informală a statelor membre;

18.  este de părere că însăși Comisia ar trebui să se afle în centrul eforturilor de asigurare a unei mai bune puneri în aplicare și regretă că în prezent aceste eforturi sunt din ce în ce mai mult încredințate altor organisme care, adesea, nu au competențele, personalul și resursele financiare ale Comisiei;

19.  îndeamnă Comisia și statele membre să contribuie la îmbunătățirea cunoștințelor și a capacității persoanelor implicate în punerea în aplicare a legislației în domeniul mediului la nivel național, regional și local, pentru a asigura obținerea de avantaje mai bune de pe urma acestei legislații; în plus, este de părere că deschiderea unui dialog cu părțile interesate relevante ar îmbunătăți, de asemenea, punerea în aplicare;

20.  solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a stabili acorduri de parteneriat de punere în aplicare între Comisie și fiecare stat membru sau între statele membre în vederea promovării unei mai bune puneri în aplicare, precum și în vederea identificării și soluționării problemelor legate de punerea în aplicare;

21.  solicită Comisiei să analizeze dacă o participare mai mare din partea entităților locale pe parcursul procesului de definire a politicii de mediu ar fi utilă pentru îmbunătățirea punerii în aplicare generale a legislației, inclusiv posibilitatea de a crea echipe care să transpună legislația în domeniul mediului la nivel regional și local;

22.  recomandă crearea unui instrument de informare online, sistematic și ușor accesibil cu privire la punerea în aplicare; solicită tuturor actorilor, dar mai ales industriei și cetățenilor, să furnizeze organismelor de punere în aplicare feedback cu privire la problemele generate de punerea în aplicare; apreciază disponibilitatea unor informații fiabile, comparabile și ușor accesibile cu privire la starea mediului ca fiind esențială în vederea monitorizării eficiente a situației punerii în aplicare;

23.  îndeamnă Comisia să reanalizeze cererile de introducere a unei baze de date cu bune practici, care să permită diseminarea celor mai bune practici de punere în aplicare în rândul statelor membre și al autorităților regionale și locale; solicită Comisiei să găsească modalități prin care tehnologia informației și comunicațiilor poate fi implementată pentru a furniza cât mai multe informații online utile cu privire la modul în care ar trebui pusă în aplicare legislația UE în domeniul mediului;

24.  insistă asupra importanței de a consolida monitorizarea aplicării legislației în domeniul mediului; prin urmare, solicită consolidarea capacităților existente și asigurarea unei coerențe între organismele dedicate controalelor în statele membre, în baza liniilor directoare europene;

25.  subliniază necesitatea ca legislația europeană să aibă drept scop combaterea cauzelor unei daune aduse mediului prin intermediul reglementării responsabilității juridice pentru daunele aduse mediului și a responsabilității sociale a întreprinderii; în acest scop, consideră că este esențial să se implementeze toate inițiativele care urmăresc promovarea și difuzarea unei mai mari responsabilități sociale a întreprinderilor în domeniul mediului, întrucât aceasta din urmă îndeplinește pe deplin cerința ca întreprinderile să fie receptive cu privire la strategia dezvoltării lor durabile;

26.  reamintește faptul că există multe beneficii ce pot fi obținute de pe urma punerii în aplicare adecvate a legislației UE în domeniul mediului: trei exemple dintre aceste beneficii sunt crearea unor condiții de concurență echitabile pentru actorii economici din cadrul pieței unice, crearea unui impuls pentru inovare și avantajele primului venit pentru întreprinderile europene;

27.  subliniază că un nivel înalt de protecție a mediului este unul dintre obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene, care ar aduce beneficii directe cetățenilor, precum condiții de trai mai bune prin îmbunătățirea calității aerului, mai puțin zgomot și mai puține probleme de sănătate;

28.  subliniază faptul că UE însăși și-a stabilit o agendă ambițioasă privind trecerea la o economie rezilientă, eficientă din punct de vedere al resurselor și cu emisii scăzute de carbon până în 2050 și că este nevoie de asumarea angajamentului la toate nivelurile pentru a atinge acest obiectiv; reamintește că efortul comun este esențial pentru a asigura faptul că economia UE se dezvoltă într-un mod care respectă constrângerile în materie de resurse și limitele planetare;

29.  regretă că procedura de adoptare a propunerii de directivă privind accesul public la justiție în probleme de mediu(9) a fost oprită în primă lectură; în consecință, invită colegiuitorii să își reevalueze pozițiile pentru depășirea impasului;

30.  în acest scop, recomandă schimbul de cunoștințe între sistemele juridice ale fiecărui stat membre în materie de încălcare și nepunere în aplicare a legislației UE în domeniul mediului;

31.  consideră că monitorizarea activităților de punere în aplicare are o mare importanță și, prin urmare, subliniază valoarea activității Agenției Europene de Mediu în acest domeniu, în concordanță cu sfera competențelor sale statutare;

32.  subliniază rolul important al AEM privind asigurarea unei baze solide de cunoștințe care să stea la baza politicii și a punerii în aplicare și recunoaște activitatea desfășurată de AEM în acest domeniu; îndeamnă AEM să își dezvolte în continuare capacitățile de a oferi asistență Comisiei și statelor membre în ceea ce privește asigurarea calității monitorizării și comparabilității informațiilor de mediu colectate în diferite zone ale UE; încurajează, de asemenea, AEM să se axeze și pe consolidarea capacităților și pe diseminarea celor mai bune practici în statele membre; se așteaptă ca noua strategie a AEM să abordeze mai în detaliu problema punerii în aplicare;

33.  susține Comisia în ceea ce privește planul său de a solicita statelor membre să dezvolte, cu sprijin din partea Comisiei, cadre de implementare și de informare structurate (SIIF-uri) pentru toate actele legislative importante ale UE din domeniul mediului, pentru a clarifica principalele dispoziții ale unei directive, precum și pentru a identifica tipurile de informații necesare pentru a demonstra modul în care este pusă în aplicare legislația UE;

34.  ia act de preocupările frecvente ale petiționarilor referitoare la câteva aspecte ale politicii în domeniul mediului, cum ar fi depozitele de deșeuri și eliminarea deșeurilor, habitatele faunei sălbatice și calitatea aerului și a apei; salută eforturile lor de responsabilizare a autorităților și invită statele membre să aibă o atitudine deschisă și cooperantă față de ei;

35.  îndeamnă Comisia să creeze, în cooperare cu autoritățile naționale, cu implicarea AEM, după caz, o unitate pentru plângeri căreia cetățenii să îi poată comunica problemele legate de punerea în aplicare a legislației în domeniul mediului;

36.  subliniază importanța crucială a inspecțiilor eficiente și îndeamnă statele membre să își consolideze capacitățile de inspecție în conformitate cu cele mai bune practici; solicită criterii minime comune pentru inspecții în vederea asigurării unei puneri în aplicare echitabile pe întreg teritoriul UE;

37.  îndeamnă toți actorii să raționalizeze activitățile de inspecție și de supraveghere în vederea utilizării resurselor disponibile cu o eficiență mai mare; în această privință, subliniază, de asemenea, valoarea unei utilizări mai sistematice a inspecțiilor inter pares, astfel cum a subliniat Comisia; subliniază nevoia de a completa inspecțiile existente cu o cooperare intensificată și cu analize inter pares în rândul autorităților de inspecție; încurajează Rețeaua Uniunii Europene de punere în aplicare și respectare a legislației privind mediul (IMPEL) să ia măsuri în acest sens; de asemenea, solicită Comisiei să promoveze consolidarea cunoștințelor și a capacităților prin susținerea rețelelor de judecători și de procurori și să reducă, în cooperare strânsă cu Comitetul Regiunilor, costurile economice și de mediu ale neconformității și să asigure condiții de concurență echitabile;

38.  îndeamnă Comisia să înființeze o Unitate de inspecție a legislației în domeniul mediului care să aibă rolul de a supraveghea și asista punerea în aplicare a legislației în domeniul mediului; solicită ca această unitate să utilizeze tehnologii noi și să coopereze cu agențiile locale în vederea menținerii costurilor de inspecție la niveluri scăzute; este de părere că această unitate ar trebui să funcționeze pe bază de costuri și că veniturile ar trebui să fie direcționate spre bugetul UE și ar trebui rezervate pentru servicii legate de îmbunătățirea punerii în aplicare;

39.  încurajează statele membre să elaboreze și să publice tabele de corelare care să descrie transpunerea directivelor UE în legislația națională în vederea îmbunătățirii transparenței și a deschiderii procesului legislativ și în vederea înlesnirii supravegherii de către Comisie și de către parlamentele naționale a punerii în aplicare adecvate a legislației UE;

40.  subliniază faptul că judecătorii și procurorii joacă un rol-cheie în respectarea legislației în domeniul mediului și că, prin urmare, este extrem de important ca aceștia să primească formarea și informațiile corespunzătoare cu privire la aceste politici;

41.  subliniază rolul important al cetățenilor în procesul de punere în aplicare și îndeamnă statele membre și Comisia să îi implice în mod structurat în acest proces; în această privință, constată, de asemenea, importanța accesului cetățenilor la justiție;

42.  solicită Comisiei și statelor membre să stabilească în mod explicit un termen specific în care să fie soluționate cauzele legate de punerea în aplicare a legislației în domeniul mediului aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pentru ca punerea în aplicare a legislației în domeniul mediului și întârzierile legate de cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești să nu fie folosite ca scuză pentru a evita conformitatea și a împiedica investițiile; solicită Comisiei să analizeze câte investiții au fost împiedicate din cauza întârzierilor legate de procedurile juridice referitoare la neregulile privind punerea în aplicare a legislației în domeniul mediului;

43.  insistă asupra importanței fundamentale a informării active a cetățenilor și a ONG-urilor cu privire la politicile UE în domeniul mediului într-o etapă timpurie, în vederea implicării acestora în elaborarea și realizarea acestor politici; solicită, prin urmare – de asemenea, cu privire la concluziile Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind sarcina administrativă – să se depună un efort mai mare în această privință, astfel încât încrederea publică în legislația UE în domeniul mediului să fie consolidată, având în vedere că un mediu mai bun pentru o viață mai bună nu poate fi creat în mod unilateral din interiorul instituțiilor fără sprijinul societății însăși;

44.  în ceea ce privește proiectele cu un eventual impact transfrontalier, solicită statelor membre să informeze în mod cuprinzător publicul și autoritățile afectate din statele membre implicate cât mai repede posibil și să ia măsurile necesare pentru a asigura că sunt consultate în mod corespunzător;

45.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare legislația UE în materie de mediu în cel mai clar, simplu și ușor accesibil mod, asigurând totodată eficacitatea sa.

46.  invită statele membre să continue promovarea punerii în aplicare depline și adecvate a legislației UE în domeniul mediului, precum și a politicilor și strategiilor adoptate în cadrul celui de-al șaptelea program de acțiune privind mediul, și să asigure capacitatea și resursele financiare adecvate pentru punerea în aplicare integrală a acestora, inclusiv în perioadele de austeritate, întrucât neaplicarea sau aplicarea incompletă a legislației UE în domeniul mediului nu este numai ilegală, ci și mult mai costisitoare pentru societate pe termen lung;

47.  subliniază nevoia de a asigura faptul că legislația servește scopului și reflectă cele mai recente activități de cercetare științifică; solicită, așadar, UE și statelor membre să analizeze periodic dacă legislația europeană în domeniul mediului îndeplinește aceste cerințe și, dacă este necesar, să o adapteze în consecință;

48.  recunoaște faptul că acordurile în prima lectură ar putea duce la o punere în aplicare inadecvată a legislației, în cazul în care conținutul concret este lăsat pentru a fi specificat în dispozițiile de punere în aplicare; solicită, prin urmare, tuturor actorilor să se asigure că procesul decizional se bazează pe o formulare clară a voinței politice; insistă asupra nevoii de a dispune de o legislație în domeniul mediului clară, coerentă, elaborată pe baza evaluării politicilor publice și pe feedback;

49.  este de părere că Comisia ar trebui să continue să utilizeze directivele în cadrul legislației UE, pentru a permite statelor membre, precum și autorităților regionale și locale să pună în aplicare legislația europeană în funcție de situația lor; solicită, cu toate acestea, Comisiei să își îmbunătățească susținerea deja descrisă în propunerea sa prin studii sau măsuri suplimentare menționate în evaluarea impactului;

50.  salută introducerea evaluărilor impactului asupra mediului și solicită statelor membre să asigure o punere în aplicare mai eficientă a legislației relevante, ținând seama într-o măsură mai mare de nevoile întreprinderilor mici și mijlocii, ale locuitorilor și ale florei și faunei; își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierile frecvente ale statelor membre în realizarea acestor evaluări și solicită introducerea garanțiilor privind imparțialitatea și obiectivitatea acestora din urmă, în cadrul viitorului proces de revizuire a directivei în cauză;

o
o   o

51.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2012)0147. (2) JO C 321, 31.12.2003, p. 1. (3) JO C 15, 18.1.2011, p. 4. (4) JO C 17, 19.1.2013, p. 30. (5) JO C 103 E, 29.4.2004, p. 626. (6) Raportul BIOS, COM(2012)0095. (7) Comisia Europeană, Direcția Generală Mediu, „The costs of not implementing the environmental acquis” (Costurile neimplementării acquis-ului în domeniul mediului), raport final, ENV.G.1/FRA/2006/0073, septembrie 2011 (8) Al 29-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2001) (COM(2012)0714). (9) COM(2003)0624.