Parlamentul European,

–  având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 13-14 decembrie 2012,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2012 privind dezvoltarea capabilităților militare,

–  având în vedere faptul că Obiectivul global 2010 a fost, susținut de Consiliului European din 17-18 iunie 2004,

–  având în vedere clauza privind apărarea comună și clauza de solidaritate din Tratatul de la Lisabona, care impun statelor membre să furnizeze ajutor și asistență în cazul în care un stat membru este victima unei calamități, a unui atac terorist sau a unui atac armat,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate, adoptată de către Consiliul European la 12 decembrie 2003, precum și raportul privind punerea sa în aplicare, aprobat de Consiliul European din 11-12 decembrie 2008,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2011/871/PESC din 19 decembrie 2011 de instituire a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare (Athena)(1),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2011/411/PESC din 12 iulie 2011 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare și de abrogare a Acțiunii comune 2004/551/PESC(2),

–  având în vedere discuția a miniștrilor apărării în cadrul reuniunii Consiliului Afaceri Externe din 23 aprilie 2013 dedicată pregătirilor pentru Consiliul European pe teme de apărare din decembrie 2013,

–  având în vedere rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune(3), rezoluția din 22 noiembrie 2012 referitoare la clauzele UE de apărare reciprocă și de solidaritate: dimensiuni politice și operaționale(4), cea din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind politica externă și de securitate comună(5) , precum și cea din 14 decembrie 2011 privind impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE(6),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A7-0205/2013),

Considerații generale

1.  constată cu îngrijorare din ce în ce mai mare că UE dispune de capacități insuficiente de reacție la crizele internaționale, care să îi permită să răspundă la timp și eficient, în pofida angajamentului său durabil în vederea menținerii păcii, protejării drepturilor omului, prevenirii conflictelor și întăririi securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei ONU; subliniază că este în interesul UE și al statelor membre să acționeze într-un mod coerent în calitate de furnizori de securitate, nu doar în Europa, ci și în restul lumii și, în special, în vecinătatea sa;

2.  reamintește atașamentul său constant pentru o perspectivă cuprinzătoare a gestionării crizelor, integrând o gamă largă de mijloace diplomatice, economice, de dezvoltare și, în ultimă instanță, militare, după cum a rezultat în special din rezoluțiile sale referitoare la Raportul anual privind politica externă și de securitate comună (PESC) și la Raportul anual privind politica de securitate și apărare comună (PSAC); subliniază că structurile și capabilitățile militare fac parte integrantă dintr-o astfel de abordare cuprinzătoare, fiind instrumentale pentru capacitatea UE de a răspunde la amenințări, conflicte și crize, inclusiv la crize umanitare în cazul în care toate celelalte mijloace eșuează;

3.  constată cu regret că operațiunile militare recente, atât din Libia, cât și din Mali, au demonstrat lipsa de progrese a unei veritabile politici de securitate și apărare comune și subliniază necesitatea unei mai bune coordonări și cooperări la nivel european, dacă UE urmează a fi tratată cu seriozitate ca actor eficace și credibil la nivel mondial;

4.  reamintește faptul că, prin tratat, UE trebuie să depună eforturi pentru realizarea progresivă a unui cadru comun pentru politica de apărare a Uniunii, care să conducă la o apărare comună; reamintește, de asemenea, obligațiile statelor membre asumate prin clauza de apărare reciprocă;

5.  își reafirmă îngrijorarea profundă cu privire la continuarea procesului necoordonat de reduceri ale bugetelor naționale de apărare, ce împiedică eforturile de eliminare a lacunelor în materie de capabilități și subminează credibilitatea PSAC; îndeamnă statele membre să stopeze această evoluție iresponsabilă, să își intensifice eforturile la nivel național și al UE pentru limitarea consecințelor acestei tendințe printr-o cooperare aprofundată, precum și prin punere în comun și partajare;

6.  reamintește rezoluția sa privind impactul crizei financiare asupra sectorului apărării în statele membre ale UE și reiterează recomandările sale referitoare la contracararea efectelor negative ale crizei asupra capabilităților militare la nivelul UE printr-o mai bună coordonare a planificării apărării, prin punerea în comun și partajarea capabilităților, prin sprijinirea cercetării în domeniul apărării și a dezvoltării tehnologice, prin construirea unei baze industriale și tehnologice europene mai integrate, sustenabilă, inovatoare și competitivă, precum și prin dezvoltarea unei piețe europene a echipamentelor de apărare și găsirea unor modalități noi de finanțare la nivelul UE;

7.  îndeamnă statele membre ale UE și Comisia să ia măsurile necesare pentru a facilita restructurarea și consolidarea capacităților industriale de apărare, pentru a reduce supracapacitățile existente, care nu sunt sustenabile;

8.  salută activitatea Grupului operativ al Comisiei Europene pentru industriile și piețele de apărare și comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542) și invită Comisia să elaboreze propuneri privind modul în care politicile mai ample și instrumentele UE ar putea fi utilizate, printr-o abordare flexibilă, în sprijinul apărării și al obiectivelor de securitate, în special în domeniile cu caracter transversal, cum ar fi tehnologiile cu dublă utilizare;

9.  subliniază faptul că structurile militare existente în UE, la nivelul Uniunii, la nivel multinațional și național, trebuie să continue, în cadrul procesului de transformare, să construiască forțe armate modulare, interoperabile și dislocabile, adaptate la operațiuni multinaționale;

10.  salută impulsul reînnoit dat de Consiliul European în decembrie 2012 în vederea creșterii eficacității operaționale și a eficienței operațiunilor PSAC, a consolidării cooperării europene pentru a furniza capabilități orientate spre viitor și pentru a completa lacunele critice, precum și în vederea consolidării industriei europene de apărare;

11.  invită Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) să prezinte propuneri, pentru reuniunea Consiliului European din decembrie 2013, care să reflecte recomandările prezentei rezoluții și care să includă opțiuni pentru promovarea cooperării europene în domeniul securității și apărării între statele membre care doresc să facă acest lucru, pe baza dispozițiilor din tratat referitoare la cooperarea structurată permanentă, în cazul în care nu se realizează niciun acord între toate statele membre privind o agendă ambițioasă;

12.  este hotărât să elaboreze, ca parte a propriei agende pentru următoarea convenție constituțională, propuneri vizând consolidarea tratatelor în ceea ce privește dezvoltarea PSAC;

Îmbunătățirea capacității UE de planificare și desfășurare de operațiuni militare

13.  constată cu regret că, la zece ani după prima operațiune militară autonomă condusă de UE, Uniunea nu are nici acum o capacitate europeană permanentă responsabilă de planificarea și desfășurarea de operațiuni militare și regretă efectul inhibitor al acestei lipse asupra capacității de reacție a UE în cazul unor crize acute; reamintește că dispozițiile actuale, care necesită activarea ad-hoc a unui cartier general național, reflectă o abordare pur reactivă și nu oferă resurse pentru planificarea în avans necesară;

14.  consideră că activarea Centrului operațional, deși salutară pentru rolul său în coordonarea misiunilor în Cornul Africii, reprezintă un demers clar insuficient pentru înființarea unei astfel de capacități permanente, din cauza resurselor sale limitate și a limitării stricte a funcțiilor sale la activități de sprijin; deplânge faptul că inițiativa celor cinci țări participante la „Weimar Plus” nu a produs vreun alt rezultat semnificativ; îndeamnă statele membre să fie, într-o primă etapă, de acord ca Centrul de operațiuni să fie însărcinat cu planificarea operațională a misiunilor neexecutive, cum ar fi misiunile UE de instruire în Mali și Somalia;

15.  solicită din nou crearea unui comandament operațional al UE cu drepturi depline în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), prin intermediul cooperării structurate permanente, dacă este cazul; subliniază faptul că acesta ar trebui să fie o structură civilo-militară, responsabilă de planificarea și desfășurarea atât a misiunilor civile, cât și a operațiunilor militare ale UE, care să aibă structuri de comandă separate, civile și militare;

16.  subliniază că înființarea unui comandament operațional al UE ar consolida foarte mult memoria instituțională a UE în gestionarea crizelor, ar contribui la dezvoltarea unei culturi strategice comune, prin detașarea de personal din structurile naționale, ar maximiza avantajele unei coordonări civilo-militare, ar permite punerea în comun a anumitor funcții, ar reduce costurile pe termen lung și ar înlesni controlul democratic din partea Parlamentului și al Consiliului;

17.  subliniază necesitatea unei capacități permanente pentru planificare și desfășurarea de operațiuni militare și din perspectiva obligațiilor care decurg din clauza de apărare reciprocă și clauza de solidaritate; subliniază că trebuie asigurat un nivel adecvat de pregătire și rapiditate a reacției, în cazul în care ar fi invocată una din cele două clauze; invită VP/ÎR să propună modalitățile practice pentru a include în clauza de apărare reciprocă o definiție a reacției la nivelul UE;

Consolidarea grupurilor tactice de luptă ale UE: instrumentul de reacție rapidă și stabilizare al Uniunii

18.  recunoaște contribuția grupurilor tactice de luptă ale UE la transformarea forțelor armate ale statelor membre, prin promovarea interoperabilității militare și a cooperării multinaționale; regretă faptul că acest concept nu și-a dovedit încă utilitatea ca instrument de reacție rapidă în timpul operațiunilor și, dacă nu vor fi făcute modificări substanțiale, un acord privind desfășurarea acestora pare improbabil; consideră că situația din Mali este o oportunitate ratată pentru prima utilizare a grupurilor tactice de luptă din UE;

19.  consideră că, pentru a mări eficacitatea grupurilor tactice de luptă, ar trebui acordată o atenție adecvată alcătuirii acestora, cunoscând faptul că, în general, statele din aceeași regiune au aceeași percepție asupra amenințărilor, facilitând astfel reacția necesară la acestea;

20.  consideră că mecanismul ATHENA pentru costurile comune ale operațiilor militare, nici în forma sa revizuită, nu ține suficient seama de caracteristicile specifice conceptului de grup tactic de luptă; solicită o extindere semnificativă a costurilor comune pentru operațiunile de reacție rapidă, astfel încât să acopere complet costurile când sunt folosite grupurile tactice de luptă; consideră că finanțarea grupurilor tactice de luptă de către statele care participă la aceste grupuri (conform principiului „costs lie where they fall”), aflate în așteptare conform unui sistem voluntar și prin rotație, este contrară principiului repartizării echitabile a costurilor;

21.  invită VP / ÎR să facă propuneri în vederea ajustării mecanismului ATHENA la particularitățile grupurilor tactice de luptă, dacă este necesar, prin cooperarea structurată permanentă, creat în paralel cu un comandament operațional permanent; îndeamnă, totodată, VP/ÎR să prezinte o propunere privind înființarea și finanțarea fondului de lansare pentru activitățile de pregătire a operațiunilor militare ale UE, după cum a fost stabilit prin tratat;

22.  ia act de eforturile Consiliului și ale SEAE vizând creșterea flexibilității și a posibilității de utilizare a grupurilor tactice de luptă, care, totuși, nu au produs rezultate concrete până în prezent; subliniază că este necesar un grad ridicat de interoperabilitate, nu numai la nivel tehnic, ci și la nivel conceptual și procedural, în special pentru a armoniza normele de intervenție și transferul de autoritate și pentru a elimina rezervele exprimate la nivel național;

23.  invită Consiliul European să analizeze modalitățile de simplificare a procesului decizional politic la nivelul UE și la nivel național, pentru a transforma în realitate capacitatea de reacție rapidă; insistă asupra faptului că trebuie demonstrată voință politică pentru a face față provocărilor; încurajează o reflecție asupra procedurilor simplificate posibile în ceea ce privește desfășurarea de grupuri tactice de luptă pentru perioade limitate de timp, dacă sunt îndeplinite anumite condiții clar definite și aprobate în prealabil, cum ar fi o solicitare specifică din partea Organizației Națiunilor Unite;

24.  salută angajamentul reînnoit al statelor membre având drept obiectiv ambițios conceptul de grup tactic de luptă, precum și promisiunile vizând planificarea de contribuții pe baza angajamentelor recurente regulate, pentru a evita viitoarele deficite în rotația grupurilor tactice de luptă; încurajează dezvoltarea de grupuri tactice de luptă ca parteneriate pe termen lung, funcționale și după perioada de convocare pentru a maximiza avantajele militare și economice ale achizițiilor în comun de echipamente și servicii, precum și ale inițiativelor de punere în comun și partajare a capabilităților; constată că contractul-cadru privind serviciile logistice de bază pentru grupul tactic de luptă al UE în situație de alertă în al doilea semestru din 2012, încheiat de Agenția Europeană de Apărare (AEA), este un exemplu concret în acest sens;

25.  subliniază că orice costuri care nu sunt legate de operațiunile militare, cum ar fi pregătirea și costurile pentru grupurile tactice de luptă aflate în alertă, ar putea fi suportate de bugetul UE;

26.  subliniază faptul că grupurile tactice de luptă constituie un instrument specific cu dimensiuni și sustenabilitate limitate, care este adaptat la un anumit număr de scenarii și care nu poate fi considerat un instrument universal de gestionare a crizelor; reamintește că Obiectivul global inițial de la Helsinki din 1999 (Helsinki Headline Goal), reconfirmat de Consiliul European în 2008, a stabilit ca obiectiv ca UE să aibă capacitatea de a desfășura forțe militare de până la 60 000 de persoane, în 60 de zile, pentru o operațiune majoră; constată că acest obiectiv, deși nu a fost abandonat în mod oficial, nu a fost niciodată realizat în termeni reali, datorită unor neajunsuri persistente la nivelul capabilităților; subliniază că, mai degrabă decât stabilirea unor obiective arbitrare, care riscă deteriorarea credibilității UE, trebuie depuse urgent eforturi susținute pentru eliminarea deficitelor capacitare și pentru îmbunătățirea generării de forțe și a proiecției pentru operațiunile militare ale UE în general;

Crearea de structuri și capacități pentru soluționarea deficitelor capacitare majore

27.  reamintește misiunea și sarcinile AEA, în conformitate cu articolul 42 alineatul (3) și articolul 45 din Tratatul UE, în special în ceea ce privește rolul său esențial în dezvoltarea și implementarea capabilităților UE și a politicilor privind armamentele, armonizarea nevoilor operaționale, avansarea unor proiecte multilaterale, coordonarea programelor statelor membre, consolidarea bazei europene industriale și tehnologice în domeniul apărării și îmbunătățirea eficienței cheltuielilor militare; îndeamnă statele membre, având în vedere accentul pus de AEA pe raportul costuri/eficiență, să ofere agenției o finanțare adecvată, pentru a putea beneficia de întregul său potențial; reiterează apelul către VP/ÎR de a prezenta propuneri pentru finanțarea costurilor aferente personalului și funcționării agenției din bugetul Uniunii;

28.  regretă absența unor angajamente ferme privind capabilitățile din partea statelor membre și invită Consiliul să asigure realizarea cerințelor de evaluare aferente, prevăzute la articolul 42 alineatul (3) și articolul 45 alineatul (1) din Tratatul UE; invită VP/ÎR să prezinte propuneri în acest sens; consideră că Parlamentul ar trebui informat periodic cu privire la progresele realizate în crearea de capabilități militare relevante pentru implementarea PSAC;

29.  încurajează continuarea progreselor în implementarea Planului AEA de dezvoltare a capabilităților și solicită, în contextul revizuirii sale în 2013, o mai bună integrare a acestuia în planificarea apărării la nivel național, care necesită o mai bună armonizare; reiterează apelul făcut statelor membre de a lansa un proces instituționalizat de coordonare mai mare a planificării apărării atât între ele, cât și în cadrul Comitetului Militar al UE, bazându-se în special, pe consultanța oferită de AEA; atrage atenția asupra necesității generale de a urgenta cooperarea între AED și Comitetul Militar al UE/Statul-Major al UE; se așteaptă ca șefii de stat și de guvern și să înceapă reexaminarea apărării europene pe durata Consiliului European dedicat securității și apărării în decembrie 2013;

30.  solicită o abordare mai structurată pentru soluționarea deficitelor capacitare majore la nivel european și, în special, în domeniul capabilităților-cheie de susținere și multiplicare a forțelor – cum ar fi platformele ISR (informații, supraveghere și recunoaștere), transportul aerian strategic, elicopterele, asistența medicală, sistemele de alimentare în aer și munițiile ghidate – în strânsă cooperare și complementaritate deplină cu NATO; salută rezultatele inițiale ale inițiativelor de punere în comun și partajare, gestionate de către AEA, dar subliniază faptul că trebuie continuate progresele în aceste domenii, precum și în altele; regretă faptul că, deși forțele armate europene s-au confruntat în mod repetat cu o lipsă de mijloace de susținere și de multiplicatori de forță în PSAC și alte operațiuni, niciuna dintre lacunele identificate în materie de capabilități nu a fost încă soluționată într-un mod satisfăcător;

31.  solicită o evaluare a stabilirii unui antrepozit permanent pentru misiunile PSAC (cu funcții similare cu cele ale Agenției pentru sprijin a NATO) care să asigure sprijinul multinațional integrat pentru structuri militare ale UE și statele membre, inclusiv echipamentul esențial pentru toate misiunile fără proceduri de achiziții împovărătoare;

32.  subliniază necesitatea ca UE să dezvolte capabilitățile și strategiile necesare, eficiente și proporționale ale UE pentru a face față creșterii numărului de amenințări cibernetice asupra intereselor sale strategice și de securitate; subliniază necesitatea cooperării cu actori privați pentru a reuși, pentru a respecta pe deplin libertățile și dreptul internațional și a garanta o supraveghere democratică suficientă;

33.  subliniază exemplul Comandamentului european de transport aerian (CETA), care și-a dovedit funcționalitatea și valoarea adăugată în timpul operațiunilor, constituind un model deosebit de util de punere în comun și de partajare, pe baza transferului anumitor competențe într-o structură comună, capabilitățile rămânând în proprietate națională; solicită preluarea modelului CETA în alte domenii de sprijin operațional și, în special, se așteaptă ca rezultatele activității AEA privind o posibilă unitate multinațională de elicoptere (Multinational Helicopter Wing) să soluționeze un alt deficit capacitar major;

34.  își reiterează apelul către statele membre de a lua în considerare proprietatea comună a unor capabilități costisitoare, mai ales capabilitățile spațiale, vehicule aeriene fără pilot (UAV) sau capacități de transport aerian strategic; salută atenția pe care o acordă Comisia analizării opțiunilor de dezvoltare de capabilități deținute de UE, pentru exploatarea potențialului sinergiilor dintre nevoile de apărare militare și cele civile, cum ar fi în zonele de protecție civilă sau de supraveghere a frontierei;

35.  subliniază necesitatea unei abordări comune în Europa, în vederea dezvoltării unui sistem aerian pilotat de la distanță, de altitudine medie și anduranță mai mare (MALE RPAS - medium-altitude long-endurance remotely piloted air system) și încurajează Comisia și statele membre să adopte o perspectivă inovatoare pentru realizarea aceste ambiții;

36.  subliniază importanța majoră a capacităților satelitare pentru operațiunile contemporane, mai ales cu privire la ISR, comunicare și capacități de navigare, precum și necesitatea maximizării folosirii resurselor limitate, plecând de la o abordare comună și de la exploatarea tuturor sinergiilor posibile civilo-militare pentru a evita duplicarea inutilă; încurajează, în acest sens, continuarea cooperării dintre Agenția Spațială Europeană, AEA și Comisie și insistă asupra continuării finanțării programelor Copernicus (GMES) și Galileo din fondurile UE;

37.  încurajează dezvoltarea în continuare a programului MUSIS pentru a facilita schimbul de imagini obținute de la următoarea generație de sateliți de observare a Pământului; solicită UE să participe financiar în mod direct la acest program, precum și la asocierea Centrului Satelitar al UE, pentru a asigura accesul la imagini în funcție de nevoile Uniunii Europene, și în special ale PSAC;

38.  salută adoptarea Codului de conduită privind punerea în comun și partajarea, considerând-o drept un pas important pentru o mai mare cooperare în Europa, și subliniază că trebuie stabilită o primă evaluare strategică a implementării sale până la sfârșitul anului; se așteaptă ca Consiliului European din decembrie 2013 să fie instrumental în impulsionarea politică a inițiativelor de punere în comun și partajare, precum și în furnizarea de orientări clare pentru implementarea acestor măsuri; atrage atenția că UE trebuie să intensifice activitățile de informare în vederea extinderii rolului punerii în comun și a partajării;

39.  subliniază că trebuie să se asigure securitatea aprovizionării cu echipamentele necesare forțelor armate ale statelor membre, pentru ca acestea să își îndeplinească angajamentele în crizele internaționale; își exprimă îngrijorarea cu privire la dependența din ce în ce mai mare de tehnologiile și sursele de aprovizionare neeuropene, precum și cu privire la consecințele acestei dependențe asupra autonomiei europene; subliniază importanța strategică a industriei de apărare și invită AEA și Comisia facă progrese în identificarea capabilităților industriale majore care urmează să fie păstrate sau dezvoltate în Europa, precum și în reducerea dependenței europene în materie de aprovizionare;

40.  regretă micșorarea continuă a bugetele naționale pentru cercetările în domeniul apărării, precum și fragmentarea preponderentă a acestora la nivel național; subliniază potențialul UE de a aduce o valoare adăugată substanțială prin Cadrul de cooperare europeană și prin sinergii mai mari între cercetarea în domeniul securității militare și a celei civile; subliniază, în special, necesitatea de a se concentra asupra investițiilor în tehnologii generice esențiale, cum ar fi robotica, nanoelectronica și microelectronica, precum și faptul că trebuie garantat că fondurile UE cheltuite în aceste domenii produc beneficii și pentru necesitățile din domeniul apărării;

O mai mare coerență între structurile permanente multinaționale din statele membre ale UE

41.  ia act de existența unor inițiative de parteneriat bilaterale/regionale/multilaterale din Europa care vizează punerea în comun a resurselor și încurajarea interoperabilității, care să poată furniza contribuții pentru UE, ONU, NATO sau operațiuni ad-hoc ale coaliției; salută beneficiile cooperării și sprijină în totalitate logica punerii în comun, sprijină o anumită formă de raționalizare și o mai bună coordonare între numeroasele structuri cu o dimensiune multinațională, care s-au dezvoltat fără vreun plan global și coerent;

42.  solicită consolidarea legăturilor dintre Eurocorps și Statul Major al UE și invită statele membre să participe la structura multinațională Eurocorps, care ar putea forma nucleul unui element integrat al forțelor armate europene;

43.  ia act de desființarea EUROFOR, recunoscând contribuția sa la operațiunile UE și la rotația grupurilor tactice de luptă; ia act de contribuțiile specifice ale EUROMARFOR, EUROGENDFOR, Cooperarea baltică în domeniul apărării, Cooperarea nordică în domeniul apărării, forța amfibie Marea Britanie - Țările de Jos, forța amfibie italiano-spaniolă, corpul germano-olandez, cooperarea navală belgiano-olandeză, inițiativele anglo-franceze de construire a unei forțe combinate comune expediționare, unei forțe de intervenție aeronavală integrate și a unui cartier general al forțelor întrunite, precum și alte structuri regionale și bilaterale permanente, emergente sau deja existente;

44.  reafirmă că trebuie asigurată coerența de ansamblu la nivelul UE și invită statele membre să-și coordoneze mai atent inițiativele în cadrul Comitetului Militar al UE, pe baza contribuțiilor AEA;

Consolidarea dimensiunii europene în educația, instrucția și exercițiile militare

45.  își reafirmă sprijinul total pentru structurile și proiecte europene în domeniul educației și formării profesionale și subliniază, în special, contribuția Colegiului European de Securitate și Apărare (CESA) la promovarea unei culturi de securitate comune, precum și potențialul său în identificarea și elaborarea de proiecte în colaborare cu instituțiile naționale, ceea ce ar conduce la economii de costuri; salută decizia Consiliului din 12 aprilie 2013 de a consolida Colegiul oferindu-i calitate juridică și finanțare de la bugetul Uniunii; consideră că acest lucru ar putea constitui un model pentru sprijinul bugetar al UE pentru alte structuri PSAC, cum ar fi Agenția Europeană de Apărare și Centrul Satelitar al UE; încurajează dezvoltarea și mai amplă a inițiativei europene vizând schimburile de tineri ofițeri, inspirată de programul Erasmus, și participarea instituțiilor europene de educație și instrucție militară la programul Erasmus;

46.  sprijină ferm inițiativele în domeniul educației și pregătirii profesionale care vizează punerea în comun și partajarea, prin care se pot face economii semnificative fără a fi afectată suveranitatea națională în ceea ce privește mobilizările operative; subliniază succesul programului de pregătire a piloților de elicoptere organizat de AEA și salută lansarea de exerciții tactice de transport aerian de către AEA, care ar trebui să conducă la organizarea unui curs de instruire permanent în domeniul tacticilor aplicabile în transportul aerian european; așteaptă mai multe progrese în dezvoltarea unui sistem comun de pregătire integrată pentru instruirea viitorilor piloți de vânătoare; salută activitatea AEA în organizarea comună de cursuri de pregătire în domeniul apărării cibernetice, a combaterii dispozitivelor explozive improvizate și a operațiunilor navale; atrage atenția asupra necesității ca AED să ia în considerare nevoia de instruire a statelor membre ale căror aeronave sunt produse de firme neeuropene;

47.  subliniază că grupurile tactice de luptă ale UE permit posibilitatea organizării unor cursuri de pregătire și a unor exerciții comune; încurajează țările care participă la grupurile tactice de luptă să deschidă exercițiile și pentru alți participanți, cum ar fi posibili susținători strategici/operaționali, precum și organizații partenere, cum ar fi ONU;

48.  atrage atenția asupra necesității de a evita eventualele suprapuneri cu NATO, de exemplu, în ceea ce privește instruirea în domeniul securității cibernetice;

Creșterea beneficiilor cooperării UE-NATO

49.  subliniază faptul că întărirea capabilităților militare europene prin structuri consolidate ale UE este și în avantajul NATO și contribuie la o repartizare mai echitabilă a sarcinilor în cadrul Alianței; salută cooperarea pragmatică ce vizează evitarea suprapunerilor dintre inițiativele de punere în comun și partajare și cele privind apărarea inteligentă, în special prin interacțiunea dintre AEA și Comandamentul Aliat pentru Transformare al NATO (ACT);

50.  îndeamnă la o colaborare mai strânsă și mai regulată la nivel politic între VP/ÎR și Secretarul General al NATO în scopul evaluării riscurilor, al gestionării resurselor, al planificării politicii și al execuției de operațiuni PSAC, atât civile, cât și militare; subliniază necesitatea dezvoltării cadrelor existente de cooperare operațională UE-NATO, începând prin acordurile „Berlin Plus”, a căror implementare este încă blocată de Turcia;

51.  subliniază faptul că capabilitățile naționale, indiferent dacă sunt dezvoltate în cadrul UE sau al NATO, rămân sub autoritatea națională și pot fi, prin urmare, folosite pentru orice operațiuni decise la nivel național;

52.  subliniază importanța standardelor NATO pentru cooperarea europeană în domeniul apărării și subliniază necesitatea dezvoltării unor capabilități în cadrul UE, pentru a asigura interoperabilitatea deplină cu NATO;

53.  ia act de faptul că Forța de Răspuns a NATO și grupurile tactice de luptă ale UE sunt inițiative complementare care se consolidează reciproc, dar care necesită însă eforturi similare din partea statelor membre și solicită eforturi în vederea maximizării sinergiilor dintre ele;

PSAC trebuie să avanseze la un nivel nou

54.  invită statele membre să facă un salt calitativ în domeniul apărării europene, prin consolidarea structurilor militare ale UE, în conformitate cu prezenta rezoluție; încurajează statele membre care doresc să se implice, să o facă, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din TUE privind cooperarea structurată permanentă, precum și articolul 44 din TUE; consideră că în cazul lansării unei astfel de forme de cooperare, aceasta ar trebui, în primul rând, să se bazeze pe dorința statelor membre participante de a-și asuma responsabilitățile care le revin în cadrul comunității internaționale și de a pregăti mai bine Uniunea pentru operațiunile de gestionare a crizelor;

55.  consideră, prin urmare, că cooperarea structurată permanentă ar trebui să includă, în special, următoarele elemente care vizează o mai mare eficiență operativă:

56.  subliniază că și statele membre trebuie să-și consolideze angajamentele cu privire la crearea de capabilități, în special prin punere în comun și partajare, dar că trebuie menținut un nivel maxim de flexibilitate și incluziune, pentru a valorifica cât mai mult diversele sinergii la nivel bilateral, regional sau multilateral; consideră că un acord privind cooperarea structurată permanentă ar trebui să includă totuși cel puțin o serie de angajamente privind:

57.  observă că tratatul precizează clar că cooperarea structurată permanentă se va institui în cadrul Uniunii, observând că marea majoritate a activităților desfășurate în cadrul acesteia ar putea beneficia, prin urmare, de accesul la bugetul UE, în aceleași condiții ca și celelalte activități ale UE, în conformitate cu articolul 41 din TUE;

58.  consideră că o cooperare structurată permanentă ar trebui să faciliteze, de asemenea, și o mai bună armonizare a inițiativelor europene de colaborare, în spiritul incluziunii și al flexibilității, prin consolidarea legăturilor dintre diferitele „insule” de cooperare ce ar apărea într-un cadru consolidat al PSAC;

o
o   o

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Consiliului,Comisiei, VP/ÎR, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, Adunării Parlamentare a NATO și Secretarului General al NATO.

(1) JO L 343, 23.12.2011, p. 35. (2) JO L 183, 13.7.2011, p. 16. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0455. (4) JO C 168 e, 14.6.2013, p. 9. (5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0334. (6) Texte adoptate, P7_TA(2011)0574.