Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția împotriva corupției a Organizației Națiunilor Unite (UNCAC), deschisă pentru semnare la Merida, la 9 decembrie 2003,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice,

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, deschisă pentru semnare la Paris, la 17 decembrie 1997, precum și modificările ulterioare,

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu din 12 decembrie 2011, referitoare la drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – către o abordare mai eficientă (COM(2011)0886),

–  având în vedere Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptat la cea de a 3179-a reuniune a Consiliului pentru Afaceri Externe din 25 iunie 2012,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 mai 2001 către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „Rolul Uniunii Europene în promovarea drepturilor omului și a procesului de democratizare în țările terțe” (COM(2001)0252),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 25 octombrie 2011, intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere seria de documente ale Consiliului intitulată „Integrarea drepturilor omului și a problematicii de gen în politica europeană de securitate și apărare”(1) și, în special, documentul Consiliului „Standarde generale de conduită pentru operațiunile PESA” (doc. 08373/3/2005),

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

–  având în vedere Planul global de acțiune „Respectarea promisiunii: uniți pentru realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 10 octombrie 2010,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 27 februarie 2013, intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor sustenabil pentru planetă” (COM(2013)0092),

–  având în vedere raportul Băncii Europene de Investiții (BEI), intitulat „Politicile de prevenire și de descurajare a corupției, fraudei, coluziunii, coerciției, spălării banilor și finanțării terorismului în activitățile Băncii Europene de Investiții („Politica antifraudă a BEI”), adoptat în 2008,

–  având în vedere Politica și procedurile în materie de aplicare a legii (EPP) ale Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care au intrat în vigoare în martie 2009,

–  având în vedere „Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: implementarea cadrului Organizației Națiunilor Unite «Protecție, respectare și remediere»” (HR/PUB/11/04),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la „O strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE”(3),

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, adoptate la a 2914-a reuniune a Consiliului Afaceri Generale din 8 decembrie 2008,

–  având în vedere „Documentul de la Montreux referitor la obligațiile juridice internaționale pertinente și bunele practici pentru state în ceea ce privește operațiunile societăților private din domeniul militar și de securitate (SPMS) în timpul conflictelor armate”, adoptat la Montreux, la 17 septembrie 2008,

–  având în vedere Convenția de drept penal privind corupția a Consiliului Europei, deschisă spre semnare la 27 ianuarie 1999 și Convenția de drept civil a Consiliului Europei privind corupția, deschisă spre semnare la 4 noiembrie 1999, precum și Rezoluțiile (98) 7 și (99) 5, adoptate de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei la 5 mai 1998 și, respectiv, la 1 mai 1999, prin care s-a constituit/înființat Grupul de state împotriva corupției (GRECO),

–  având în vedere Declarația de la Jakarta privind Principiile pentru agențiile anticorupție, adoptată la 26-27 noiembrie 2012,

–  având în vedere Principiile de la Paris pentru instituțiile naționale de apărare a drepturilor omului(4),

–  având în vedere Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale(5),

–  având în vedere „Declarația tripartită de stabilire a principiilor privind societățile multinaționale și politica socială” a Organizației Internațională a Muncii (OIM)(6),

–  având în vedere inițiativa „Global Compact” a ONU(7),

–  având în vedere Codul internațional de conduită pentru furnizorii de servicii de securitate private,

–  având în vedere Tratatul privind comerțul cu arme, adoptat la Conferința finală a Organizației Națiunilor Unite pentru Tratatul privind comerțul cu arme, care a avut loc la New York, la 18- 28 martie 2013(8),

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A7-0250/2013),

A.  întrucât corupția poate fi definită ca un abuz de putere în scopul câștigului personal individual sau colectiv, direct sau indirect, și întrucât actele de corupție includ infracțiunile precum mita, deturnarea de fonduri, traficul de influență, abuzul de funcție și îmbogățirea ilicită, conform definițiilor Convenției ONU împotriva corupției; întrucât frauda, extorcarea, șantajul, abuzul de puteri discreționare, favoritismul, nepotismul, clientelismul și contribuțiile politice ilegale sunt strâns legate de corupție; întrucât corupția poate fi legată de criminalitatea organizată, condusă de grupuri de lideri paralele cu structurile oficiale, în special în zonele în care autoritățile nu reușesc să aplice legea;

B.  întrucât corupția perpetuează și agravează consecințe inechitabile, injuste și discriminatorii din perspectiva beneficierii egale de drepturile omului, fie acestea civile, politice, economice, sociale sau culturale; întrucât corupția are repercusiuni negative asupra mediului și afectează în mod disproporționat grupurile cele mai dezavantajate și marginalizate ale societății, prin faptul că le privează de un acces egal la participarea politică, servicii publice, justiție, siguranță, terenuri, locuri de muncă, educație, sănătate și locuințe, și întrucât corupția afectează în mod deosebit progresul în eliminarea discriminării, realizarea egalității de gen și capacitarea femeilor, prin limitarea capacității femeilor de a-și revendica drepturile;

C.  întrucât corupția poate submina dezvoltarea economică, obstrucționând în anumite cazuri afacerile și investițiile;

D.  întrucât combaterea corupției face parte din principiul bunei guvernanțe, așa cum este susținut și definit la articolul 9 alineatul (3) și la articolul 97 din Acordul de la Cotonou;

E.  întrucât actele de corupție și încălcările drepturilor omului implică, de obicei, abuzuri de putere, lipsă de responsabilitate și instituționalizarea unor forme diferite de discriminare; întrucât corupția este invariabil mai frecventă atunci când respectarea drepturilor omului este deficitară sau absentă, și întrucât corupția subminează adesea eficacitatea instituțiilor și entităților care, în mod normal, au responsabilități de control și echilibrare și de la care se așteaptă asigurarea respectării principiilor democratice și a drepturilor omului, cum ar fi parlamentele, autoritățile de aplicare a legii, sistemul juridic și cel legislativ;

F.  întrucât corupția este, în general, adânc înrădăcinată în mentalitatea societăților în care este răspândită, iar toate eforturile de combatere a acesteia ar trebui orientate, în primul rând și mai presus de toate, către sistemul educațional, adresându-se individului de la cea mai fragedă vârstă posibilă;

G.  întrucât statele nu acționează uneori pentru a împiedica sau sancționa corupția în sectorul public și în cel privat, încălcându-și obligațiile internaționale care decurg din Pactul internațional privind drepturile civile și politice și din Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, precum și din alte instrumente internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului;

H.  întrucât corupția distorsionează volumul și structura cheltuielilor guvernamentale, afectând în mod grav capacitatea statului de a-și exploata la maxim resursele pentru a obține realizarea deplină a drepturilor economice, sociale și culturale, și întrucât corupția deviază un volum mare de fonduri în detrimentul investițiilor în economie, frânând refacerea țărilor aflate în dificultate economică, inclusiv în state membre ale UE;

I.  întrucât corupția la nivel înalt poate destabiliza și submina în mod grav țările vizate și poate periclita chiar statul în sine;

J.  întrucât, potrivit Băncii Mondiale, corupția reprezintă 5% din PIB-ul mondial (2,6 trilioane USD), iar peste 1 trilion de USD sunt oferiți drept mită în fiecare an; întrucât corupția însumează 10% din costul total al desfășurării de activități economice la nivel mondial și 25% din costurile contractelor de achiziții publice din țările în curs de dezvoltare(9);

K.  întrucât Banca Mondială estimează că, din cauza corupției la nivel înalt, în fiecare an se fură de la 20 până la -40 de miliarde USD din bugetele publice ale țărilor în curs de dezvoltare, adică între 20% și -40% din fondurile asistenței oficiale pentru dezvoltare, acești bani fiind ascunși în străinătate(10);

L.  întrucât, din anul 2000 până în anul 2009, țările în curs de dezvoltare au pierdut 8,44 trilioane USD din cauza fluxurilor financiare ilicite, o sumă de peste 10 ori mai mare decât ajutorul extern pe care l-au primit; întrucât în ultimul deceniu, țările în curs de dezvoltare au pierdut anual 585,9 miliarde USD pe an în urma fluxurilor financiare ilicite; întrucât sumele furate în fiecare an prin corupție ar fi suficiente pentru a hrăni de 80 de ori populația care suferă de foame a planetei, în timp ce mita și furtul măresc cu până la 40% costurile totale ale proiectelor care au ca scop să furnizeze apă potabilă sigură și accesul la instalații sanitare la nivel mondial(11);

M.  întrucât corupția, prin faptul că amenință consolidarea democrației și respectarea drepturilor omului, rămâne o cauză fundamentală și un catalizator al conflictelor, al numeroaselor încălcări ale dreptului umanitar internațional și al impunității în țările în curs de dezvoltare, și întrucât status quo-ul corupției și îmbogățirilor ilicite în funcții cu putere în stat a condus la acapararea puterii și la perpetuarea acesteia, precum și la crearea de noi miliții și propagarea violențelor;

N.  întrucât corupția în sectorul judiciar încalcă principiul nediscriminării și al accesului la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la o cale eficientă?? de atac, care au un rol esențial în asigurarea respectării tuturor celorlalte drepturi ale omului, și întrucât corupția distorsionează grav independența, competența și imparțialitatea sistemului judiciar și a administrației publice, încurajând neîncrederea în instituțiile publice, subminând statul de drept și generând violență;

O.  întrucât furnizarea de servicii publice permite statelor să își respecte obligațiile internaționale privind drepturile omului, asigurând alimentarea cu apă și alimente, servicii de sănătate, educație, locuințe, securitate și ordine, ca elemente ale dezvoltării umane, și întrucât corupția în sectorul achizițiilor publice prosperă în absența deschiderii, transparenței, informării, concurenței, stimulentelor, precum și a unor norme și reglementări care să fie strict aplicate și prosperă, de asemenea, acolo unde nu există o monitorizare independentă și nici mecanisme de sancțiune;

P.  întrucât corupția la scară largă , lipsa transparenței, a accesului la informație și absența participării nediscriminatorii la luarea deciziilor împiedică cetățenii să responsabilizeze guvernele și reprezentanții politici pentru a se asigura că veniturile provenind din exploatarea resurselor sunt folosite pentru a le garanta drepturile omului; întrucât guvernele sunt obligate să facă tot ceea ce le stă în putere pentru a combate corupția din întreprinderile publice și private;

Q.  întrucât apărătorii drepturilor omului, media, organizațiile societății civile (OSC), sindicatele și jurnaliștii de investigație joacă un rol fundamental în combaterea corupției, prin examinarea bugetelor publice, monitorizarea activităților guvernamentale și ale companiilor mari, în special multinaționale, precum și a finanțării partidelor politice, oferind competențe și expertiză pentru consolidarea capacităților și reclamând transparență și responsabilitate; întrucât jurnaliștii care relatează despre corupție și crima organizată sunt din ce în ce mai vizați și din ce în ce mai hărțuiți de grupurile criminalității organizate, de „puterea paralelă” și de autoritățile publice, în special în țările în curs de dezvoltare;

R.  întrucât libertatea și independența presei și celorlalte mijloace de comunicare în masă, atât pe internet cât și offline, sunt esențiale pentru a asigura transparența și controlul necesare pentru a combate corupția, oferind o platformă pentru expunerea actelor de corupție și acordând cetățenilor și al societății acces la informații;

S.  întrucât datele publice și un guvern transparent capacitează cetățenii, oferindu-le acces la informații privind cheltuielile și bugetele guvernamentale;

T.  întrucât persoanele care denunță nereguli sunt vitale pentru expunerea corupției, fraudei, gestionării defectuoase și a încălcărilor drepturilor omului, în ciuda riscurilor personale mari, și întrucât lipsa protecției împotriva represaliilor, controlul asupra informațiilor, legile privind calomnia și defăimarea și investigarea necorespunzătoare a faptelor relatate de denunțători pot conduce atât la o descurajare generală în semnalarea unor astfel de cazuri, cât și la punerea în pericol a siguranței personale a acestora și a familiilor lor; întrucât UE are datoria de a-i proteja pe denunțători, utilizând în cel mai eficient mod posibil în special instrumentele de cooperare, cum ar fi Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO);

U.  întrucât situațiile de urgență și ajutoarele primite oferă oportunități pentru corupție, datorită naturii activităților, complexității acțiunilor și actorilor care le realizează, și întrucât aceste „oportunități” includ mita, obstrucția, extorcarea cu care se confruntă personalul agențiilor de ajutor, abateri ale personalului agențiilor de ajutor, frauda, contabilitatea falsă, deturnarea ajutorului primit și exploatarea celor nevoiași și alimentează un sentiment general de exasperare cu privire la orice autoritate publică; întrucât însușirea ilegală a ajutorului umanitar reprezintă o încălcare gravă a dreptului umanitar internațional;

V.  întrucât 25% din numărul total al anchetelor inițiate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) s-au referit la ajutorul extern european pentru țări terțe, și întrucât în urma acestor anchete au fost recuperate 17,5 milioane EUR(12);

W.  întrucât ajutorul UE pentru țările în curs de dezvoltare s-ar putea irosi în absența unui sistem care să includă un sistem adecvat de echilibru al puterilor în țările beneficiare, precum și a unui sistem complet independent de monitorizare a integrității, care să completeze utilizarea fondurilor;

X.  întrucât există afirmații potrivit cărora băncile publice europene, fie ele instituții ale UE (BEI) sau bănci ai căror acționari sunt în majoritate state membre ale UE (BERD), au fost implicate în scandaluri de corupție legate de operațiunile lor în afara Uniunii Europene;

Y.  întrucât donatorii și instituțiile financiare internaționale (IFI), cum ar fi Banca Mondială (BM) și Fondul Monetar Internațional (FMI), ar trebui să impulsioneze o reformă reală a guvernării în țările debitoare și să contribuie la o combatere efectivă a corupției, inclusiv prin evaluarea și contracararea riscurilor dovedite de corupție și degradare a drepturilor omului asociate cu numeroase măsuri impuse în contextul programelor de ajustare structurală (PAS), cum ar fi privatizarea întreprinderilor și resurselor de stat;

Z.  întrucât traficul de ființe umane se bazează foarte mult pe rețele complexe și corupte, care sunt prezente în toate sectoarele guvernării, în administrația publică, în aplicarea legii și în sectorul privat din țările de origine, de tranzit și de destinație a victimelor, și întrucât corupția slăbește acțiunile celor care combat traficul , prin corupția înregistrată în poliție și la nivelul personalului judiciar și în cadrul procedurilor de arestare și urmărire penală a traficanților, în acordarea de asistență juridică și în protecția martorilor victimelor traficului de ființe umane;

AA.  întrucât corupția și abaterile înregistrate la nivelul forțelor armate, în sectorul apărării, în rândul autorităților de aplicare a legii și al forțelor de menținere a păcii provoacă riscuri grave pentru viața, integritatea fizică, protecția, libertatea și drepturile cetățenilor din țările în curs de dezvoltare, și întrucât sectorul apărării și al achizițiilor pentru apărare continuă să fie caracterizate de niveluri inacceptabile de corupție și sunt, cu precădere, protejate de secretul în numele securității naționale; întrucât achizițiile publice pentru aprovizionarea cu echipamente de securitate ar trebui controlată strict;

AB.  întrucât utilizarea societăților militare și de securitate private (SMSP) atât de către actorii publici, cât și de către cei privați, a crescut exponențial în ultimii douăzeci de ani, și întrucât, datorită naturii activităților lor, SMSP sunt deosebit de vulnerabile la corupție și au fost acuzate de grave încălcări ale drepturilor omului, deși operează în cea mai mare parte într-un domeniu aflat în afara reglementării stricte, fără responsabilitatea publică care este, în general, impusă forțelor armate;

AC.  întrucât nivelul de implementare, utilizare și eficiență al asistenței juridice reciproce și al mecanismelor de recuperare a creanțelor în temeiul capitolelor IV și V din CIC a ONU rămâne scăzut în rândul statelor părți la aceasta din urmă, și întrucât aceste state părți sunt încă în curs de a-și îndeplini în totalitate obligațiile care le revin în temeiul capitolelor IV („Cooperarea internațională”) și V („Recuperarea creanțelor”) din Convenția privind cooperarea internațională și, în special, încă nu și-au îndeplinit în mod suficient obligațiile de asistență judiciară reciprocă, în conformitate cu articolul 46 din CIC a ONU;

AD.  întrucât un comerț global al armelor și munițiilor defectuos reglementat și opac alimentează conflictele, corupția, sărăcia, încălcarea drepturilor omului și impunitatea;

AE.  întrucât marea corupție în țările în curs de dezvoltare apare mai ales cu complicitatea și chiar cu ajutorul anumitor oameni de afaceri, avocați, instituții financiare și funcționari publici din țările dezvoltate, inclusiv din statele membre ale UE, și întrucât, încălcând flagrant reglementările privind combaterea spălării banilor de la nivelul UE și de la nivel internațional, aceste instituții și corporații au oferit canale pentru spălarea veniturilor provenite din corupție în țările dezvoltate și în cele în curs de dezvoltare, pentru a crea structuri opace și pentru a-și ascunde activele în „jurisdicții secrete”;

AF.  întrucât o perspectivă bazată pe drepturile omului asupra politicilor anticorupție întărește percepția generală că, pe lângă fondurile publice, sunt afectate de corupție și drepturile individuale, și oportunitățile cetățenilor; întrucât asocierea strânsă între mișcările internaționale anticorupție și cele pentru drepturile omului va ridica gradul de conștientizare a opiniei publice și va intensifica exigența acesteia pentru deschidere, responsabilitate și justiție, și întrucât corelarea actelor de corupție cu încălcări ale drepturilor omului creează noi posibilități de acțiune, în special în cazul în care corupția poate fi combătută prin intermediul mecanismelor naționale, regionale și internaționale existente de monitorizare a respectării drepturilor omului,

Coerența între politicile interne și cele externe

1.  consideră că UE poate deveni un lider credibil și influent în lupta împotriva corupției numai dacă abordează într-un mod corespunzător problemele crimei organizate, corupției și spălării de bani pe teritoriul propriu; salută, în această privință, „Raportul UE privind anticorupția”, ce urmează a fi prezentat de către Comisie; speră că identificarea de către Comisie a zonelor vulnerabile în fața corupției din statele membre va ajuta la intensificarea eforturilor anticorupție, va facilita schimbul de bune practici, va puncta tendințele UE și va stimula învățarea inter pares și respectarea în mai mare măsură a angajamentelor UE și a celor internaționale; invită Comisia să prezinte inițiative privind politicile UE în domeniul anticorupției, cum ar fi un plan de acțiune al UE împotriva corupției;

2.  salută, în această privință, renegocierea Directivei privind impozitarea veniturilor, care are drept scop să pună efectiv capăt secretului bancar; consideră că întărirea reglementării și transparența în ceea ce privește registrele comerțului și registrele trusturilor din toate statele membre ale UE este o condiție indispensabilă pentru combaterea corupției, atât în UE, cât și în țările terțe; consideră că normele UE ar trebui să impună o obligație de înregistrare a tuturor structurilor legale și a datelor referitoare la beneficiarii lor reali, iar aceste informații ar trebui publicate online, clasificate electronic și prezentate într-un format consultabil, astfel încât să poată fi consultate în mod gratuit;

3.  consideră că UE ar trebui să urmeze exemplul Statelor Unite în aplicarea Actului privind răspunderea conform statului de drept în cazul Serghei Magnițchi din 2012 și să adopte un act legislativ similar la nivelul UE, ca un cadru emblematic și operațional de stabilire a unei legături între corupție și încălcarea drepturilor omului; solicită, prin urmare, Consiliului să adopte o decizie de stabilire a unei liste UE comune a funcționarilor implicați în moartea lui Serghei Magnițchi, în mușamalizarea judiciară ulterioară și în hărțuirea permanentă și susținută a familiei acestuia; adaugă că această decizie a Consiliului impune sancțiuni orientate precis asupra acelor funcționari, cum ar fi interdicția de viză în întreaga UE și ordinul de înghețare a tuturor active financiare pe care aceștia sau rudele apropiate le dețin pe teritoriul Uniunii Europene; invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune în vederea creării unui mecanism de înregistrare într-o bază de date și de impunere a unor sancțiuni similare oficialilor din țările terțe (inclusiv ofițeri de poliție, procurori și judecători) implicați în încălcări grave ale drepturilor omului și în „manipulări” judiciare îndreptate împotriva persoanelor care semnalează nereguli, a jurnaliștilor care raportează cazuri de corupție și a activiștilor pentru drepturile omului din țările terțe; subliniază că criteriile de includere pe listă trebuie să se bazeze pe surse bine documentate, convergente și independente, precum și pe dovezi convingătoare, oferind celor vizați posibilitatea de a recurge la căi de atac;

Responsabilitatea și transparența ajutorului extern și a bugetelor publice

4.  sprijină întru totul angajamentul UE de a-și însuși și de a integra în toate politicile sale de dezvoltare conceptul de asumare democratică a responsabilităților, care reprezintă participarea efectivă și deplină a populației la elaborarea, implementarea și monitorizarea politicilor și a strategiilor de dezvoltare ale donatorilor și guvernelor partenere; consideră că o astfel de politică încurajează implicarea beneficiarilor programelor și, prin urmare, contribuie la o monitorizare mai atentă și o responsabilitate mai mare în lupta împotriva corupției; încurajează Comisia și statele membre să aplice principiul condiționării programelor de ajutor pentru dezvoltare de respectarea normelor internaționale anticorupție și să introducă o clauză anticorupție în contractele de achiziții publice, conform recomandărilor OCDE; solicită Comisiei să continue să promoveze un nivel ridicat de transparență a ajutorului, în formate digitale, lizibile automat și folosind un standard comun pentru a asigura comparabilitatea cu alți donatori și, în special, care să corespundă necesităților guvernelor beneficiare;

5.  subliniază că, pentru a garanta faptul că instrumentele de combinare sporesc eficacitatea finanțării pentru dezvoltare, trebuie revizuită guvernanța acestora, în vederea creșterii transparenței criteriilor de selecție a proiectelor și a răspunderii față de societate în ansamblu; reamintește că stabilirea unui număr critic de cerințe minime pentru selecția, monitorizarea și evaluarea proiectelor ar putea facilita comparabilitatea acestora și ar constitui o bază coerentă pentru informarea cu privire la efectuarea operațiunilor; constată că ar trebui prezentate sistematic rapoarte cu privire la evoluțiile proiectelor și la impactul dezvoltării acestora pentru a se justifica utilizarea resurselor provenite din ajutoare prin intermediul facilităților de combinare, nu numai în fața donatorilor și a instituțiilor financiare europene implicate, ci și în fața publicului larg;

6.  consideră că Comisia ar trebui să impună un nivel maxim de integritate în procedurile de achiziții publice pentru implementarea proiectelor finanțate de UE, în special prin promovarea unei mai mari accesibilități pentru organizațiile locale la procedurile de ofertare; subliniază că o perspectivă bazată pe drepturile omului asupra achizițiilor publice beneficiază de participarea unei game mai largi de actori, și anume cei afectați de procesul de ofertare (cum ar fi asociațiile de proprietari de terenuri sau grupurile defavorizate); consideră că o perspectivă bazată pe drepturile omului asupra achizițiilor încurajează, de asemenea, autoritățile să ofere grupurilor dezavantajate posibilitatea de a concura în procedurile de achiziții publice și să extindă criteriile de evaluare a societăților în cadrul acestor proceduri; reamintește că rezultatele monitorizării proiectelor în cooperare cu societatea civilă și cu autoritățile locale implicate este esențială pentru a stabili dacă fondurile UE sunt utilizate corespunzător; solicită Comisiei să nu acorde proiecte contractanților ai căror proprietari beneficiari nu sunt cunoscuți sau a căror societate are o structură care le permite să realizeze cu ușurință ajustări ale prețului de transfer;

7.  îndeamnă UE să sporească transparența, sprijinind crearea unui sistem global de identificare a angajamentelor de acordare de ajutor, pentru a putea determina statele donatoare să își ducă la îndeplinire promisiunile de ajutor și să își asume responsabilitate pentru proiectele, instituțiile sau grupurile pe care le sprijină;

8.  reamintește, în plus, necesitatea de a stopa tehnicile corupte în cadrul implementării proiectelor finanțate de UE, cum ar fi umflarea costurilor proiectelor, plățile pentru proiecte și angajați fictivi, utilizarea inadecvată și coruptă a compensațiilor economice și/sau industriale, furtul pur și simplu din fondurile de stat, cheltuielile de călătorie umflate și mita, printre altele; insistă, prin urmare, asupra necesității de a monitoriza întreaga lungime a lanțului de finanțare UE, inclusiv elaborarea politicilor și reglementarea, planificarea și bugetarea, finanțarea, transferurile fiscale, managementul și dezvoltarea programului, ofertarea și achizițiile publice, construcția, operarea și întreținerea, precum și plata pentru servicii;

9.  sugerează Comisiei să facă publice mecanismele de raportare din cadrul OLAF cu privire la utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE în de către participanții la licitațiile publice și beneficiarii ajutorului UE și să elaboreze o serie de orientări de politică privind tratarea informațiilor oferite de persoanele din interior care semnalează acest tip de abuzuri în țările terțe, permițând un curs corespunzător al acestora, un feedback și protecția împotriva represaliilor, acordând o atenție deosebită situației celor mai vulnerabile grupuri, îndeosebi femeilor, din multe țări în curs de dezvoltare, întrucât acestea sunt în mod special expuse riscului de a fi ținte ale corupției, sunt dispuse să coopereze pentru denunțarea acesteia, dar sunt și mai vulnerabile și mai stigmatizate în cazul în care cooperează;

10.  subliniază faptul că UE trebuie să reliefeze importanța punerii în aplicare a dreptului la participare și a dreptului de acces la informații și la mecanismele de răspundere publică precum datele deschise, acestea constituind principii fundamentale ale democrației în toate platformele de dialog cu țările terțe, inclusiv în relațiile bilaterale și în relațiile la cel mai înalt nivel; subliniază că libertatea presei și a mass-mediei, atât în mediul online cât și în cel offline, este fundamentală în acest sens; sugerează ca UE să finanțeze proiecte în țări terțe pentru a sprijini transpunerea în practică a acestor principii, în special în țările aflate într-un proces de democratizare, contribuind la integrarea dimensiunii de gen și asigurându-se că aceste procese implică societatea civilă, în special apărătorii drepturilor omului, sindicatele, femeile și grupurile deosebit de vulnerabile, precum și oferind asistență în formularea legilor necesare pentru o protecție eficace a celor care semnalează nereguli;

11.  constată, în această privință, că UE trebuie să conducă prin puterea exemplului; insistă ca UE și statele sale membre să se implice în mod activ în inițiativele internaționale pentru o mai mare transparență bugetară, cum ar fi Parteneriatul pentru o guvernare deschisă, Inițiativa pentru un buget deschis și Inițiativa internațională pentru transparența ajutorului, promovând astfel de angajamente din partea țărilor partenere, ca imperative ale standardelor internaționale privind drepturile omului;

12.  invită Comisia să propună o extindere a definiției apărătorilor drepturilor omului în Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului, pentru a include și activiștii anticorupție, jurnaliștii de investigație și, în special, persoanele care semnalează nereguli;

13.  subliniază faptul că UE, ca donator de prim rang la nivel mondial, ar trebui să urmeze și să extindă exemplele recente de condiționare a ajutorului extern al UE de reforme bugetare, în direcția unei mai mari transparențe, de acces la date și la procese participative, și ar trebui să-și armonizeze, în acest sens, orientările cu alți donatori; consideră că UE ar trebui să stabilească o serie de repere și de criterii clare și publice, vizând o abordare bazată pe stimulente pentru guvernele beneficiare, pentru a-și deschide procesele bugetare și a integra în acțiunile lor transparența, participarea publică și componente de supraveghere, prin instruire sau asistență tehnică; solicită insistent UE să promoveze și să sprijine dezvoltarea unui mediu favorabil pentru organismele de supraveghere din țările în curs de dezvoltare (inclusiv pentru parlamente, curți de conturi, organizații ale societății civile și mass-media), pentru ca acestea să-și îndeplinească funcțiile de bază și să combată, astfel, corupția;

14.  subliniază că, pe de o parte, UE ar trebui să utilizeze cadrul „parteneriatelor avansate” cu țările terțe pentru a exercita presiuni, într-un mod eficace, asupra regimurilor afectate de corupție endemică, pentru ca acestea să adopte reforme în vederea implementării principiilor amintite mai sus; consideră că dialogul politic, presiunea și cooperarea realizate de UE în direcția impunerii reformelor ar trebui să fie vizibile și transparente și ar trebui să integreze mecanisme de monitorizare adecvate și ambițioase; consideră că UE ar trebui să condamne public adoptarea legilor care restricționează libertatea media și activitățile societății civile, acestea fiind elemente esențiale ale responsabilității, consideră că ar trebui elaborate strategii de adaptare a relațiilor cu aceste țări astfel încât reformele să fie promovate într-un mod vizibil; subliniază necesitatea integrării unor clauze clar definite și monitorizate privind drepturile omului în acordurile cu țările terțe, care să permită suspendarea oricărui acord de parteneriat în cazul unor încălcări majore ale drepturilor omului;

15.  sprijină transparența sporită a luării deciziilor privind investițiile de bani publici europeni, și anume în proiecte ale BEI și ale BERD care pot avea un impact negativ asupra drepturilor omului; solicită insistent ca BEI și BERD să-și consolideze politicile antifraudă și anticorupție, pentru a asigura transparența totală a investițiilor în afara Uniunii Europene; subliniază nevoia ca BEI și BERD să se declare dispuse să evite investițiile cu grad mare de risc, mai ales pe cele prin intermediari financiari, și să adopte o abordare bazată pe factorul de risc și o evaluare îmbunătățită a impactului asupra drepturilor omului prezentat de proiectele pe care le susțin, în plus față de executarea procedurilor de precauție, cu accent pe respectarea drepturilor omului și a integrității, pentru toate operațiunile clienților lor; consideră că trebuie acordată atenție deosebită asigurării participării publicului, precum și consultării în prealabil, gratuite și informate, a comunităților afectate la fiecare pas al planificării, punerii în aplicare, monitorizării și evaluării proiectelor finanțate; solicită insistent statelor membre ale UE și Comisiei să-și utilizeze influența ca membri exclusivi ai BEI și ca acționari majoritari ai BERD pentru a impulsiona reforme importante ale acestor instituții, în vederea mai bunei supravegheri democratice a deciziilor și a responsabilității lor;

16.  consideră că instituțiile financiare internaționale, precum FMI și Grupul Băncii Mondiale, ar trebui să efectueze o evaluare a riscurilor de corupție în cadrul măsurilor propuse țărilor debitoare prin intermediul PAS, precum și o evaluare a impactului acestora asupra drepturilor omului; consideră că PAS ar trebi să includă reforme pentru îmbunătățirea guvernanței și a transparenței; insistă asupra faptului că implementarea programelor ar trebui urmată de sisteme de supraveghere adecvate, cu resurse suficiente și independente, realizând audituri și inspecții frecvente; consideră, de asemenea, că o atenție deosebită ar trebui acordată acaparării terenurilor, evacuărilor forțate, achizițiilor din domeniul apărării, bugetelor de apărare separate și finanțării activităților militare și paramilitare în țările debitoare; solicită insistent statelor membre UE să-și folosească influența ca membri ai FMI și ai Băncii Mondiale pentru a face presiuni în direcția unei transparențe crescute și a unor mecanisme participatorii mai numeroase în cadrul negocierilor PAS și a altor programe de finanțare, precum și să încurajeze un control democratic mai strict al deciziilor și responsabilității;

17.  invită instituțiile financiare bilaterale și multilaterale, inclusiv Grupul Băncii Mondiale, FMI, băncile regionale de dezvoltare, agențiile de credit pentru export și băncile din sectorul privat, să solicite companiilor extractive și guvernelor să se conformeze cerințelor inițiativei „Publică ce plătești” și/sau standardelor ITIE referitoare la transparența plăților, ca o condiție indispensabilă pentru sprijinirea oricărui proiect;

18.  salută Planul de acțiune anticorupție al G20 de la Seoul și consideră că impulsul creat poate fi întreținut astfel încât să se asigure un efort coordonat internațional vizând combaterea corupției în zone-cheie;

Corupția și politicile pentru dezvoltare

19.  subliniază că cele mai sărace persoane din țările în curs de dezvoltare, care depins în cea mai mare măsură de serviciile publice, sunt afectate în mod disproporționat de corupția măruntă, inclusiv de așa-numita „corupție tăcută”, atunci când funcționarii publici nu efectuează serviciile sau contribuțiile pentru care sunt plătiți de guvern (profesori absenți din școlile publice sau doctori absenți din clinicile primare);

20.  subliniază faptul că corupția împiedică investițiile străine directe (ISD) și descurajează cooperarea economică a părților terțe cu țările în curs de dezvoltare;

21.  consideră că lupta împotriva corupției, inclusiv a paradisurilor fiscale, a evaziunii fiscale și a scurgerilor ilicite de capital, este parte integrantă a unor eforturi mai ample de promovare a bunei guvernanțe, fiind definită, în Agenda 2011 pentru Schimbare (COM(2011)0637), drept una dintre prioritățile principale pentru consolidarea eficacității politicii de dezvoltare a UE. insistă asupra necesității de a începe punerea în aplicare imediată și pe deplin a Convenției ONU împotriva corupției;

22.  subliniază că toate eforturile de a combate corupția ar trebui să fie complementate de susținerea față de programele care vizează prevenirea corupției prin educație și campanii de sensibilizare;

23.  amintește angajamentele asumate prin Parteneriatul de la Busan pentru o dezvoltare eficace și solicită UE și statelor sale membre să le pună în aplicare pentru a intensifica eforturile comune de combatere a corupției și a fluxurilor financiare ilicite;

24.  consideră că, pentru a combate și a eradica corupția, este esențială asigurarea coerenței politicilor de dezvoltare; insistă, de asemenea, asupra faptului că este necesară, în cadrul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) și a Fondului european pentru dezvoltare (FED), creșterea asistenței UE în domeniile administrației fiscale și acțiunilor împotriva fraudei fiscale;

Îmbunătățirea jurisdicției statelor membre

25.  solicită statelor membre ale UE să-și modifice dreptul penal, dacă este necesar, pentru a-și stabili jurisdicția asupra persoanelor de orice naționalitate aflate pe teritoriul lor care au comis acte de corupție sau de deturnare a fondurilor publice, indiferent de locul unde a avut loc infracțiunea, în cazul în care veniturile obținute din aceste activități infracționale se găsesc în statul membru în cauză sau au fost spălate acolo, sau dacă persoana are o „legătură strânsă” cu statul membru, și anume prin cetățenie, reședință sau uzufructul unei societăți cu sediul sau cu filiale în statul membru respectiv;

26.  subliniază, cu toate acestea, că statele membre ale UE ar trebui să fie precaute cu privire la furnizarea către țările terțe a unor informații privind persoanele acuzate de corupție, deturnare de fonduri sau evaziune fiscală, pentru a nu implica pe nedrept apărătorii drepturilor omului, cum s-a întâmplat în cazul lui Ales Bialiatski;

27.  consideră că legile privind defăimarea și calomnia pot împiedica informarea cu privire la actele de corupție din țările terțe; solicită, de aceea, insistent statelor membre să dea un exemplu și să scoată, în sistemul lor juridic, legile privind defăimarea și calomnia din sfera penală, cel puțin pentru cazurile în care există acuzații legate de crima organizată, corupție și spălare de bani în statele membre și în exterior;

28.  solicită insistent statelor membre, conform recomandărilor UNCAC, să adopte măsuri legislative sau de altă natură pentru a clasifica drept infracțiune penală îmbogățirea ilicită deliberată - o creștere semnificativă a activelor unui funcționar public pe care acesta nu o poate explica în mod rezonabil în raport cu veniturile sale legitime;

Consolidarea capacităților instituțiilor anticorupție

29.  salută Declarația de la Jakarta privind principiile pentru agențiile anticorupție, din noiembrie 2012; încurajează UE și statele membre să meargă mai departe și creeze un dinamism la nivel internațional în privința necesității de a rezolva problema lipsei de eficiență în combaterea corupției a instituțiilor anticorupție înființate în multe țări în curs de dezvoltare, în special datorită aranjamentelor lor instituționale, lipsei de independență funcțională față de puterea executivă, lipsei de sprijin politic, a provenienței fondurilor lor, a normelor lor de selecție și de numire a ofițerilor, precum și a puterii lor de executare;

30.  invită UE și statele membre să inițieze elaborarea unor standarde internaționale de independență și eficacitate pentru autoritățile anticorupție, concepute la nivel interguvernamental, în scopul adoptării finale de către Adunarea Generală a ONU, și care să fie echivalente cu Principiile de la Paris pentru instituțiile naționale pentru drepturile omului și să aibă o sferă de aplicare la fel de solidă; subliniază că aceste principii ar trebui utilizate ca repere ale responsabilității printr-o evaluare a performanței verificată la nivel de omologi;

31.  invită Comisia să consolideze cooperarea stabilită cu alte state donatoare și cu Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit pentru a dezvolta capacitățile Instituțiilor Supreme de Audit din statele beneficiare de ajutor, în vederea punerii în aplicare a standardelor internaționale pentru Instituțiile Supreme de Audit în țările în curs de dezvoltare;

32.  invită insistent UE și statele sale membre să încurajeze și să-și arate sprijinul pentru crearea unei Comisii internaționale împotriva corupției, instituite printr-un tratat internațional sau printr-un protocol la CIC a ONU, prin care ar lua ființă un organism internațional de anchetatori penali, cu puteri echivalente cu cele ale autorităților naționale de aplicare a legii și cu organele naționale de urmărire penală, în anchetarea și urmărirea în justiție a infracțiunilor de corupție pe teritoriul național al statelor semnatare, care să fie capabil, de asemenea, să pună sub acuzare persoane în instanțele penale naționale;

33.  invită statele membre UE să sprijine crearea funcției de Raportor Special al ONU pentru infracțiunile financiare, corupție și drepturile omului, cu un mandat cuprinzător, inclusiv un plan orientat pe obiective și pe baza unei evaluări periodice a măsurilor anticorupție luate de către state; invită acele state membre ale UE care au semnat, dar încă nu au ratificat Convenția în materie de drept penal a Consiliului Europei privind corupția, deschisă pentru semnături la 27 ianuarie 1999, să ratifice această convenție cât mai curând;

Responsabilitatea socială a întreprinderilor

34.  reamintește existența unui ghid bazat pe Convenția OCDE privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale, care permite întreprinderilor să adopte măsuri eficace de control intern, de deontologie și de conformitate în vederea prevenirii și detectării corupției transnaționale;

35.  invită insistent toate întreprinderile din UE să își îndeplinească obligația de a respecta drepturile omului, în conformitate cu principiile directoare ale ONU; salută disponibilitatea Comisiei de a elabora îndrumări în domeniul drepturilor omului pentru întreprinderile mici și mijlocii; invită statele membre să își dezvolte propriile planuri naționale pentru aplicarea principiilor directoare ale ONU și să insiste cu privire la necesitatea ca și statele partenere să adere la standardele de responsabilitate socială a întreprinderilor recunoscute la nivel internațional, precum la orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și la Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială;

36.  solicită dezvoltarea unor standarde mai eficiente privind transparența și responsabilitatea pentru companiile tehnologice ale UE, cu privire la exportul de tehnologii care pot fi utilizate pentru a viola drepturile omului, în ajutorul corupției sau pentru a acționa împotriva interesele de securitate ale UE;

37.  constată că cele mai multe inițiative pentru îmbunătățirea practicilor întreprinderilor în țările terțe, în special în zonele de conflict, cum ar fi „Global Compact” și Orientările pentru afaceri și drepturile omului ale ONU, nu stabilesc un teren comun și nu aplică în mod corespunzător orientările, bazându-se pe inițiativa voluntară a companiilor de a le respecta; solicită UE să preia conducerea eforturilor intonaționale de stabilire a acestor standarde normative, cel puțin în cadrul jurisdicției UE, axându-se pe responsabilitatea conducerii societăților transnaționale și pe mecanismele de compensare pentru victime;

38.  îndeamnă Comisia să propună o legislație care să solicite societăților din UE să se asigure că achizițiile lor nu îi sprijină pe cei care generează corupție și conflicte sau pe cei care încalcă grav drepturile omului, și anume prin realizarea de controale și audituri cu privire la lanțurile de aprovizionare cu materii prime și prin publicarea rezultatelor acestora; consideră că o procedură obligatorie de precauție pentru companiile din UE, în conformitate cu îndrumările publicate de OCDE, ar impulsiona întreprinderile europene și ar spori coerența politicilor UE privind drepturile omului și dezvoltarea, îndeosebi în zonele în care există numeroase conflicte;

39.  subliniază încă o dată nevoia ca UE și statele membre să ia măsurile corespunzătoare, inclusiv de drept penal, pentru a monitoriza și, eventual, a sancționa întreprinderile care își au sediul pe teritoriul lor implicate în corupția din țările terțe; invită Comisia să elaboreze o listă publică UE a societăților care au fost condamnate pentru practici de corupție sau ale căror cadre de conducere au fost inculpați pentru acte de corupție în statele membre sau în țări terțe; consideră că această listare ar trebui să împiedice participarea societăților, în caz de condamnare, la procedurile de achiziții publice sau la beneficierea de fonduri UE din statele membre UE sau din țările terțe, până la o decizie finală în instanță privind exonerarea; subliniază că punerea pe „lista neagră” ar putea fi un mijloc eficient de a convinge societățile să nu se mai implice în activități corupte și le-ar oferi un bun stimulent pentru a-și îmbunătăți și consolida procedurile interne legate de integritate;

40.  salută acordurile încheiate între Parlamentul European și Consiliu, care impun societăților din sectorul extractiv și din sectorul de exploatare a pădurii primare să-și comunice plățile către guverne în fiecare țară și pentru fiecare proiect; solicită insistent guvernelor tuturor țărilor partenere să solicite comunicarea echivalentă a plăților companiilor transnaționale înregistrate sau cotate pe piețele financiare din jurisdicția lor; solicită insistent UE să promoveze acest standard de informare în contextul relațiilor sale cu țările partenere; consideră că, la următoare revizuire a legislației din domeniu, Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea extinderii sferei raportării la nivelul fiecărei țări, astfel încât să includă societățile transnaționale din toate sectoarele de activitate și să ofere mai multe informații, de exemplu privind vânzările, activele, angajații, profiturile și impozitele;

Operațiunile de menținere a păcii și a stabilității

41.  subliniază că adesea corupția alimentează infracțiunile și contribuie la conflicte și la fragilitate și este de părere că ar trebui să se acorde o mai mare importanță combaterii corupției în cadrul acțiunilor UE de prevenire a conflictelor și de remediere a situațiilor de fragilitate;

42.  subliniază rolul crucial al unor standarde înalte de securitate pentru forțele de menținere a păcii în cadrul ONU și al UA, mai exact în contextul Instrumentului financiar pentru pace în Africa; susține apelurile la reformă ale sistemului ONU privind măsurile de integritate, și anume necesitatea de a consolida toate investigațiile asupra abaterilor funcționarilor - inclusiv cercetările pe teren - într-o singură entitate de supraveghere internă; invită, prin urmare, ONU să ia măsuri pentru a se asigura că cei care sunt victime ale forțelor de menținere a păcii au dreptul la căi de atac, și să îmbunătățească mecanismele de raportare și politica de protecție ale celor care semnalează nereguli;

43.  subliniază necesitatea de a dezvolta și actualiza Standardele generale de conduită și Codul de conduită pentru misiunile PSAC ale UE, pentru a reflecta în mod adecvat eforturile de combatere a corupției, atât în misiuni, cât și în zonele de misiune; invită UE și statele sale membre să ia măsuri pentru a se asigura că persoanele care sunt victime ale personalului european afectat în misiunile de pace și în cele legate de statul de drept au un drept efectiv la o cale de atac; solicită insistent Consiliului să instituie mecanisme de raportare sigure și adecvate, precum și o politică eficace de protecție a persoanelor care semnalează nereguli; subliniază că aceste mecanisme trebuie să țină seama de aspectele de gen;

44.  salută inițiative precum Documentul de la Montreux și Codul internațional de conduită pentru furnizorii de servicii de securitate private(CICo); salută recentul sprijin al Uniunii Europene pentru Documentul de la Montreux, precum și numărul mare de adoptări din partea statelor membre UE; subliniază, cu toate acestea, că este necesară o mai bună transpunere în practică a principiilor stabilite; invită toate statele membre ale UE să dezvolte în continuare legislația și reglementările naționale, în conformitate cu standardele stabilite în Documentul Montreux, și recomandă ca statele membre și UE să fie părți doar la contracte cu acele SMSP care susțin principiile inițiativelor; invită UE și statele sale membre să sprijine crearea mecanismului de supraveghere al CICo, care ar trebui să fie un organism de control, capabil să soluționeze plângeri și să pronunțe sancțiuni disuasive (inclusiv modificări ale contractelor care necesită constrângeri suplimentare, emiterea unor avertismente oficiale, sancțiuni financiare și eliminarea temporară sau permanentă a SMSP respective din sistemul CICo), pentru a asigura respectarea angajamentelor asumate de SMSP în cadrul CICo și pentru a le responsabiliza cu privire la acestea;

45.  solicită ca UE și statele membre să susțină crearea unui cadru internațional de reglementare a activităților SMSP, creând un mediu concurențial echitabil, astfel încât statele gazdă să aibă autoritatea de a reglementa SMSP, iar statele contractante să-și poată folosi puterea pentru protecția drepturilor omului și prevenirea corupției; subliniază că un astfel de cadru trebuie să includă sancțiuni disuasive pentru încălcări, precum și tragerea la răspundere a autorilor și accesul efectiv la căi de atac pentru victime, pe lângă un sistem de autorizare și monitorizare care să impună tuturor SMSP să se supună unor audituri independente și să participe la formări obligatorii pentru întregul personal în domeniul drepturilor omului;

Cooperarea și asistența internațională

46.  recomandă statelor membre să consolideze implementarea capitolelor IV (Cooperarea internațională) și V (Recuperarea creanțelor) din CIC a ONU, cu precădere pentru a crește eficiența asistenței judiciare reciproce, solicitate de țările terțe, în special prin interpretarea legislației interne într-un mod care să faciliteze asistența solicitată și prin deconectarea confiscării de condamnare în statul solicitant, pentru a oferi asistență judiciară reciprocă, și pentru a oferi sistemului lor legal resursele umane și financiare necesare astfel încât cazurile să poată fi instrumentate corespunzător și rapid; solicită insistent UE să acorde prioritate acestei probleme de mare importanță în țările terțe aflate într-un proces de democratizare, ocupându-se de obstacolele juridice și de lipsa disponibilității pentru cooperare a centrelor financiare din UE, care mențin adesea un regim de asistență judiciară reciprocă nereactiv și ineficient;

47.  este de părere că clauzele standard privind drepturile omului introduse în toate acordurile cu țările terțe ar trebui să includă și un angajament față de protejarea și promovarea bunei guvernări;

48.  încurajează Comisia să propună în cadrul următoarei revizuiri a Acordului de la Cotonou respectarea bunei guvernări ca element esențial al acordului și să extindă domeniul definiției corupției astfel încât să permită sancționarea încălcărilor clauzelor bunei guvernări în toate circumstanțele grave, nu numai cu privire la politicile economice și sectoriale sau la programele în care Uniunea Europeană este un partener important în vederea susținerii financiare;

49.  salută decizia Grupurilor operative UE-Egipt și UE-Tunisia de a finaliza o foaie de parcurs pentru restituirea activelor obținute ilicit care sunt încă înghețate în mai multe țări terțe; solicită insistent UE și statelor sale membre să adere pe deplin la normele internaționale în vigoare care reglementează recuperarea creanțelor, cum ar fi Capitolul V din UNCAC, planul de acțiune de recuperare a creanțelor dezvoltat de Parteneriatul G8 de la Deauville cu țările arabe în tranziție sau noul cadru legislativ creat de Consiliu la 26 noiembrie 2012; consideră că prevederile privind recuperarea creanțelor vor susține eforturile țărilor de a redresa efectele cele mai nefaste ale corupției și solicită insistent UE și statelor sale membre să depună eforturi substanțiale care să vizeze facilitarea returnării activelor deturnate de către fostele regimuri cetățenilor din țările implicate în Primăvara arabă; subliniază importanța unei abordări bazate pe drepturile omului a tratării recuperării creanțelor și a datoriilor suverane de către statele care s-au eliberat de dictaturi corupte, mai ales statele Primăverii arabe; susține inițiativele de audit ale datoriilor suverane interne și externe pentru a depista corupția și impactul acesteia asupra drepturilor omului; invită statele membre să susțină inițiativele de audit al datoriilor;

50.  solicită Uniunii și statelor membre să ofere ajutor juridic și tehnic țărilor în curs de dezvoltare care doresc să recupereze bunurile achiziționate în mod necuvenit (sau acumulate ilegal de către dictatori) și deținute pe teritoriul Uniunii Europene;

51.  subliniază că corupția din cadrul comerțului cu arme reprezintă un procent mare din corupția prezentă la nivelul tranzacțiilor globale; salută Tratatul internațional privind armele (TIA), adoptat de AG a ONU la 2 aprilie 2013, care stabilește standarde și criterii comune obligatorii pentru a evalua transferurile internaționale de arme; salută angajamentul statelor membre de a semna Tratatul privind comerțul cu arme cât mai curând posibil și le invită să-și asume un rol de lider în cadrul eforturilor ONU în favoarea ratificării și punerii în aplicare rapide a Tratatului internațional privind armele de către toate statele membre ONU; încurajează UE să dea dovadă de o mai mare vigilență în ceea ce privește exporturile producătorilor europeni de arme și să combată opacitate în sectorul comerțului cu arme, în special în privința utilizării intermediarilor și a compensațiilor economice/industriale, în conformitate cu Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre ale UE, statelor candidate și țărilor asociate, Consiliului Europei, Uniunii Africane, Fondului Monetar Internațional, Băncii Mondiale, Băncii Europene de Investiții, Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Organizației Națiunilor Unite.

(1) Consiliul Uniunii Europene, 2008 (2) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165. (3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470. (4) A se vedea Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/48/134. (5) OCDE (2011), Orientările OCDE pentru societățile multinaționale, Publicațiile OCDE. (6) Organizația Internațională a Muncii, 2006 ISBN 92-2-119010-2 și 978-92-2-119010-3. (7) New York, Sediul ONU, 26 iulie 2000. (8) Adunarea Generală a ONU, A/CONF.217/2013/L.3. (9) Inițiativa CleanGovBiz, OCDE 2013. (10) Inițiativa CleanGovBiz, OCDE 2013. (11) „Fluxurile financiare ilicite din deceniul care s-a încheiat cu anul 2009 provenite din țările în curs de dezvoltare”, publicat de Global Financial Integrity. (12) Raportul anual 2011 al OLAF.