Parlamentul European,

–  având în vedere principalele convenții și tratate africane și ale ONU privind drepturile omului, inclusiv Carta africană a drepturilor omului și ale popoarelor,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și Protocolul opțional al acesteia,

–  având în vedere Protocolul privind drepturile femeilor din Africa, anexat la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Statutul de la Roma adoptat la 17 iulie 1998 și intrat în vigoare la 1 iulie 2002;

–  având în vedere Acordul de la Cotonou din 23 iunie 2000 și revizuit la 22 iunie 2010;

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 25 iunie 2012 privind Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, precum și Decizia Consiliului din 25 iulie 2012 de numire a Reprezentantului Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului(1), și respectiv Decizia din 18 martie 2013 de numire a RSUE pentru regiunea Sahel(2), în special articolul referitor la drepturile omului din mandatul său,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la regiunea Sahel, în special la Mali, inclusiv Concluziile din 21 martie 2011 privind Strategia UE pentru securitate și dezvoltare în regiunea Sahel, și concluziile mai recente, inclusiv cele din 17 și 31 ianuarie, 18 februarie, 22 aprilie, 27 mai și 24 iunie 2013,

–  având în vedere Declarația ONU privind protejarea femeilor și copiilor în situații de urgență și în conflicte armate și Rezoluțiile Consiliului de Securitate nr. 1325(2000) și nr. 1820(2008),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 iunie 2011 privind indicatorii UE pentru o abordare cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325(2000) și 1820(2008) ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere orientările UE privind violența împotriva femeilor și fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU și rapoartele Secretarului General al ONU și ale Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind Sahel, în special Mali,

–   având în vedere raportul Secretarului General al ONU către Consiliul de Securitate al ONU privind situația din regiunea Sahel, din 14 iunie 2013, și strategia integrată a ONU anexată pentru Sahel,

–  având în vedere Raportul ONU din 2013 privind dezvoltarea umană,

–  având în vedere planurile Comisiei Europene de aplicare a programelor umanitare pentru Sahel,

–  având în vedere concluziile copreședinților Conferinței internaționale a donatorilor intitulată „Împreună pentru un nou Mali”, desfășurată la 15 mai 2013 la Bruxelles,

–  având în vedere Conferința la nivel înalt privind capacitatea de conducere a femeilor în Sahel desfășurată la 9 aprilie 2013, la Bruxelles, la inițiativa Uniunii Europene, a Oficiului Trimisului Special pentru Sahel al Secretarului General al ONU și a UN Women,

–  având în vedere Planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare (2010-2015),

–  având în vedere raportul Secretarului General al ONU către Consiliul de Securitate al ONU în Sahara Occidentală, din 8 aprilie 2013, în special referința la legătura strânsă dintre Sahara Occidentală și situația din Sahel, având în vedere Strategia pentru securitate și dezvoltare în Sahel elaborată de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), în special afirmația sa potrivit căreia problemele din Sahel sunt de natură transfrontalieră și sunt strâns legate între ele și că doar o abordare regională și o strategie holistică care să includă și țările vecine din Maghreb pot permite realizarea unor progrese în regiune,

–  având în vedere Raportul raportorului special pe probleme de tortură și alte tipuri de tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, din 28 februarie 2013, privind misiunea sa în Maroc, inclusiv Sahara Occidentală,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la situația din Sahara Occidentală(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2012 referitoare la Raportul anual 2011 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la cea de-a 22-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la poziția Parlamentului privind cea de a 19-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC)(6),

–  având în vedere Raportul anual privind politica externă și de securitate comună al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European, aprobat de Consiliu la 4 octombrie 2012,

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0325/2013),

A.  întrucât regiunea Sahel este una dintre cele mai sărace regiuni ale lumii și se confruntă cu probleme grave în ceea ce privește drepturile omului, statul de drept, securitatea și conflictele armate, precum și dezvoltarea economică și socială; întrucât sărăcia extremă din regiune este atestată în Indicele dezvoltării umane pe 2012 elaborat de ONU, care clasează Nigerul (locul 186), Ciad (184), Burkina Faso (183) și Mali (182) printre cele șase țări cel mai puțin dezvoltate din lume;

B.  întrucât una dintre caracteristicile definitorii ale regiunii, în mare măsură generată de instabilitate politică, de sărăcie și de frontiere nesecurizate, este efectul de propagare, care în mod inerent cauzează probleme comune privind drepturile omului la nivelul întregului Sahel; întrucât această caracteristică evidențiază nevoia unei abordări globale și bine coordonate pentru întreaga regiune ecogeografică a Sahelului;

C.  întrucât restaurarea democrației, a păcii și a bunei guvernanțe reprezintă o provocare majoră pentru țările din Sahel; întrucât aceste țări trebuie să inițieze procesul de promovare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru a eradica discriminarea împotriva femeilor și a minorităților și a promova educația și reconcilierea etnică;

D.  întrucât domeniul de aplicare al prezentei rezoluții cuprinde țările identificate de Strategia UE pentru Sahel, în special Mauritania, Mali, Niger, și părți din Burkina Faso și Ciad; întrucât profilul geografic și ecologic mai larg al regiunii Sahel este, de asemenea, foarte important în ceea ce privește problemele comune ale regiunii privind drepturile omului, care decurg din conflicte și diverse erori de securitate umane, inclusiv fragilitatea statală; întrucât acest raport va discuta, de asemenea, situația drepturilor omului în teritoriu neautonom al Saharei Occidentale și în taberele din Tindouf;

E.  întrucât rata mortalității materne în Mali, estimată la 1 100 de decese la 100 000 de născuți vii, este cea mai mare din lume, potrivit datelor ONU; întrucât Raportul pe 2013 privind dezvoltarea umană elaborat de ONU singularizează Nigerul și Mali ca având o rată extrem de ridicată a mortalității infantile pentru copiii cu vârsta de sub cinci ani, ajungând la peste 200 de decese la 1 000 de născuți vii, iar mamele nu beneficiază de niciun fel de educație; întrucât Banca Mondială estimează că ratele de școlarizare pentru învățământul primar în Niger și Mali sunt printre cele mai scăzute din lume, cu valori de 62%, respectiv, 63%; întrucât ONU estimează că aproximativ 18 milioane de persoane din Sahel și Africa de Vest sunt afectate de criza alimentară gravă din 2012 și de malnutriție; întrucât Comisia estimează că, în 2013, 10,3 milioane de persoane din regiune se confruntă în continuare cu insecuritatea alimentară, 4,2 milioane fiind malieni, cu 1,4 milioane de copii cu vârste sub cinci ani expuși riscului de subnutriție acută și alte 3,1 milioane expuși riscului de subnutriție moderată; întrucât Comisia a jucat un rol esențial în crearea Alianței globale pentru inițiativa „Rezistență” - AGIR Sahel, acordând 517 de milioane EUR ca ajutor umanitar și pentru dezvoltare în perioada 2012-2013;

F.  întrucât o parte din populația acestor țări nu are acces la îngrijiri, suferind de numeroase boli endemice precum holera, meningita, rujeola și HIV-SIDA; întrucât numărul de decese din cauza HIV-SIDA este ridicat, cu 11 000 de persoane afectate de această boală care decedează anual în Ciad, 7 100 în Burkina Faso, 4 400 în Mali și 4 300 în Niger;

G.  întrucât țările din Sahel sunt bogate în resurse naturale, în special petrol, aur și uraniu, dar veniturile obținute din aceste exploatații nu sunt reintroduse într-o cantitate suficientă în economia locală pentru a permite dezvoltarea lor;

H.  întrucât războaiele civile sau conflictele etnice au drept consecință deplasarea populației și instalarea unor tabere de refugiați precum Mentao, în Burkina Faso, Mangaize în Niger, M'Bera în Mauritania sau Breijing în Ciad; întrucât condițiile de viață și de igienă din tabere sunt deplorabile;

I.  întrucât în ultimii 20 de ani, s-au organizat alegeri regulate în Mali; întrucât, înainte de lovitura de stat, această țară era considerată ca fiind un exemplu de poveste de succes pentru democrația din Africa;

J.  întrucât criza din Mali este multidimensională și nu poate fi redusă la un conflict etnic; întrucât resentimentele față de tuaregi și aspirația la independență sau la o mai mare autonomie pentru nordul Mali au fost exploatate de grupările jihadiste armate, care, la începutul anului 2012, s-au aliat cu Mișcarea Națională pentru Eliberarea Azawad (MNLA), o mișcare seculară, căreia ulterior i-au luat locul în rebeliune; întrucât aceste grupuri, în special Ansar Dine, Al-Qaida din Maghrebul islamic (AQMI) și Mișcarea pentru Unitate și Jihadul din Africa Occidentală (MUJAO), au profitat în continuare de instabilitatea generată de lovitura de stat ulterioară de la Bamako, precum și de instabilitatea regională mai extinsă, alimentată de grupările necontrolate din Libia; întrucât amenințarea iminentă la adresa existenței statului Mali, combinată cu încălcările sistematice ale drepturilor omului în nordul regiunii, au grăbit intervenția armată a forțelor franceze, africane și forțelor ONU cu scopul de a pune capăt atrocităților și încălcărilor drepturilor omului comise de grupurile extremiste, de a restabili democrația, statul de drept și autoritatea statului Mali, precum și de a reinstaura respectarea drepturilor omului; întrucât la 18 iunie 2013 a fost semnat un acord de pace preliminar între Guvernul din Mali și forțele rebele; întrucât situația din Mali necesită o reacție mai amplă decât pura contracarare a amenințărilor la adresa securității, care să includă un angajament pe termen lung din partea comunității internaționale și o acțiune fermă pentru a răspunde profundelor provocări politice, de dezvoltare și umanitare;

K.  întrucât prezența în Sahel a grupurilor teroriste determină o mare instabilitate și insecuritate în regiune, din cauza luărilor de ostatici și a atentatelor; întrucât regiunea Sahel este o zonă de tranzit pentru traficul de droguri în care sunt implicate organizațiile criminale din America Latină; întrucât traficanții de droguri au adesea legături cu grupările teroriste care le oferă servicii de securitate pe parcursul tranzitului; întrucât prezența acestor traficanți este o sursă de instabilitate, atât pentru Sahel, cât și pentru Uniunea Europeană, care este deseori destinația finală a acestui trafic;

L.  întrucât guvernele din regiunea Sahel trebuie să implice populațiile vizate pentru a găsi o soluție durabilă pentru criză; întrucât, în special, participarea femeilor la soluționarea crizei din Sahel este o condiție necesară pentru a obține o stabilitate pe termen lung; întrucât lupta împotriva impunității, inclusiv împotriva impunității violenței bazate pe gen în timpul conflictelor, este esențială pentru stabilitatea regiunii și edificarea unei păci durabile;

M.  întrucât UE a acordat o mai mare atenție regiunii Sahel, după cum reiese din adoptarea Strategiei UE pentru siguranța și dezvoltarea din Sahel în 2011, lansarea misiunii PSAC de consolidare a capacităților (EUCAP Sahel Niger) în iulie 2012 și a misiunii PSAC de pregătire (EUTM) în Mali în februarie 2013, precum și numirea unui RSUE pentru regiunea Sahel; întrucât mandatul noului RSUE, adoptat la 18 martie 2013, include o componentă solidă dedicată drepturilor omului;

N.  întrucât problemele complexe și interdependente necesită o abordare globală, coordonată care să utilizeze toată gamă de instrumente și politici ale UE, corelând obiectivele UE privind gestionarea situațiilor de criză, sectorul de securitate, cooperarea pentru dezvoltare și sustenabilitatea ecologică, cu eforturile UE în domeniul drepturilor omului, al sprijinului pentru democrație și al statului de drept; întrucât o strategie globală pentru regiune ar trebui să includă o coordonare eficace prin intermediul IR/VP între comisarii relevanți, precum Comisarul pentru dezvoltare și ajutor umanitar, SEAE, RSUE, inclusiv RSUE pentru drepturile omului și regiunea Sahel, coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului, precum și statele membre ale UE; întrucât o soluție eficace la actuala criză trebuie să includă politici economice și sociale care să aibă ca scop îmbunătățirea standardelor de viață ale populației;

O.  întrucât politicile UE ar trebui să se concentreze în special pe dezvoltarea rurală și agricultură pentru a asigura securitatea alimentară, ca o contribuție la dezvoltarea socio-economică durabilă în Africa subsahariană; întrucât Comisia, în cooperare cu Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (UNOCHA), UNICEF, ONU, Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) și Programul alimentar mondial (PAM), printre alții, a lansat inițiativa AGIR-Sahel, din dorința de a spori cooperarea interorganizațională, ca parte a strategiei globale a UE de a aborda criza alimentară din regiunea Sahel; întrucât acești parteneri au identificat necesitatea unei investiții minime de 750 de milioane EUR pentru a oferi protecție socială populației celei mai vulnerabile dacă și atunci când seceta va lovi din nou în viitor;

P.  întrucât încălcările drepturilor omului și criza politică, ecologică, de dezvoltare și umanitară din regiunea Sahel afectează mai ales femeile, care sunt adesea victime ale discriminării, ale unei insecurități fizice și umane extraordinar de ridicate, ale sărăciei cronice și ale marginalizării; întrucât responsabilizarea politică și economică a femeilor, promovarea egalității de gen și protejarea drepturilor femeii sunt esențiale pentru reducerea sărăciei și încurajarea dezvoltării durabile, întrucât un mediu social din ce în ce mai restrictiv limitează mobilitatea și productivitatea și, astfel, posibilitățile femeilor de a se manifesta ca lideri și apărători eficienți ai drepturilor femeilor; întrucât femeile din regiunea Sahel constituie majoritatea micilor agricultori, cu toate acestea fiind dezavantajate în privința drepturilor asupra terenurilor; întrucât această lipsă a dreptului de proprietate asupra terenurilor contribuie la sărăcia în rândul femeilor; întrucât studiile demonstrează că atunci când femeile beneficiază de educație și pot avea și controla venituri, se obțin o serie de rezultate pozitive, precum: reducerea mortalității materne și infantile, îmbunătățirea sănătății și a nutriției femeilor și copiilor, creșterea productivității agricole, atenuarea schimbărilor climatice, încetinirea creșterii populației, expansiunea economiilor și întreruperea ciclurilor sărăciei,

Q.  întrucât, în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Londra din iulie 2012 privind planificarea familială, peste o sută de guverne, agenții internaționale și ONG-uri și-au propus drept obiectiv ca, până în 2020, să investească încă 4 miliarde USD pentru a crește cu 120 de milioane numărul femeilor care utilizează metode contraceptive în cele mai sărace 69 de țări din lume, printre care se numără și țările din regiunea Sahel; întrucât aceste investiții se adaugă la investițiile actuale de 10 miliarde USD;

R.  întrucât țările din regiunea Sahel sunt semnatare ale Acordului de la Cotonou; întrucât parteneriatul cu Uniunea Europeană se bazează pe dispoziții stabilite de comun acord privind drepturile omului și buna guvernanță și implică ajutorul pentru dezvoltare, buna guvernanță, promovarea drepturilor omului și ajutorul umanitar;

S.  întrucât cooperarea UE cu Uniunea Africană (UA), Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (ECOWAS), Uniunea Maghrebului Arab, instituțiile regionale și organismele ONU care se ocupă de drepturile omului, precum și cu organizațiile societății civile, rămâne o condiție necesară pentru susținerea reușită a protecției și a promovării drepturilor omului în regiunea Sahel;

T.  întrucât la 14 iunie 2013 Secretarul General al ONU a propus, în raportul său către Consiliul de Securitate al ONU, adoptarea unei strategii integrate pentru Sahel structurată în jurul a trei obiective strategice, și anume consolidarea guvernanței eficace și favorabile incluziunii la nivelul întregii regiuni, crearea de mecanisme de securitate naționale și regionale care să aibă capacitatea de a face față amenințărilor transfrontaliere și integrarea de planuri și intervenții umanitare și de dezvoltare pentru a asigura rezistență pe termen lung;

U.  întrucât există un acord de încetare a focului în Sahara Occidentală, convenit între guvernul marocan și Frontul Polisario în 1991; întrucât ONU consideră Sahara Occidentală un teritoriu neautonom; întrucât Republica Arabă Democrată Sahrawi este membru cu drepturi depline al UA și este recunoscută în prezent de peste 35 de state ONU, dar nu în mod colectiv de către ONU și nici de vreun stat membru al UE; întrucât Maroc are obligația juridică de a-și asuma responsabilitatea pentru exercitarea puterii administrative de facto asupra teritoriului și populației Saharei Occidentale; întrucât ONU, sub egida Consiliului de Securitate, acționează ca un mediator, cu scopul de a găsi o soluție pentru conflict; întrucât, conform Secretarului General al ONU, niciun progres nu a fost însă realizat cu privire la aspectele fundamentale ale statutului viitor al teritoriului; întrucât s-a căzut de acord în principiu asupra unui referendum privind statutul Saharei Occidentale în 1988, dar acesta încă nu a avut loc;

V.  întrucât Maroc a semnat și a ratificat mai multe tratate internaționale și privind drepturile omului, precum Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), Convenția împotriva torturii (CAT), Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Declarația Organizației Națiunilor Unite privind protecția apărătorilor drepturilor omului (UNPHRD);

W.  întrucât Rezoluțiile 1754(2007), 1783(2007), 1871(2009), 1920(2010), 1979(2011), 2044(2012) și 2099(2013) ale Consiliului de Securitate au solicitat statelor vecine să coopereze cu ONU și între ele în vederea consolidării angajamentelor lor pentru a pune capăt impasului actual și pentru a avansa spre o soluție politică;

X.  întrucât tabăra de refugiați din apropiere de Tindouf, în Algeria, înființată cu treizeci și șapte ani în urmă, ocupă în continuare locul al doilea în clasamentul taberelor de refugiați din lume din punctul de vedere al longevității de funcționare; întrucât orice posibilitate reală de desființare a acestor tabere, de strămutare sau de repatriere a refugiaților în viitorul apropiat este blocată politic;

Y.  întrucât atât guvernul marocan, cât și Frontul Polisario, au fost acuzați de încălcări ale drepturilor omului; întrucât Misiunea ONU pentru referendumul din Sahara Occidentală (MINURSO) nu include în mandatul său o dimensiune a drepturilor omului și nu oferă niciun mecanism de raportare a presupuselor încălcări ale drepturilor omului; întrucât rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2099 din 25 aprilie 2013 extinde mandatul MINURSO; întrucât raportul Secretarului General din 8 aprilie 2013 dedică trei pagini problemei drepturilor omului; întrucât Consiliul de Securitate al ONU și statele membre ale UE din cadrul CSONU nu au sprijinit propunerea SUA de a acorda MINURSO un mandat privind drepturile omului, ceea ce a dus la demonstrații populare violent reprimate în Sahara Occidentală,

Considerații generale

1.  își exprimă profunda îngrijorare față de situația drepturilor omului în regiunea Sahel, care a fost agravată de mai multe crize politice, sociale, economice și ecologice; subliniază că provocările extrem de complexe necesită o soluție politică integrată și globală, care să implice diferitele părți la conflict;

2.  constată că situația drepturilor omului în regiunea Sahel a dobândit o mai mare vizibilitate internațională, ca urmare a conflictului armat din Mali și a intervenției forțelor armate franceze, africane și ale ONU; recunoaște că acest conflict a creat probleme specifice în această țară, accentuând totodată provocările structurale aferente deja existente în Mali și în alte părți ale regiunii, precum în Libia; subliniază, totuși, că preocupările imediate în Mali nu ar trebui să abată atenția de la problemele cronice și persistente care au un impact grav asupra drepturilor omului în restul regiunii Sahel, în special crima organizată, sclavia și traficul de ființe umane, arme și droguri, extremismul jihadist și radicalizarea, guvernarea fragilă și corupția instituțională, precum și sărăcia sistemică și cronică, soldații-copii și discriminările împotriva femeilor;

3.  reamintește că permeabilitatea frontierelor este o caracteristică fundamentală a țărilor din regiune; subliniază că agravarea situației în Sahel este legată intrinsec de influxul masiv de arme ca urmare a războiului din Libia, în nordul Mali, în timp ce rebelii libieni au fost dezarmați sistematic la frontierele celorlalte țări din regiune; reiterează solicitarea privind o reglementare și un control ferm al vânzării de arme, în vederea evitării participării statelor membre la multiplicarea conflictelor;

4.  salută faptul că UE acordă o mai mare atenție drepturilor omului; constată că ONU a adoptat o strategie cuprinzătoare privind regiunea Sahel, ce are o puternică dimensiune a drepturilor omului; reamintește faptul că UE și țările din regiunea Sahel, în calitate de semnatare ale Acordului de la Cotonou, și-au asumat obligații reciproce de a proteja drepturile omului și principiile democratice, pe baza statului de drept și a unei guvernări transparente și responsabile; subliniază că țările din Sahel sunt părți la majoritatea tratatelor internaționale pentru protecția drepturilor omului, drepturilor femeilor și drepturilor copiilor;

5.  subliniază rolul important al UE, în calitate de cel mai mare donator mondial, avut în soluționarea provocărilor privind dezvoltarea cu care se confruntă regiunea Sahel; subliniază importanța implicării altor actori internaționali în cadrul unor eforturi precum eradicarea sărăciei și a foametei, promovarea egalității de gen și reducerea ratelor mortalității infantile în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului;

Drepturile omului în situații de conflict armat

6.  acordă o deosebită atenție situației drepturilor omului în Mali, mai ales în urma relatărilor unor încălcări grave ale drepturilor omului în nordul Mali de către grupuri armate tuarege și jihadiste; ia act de faptul că încălcările semnalate includ violul în masă, tortura, mutilările și tratamentele crude, inclusiv amputări și flagelări în public, lapidări în public pe motiv de adulter, violențe pe criterii etnice, tentative de epurării etnice, execuții extrajudiciare și sumare ale prizonierilor, masacrul soldaților din Mali, arestări și detenții ilegale și pronunțarea unor sentințe fără proces, căsătoriile forțate și sclavia sexuală, direcționarea în mod intenționat a atacurilor împotriva unor obiective culturale, precum și distrugerea și jefuirea proprietăților; Își exprimă profunda îngrijorare cu privire la noile tendințe în materie de tehnici teroriste și infracționale, precum atentate sinucigașe cu bombe, răpiri și luări de ostatici și utilizarea copiilor ca scuturi umane; constată că, din ianuarie 2013, au fost, de asemenea, raportate în numeroase ocazii încălcări ale drepturilor omului comise de către elemente ale forțelor de securitate din Mali și, într-o mai mică măsură, de către grupurile de pază împotriva adepților Jihadului sau a celor despre care se presupunea că ar fi cooperat cu grupurile rebele; constată că cei vizați au provenit în mare parte din comunitățile tuarege, arabe și peuhl și că armata a fost în mod frecvent acuzată de represalii pe criterii etnice; își exprimă profunda îngrijorare că presupusele infracțiuni au inclus tortură și tratamente inumane, dispariții forțate și execuții extrajudiciare și sumare de prizonieri și civili; își exprimă în continuare îngrijorarea cu privire la raportarea în sudul Mali a crimelor, torturilor și disparițiilor comise de militari asupra unor membri ai forțelor de securitate fidele regimului Touré anterior loviturii de stat; ia act, de asemenea, cu mare îngrijorare de rapoartele privind minele de teren care ucid și mutilează civili din Mali, inclusiv copii; solicită tuturor combatanților să înceteze să mai utilizeze mine de teren și să colaboreze rapid și eficace cu actori regionali și internaționali pentru a asigura eliminarea completă a acestor armamente;

7.  salută semnarea acordului de pace în Mali la 18 iunie 2013 pentru a deschide drumul către alegeri prezidențiale organizate cu succes și negocieri de pace între autoritățile din Mali și grupurile armate de insurgenți din nordul Mali, precum și angajamentul tuturor părților semnatare de a pune capăt oricărui act de încălcare a drepturilor umane; salută angajamentul lor pentru unitate, dialog și restabilire a ordinii constituționale; recunoaște însă că acesta este un acord preliminar care trebuie urmat de măsuri de ambele părți pentru a opri definitiv conflictul; îndeamnă autoritățile din Mali și partenerii lor internaționali să acorde, în acest sens, o atenție deosebită noilor tipuri de încălcări ale drepturilor omului, în special represaliilor din motive etnice, care au apărut după recuperarea unor părți din nordul Mali și care ar putea constitui un obstacol serios în calea păcii și a reconcilierii dacă nu sunt tratate corespunzător; salută instituirea de către Guvernul din Mali a unor unități de supraveghere a operațiunilor militare ale armatei desfășurate în nordul țării și lansarea anchetelor privind acuzațiile de încălcare a drepturilor omului atribuite anumitor elemente ale forțelor armate din Mali; solicită forțelor armate să dea dovadă de profesionism pe parcursul misiunilor de consolidare a prezenței lor în regiunile deținute anterior de rebeli; solicită în plus Guvernului din Mali să-și sporească eforturile de facilitare a raportării abuzurilor atât în operațiile sale actuale, cât și în toate ofensivele viitoare, inclusiv prin intermediul Comisiei Naționale pentru Drepturile Omului, și să respecte derularea normală a procesului atunci când îi interoghează pe militanții suspecți; reiterează condamnarea presupuselor atrocități comise împotriva populației civile, a prizonierilor și a soldaților; reamintește Curții Penale Internaționale (CPI) faptul că parchetul are motive întemeiate să considere că atrocitățile comise în conflictul din Mali constituie crime de război; consideră, de asemenea, că unele atrocități ar putea constitui crime împotriva umanității;

8.  ia act, cu profundă îngrijorare, de faptul că un alt motiv al intensificării destabilizării din Mali este nivelul în creștere al corupției, lăsând în afara domeniului de ajutor internațional populațiile din nord, inclusiv tuaregii, songhaii, arabii și alte populații; subliniază că unul dintre cele mai periculoase efecte ale corupției este crearea unei separări culturale și etnice între nordul și sudul Mali;

9.  constată cu profundă îngrijorare că ICNUR estimează că există aproape 300 000 de persoane strămutate în interiorul Mali, în plus față de cei peste 175 000 de refugiați în Burkina Faso, Niger, Mauritania și, într-o mai mică măsură, în Algeria; solicită acțiuni imediate în aceste tabere de refugiați și acele părți din Mali, care, conform relatărilor, suferă de holeră, insecuritate alimentară extremă și niveluri alarmante ale mortalității infantile, depășind cu mult cifrele pentru întreaga regiune, ca urmare a subnutriției și a lipsei accesului la surse de apă sigure și la asistență medicală; solicită donatorilor internaționali să își respecte urgent angajamentele financiare și să colecteze cât mai rapid cele 290 de milioane USD care lipsesc pentru a permite ICNUR să pună capăt gravei crize alimentare care afectează în prezent 3,4 milioane de locuitori din Mali; subliniază că trebuie asigurată siguranța refugiaților și a persoanelor strămutate în interiorul țării (PSI) și întoarcerea lor organizată în comunitățile lor de origine, acestea fiind elemente esențiale ale reconcilierii naționale;

10.  atrage atenția asupra femeilor care au avut de suferit în recentul conflict din Mali; condamnă în special folosirea răpirilor și a violului ca arme de război, considerându-le crime de război; se așteaptă ca UE și alți parteneri internaționali ai Mali să coopereze strâns cu autoritățile din Mali pentru aplicarea angajamentelor asumate în Rezoluțiile 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU și în abordarea globală a UE; atrage atenția asupra importanței creării de mecanisme de justiție tranzițională pentru a pune capăt impunității autorilor de violențe pe criterii de gen;

11.  Îndeamnă Uniunea Europeană și țările din regiunea Sahel să pună pe deplin în aplicare următoarele rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU: Rezoluția nr. 1325 privind femeile, pacea și securitatea, care solicită participarea femeilor la toate aspectele și la toate nivelurile de soluționare a conflictelor, Rezoluția nr. 1820 privind violența sexuală în situații de conflict și post-conflict, precum și rezoluțiile ulterioare nr. 1888, 1889 și 1960, care au la bază rezoluțiile menționate anterior; solicită, în acest sens, să se încurajeze și să se garanteze participarea femeilor în cadrul proceselor de pace și să se recunoască necesitatea integrării perspectivei de gen în prevenirea conflictelor, în operațiunile de menținere a păcii, precum și în ceea ce privește ajutoarele umanitare și reconstrucția post-conflict; denunță suferința extremă provocată femeilor doar din simplul motiv că sunt femei și locuiesc în țări aflate în război; afirmă că actele precum violarea tinerelor fete de către soldați, prostituția și fecundarea forțată a femeilor, sclavia sexuală, violul, hărțuirea sexuală sau răpirile prin seducție constituie delicte care nu pot fi ignorate; afirmă că UE trebuie să considere aceste acte drept probleme esențiale de care trebuie să se țină seama; subliniază că este absolut necesară garantarea accesului la avort al femeilor și al tinerelor fete victime ale violurilor în timpul conflictelor armate;

12.  semnalează faptul că femeile sunt deseori victime ale discriminării în ceea ce privește recunoașterea luptei lor pentru pace; reamintește că, atunci când mai multe femei sunt implicate în procesele de soluționare a conflictelor și de consolidare a păcii, ele joacă un rol-cheie în negocierea păcii, extinzând astfel sfera de aplicare a reconstrucției, a reabilitării și a consolidării păcii; încurajează, așadar, participarea femeilor la toate eforturile de reconciliere din Mali, naționale, regionale și internaționale, mai ales în nordul țării; solicită revizuirea cu regularitate a planurilor de acțiune naționale prevăzute de Rezoluția nr. 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, precum și actualizarea sistematică a punctelor prioritare ale acestora;

13.  își exprimă oroarea față de încălcările grave ale drepturilor omului și actelor brutale de violență comise împotriva copiilor din Mali, inclusiv recrutarea bine documentată și folosirea copiilor-soldați de către toate grupările armate active în nord, inclusiv de către forțele guvernamentale; subliniază că trebuie alocate suficiente resurse pentru demobilizarea și reabilitarea copiilor-soldați; salută, în acest sens, proiectul de acord dintre Guvernul din Mali și ONU care permite copiilor-soldați implicați în grupurile armate să fie preluați de reprezentați ai ONU, precum și acțiunile UNICEF de reintegrare a cestor copii; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la constatările din cel mai recent raport al ONU privind copiii și conflictele armate, care deplânge faptul că tacticile și caracterul conflictului din Mali au creat amenințări fără precedent pentru copii; condamnă în termenii cei mai vehemenți uciderea și mutilarea copiilor, violul și violența sexuală, căsătoriile forțate, răpirile, atacurile asupra școlilor și spitalelor și limitarea accesului fetelor la educație, care au avut loc în timpul conflictului din Mali; constată că majoritatea școlilor din nord nu a fost încă redeschise și îndeamnă să se adopte măsuri imediate pentru a le permite redeschiderea; atrage atenția asupra cazurilor de abandonare a copiilor născuți în urma violurilor în nordul Mali, subliniind că reprezintă o tendință îngrijorătoare ce necesită găsirea unui soluții urgente; în plus, își exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările potrivit cărora copiii sunt deținuți împreună cu adulții și sunt supuși la interogatorii, fără protecție adecvată; salută, în acest sens, obiectivul Consiliului de Securitate al ONU de a asigura protecție specială femeilor și copiilor afectați de conflicte armate;

14.  invită toate țările din Sahel să se angajeze într-o politică de prevenire și de protecție în vederea evitării înrolării forțate a copiilor de către grupurile armate; solicită acestor țări să nu înroleze copii în armată și să condamne pe oricine s-ar face vinovat de această crimă de război;

15.  regretă tentativele de distrugere a valorosului patrimoniu cultural din nordul Mali, unde grupuri armate au distrus temple sufite antice și alte monumente valoroase din Timbuktu și Gao, dar și aproximativ 4 200 de manuscrise vechi, măști ceremoniale și case de cult (toguna) ale etniei dogon din Douentza și biblioteci din Kidal și din alte părți; consideră că profanarea culturală petrecută în nordul Mali constituie o crimă de război; salută și solicită sprijinul UE pentru Planul de acțiune al UNESCO vizând reabilitarea patrimoniului cultural și salvarea manuscriselor vechi din Mali;

16.  salută operația militară franceză „Serval” lansată la 11 ianuarie 2013 și angajamentul său față de suveranitatea, unitatea și integritatea teritorială a Mali, ca prim demers către reconstrucția și democratizarea acestei țări; salută ulterior Rezoluția 2100 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 25 aprilie 2013, și abordarea sa fermă a drepturilor omului, precum și instrucțiunile din mandatul Misiunii multidimensionale integrate a ONU pentru stabilizarea situației din Mali (MINUSMA) de a monitoriza, investiga și raporta Consiliului de Securitate orice abuzuri sau încălcări ale drepturilor omului sau încălcări ale dreptului umanitar internațional; salută integrarea unei componente a drepturilor omului în Misiunea PSAC a UE de pregătire (EUTM) în Mali;

17.  sprijină misiunea internațională de asistență din Mali și MINUSMA, care i-a urmat în 1 iulie 2013, precum și Misiunea EUCAP Sahel; salută cu satisfacție propunerea Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite din 14 iunie 2013 de a stabili o „strategie integrată ONU pentru Sahel”, care ar trebui să abordeze toate aspectele legate de criză: îmbunătățirea guvernării, combaterea criminalității (traficul de droguri, de ființe umane, arme și țigări, spălarea de bani) și a terorismului, precum și asistență umanitară; salută în special obiectivele acestei strategii vizând consolidarea unei guvernări eficace și favorabile incluziunii în toată regiunea, precum și integrarea planurilor și a intervențiilor umanitare și de dezvoltare pentru asigurarea unei rezistențe pe termen lung;

18.  salută rolul important al Misiunii internaționale de sprijin pentru Mali sub conducere africană (MISMA), care a pus fundațiile pentru MINUSMA; salută în plus contingentul substanțial african din cadrul misiunii MINUSMA, și în special decizia UA de a trimite observatori pentru drepturile omului în cadrul acesteia; speră ca ambele caracteristici să continue ca standarde în cadrul operațiunilor africane; salută faptul că atât autoritățile din Mali, cât și grupurile armate au promis în acordul preliminar de pace că vor sprijini prezența observatorilor; salută existența observatorilor în Gao și Timbuktu și speră că va fi posibilă în curând și prezența observatorilor în Kidal, deoarece este important să se investigheze acuzațiile de abuzuri asupra drepturilor omului comise în nord de toate părțile la conflictul din Mali; salută, de asemenea, sprijinul acordat acestor observatori și eforturile Comisiei Europene de a pregăti și a trimite observatori locali și regionali suplimentari ai societății civile prin intermediul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului; îndeamnă UE să tragă concluziile necesare în urma acestei experiențe și să exploreze, cu sprijinul actorilor societății civile locale și naționale din Mali, modalitățile adecvate de a dispune de echipe de experți pregătiți, care ar putea fi trimiși rapid pe teren în situații de urgență, dacă este necesar, pentru a oferi consiliere profesională factorilor de decizie europeni;

19.  atrage atenția asupra nevoii urgente de a spori gradul de respectare a drepturilor internaționale ale omului și normele de drept internațional umanitar în situații de conflict armat; solicită Înaltului Reprezentant să tragă învățăminte de pe urma evenimentelor tragice din Mali și a altor conflicte recente pentru a revizui orientările UE privind dreptul internațional umanitar (DIU), pentru a le pune în aplicare în mod mai eficient și pentru a sprijini inițiativa în desfășurare a Comitetului Internațional al Crucii Roșii și a Guvernului elvețian de a reforma cadrul internațional actual de guvernanță privind DIU;

20.  salută concluziile Conferinței internaționale a donatorilor, intitulată „Împreună pentru un nou Mali”, desfășurată la 15 mai 2013; subliniază că donatorii s-au angajat să aloce 3,25 miliarde de euro pentru Mali în următorii doi ani, UE fiind unul dintre principalii donatori, cu un angajament de 520 de milioane de euro; salută planul Guvernului din Mali pentru redresarea durabilă a statului Mali (PRED); salută atenția deosebită acordată asigurării transparenței conturilor publice și a celor din industriile extractive; sprijină aprobarea de către Guvernul din Mali a proiectului de lege de combatere a îmbogățirii ilicite și subliniază importanța îndeplinirii angajamentului Conferinței donatorilor de a monitoriza cu atenție aplicarea sistematică a legii după adoptarea sa; regretă că, în concluziile conferinței, nu s-a reflectat angajamentul declarat al UE de a progresa către o abordare bazată pe drepturi în ceea ce privește cooperarea pentru dezvoltare; solicită UE și tuturor partenerilor săi internaționali ca, în urma conferinței, să pună în aplicare angajamentele reciproce, printr-o serie de acțiuni eficiente și coordonate; reiterează necesitatea de a condiționa furnizarea de ajutor de reforma instituțională și de evoluții sociale și politice vizibile; salută, de asemenea, implicarea constructivă a actorilor regionali; solicită, având în vedere nivelul de corupție generalizată a autorităților din Mali, ca toate asigurările și controalele necesare să fie puse în aplicare astfel încât sumele vărsate să poate ajuta efectiv în cel mai scurt termen populația din Mali;

21.  reiterează importanța clauzei UE privind drepturile omului în orice acord cu țări terțe, inclusiv cu cele din regiunea Sahel; consideră că această clauză este unul dintre cele mai eficiente instrumente ale UE, care poate duce atât la dezvoltarea durabilă a țărilor cel mai puțin dezvoltate, cât și la respectarea și protejarea drepturilor omului în țările respective;

22.  consideră că, pentru asigurarea unei păci și stabilități durabile în Mali, sunt esențiale combaterea impunității, despăgubirea victimelor și tragerea la răspundere a tuturor celor care, indiferent de afilierea sau statutul lor, au încălcat grav drepturile omului, inclusiv prin acte de violență bazată pe gen în caz de conflict; salută, prin urmare, faptul că Guvernul din Mali a sesizat CPI, iar procurorul CPI a deschis anchete oficiale, precum și faptul că Guvernul din Mali și grupurile rebele au declarat, la articolul 18 din acordul de pace preliminar, că așteaptă cu interes instituirea unei comisii internaționale de anchetă care să investigheze presupusele crime de război, crime împotriva umanității și celelalte încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului internațional și umanitar pe întreg teritoriul Mali; invită UE și alți parteneri internaționali ai Mali să acorde prioritate problemei impunității în cadrul negocierilor pentru pace, să sprijine obiectivul guvernului de a investiga autorii abuzurilor și de a-i urmări penal și să pună în aplicare dispozițiile acordului de pace preliminar, precum și să se asigure că autorii faptelor de violență sexuală sunt aduși în fața justiției; reiterează că aceste acțiuni trebuie să includă crimele și atrocitățile comise de toate părțile implicate;

23.  salută înființarea de către Guvernul din Mali, la 6 martie 2013, a Comisiei naționale pentru dialog și reconciliere, cu un mandat de doi ani; susțină că Comisia națională trebuie să fie pe deplin reprezentativă și trebuie să obțină cât mai repede posibil rezultate concrete; în acest sens, salută îndeosebi angajamentul Comisiei naționale, subliniat de vicepreședinții acesteia, față de incluziune și pluralitate în procesul politic și în ceea ce privește calitatea de membru al acesteia; ia act de faptul că Comisia națională are sarcina de a documenta încălcările drepturilor omului care au fost comise de la începutul conflictului; de asemenea, încurajează Comisia să examineze aspectele care au dat naștere crizei din Mali, să investigheze deschis și pe deplin acuzațiile de abuz și discriminare împotriva comunităților tuarege de la independența Republicii Mali și să formuleze recomandări pentru îmbunătățiri semnificative; salută, de asemenea, numirea unui reprezentant de către Guvernul din Mali în vederea continuării dialogului cu grupurile armate din nord; în această privință, își exprimă speranța sinceră că peisajul postelectoral din Mali va facilita îmbunătățirea dialogului și creșterea încrederii în cadrul comunităților, ca o condiție prealabilă pentru pace și stabilitate și că toate comunitățile din Mali se vor angaja să educe copiii cu privire la toleranța și respectul reciproce; invită UE și partenerii săi din cadrul comunității internaționale să sprijine pe deplin procesul de reconciliere națională și dialogul favorabil incluziunii;

24.  subliniază că diversele conflicte din regiunea Sahel au antrenat creșterea atât a numărului de persoane strămutate în interiorul statelor înseși, cât și a numărului de refugiați; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la crizele multiple ale refugiaților și la situația refugiaților din regiune, multe dintre acestea neavând însă legătură cu criza din Mali; în special, atrage atenția asupra miilor de refugiați din Darfur din Ciadul de Est și asupra persoanelor ciadiene care au revenit din Darfur, care duc lipsă de apă curată, de adăposturi adecvate și de asistență medicală, și ia act de faptul că riscurile prezentate de clima semiaridă accentuează concurența pentru resurse cu populațiile-gazdă și, prin urmare, eventualele situații de instabilitate; atrage atenția, de asemenea, asupra situației grele a miilor de refugiați din Republica Centrafricană în Ciadul de Sud, unde inundațiile amenință gospodăriile și agricultura; repetă astfel solicitarea ICNUR de a spori sprijinul financiar și logistic pentru forțele de securitate din Ciad care protejează taberele, în special în contextul atacurilor care au avut loc asupra centrelor umanitare; își exprimă în continuare îngrijorarea față de persoanele din Niger care se refugiază în fața luptelor recente din Nigeria de Nord; solicită comunității internaționale în general să crească cantitatea de ajutoare pentru taberele de refugiați din Sahel, dacă este necesar, și să contribuie la evitarea altor crize umanitare în rândul populațiilor refugiate din regiune; solicită coordonarea politicilor în favoarea refugiaților între Uniunea Europeană, țările din regiunea Sahel, Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați, Uniunea Africană și ECOWAS, pentru a permite primirea refugiaților, garantând securitatea umană în cazul celor mai vulnerabile grupuri și prevăzând programe de autonomie; încurajează țările-gazdă să colaboreze cu ONU și cu alți actori pentru a îmbunătăți în special accesul la adăposturi, la salubritate, la asistență medicală, la apă, la nutriție și la educație și să protejeze copiii supuși riscurilor; reamintește că, pe lângă asigurarea de adăpost și protecție, trebuie să se depună eforturi pentru a îmbunătăți siguranța economică și legăturile cu familiile separate în cazul refugiaților și al persoanelor strămutate intern, precum și pentru a îmbunătăți documentația refugiaților, pentru ca toate aceste grupuri să se poată reîntoarce în regiunile lor de origine, în măsura în care acest lucru este posibil;

25.  invită statele, precum și autoritățile locale și regionale, să instituie politici în materie de asigurare a securității umane în cazul refugiaților, a persoanelor strămutate și a celor mai vulnerabile grupuri pentru a combate terorismul, violența împotriva femeilor, exploatarea și traficul de droguri, de arme, de mărfuri și de ființe umane;

Asumarea responsabilității și reforma instituțiilor guvernamentale, judiciare și de securitate

26.  consideră că problemele actuale legate de drepturile omului în regiunea Sahel nu pot fi separate de criza generală a guvernării, incluzând corupția larg răspândită în funcțiile publice, furnizarea deficitară de servicii de bază, implementarea deficitară a drepturilor sociale și economice, mai ales în vastele regiuni sahariene, adesea slab populate, precum și probleme grave în ceea ce privește respectarea statului de drept și menținerea controalelor eficiente la frontieră; regretă faptul că acestea au afectat negativ legitimitatea instituțiilor și a sistemelor politice din regiune; se teme de riscul unor noi conflicte sau tulburări în viitor, în cazul în care aceste probleme nu sunt soluționate în mod adecvat; reamintește că accesul populațiilor la resursele lor naturale, la educație, la sănătate și la serviciile publice sunt drepturi fundamentale care trebuie puse în aplicare în mod efectiv în vederea soluționării durabile a problemei instabilității din această regiune;

27.  constată cu profundă îngrijorare rolul acestor factori în creșterea alarmantă a crimei organizate internaționale și a rețelelor teroriste în regiune; subliniază amenințările grave pe care le prezintă acestea pentru drepturile omului, stabilitatea regională, guvernarea statului și statul de drept și, în consecință, pentru perspectivele de dezvoltare, precum și necesitatea eliminării acestor amenințări pentru binele populațiilor din regiunea Sahel; își exprimă profunda îngrijorare privind „autostrăzile traficului de ființe umane”, care profită de permeabilitatea frontierelor pentru a traversa Africa de la vest la est și de la sud la nord, pornind de pe coasta de vest a Africii și care facilitează transportul de arme, narcotice, țigări, petrol, medicamente contrafăcute și oameni; atrage atenția asupra impactului acestor activități asupra întregii regiuni, precum și asupra UE, care este destinația unei mari părți a traficului ilicit; evidențiază raportul recent privind regiunea Sahel al Secretarului General al ONU, care a concluzionat că rutele comerciale istorice din regiunea Sahel sunt cele mai vulnerabile în fața rețelelor teroriste și infracționale; încurajează, prin urmare, eforturile țărilor din regiunea Sahel de a combate terorismul și crima organizată, în special traficul cu arme grele, și le îndeamnă să sporească coordonarea și cooperarea regionale, să multiplice eforturile în vederea securizării frontierelor terestre comune, implicând ECOWAS în această misiune; de asemenea, încurajează aceste state ca, împreună cu ONU și cu alți actori și parteneri internaționali, să elaboreze o strategie globală de combatere a traficului, incluzând colectarea și analizarea datelor, urmărirea penală și pedepsirea traficanților, și măsuri de reabilitare și integrare socială a tuturor celor care sunt victime ale traficului, în special femeile și fetele; îndeamnă liderii țărilor din regiunea Sahel să coopereze pentru consolidarea sistemelor de aplicare a legii, în vederea eradicării tuturor formelor de trafic ilegal, în special a traficului de persoane, care afectează unele dintre cele mai tinere și mai sărace femei din regiune;

28.  constată că regiunea Sahel riscă să fie și mai mult destabilizată de proliferarea armamentului ușor provenit din Libia și de efectele reziduale ale situației din Libia; subliniază că instabilitatea și slaba guvernare din Libia agravează traficul regional cu arme și proliferarea armelor de calibru mic și a armamentului ușor (SALW), traficul de droguri și comerțul ilegal;

29.  condamnă creșterea cazurilor de răpiri și luări de ostatici în regiune, care s-au dovedit extrem de profitabile pentru grupurile criminale și teroriste; salută activitatea Grupului consultativ al Consiliului pentru drepturile omului al ONU cu privire la impactul asupra drepturilor omului a luării de ostatici de către teroriști; solicită intensificarea cooperării între guvernele din regiunea Sahel și guvernele din state regionale importante, precum Algeria, Libia, Maroc și Sudan, precum și a cooperării cu UE și cu alte organisme supranaționale pentru a asigura răspunsuri eficiente și coordonate la aceste probleme din partea instituțiilor politice, judiciare și de securitate;

30.  reamintește că activitatea grupurilor teroriste nu are limite și că diversele organizații se asociază; ia act de faptul că grupul Boko Haram este bine stabilit în Nigeria și amenință stabilitatea Nigerului, iar grupul AQMI, condus de trei algerieni (Abou Zeid, Yahya Abou Al-Hammam și Mokhtar Belmokhtar), încearcă să destabilizeze sudul Algeriei; salută misiunea de asistență la frontieră a Uniunii Europene (EUBAM) din Libia care urmărește securizarea frontierelor libiene; invită, prin urmare, țările din Sahel să își coordoneze eforturile în vederea securizării întregii regiuni, începând cu frontierele, și să intensifice cooperarea pentru combaterea terorismului cu toate statele implicate, inclusiv Algeria, Nigeria, Maroc și Libia; solicită UE, UA și ECOWAS și comunității internaționale să ofere tot sprijinul tehnic, material și uman de care țările din Sahel vor avea nevoie;

31.  avertizează cu privire la răspândirea constatată a extremismului în țările Primăverii arabe, Tunisia, Egipt și Libia, și invită ÎR/VP să asigure coordonarea procesului de cooperare cu guvernele, instituțiile și organizațiile societății civile din aceste țări într-un mod care să sprijine procese veritabile de tranziție democratică, pentru a asigura simultan stabilizarea regiunilor învecinate predispuse la conflicte, și anume regiunea Sahel;

32.  invită țările din Sahel să instituie o colaborare sporită cu Senegal, Guineea-Bissau și Ghana, care sunt porturi de tranzit pentru drogurile care provin de la grupările criminale din America Latină și au drept destinație Europa; solicită Uniunii Europene să sprijine țările din Sahel în combaterea acestor tipuri de trafic;

33.  consideră că este esențial, așadar, să încurajeze reforma instituțiilor responsabile de sistemul judiciar, securitate și serviciile de bază în țările din regiunea Sahel, pentru a contribui la restabilirea statului de drept și pentru a crea condiții mai bune pentru tranziția democratică, drepturile omului, dezvoltarea durabilă și legitimitatea instituțională; încurajează guvernele țărilor din Sahel să continue procesul de descentralizare, să transfere mai multă putere și resurse autorităților locale și să sporească legitimitatea, capacitățile și responsabilitatea acestora; subliniază, în special, importanța unor structuri clare de responsabilitate pentru promovarea eficienței și transparenței și invită UE să colaboreze cu autoritățile locale pentru a consolida mecanismele de control civil și de supraveghere democratică și inițiativele anticorupție; atrage în continuare atenția asupra necesității prevăzute în noua strategie integrată a ONU pentru Sahel de a sprijini consolidarea supravegherii interne și externe, precum și mecanismele de garantare a integrității funcționarilor responsabili cu aplicarea legii, membrilor sistemului judiciar și funcționarilor din cadrul instanțelor;

34.  subliniază că în Mali se impune în special asigurarea unor resurse umane și financiare corespunzătoare pentru Ministerul Justiției, precum și formarea profesională a personalului acestuia; îndeamnă guvernele țărilor din Sahel să respecte independența și imparțialitatea democrației și a statului de drept; solicită țărilor din Sahel să depună în continuare eforturi în vederea îmbunătățirii formării judiciare; invită Uniunea Europeană să sprijine proiectele ONG-urilor care vizează sensibilizarea personalului din justiție cu privire la drepturile omului; încurajează, de asemenea, autoritățile din Mali să urmărească penal funcționarii implicați în acte de corupție și crimă organizată, ca măsuri esențiale de restabilire a încrederii și de reducere a potențialului de instabilitate în viitor; ia act de faptul că crima organizată determină o corupție generalizată în toate sferele statului; solicită, prin urmare, țărilor din Sahel să condamne cu fermitate toate formele de corupție;

35.  salută atenția acordată în noua strategie integrată a ONU pentru Sahel nevoii de a elabora și de a sprijini procese care au drept scop aflarea adevărului, consultări naționale privind justiția tranzițională, mecanisme de responsabilitate judiciară și programe de despăgubiri, inclusiv pentru victimele violenței sexuale; solicită UE să colaboreze cu agențiile relevante ale ONU pentru a sprijin guvernele din regiunea Sahel în punerea în aplicare a acestor reforme;

36.  salută acordul dintre Senegal și Uniunea Africană de a institui un tribunal special pentru a-l judeca pe fostul președinte al Ciadului, Hissène Habré, pentru crime de război, tortură și crime împotriva umanității, precum și acordul semnat între guvernele Senegalului și Ciadului pentru a permite judecătorilor senegalezi să efectueze investigații în Ciad; încurajează ferm liderii politici ai țărilor din Sahel și toate autoritățile publice să concretizeze și să pună în aplicare rapid hotărârea de a eradica cultura impunității în privința celor suspectați de crime de război și de încălcări ale drepturilor omului în Ciad și în alte părți din regiune; constată, în această privință, că Ciadul rămâne singura țară din regiunea Sahel care nu a semnat Protocolul la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor privind instituirea unei instanțe africane pentru drepturile omului și popoarelor; încurajează Ciadul să semneze protocolul în cauză, pentru a trage un semnal ferm privind angajamentul său de a pedepsi abuzurile sistematice ale drepturilor omului și de a despăgubi victimele; regretă, de asemenea, faptul că Burkina Faso a acordat recent amnistie șefilor de stat; se teme că aceasta transmite un semnal greșit persoanelor care încalcă drepturile omului în regiune și contravine spiritului de combatere a impunității;

37.  salută soluționarea pașnică a diferendului transfrontalier dintre Niger și Burkina Faso, care au sesizat Curtea Internațională de Justiție care a pronunțat decizia din 16 aprilie 2013 și invită statele din regiune să urmeze acest exemplu;

38.  invită țările din Sahel să coopereze cu Curtea Penală Internațională (CPI), astfel încât aceasta să poată desfășura anchete în mod liber și total imparțial; solicită statelor părți să execute mandatele de arestare internaționale emise de CPI, precum și să pună în aplicare deciziile sale, cât mai rapid posibil; propune ca ONU să sprijine țările din Sahel să instituie instanțe judecătorești imparțiale și independente care să judece autorii infracțiunilor la nivel internațional, urmând exemplul tribunalului special pentru Sierra Leone; constată că Mauritania este singura țară din regiunea Sahel - și una dintre puținele țări din Africa - care nu a aderat la Statutul de la Roma al CPI; încurajează Mauritania să adere la Statutul de la Roma și să trimită astfel un semnal puternic de respingere a culturii impunității; subliniază în acest context importanța dezvoltării unei politici a UE privind justiția tranzițională, astfel cum se specifică în Planul de acțiune al UE privind drepturile omului;

39.  solicită tuturor țărilor din regiune să ia rapid măsuri cu privire la semnalările repetate ale unor presupuse cazuri de arestări arbitrare, tratamente rele și abuzuri, petrecute în pofida legislației care interzice astfel de practici; își exprimă îngrijorarea în mod special cu privire la relatările privind tortura din centrele de detenție și arestările arbitrare a mii de migranți din Mauritania și la refuzul autorităților de a comunica, după doi ani, locul unde se află anumiți deținuți condamnați familiilor lor; își exprimă, de asemenea, profunda preocupare cu privire la cazurile din Ciad de tratamente rele ale deținuților, detenții fără proces și sute de evacuări în N'Djamena, precum și de dispariție forțată a prizonierilor; subliniază că disparițiile forțate sunt considerate o crimă de război în temeiul Statutului de la Roma; condamnă cazurile relatate privind condițiile extrem de precare din unele penitenciare din regiune, în special din Ciad și Mali, unde nu există asistență medicală de bază și unde deținuții trec prin suferințe grave; solicită țărilor din Sahel să îmbunătățească condițiile de viață ale prizonierilor și, în special, să asigure siguranța grupurilor celor mai vulnerabile, precum minorii și femeile; atrage atenția asupra recentei condamnări la moarte impusă de sistemul judiciar din Mali pentru infracțiuni, printre care pentru jaf, asocierea cu organizații infracționale și deținerea ilegală de arme de foc;

Libertățile cetățenești și guvernarea democratică

40.  subliniază faptul că imperativul securității în actualul conflict din Mali nu ar trebui să reducă importanța majoră la nivelul regiunii a dialogului național incluziv, a bunei guvernări și a reformelor democratice, elemente esențiale ale stabilității și sustenabilității politice; constată că aceste aspecte sunt imposibil de disociat de îmbunătățirea situației la nivelul dezvoltării și al drepturilor omului; îndeamnă toate părțile din Mali să fie un exemplu pentru restul regiunii în ceea ce privește realizarea acestor obiective;

41.  sprijină angajamentul exprimat în rezoluția Consiliului de Securitate al ONU de a sprijini autoritățile de tranziție din Mali să pună în aplicare foaia de parcurs pentru restabilirea deplină a ordinii constituționale, a guvernării democratice și a unității naționale, elemente esențiale ale procesului general de pace; consideră că este esențial să se creeze condiții care să conducă la organizarea de alegeri libere, echitabile și democratice, în conformitate cu standardele internaționale; subliniază necesitatea de a depăși provocările legate de regimul de vot în PSI și în taberele de refugiați, pentru a evita o și mai mare marginalizare politică; solicită Guvernului din Mali și partenerilor săi internaționali să adopte măsuri imediate în acest sens; solicită Guvernului din Mali și partenerilor săi internaționali să ia măsuri imediate în acest sens; salută acordul semnat între Guvernul din Mali și rebelii tuaregi care deschide calea pentru întoarcerea armatei și administrației maliene în zona de nord și care elimină un obstacol major din calea desfășurării de alegeri prezidențiale în iulie; subliniază că trebuie asigurate condiții de siguranță pentru participarea femeilor la procesul electoral;

42.  salută utilizarea unei misiuni a UE de observare a alegerilor (MOA) în cadrul alegerilor din Mali; reamintește totuși că este necesar ca SEAE să ia măsuri adecvate ca urmare a recomandărilor MOA și, pe termen lung, să le integreze în politica UE în general; consideră în special că misiunea UE de observare a alegerilor ar putea să adauge valoare alegerilor din regiunea Sahel prin capacitatea de a monitoriza aspecte ale drepturilor omului și de a transmite informații delegațiilor UE pentru a duce la demersuri adecvate, dacă este necesar;

43.  invită guvernul din Mali și comunitatea internațională să tragă învățăminte de pe urma tranziției democratice din Niger și a procesului său constituțional din perioada 2010-2011, în special în ceea ce privește consultările largi cu societatea civilă și alte părți interesate, eforturile de a promova participarea politică a femeilor în calitate de candidați și sprijinul partenerilor din societatea civilă pentru observarea alegerilor de către cetățeni, educarea alegătorilor și implicarea acestora în diferite activități; subliniază că este important ca întreaga regiune Sahel să acorde constant sprijin Nigerului, în vederea consolidării încrederii cetățenilor în sistemul democratic, și să dea curs noii cerințe constituționale de creștere a transparenței și de combatere a corupției în managementul industriilor extractive, inclusiv prin publicarea tuturor contractelor de exploatări miniere de mare anvergură și a informațiilor privind veniturile generate de acestea;

44.  regretă profund limitările asupra libertății de exprimare, de întrunire și de asociere în Sahel; își exprimă îngrijorarea deosebită față de relatările din Ciad privind hărțuirea, intimidarea și arestarea jurnaliștilor, opozanților politici, sindicaliștilor, personalităților bisericești și a altor activiști ai societății civile și apărători ai drepturilor omului; își exprimă în continuare îngrijorarea cu privire la arestările și presupusele violențe împotriva protestatarilor pașnici din Mauritania, la presupusele tentative de reducere la tăcere a opoziției din Mali, inclusiv prin arestări ale jurnaliștilor și opozanților politici și prin cenzurarea canalelor de difuzare a mass-mediei; în acest sens, subliniază importanța sprijinului acordat apărătorilor drepturilor omului în regiunea Sahel, societății civile independente, inclusiv asociațiilor de femei, și presei libere, aceștia fiind actori principali în viața unei societăți democratice, în special în perioadele de desfășurare a alegerilor; salută evoluțiile pozitive privind libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere din alte părți ale regiunii și încurajează UE să colaboreze cu parteneri locali pentru a continua să încurajeze progresele în acest sens; de asemenea, solicită UE să încurajeze și să ofere asistență pentru o cartografiere a societății civile ca o bază pentru un sprijin mai eficace; recomandă ca UE să ofere asistență societății civile și apărătorilor drepturilor omului atât din punct de vedere strategic, cât și financiar, inițiind schimburi pe termen lung, inclusiv prin intermediul delegațiilor UE relevante;

45.  consideră că protecția și promovarea libertății de exprimare este esențială pentru dezvoltarea unei societăți civile active și implicate, care poate contribui în mod adecvat la dezvoltarea întregii regiuni; condamnă, în acest sens, orice încercare de cenzură și intimidare a jurnaliștilor sau a activiștilor pentru drepturile omului și orice tip de presiune directă sau indirectă exercitată asupra mass-mediei private sau de stat;

46.  solicită țărilor din Sahel să pună capăt tuturor arestărilor arbitrare și campaniilor de intimidare împotriva presei și mass-mediei, a apărătorilor drepturilor omului sau a membrilor opoziției; solicită țărilor din regiunea sahelo-sahariană, inclusiv țărilor din Africa de Nord, să respecte pe deplin libertatea de exprimare și de manifestare a grupurilor pacifiste; invită autoritățile judiciare să judece opozanții care sunt arestați conform dreptului în vigoare, în cadrul unor procese echitabile; solicită țărilor din Sahel să promoveze sistemul pluripartit și să permită partidelor politice care respectă statul de drept să se prezinte la alegeri fără teama de represalii și să permită populației să participe la alegeri;

Dezvoltare, ajutor umanitar și drepturile omului

47.  reafirmă legătura indisolubilă dintre securitatea umană și dezvoltare în țările din regiunea Sahel, după cum se afirmă în Strategia Uniunii Europene pentru securitate și dezvoltare în Sahel din 2011; subliniază că, pentru a asigura reușita durabilă a politicilor pentru dezvoltare, este deosebit de important de a garanta stabilitatea în ceea ce privește securitatea, economia, politica, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în regiunea Sahel; reamintește, totuși, că, pentru a institui condiții de siguranță în regiune, este indispensabil să se investească în ajutorul pentru dezvoltare pentru ca populația să dispună de resurse suficiente care să consolideze stabilitatea din zonă; consideră că aceasta ar permite evitarea într-o mare măsură a traficului și a operațiunilor ilegale care apar ca urmare a sărăciei extreme și a lipsei de resurse și de perspective;

48.  ia act cu seriozitate de sărăcia extremă și omniprezentă la nivelul regiunii Sahel, în special în Mali, Niger, Ciad și Burkina Faso, dar și în Mauritania; recunoaște impactul negativ al sărăciei asupra șanselor de respectare a drepturilor omului; constată că sărăcia și subdezvoltarea au un impact disproporționat asupra femeilor și fetelor și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la ratele ridicate ale mortalității materne și infantile, a copiilor sub cinci ani, din regiune; subliniază raportul invers dintre nivelul de școlarizare al mamelor și rata mortalității infantile și reamintește, prin urmare, importanța promovării școlarizării fetelor; subliniază concluziile ONU privind ratele de mortalitate mai scăzute înregistrate în rândul mamelor cu mai multă educație și solicită asigurarea unei educații universale și accesibile; subliniază faptul că creșterea rapidă a populației, adesea cu rate anuale de peste 3%, exercită o presiune suplimentară asupra capacității guvernelor de a proteja chiar și cele mai elementare drepturi economice și sociale; de aceea, consideră că este necesar să se consolideze accesul la servicii de sănătate, în special în ceea ce privește drepturile sexuale și reproductive, permițând accesul la servicii de planificare familială;

49.  subliniază interdependența dezvoltării, democrației, a drepturilor omului, a bunei guvernări și a securității în regiunea Sahel; își reafirmă sprijinul pentru o abordare bazată pe drepturile omului și pe asumarea democratică a responsabilității în cadrul cooperării pentru dezvoltare, bazată pe folosirea participării și a cunoștințelor la nivel local pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare locale; sprijină, de asemenea, adoptarea unor mecanisme solide, eficiente și independente de monitorizare și de punere în aplicare, implicând parlamentele și societatea civilă locală și regională atât la nivel național, cât și la nivel internațional; reamintește și sprijină angajamentele UE de a pune în aplicare o abordare privind drepturile omului pentru cooperarea UE pentru dezvoltare, astfel cum se constată și în Strategia UE privind drepturile omului și în planul său de acțiune;

50.  reamintește necesitatea de a condiționa asistența pentru dezvoltare acordată statelor de respectarea drepturilor fundamentale; reafirmă că alocarea eficace a fondurilor destinate asistenței UE pentru dezvoltare depinde de capacitatea Uniunii de a controla în mod eficace utilizarea acestor fonduri, asigurându-se că nu sunt folosite în alte scopuri decât cele stabilite; în vederea promovării eficiente a drepturilor omului, reafirmă necesitatea de a îmbunătăți coerența dintre politicile externe și politicile interne ale Uniunii, în conformitate cu obiectivele UE în materie de dezvoltare;

51.  solicită Comisiei Europene să utilizeze în Sahel, în funcție de nevoile populației identificate în prealabil, toate fondurile destinate dezvoltării: Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, Fondul european de dezvoltare, Instrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, Fondul pentru rezistență în Sahel;

52.  invită Uniunea Europeană să sprijine toate acțiunile întreprinse de țările din Sahel, de ONG-uri și de societatea civilă în vederea îmbunătățirii accesului la asistență medicală, în special pentru populațiile cele mai vulnerabile; solicită actorilor internaționali să combată în continuare HIV/SIDA, tuberculoza, malaria și meningita, care sunt cauza a numeroase decese; subliniază necesitatea elaborării și punerii în aplicare a unor programe în domeniul sănătății pentru consolidarea sistemelor medicale, ținând seama de impactul crizei economice mondiale care a încetinit progresele privind HIV/SIDA, tuberculoza, malaria și alte boli. reamintește că anumite populații din Sahel sunt nomade și că accesul la asistență medicală este dificil; recomandă, în acest sens, sprijinirea campaniilor de sensibilizare și de formare în ceea ce privește asistența medicală;

53.  denunță faptul că reducerile bugetare din domenii precum securitatea alimentară, sănătatea și educația, care constituie factori-cheie pentru realizarea ODM, contribuie la agravarea crizelor alimentare și umanitare din regiunea Sahel; subliniază că intervențiile structurale la nivelul agriculturii, al securității alimentare și al nutriției, precum și adoptarea de măsuri concrete pentru eradicarea fenomenului de acaparare a terenurilor sunt fundamentale pentru încurajarea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii și pentru evitarea repetării în fiecare an a crizelor alimentare din regiunea Sahel.

54.  consideră că instabilitatea politică din regiunea Sahel, alături de seceta cumplită care afectează milioane de persoane, constituie o amenințare serioasă la adresa democrației, a statului de drept și a respectării drepturilor omului și a drepturilor socioeconomice, având consecințe negative asupra condițiilor de viață ale populației; reamintește că statul de drept, buna guvernanță și respectarea drepturilor omului sunt indispensabile pentru stabilitatea statelor, pentru securitate și pentru respectarea libertăților fundamentale;

55.  invită autoritățile locale și regionale ca, în colaborare cu societatea civilă, să asigure condiții de securitate și de respectare a drepturilor omului eficace în interiorul țărilor din regiunea Sahel și la frontierele lor, în vederea dezvoltării optime a politicilor de dezvoltare și a politicilor în materie de asistență umanitară;

56.  invită guvernele țărilor din Sahel să abordeze cauzele profunde ale crizei printr-o strategie de dezvoltare economică sustenabilă care să răspundă preocupărilor politice, economice și sociale ale cetățenilor, precum accesul la alimente, educație, asistență medicală, locuri de muncă, locuințe, redistribuirea bunăstării, condiții de viață decente etc.;

57.  subliniază necesitatea de a combate corupția pentru a consolida legitimitatea instituțională și pentru a soluționa problemele de dezvoltare și în materie de drepturile omului din ce în ce mai pronunțate din regiune; constată că accesul la asistență medicală și educație de bază a fost grav afectat de diverse forme de corupție; subliniază totodată importanța unei societăți civile și mass-media libere și organizate pentru monitorizarea și raportarea abuzurilor;

58.  constată că rolul femeilor este esențial pentru dezvoltarea regiunii Sahel, îndeosebi în ceea ce privește nutriția, securitatea alimentară și producția de alimente, dat fiind că femeile sunt principalele responsabile cu agricultura, chiar dacă acestea au cu greu acces la proprietatea asupra terenurilor pe care le cultivă; solicită Comisiei să recunoască rolul fundamental al femeilor pentru securitatea alimentară, în calitatea lor de mici agricultori, și să investească în programe de susținere specifică a acestora; insistă asupra faptului că strategia Uniunii ar trebui să se concentreze, de asemenea, asupra unor măsuri care să garanteze accesul celor mai vulnerabile grupuri, îndeosebi din zonele rurale, la oportunități de formare agricolă și de educație în domeniul nutriției, al menținerii sănătății și al condițiilor de lucru, precum și la o rețea de securitate în caz de nevoie; subliniază că, pentru ca micii agricultori, îndeosebi femeile, să poată nu numai să producă în mod durabil, ci și să-și dezvolte potențialul de producție, trebuie să dispună de un acces îmbunătățit la microcredite pentru a investi în semințe, îngrășăminte și mecanisme de irigație de o calitate sporită, precum și pentru a obține instrumentele necesare pentru protejarea culturilor împotriva dăunătorilor și a bolilor;

59.  insistă asupra urgenței acordării de către UE a unui sprijin umanitar care să contribuie la realizarea ODM; subliniază importanța obiectivului privind îmbunătățirea sănătății materne pentru reducerea mortalității materne, precum și a asigurării accesului universal la sănătatea sexuală și a reproducerii și la planificare familială; insistă asupra importanței educației și a informării cu privire la sănătatea sexuală și a reproducerii ca element indispensabil pentru sănătatea femeilor;

60.  observă că există semne alarmante potrivit cărora întreaga regiune Sahel va fi lovită curând de o criză alimentară și nutrițională majoră anul acesta și solicită Comisiei să finanțeze în mod adecvat ajutoarele sale umanitare pentru regiune;

61.  subliniază problemele urgente reprezentate de foamete, secetă, foametea persistentă și instabilitatea guvernului național în ceea ce privește asigurarea securității alimentare de bază, care sunt motive de decepție la nivel local; reafirmă nevoia de a îmbunătăți capacitatea guvernului național de a asigura securitatea alimentară prin creșterea finanțării și a sprijinului politic pentru inițiativa AGIR-Sahel, în calitate, de asemenea, de abordare regională și completă pentru eliminarea cauzei principale a securității alimentare;

62.  invită Uniunea Europeană ca, în colaborare cu țările din Sahel, să implementeze politici de dezvoltare prioritare care au la bază o abordare fondată pe drepturile omului și libertățile fundamentale pentru a soluționa criza alimentară și problemele legate de malnutriție și de foamete, pentru a rezista în caz de secetă și a combate catastrofele naturale; invită Comisia Europeană să utilizeze optim fondurile alocate pentru combaterea malnutriției (123,5 milioane EUR în 2012), corelându-le cu politicile prioritare menționate, pentru a satisface necesitățile populației afectate și a sprijini dezvoltarea capacităților locale a acestor țări pentru a asigura un impact pozitiv al ajutorului;

63.  amintește că este necesar un angajament de durată pentru a asigura rezistența la secetă în Sahel și pentru a evita astfel crizele alimentare recurente și recursul la ajutoare umanitare masive de fiecare dată când apare un nou val de secetă; subliniază că acest angajament necesită un parteneriat durabil între guverne, instituții regionale, donatori și instituții financiare, după exemplul inițiativei AGIR-Sahel lansate de Uniunea Europeană;

64.  constată, cu profundă îngrijorare, că accesul la apa potabilă încă este o problemă în întreaga regiune Sahel; reiterează că, pentru dezvoltarea regiunii, ar trebui să se acorde o atenție deosebită asigurării nevoilor de bază ale populației din zona respectivă; subliniază că o parte importantă din ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE trebuie să fie destinat acestui aspect; salută, în această privință, toate inițiativele internaționale care au ca scop reducerea deficitului de apă în regiunea Sahel;

65.  subliniază că este necesară o abordare pe termen lung, bazată pe accesul la educație pentru toți, pentru a îmbunătăți condițiile de viață zilnice ale locuitorilor din Sahel și a sprijini dezvoltarea unei regiuni care va include 150 de milioane de persoane în 2040;

66.  încurajează țările din regiunea Sahel și actorii regionali, împreună cu ONU, să mobilizeze noi resurse pentru dezvoltare; salută consultările demarate de Trimisul Special pentru Sahel al Secretarului General al ONU cu Banca Africană de Dezvoltare și recomandă să se inițieze consultări cu Banca Mondială și cu alte instituții financiare internaționale pentru a crea un fond de acțiune pentru Sahel; salută propunerea privind o platformă integrată a acestui fond pentru resurse, care coordonează proiectele de dezvoltare regională cu nevoile specifice ale țărilor din Sahel, și încurajează UE să își adapteze și să își coordoneze propriile strategii în consecință;

67.  își exprimă îngrijorarea cu privire la situația generală a exploatărilor miniere de uraniu din Sahel, în special în contextul atacului comis de MUJAO asupra unei mine din Arlit, în nordul Nigerului, la 23 mai 2013; subliniază că amenințări grave la adresa securității din jurul minelor de uraniu din Niger ar putea să se dovedească dezastroase pentru populația locală și stabilitatea regională și, astfel, solicită ca autoritățile nigeriene și partenerii lor internaționali să acorde maximă importanță securității; în plus, subliniază importanța garantării siguranței în cadrul exploatărilor miniere de uraniu; solicită, de asemenea, ca societățile miniere să garanteze că uraniul se exploatează în mod responsabil, cu acordul deplin al comunităților locale și cu un impact negativ minim asupra populațiilor din vecinătate și a mediului lor;

68.  constată gravitatea frecventelor crize alimentare și de nutriție și a altor urgențe umanitare în regiunea Sahel, precum și consecințele acestora asupra drepturilor fundamentale ale omului; salută puternica implicare a UE și a statelor sale membre în eforturile de soluționare a crizei umanitare din Sahel; subliniază că abordarea insecurității alimentare este esențială atât pentru a facilita pacea, cât și pentru a spori drepturile omului; în acest sens, consideră că ar trebui stimulate producția locală și deținerea de terenuri, iar rețelele de distribuție și mobilitatea resurselor ar trebui îmbunătățite; ia act de ajutorul acordat de Comisia Europeană în 2012 pentru crizele alimentare și nutriționale, în valoare de 338 de milioane de euro, din care 174 de milioane au fost alocați ajutorului umanitar de urgență; observă că Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă a mobilizat 172 de milioane de euro ajutor umanitar, din care 58 de milioane de euro au fost utilizate în Mali;

69.  invită UE să continue și să intensifice eforturile de consolidare a ajutorului umanitar pentru Sahel, să asigure o coordonare strânsă între agențiile internaționale de ajutor umanitar, societatea civilă, autoritățile locale și regionale și guverne, să mobilizeze sumele necesare în cadrul celui de al 10-lea FED (660 de milioane de euro pentru perioada 2007-2013) și pentru Alianța globală pentru inițiativa „Rezistență” - AGIR Sahel (172 de milioane de euro pentru 2012); salută faptul că s-a alocat Alianței AGIR-Sahel un buget de 1,5 milioane EUR în cadrul celui de-al 11-lea Fond european de dezvoltare cu scopul de a crește rezistența țărilor din Sahel;

70.  subliniază că este necesar ca toate țările din Sahel să instituie politici care să sprijine infrastructurile sociale de bază și rețelele de bază (salubritate, rețea de medici de familie, transport și telecomunicații) pentru a asigura livrarea neutră, universală și fără restricții, corectă și eficace a ajutoarelor umanitare; se așteaptă din partea statelor și autorităților locale și regionale să asigure perpetuarea și accesibilitatea acestor rețele;

Situația drepturilor omului în cazul femeilor, copiilor și minorităților

71.  condamnă în termenii cei mai vehemenți sclavia care încă persistă în regiunea Sahelului, în special în Mauritania, situație care se estimează că afectează o minoritate considerabilă din populație; constată că sclavia există într-un sistem rigid de caste și persistă, în pofida abolirii oficiale a sclaviei în această țară în 1981 și a incriminării explicite a acesteia în 2007; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la caracterul instituționalizat, până la sferele administrației publice, al acestei practici; remarcă în continuare reticența extremă a Guvernului Mauritaniei în a recunoaște existența în continuare la scară largă a sclaviei și că, până în prezent, se cunoaște doar un singur caz câștigat în instanță împotriva unui proprietar de sclavi care a fost condamnat; îndeamnă guvernul Mauritaniei să-și respecte angajamentele juridice naționale și internaționale, precum și obligația de eradica efectiv toate formele de sclavie și să instituie legi anti-sclavie care să prevadă, printre altele, proceduri de compensare; în plus, îndeamnă autoritățile din Mauritania să înceteze hărțuirea și chiar întemnițarea activiștilor societății civile care militează pentru eradicarea sclaviei, inclusiv pentru acuzații de apostazie; invită Comisia și statele membre ca, în acest context, să continue să sprijine activitatea organizațiilor din Mauritania și a celor internaționale care militează împotriva sclaviei, inclusiv activitatea Raportorului special al ONU legată de formele contemporane de sclavie și Organizația Internațională a Muncii;

72.  constată cu profundă îngrijorare că sclavia persistă în întreaga regiune Sahel, înregistrându-se un număr mare de oameni care muncesc forțat în Mali, Niger și în alte părți; îndeamnă autoritățile naționale și internaționale responsabile să ia măsuri în acest sens, monitorizând punerea în aplicare a legislației existente care interzice și incriminează sclavia, acordând o atenție deosebită poziției și vulnerabilității femeilor și a fetelor; încurajează dezvoltarea de către autorități a unor programe care au ca scop, printre atele, acordarea de sprijin pentru reabilitarea și reintegrarea victimelor, colectarea de date, precum și organizarea de campanii de sensibilizare, întrucât mulți consideră sclavia o situație naturală, iar ierarhia socială fiind adânc înrădăcinată în culturile respective; încurajează autoritățile locale să elaboreze strategii și programe care au ca scop să integreze în societate foști sclavi, asigurându-le mijloace de subzistență și acces adecvat la locuri de muncă;

73.  își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale ale copilului în regiunea Sahel, în special violența și discriminarea bazate pe gen, munca generalizată a copiilor, presupusa detenție a minorilor în închisori pentru adulți în Mauritania, Mali și în alte părți, și recrutarea în Ciad de copii-soldați în armata regulată; solicită UE să colaboreze îndeaproape cu guvernele din regiunea Sahel pentru a se asigura eradicarea acestor practici;

74.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dovezile ce atestă munca copiilor în minele de aur din Mali, în agricultură, silvicultură și în alte sectoare ale economiei, existând relatări privind folosirea copiilor chiar și de șase ani; ia act de actele legislative în vigoare în țările din Sahel care interzic munca copiilor; ia act, de asemenea, de natura deosebit de periculoasă a mineritului aurifer; solicită, prin urmare, autorităților din Mali să aplice propunerile de măsuri din Planul de acțiune pentru lupta împotriva muncii copiilor (PANETEM) din iunie 2011, precum și să promoveze mai activ educația universală; invită UE să colaboreze cu Organizația Internațională a Muncii (OIM) și cu alte organizații naționale și internaționale pentru a eradica complet munca copiilor în Mali; invită toate țările din Sahel să combată munca copiilor și să promoveze educația;

75.  constată cu profundă îngrijorare că, potrivi statisticilor ONG-urilor, peste 3 milioane de copii cu vârste sub 17 ani lucrează în Mali; deplânge această situație, în special pentru că aceasta determină scăderea procentajului persoanelor de educație și o rată scăzută de alfabetizare;

76.  subliniază că Uniunea Europeană aderă la principiile Procesului Kimberley, pune în aplicare programele Planului de acțiune comunitar privind aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) și depune eforturi, oriunde este posibil, pentru a încuraja respectarea standardelor internaționale de bază în materie de protecție socială, muncă și mediu, precum și a responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI); invită Uniunea Europeană și țările din Sahel să analizeze posibilitatea de a institui un proces de trasabilitate a aurului similar Procesului Kimberley privind diamantele; insistă asupra necesității ca întreprinderile europene care au filiale în țările din regiune să asigure ele însele respectarea acestor standarde de bază, precum și a orientărilor internaționale în materie de RSI; reamintește că Uniunea Europeană va pune în aplicare în curând principiul raportării în fiecare țară în parte;

77.  este profund îngrijorat de rapoartele privind răpirea copiilor pentru a fi răscumpărați și vânduți în Ciad, precum și în alte țări din regiune; constată că copiii sunt traficați intern și în străinătate pentru exploatare sexuală, căsătorie forțată și pentru muncă forțată; constată, de asemenea, că, în unele cazuri, copiii au fost răpiți și vânduți agențiilor de adopție internaționale;

78.  solicită statelor din Sahel să promoveze accesul la educație al tuturor copiilor, băieți și fete, și al populațiilor nomade, fără discriminare pe criterii de rasă, castă sau etnie; invită țările din Sahel să promoveze politicile de formare profesională, de acces la învățământul superior și la locuri de muncă, pentru a oferi o perspectivă de viitor tinerilor din Sahel și a-i scăpa de amenințarea prozelitismului grupurilor teroriste; insistă asupra necesității de a garanta că condițiile de viață ale copiilor în școli respectă condițiile minime de igienă, de siguranță și de demnitate și asupra faptului că trebuie să se ia măsuri pentru a garanta că acești copii nu sunt maltratați sau obligați să cerșească de către tutorii lor;

79.  solicită implementarea unor politici sanitare și de educație eficace și monitorizarea lor în cazul populațiilor cele mai vulnerabile, precum femeile și copiii, în vederea realizării Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului: educație primară pentru toți, ameliorarea sănătății materne și accesul la asistență medicală pentru toți, combaterea HIV/SIDA și a tuturor bolilor infecțioase; invită Uniunea Europeană, în cadrul celui de al 11-lea FED, să facă din tineret o prioritate a acțiunilor sale din Sahel și să elaboreze o politică ambițioasă în materie de educație; amintește importanța politicilor consacrate femeilor și accesului la locuri de muncă;

80.  recunoaște rolul important pe care femeile îl joacă în ceea ce privește stabilizarea și dezvoltarea din regiunea Sahel și solicită consolidarea influenței lor preponderente în prevenirea conflictelor, în menținerea și reconstrucția păcii, precum și în domeniul securității, al politicii și al dezvoltării economice; încurajează partenerii pentru dezvoltare să acorde un sprijin financiar în favoarea proiectelor care vizează în mod special emanciparea femeilor din regiune;

81.  își exprimă preocuparea față de act de discriminarea cu care se confruntă femeile și fetele dintr-o mare parte a acestei regiuni, manifestată inclusiv prin căsătorii forțate, căsătorii cu copii, exploatare sexuală, educație sub standarde, mutilarea genitală a femeilor pe scară largă, inclusiv infibularea, precum și practici tradiționale, cum ar fi sororatul și leviratul, precum și cu privire la accesul la educație, la locuri de muncă însoțite de drepturi, precum și la sănătate; solicită instituirea unei politici privind apărarea drepturilor omului și egalitatea de gen, în colaborare cu toți actorii de pe teren în materie de dezvoltare, în special pentru respectarea, protecția și promovarea drepturilor femeilor, printre care drepturile sexuale și reproductive fără discriminare pe criterii de rasă, castă, vârstă, apartenență etnică sau religioasă, statut marital, origine, statut de migrant sau lipsa acestui statut; subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru a garanta că reformele legate de guvernanță și statul de drept răspund nevoilor specifice ale femeilor;

82.  invită țările din regiunea Sahel să adopte legi și măsuri concrete care să interzică orice formă de violență împotriva femeilor și să prevadă sancțiuni pentru aceasta, inclusiv violența domestică și sexuală, hărțuirea sexuală și practicile tradiționale dăunătoare, precum mutilarea genitală a femeilor și căsătoriile forțate, îndeosebi în rândul minorelor; insistă asupra importanței protejării victimelor, a furnizării de servicii specifice și a combaterii, în paralel, a impunității agresorilor, garantând cercetarea, urmărirea penală și sancționarea adecvate ale acestor infracțiuni și asupra importanței de a asigura accesul deplin al tuturor femeilor la justiție, fără nicio discriminare pe motive de religie și/sau de origine etnică; subliniază că violența domestică nu reprezintă o problemă privată de familie și că scuzele privind violența bazate pe convingerile culturale sau religioase nu sunt acceptabile;

83.  îndeamnă țările din regiunea Sahel să își revizuiască legislația privind femeile și drepturile de proprietate; subliniază importanța dreptului de proprietate al femeilor asupra terenului pe care îl lucrează și pe care locuiesc;

84.  îndeamnă comunitatea internațională să aloce mai multe fonduri pentru promovarea drepturilor și a emancipării femeilor în regiune; salută eforturile Uniunii Africane în favoarea drepturilor femeii și reamintește rolul esențial al Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) pentru stabilitatea în regiune, invită țările din regiunea Sahel să își intensifice cooperarea pentru a institui, împreună cu ONG-urile competente, societatea civilă, ONU și UE, campanii de sensibilizare privind drepturile femeii; solicită UE să colaboreze cu actori regionali pentru a promova educația fetelor și să sprijine măsuri de mărire a securității financiare și a potențialului financiar ale femeilor, elemente-cheie în asigurarea emancipării sociale, politice și economice a femeilor; încurajează, în plus, o atenție politică deosebită acordată îmbunătățirii asistenței medicale pentru femei;

85.  invită, în plus, țările din regiunea Sahel să se asigure că toate fetele sunt înregistrate la naștere și sunt, ulterior, înscrise în ciclul școlar primar;

86.  invită Comisia, SEAE și Consiliul să încurajeze mai multe țări din regiune să introducă dispoziții explicite în legislațiile lor privind drepturile femeilor și ale fetelor și să acorde prioritate programelor care să garanteze aceste drepturi, în special accesul la serviciile publice, inclusiv cu privire la educație, accesul la servicii de sănătate, drepturi sexuale și reproductive, precum și să garanteze împrumuturi pentru alimente, terenuri și resurse de producție, în special în zonele rurale, precum și accesul la asistența medicală și la sistemul juridic, pentru a spori independența financiară a femeilor, ajutându-le să facă tranziția de la munca informală la cea recunoscută oficial, participarea femeilor la adoptarea deciziilor politice și economice, precum și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva fetelor și femeilor, inclusiv eradicarea căsătoriei premature forțate și practica barbară de mutilare genitală a femeilor;

87.  solicită RSUE pentru regiunea Sahel și RSUE pentru drepturile omului să desfășoare acțiuni comune pentru o garantare mai bună a drepturilor femeii în această regiune, luptând împotriva impunității în cazul violențelor de gen și al oricăror alte violențe care afectează demnitatea femeilor; îndeamnă Comisia, SEAE și statele partenere să facă din drepturile femeii și egalitatea de gen o prioritate în programele de asistență bilaterală și să furnizeze finanțare durabilă și fiabilă pentru inițiativele care au scopul de a autonomiza femeile și de a încuraja egalitatea de gen; condamnă în special recurgerea la violență, care constituie principalul obstacol în calea libertății sociale și economice a femeilor; subliniază că politica de promovare a egalității dintre femei și bărbați ar trebui considerată o chestiune transversală;

88.  salută statutul juridic al relațiilor dintre persoanele de același sex din Mali, Niger, Ciad si Burkina Faso; regretă, cu toate acestea, discriminarea încă prezentă la nivel societal; își exprimă profunda îngrijorare legată de aplicarea legislației privind „indecența publică” și interzicerea asocierii „în scop imoral” atunci când este vorba despre comunitatea LGBT din Mali și din întreaga regiune; speră că cei oprimați în timpul insurgenței din nordul statului Mali se pot reintegra în societatea lor în condiții de siguranță; își exprimă profunda îngrijorarea față de incriminarea continuă a relațiilor LGBT în Mauritania, care, în cazul bărbaților, atrage oficial pedeapsa cu moartea prin lapidare în public; constată, totuși, că nu există niciun incident documentat potrivit căruia această pedeapsă s-ar fi aplicat vreodată; îndeamnă totuși Guvernul Mauritaniei să colaboreze cu societatea civilă pentru a reforma legislația și pentru a contribui la îmbunătățirea vieții cetățenilor LGBT;

89.  consideră că, pentru a asigura pacea și dezvoltarea regiunii Sahel, trebuie imperativ abordată o perspectivă bazată pe drepturi în cazul situației poporului tuareg și al dezvoltării sale, care să trateze sincer nemulțumirile istorice, ținând seama, în același timp, de faptul că poporul tuareg trăiește în zone unde sunt prezente și alte grupuri etnice; salută evoluțiile din Niger pe această temă, dar îndeamnă toate țările care au populații semnificative de etnici tuaregi, inclusiv țări din afara regiunii Sahel, precum Algeria și Libia, să colaboreze cu reprezentanții comunității pentru a rezolva, politic și instituțional, problemele subdezvoltării și animozitățile existente; remarcă, de asemenea, existența unor culturi variate în regiunea Sahel; consideră că tuturor acestor populații ar trebui să li se ofere, din nou, ocazia de a trăi alături în pace; încurajează guvernele din regiune să includă toate aceste culturi în dialogurile sociale și politice și în procesele decizionale;

Recomandări privind politicile UE pentru regiunea Sahel

90.  salută numirea unui RSUE pentru Sahel, precum și componenta solidă a mandatului său în materie drepturile omului; se așteaptă ca noul RSUE să coopereze strâns cu RSUE pentru drepturile omului, cu biroul procurorului CPI, cu biroul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, precum și cu apărătorii și observatorii drepturilor omului din regiune, în ceea ce privește promovarea respectării drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional; solicită o coordonare adecvată între RSUE pentru Sahel cu RSUE pentru Mediterana de Sud, în special, precum și cu RSUE pentru Cornul Africii, întrucât crizele în Africa comportă implicații regionale profunde și tind să aibă un efect de propagare și comportă considerente geostrategice; îndeamnă UE ca, în acest context, să depună toate eforturile pentru a coordona în mod efectiv toate eforturile UE din Africa, în special în ceea ce privește gestionarea situațiilor de criză și eforturile postconflict, și solicită, în consecință, ÎR/VP să asigure această coordonare;

91.  subliniază importanța implementării angajamentelor UE privind drepturile omului, inclusiv a orientărilor sale privind copiii și conflictele armate, violența împotriva femeilor și a fetelor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora, a celor referitoare la promovarea respectării dreptului umanitar internațional, la protecția civililor în misiunile și operațiile PSAC, precum și a unor politici UE cu o abordare cuprinzătoare în ceea ce privește aplicarea Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la femei, pace și securitate, inclusiv prin monitorizarea și raportarea evoluțiilor în acest sens;

92.  deplânge faptul că nici strategia Uniunii Europene pentru securitate și dezvoltare în Sahel, adoptată la 21 martie 2011, nici concluziile cu privire la această strategie adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 23 martie 2012 nu fac referire la promovarea egalității de gen, la situația femeilor sau la protejarea drepturilor acestora;

93.  salută liniile strategice de acțiune din strategia UE pentru regiunea Sahel, inclusiv sprijinirea și promovarea bunei guvernări și soluționării conflictelor interne; consideră, totuși, că strategia nu integrează încă în mod adecvat drepturile omului, statul de drept, sprijinirea democrației, guvernanța economică eficace și măsuri ferme de combatere a corupției ca elemente majore pentru susținerea părții centrale a legăturii dinte dezvoltare și securitate; îndeamnă instituțiile UE să colaboreze în viitorul apropiat pentru revizuirea strategiei, incluzând propuneri concrete pentru:

94.  recomandă ca UE să ia în considerare posibilitatea unor sancțiuni specifice, prin înghețarea activelor, prin interdicții de acordare a vizelor sau alte instrumente, aplicate persoanelor care au săvârșit cele mai grave încălcări ale drepturile omului, atât în Mali, cât și în alte părți din regiune;

95.  salută raportul recent al Secretarului General al ONU privind situația din Sahel; ia act de abordarea „patru câte patru” care are ca scop sprijinirea guvernanței, a securității, a cerințelor umanitare și a dezvoltării, ca partea a unei strategii integrate; salută în special dimensiunea puternică a drepturilor omului în cadrul strategiei și invită UE să își mențină sprijinul; salută în continuare atenția acordată de strategia integrată a ONU consolidării participării, sprijinirii guvernanței locale și regionale, consolidării coeziunii sociale și a securității, dezvoltării sistemelor de avertizare timpurie pentru amenințări viitoare și, în special, consolidării sau îmbunătățirii mecanismelor naționale și regionale în domeniul drepturilor omului; încurajează UE să includă o abordare globală similară pentru preocupări în materie de sustenabilitate, securitate, ajutoare umanitare și în materie de dezvoltare, precum și pentru drepturile omului, de o manieră coordonată cu ONU și în armonie cu aceasta, într-un mod prin care se recunoaște caracterul fundamental transnațional, transfrontalier și interconectat al provocărilor din Sahel;

96.  subliniază importanța crucială constantă a unui angajament din ce în ce mai puternic al UE față de actorii regionali africani, precum UA, ECOWAS, Uniunea Maghrebului Arab, precum și față de instrumentele africane regionale în domeniul drepturilor omului, pentru a genera progrese susținute în materie de drepturi ale omului și de inițiative privind democrația în Sahel; îndeamnă țările învecinate, cum ar fi Senegalul, Algeria și Marocul, să contribuie prin leadership și acordarea de ajutor la crearea unei dinamici regionale veritabile, care să impulsioneze dezvoltarea economică regională și drepturile omului în regiune; recunoaște că, în cele din urmă, soluțiile de durată pentru problemele din Sahel trebuie să provină din regiunea respectivă și să fie asumate pe deplin de propria populație; solicită, cu toate acestea, UE să își continue angajamentul de a colabora cu partenerii din Sahel și de a le oferi asistență prin toate mijloacele adecvate pe care le are la dispoziție pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor din regiunea respectivă și pentru a consolida legăturile cu guvernele lor democratice;

Considerente legate de drepturile omului în Sahara Occidentală și în taberele din Tindouf

97.  salută și susține raportul din aprilie 2013 al Secretarului General al ONU privind situația din Sahara Occidentală, care subliniază „importanța critică a abordării conflictului din Sahara Occidentală ca parte a unei strategii mai largi pentru regiunea Sahel”, precum și faptul că „problema drepturilor omului rămâne importantă pentru orice rezolvare a conflictului”; ia act, de asemenea, de faptul că diversele conflicte aflate în desfășurare în Sahel, în special prezența grupurilor teroriste precum AQMI în nordul Mali și în sudul Algeriei sunt factori care riscă să destabilizeze Sahara Occidentală și regiunea care o cuprinde; ia act, de asemenea, de impactul negativ al conflictului asupra integrării regionale, care ar trebui să implice Marocul și Algeria și ar putea oferi oportunități semnificative pentru dezvoltarea economică și procesul de democratizare, sporind securitatea persoanelor în întreaga regiune Sahel și Sahara;

98.  își reafirmă sprijinul față de Rezoluția ONU privind Sahara Occidentală; solicită respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale populației sahrawi, inclusiv libertatea de asociere, libertatea de exprimare și dreptul de a demonstra pașnic;

99.  subliniază că problema drepturilor omului în Sahara Occidentală și în taberele din Tindouf trebuie să fie soluționată, chiar și fără a se anticipa vreo înțelegere politică definitivă și fără a se exprima vreo opinie cu privire la o astfel de înțelegere; reiterează, cu toate acestea, că autodeterminarea este un drept fundamental al omului, în conformitate cu articolul 1 din Pactul internațional al Organizației Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice, reamintește, de asemenea, că integritatea teritorială este un principiu de drept internațional; în plus, reamintește Rezoluția 1754(2007) a Consiliului de Securitate al ONU, care îndeamnă părțile să demareze negocierile cu bună-credință, fără condiții prealabile, „pentru a ajunge la o soluție politică justă, durabilă și reciproc acceptabilă, care ar facilita autodeterminarea celor care trăiesc în Sahara Occidentală”; îndeamnă în mod similar Marocul și Frontul Polisario să continue negocierile pentru o soluționare pașnică a conflictului, reafirmând drepturile populației sahrawi la autodeterminare; subliniază oportunitatea care a apărut în urma reformelor politice și democratice inițiate în Maroc, în același timp luând act de obligațiile mai corecte pe care aceste reforme le implică în ceea ce privește respectarea și apărarea drepturilor omului în special în Sahara Occidentală; își exprimă temerile că întârzierea de 25 de ani cu privire la organizarea unui referendum sau la găsirea oricărei alte forme de soluționare politică negociată reciproc acceptabilă contribuie la creșterea gradului de alienare a populației sahrawi și a potențialului de violență, în special în rândul tinerilor; solicită UE să se implice mai mult și să sprijine ONU în eforturile depuse pentru încurajarea părților să reia negocierile directe în vederea soluționării pașnice și durabile a conflictului;

100.  solicită Comisiei și statelor membre - întrucât soluționarea politică a conflictului din Sahara Occidentală, reconcilierea și situația drepturilor omului sunt strâns legate - să fie mai active în rezolvarea conflictului din Sahara Occidentală, nu doar prin sprijinirea negocierilor ONU, ci și prin utilizarea a diverse instrumente de politică externă (de exemplu, consolidarea monitorizării drepturilor omului și sensibilizarea forțelor de poliție și de securitate, sprijinirea reformelor democratice, inclusiv descentralizarea, combaterea discriminării în regiune) pentru a promova atât de necesara consolidare a încrederii între părțile la conflict;

101.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la raportul recent al Raportorului special al ONU pe probleme de tortură, care a găsit dovezi că agenții marocani au reținut persoane pe motive politice, au torturat și violat deținuți sahrawi, au răpit și abandonat în deșert protestatarii pentru a-i intimida, și au vizat în mod deliberat și frecvent susținători pro-independență, inclusiv în casele lor; ia act de acuzațiile la scară largă privind dispariții forțate și procese inechitabile; atrage atenția, în special, asupra demolării taberei de protest de la Gdeim Izik în noiembrie 2010, unde în urma unor acte de violență grave au murit treisprezece oameni, precum și asupra procesului ulterior intentat, în februarie 2013, împotriva a 25 de membri ai populației sahrawi, mulți dintre ei cunoscuți activiști pentru drepturile omului; remarcă insistența Marocului în ceea ce privește corectitudinea hotărârilor și a respectării garanțiilor procedurale, precum și concluziile pozitive ale unor observatori internaționali, dar reamintește, de asemenea, preocuparea Raportorului special al ONU privind folosirea unui tribunal militar, acuzațiile de tortură, precum și neinvestigarea acestora de către autoritățile marocane; ia act de concluziile unor ONG-uri și observatori ai drepturilor omului cu privire la existența unor suspiciuni de politizare a urmăririlor penale, lipsă de dovezi sau pedepse excesive în acest caz, douăzeci de persoane fiind condamnate la pedepse între douăzeci de ani de închisoare și închisoare pe viață; salută, prin urmare, faptul că guvernul Marocului a aprobat recomandarea Consiliului marocan național pentru drepturile omului (CNDH) ca pe viitor civilii să nu fie judecați în tribunale militare; îndeamnă guvernul marocan să garanteze că acest lucru va fi pus în practică; regretă, în același timp, faptul că această decizie nu va afecta persoanele care au fost deja condamnate; încurajează, de asemenea, guvernul marocan să pună în aplicare toate recomandările rapoartelor ONU și CNDH și să continue să dezvolte o cultură a drepturilor omului; invită, în acest context, autoritățile marocane să elibereze imediat toți deținuții politici sahrawi, să colaboreze cu societatea civilă și cu alți actori pentru a garanta transparența și corectitudinea proceselor judiciare, să ancheteze și să urmărească în justiție membrii forțelor de securitate suspectați de implicare în detenții arbitrare, tortură și în alte forme de abuz de putere;

102.  condamnă încălcările drepturilor omului în ceea ce privește femeile sahrawi,îndeosebi prin hărțuire și violențe sexuale;

103.  își reiterează preocuparea în legătură raportul din 2006 al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, divulgat în mod neoficial, privind restricțiile impuse libertății de exprimare, de întrunire și de asociere din Sahara Occidentală; ia act de afirmația Marocului că ar permite demonstrațiile ce implică ocuparea pașnică a unor locuri și alte forme de protest; regretă obstrucționarea evidentă de către autoritățile marocane a ONG-urilor care promovează o poziție pro-independență, prin piedicile puse la înregistrarea și recunoașterea lor juridică, care este necesară pentru a-și desfășura în comunități activitățile de susținere a poziției; condamnă pedepsele adesea severe pentru „subminarea integrității teritoriale marocane”, un element legislativ folosit, conform relatărilor, pentru a viza membrii populației sahrawi ce pledează pașnic pentru independență; reamintește concluziile expertei independente a ONU pe probleme de drepturi culturale cu privire la faptul că autoritățile marocane reprimă anumite aspecte ale culturii sahrawi; repetă solicitarea expertei independente a ONU ca aceste măsuri să fie anulate și de a se promova o diversitate culturală deplină; ia act în mod pozitiv, în acest context, de dispozițiile privind respectarea drepturilor culturale care au fost incluse în noua Constituție a Marocului; salută crearea unui post de televiziune dedicat populației sahrawi; încurajează ferm punerea în aplicare deplină a acestor dispoziții;

104.  regretă profund faptul că miercuri, 6 martie 2013, Marocul a expulzat o delegație formată din patru deputați în Parlamentul European; ia act de faptul că delegația avea ca scop vizitarea teritoriilor din Sahara Occidentală pentru a desfășura o investigație cu privire la situația drepturilor omului și pentru a se întâlni cu reprezentanți ai MINURSO; regretă profund comportamentul autorităților marocane și solicită Regatului Maroc să permită observatorilor independenți, deputaților, presei și organizațiilor umanitare accesul liber și libertatea de mișcare în Sahara Occidentală;

105.  reamintește preocupările Biroului Națiunilor Unite pentru Servicii de Proiect (UNOPS) potrivit cărora Sahara Occidentală rămâne una dintre cele mai minate zone din lume; constată că minele din Sahara Occidentală au afectat în mod tragic cel puțin 2 500 de victime din 1975, continuând să amenințe mai multe mii de etnici sahrawi nomazi, și reprezintă un obstacol major pentru soluționarea litigiului din Sahara Occidentală și a situației refugiaților; salută, așadar, activitatea misiunii MINURSO, a Armatei Regale a Marocului, a Frontului Polisario, a organizației Landmine Action și a altora de a cartografia și demina zonele afectate; salută faptul că Frontul Polisario a semnat Apelul de la Geneva privind interzicerea minelor antipersonal; încurajează toți actorii să facă tot posibilul pentru educarea populației, asistarea victimelor și eliminarea tuturor munițiilor rămase; ia act, de asemenea, de faptul că Marocul este una dintre puținele țări - și una dintre cele doar trei țări africane - care nu au semnat Convenția privind interzicerea minelor antipersonal; încurajează Marocul să semneze convenția în semn de măsură de consolidare a încrederii și de angajament pentru pace;

106.  subliniază situația femeilor sahrawi și rolul important al acestora în cadrul societății sahrawi, îndeosebi în taberele de refugiați, unde nivelul de analfabetism a scăzut foarte mult; subliniază rolul-cheie al femeilor în organizarea instituțiilor sahrawi, precum și implicarea sporită a acestora în procesul de luare a deciziilor la toate nivelurile, în cadrul comisiilor locale, al parlamentului și al guvernului; atrage atenția asupra rolului pe care îl au femeile din Sahara Occidentală în menținerea păcii, promovarea dialogului și soluționarea conflictelor, precum și în conservarea societății și a structurilor sahrawi;

107.  își exprimă îngrijorare cu privire la sărăcia și lipsa de servicii de bază în taberele de refugiați administrate de Frontul Polisario, în apropiere de Tindouf, în special în ceea ce privește nutriția, asistența medicală și accesul la apa potabilă; salută asistența umanitară oferită de UE prin intermediul ECHO refugiaților respectivi; cu toate acestea, solicită actorilor internaționali să mobilizeze, să coordoneze și să consolideze ajutoarele mai eficace și, dacă este cazul, să crească volumul de ajutoare pentru a garanta stabilitatea situației umanitare și a contribui la îmbunătățirea condițiilor din tabere; reiterează recomandările Raportorului special al ONU cu privire la asigurarea de locuințe adecvate și la alocarea unei finanțări internaționale suficiente pentru furnizarea de locuințe; observă, totuși, sistemele de guvernanță care chiar funcționează în tabere și salută prezența activă a societății civile, cu participarea fermă a femeilor la ambele; salută, în continuare, accentul social pus pe educație, în ciuda deficitului de resurse; observă, totuși, lipsa unor date clare cu privire la numărul exact de persoane din tabere; solicită autorităților Frontului Polisario să efectueze, atunci când este cazul cu asistența Algeriei, recensăminte regulate sau înregistrări oficiale sau să faciliteze organizarea acestora;

108.  își exprimă îngrijorarea cu privire la sărăcia din taberele din Tindouf, care, dublată de lipsa de perspective pe termen lung pentru mulți refugiați, îi face vulnerabili la o radicalizare religioasă fundamentalistă; subliniază pericolul legat de recrutarea tinerilor de rețelele criminale sau teroriste și atrage atenția asupra granițelor permeabile din regiune, care riscă să faciliteze infiltrarea mai profundă a taberelor de grupuri jihadiste din nordul Republicii Mali și din alte zone; condamnă, răpirea a trei lucrători europeni din domeniul asistenței umanitare din tabăra Rabouni în octombrie 2011; subliniază, prin urmare, importanța capitală de a asigura siguranța și securitatea taberelor; solicită autorităților algeriene să acționeze în temeiul responsabilității ce-i revine pentru a îmbunătăți situația drepturilor omului din taberele din Tindouf; își exprimă sprijinul deplin pentru programul ICNUR care vizează să stimuleze consolidarea încrederii prin facilitarea schimbului de familii între Tindouf și Sahara Occidentală;

109.  constată că, deși majoritatea observatorilor internaționali și rapoartele întocmite de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Comisia africană pentru drepturile omului și popoarelor, Centrul pentru Justiție și Drepturile Omului Robert F. Kennedy și de organizația Human Rights Watch au identificat puține dovezi de încălcări sistematice și instituționale ale drepturilor omului în tabere, o serie de actori, inclusiv guvernul marocan, ONG-uri marocane și unii foști rezidenți din Tindouf susțin că autoritățile Frontului Polisario limitează libertatea de exprimare a locuitorilor și libertatea lor de mișcare; ia act de negarea vehementă a acestor acuzații de către Frontul Polisario și de disponibilitatea sa de a coopera cu organele ONU însărcinate cu protecția drepturilor omului; solicită, prin urmare, Frontului Polisario să permită observatorilor independenți pentru drepturile omului accesul complet, regulat și neîngrădit la aceste tabere și ca orice acuzație să fie anchetată în mod riguros;

110.  salută eforturile de îmbunătățire a documentației privind presupusele încălcări ale drepturilor omului în Sahara Occidentală, în special prin instituirea CNDH, cu birouri în Laayoune și Dakhla, lucru recunoscut de ONU; remarcă activitatea pozitivă a CNDH și invită guvernul marocan să contribuie la consolidarea independenței și a mandatului său, precum și să asigure aplicarea recomandărilor sale; încurajează, de asemenea, CNDH să-și întețească eforturile de construire a relațiilor cu persoanele sahrawi care sunt ostile față de guvernarea marocană și să garanteze urmărirea adecvată a plângerilor; salută adoptarea de către Maroc în 2012 a trei dintre cele cinci recomandări ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului cu privire la situația drepturilor omului din Sahara Occidentală și îi solicită să le adopte pe cele două recomandări rămase; salută, de asemenea, invitațiile adresate de Maroc delegațiilor internaționale ad-hoc, inclusiv Raportorului special al ONU pe probleme de tortură, precum și faptul că aceste invitații au fost acceptate, îndeamnă autoritățile marocane să autorizeze misiunile de stabilire a faptelor care urmează să fie desfășurate de alte organizații internaționale precum Comisia africană pentru drepturile omului și popoarelor și Parlamentul European; îndeamnă toate părțile implicate să continue această colaborare angajată cu organismele ONU pentru drepturile omului; sprijină crearea unei misiuni MINURSO-CICR oficial în zona Fadret Leguiaa, pentru a proceda la exhumarea rămășițelor pământești și restituirea acestora către familii, în urma descoperirii unor morminte comune de către echipa de investigatori de la Universitatea din Țara Bascilor;

111.  remarcă, însă, acuzațiile grave și contestate împotriva atât a guvernului marocan, cât și a Frontului Polisario; reamintește, de asemenea, accentul pus recent de Secretarul General al ONU pe „monitorizarea independentă, imparțială, cuprinzătoare și susținută a situației drepturilor omului atât în Sahara Occidentală, cât și în taberele de refugiați”; observă, în acest sens, că ONU nu a actualizat mandatul MINURSO în aprilie 2013 pentru a include aspecte legate de drepturile omului; încurajează ONU să facă acest lucru sau să inițieze alte demersuri pentru a crea un nou organism permanent și imparțial care să se ocupe de drepturile omului, având menirea de a supraveghea și raporta cu privire la situația generală a drepturilor omului, precum și de a investiga plângerile individuale; solicită ca un astfel de organism să cuprindă porțiunea din Sahara Occidentală aflată sub control marocan, taberele refugiați de la Tindouf și alte teritorii controlate de Frontul Polisario;

112.  încurajează guvernele Marocului și Algeriei să dezvolte în continuare și să își intensifice dialogul politic pentru a îmbunătăți dinamica regională și a evita creșterea tensiunilor în regiune spre folosul comunității internaționale globale;

113.  îndeamnă ÎR/VP și RSUE pentru drepturile omului să ofere autorităților marocane și conducerii Frontului Polisario programe de formare privind drepturile omului în Sahara Occidentală și în Tindouf, care ar viza agenți de poliție și alți agenți de securitate, sistemul judiciar, funcționari din cadrul administrației locale, mass-media și organizații ale societății civile, pe baza reformelor politice inițiate de Maroc pentru asigurarea democrației, a statului de drept și a drepturilor omului, fără a aduce atingere unei soluționări politice negociate privind conflictul din Sahara Occidentală, dar având ca scop încurajarea acestei negocieri;

o
o   o

114.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, RSUE pentru drepturile omului și RSUE pentru Sahel, statelor membre ale UE, guvernelor și parlamentelor țărilor din Sahel, Marocului, Algeriei, precum și Frontului Polisario, Secretarului General al ONU și Consiliului de Securitate al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Președintelui Uniunii Africane și Secretarului General al Comisiei, precum și Președintelui ECOWAS și Președintelui Comisiei.

(1) JO L 200, 27.7.2012, p. 21. (2) JO L 75, 19.3.2013, p. 29. (3) JO C 99 E, 3.4.2012, p.87. (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0503. (5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0055. (6) JO C 249 E, 30.8.2013, p. 41.