Parlamentul European,

–  având în vedere declarația de la Luxemburg privind siguranța pacienților din 5 aprilie 2005,

–  având în vedere raportul celei de-a doua reuniuni a rețelei informale de control al infecțiilor în cadrul asistenței medicale (iunie 2008),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 15 decembrie 2008 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (COM(2008)0837),

–  având în vedere evaluarea impactului realizată de Comisie (decembrie 2008),

–  având în vedere rezoluția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de recomandare a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale(1),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale,

–  având în vedere sondajul special realizat de Eurobarometru (nr. 327) privind „Siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale”, publicat în aprilie 2010,

–  având în vedere raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) intitulat „Principalele elemente ale programelor de prevenire și control al infecțiilor”,

–  având în vedere Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere;

–  având în vedere raportul din 13 noiembrie 2012 al Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale;

–  având în vedere raporturile epidemiologice anuale din 2008 și 2012 ale Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC),

–  având în vedere raportul tehnic al ECDC „Competențele de bază pentru personalul responsabil cu controlul infecțiilor și igiena spitalicească în Uniunea Europeană”, publicat la 26 martie 2013,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind rezistența antimicrobiană din 18 noiembrie 2009 (SANCO/6876/2009r6),

–  având în vedere Raportul tehnic comun al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și al Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) publicat la 17 septembrie 2009 intitulat „The bacterial challenge: time to react - A call to narrow the gap between multidrug-resistant bacteria in the EU and the development of new antibacterial agents” „Provocarea bacteriană: e timpul să reacționăm – Un apel pentru reducerea decalajului dintre rezistența multiplă la medicamente a bacteriilor și dezvoltarea de noi agenți antibacterieni”,

–  având în vedere sondajul special realizat de Eurobarometru (nr. 338) privind rezistența antimicrobiană, publicat în aprilie 2010,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la rezistența la antibiotice(2),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 27 octombrie 2011 privind inițiativa de programare în comun a cercetării „Provocarea microbiană – o nouă amenințare pentru sănătatea umană” (C(2011)7660),

–  având în vedere rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la amenințarea pe care o reprezintă rezistența antimicrobiană pentru sănătatea publică(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2011 privind planul de acțiune împotriva rezistenței la antimicrobiene (COM(2011)0748),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 22 iunie 2012 privind impactul rezistenței la antimicrobiene în sectorul sănătății umane și în sectorul veterinar – „One Health” (Sănătate și pentru oameni, și pentru animale),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2012 privind „Provocarea microbiană – amenințarea tot mai mare reprezentată de rezistența la antimicrobiene”(4);

–  având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A7-0320/2013),

Generalități

A.  întrucât siguranța(5) și calitatea vieții pacienților este o parte a calității globale a asistenței medicale și eforturile de creștere a siguranței pacienților depind de implementarea de politici și programe eficiente și pe termen lung pe teritoriul Europei;

B.  întrucât asistența socială de calitate constituie piatra unghiulară a unui sistem sanitar de înaltă calitate și accesul la asistență medicală de înaltă calitate este un drept fundamental recunoscut de UE, instituțiile sale și cetățenii europeni;

C.  întrucât articolul 168 din tratat prevede că acțiunea Uniunii Europene, care completează politicile naționale, are în vedere îmbunătățirea sănătății publice, prevenirea bolilor și afecțiunilor umane, precum și îndepărtarea pericolelor pentru sănătatea fizică și mentală;

D.  întrucât, în consecință, acțiunea Uniunii Europene în domeniul siguranței pacienților constă în a ajuta țările membre să își coordoneze eforturile în domeniu și să le sprijine acțiunile în domenii în care intervenția sa poate aduce o valoare adăugată;

E.  întrucât este esențial să se mențină încrederea cetățenilor în sistemele de sănătate ale Uniunii Europene;

F.  întrucât volumul datelor referitoare la prevalența și incidența evenimentelor nedorite(6) în sistemele de sănătate ale statelor membre ale Uniunii Europene este deocamdată limitat, dar în continuă creștere;

G.  întrucât aspectul siguranței pacienților devine o preocupare tot mai mare pentru sistemele de sănătate din lumea întreagă, inclusiv din Europa;

H.  întrucât rezultatele Eurobarometrului special „Siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale” indică, în același timp, o puternică sensibilizare a opiniilor publice europene în domeniu, dar și un deficit serios de informații în materie de siguranță a pacienților;

I.  întrucât evenimentele nedorite asociate tratamentelor pentru pacient și pentru urmașii existenți sau viitori se manifestă sub forma infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM)(7), evenimentelor legate de medicamente sau dispozitive medicale și de complicațiile care survin în timpul unei intervenții chirurgicale sau după aceasta;

J.  întrucât, dacă anumite efecte nedorite sunt legate de riscurile intrinseci asociate intervențiilor sau medicamentelor considerate necesare de către personalul medical, altele, în schimb, sunt provocate de erori medicale, de lacune sau disfuncționalități în lanțul asistenței medicale care ar putea fi evitate;

K.  întrucât se estimează că 8-12 % dintre pacienții spitalizați în Uniunea Europeană sunt victime ale evenimentelor nedorite asociate tratamentelor care le sunt aplicate, fie că e vorba de IAAM, de erori legate de tratament, erori chirurgicale, probleme legate de dispozitive medicale defecte sau insuficient decontaminate, erori de diagnosticare sau lipsa intervenției în urma examenelor medicale;

L.  întrucât schimbările demografice conduc la majorarea procentului de pacienți mai în vârstă cărora le sunt prescrise o multitudine de medicamente diferite, dar care adesea sunt depășiți de situație în ceea ce privește administrarea lor corectă;

M.  întrucât pacienții în vârstă, imunodepresivi și cei afectați de boli cronice, și mai ales de boli cronice degenerative, constituie, de asemenea, un grup extrem de vulnerabil la evenimentele nedorite asociate asistenței medicale, cum ar fi: erori de diagnosticare, lipsa intervenției în urma examenelor medicale, eliberarea sau administrarea unui medicament neadecvat – de exemplu neautorizat de Asociația Medicală Mondială – sau a unei doze incorecte sau, mai mult, a două medicamente care nu ar trebui combinate între ele, disfuncționalitatea sau decontaminarea necorespunzătoare a unor echipamente medicale sau infecții ale plăgilor chirurgicale;

N.  întrucât, conform studiilor internaționale, între 13 % și 16 % din costurile spitalicești (adică un euro din șapte) sunt cauzate de incidente legate de asistența medicală;

O.  întrucât, de asemenea, conform estimărilor, între 30 și 40 % dintre evenimentele nedorite, atât în sectorul spitalicesc, cât și în sectorul extraspitalicesc (tratament ambulatoriu) par a fi cauzate de factori sistemici și, prin urmare, pot fi evitate;

P.  întrucât, în special, lipsa unor resurse financiare, tehnice și umane este asociată unui risc crescut de apariție a unor evenimente nedorite legate de asistența medicală;

Q.  întrucât criza economică a încetinit punerea în aplicare a acțiunilor decise de statele membre în 2009, având în vedere schimbările priorităților în domeniul sănătății publice;

R.  întrucât orice persoană fizică sau juridică are dreptul de a face publice sau de a transmite cu bună-credință și în deplină siguranță informații cu privire la fapte, date sau acțiuni, din momentul în care necunoașterea acestora pare să prezinte un pericol pentru sănătatea publică;

S.  întrucât siguranța pacienților se bucură de un nivel ridicat de prioritate în ceea ce privește agenda politică și întrucât statele membre au stabilit un mecanism pentru dezbateri asociat cu problemele de siguranță a pacienților și cu alte activități în acest domeniu în 2005; întrucât a fost instituit un grup de lucru prin care Comisia Europeană intenționează să promoveze munca și activitățile statelor membre, membrii activi ai acestuia fiind Organizația Mondială a Sănătății (în special prin Alianța mondială pentru siguranța pacienților), Consiliul Europei, OCDE și asociații europene de pacienți, medici, asistente, farmaciști, dentiști și spitale;

T.  întrucât IAAM figurează printre cauzele cele mai frecvente și cele mai dăunătoare ale prejudiciului involuntar provocat pacienților;

U.  întrucât IAAM, care afectează în medie 5% dintre pacienții spitalizați, constituie o problemă de sănătate publică majoră în țările Uniunii Europene, reprezentând în același timp o problemă gravă de sănătate publică și o grea povară economică pentru resursele sanitare limitate;

V.  întrucât se estimează că în perioada 2011-2012 numărul anual total al pacienților care dobândesc cel puțin o infecție asociată asistenței medicale pe durata șederii lor în spitale europene de asistență de urgență în UE este de 3,2 milioane(8);

W.  întrucât IAAM, care au un impact considerabil în materie de morbiditate, de mortalitate (37 000 de persoane care decedează direct din cauza unei astfel de infecții în UE) și de costuri (estimate la mai mult de 5,5 miliarde de euro pe an în UE), constituie o problemă de sănătate publică majoră pentru statele membre;

X.  întrucât IAAM pot surveni în urma unei internări în orice tip de mediu în care se aplică tratament medical, în special tratament de bază, îngrijire în cadrul unei comunități, asistență socială, îngrijire în mediul privat, terapie intensivă și îngrijire pe termen lung, sau cu ocazia oricăror forme de asistență medicală, sau la domiciliu (mai ales prin erori de dozaj, erori pe ambalajul medicamentului, contaminare de la instrumentele sau dispozitivele medicale sau contactul cu pacienții și personalul medical);

Y.  întrucât o IAAM contractată cu ocazia unei spitalizări poate să nu fie declarată decât după externarea pacientului;

Z.  întrucât durata medie a spitalizării în statele membre este în scădere;

AA.  întrucât Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) este responsabil de dezvoltarea recomandărilor științifice privind măsurile fundamentate pe dovezi pentru prevenirea cu succes a IAAM;

AB.  întrucât pacienții care suferă de boli cronice și boli degenerative sunt de multe ori îngrijiți la domiciliu în loc să fie internați în spital;

AC.  întrucât starea de sănătate a anumitor bolnavi care suferă de boli cronice și de boli degenerative impune deseori o asistență medicală permanentă și continuă, necesitând în special utilizarea frecventă a unor dispozitive medicale (stimulatoare cardiace, dispozitive respiratorii, catetere, sonde urinare etc.);

AD.  întrucât utilizarea unor astfel de dispozitive medicale presupune riscuri de infecții;

AE.  întrucât nerespectarea precauțiunilor elementare în materie de igienă pentru oameni, de exemplu, în centrele de tratament, dar și la domiciliu, determină adesea o răspândire accentuată a agenților patogeni, îndeosebi a celor rezistenți la agenți antimicrobieni;

AF.  întrucât există deja sau sunt testate în prezent cu titlu experimental și cu rezultate promițătoare acțiuni de prevenire a IAAM, simple și necostisitoare, precum implementarea unor acțiuni de educație sanitară (și în special de promovare a igienei spitalicești), și întrucât, în vederea combaterii IAAM, ar putea fi utilizate cu succes căi alternative și necostisitoare;

AG.  întrucât, dat fiind că microorganismele responsabile de IAAM sunt capabile să colonizeze organismul uman pe perioade îndelungate, pacienții le pot propaga în cursul spitalizării lor sau după aceasta și întrucât IAAM pot fi contractate, astfel, în toate mediile de asistență medicală, în centrele de tratament pe termen mediu și lung, și chiar la domiciliul pacientului;

AH.  întrucât doar 13 state membre au implementat supravegherea la nivel național a infecțiilor cu Clostridium difficile(9) și în doar 3 dintre sistemele de supraveghere există practicieni generali care sunt implicați și în colectarea datelor – situație ce ar trebui îmbunătățită;

AI.  întrucât, pe lângă aceasta, mobilitatea tot mai mare a cetățenilor în cadrul sistemelor de sănătate europene și între acestea și caracterul din ce în ce mai transfrontalier al asistenței medicale în Europa, precum și posibilitatea pe care o au de a beneficia de un tratament medical în afara țării lor de reședință favorizează propagarea rapidă a microorganismelor rezistente de la un stat membru la altul;

AJ.  întrucât problema rezistenței la antimicrobiene constituie o amenințare gravă și, în unele țări, în creștere pentru siguranța pacienților, care poate complica tratamentul infecțiilor și recuperarea în urma acestora și crește costurile naționale pentru sănătate;

AK.  întrucât IAAM sunt deseori dificil de tratat, întrucât microorganismele responsabile de acestea sunt rezistente la agenții antimicrobieni;

AL.  întrucât, numai în UE, Norvegia și Islanda, bacteriile rezistente la antimicrobiene au cauzat anual aproximativ 400 000 de infecții și 25 000 de decese, costurile aferente îngrijirilor de sănătate suplimentare și pierderilor de productivitate cifrându-se la cel puțin 1,5 miliarde de euro;

AM.  întrucât rezistența la antibiotice este în continuă creștere în Europa și, în ceea ce privește anumite bacterii, poate atinge 25 % și chiar mai mult, în mai multe state membre;

AN.  întrucât ultimele date disponibile indică faptul că markerii de rezistență la antibiotice ai bacteriilor implicate în apariția IAAM pun în evidență o tendință globală de creștere a fenomenului de multirezistență și, în special, o creștere a procentului de Enterobacteriaceae rezistente la cefalosporine de a treia generație și a procentului de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină;

AO.  întrucât asistăm la un declin în dezvoltarea de antimicrobieni noi;

AP.  întrucât dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene este o consecință naturală și inevitabilă a utilizării lor, care poate fi însă limitată printr-o utilizare prudentă și rațională a agenților antimicrobieni;

AQ.  întrucât dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene poate fi accelerată în special prin recurgerea sistematică și exagerată la aceste produse utilizate în medicina umană, ceea ce, împreună cu o igienă și un control al infecțiilor insuficiente, poate dăuna eficacității agenților antimicrobieni disponibili, al căror număr este și așa limitat;

AR.  întrucât, având în vedere lipsa dezvoltării unor noi antibiotice/agenți antimicrobieni, este esențial ca agenții antimicrobieni actuali să fie exploatați în mod eficace pe o perioadă cât mai îndelungată posibil;

AS.  întrucât, având în vedere lipsa dezvoltării unor noi medicamente antibacteriene, Comisia și statele membre ar trebui să colaboreze pentru a sprijini dezvoltarea și disponibilitatea unor astfel de produse, bazându-se pe Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și pe expertiza Agenției Europene pentru Medicamente (EMA);

AT.  întrucât politicile agricole favorizează apariția rezistenței la antibiotice, atât prin lanțul alimentar, cât și prin dejecțiile animale care pătrund în circuitul apei;

AU.  întrucât se observă un mai mare consum de antibiotice în rândul persoanelor care sunt în mod obiectiv cel mai puțin informate și întrucât o informare obiectivă mai bună privind antibioticele este asociată unui comportament mai responsabil în materie de utilizare a antibioticelor;

AV.  întrucât anumite state membre nu dețin un cadru de reglementare și juridic solid pentru a sprijini utilizarea rațională a medicamentelor și a-i conferi un caracter obligatoriu și întrucât există diferențe considerabile în Europa în materie de consum de antibiotice, în cadrul tratamentului în comunitate, dar și în cadrul asistenței medicale spitalicești;

AW.  întrucât există nevoia de a educa și de a crește gradul de conștientizare în rândul celor implicați în utilizarea agenților antimicrobieni, inclusiv factori de decizie politică, personalul medical și publicul larg, pentru a încuraja modificările necesare în comportamentul medicilor care le prescriu, al distribuitorilor și al cetățenilor;

AX.  întrucât, în urma Recomandării Consiliului din 2009 (2009/C 151/01), au fost depuse eforturi importante în vederea îmbunătățirii siguranței pacienților în statele membre, în special prin considerarea siguranței pacienților drept o prioritate a politicii privind sănătatea publică în statele membre ale Uniunii, prin desemnarea (în 19 state membre) a unei autorități responsabile de siguranța pacienților și prin încurajarea formării (în 23 de state membre) privind siguranța pacienților în instituții sanitare;

AY.  întrucât, în urma Recomandării Consiliului din 2009 (2009/C 151/01), au fost depuse eforturi considerabile pentru adoptarea și elaborarea unor strategii (naționale sau regionale) de prevenire și control al IAAM în statele membre și, în special, prin adoptarea orientărilor privind prevenirea și controlul IAAM, prin instituirea unor sisteme de supraveghere activă a IAAM (sau prin consolidarea celor existente);

AZ.  întrucât, pe de o parte, anumite acțiuni preconizate de Consiliu în Recomandarea sa 2009/C 151/01 privind îmbunătățirea siguranței pacienților în statele membre nu au fost implementate până în prezent decât de un număr limitat de state membre și întrucât se pot face încă progrese atât în domeniul asistenței medicale spitalicești, cât și al celei ambulatorii, îndeosebi în ceea ce privește responsabilizarea pacienților, educarea personalului medical și al personalului de îngrijire în sens mai larg, precum și în direcția implementării unor nomenclatoare europene privind siguranța pacienților sau a stabilirii unor orientări europene privind normele de siguranță a pacienților;

BA.  întrucât anumite acțiuni pentru prevenirea și controlul IAAM în statele membre recomandate de Consiliu nu au fost implementate până în prezent decât de un număr limitat de state membre și întrucât se pot face progrese, îndeosebi în domeniul informării pacienților prin instituțiile sanitare și al susținerii lucrărilor de cercetare consacrate prevenirii și controlului IAAM;

Implementarea recomandărilor Consiliului: îmbunătățiri remarcabile și ce progrese mai rămân de făcut

1.  salută acțiunile implementate la nivelul statelor membre care vizează cu prioritate îmbunătățirea siguranței generale a pacienților și reducerea incidenței IAAM, în special:

dar solicită intensificarea acestor eforturi în regim de urgență;

2.   salută acțiunile Comisiei Europene în domeniul siguranței generale a pacienților, încurajând statele membre să facă schimb de bune practici și să elaboreze definiții și o terminologie comune pentru siguranța pacienților, în special:

3.  salută acțiunea realizată de Comisie și ECDC împreună cu autoritățile în domeniul sănătății din statele membre privind prevenirea și controlul IAAM;

4.  salută acțiunea Comisiei Europene în domeniul prevenirii și controlului IAAM, acțiune care este strâns asociată acțiunilor desfășurate de Comisie în domeniul rezistenței la antimicrobiene, în special finanțarea de către Comisie a proiectelor de cercetare în domeniul IAAM și al rezistenței antimicrobiene, îndeosebi a celor având o dimensiune europeană, cum ar fi proiectul IPSE (Improving Patient Safety in Europe – Îmbunătățirea siguranței pacienților în Europa), proiectul IMPLEMENT (Implementing Strategic Bundles for Infection Prevention & Management – Implementarea unor pachete de măsuri strategice pentru profilaxia și tratamentul infecțiilor) sau proiectul PROHIBIT (Prevention Of Hospital Infections By Intervention and Training – Prevenirea infecțiilor spitalicești prin intervenție și formare), care vizează analizarea instrucțiunilor existente în materie de prevenire a IAAM în spitalele europene și testarea unei strategii de prevenire a bacteriemiilor legate de cateterele venoase centrale (infecții care sunt deosebit de îngrijorătoare în măsura în care sunt asociate cu un nivel ridicat al morbidității, precum și al mortalității direct asociate);

5.  salută activitatea de coordonare și monitorizare a ECDC, în special:

6.  recunoaște că, până în prezent, la nivelul Uniunii Europene nu există nicio clasificare și niciun sistem de raportare în ceea ce privește siguranța pacienților, cu scopul de a identifica, a înțelege și a analiza factorii legați de siguranța pacienților în vederea favorizării educației și îmbunătățirii sistemelor relevante;

7.  recunoaște faptul că, în prezent, prea puține state membre:

8.  invită statele membre să își continue eforturile în vederea extinderii colectării de indicatori comparabili privind siguranța pacienților la toate statele membre, cu sprijinul Comisiei;

9.  invită statele membre să continue și să intensifice cooperările bilaterale și multilaterale în domeniul siguranței pacienților, la nivel național și/sau regional;

Ameliorarea siguranței pacienților în Europa, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale: recomandări generale

10.  recomandă ca siguranța pacienților și în special prevenirea și combaterea IAAM să ocupe un loc de prim rang atât pe agenda politică a UE, cât și la nivel național în statele membre și la nivel regional și local;

Acțiuni menite să amelioreze siguranța generală a pacienților

11.  încurajează statele membre să își continue eforturile în direcția ameliorării siguranței pacienților și să pună în aplicare, dacă nu au făcut-o deja, măsuri suplimentare, inclusiv stabilirea unor planuri de acțiune pentru combaterea IAAM, care să reflecte întru totul recomandările Consiliului;

12.  îndeamnă îndeosebi statele membre să pună în aplicare sau să intensifice:

13.  solicită Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) să elaboreze o listă de medicamente „fără respectarea indicațiilor”( off-label) care sunt utilizate în ciuda faptului că există o variantă alternativă aprobată; solicită statelor membre să se asigure că personalul medical de specialitate și pacienții sunt informați, în consecință, atunci când este utilizat un medicament „fără respectarea indicațiilor” (off-label);

14.  încurajează Comisia Europeană și agențiile europene în cauză să instituie, să consolideze dacă acestea există deja, să facă cunoscute publicului și ușor accesibile sistemele de semnalare a evenimentelor nedorite privind în special medicamentele și dispozitivele medicale, care să permită identificarea responsabilităților în caz de disfuncționalități în lanțul asistenței medicale și tragerea de învățăminte din aceste disfuncționalități și să se asigure că toate procedurile sunt transparente;

15.  îndeamnă statele membre să își reevalueze structurile de raportare a evenimentelor nedorite, pentru a stabili dacă raportarea se produce într-o cultură a „neînvinuirii” și să se asigure că personalul sanitar poate prezenta informații într-un mod onest, fără urmări negative pentru ei;

16.  invită statele membre să adopte măsuri de îmbunătățire a calității, și nu doar a cantității sistemelor de semnalare a evenimentelor nedorite, astfel încât aceste sisteme să includă informații susceptibile de a îmbunătăți efectiv securitatea și să permită extragerea facilă a datelor în vederea unei evaluări sistematice și exhaustive;

17.  invită statele membre să integreze într-o măsură mai mare decât în prezent informațiile furnizate de către pacienți în sistemele electronice dedicate siguranței lor și evenimentelor nedorite, precum și să evalueze sistematic aceste informații pentru a evita erorile;

18.  încurajează statele membre, Comisia Europeană și agențiile europene în cauză să utilizeze toate instrumentele tehnologice și statistice relevante pentru a descrie și analiza evenimentele nedorite;

19.  încurajează Comisia și statele membre să îmbunătățească gradul de informare a cetățenilor cu privire la inițiativele legate de siguranța pacienților și să încurajeze responsabilizarea cetățenilor în această privință;

20.  solicită Comisiei să reexamineze cererile de introducere a unei baze de date care să înregistreze cele mai bune practici și să încurajeze partajarea lor între statele membre; consideră că o bază de date a evenimentelor nedorite ar putea să permită evitarea acestui tip de evenimente pe viitor și ar putea servi drept exemplu de bune practici pentru prestatori;

21.  încurajează statele membre să partajeze cele mai bune practici printr-o abordare bazată pe date concrete și îndeosebi să elaboreze, pe baza unor studii de caz și a feedbackului primit, orientări comune care să se aplice la nivelul întregii Uniuni;

22.  invită statele membre să aplice, atunci când acest lucru este posibil, strategiile și programele în materie de siguranță a pacienților în mediul spitalicesc și la cel nespitalicesc (în centre de îngrijire cu internare pe durată lungă și medie, dar și la domiciliu);

Acțiuni pentru prevenirea și reducerea infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM)

23.  încurajează statele membre să formuleze obiective naționale clare pentru reducerea IAAM și să pună în aplicare, dacă nu au făcut-o deja, măsuri suplimentare pentru prevenirea și reducerea IAAM, reflectând în totalitate recomandările Consiliului, în special în ceea ce privește:

24.  încurajează Comisia Europeană să analizeze posibilitatea de a încheia acorduri de parteneriat între Comisie și statele membre individuale sau direct între statele membre pentru a preveni și rezolva problemele legate de IAAM în structurile spitalicești dar și în cadrul tratamentului la domiciliu; invită Comisia să sprijine în continuare activitatea în domeniul prevenirii și controlului IAAM prin viitorul program de sănătate al UE;

Ameliorarea siguranței pacienților în Europa, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale: piste și recomandări concrete

Profilaxia

25.  admițând faptul că UE nu poate interveni în competențele statelor membre din domeniul sănătății și recunoscând diferențele existente între sistemele și politicile în domeniul sănătății din statele membre, le încurajează pe acestea și pe partenerii lor delegați:

26.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze, inclusiv prin campanii de sensibilizare, bunele practici generale, în special pe cele legate de igienă (igiena mâinilor, sterilizarea și decontaminarea maximă a instrumentelor și dispozitivelor medicale) la spital, dar și în afara acestuia (îndeosebi față de pacienți și familiile acestora);

27.  îndeamnă statele membre să elaboreze orientări naționale privind igiena mâinilor și curățenia generală a spitalelor și a centrelor de îngrijire;

28.  îndeamnă statele membre să promoveze o abordare specializată de combatere a erorilor comise în mediul spitalicesc, în special punând în aplicare lista de control a OMS pentru siguranța chirurgicală;

29.  solicită efectuarea mai multor cercetări și într-un mod mai bine coordonat pentru a evita răspândirea infecțiilor asociate cu asistența medicală;

30.  invită statele membre să încurajeze eforturile de a studia epidemiile din spitale și să identifice o metodă de prevenire a răspândirii infecțiilor asociate cu asistența medicală;

31.  încurajează statele membre să își dezvolte practicile naționale privind utilizarea adecvată a antibioticelor pentru a limita răspândirea rezistenței la antimicrobiene și a garanta că tratamentul cu antibiotice este eficient;

32.  solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte platforme și protocoale care să permită portabilitatea datelor privind siguranța, garantând că aceste activități respectă legislația europeană relevantă privind protecția datelor;

33.  invită statele membre să identifice protocoale de siguranță specifice bolilor cronice degenerative și invalidante și care necesită o asistență continuă în afara cadrului spitalicesc (în centre de îngrijire cu internare pe durată lungă și medie, dar și la domiciliu)

34.  subliniază, cu privire la îngrijirea la domiciliu, că:

35.  îndeamnă statele membre să furnizeze Comisiei informații privind programele de vaccinare pentru personalul sanitar, inclusiv nivelurile de acoperire atinse în cadrul instituțiilor de asistență medicală;

36.  îndeamnă statele membre să sprijine campaniile personalului sanitar de informare a pacienților cu privire la evitarea infecțiilor nosocomiale;

37.  îndeamnă statele membre să ia măsuri care să permită mai buna implicare a familiilor pacienților în prevenirea erorilor de medicație și de automedicație;

Comunicare, educație și formare

38.  recomandă statelor membre să inițieze acțiuni de sensibilizare și formare specifice în domeniul IAAM, destinate nu doar personalului medical (medici, infirmieri, îngrijitori etc.), dar și, de exemplu, persoanelor oficiale și neoficiale care se ocupă de îngrijire și voluntarilor din spitale care intră în contact cu pacienții;

39.  îndeamnă statele membre să introducă orientări naționale pentru personalul medical privind educarea pacienților în ceea ce privește utilizarea antibioticelor;

40.  invită statele membre să inițieze campanii de informare și de formare specifice destinate sensibilizării pacienților și personalului medical cu privire la rezistența antimicrobiană;

41.  invită statele membre să ia în considerare, în elaborarea bunelor practici, și să valorifice rolul expertizei empirice dobândite din experiența pacienților;

Drepturile pacienților

42.  invită statele membre să depună eforturi pentru a asigura încrederea cetățenilor în sistemele de sănătate și, în special, pentru a implica în mod activ pacienții în protecția propriei siguranțe;

43.  solicită statelor membre să implice asociațiile de pacienți în dezvoltarea noilor legi și programe de sănătate;

44.  solicită statelor membre să identifice la nivel local o autoritate sau o persoană de contact cu atribuții de informare a pacienților cu privire la siguranța proprie în vederea consolidării încrederii publicului în siguranța sistemelor de sănătate prin furnizarea de informații adecvate și ușor de înțeles;

45.  încurajează statele membre să comunice pacienților informații legate de riscurile, nivelurile de siguranță și măsurile în vigoare pentru a evita apariția evenimentelor nedorite asociate asistenței medicale, pentru a garanta un consimțământ în cunoștință de cauză din partea pacientului în legătură cu tratamentul care i se propune și pentru a-i permite, la un mod mai general, să dobândească cunoștințe în domeniul siguranței pacienților; solicită statelor membre să informeze pacienții, prin intermediul structurilor organizatorice adecvate, în legătură cu procedurile de reclamație și opțiunile legale disponibile în cazul apariției unor evenimente nedorite asociate asistenței medicale (de exemplu prin intermediul unui reprezentant pentru drepturile pacienților);

46.  încurajează statele membre și autoritățile regionale și locale să acorde prioritate, pe cât posibil, abordărilor fondate pe mediere în cazul apariției unor evenimente nedorite asociate asistenței medicale;

47.  îndeamnă statele membre să încurajeze medicii generaliști să informeze pacienții cu privire la drepturile lor, precum și la posibilitățile de recurs și de semnalare a erorilor și a evenimentelor nedorite;

48.  recunoaște că UE nu poate interveni în competențele statelor membre în domeniul sănătății; încurajează însă Comisia să instituie mecanisme de recurs colectiv pentru cazurile cu caracter transfrontalier și în care numeroși pacienți au fost afectați de evenimente nedorite asociate asistenței medicale și având aceeași cauză;

Control, diagnosticare și urmărire

49.  solicită Comisiei Europene, agențiilor europene în cauză și statelor membre să anvizajeze acțiuni de asigurare a feedbackului privind siguranța pacienților, atât din partea personalului medical, cât și a pacienților; subliniază că raportările acestora trebuie să fie caracterizate de transparență la toate nivelurile;

50.  invită îndeosebi statele membre care efectuează anchete naționale punctuale privind incidența IAAM elaborate pe baza unei metodologii armonizate ECDC să facă acest lucru în mod regulat și încurajează statele membre să introducă astfel de anchete; îndeamnă Comisia să analizeze îndeaproape inițiativa „Global Microbial Identifier”(10), care beneficiază de sprijinul unui număr mare de cercetători din întreaga lume și care permite supravegherea și detectarea sistematică a organismelor de risc asociate îngrijirii medicale, dezvoltând în același timp capacitatea de a reacționa la răspândirea infecțiilor, chiar transfrontalieră;

51.  recomandă crearea, la nivel regional sau local, de grupuri de lucru pe probleme specifice din domeniul siguranței pacienților; sugerează de exemplu ca grupurile de lucru specifice să se axeze pe prevenirea accidentelor la persoanele în vârstă, pe reducerea riscurilor operatorii sau pe reducerea riscului de medicație eronată;

52.  îndeamnă statele membre să încurajeze spitalele și centrele de îngrijire să se concentreze asupra observării pacienților și a evaluării decubitului, din moment ce această formă de necroză este o problemă generală, dar care este adeseori trecută sub tăcere în cazul pacienților și al rezidenților imobilizați la pat;

53.  solicită Agenției Europene pentru Medicamente să dezvolte, pe baza necesarului medical și luând în considerare protecția pacienților, orientări privind introducerea produselor medicamentoase „fără respectarea indicațiilor” (off-label);

54.  solicită ECDC să pregătească, în cooperare cu EMA, o listă cu agenții patogeni care pot cauza infecții grave sau potențial mortale rezistente la antibiotice și care pot reprezenta o amenințare gravă pentru sănătatea publică; solicită ca această listă să fie actualizată în mod regulat cu informațiile furnizate prin intermediul rețelei europene de supraveghere a consumului de antimicrobiene (ESAC-net) și a rețelei europene de supraveghere a rezistenței la antimicrobiene a ECDC (EARS-net);

55.  recomandă elaborarea, în colaborare EMA și cu ECDC, a unei liste cu IAAM care să fie depistate sistematic în structurile spitalicești și în celelalte instituții sanitare din Uniunea Europeană;

Cooperare la nivel european și internațional

56.  solicită Comisiei și statelor membre să intensifice cooperarea, inclusiv cu OMS și OCDE, în scopul standardizării definițiilor, terminologiei și indicatorilor în domeniul siguranței pacienților, în special pentru a permite izolarea pacienților supuși unui risc în caz de amenințare pandemică sau transfrontalieră;

57.  subliniază importanța instituirii unei rețele europene eficiente a sistemelor naționale de supraveghere care, pe baza criteriilor standardizate care urmează să fie adoptate de Comisie și statele membre, să identifice și să controleze diferitele locuri și vectori de contaminare prin IAAM (și incluzând structurile nespitalicești); îndeamnă statele membre să își continue eforturile pentru colectarea de date comparabile și actuale în materie de siguranță generală a pacienților și IAAM; solicită statelor membre să publice aceste date anual;

58.  invită în special statele membre să împărtășească, exemplele de bune practici în domeniul siguranței generale a pacienților și, mai ales, în domeniul prevenirii și controlului IAAM și de transmitere a bacteriilor multirezistente, dacă acestea există (de exemplu în materie de prevenire a proliferării legionelozelor în circuitele de apă caldă din spital);

59.  recunoaște importanța programului ECDC privind rezistența la antimicrobiene și infecțiile asociate cu asistența medicală (IAAM) în demersul ECDC de susținere și standardizare a supravegherii IAAM, de oferire de consiliere științifică și de furnizare de instruire și comunicare;

60.  invită statele membre să colaboreze la crearea unor platforme care să permită partajarea informațiilor legate de evenimentele nedorite asociate asistenței medicale, încurajând utilizarea tuturor sistemelor de colectare în domeniu și garantând totodată că aceste activități respectă legislația europeană aplicabilă privind protecția datelor; subliniază că pacienții trebuie să fie tratați, respectându-se principiile etice și protecția datelor cu caracter personal;

61.  solicită Comisiei Europene și statelor membre să colaboreze pentru punerea în aplicare a unor măsuri de stimulare în vederea dezvoltării unor noi medicamente antibacteriene; consideră că astfel de măsuri de stimulare ar trebui introduse ca parte a unui cadru legislativ la nivel UE, în vederea sprijinirii cooperării între sectoarele public și privat pentru revitalizarea cercetării și dezvoltării în domeniul antimicrobian;

62.  consideră că, în cadrul celui de al optulea program-cadru de cercetare care va demara în 2014, Uniunea Europeană ar trebui să cofinanțeze proiectele de cercetare în domeniul siguranței generale a pacienților, IAAM și rezistenței la antimicrobiene;

Monitorizare și raportare

63.  solicită Comisiei și statelor membre să prelungească cu cel puțin încă doi ani monitorizarea măsurilor luate în vederea punerii în aplicare a recomandării legate de siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și combaterea IAAM;

64.  încurajează statele membre să își intensifice cooperarea cu ECDC în ceea ce privește prevenirea și combaterea IAAM; încurajează în mod deosebit autoritățile naționale să apeleze în mod regulat la ECDC pentru realizarea de audituri in situ și să facă publice rapoartele primite din partea ECDC, subliniind în această privință necesitatea de a asigura, în cadrul viitoarelor perspective financiare, o finanțare adecvată a ECDC pentru a-i permite să își ducă la bun sfârșit misiunea de coordonare și supraveghere;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și statelor membre.

(1) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 395. (2) JO C 377 E, 7.12.2012, p. 131. (3) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 116. (4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0483. (5) Definită de OMS ca absența, în cazul unui pacient, a oricărui prejudiciu inutil sau potențial asociat asistenței medicale. (6) Un eveniment nedorit este definit ca un incident care generează un prejudiciu pentru pacient. (7) În sensul prezentului raport, o IAAM este definită ca fiind orice infecție care apare în cursul sau ulterior unei manevre medicale (în scop de diagnosticare, terapeutic sau preventiv) asupra unui pacient dacă ea nu era nici prezentă, nici în stare de incubație la începutul manevrei respective. Microorganismele infecțioase (bacterii, viruși, paraziți și alți agenți transmisibili) implicați în cazurile de IAAM pot proveni de la pacientul însuși (infecții endogene), de la unul din rezervoarele naturale ale acestuia (intestine, piele etc.) sau din mediul înconjurător (infecție exogenă sau încrucișată). IAAM cuprind toate infecțiile asociate sistemului sanitar în general sau diferitelor proceduri individuale de tratament. Ele cuprind infecțiile nosocomiale (contractate în centrele de tratament, cu ocazia spitalizării sau tratamentului ambulator), infecțiile dobândite cu ocazia tratamentelor prestate în afara centrelor medicale, fie în structuri colective (precum instituțiile de azil pe termen mediu și lung, în special centrele de primire pentru persoane în vârstă), fie la domiciliu. (8) Potrivit răspunsului Comisiei la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-004648/2013, dat la 14 iunie 2013. (9) În conformitate cu răspunsul din partea Comisiei la întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-004649/2013, aceste 13 țări sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Germania, Finlanda, Franța, Ungaria, Irlanda, Țările de Jos, Spania, Suedia și Regatul Unit. http://www.europarl.europa.eu/sides/getAllAnswers.do?reference=E-2013-004649&language=EN. (10) http://www.globalmicrobialidentifier.org/